Constatarea Şi Evaluarea Stocurilor de Mărfuri Şi Materiale

Constatarea şi evaluarea stocurilor de mărfuri
şi materiale
Details
Category: Contabilitate financiara
Last Updated: 25 January 2018
Hits: 8535
Pentru ca stocurile de mărfuri şi materiale (SMM) să fie reflectate în contabilitate şi rapoarte financiare
este necesar ca ele să fie constatate şi evaluate.
Constatarea SMM ca active are loc în cazul cînd se respectă următoarele cerinţe:
a. întreprinderea are o certitudine întemeiată că SMM vor aduce avantaj economic în viitor din
utilizarea (realizarea) lor;
b. valoarea stocurilor poate fi determinată cu un grad înalt de exactitate.
Evaluarea se efectuează prin determinarea valorii SMM.

Există 3 tipuri de evaluare a SMM :
a. evaluarea iniţială;
b. evaluarea curentă
c. evaluarea ulterioară.
Valoarea iniţială (de intrare sau valoarea istorică se determină la intrarea SMM în patrimoniul
întreprinderii şi reprezintă suma mijloacelor băneşti achitate sau a echivalentelor acestora, fie valoarea
venală sub altă formă de compensare acordată la achiziţionarea SMM.
Conform prevederilor S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" la intrare stocurile se evaluează în
dependenţă de sursele de intrare şi metodele de achiziţionare:
a) pentru SMM procurate de la terţi - cu valoarea de cumpărare şi cheltuielile de transport-
aprovizionare (cheltuielile de transport legate nemijlocit de achiziţionarea mărfurilor, cheltuielile de
încărcare-descărcare şi păstrare, taxele vamale şi alte impozite, prevăzute de legislaţia în vigoare,
referitoare la procurarea SMM;
b) pentru SMM confecţionate la întreprindere - la costul efectiv al activului produs, care include
consumurile materiale directe, consumurile directe privind retribuirea muncii şi consumurile indirecte de
producţie;
c) pentru SMM primite pe calea schimbului – la valoarea venala a activelor procurate/primite (valoarea
venală este sumă cu care un activ poate fi schimbat în procesul operaţiei comerciale între părţile
independente);
d) pentru SMM primite cu titlu gratuit - la valoarea de utilitate a activului stabilită prin acordul părţilor;
Evaluarea ulterioară prevede determinarea valorii stocurilor la momentul întocmirii rapoartelor financiare
(bilanţului). Conform paragrafului 7 al S.N.C 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" SMM se reflectă în
rapoartele financiare la valoarea cea mai mică dintre valoarea iniţială şi valoarea realizabilă netă, care la
rîndul său se determină luînd ca bază preţurile de realizare a stocurilor, diminuate cu cheltuielile
probabile de vînzare.
În decursul perioadei de gestiune nu este posibilă totdeauna determinarea valorii iniţiale a stocurilor
procurate în momentul achiziţionării (în cazul cînd nomenclatorul de materiale care se procură este larg,
cheltuielile de achiziţionare se referă la cîteva tipuri de mărfuri (materiale) şi pot fi identificate numai la
sfîrşitul perioadei de gestiune.
Dacă nu-i posibilă determinarea costului efectiv la momentul achiziţionării livrarea materialelor în
producţie în contabilitatea curentă se aplică un preţ convenţional.
S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" prevede în evidenţa contabilă curentă următoarele metode de
evaluare a stocurilor:
Metoda costului normativ - pentru evaluarea şi controlul operativ al existenţei şi circulaţiei, produselor
finite şi producţiei neterminate. Costul normativ se determină, luînd ca bază de calcul cheltuielile
materiale directe, cheltuielile directe privind retribuirea muncii şi cheltuielile indirecte de producţie. Pentru
ca costul normativ să fie real, normele de cheltuieli trebuie să fie analizate sistematic şi revizuite în cazul
cînd s-a schimbat nivelul de cheltuieli;
Metoda vînzărilor cu amănuntul - pentru evaluarea unei cantităţi mari de mărfuri care au un profit relativ
egal în preţul vînzărilor în cazul unui sortiment care variază rapid. Această metodă se aplică, de regulă, în
comerţ. În contabilitatea curentă de circulaţie a mărfurilor evaluarea acestora se efectuează după metoda
vînzărilor cu amănuntul la preţuri de vînzare, cu evidenţierea adaosului comercial, sau la valoarea de
achiziţie. Reducerea valorii de achiziţie a mărfurilor se admite în cazurile cînd valoarea realizabilă netă
este mai joasă decît costul (în cazul cînd SMM parţial sau deteriorat, s-au uzat, au scăzut preţurile de
vînzare ori au sporit cheltuielile pentru completarea şi organizarea vînzării acestora);
Metoda de identificare - pentru stocurile produse şi destinate unor proiecte speciale, precum şi pentru
cele ce nu sînt reciproc substituibile;
iar pentru un sortiment variat de mărfuri reciproc substituibile:
 metoda costului mediu ponderat

 metoda FIFO (prima intrare - prima ieşire)
 metoda LIFO (ultima intrare - prima ieşire)

Exemplul 1
Date iniţiale: Materialul “M”
Data Preţul, lei Cantitatea, kg
Intrări Ieşiri Sold
Sold la 01.01.09 15,00 700 700
05.01.09 17,00 500 1 200
09.01.09 800 400
13.01.09 18,00 600 1 000
22.01.09 700 300
25.01.09 20,00 1 000 1 300
28.01.09 900 400
Metoda costului mediu ponderat

Data Costul mediu ponderat, lei Suma
ieşirilor,
lei
09/01/09 {mathpublisher}{(700*15)+(500*17)}/{1200}=15.83{/mathpublisher} 800 x

15,83 =
12 664
22.01.09 {mathpublisher}{(400*15.83)+(600*18)}/{1200}=17.13{/mathpublisher} 700 x

17,13 =
11 991
28.01.09 {mathpublisher}{(300*17.13)+(1000*20)}/{1300}=19.34{/mathpublisher} 900 x

19,34 =
17 406
Total 42 061
Sold 10 500 + 39 300 – 42 061 7 739
Metoda LIFO
Data Calculul sumei ieşirilor, lei Suma ieşirilor, lei
09/01/09 700 x 15,00 = 10 500 12 200

100 x 17,00 = 1 700
22.01.09 400 x 17,00 = 6 800 12 200

300 x 18,00 = 5 400
28.01.09 300 x 18,00 = 5 400 17 400

600 x 20,00 = 12 000
Total 41 800
Sold 400 x 20,00 = 8 000 8 000
Compararea informaţiilor privind aplicarea diferitor metode de evaluare a SMM

Nr. crt. Indicatori Costul mediu ponderat FIFO LIFO
1 Soldul la începutul 10 500 10 500 10 500

perioadei de gestiune
2 Intrări 39 300 39 300 39 300
3 Ieşiri 42 061 41 800 43 300
4 Soldul la sfîrşitul 7 739 8 000 6 500

perioadei de gestiune
Contabilitatea ieşirii mijloacelor fixe

Details
Last Updated: 23 September 2017
Hits: 13086
Ieşirea mijloacelor fixe poate avea loc în rezultatul:
 lichidării în urma uzurii depline (fizice sau morale);

 vînzării persoanelor fizice, juridice;
 transmiterii cu titlu gratuit;
 alocaţii ca cotă în capitalul statutar al altor întreprinderi;
 deteriorării în rezultatul calamităţilor naturale, accidentelor;
 depistării lipsurilor de mijloace fixe în urma inventarierii.
Lichidarea obiectelor de mijloace fixe se efectuează de către o comisie numită de conducătorul

întreprinderii.
La lichidarea obiectelor se întocmeşte procesul-verbal de lichidare a mijloacelor fixe, în care se arată
cauza lichidării, valoarea bunurilor obţinute în urma lichidării, valoarea neamortizată.
La lichidarea mijloacelor fixe se întocmeşte formula contabilă în urma uzurii depline se întocmeşte
formula contabilă de casare a uzurii acumulate:
 debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”,

 credit contul 123 „Mijloace fixe”.
Dacă mijlocul fix este lichidat înainte de expirarea termenului de funcţionare utilă în afară da formula
precedentă se mai întocmeşte formula de casare a valorii de bilanţ la momentul lichidării:
 debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,

 credit contul 123 „Mijloace fixe” – la valoarea de bilanţ a obiectelor lichidate (valoarea de intrare
– suma uzurii acumulate);
Dacă în rezultatul lichidării se obţin careva materiale la valoarea acestora se întocmeşte formula
contabilă:
 debit contul 211 „Materiale”,
În cazul în care valoarea efectivă a materialelor obţinute din lichidare depăşeşte valoarea probabilă
rămasă se întocmeşte formula contabilă:
 debit contul 211 „Materiale”,
 credit contul 621 „Venituri din activitatea de investiţii”.
În caz contrar (valoarea efectivă a materialelor obţinute din lichidare este mai mică decît valoarea
probabilă rămasă) se întocmeşte formula contabilă:
 debit contul 721 „Cheltuielile activităţii de investiţii”,

Cheltuielile efectuate de lichidarea mijloacelor fixe (servicii prestate de terţi, salariile muncitorilor angajaţi
în demolarea, transportare etc., contribuţii de asigurări sociale şi prime de asistenţă medicală aferente
salariilor calculate):

 credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”,
 credit contul 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”,
 credit contul 533 “Datorii privind asigurările”,
 credit contul 535 “Datorii preliminate”.

La vînzarea mijloacelor fixe se întocmeşte “Procesul-verbal de primire-predare a mijloacelor fixe”. În
baza acestui document se întocmesc formulele contabile:
1. Casarea uzurii acumulate a mijlocului fix

2. Casarea valorii de bilanţ a mijlocului fix ieşit:

3. Reflectarea cheltuielilor legate de ieşirea mijlocului fix:

 credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”,
 credit contul 812 „Activităţi auxiliare”
 credit contul 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”,
 credit contul 533 “Datorii privind asigurările”,
 credit contul 535 “Datorii preliminate”.
4. Reflectarea venitului obţinut din vînzarea mijlocului fix (suma fără TVA):
 debit contul 229 „Alte creanţe pe termen scurt”,

5. Reflectarea TVA aferent mijlocului fix vîndut:

 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”
6. Încasarea creanţei cumpărătorului:
 debit conturile 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută naţională”, 243 „Conturi curente
în valută străină”
 credit contul 229 „Alte creanţe pe termen scurt”,

La transferarea mijlocului fix cu titlu gratuit se întocmesc următoarele formule contabile:


3. Calcularea TVA de la valoarea de bilanţ a mijlocului fix ieşit (Codul Fiscal art. 98 alin. (5), art. 99 alin.
(4)):
 debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative”

 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

La depunerea mijlocului fix în capitalul statutar al altei întreprinderi se întocmesc formulele contabile:


3. Reflectarea creanţe întreprinderii căreia i-a fost transmis mijlocul fix:

Depunerea mijloacelor fixe în capitalul statutar al altor întreprinderi se consideră livrare scutită de TVA
(Codul fiscal, art. 103, alin. 1, p. (25))
4. Achitarea creanţei cu acţiuni, cote-părţi:
 debit contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”, 132 „Investiţii pe termen lung
în părţi nelegate”,
 credit contul 229 „Alte creanţe pe termen scurt”.
Deteriorarea mijloacelor fixe în urma calamităţilor naturale se reflectă prin următoarele formule contabile:
 debit contul 723 „Pierderi excepţionale”,

3. Reflectarea valorii materialelor, OMVSD obţinute din lichidarea mijloacelor fixe deteriorate în urma
calamităţilor naturale:
 debit contul 211 „Materiale”, 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”,

 credit contul 623 „Venituri excepţionale”.

