ÎNTREBĂRILE PENTRU FIECARE FUNCȚIE SINTACTICĂ

SUBIECT – Cine? (pentru ființe) Ce? (pentru lucruri) întrebarea se pune la verb.
PREDICAT – Cine este subiectul?  Ce este subiectul? Cum este subiectul? Ce se spune despre subiect?
ATRIBUT – Care? Ce fel de? A, al, ai, ale cui?  Câți, câte?
COMPLEMENT DIRECT – Pe cine? Ce?
COMPLEMENT INDIRECT – Cui?
COMPLEMENT PREPOZIȚIONAL - La cine? La ce? Cu cine? Cu ce? Despre cine? Despre ce? Pentru cine?
Pentru ce?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE LOC – Unde? Încotro?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE MOD – Cum? În ce fel?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP – Când? De când? Până când?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP – În ce scop? Cu ce scop?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ – Din ce cauză? Din ce pricină?
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL CONDIȚIONAL – Cu ce condiție?
COMPLEMENT DE AGENT – De cine? De ce?
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI

 
FUNCȚIA
CAZUL ÎNTREBARE EXEMPLE
SINTACTICĂ
Cine? Ce? Subiect Cartea este pe masă.

  Cum este
Nume predicativ Istoria este o carte.
NOMINATIV subiectul?
Atribut substantival Biblia, carte de căpătâi, ar
Care? Ce fel de?
apozițional trebui citită de toată lumea.
  Subiect
Cine? Ai casei au plecat din oraș.
 
Atribut substantival
GENITIV Al, a, ai, ale cui? Pagina cărții este interesantă.
genitival
Atribut substantival Caietul din preajma cărții este
Care?
prepozițional al meu.
Elevii au năvălit asupra cărții.
Cui? Complement indirect S-au răsculat împotriva
comunismului.
Ce se spune
Nume predicativ Fila este a cărții.
despre subiect?

Unde? Complement Am pus caietul

 circumstanțial de loc
deasupra cărții.
Complement
A ajuns acasă înaintea
Când? circumstanțial de
colegilor.
timp

Complement
Înoată împotriva valurilor.
Cum? circumstanțial de
mod

Complement
A lipsit din cauza bolii.
Din ce cauză? circumstanțial de
cauză

Complement
Studiază mult în vederea
Cu / În ce scop? circumstanțial de
examenului.
cauză
DATIV
El este asemenea tatălui.
Cum este? Nume predicativ
Datorită cărții tale am înțeles
Cui? Complement indirect
problema. Mamei i-am dat
cartea.
Cui? Complement Așterne-te drumului.
circumstanțial de loc (Folosit rar, în literatura
populară)
Cui? Atribut
El este nepot mamei.
 Complement
circumstanțial de
A procedat potrivit înțelegerii.
Cui? mod

  Au mai plecat dintre studenți.

  Cine? Subiect
 
Care? Ce fel de? Atribut prepozițional Cartea de română e pe masa.
ACUZATIV Masina de spălat e veche.
Am văzut-o pe mama. Eu
Pe cine? Ce? Complement direct
iubesc cartea.
Despre/la/cu
Complement Profesorul vorbește despre
cine?
prepozițional carte. Se gândea la concurs.
Despre/la/cu ce?
Profesorul este cu cartea în
Ce se spune
Nume predicativ mână. Florile sunt pentru
despre subiect?
mama.
Complement
Unde? Lecția se găsește în carte.
circumstanțial de loc
Cum? Complement Caietul este gros ca o carte.
circumstanțial de
mod

Complement
circumstanțial de
 Când? timp Vine acasă în septembrie.
Complement
Din ce cauză? circumstanțial de Nu mai putea de sete.
cauză

Complement Se pregătește pentru

Cu/ În ce scop? circumstanțial de olimpadă. A plecat după
scop cumpărături.

Complement În caz de ploaie, voi lua

Cu ce condiție? circumstanțial umbrela.
condițional
VOCATIV          –            – Carte, dragă-mi ești!
 