Ieşirea mijloacelor fixe depistate lipsă în urma inventarierii se reflectă prin formulele contabile:

 debit contul 721 „Pierderi excepţionale”,

În cazul depistării persoanei vinovate şi dacă această persoană este de acord să recupereze dauna
adusă întreprinderii sau există hotărîrea judecăţii privind recuperarea daunei materiale se reflectă creanţa
acesteia privind recuperarea prejudiciului material:
 debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” – la suma totală;

 credit contul 621 „Venituri din activitatea de investiţii” – pierderi recuperate de persoane
vinovate - la suma fără TVA;
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA (conform Codului
Fiscal această operaţiune se consideră ca livrare impozabilă şi se impozitează cu TVA).
Achitarea creanţe se reflectă prin formulele contabile:

La achitarea în numerar:
 debit contul 241 „Casa”

 credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”
La achitarea prin reţinere din salariu
 debit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”,

 credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”
Dacă achitarea creanţei are loc pe parcursul a mai multe perioade de gestiune atunci aceste operaţii se
reflectă cu ajutorul conturilor 134 „Alte creanţe pe termen lung”, 422 „Venituri anticipate pe termen
lung”, 515 „Venituri anticipate curente”.
Contabilitatea reparaţiei mijloacelor fixe

Details
Hits: 11909
Pentru întreţinerea mijloacelor fixe în stare de lucru, dacă este necesar şi convenabil din punct de vedere
economic, întreprinderile efectuează reparaţia acestor mijloace.După complexitatea şi volumul lucrărilor
distingem reparaţie curentă, reparaţie medie şi reparaţie capitală a mijloacelor fixe.
Reparaţia poate fi efectuată prin două metode:
1. în regie proprie,
2. în antrepriză.
La efectuarea reparaţiei în regie proprie, cheltuielile referitoare la lucrările respective, în baza

documentelor primare (bonul de consum al materialelor, fişa-limită, tabelul de pontaj etc.) se
acumulează în debitul contului 812 “Activităţi auxiliare”.
Cheltuielile acumulate se decontează şi se includ în consumurile şi cheltuielile perioadei curente, în
funcţie de destinaţia obiectelor reparate. Dacă reparaţia efectuată ridică productivitatea obiectului şi în
rezultatul efectuării acesteia întreprinderea obţine un avantaj economic suplimentar, cheltuielile se includ
în valoarea acestui obiect, adică se capitalizează.
Exemplul:
Secţia de reparaţie a întreprinderii conform comenzii de reparaţie, în trimestrul
III, anul 2004 a efectuat reparaţia următoarelor obiecte:
 comanda nr. 1 – reparaţia clădirii administrative,

 comanda nr. 2 – reparaţia utilajului din secţia de bază a întreprinderii,
 comanda nr.3 – reparaţia mărfurilor vîndute cu garanţie (fără formarea rezervelor),
 comanda nr.4 – reparaţia mărfurilor vîndute cu garanţie (cu crearea rezervelor).
Cheltuielile secţiei de reparaţie în perioada dată au constituit:
 piese de schimb – 80 600 lei,

 materiale de construcţie – 12 420 lei,
 retribuirea muncii muncitorilor – 25 240 lei,
 contribuţii pentru asigurările sociale – 7 067,20 lei,
 contribuţii de asigurări medicale – 504,80 lei,
 serviciile cazangeriei – 3 800 lei,
 serviciile întreprinderilor terţe – 2 400 lei
Total - 132 032 lei.

La finele trimestrului cheltuielile efective conform calculaţiei costului efectiv al comenzilor au constituit:
 comanda nr.1 – 60 600 lei,

 comanda nr. 2 – 28 400 lei,
Total 132 032 lei.
Lucrările cuprinse în comanda nr.2 n-au fost finisate în trimestrul III.

Conform datelor din exemplul 1 se întocmesc următoarele formule contabile:
1. reflectarea cheltuielilor:
 debit contul 812 “Activităţi auxiliare” – 132 032 lei,

 credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2115 “Piese de schimb” – 80 600 lei,
 credit contul 211 „Materiale”, subcontul 2118 “Materiale de construcţie” – 12 420 lei,
 credit contul 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 25 240 lei,
 credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – 7 067,20 lei,
 credit contul 535 “Datorii preliminate” – 504,80 lei,
 credit contul 812 “Activităţi auxiliare” – 3 800 lei,
 credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2 400 lei;
2. decontarea cheltuielilor şi includerea lor în costul efectiv al comenzilor executate:
 debit contul 713 “Cheltuieli generale şi administrative” – 60 600 lei,

 debit contul 215 “Producţia în curs de execuţie” – 28 400 lei,
 debit contul 712 “Cheltuieli comerciale”, subcontul 7125 “Cheltuieli privind reparaţiile
garantate şi deservirile cu garanţie” – 18 600 lei,
 debit contul 538 “Rezerve pentru cheltuieli şi plăţi preliminare” – 24 432 lei,
 credit contul 812 “Activităţi auxiliare” – 132 032 lei.

La începutul trimestrului IV soldul contului 215 va fi restabilit prin formula contabilă:

 credit contul 215 “Producţia în curs de execuţie” – 28 400 lei.
Să admitem că în trimestrul IV au mai fost efectuate cheltuieli pentru retribuirea muncii în sumă de 4 200
lei, referitoare la finisarea comenzii nr.2, după ce la sfîrşitul perioadei de gestiune aceste cheltuieli au fost
decontate şi incluse în costul comenzii date.
Referitor la aceste operaţii au fost întocmite următoarele formule contabile:
1. reflectarea cheltuielilor:

 credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – 1 176 lei
 credit contul 535 “Datorii preliminate” – 84 lei;
b) decontarea cheltuielilor şi includerea lor în costul efectiv al comenzii nr.2:
 debit contul 813 “Consumuri indirecte de producţie”, subcontul 8131 “Uzura şi cheltuieli

privind repararea şi întreţinerea mijloacelor fixe utilizate în producţie” – 33 860 lei,
 credit contul 812 “Activităţi auxiliare” – 33 860 lei (28 400 + 5 460).
Dacă reparaţia se efectuează în antrepriză (de întreprinderi specializate), întreprinderea beneficiară nu

ţine contabilitatea cheltuielilor. Aceasta o face întreprinderea executoare. Relaţiile privind
efectuarea lucrărilor de reparaţie se bazează pe contractul încheiat între părţi. Predarea lucrărilor
executate se face prin întocmirea unui proces-verbal de primire-predare a lucrărilor cu indicarea preţului
contractual, negociat anterior la întocmirea contractului.
Exemplul :
Să admitem că întreprinderea a efectuat reparaţia aceloraşi obiecte din exemplul
6, în antrepriză.
În baza procesului-verbal de primire-predare a lucrărilor întreprinderea
executoare ia prezentat întreprinderii beneficiare factura fiscală în sumă de 140
500 lei, inclusiv TVA 20 % - 28 100 lei, suma cheltuielilor fără TVA pe fiecare
comandă fiind: comanda nr.1 – 66 000 lei, comanda nr. 2 – 39 600 lei, comanda
nr. 3 – 20 300 lei, comanda nr. 4 – 14 600 lei.
Potrivit acestor date beneficiarul va întocmi următoarele formule contabile:
 debit contul 713 “Cheltuieli generale şi administrative” – 66 000 lei,

 debit contul 813 “Consumuri indirecte de producţie” – 39 600 lei,
 debit contul 712 “Cheltuieli comerciale” – 20 300 lei,
 debit contul 538 “Rezerve pentru cheltuieli şi plăţi preliminare” – 14 600 lei,
 debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” – 28 100 lei (TVA) – trecerea în cont
a sume TVA
 credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 168 600 lei (140 500
+ 28 100).

Achitarea datoriei faţă de executor va fi reflectată în contabilitate prin următoarea formula contabilă:
 debit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 168 600 lei,
 credit contul 242 “Conturi curente în valută naţională” – 168 600 lei.
Însă dacă are loc reparaţia mijloacelor fixe care conduce la mărirea termenului de exploatare şi respectiv
la obţinerea unui avantaj economic suplimentar (faţă de volumul calculat la punerea obiectului în
funcţiune), cheltuielile de reparaţie se capitalizează, adică se includ în valoarea obiectului respectiv.
Exemplul:
Să admitem că executarea comenzii nr. 2 de la exemplul 7 a dus la prelungirea
termenului de exploatare a utilajului cu 3 ani, care va permite obţinerea unui
avantaj economic suplimentar. În acest caz la decontarea cheltuielilor de
reparaţie vor fi întocmite următoarele formule contabile:
1. în varianta efectuării lucrărilor în regie proprie :
 debit contul 123 “Mijloace fixe” – 43 902 lei,

 credit contul 812 “Activităţi auxiliare” – 43 902 lei
(TVA nu se calculează, fiindcă lucrările sînt efectuate în interiorul întreprinderii şi nu are loc livrarea
serviciilor)
2. în varianta efectuării lucrărilor în antrepriză:
 debit contul 123 “Mijloace fixe” – 39 600 lei,

 debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” – 7 920 lei (TVA),
 credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 47 520 lei.
Contabilitatea uzurii mijloacelor fixe

Details
Hits: 31403
Uzura mijloacelor fixe reprezintă repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor fixe în
decursul duratei de funcţionare utilă (DFU). Valoarea uzurabilă este diferenţa dintre valoarea de intrare şi
valorii probabile rămasă.
De exemplu, valoarea de intrare a obiectului constituie 12 500 lei, iar valoarea probabilă a metalului uzat
constituie 1 500 lei. Atunci valoarea uzurabilă va fi egală cu 11 000 lei (12 500 – 1 500). Uzura se calculă
pentru toate felurile de mijloace fixe aflate în exploatare, rezervă.
Nu se calculă uzura valorilor de muzeu şi de artă, fondurilor bibliotecare, clădirilor şi construcţiilor
speciale considerate monumente de arhitectură şi artă, plantelor perene neroditoare, animalelor
productive şi de muncă (exclusiv caii), a mijloacelor fixe ale întreprinderii pe parcursul modernizării
(reparaţiei capitale), a activelor materialei în curs de execuţie a mijloacelor fixe care se află în
conservare.
Suma uzurii calculate nu trebuie să depăşească mărimea valorii de intrare a mijloacelor fixe. Deci nu se
admite calcularea uzurii după expirarea duratei funcţionării a mijloacelor fixe.
Nu se calculează uzura obiectelor în curs de execuţie, dar care efectiv se află în funcţiune fără a fi
întocmit procesul-verbal de punere în funcţiune a obiectelor.
În conformitate cu prevederile S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” (p. 47)
uzura poate fi calculată conform următoarelor metode:
 casării lunare,
 în raport cu volumul produse fabricate (servicii prestate),
 degresivă cu rată descrescătoare,
 soldului degresiv.
Ultimele metode se referă la metodele accelerate. Se examinăm toate metodele în baza aceloraşi date,
utilizate în diferite exemple, ca să scoatem la iveală particularităţile fiecărei metode.
Date iniţiale:
Valoarea de intrare a obiectului constituie 42 000 lei, DFU – 4 ani. Valoarea rămasă probabilă – 2
000 lei. Revizuirea DFU n-a avut loc.
Metoda liniară. Suma uzurii se determină prin înmulţirea normei uzurii la valoarea uzurabilă. Norma
uzurii se determină ca raport dintre 100 şi DFU a obiectului. În cazul metodei liniare suma uzurii este
aceiaşi în fiecare an de exploatare a obiectului.
Exemplu 2. Conform datelor generale norma uzurii anuală constituie 25% (100: 4). Suma uzurii
anuale constituie 10 000 lei [(42 000 – 2 000) : 4].
Tabelul 1
Calculul uzurii obiectului conform metodei liniare
Perioadele de gestiune Valoarea de Suma uzurii Uzura Valoarea de

intrare anuale acumulată bilanţ
La data punerii în 42 000 - - 42 000

funcţiune
La sfîrşitul anului : 1 42 000 10 000 10 000 32 000
2 42 000 10 000 20 000 22 000
3 42 000 10 000 30 000 12 000
4 42 000 10 000 40 000 2 000