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE

Substantivele nume de anotimpuri și de părți ale zilei se poate transforma în adverb dacă:
– determină un verb și răspund la întrebarea c â n d;
– au forma articulată cu articolul hotărât -a
– nu sunt însoțite de prepoziție
Exemple       Toamna încep școlile.
Merg la înot luni.
Noaptea ne învăluia în mantia ei. (substantiv)
Prin articulare, marca substantivului, unele părți de vorbire își pot schimba valoarea gramaticală în substantiv:
 Adjectivul: Înțeleptul câștigă întotdeauna.
         Cel albastru îmi place.
         Leneșul mai mult aleargă.
 Numeralul : Treiul din catalog îi va da bătăi de cap.
 
 LOCUȚIUNI SUBSTANTIVALE: Grupul de cuvinte care ține locul unui substantiv se numește locuțiune
substantivală. De obicei, locuțiunile substantivale provin din locuțiuni verbale:
a-și aduce aminte      aducere aminte          amintire
a băga de seamă        băgare de seamă        observare
a-i părea rău               părere de rău             regret
a ținte minte               ținere de minte            memorie
 

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI PERSONAL

 FUNCȚIA
CAZUL ÎNTREBARE EXEMPLE
SINTACTICĂ
Cine? Ce? Subiect El este elev.
NOMINATIV
Cum este subiectul? Nume predicativ Colega mea este ea.
Munca lor n-a fost
Al, a, ai, ale cui? Atribut genitival
zadarnică.
Atribut Cartea din preajma ei îi
Care?
prepozițional aparține.
Elevii au năvălit asupra
Asupra cui? Complement indirect
lui.
Ce se spune despre
Nume predicativ Caietul este al ei.
subiect?
GENITIV
Complement
Unde? circumstanțial de loc
S-au strâns în jurul lui.
Complement
Când? circumstanțial de
A ajuns înaintea lor.
timp

Complement
A căzut din cauza lui.
Din ce cauză? circumstanțial de
cauză
DATIV Cui? Complement indirect Datorită ei am reușit.
 Mi-a dat o carte.
Și-a luat calul. [său]
Directorul  se duce […] și-
Atribut pronominal
și aruncă privirile la
(dativ posesiv)
mulțimea adunată […].
Mâna-ți este frumoasă.
ACUZATIV Pe cine? Ce? Complement direct L-am văzut pe el.
Despre/la/cu cine? Complement Profesorul
Despre/la/cu ce? prepozițional vorbește despre ea.
Ce fel de? Care? Atribut pronominal Veștile de la ei sunt bune.
Ce se spune despre
Nume predicativ Cartea este de la voi.
subiect?
Complement
Unde? A venit de la ea.
circumstanțial de loc
Cum? Complement Era frumoasă ca ea.
circumstanțial de
mod

Complement
Când? circumstanțial de A sosit odată cu noi.
timp

Complement
circumstanțial de Are examen si se
 scop
Cu / în ce scop? pregătește pentru el.
Complement
circumstanțial de
Din ce cauză? L-a certat pentru el.
cauză

Interpretarea sintactică a pronumelui neaccentuat în dativ poate crea anumite probleme. Acesta poate avea funcţia
de atribut sau complement indirect, în funcţie de c o n t e x t u l în care apare:

COMPLEMENT INDIRECT ATRIBUT

apare împreună cu un substantiv sau nu apare împreună cu un substantiv sau
un pronume accentuat cu rol de CI un pronume accentuat cu rol de CI
Mama mi-a cumpărat cărți (mie) Din liră-mi am să cânt. (mie)
substantivul este nearticulat sau substantivul este articulat cu articolul
articulat cu articolul nehotărât hotărât
Mi-a împrumutat o carte. (mie) Mi-a adus cartea (mea).

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELOR DEMONSTRATIVE

Subiect    (cine? ce?)                         
Aceasta se numește pasărea-liră.
Aceștia sunt profesorii de chimie, ceilalți sunt de fizică.

Nume predicativ  (ce este? cum este? cine este? - cu verb copulativ)         

Palatul Copiilor este acela.
Viața nu mai era aceeași.

Atribut pronominal  (care? ce fel de?)       

Penița aceluia zgârie hârtia.
Cartea de la celălalt era interesantă.