Conform calculelor din tabelul 1 suma uzurii anuale este uniformă pe parcursul a celor patru ani de
exploatare şi constituie 10 000 lei, iar valoarea de bilanţ scade anual cu aceiaşi sumă şi se egalează în
ultimul an de exploatare cu valoarea probabilă rămasă.
De regulă uzura se calcula lunar, dea ceia suma uzuri lunare se determină prin împărţirea sumei uzurii
anuale la 12 luni, care în exemplul nostru este egală cu 833,3 (10 000 : 12).
Metoda în raport cu volumul de produse fabricate

(servicii prestate).
Conform acestei metode suma uzurii se determină în dependenţă de volumul de producţie confecţionat
(servicii prestat). Pentru calcularea uzurii valoarea uzurabilă se înmulţeşte la cota uzurii pentru o unitate
de produs sau servicii.
Exemplul 3:
Utilizînd datele iniţiale din exemplu 2, să considerăm, că obiectul procurat are capacitatea de a
fabrica 60 615 de unităţi de produse. Uzura ce revine pentru o piesă va fi de 0,66 lei (40 000 : 60
615).
Efectiv întreprinderea a fabricat producţie pe parcursul d.f.u. a obiectului, inclusiv, în anii:
 întîi – 15 000 unităţi,
 doi – 18 000 unităţi,
 trei – 14 000 unităţi,
 patru – 13 615 unităţi.
Calculele uzurii sînt date în tabelul 2.
Tabelul 2
Calculul uzurii obiectului conform metodei în raport cu volumul de producţie
Perioadele de Valoarea Volumul de Uzura Uzura Uzura Valoarea

gestiune de intrare producţiei pentru anuală acumulată de bilanţ
fabricate unitate
La data 42 000 - - - - 42 000

punerii în
funcţiune
La sfîrşitul 42 000 15 000 0,66 9 900 9 900 32 100

anului : 1
2 42 000 18 000 0,66 11 880 21 780 20 220
3 42 000 14 000 0,66 9 240 31 020 10 980
4 42 000 13 615 0,66 8 980 40 000 2 000

Conform calculelor din tabelul 2 uzura se calculă prin înmulţirea volumului de producţie la uzura ce revine
la o unitate de producţie (0,66 lei).
Metoda degresivă cu rată descrescătoare

Această metodă se aplică pentru obiectele ce-şi pierd valoarea într-o măsură mai mare în primii ani de
exploatare. Pentru calcularea uzurii se determină numărul cumulativ de ani de utilizare utilă a obiectului.
Exemplul 4:
În exemplul nostru DFU constituie 4 ani. Atunci numărul cumulativ va fi egal cu 10 = 1 + 2 + 3 + 4.
Suma uzurii se determină prin împărţirea numărului de ani pe parcursul cărora mijlocul fix va mai
fi utilizat la numărul cumulativ de ani şi înmulţirea acestui rezultat cu valoarea uzurabilă a
obiectului.
Calculele respective sînt prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3
Calculul uzurii obiectului după metoda degresivă cu rata descrescătoare
Perioadele de gestiune Valoarea de Suma uzurii anuale Uzura Valoarea de

intrare acumulată bilanţ

funcţiune
La sfîrşitul anului : 1 42 000 4 : 10 x 40 000 = 16 000 26 000

16 000
2 42 000 3 : 10 x 40 000 28 000 14 000

=12 000
3 42 000 2 : 10 x 40 000 = 8 36 000 6 000

000
4 42 000 1 : 10 x 40 000 = 4 40 000 2 000

000
Metoda soldului degresiv

Această metodă prevede calcularea sumei uzurii a mijloacelor fixe în baza normei de uzură, obţinută
după metoda liniară, majorată nu mai mult de 2 ori.
Particularităţile acestei metode constituie în aceia că în primul an de utilizare a obiectului uzura se
calculă, reieşind din valoarea iniţială (de intrare), iar în ultimul an de exploatare uzura se determină ca
diferenţa dintre valoarea de bilanţ la finele anului şi valoarea probabilă rămasă.
Exemplul 5:
Conform datelor generale norma uzurii anuale reieşind din metoda liniară, constituie 25%. Să
presupunem că întreprinderea a hotărât să dubleze norma uzurii, calculată prin metoda liniară,
care a devenit egală cu 50% (25% x 2). Această normă mai poate fi exprimată prin coeficientul 0,5.

Tabelul 4
Calculul uzurii obiectului conform metodei soldului degresiv
Perioadele de gestiune Valoarea de Suma uzurii Uzura Valoarea de

intrare anuale acumulată bilanţ

funcţiune
La sfîrşitul anului : 1 42 000 4 2000 x 0,5 = 21 21 000 21 000

000
2 42 000 21 000 x 0,5 = 10 31 500 10 500

500
3 42 000 10 500 x 0,5 = 5 36 750 5 250

250
4 42 000 5 250 – 2 000 = 3 40 000 2 000

250
Evidenţa analitică a uzurii mijloacelor fixe se ţine pe feluri sau grupe de obiecte. Pentru evidenţa sintetică
a uzuriii este destinat contul de pasiv 124 “Uzura mijloacelor fixe”. În creditul acestui cont se reflectă
calcularea uzurii, iar în debit – casarea uzurii a mijloacelor fixe ieşite. Soldul este creditor, reprezintă
suma uzurii mijloacelor fixe la o anumită dată şi se reflectă în capitolul I al Bilanţului contabil cu semnul
“–“. Diferenţa dintre valoarea de intrare şi suma uzurii calculate reprezintă valoarea de bilanţ mijlocului
fix.
La calcularea uzurii mijloacelor fixe se întocmeşte formula contabilă:
 debit conturilor 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”, 121 „Active materiale în curs
de execuţie”, 251 „Cheltuieli anticipate curente”, 712 „Cheltuieli comerciale”, 713
„Cheltuieli generale şi administrative”, 813 „Consumuri indirecte de producţie”,
 credit contului 124 „Uzura mijloacelor fixe” – la suma totală a uzurii calculate.
Casarea sumei uzurii calculate a mijloacelor fixe se efectuează la ieşirea acestora şi se înregistrează prin
formula contabilă:
 debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”
Contabilitatea intrării mijloacelor fixe
Details
Hits: 21928
Organizarea evidenţei intrării mijloacelor fixe este condiţionată de sursa de procurare (primire) a
acestora. În unităţile economice intrarea mijloacelor fixe are loc în urma:
 investiţiilor capitale,
 cumpărării de la persoane fizice şi juridice,
 primirii cu titlu gratuit,
 primirii ca cotă în capitalul statutar,
 schimbului cu alte active,
 primirii în arendă finanţată,
 înregistrării plusurilor de mijloace fixe stabilite în urma inventarierii.

Momentul includerii în componenţa mijloacelor fixe se consideră data punerii în funcţiune a obiectului.
De la această dată se începe calcularea uzurii mijloacelor fixe.
La intrarea (punerea în funcţiune) mijloacelor fixe se întocmeşte “Procesul-verbal de primire-predare a
mijloacelor fixe” (MF-1). Acest document se completează de către o comisie numită de către
conducătorul întreprinderii. Procesul-verbal se semnează de către toţi membrii comisiei şi se transmite în
contabilitate împreună cu documentaţia tehnică. În contabilitate în baza acestui document se efectuează
înregistrările contabile respective.
Evidenţa analitică se ţine pe fiecare obiect sau pe grupa de obiecte omogene în fişele de inventar (MF-
6), în care se reflectă caracteristicile tehnice, data intrării, norma uzurii etc.Pentru evidenţa sintetică este
destinat contul de activ 123 “Mijloace fixe”. În debitul acestui cont se înregistrează valoarea de intrare a
mijloacelor fixe intrate, iar în credit – valoarea de bilanţ şi suma uzurii calculate a mijloacelor fixe ieşite.
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea mijloacelor fixe la o dată anumită şi se reflectă în
capitolul I al Bilanţului contabil.
1) La intrarea mijloacelor fixe se întocmesc următoarele formule contabile:
 debit contul 123 “Mijloace fixe” – la valoarea iniţială a mijloacelor fixe intrate,

 credit contul 121 “Active materiale în curs de execuţie” – la costul efectiv a mijloacelor fixe
create nemijlocit la întreprindere,
 credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe
termen scurt faţă de părţile legate” – la valoarea mijloacelor fixe cumpărate de la alte
întreprinderi,
 credit contul 622 “Venituri din activitatea financiară” – la valoarea venală a mijloacelor fixe
primite cu titlu gratuit,
 credit contul 313 “Capital nevărsat ” – la valoarea mijloacelor fixe intrate de la fondatori
(asociaţi) ca cotă-parte în capitalul statutar,
 credit contul 134 “Creanţe pe termen lung”, 223 “Creanţe pe termen scurt ale părţilor
legate”, 229 “Alte creanţe pe termen scurt” – la valoarea venală a mijloacelor fixe primite prin
schimb cu alte active,
 credit contul 421 “Datorii de arendă pe termen lung” – la valoarea mijloacelor fixe primite în
arendă finanţată,
 credit contul 621 “Venituri din activitatea de investiţii” – la valoarea mijloacelor fixe constatate
ca plusuri cu ocazia inventarierii.

2) La suma cheltuielilor aferente intrării mijloacelor fixe se întocmesc următoarele formulele contabile:
 debit contul 123 “Mijloace fixe” – la suma totală a cheltuielilor legate de intrarea mijloacelor fixe,
 credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 539 “Alte datorii pe
termen scurt” – la suma cheltuielilor de transport, încărcare-descărcare prestate de terţi,
 credit contul 812 “Activităţi auxiliare” – la cheltuielile de procurare suportate de serviciile
auxiliare proprii (transport, etc.),
 credit contul 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – la suma salariului
calculat muncitorilor antrenaţi la încărcarea-descărcarea obiectelor procurate,
 credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – la suma defalcărilor pentru asigurările sociale
aferente salariilor calculate,
 credit contul 535 “Datorii preliminate” – a suma defalcărilor pentru asigurările medicale
aferente salariilor calculate
 credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” – la sumele cheltuite de angajaţi,
aferente intrării mijloacelor fixe.
Contabilitatea activelor materiale în curs de

execuţie
Details
Hits: 6722
Activele materiale în curs de execuţie cuprind:
 cheltuielile legate de construirea de construcţia clădirilor, construcţiilor speciale (drumurilor,

podurilor, fîntînilor etc.);
 valoarea utilajului care necesită montaj;
 investiţiile capitale ulterioare, valoarea lucrărilor de modernizare, care duc la sporirea
capacităţilor de producţie, îmbunătăţirea calităţii acesteia.
Evidenţa activelor materiale în curs de execuţie se ţine în contul 121 "Active materiale în curs de
execuţie".
În debitul acestui cont se reflectă suma cheltuielilor lucrărilor de construcţie şi montaj aferente creării
mijloacelor fixe, inclusiv valoarea utilajului care necesită montaj sau valoarea utilajului şi a altor obiecte în
cazul cînd momentul procurării acestora nu coincide cu momentul punerii în funcţiune.
În creditul acestui cont se reflectă valoarea de intrare a mijloacelor fixe puse în funcţiune, investiţiile
capitale ulterioare aferente majorării valorii obiectelor respective. Soldul acestui cont este debitor şi
reprezintă suma cheltuielilor efectuate pentru crearea activelor materiale în curs de execuţie la finele
perioadei de gestiune, valoarea utilajului care necesită montaj, precum şi a utilajului şi a altor obiecte în
cazul cînd momentul procurării acestora nu coincide cu momentul punerii în funcţiune.
Investiţiile capitale se reflectă în contabilitate în funcţie de metoda de executare a lucrărilor. Se cunosc
două metode de executare a lucrărilor:
a) în regie proprie;
b) în antrepriză.
În cazul executării lucrărilor în regie proprie valoarea obiectului se formează din consumurile efectuate de
întreprindere pe fiecare obiect aparte conform următoarelor articole:
 consumuri directe pentru materiale;

 consumuri directe pentru retribuirea muncii;
 consumuri indirecte (cheltuieli de întreţinere a maşinilor şi mecanismelor de construcţie);
 consumuri de regie şi alte cheltuieli legate nemijlocit de crearea activului.
Dacă întreprinderea creează active pe termen lung destinate vînzării în cursul activităţii economice
operaţionale a acesteia, valoarea acestora se determină în conformitate cu prevederile S.N.C. 2
"Stocurile de mărfuri şi materiale", deoarece acestea sînt clasificate ca produse finite.
In cazul executării lucrărilor în regie proprie cheltuielile respective se reflectă în modul următor:
construcţia clădirilor, obiectelor speciale - debit contul 121 "Active materiale în curs de execuţie" în
corespondenţă cu creditul conturilor:
a. consum de materiale la valoarea de bilanţ - 211 "Materiale";

b. consum de obiecte de OMVSD la valoarea de bilanţ - 213 " Obiecte de mică valoare şi scurtă
durata ";
c. suma calculată a salariului muncitorilor şi contribuţiilor pentru asigurările sociale şi medicale –
531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, 533 “Datorii privind asigurările”;
d. serviciile prestate de terţi şi cele proprii – 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile
comerciale”, 812 “Activităţi auxiliare”;
e. trecerea la cheltuieli a consumurilor indirecte – 813 “Consumuri indirecte de producţie”.
Expemplu:
Întreprinderea SA „Omega” a procurat un utilaj în valoare de 6 240 lei, inclusiv TVA 20 % - 1 040 lei.
Cheltuielile pentru transportarea utilajului au constituit 600 lei, inclusiv TVA 20 % - 100 lei, iar salariile
muncitorilor care au efectuat încărcarea-descărcarea utilajului – 140 lei şi contribuţii de asigurări sociale
39,2 lei şi medicale 2,8 lei.
La instalarea utilajului au fot efectuate următoarele consumuri:
 materiale în valoare de 350 lei;

 salarii muncitorilor - 400 lei;
 contribuţii de asigurări sociale – 112 lei;
 primelor de asistenţă medicală – 8 lei;
 servicii prestate de terţi – 276 lei, inclusiv TVA 20% - 46 lei

Înregistrările contabile vor fi următoarele:
 debit 121 “Active materiale în curs de execuţie” – 5 882 lei,

 credit 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 5 200 lei - la valoarea de
procurare a utilajului de la furnizori (fără TVA);
 credit 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” (sau 812 “Activităţi
auxiliare” în cazul transportului propriu) – 500 lei - la suma cheltuielilor pentru transportarea
utilajului (fără TVA),
 credit 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” - 140 lei - la suma salariului
calculat muncitorilor pentru încărcarea-descărcarea utilajului;
 credit 533 “Datorii privind asigurările” – 39,20 lei – la suma contribuţiilor de asigurări sociale;
 credit contul 535 “Datorii preliminate” – 2,80 lei – la suma primelor de asistenţă medicală.
Cheltuielile de instalare a utilajului se reflectă în felul următor:
 debit 121 “Active materiale în curs de execuţie” – 1 100 lei

 credit 211 “Materiale” – 350 lei – la valoarea de bilanţ a materialelor consumate;
 credit 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 400 lei – la suma salariului
calculate muncitorilor ce au efectuat lucrările de montare a utilajului,
 credit 533 “Datorii privind asigurările” – 112 lei – la suma contribuţiilor de asigurări sociale;
 credit 535 “Datorii preliminate” – 8 lei – la suma primelor de asistenţă medicală;
 credit 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” (sau 812 “Activităţi
auxiliare”) – 230 lei - la valoarea serviciilor acordate de către alte întreprinderi (sau de
subdiviziunile proprii a beneficiarului);
Trecerea în cont a sumei TVA aferente utilajului procurat, serviciilor de transport şi serviciilor prestate de
către terţi se reflectă prin formula contabilă:
 debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

 credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 1 186 lei
(1 040+100+46).
La punerea în funcţiune a utilajului după finisarea lucrărilor de montaj (în baza procesului-verbal de
primire-predare (MF-1) se întocmeşte formula contabilă:
 debit 123 “Mijloace fixe” – 6 982 lei

 credit 121 “Active materiale în curs de execuţie” –6 982 lei (5882+1100).
Dacă activele materiale (clădirile, construcţiile speciale ş.a.) se creează (construiesc) prin metoda de
antrepriză, atunci evidenţa cheltuielilor efectuate pentru crearea obiectului prevăzut de contract se ţine
de către executor. Obiectul creat se predă beneficiarului de către executor la valoarea prevăzută de
contract în baza procesului de predare-primire a lucrărilor de construcţie şi montare.
Obiectele de mijloace fixe create prin metoda de antrepriză se înregistrează la intrări în debitul
contului 121 “Active materiale în curs de execuţie” (dacă intrarea lor nu coincide cu momentul punerii
în funcţiune ermen scurt privind facturile comerciale ori necesită lucrări suplimentare) ori în debitul
contului 123 “Mijloace fixe”(dacă intrarea acestora coincide cu momentul punerii lor în funcţiune) în
corespondenţă cu creditul contului 521 “Datorii pe t
Caracteristica, componenţa şi clasificarea activelor

materiale pe termen lung
Activele materiale pe termen lung (AMTL) reprezintă activele care îmbracă o formă fizică naturală cu
durata de funcţionare utilă mai mare de un an, care sînt destinate utilizării în activitatea întreprinderii,
predării în arendă sau se află în proces de creare şi nu sînt destinate vînzării.
Contabilitatea (Activele materiale pe termen lung ) AMTL se ţine în conformitate cu S.N.C. 16
“Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”. Dacă activele pe termen lung nu sînt utilizate în
activitatea întreprinderii, atunci ele se consideră ca investiţii şi se ţin în evidenţă conform cerinţelor S.N.C.
25 “Contabilitatea investiţiilor”.
În contabilitate activele materiale pe termen lung se clasifică după următoarele criterii:
 După conţinutul natural substanţial;

 După apartenenţă;
 În raport de existenţă (termenul de utilizare);
 După gradul de utilizare în activitatea întreprinderii.
 După primul criteriu activele materiale pe termen lung (AMTL) se împart în 4 grupe:
 Active materiale în curs de execuţie
 Mijloace fixe
 Terenuri
 Resurse naturale
Activele materiale în curs de execuţie– cuprind cheltuielile aferente achiziţionării şi creării AMTL
(achiziţionării utilajului ce necesită montaj, construirea clădirilor) ori modernizării utilajului, care duc la
majorarea avantajului economic.
Mijloacele fixe reprezintă activele materiale pe termen lung cu valoarea unitară ce depăşeşte plafonul
stabilit de legislaţie (3 000 lei) şi cu termenul de utilizare în activitatea economică mai mare de un an de
zile. Ele includ:
 clădiri;
 construcţii speciale (poduri, gard ş.a.);
 maşini şi utilaje;
 inventar;
 animale de producţie şi reproducţie, plante perene.
Terenurilereprezintă un gen special de imobil, care are o durată de utilizare nelimitată în desfăşurarea
activităţii întreprinderii sau poate fi destinat închirierii (terenurile ocupate sub clădiri, livezi, vii, cîmpii etc.).
Resursele naturale – reprezintă resursele în formă de rezerve de petrol, gaze, piatră, material lemnos
etc. şi care pot fi extrase (explorate) în cursul unei perioade îndelungate.
După apartenenţă se deosebesc:
 active materiale proprii – care aparţin întreprinderii cu drept de proprietate;

 active materiale arendate – care nu aparţin întreprinderii, dar sînt primite de la alte persoane
juridice şi fizice cu drept de folosinţă pe un termen anumit contra unei plăţi stabilite de contractul
încheiat.
În raport de existenţăactivele materiale sînt:
 active materiale uzurabile – includ activele care au o durată de utilizare limitaă, pe parcursul
căreia se calculă uzura. La aceste active se referă: mijloacele fixe, resursele naturale.
 active materiale neuzurabile – care au o durată de utilizare nelimitată sau se află în proces de
creare:terenurile, activele materiale în curs de execuţie.
După gradul de utilizareîn activitateaîntreprinderiiactivele se împart:
 active materiale în funcţiune- care se utilizează în activitatea întreprinderii;

 active materiale în proces de reparaţie, modernizare, reconstrucţie – care nu pot fi utilizate
în activitatea întreprinderii;
 activele conservate– aceste active pot fi utilizate, însă se află în păstrare (rezervă), conform
hotărîrii organelor statale (zăcăminte naturale, echipament militar ş.a.).
Constatarea şi evaluarea activelor materiale

Conducerea întreprinderii trebuie să determine dacă investiţiile capitale efectuate privind procurarea sau
crearea unui obiect prezintă un element de activsau de cheltuieli. De aceea constatarea activelor
materiale pe termen lung are o importanţă mare în determinarea situaţiei patrimoniale şi financiare a
întreprinderii.
Cerinţele în ceea ce priveşte constatarea unui obiect ca activ materiale pe

termen lung sînt următoarele.
Obiectul poate fi precăutat la constatarea lui ca element a activelor materiale pe termen lung, dacă
el:
 are o formă materială şi poate funcţiona mai mult de un an;

 se află în posesia întreprinderii (este controlat de ea) pentru a fi utilizat în activitatea sa sau se
afla la etapa de creare şi nu este destinat vînzării.
Dacă obiectul corespunde criteriilor numite atunci pentru el ca să fie considerat activ material pe
termen lung mai trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinţe:
 există o certitudine că, în urma utilizării activului, întreprinderea va obţine un avantaj economic;
 valoarea activului poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine.
Dacă aceste două condiţii nu pot fi satisfăcute, activul se consideră drept cheltuială a perioadei de
gestiune.
Pentru a admite ca primul criteriu să fie respectat, e necesar ca întreprinderea să argumenteze
posibilitatea obţinerii avantajului economic care poate fi obţinut în viitor.
Pentru o aşa argumentare se folosesc datele privind indicatorii tehnici ai obiectului procurat:
productivitatea pe unitate de timp, viteza pe oră ş.a. Aceste date se folosesc în calculele respective de
argumentare.
În ce priveşte constatarea valorii activului, ea poate fi efectuată în baza facturii furnizorului şi altor
documente ce confirmă cheltuielile de procurare
Evaluarea activelor materiale pe termen lung
Există evaluare iniţială şi ulterioară a activelor materiale pe termen lung.
Evaluarea iniţială. Această evaluare are loc în momentul constatării obiectului respectiv drept activ la
valoarea de intrare.
Valoarea de intrare a activelor materiale pe termen lung cuprinde: valoarea de cumpărare, inclusiv
taxele vamale, taxele de import, impozitele, prevăzute de legislaţie pentru obiectele cumpărate şi
cheltuielile de aducere a obiectului achiziţionat în starea de lucru pentru a fi utilizat după destinaţie.
Cheltuielile de aducere a obiectului achiziţionat în stare de lucru, precum şi cheltuielile legate de
procurarea lui includ: cheltuielile la pregătirea terenului de construcţie, cheltuielile de transport, încărcare-
descărcare, montaj, instalare şi experimentare, salariile specialiştilor etc.
Rabatul comercial oferit de către întreprinderea-vînzător cumpărătorul se scade din valoarea de
cumpărare a activului.
Active pe termen lung achiziţionate sînt evaluate la valoarea de intrare, care se determină în funcţie de
natura fiecăruia şi de modul de achiziţionare.
Politica de contabilitate
Details
Hits: 10113
Politica de contabilitate reprezintă totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi procedurilor, adoptate
de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.
Politica de contabilitate se elaborează în conformitate cu S.N.C. 1 “Politica de contabilitate”.
Conform acestui standard, elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele
convenţii (principii) ale contabilităţii:
1. Continuitatea activităţii.
2. Permanenţa metodelor.
3. Specializarea exerciţiilor (contabilitate de angajamente).
4. Prudenţa.
5. Prioritatea conţinutului asupra formei.
6. Importanţa relativă.
Politica de contabilitate se elaborează şi se aprobă pentru fiecare an de gestiune de către un grup de