(al, a, ai, ale cui?)       Lucrarea acestuia a fost mai bună. (Genitiv)

(cui?)   El este nepot acesteia.  (Dativ)   

Complement direct   (pe cine?ce?)   

Asta a învățat-o din auzite.

Complement indirect   (cui?) 
Aceluia i-am dat o carte..
Complement prepozițional (despre cine/ce? pentru cine/ce? cu cine/ce? …..)
Cu aceia m-am întâlnit ieri.    

Complement circumstantial de loc (unde? încotro?)

S-a oprit în fața celuilalt.

Complement circumstantial de timp (când? cât timp?)

A ajuns acolo înaintea aceluia.

Complement circumstantial de mod (cum? în ce fel?)

A procedat ca acesta.

Complement circumstantial de cauză (din ce cauză?)

A plecat din cauza acestuia.

Complement circumstantial de scop (cu/în ce scop?

Are restanță și învață pentru aceeasta.

CÂND STĂ LÂNGĂ UN SUBSTANTIV ȘI SE ACORDĂ CU ACESTA ÎN GEN, NR ȘI CAZ, DEVINE ADJECTIV
PRONMINAL DEMONSTRATIV ȘI ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ DE:
Atribut adjectival       Penița asta zgârie hârtia. În acele vremuri, țăranul era legat de pământ. Celălalt copil este al meu.
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI POSESIV

FUNCȚIA
CAZUL ÎNTREBARE EXEMPLE
SINTACTICĂ
Cine? Ce? Subiect Ai mei sunt acasă.
NOMINATIV
Cum este subiectul? Nume predicativ Primii sunt ai noștri.
Copacul din preajma
Al, a, ai, ale cui? Atribut genitival
alor mei a înflorit.
Complement indirect
S-au
Cui?
ridicat împotriva alor
Complement
noștri.
circumstantial de loc
Unde?
GENITIV Alerga în jurul tău.
Complement
circumstantial de
Cum? mod
A acționat contra
noastră.
Complement
A lipsit din cauza
Din ce cauză? circumstantial de
alor săi.
cauză

DATIV Cui? Complement indirect Datorită alor

 noștri am câștigat.
 

Pe cine? Ce? Complement direct I-am văzut pe ai mei.

Profesorul
Despre/la/cu cine? Complement
vorbește despre ai
Despre/la/cu ce? prepozițional
voștri.
Ce se spune despre
Nume predicativ Ei sunt de-ai noștri.
subiect?
Complement
ACUZATIV Unde? Am stat lângă ai mei.
circumstanțial de loc
 
Complement Era frumoasă ca a
Cum? circumstanțial de mea.
mod
Complement
Cu/în ce scop? circumstantial de S-a sacrificat pentru
scop ai săi.
Ne-a vestit un om de-
Ce fel de? Care? Atribut pronominal
al nostru.

CÂND STĂ LÂNGĂ UN SUBSTANTIV ȘI SE ACORDĂ CU ACESTA ÎN GEN, NR ȘI CAZ, DEVINE ADJECTIV
PRONMINAL POSESIV ȘI ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ DE:

Atribut adjectival       Casa mea este nouă. Prietenii noștri sunt plecați la munte.
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI RELATIV

– CARE –

CAZUL ÎNTREBARE FUNCȚIA SINTACTICĂ/ EXEMPLE

Subiect
1. Ce? Am cules floarea care mi-a plăcut.
NOMINATIV
2.Cum este subiectul? Nume predicativ
M-am întrebat care este cartea preferată?
Atribut pronominal genitival
GENITIV Al, a, ai, ale cui? M-am oprit lângă izvorul
a cărui apă era rece
Complement indirect
DATIV Cui? Am cules floarea căreia îi
zice crin.
Complement prepozițional
Iubesc lucrurile despre care
1.Despre/la/cu cine?
ți-am povestit.
2. Unde?
Complement circumstanțial de loc
 
Merg pe drumul pe care mașinile nu merg.
ACUZATIV
3. Ce? Complement direct
  Am ales cartea pe care mi-am dorit-o.
 