specialişti (contabili, economişti, conducători de subdiviziuni) şi se aprobă de către consiliul de directori
sau de adunarea generală.
În calitate de bază pentru elaborarea politicii de contabilitate servesc actele legislative şi normative ce se
referă la contabilitate.
Procedura la elaborare a politicii de contabilitate constă în alegerea unui procedeu din cele propuse în
fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, ţinînd cont de particularităţile activităţii întreprinderii şi
adoptarea acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare.
De exemplu, S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale” prevede pentru evidenţa curentă a stocurilor
următoarele metode:
1. metoda costului normat,

2. metoda vînzării cu amănuntul,
3. metoda de identificare
4. metoda FIFO,
5. metoda LIFO,
6. metoda costului mediu ponderat.
La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă, care într-o măsură mai mare
corespunde cerinţelor de ţinere a evidenţei stocurilor la această unitate.
S.N.C. 18 “Venitul” prevede două variante de constatare a veniturilor din prestarea serviciilor: pe fiecare
tranzacţie şi pe stadii de terminare a lucrărilor. Întreprinderea alege acea variantă care permite a
determina mai exact mărimea venitului obţinut în perioada de gestiune.
S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” recomandă următoarele metode de
calculare a uzurii mijloacelor fixe:
 metoda casării liniare,

 metoda proporţional volumului producţiei fabricate (lucrărilor executate),
 metoda soldului degresiv,
 metoda degresivă cu rată descrescătoare.
La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă de calculare a uzurii, care
corespunde politicii de renovare a mijloacelor fixe şi de formare a cheltuielilor şi veniturilor.
De exemplu, uzura automobilului trebuie să fie calculată prin metoda soldului degresiv, fiindcă acesta
pierde un procent mai mare din valoare în primii ani de exploatare. Uzura clădirilor se calculează prin
metoda liniară, întrucît ele pierd valoarea unitară, în decursul întregii durate de exploatare etc.
Politica de contabilitate, constituind instrumentul de realizare a prevederilor S.N.C., poate să difere
esenţial la diverse întreprinderi, luînd în considerare condiţiile concrete ale fiecăreia.
Politica de contabilitate pentru anul curent trebuie să fie aprobată de conducătorul întreprinderii la finele
anului precedent şi intră în vigoare începînd cu 1 ianuarie a anului de gestiune. Întreprinderea nou-creată
îşi elaborează politica de contabilitate pînă la prima prezentare a rapoartelor financiare, dar nu mai tîrziu
de 90 de zile de la înregistrarea întreprinderii. Procedurile şi metodele contabile alese pînă la aprobarea
politicii de contabilitate se aplică de întreprindere din ziua înregistrării de stat.
Politica de contabilitate aprobată de către organul de conducere a întreprinderii trebuie să fie aplicată
consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta, nefiind modificată.
Însă, modificarea politicii de contabilitate este posibilă în unele cazuri prevăzute de paragraful12 al S.N.C.
1:
 a) reorganizării întreprinderii (fuziunii, scindării, asocierii);

 b) schimbării proprietarilor;
 c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi în sistemul de reglementare normativă a contabilităţii;
 d) elaborării noilor procedee de contabilitate.
Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată prin acte de dispoziţie (ordin,
dispoziţie etc.), indicînd data intrării în vigoare.
Conform prevederilor S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”, politica de contabilitate trebuie să fie
inclusă în calitate de compartiment separat în nota explicativă a raportului financiar.
Modificările în politica de contabilitate, ce influenţează în mod esenţial asupra evaluării şi luării de decizii
de către utilizatorii rapoartelor financiare, urmează a fi examinate şi publicate în anexele la rapoartele
financiare.
Convenţiile şi principiile contabilităţii financiare

Pentru ca rapoartele financiare să corespundă cerinţelor utilizatorilor potenţiali de informaţie
financiară, acestea rapoartele trebuie să fie întocmite în conformitate cu unele principii stabilite.
Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare şi S.N.C. prevăd următoarele
principii:
Principiile fundamentale (convenţiile):

 Continuitatea activităţii.
 Permanenţa metodelor.
 Specializarea exerciţiilor (contabilitate de angajamente).

Alte principii:
 Prudenţa.
 Prioritatea conţinutului asupra formei.
 Importanţa relativă (esenţialitatea).
 Imaginea fidelă.
 Necompensarea.
 Concordanţa.
 Evaluarea separată a elementelor patrimoniale.
 Autonomia întreprinderii.
Principiul continuităţii activităţii presupune că unitatea de producţie îşi continuă în mod normal

funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea
semnificativă a acesteia.
Exemplu. În cazul unei activităţi normale mijloacele fixe se evaluează la

valoarea de bilanţ (valoarea de intrare – uzura), iar la lichidarea întreprinderii, ele
se vor evalua la valoarea realizabilă (de lichidare).
Principiul permanenţei metodelor presupune continuitatea în aplicarea regulilor şi normelor privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor,
asigurînd comparabilitatea în timp a informaţiei contabile.
De exemplu, dacă utilizăm conform politicii de contabilitate metoda de evaluare

FIFO, nu putem în timpul anului se trecem la metoda LIFO. Aceasta se referă şi
la metodele de calculare a uzurii ş.a.
Principiul specializării exerciţiilor (contabilitate de angajamente) reprezintă baza de contabilizare,
conform căreia elementele contabile sînt recunoscute pe măsura apariţiei acestora, indiferent de
momentul încasării/plăţii mijloacelor băneşti sau compensării în altă formă
Principiul prudenţei constă în luarea măsurilor de precăuţie la adoptarea deciziilor manageriale, pentru
a nu supraevalua activele şi veniturile şi a nu subevalua datoriile şi cheltuielile. Potrivit acestui principiu,
cheltuielile se reflectă în evidenţă imediat în momentul efectuării lor, iar veniturile – numai în cazurile cînd
întreprinderea este certă în obţinerea lor.
Exemplu. Lipsurile constatate în urma inventarierii se reflectă la momentul

depistării lor prin formula contabilă:
 debit contul 714,

 credit conturile 211, 216, 217,
iar veniturile din recuperarea daunei vor fi reflectate numai în cazul cînd este
hotărîrea judecăţii ori acordul persoanei vinovate de recuperarea daunei (debit
contul 227, credit contul 612).
Principiul priorităţii conţinutului asupra formei prevede reflectarea în contabilitate a evenimentelor şi
tranzacţiilor, pornind, în primul rînd, din realitatea economică, cît şi din cea juridică.
Exemplu. Mijloacele fixe primite în arendă finanţată se reflectă în bilanţ în

componenţa mijloacelor proprii.
Principiul importanţei relative (esenţialităţii) presupune reflectarea în contabilitate şi rapoartele
financiare numai a informaţiei necesare pentru evaluări şi luării de decizii.
Principiul imaginii fidele constă în respectarea prevederilor documentelor normative şi a regulilor de
evidenţă în vigoare, precum şi în prezentarea informaţiilor obiective reale despre situaţia patrimonială şi
financiară a întreprinderii.
Principiul necompensării constă în excluderea compensării reciproce între active şi datorii, precum şi
între venituri şi cheltuieli.
Exemplu. Soldul debitor al contului 531 se trece la datoriile debitoare pe contul 227 ori al contului 534 –
pe contul 225 etc.
Principiul concordanţei prevede ca cheltuielile să fie reflectate în contabilitate concomitent cu veniturile
generate de aceste cheltuieli.
Exemplu. Firma a vîndut 10 unităţi de producţie la un preţ de 120 lei/unitate,

costul efectiv fiind de 80 lei/unitate. Venitul va fi reflectat prin formula contabilă:
 debit conturile 221, 241, 242 – 1 200 lei (120 x 10),

 credit contul 611 – 1 200 lei (120 x 10).
Concomitent la costul efectiv a producţiei vîndute se întocmeşte formula

contabilă:
 debit contul 711 - 800 lei (80 x 10),

 credit contul 216 – 800 lei (80 x 10).
Fără respectarea principiului concordanţei nu poate fi asigurată determinarea rezultatului financiar.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv prevede că suma totală aferentă unei
poziţii din bilanţ, se va determina separat, corespunzător fiecărui element de avere sau capital.
Principiul autonomiei întreprinderii constă în separarea activităţii întreprinderii de proiectări şi de alte
întreprinderi. Conturile întreprinderii trebuie să fie separate de conturile proprietarilor, personalului ş.a.
Conceptul, scopul şi obiectele contabilităţii

financiare
Details
Hits: 7962
Evidenţa contabilă este un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare,
generalizare a elementelor contabile (active, capitalul propriu, datorii, consumuri, cheltuieli, venituri,
rezultate financiare) şi de raportare financiară prin reflectarea documentară, integrală şi neîntreruptă a
tuturor faptelor economice ale întreprinderii.
Particularităţile evidenţei contabile sînt:
 perfectarea documentară a tuturor operaţiunilor economice;

 continuitatea evidenţei, adică informaţia se înregistrează permanent, fără întreruperi;
 caracterul complet al evidenţei care se asigură prin înregistrarea tuturor faptelor fără excepţie, ce
au loc în activitatea întreprinderii;
 aplicarea metodelor specifice de prelucrare a datelor (contul, dubla înregistrare, bilanţul etc.)
Sistemul contabil prevede divizarea contabilităţii în:
 contabilitate financiară;
 contabilitate de gestiune (managerială).
Contabilitatea financiară se ţine în conformitate cu prevederile S.N.C. şi Planului de conturi, aprobate în
modul stabilit de Guvern, fiind în aşa mod reglementată. Organizarea contabilităţii financiare conform
principiilor şi regulilor stabilite în mod legislativ înseamnă că statul apară interesele creditorilor,
investitorilor şi a altor utilizatori de informaţie în vederea respectării regulilor unice pentru toţi utilizatorii de
informaţii în vederea întocmirii rapoartelor financiare.
Contabilitatea de gestiune este organizată în scopul obţinerii unei informaţii, necesare conducerii
întreprinderii, indiferent de metodele şi regulile contabile utilizate la obţinerea acestei informaţii. Ea se
referă la contabilitatea consumurilor, calcularea costurilor, calcularea rentabilităţii produselor fabricate ş.a.
Contabilitatea financiară şi de gestiune (tabel comparativ)
Sfera de aplicare Contabilitatea financiară Contabilitatea de

gestiune (managerială)
1. Utilizatorii de Utilizatori externi (investitori, Diferite niveluri ale sistemului

informaţie creditori, organe de stat ş.a.) şi de dirijare a întreprinderii
interni (administraţia, lucrătorii
ş.a.)
2. Tipuri de sisteme Sistemul dublei înregistrări Nu se limitează la sistemul

contabile dublei înregistrări
3. Etaloane utilizate Etalon valoric Orice etalon valoric şi natural
4. Obiectul contabilităţii Întreprinderea în ansamblu Diferite structuri ale întreprinderii

ori direcţiile de activitate
5. Periodicitatea întocmirii Periodic, în termenele stabilite În funcţie de necesitatea siste-

rapoartelor financiare de organele statale mului
de dirijare a întreprinderii
6. Nivelul de libertate în Respectarea obligatorie a regu- Lipsa regulilor

aplicarea regulilor lilor
contabile stabilite de actele normative
7. Gradul de siguranţă Necesită obiectivitate, după Depinde de obiectivele planifi-

(fiabilitate) natură este istoric cării şi
controlului, însă dacă este
necesar,
se utilizează date exacte; după
natura
este futurist
Contabilitatea fiscală în Republica Moldova nu se ţine separat cum se face în SUA, Marea Britanie şi
alte ţări ce utilizează modelul anglo-saxon. Particularităţile contabilităţii fiscale în Republica Moldova
constau în următoarea. Indicatorii (în special rezultatul financiar-profitul (pierderea) pînă la impozitare) se
obţin în contabilitatea financiară, care sînt delimitate de prevederile standardelor naţionale de
contabilitate. Aceşti indicatori se corectează, reieşind din prevederile Codului fiscal. Aşa dar venitul
impozabil va fi stabilit prin corectarea rezultatului financiar contabil cu mărimea diferenţelor (pozitive sau
negative) provenite din nepotrivirea evidenţei fiscale şi financiare.
Exemplul 1. Conform datelor contabilităţii financiare veniturile (calculate pe conturile clasei VI: 611,
612, 621, 622, 623) au constatat 1 860 500 lei, iar cheltuielile (calculate pe conturile clasei VII: 711, 712,
713, 714, 721, 722, 723) – 1 310 100 lei. Rezultatul financiar contabil constituie 550 400 lei (1 860 500 –
1 310 100).
Conform prevederilor art.20 ale Codului Fiscal sînt scutite de impozitare:
 venitul obţinut ca urmare a anulării restanţelor la bugetul public naţional – 20 000 lei;
 utilajul primit gratuit – 9 000 lei.
Totodată au avut loc cheltuieli de delegaţie în suma de 12 000 lei, care conform art. 24 alin. (3) din Codul
Fiscal se permit spre deducere din venit în limitele stabilite de Guvern (Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr. 836 din 24.06.2002), reieşind din calculele referitoare la fiecare persoană, în limita de 8 000
lei. Suma venitului impozabil va fi egală cu 525 400 lei [(550 400 + (– 20 000 – 9 000) – (8 000 – 12 000)].
Datele contabilităţii financiare se generează şi se reflectă în următoarele rapoarte financiare:
 Bilanţul contabil;
 Raportul de profit şi pierdere;
 Raportul privind fluxul capitalului propriu;
 Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;
 Anexele la bilanţul contabil şi la raportul privind rezultatele financiare.
Datele contabilităţii servesc drept bază pentru calcularea impozitelor şi taxelor stabilite de legislaţie şi se
reflectă în declaraţiile fiscale.
Obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie patrimoniul întreprinderile şi operaţiunile ce contribuie la
modificarea lui. Obiectul de studii cuprinde următoarele elemente:
 activele,
 capitalul propriu,
 datoriile,
 veniturile,
 cheltuielile,
 rezultatele financiare.
Activele, capitalul propriu şi datoriile reprezintă elementele de bază ale Bilanţului contabil. Legătură
reciprocă dinte aceste elemente se exprimă prin relaţia:
A = Cp + D
Activele şi datoriile se reflectă în bilanţ în dependenţă de termenul de finanţare, achitare, ori
stîngere:
 cu termenul nu mai mare de 1 an – în compartimentele activelor ori de termen scurt (curente);

 cu termenul mai mare de1 an – în compartimentele respective pe termen lung.
Un aşa mod de reflectare a activelor şi datoriilor permite utilizatorilor de rapoarte financiară să

facă concluziile respective, referitoare la lichiditatea întreprinderii.
Capitolul propriu reprezintă diferenţa dintre active şi datorii (Cp = A – D).
Veniturile şi cheltuielile şi rezultatul activităţii economico-financiare (profit ori pierdere) reprezintă
elementele de bază a Raportul de profit şi pierdere.
Veniturile şi cheltuielile se reflectă în raport la sfîrşitul perioadei de gestiune în baza datelor conturilor
clasei a 6 “Venituri” şi 7 “Cheltuieli”, înregistrate în registrele contabile pe parcursul perioadei respective.
Veniturile şi cheltuielile se înregistrează pe conturi şi apoi în raportul privind rezultatele financiare pe tipuri
de activităţi.
Se deosebesc următoarele genuri de activităţi:
1. operaţională;
2. de investiţii;
3. financiară.

Activitatea operaţională este activitatea de bază a întreprinderii. De exemplu, la fabrica de lactate
– producerea laptelui, untului, smîntînii ş.a.; la tipografie - tipărirea diferitelor publicaţii; la
magazin – vînzarea mărfurilor.
Activitatea financiară este o activitate desfăşurată în scopul obţinerii unor venituri rezultate din
transmiterea în posesiunea altor persoane pe un termen mai mare de un an a activelor nemateriale şi a
celor materiale pe termen lung (transmiterea în arendă finanţată a activelor, venituri din diferenţa de curs
valutar, intrări gratuite).
Activitatea de investiţii este o activitate desfăşurată în scopul obţinerii unor venituri din ieşirea şi
reevaluarea activelor pe termen lung, procurării acţiunilor şi obligaţiunilor pentru obţinerea veniturilor sub
formă de dividende, dobînzi etc.
Ţinerea veniturilor şi cheltuielilor pe genurile de activităţi ale întreprinderii permite ca rezultatele financiare
(profit ori pierdere) ale unei activităţi să nu influenţeze rezultatele financiare ale altor activităţi, astfel încît
utilizatorii de informaţie (investitorii, creditorii, furnizorii ş.a.) să poată lua decizii corecte în ce priveşte
procurarea acţiunilor, acordarea creditelor, livrarea materialelor etc.
De exemplu, în anul 1998 întreprinderea “A” a obţinut un profit în valoare de 500 mii lei. În urma activităţii
operaţionale întreprinderea a suportat pierderi în sumă de 320 mii lei, în urma activităţii financiare şi
activităţii de investiţii ea a obţinut profit în valoare de 10 mii lei şi respectiv 810 mii lei în urma vînzării unei
clădiri (10 + 810 – 320 = 500).
În cazul contabilităţii separate a rezultatelor financiare investitorii pot să-şi creeze o imagine fidelă despre
activitatea operaţională a întreprinderii care este cu pierderi în perioada dată. Profitul obţinut în urma
vînzării clădirii nu este rezultatul activităţii perioadei de gestiune analizate, ci a celei preceden
Ieşirea activelor nemateriale

Details
Hits: 4667
Conform S.N.C. 13 "Contabilitatea activelor nemateriale" casarea valorii de bilanţ a activelor
nemateriale are loc la ieşirea activelor în următoarele cazuri:
 în urma vînzării altor persoane juridice sau fizice;

 la transmiterea sub formă de aport în capitalul statutar al altei întreprinderi;
 casarea la expirarea duratei de exploatare utilă ori dacă nu se prevede obţinerea unui
 avantaj economic din utilizarea activelor;
 în alte cazuri (transmiterea cu titlu gratuit, ieşirea în cazul modificării legislaţiei în vigoare,
reflectarea lipsurilor constatate la inventariere;
 trecerea în componenţa proprietăţii investiţionale sau a cheltuielilor anticipate;
 majorarea (ajustarea) valorii de intrare etc.).

La ieşirea activelor nemateriale valoarea de bilanţ se consideră ca cheltuială, iar valoarea venala ca
venit. Rezultatul din ieşiri se reflectă în Raportul de profit şi pierderi ca diferenţă între valoarea venală
şi valoarea de bilanţ a activelor nemateriale.
La ieşirea activelor nemateriale se întocmesc documentele justificative:
 procesul-verbal de casare a activelor nemateriale la expirarea duratei de utilzare a acestora
sau în urma învechirii morale;
 procesul-verbal de primire-predare a activelor nemateriale la ieşirea activelor nemateriale în
alte cazuri (vînzarea, schimbul cu alte active, transmiterii cu titlul gratuit).
După ce au fost reflectat în contabilitate operaţiunile de ieşire a activelor nemateriale calcularea
amortizării acestora încetează atît în scopuri financiare, cît şi în scopuri fiscale.
Ieşirea activelor nemateriale în urma casării acestora

La casarea activelor nemateriale în legătură cu expirarea duratei de utilizare sau în cazul învechirii
morale a acestora se întocmesc următoarele formule contabile principale:
1) decontarea sumei amortizate acumulate în perioada de utilizare a activelor casate:
 debit contul 113 "Amortizarea activelor nemateriale",

 credit contul 111 "Active nemateriale";

2) trecerea la cheltuieli a sumei neamortizate în legătură cu casarea activelor nemateriale înainte de
termen:
 debit contul 721 "Cheltuieli ale activităţii de investiţii",


3) reflectarea sumei TVA referitoare la valoarea neamortizată (de bilanţ) a activelor nemateriale casate
înainte de termen (dacă la procurarea acestora TVA a fost trecută în cont în Dt 534):
 debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative”,

 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”;

5) reflectarea cheltuielilor, aferente casării activelor nemateriale (valoarea serviciilor de consultanţă,
evaluare ş.a.):

 credit conturilor 227, 521, 522, 531, 532, 533, 535, 539 etc.;

6) trecerea în cont a sumei TVA, referitoare la serviciile acordate de către terţi la casarea activelor
nemateriale:
 debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”,

 credit conturilor 521, 522, 539.
Ieşirea activelor nemateriale în urma vînzării

La ieşirea activelor nemateriale se întocmesc următoarele formule contabile:
1) reflectarea valorii activelor nemateriale la preţuri de livrare (fără TVA şi accize):
 debit conturilor 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”, 229 "Alte creanţe pe termen
scurt",
 credit contul 621 "Venituri din activitatea de investiţii" (la suma TVA);
2) calcularea TVA de la valoarea de vînzare a obiectelor de active nemateriale vîndute:
 debit conturilor 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”, 229 „Alte creanţe pe termen
scurt”
 credit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.
3) decontarea valorii de bilanţ a activelor nemateriale vîndute:

4) decontarea amortizării calculate a activelor nemateriale vîndute:
 debit contul 113 "Amortizarea activelor nemateriale",

Exemplul.
S-a vîndut un brevet care a fost utilizat o perioadă de timp la o întreprindere. Valoarea de bilanţ constituie
1 800 lei, amortizarea calculată - 1 200 lei, preţul de livrare achitat - 4 200 lei, inclusiv TVA. Factura
cheltuielilor de reclama - 300 lei. În acest caz se întocmesc formulele contabile şi se determină rezultatul
financiar
1) casarea valorii de bilanţ a activelor nemateriale ieşite:
 debit contul 721 "Cheltuieli ale activităţii de investiţii", - 1 800 lei;

 credit contul 111 "Active nemateriale” - 1 800 lei;
2) casarea amortizării calculate a activelor nemateriale ieşite:
 debit contul 113 "Amortizarea activelor nemateriale", - 1 200 lei;

 credit contul 111 "Active nemateriale - 1 200 lei;
3) reflectarea valorii activelor nemateriale la preţul de livrare primită sub formă de avans:
debit contul 229 "Alte creanţe pe termen scurt", - 3 500 lei;
 credit contul 621 "Venituri din activitatea de investiţii" - 3 500 lei;
4) calcularea sumei TVA din venitul vînzării:
 debit contul 229 "Alte creanţe pe termen scurt" - 700 lei (4 200 : 6);
 credit contul 534 Datorii privind decontările cu bugetul” - 700 lei (4 200 : 6);
5) reflectarea cheltuielilor de reclamă:
 debit contul 721 "Cheltuieli ale activităţii de investiţii", - 300 lei;

 credit contul 539 "Alte datorii pe termen scurt" - 300 lei.
Rezultatul financiar din realizarea activelor nemateriale va constitui profit în sumă:

1 400 lei = [3 500 – (1 800 + 300)] – profit.