4. Ce fel de? Care?
Atribut adjectival pronominal
Mă gândesc care carte să o cumpăr.
 
  FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI RELATIV

– CINE –

CAZUL ÎNTREBARE FUNCȚIA SINTACTICĂ/ EXEMPLE

Subiect
1. Cine? Cine învață reușește.
NOMINATIV
2.Cum este subiectul? Nume predicativ
Bunica m-a întrebat cine ești tu.
Nume predicativ
GENITIV Al, a, ai, ale cui?
Profesorul a stabilit al cui este premiul.
Complement indirect
DATIV Cui?
Cui i-am spus povestea nu m-a crezut..
Complement prepozițional
Am întrebat despre cine vorbește.
1.Despre/la/cu cine/  
ce?
Complement direct
ACUZATIV 2. Ce?
Pe cine am ascultat a știut.
 
 
3. Ce fel de? Care?  
Atribut pronominal
Profesorul știe al cui caiet este mai frumos.
 
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI RELATIV

– CE –

CAZUL ÎNTREBARE FUNCȚIA SINTACTICĂ/ EXEMPLE

Subiect
1. Cine? Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.
NOMINATIV
2.Cum este subiectul? Nume predicativ
Nu știe ce este o eclipsă.
Complement direct
1. Ce? Eu am înțeles ce zicea el. 
2. Despre/la/cu cine/ Complement prepozițional
ce? Mă gândesc cu ce să mă îmbrac.
ACUZATIV 3. Unde?  
  Complement circumstanțial de loc
Am aflate în ce îți ții scrisorile.
4. Ce fel de? Care? Atribut adjectival pronominal
Rodica a cules ce floare i-a plăcut.

CÂND STĂ LÂNGĂ UN SUBSTANTIV ȘI SE ACORDĂ CU ACESTA ÎN GEN, NR ȘI CAZ, DEVINE ADJECTIV
PRONMINAL RELATIV ȘI ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ DE:

Atribut adjectival       Nu știu care carte e mai interesantă. Am aflat ce orar au copiii. Știu câte caiete are
el.
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI INTEROGATIV

– CINE –

  FUNCȚIA
CAZUL ÎNTREBARE EXEMPLE
SINTACTICĂ

Cine a condus mașina? (El)

NOMINATIV Cine? Ce? Subiect Ce te-a speriat? (Tunetul)
Ce arde acolo? (Focul)
Al, a, ai, ale cui? Asupra cui aruncați aruncați
  Complement indirect
vina? (A acestora).
GENITIV
  Al, a, ai, ale cui? Nume predicative Al cui este stiloul?
Al, a, ai, ale cui? Apele cui se revarsă în
  Atribut pronominal
Dunăre?

DATIV Cui?
  Complement indirect Cui îi duci laptele? (Lui)
 

ACUZATIV Pe cine? Complement direct Pe cine ai chemat?

Complement De cine te temi?
De cine?
prepozițional Cu cine votezi?
Unde? Complement La cine ai fost?
 circumstanțial de loc

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI INTEROGATIV

– CE –

FUNCȚIA
CAZUL ÎNTREBARE EXEMPLE
SINTACTICĂ
Ce se aude?
Cine? Ce? Subiect
 
NOMINATIV Ce este acest obiect?
 
Cum este
Nume predicativ
subiectul?
 

Ce ai văzut?
Ce? Complement direct  

Despre/la/cu
Complement
cine? Cu ce ai scris?
ACUZATIV prepozițional
Despre/la/cu ce?
Complement
Unde? Pe ce stai?
circumstanțial de loc
Ce fel de? Care? Atribut adjectival Ce carte ai citit?
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI INTEROGATIV

– CARE –

FUNCȚIA
CAZUL ÎNTREBARE EXEMPLE
SINTACTICĂ
Care vine la teatru?
Cine? Ce? Subiect
 
NOMINATIV
Cum este
Nume predicativ Care este elevul premiat?
subiectul?
GENITIV Al, a, ai, ale cui? Atribut pronominal Cărui copil îi lipsește jucăria?
DATIV Căruia i-a dat cartea?
Cui? Complement indirect  

Complement
ACUZATIV Despre/la/cu ce? La care te-ai uitat?
prepozițional
Complement
Unde? În care dormim?
circumstanțial de loc
Ce? Complement direct Pe care ai trimis-o?
 
 Ce fel de? Care?
Atribut pronominal Care carte își place?
 
FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI INTEROGATIV

– CÂT –

FUNCȚIA
CAZUL ÎNTREBARE EXEMPLE
SINTACTICĂ
Câți se întorc?
Cine? Ce? Subiect .

Cum este
NOMINATIV Nume predicativ Câți sunt elevi?
subiectul?
Pe câte ai întrebat?
Pe cine? Complement direct  
ACUZATIV
  Complement
Despre/la/cu cât? Despre câte ați vorbit?.
prepozițional
Atribut adjectival
Ce fel de? Care? Câți oameni vin?
pronominal
DATIV Cui? Complement indirect Câtorva le-ai spus povestea?

CÂND STĂ LÂNGĂ UN SUBSTANTIV ȘI SE ACORDĂ CU ACESTA ÎN GEN, NR ȘI CAZ, DEVINE ADJECTIV
PRONMINAL INTEROGATIV ȘI ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ DE:
Atribut adjectival       Care copil a mâncat dulceața? Câte flori ai cumpărat? Ce carte citești?

FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI NEHOTĂRÂT

Nominativ                      Subiect   (cine? ce?)                                      S-a defectat ceva la televizor.

                                                                                                                           Îl invitase altcineva la masă.
                                        Nume predicativ  (ce este? cum este?)                   Fiul lui va fi cineva.
                                                                                                                          Nu voia să devină orice.

Acuzativ                  Atribut adjectival (care? ce fel de?)                   Mă duc la școală cu oricare copil.

                                 Complement direct  (pe cine? ce?)                 Aflase ceva nou. Aștepta pe cineva.

                                 Complement prepozițional (despre/pentru,cu cine / ce?)      Vorbeau  despre orice.

                                 Compl. Circ. Timp  (când? cât timp? )              Cât au stat la taifas s-a luminat de ziuă.

                                 Compl. Circ. Loc  (unde? de unde? până unde?)          Umbla de la unul la altul.

Genitiv                                  Atribut pron. genitival                  Strângeți hârtiile din preajma fiecăruia

                                               Complement indirect                   Dă vina asupra oricui îl cunoaște.

                                               Nume predicativ                          Cartea este a fiecăruia.

 Dativ                                     Complement indirect                    Se dă fiecăruia dreptul la muncă.

CÂND STĂ LÂNGĂ UN SUBSTANTIV ȘI SE ACORDĂ CU ACESTA ÎN GEN, NR ȘI CAZ, DEVINE ADJECTIV
PRONMINAL POSESIV ȘI ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ DE:

Atribut adjectival       Fiecare copil este unic. Toate cărțile sunt interesante. Am vorbit cu alt elev.
Orice soluție e bună. A mâncat multe mere.
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI NEGATIV:

Nominativ            Subiect                               Niciuna n-a vrut să plece.

                                                                          Nimeni nu știe răspunsul.

Genitiv              Complement indirect            Nu s-a repezit asupra niciunuia.

                          Nume predicativ                     Caietul este al niciunuia.

Dativ                  Complement indirect             Nimănui nu i-a plăcut piesa.

Acuzativ            Complement prepozițional      Nu mai vorbim despre nimeni.

                          Complement direct                  Nu vedea nimic  pe întuneric.
Nu o aștepta pe niciuna.
                          Compl. Circ. de Loc                Nu mergeam la niciunul.
 FUNCȚIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care se declină și exprimă însușirea unui obiect, acordându-se în gen nr
și caz cu substantivul pe care îl determină.

Cazuri si functii sintactice:

-N: - subiect: -Verde este culoarea mea preferată. (valoare substantivală)

- nume predicativ: Această știre este veche. (ajută fa formarea predicatului nominal:''este veche'')
-AC: - atribut adjectival: Florile roșii sunt preferatele mele.

- complement prepozițional: Din verde s-a facut galben.

- complement circumstanțial de timp: Încă de mic avea aptitudini pentru muzică.

- compl circumstantial de cauză: Lupul îl mâncă pe ied de flămând ce era.

- complement circumstantial de mod: Ea este mai mult bolnavă, decât sănătoasă.