Ieşirea activelor nemateriale în urma transmiterii sub

formă de aport la capitalul statutar al altei întreprinderi
Decontarea valorii de bilanţ a obiectelor de active nemateriale şi a amortizării acumulate se reflectă în
contabilitate în acelaşi mod ca şi în alte cazuri examinate mai sus
(Dt 113, Ct 111; Dt 721, Ct 111).
La transmiterea activelor nemateriale sub formă de aport în capitalul statutar al altei întreprinderi se
întocmesc formulele contabile speciale:
1) Reflectarea cotei de participaţie la capitalul statutar a întreprinderii investite:
 debit contul 131 sau 132,

 credit conturilor 521, 522, 539.

2) Reflectarea valorii venale (negociate) a obiectelor de active nemateriale transmise:
 debit conturilor 223, 229,

 credit contul 621.
3) La suma TVA din valoarea venală a activelor nemateriale transmise:

 credit contul 621.

4) Compensarea creanţelor la valoarea activelor nemateriale transmise şi a sumei datoriei ce constituie
cota în capitalul statutar procurată:
 debit conturilor 521, 522, 539,

 credit conturilor 223, 229.

5) Reflectarea diferenţei dintre mărimea cotei de participaţie în capitalul statutar (al altei întreprinderi)
procurate şi valoarea de piaţă a activelor transmise:
a)diferenţa favorabilă (cota depăşeşte valoarea de piaţă a activelor):
 debit conturilor 521, 522, 539,

 credit contul 622;
b)diferenţa nefavorabilă (cota este mai mică decît valoarea activelor):

 credit conturilor 223, 229.
La întreprindere mai au loc şi alte ieşiri de active nemateriale:

1) transferarea activelor nemateriale în componenţa proprietăţii investiţionale:


2) decontarea valorii de bilanţ a lipsurilor de active nemateriale constatate în urma inventarierii:


3) transmiterea activelor nemateriale cu titlu gratuit:


4) ieşirea activelor nemateriale în urma modificării legislaţiei în vigoare şi altor evenimente excepţionale;
Suma TVA determinată de la valoarea de bilanţ a activelor nemateriale ieşite (în cazurile stabilite în
operaţiunile 2, 3 şi 4) se reflectă asemănător ca şi în cazul casării activelor nemateriale înainte de
expirarea termenului de utilizare.
Contabilitatea amortizării activelor nemateriale

Details
Hits: 7499
Fiecare întreprindere ce dispune de active nemateriale trebuie să determine metoda calculării
amortizării activelor nemateriale de sine stătător. Metoda de calculare a amortizării activelor
nemateriale, aleasă de întreprindere, trebuie să reflecte schema de obţinere a avantajului economic pe
parcursul exploatării acestui activ.
Există diferite metode de calculare a amortizării activelor nemateriale:
 liniară (uniformă);
 în raport cu volumul de produse fabricate;
 soldul degresiv.
Dacă se aplică metoda liniară, atunci amortizarea activelor nemateriale se calculează reieşind din
normele de amortizare şi valoarea iniţială a activelor. La rîndul său normele de amortizare se stabilesc
reieşind din durata de utilizare a activului, care se calculă prin aplicarea următoarei formule:

Na=100/T, unde
Na - norma de amortizare, procente;
T - durata de utilizare a activului, ani.
Durata de utilizare a activelor nemateriale se determină conform S.N.C. 13 “Contabilitatea activelor
nemateriale”, reieşind din condiţiile concrete ale fiecărei întreprindere.
Aplicarea metodei liniare prevede trecerea valorii activului pe întreaga perioadă de exploatare în părţi
egale.
Exemplu. Costul iniţial a dreptului de folosinţă a unui obiect de mijloace fixe este de 110 000 lei, care are
un termen probabil de exploatare de 5 ani şi o valoare rămasă (după (lichidare) de 10 000 lei. În fiecare
an se trece la cheltuieli 1/20 parte (100 : 5 = 20) a valorii activului cu excluderea valorii rămase, valoarea
amortizabilă consituind – 100 000 lei, iar amortizarea anuală – 20 000 lei (100 000 x 20%).
Metoda liniară de calculare a amortizării

Anul Preţul iniţial Amortizarea Amortizarea Soldul în cont

al strungului pe an Acumulată (valoarea bilanţieră)
La data achiziţionării 110 000 - - 110 000
Sfîrşitul anului: 1 110 000 20 000 20 000 90 000
2 110 000 20 000 40 000 70 000
3 110 000 20 000 60 000 50 000
4 110 000 20 000 80 000 30 000
5 110 000 20 000 100 000 10 000
Metoda liniară a calculării amortizării valorii activului (dreptului de folosinţă a obiectului) se aplică în
cazurile cînd întreprinderea prevede utilizarea acestuia în mod uniform pe întreaga perioadă de
exploatare. Aceasta se referă la activele nemateriale, cum ar fi drepturile de folosinţă a clădirilor,
construcţiilor speciale statice, amortizarea cărora mai mult depind de durata de exploatare a obiectului,
decît de metodele de exploatare.
Metoda liniară este cea mai simplă şi de aceea este cea mai răspîndită în practică.
Conform metodei în raport cu volumul de produse fabricate amortizarea se calculă ţinînd cont numai
de numărul de unităţi de produse, piese, articole fabricate.
De exemplu. Întreprinderea a procurat o brevetă, privind producerea unor contoare de apă. Se planifică
a produce 15 000 de contoare. Valoarea iniţială a brevetei - 262 500 lei. Amortizarea ce revine pentru un
contor constituie 17,5lei (262 500 : 15 000).
Întreprinderea efectiv a fabricat contoare:
 în primul an - 2 000
 în al doilea an - 3 000
 în al treilea an - 4 000
 în patrulea an - 3 500
 în al cincilea an - 2 500.
Amortizarea calculată va fi efectuată pe 5 ani:
 1 an – 17,5 x 2 000 = 35 000 lei,

 2 an – 17,5 x 3 000 = 52 500 lei,
 3 an – 17,5 x 4 000 = 70 100 lei,
 4 an – 17,5 x 3 500 = 61 250 lei,
 5 an – 17,5 x 2 500 = 43 750 lei,
262 500 lei.
Metoda soldului degresiv face parte din metodele accelerate. Conform acestei metode suma amortizării
a activului nematerial se calculă în baza normei de uzură prevăzută după metoda liniară, majorată nu
mai mult de 2 ori, iar amortizarea se calculă iniţial – din valoarea iniţială, iar apoi – din valoarea
bilanţieră.
De exemplu, valoarea iniţială a activelor nemateriale – 60 000 lei, durata funcţionării - 3 ani. Norma
de amortizare dublată (100/3 )x 2 = 66,6667. Valoarea probabilă rămasă – 1 500 lei.

Ani Valoarea Amortizarea anuală Amortizarea Valoarea de
i iniţială acumulată bilanţ
1 60 000 0,6667 x 60 000 40 002 19 998
2 60 000 0,6667 x 19998 = 53 335 6 665

13333
3 60 000 5 169 58 500 1 500

(6 665 – 1 500) = 5165 (53 335 + 5 165)
Amortizarea ultimului an (trei) prezintă diferenţa dintre valoarea de bilanţ a penultimului an şi valoarea
rămasă care constituie 5 165 (6 665 – 1500).
Amortizarea calculată se reflectă în contabilitate în dependenţă de

destinaţie activului nematerial:
 Dt 112 – Calcularea amortizării activelor nemateriale utilizate la crearea altor obiecte de active
nemateriale,
 Dt 121 – Calcularea amortizării activelor nemateriale utilizate la crearea ori reconstrucţia
obiectelor de mijloace fixe,
 Dt 811, 812, 813 – Calcularea amortizării activelor nemateriale utilizate la fabricarea producţiei,
prestarea serviciilor,
 Dt 814 – Calcularea amortizării activelor nemateriale cu destinaţie generală aferente
contractelor de construcţie,
 Dt 712, 713 – Calcularea amortizării activelor nemateriale, utilizate în scopuri comerciale ori
generale ale întreprinderii,
 Ct 113 – la suma totală calculată a amortizării activelor nemateriale.
Decontarea amortizării acumulate pe obiecte de active nemateriale ieşite

(vîndute, casate ş.a.):
 Dt 113 "Amortizarea activelor nemateriale",
 Ct 111 “Active nemateriale”.
Contabilitatea intrării activelor nemateriale

Details
Hits: 5788
Contabilitatea intrării activelor nemateriale. Intrările de active nemateriale rezultă din:
 a) crearea activelor nemateriale de însăşi întreprindere;

 b) primirea activelor nemateriale de la fondatori pe seama aportului fondatorilor în capitalul
statutar;
 c) procurarea activelor nemateriale de la alte întreprinderi şi persoane fizice;
 d) intrarea cu titlu gratuit.

La crearea activelor nemateriale de către întreprindere toate cheltuielile efectuate se reflectă în contul
112 “Active nemateriale în curs de execuţie”. În debitul acestui cont se reflectă sumele cheltuielilor
efective privind crearea activelor nemateriale, iar în credit - valoarea activelor nemateriale create la
finisarea lucrărilor şi înregistrarea lor în activ.
Cheltuielile aferente creării activelor nemateriale reprezintă şi cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor
de cercetări ştiinţifice. În baza documentelor primare şi centralizatoare cheltuielile efectuate se reflectă în
debitul contului 112 “Active nemateriale în curs de execuţie” în corespondenţă cu creditul conturilor (dacă
activul nematerial se creează la o subdiviziune autonomă a întreprinderii atunci toate cheltuielile mai întîi
se reflectă prin contul intermediar 812 „Activităţi auxiliare”, din care apoi se trec în Dt 111, ori 112):
211 “Materiale” – la valoarea de bilanţ a consumului de materiale”;
213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” - la consumul de obiecte de mică valoare cu valoarea
unitară mai mică decît limita stabilită;
214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;
531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, 533 “Datorii privind asigurările” - la
sumele calculate ale salariilor şi contribuţiilor pentru asigurările sociale,
521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” - la valoarea serviciilor prestate de către
alte întreprinderi,
812 “Activităţi auxiliare” - la valoarea serviciilor proprii prestate pentru executarea activelor
nemateriale;
813 “Consumuri indirecte de producţie” - la cota cheltuielilor comune de producţie aferente creării
activelor nemateriale;
251 “Cheltuieli anticipate curente” – la suma cheltuielilor anticipate aferente cheltuielilor privind
crearea activelor nemateriale,
411 “Credite bancare pe termen lung”, 413 “Împrumuturi pe termen lung” - la sumele calculării
dobînzilor aferente creării activelor nemateriale.
Trecerea în cont a TVA de la valoarea serviciilor acordate de alte întreprinderi la crearea activelor
nemateriale (în baza facturilor fiscale):
 debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul „Datorii privind taxa pe valoare
adăugată”,
 credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.
În baza procesului-verbal de predare a lucrărilor la suma cheltuielilor efective, care constituie valoarea