Locuțiuni adjectivale:
Este un om de treabă. (= priceput) Acest obiect este de preț. (= valoros). Ea este o persoană cu dare de mână. (=
darnică)

NUMERALUL

Numeralul cardinal propriu-zis

Valoare substantivală:
 subiect: Doi au venit mai târziu.
 nume predicativ în acuzativ: Banii sunt pentru doi.
 nume predicativ în cazul genitiv: Mașina este a celui de-al doilea.
 atribut în cazul genitiv: Intuițiile celor doi sunt remarcabile.
 NUMERALUL ORDINAL - FUNCȚII SINTACTICE

Cazul Funcția sintactică Exemplu

SB (valoare substantivală)
N
NP (valoare substantivală)
At adjectival (valoare
adjectivală)
Al doilea a plecat.
Meritele sunt ale celui de-al doilea.
Am intrat în clasa a treia.

Ac CD (valoare substantivală)
  Îl aștept pe al doilea.

C Prepozițional (valoare Am vorbit despre al doilea.

substantivală)  

AT genitival (valoare Lucrarea celui de-al doilea este bună.

G  
substantivală)

Dau cartea celui de-al doilea.

D CI (valoare substantivală)  
 INFINITIV – FUNCȚII SINTACTICE

SUBIECT
 A învăța multe lucruri este necesar în viață.
NUME PREDICATIV
 Dorința mea este de a învăța.
ATRIBUT
 Este timpul a învăța lucruri noi. (infinitiv fără prepoziție) Ideea  de a învăța o limbă străină mi s-a părut interesantă. (infinitiv cu
prepoziție)
COMPLEMENT DIRECT
 Știm a învăța noi toate meșteșugurile.
COMPLEMENT prepozițional
 Îi era frică a nu învăța lecția. Se temea a merge singur prin pădure.
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE MOD
 S-a dus la școală fără a învăța.
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP
 Înainte de a învăța a făcut jogging.
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP
 A venit pentru a învăța împreună.
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL CONSECUTIV
 Știa lecția spre a nu o mai învăța.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANȚIAL CONCESIV
 Fără a învăța, tot a luat examenul.
GERUNZIU – FUNCȚII SINTACTICE

ATRIBUT ADJECTIVAL 
 Cu mâna alunecândă atinse floarea catifelată.  (gerunziu are valoare adjectivală – se acordă cu substantivul pe
care-l determină)
 Aștepta cu inima bătândă.
ATRIBUT VERBAL
 Sania alunecând prindea viteză pe pârtia abruptă. (gerunziul nu se acordă cu substantivul pe care-l determină)
 Mă privea cu mâna bătând în masă.
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE MOD
 O văzu alunecând ca o fantomă. 
 Cânta bătând ritmul cu degetele.
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE CAUZĂ 
 Bătând la ușă, am deschis. Alunecând pe gheață, a căzut
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP
 Alunecând pe pârtie, mi-a făcut semn cu mâna. Bătând în geam, l-am zărit după perdea.
 SUPIN – FUNCȚII SINTACTICE

SUBIECT
 E greu de străbătut drumul.
NUME PREDICATIV
 Lecțiile sunt de învățat.
ATRIBUT VERBAL
 Spun și eu o vorbă celor care au urechi de auzit.
COMPLEMENT DIRECT
 Am avut de învățat.
COMPLEMENT INDIRECT
 Ne-am apucat de construit cazemata de zăpadă.
COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE SCOP
 Au plecat la colindat.
 INTERJECȚIA - FUNCȚII SINTACTICE

1. subiect
La ușă se auzi cioc! cioc!
2. predicat verbal
Iepurele țuști de sub o tufă. Hai acasă. Na-ți-le!
3. nume predicativ
E vai de mine!
4. complement circumstanțial de mod
Căruța mergea hodoronc zdronc.

Există interjecții care pot alcătui propoziții singure

Bravo! Ura! Sst! Alo! Adio
 ADVERBUL

FUNCŢII SINTACTICE

NP                 E bine. E rău. E uşor.

PV                Fireşte că vin. Poate că vine.
Atr. adverbial.       Etajul de sus este gălăgios.
CCM             S-a luptat vitejește.
CCL              A mers acolo.
CCT               Atunci m-a impresionat.