iniţială a activelor nemateriale create, se întocmeşte formula contabilă:
 debit contul 111 “Active nemateriale”,

 credit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”.
Primirea activelor nemateriale de la fondatori în contul aportului depus în capitalul statutar sub formă
de drepturi de folosinţă a tehnologiilor, elaborate de fondatori, drepturi de folosinţă a clădirilor, mijloacelor
de transport etc.
Intrarea activelor nemateriale de la fondatori, depuse de către ei în capitalul statutar se reflectă în
contabilitate prin formula contabilă:

 credit contul 313 “Capital nevărsat”.
Dacă activele nemateriale sub formă de drepturi de folosinţă a utilajelor ori tehnologiilor depuse de către
fondatori în capitalul statutar necesită montaj, atunci ele se consideră ca active nemateriale în curs de
execuţie şi se reflectă prin formula contabilă:
 debit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”,
 credit contul 313 “Capital nevărsat”.
După executarea lucrărilor respective de punere în funcţiune a activelor nemateriale se întocmeşte

formula contabilă:

 credit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”.
Exemplu: Întreprinderea “Codru” S.RL. a primit în calitate de aport la capitalul statutar un program

informatic în valoare de 90 000 lei. Cheltuielile privind pregătirea programului pentru exploatare au
constituit 2 692 lei, inclusiv salariul muncitorilor pentru instalarea programului – 1 800 lei, valoarea
materialelor consumate la instalare – 280 lei, contribuţiile pentru asigurările sociale – 558 lei, prime de
asigurări medicale – 54 lei.
Pe baza exemplului întocmim următoarele formule contabile:
1. Reflectarea valorii dreptului de folosinţă a utilajului depus în capitalul statutar:
 debit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie” – 90 000 lei,

 credit contul 313 “Capital nevărsat” – 90 000 lei. .
2. Reflectarea cheltuielilor pentru transportarea şi pregătirea activului nematerial spre exploatare:
 debit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie” – 2 692 lei,

 debit contul 211 “Materiale” – 280 lei,
 credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – 558 lei,
 credit contul 535 “Datorii preliminate” – 54 lei
3. Se înregistrează intrarea activului nematerial:
 debit contul 111 “Active nemateriale”, – 92 692 lei

 credit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie” – 92 692 lei.
Cum se vede din exemplu, cheltuielile pentru pregătirea activului de exploatare se includ în valoarea lui,
însă aceste cheltuieli nu măresc valoarea capitalului deţinătorului de activ nematerial.
Procurarea activelor nemateriale de la alte întreprinderi şi persoane fizice are loc sub formă de
procurare a drepturilor de folosinţă a terenurilor, tehnologiilor, soluţiilor tehnice ş.a.
În baza contractelor întocmite cu beneficiarii procurarea activelor nemateriale se reflectă în contabilitate
prin întocmirea formulelor contabile:
la valoarea de procurare:
 debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” (la suma TVA),
 debit conturilor 111 “Active nemateriale”, 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”
 credit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe termen
scurt faţă de părţile legate”.
Dacă cumpărătorul achită conform contractului valoarea de procurare a activului nematerial ori o parte
din ea sub formă de avans, se întocmeşte formula contabilă:
 debit contul 136 “Avansuri pe termen lung acordate” (cu un termen mai mare de un an),
 debit contul 224 “Avansuri pe termen scurt acordate” (în un termen nu mai mare de un an),
 credit conturile 242 “Conturi curente în valută naţională” ori 243 “Conturi curente în valută
străină”.
După intrarea activului nematerial la întreprindere avansurile plătite se trec în contul stingerii datoriei
furnizorilor, antreprenorilor prin formula contabilă:
 debit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe termen
scurt”,
 credit contul 136 “Avansuri pe termen lung acordate”,
 credit contul 224 “Avansuri pe termen scurt acordate”.
În cazul cînd valoarea activelor nemateriale este mai mare decît suma avansurilor plătite diferenţa se
transferă furnizorului ori antreprenorului şi se reflectă în contabilitate prin formula contabilă:
 debit conturile 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 “Datorii pe termen
scurt faţă de părţile legate”,
 credit conturile 242 “Conturi curente în valută naţională” ori 243 “Conturi curente în valută
străină”.
Valoarea activelor nemateriale intrate gratuit se trece la veniturile activităţii financiare, care la finele
perioadei de gestiune se impozitează.
Activele nemateriale intrate gratuit se evaluează în baza valorii de piaţă a activelor nemateriale
analogice. Dacă valoarea pe piaţă lipseşte, atunci valoarea lor se determină de experţi independenţi, ori
se stabileşte conform documentelor de primire-predare a activelor nemateriale.
În contabilitate intrarea activelor nemateriale cu titlu gratuit se reflectă prin formula contabilă:

 credit contul 622 “Venituri din activitatea financiară”.
Dacă activele nemateriale primite cu titlu gratuit necesită cheltuieli pentru aducerea lor în stare de lucru,
atunci acestea deocamdată se înregistrează în contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”. În
debitul acestui cont vor fi acumulate cheltuielile aferente pregătirii activului pentru exploatare, iar în
creditul lui – suma cheltuielilor efectuate trecute la valoarea activelor nemateriale.
Exemplu. Întreprinderea a obţinut dreptul de folosinţă a utilajului intrat gratuit pe termen de 6 ani,
valoarea dreptului de folosinţă constituie 30 000 lei.
Cheltuielile pentru transportarea utilajului cu transportul propriu al întreprinderii constituie 250 lei, iar
serviciile macaralei, care aparţine unei întreprinderi specializate – 1 200 lei, inclusiv TVA.
Cheltuielile întreprinderii pentru instalare cuprind:
 salariul muncitorilor - 1 200 lei;

 contribuţiile pentru asigurările sociale - 372 lei;
 prime de asigurări medicale - 36 lei
 valoarea materialelor - 350 lei.
Conform datelor din exemplul dat se întocmesc următoarele formule contabile:

1) reflectarea valorii dreptului de folosinţă gratuită a utilajului:
 debit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”, - 30 000 lei;

 credit contul 622 “Venituri din activitatea financiară” - 30 000 lei;
2) repartizarea cheltuielilor pentru transportarea utilajului:
 debit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”, - 250 lei;

 credit contul 812 “Activităţi auxiliare” - 250 lei;
3) primirea facturii pentru serviciile macaralei:
 debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul (TVA) - 200 lei;
 debit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”, - 1 000 lei;
 credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” - 1 200 lei;
4) reflectarea cheltuielilor aferente instalării utilajului:
 debit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie”, – 1 958 lei,

 credit contul 211 “Materiale” – 350 lei;
 credit contul 533 “Datorii privind asigurările” – 372 lei,
 credit contul 535 “Datorii preliminate” – 36 lei
5) înregistrarea la intrări a activului nematerial după pregătirea pentru punerea în funcţiune:
 debit contul 111 “Active nemateriale”, – 32 528 lei.

 credit contul 112 “Active nemateriale în curs de execuţie” – 32 528 lei.
Constatarea şi evaluarea activelor nemateriale

Details
Hits: 3602
Activele nemateriale se constată ca active şi, prin urmare, se contabilizează numai în cazul cînd:
1. există o certitudine întemeiată că întreprinderea va obţine avantaj economic (profit) ca urmare a

utilizării activului;
2. valoarea activului poate fi evaluată cu un grad înalt de certitudine.
Dacă întreprinderea dispune de o certitudine întemeiată în obţinerea avantajelor economice în viitor din
utilizarea activului nematerial dat, ultimul poate fi constatat şi, prin urmare, contabilizat numai în cazul
cînd întreprinderea poate să argumenteze (demonstreze) că activul:
 poate fi utilizat pentru obţinerea unui anumit avantaj economic;

 dispune de resurse suficiente pentru afluxul viitor de avantaje economice.
Argumentarea se face ţinînd cont de particularităţile fiecărui activ nematerial şi se bazează pe un plan de
afaceri.
Constatarea activului nematerial poate avea loc numai luînd în consideraţie şi a doua condiţie: valoarea
acestuia poate fi determinată cu certitudine suficientă. Aceasta se determină uşor în operaţiunile de
cumpărare sau schimb în baza documentelor respective, iar la crearea activelor nemateriale de
întreprinderea însăşi – în baza cheltuielilor efective ale materialelor consumate, retribuţiilor de salarii şi
altor cheltuieli.
Dacă este imposibilă determinarea valorii activului nematerial, acesta nu poate fi identificat de alt activ
material sau nematerial, utilizat în acelaşi fel de activitate, şi constatarea lui ca activ nematerial este
imposibilă.
Dacă întreprinderea nu poate să demonstreze satisfacerea cel puţin a uneia din condiţiile menţionate,
activul nematerial nu se constată ca activ şi se trece la cheltuielile perioadei de gestiune.

Evaluarea iniţială a activelor nemateriale

Activele nemateriale constatate se estimează la valoarea de intrare care este egală în cazul:
Creării de întreprinderea însăşi – cu costul efectiv care cuprinde valoarea materialelor consumate,
consumurile privind retribuirea muncii, contribuţiile pentru asigurările sociale, consumurile indirecte de
producţie care ţin direct de crearea şi pregătirea activelor nemateriale spre utilizare (invenţiilor, modelelor
utile, modelelor şi desenelor industriale, altor feluri ale activităţii de invenţii şi de autor, soluţiilor tehnice,
elaborărilor de tehnologii noi etc.), precum şi sumele cheltuielilor de împrumut la capitalizarea acestora
(S.N.C. 23 “Cheltuieli privind împrumuturile”);

Cumpărării – cu valoarea de cumpărare plus impozitele, taxele nerecuperabile prevăzute de legislaţie,
cheltuielile directe privind dobîndirea drepturilor patrimoniale la activele nemateriale şi pregătirea
acestora pentru utilizare conform destinaţiei, protecţia juridică a activelor în vigoare, achitarea serviciilor
de evaluare a activelor nemateriale procurate. Rabaturile comerciale şi scontul (înlesnirile) în acest caz
se scad din valoarea de cumpărare a activului;

Primirii sub formă de subvenţii de stat şi cu titlu gratuit – cu valoarea venală a acestora. Dacă nu
există valoarea de piaţă reală confirmată, valoarea de intrare a activelor nemateriale este determinată de
o expertiză independentă sau la valoarea de bilanţ, sau în baza documentelor de primire-predare cu
suplimentarea cheltuielilor necesare pentru pregătirea acestora spre utilizare. În categoria activelor
nemateriale procurate sub formă de subvenţii de stat pot fi incluse drepturile transmise întreprinderii de
Guvern privind utilizarea aeroportului, radiodifuziunii şi televiziunii, licenţele de import, cotele şi drepturile
de acces la alte resurse limitate legislativ;

Primirii pe calea schimbului – cu valoarea coordonată de părţile independente şi determinată în
succesiunea stabilită:
 la valoarea venală a activului primit în schimb sau a activului predat pentru schimb corectată cu
suma mijloacelor băneşti plătite (primite);
 la valoarea de bilanţ a activelor nemateriale supuse schimbului, dacă nu există valoarea de piaţă
reală confirmată;
Componenţa, caracteristica şi clasificarea

activelor nemateriale
Details
Hits: 4276
Activele nemateriale sînt active care nu îmbracă formă materială, controlate de întreprindere şi utilizate
mai mult de un an în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi. În componenţa activelor
nemateriale intră:
 cheltuielile de organizare – cheltuieli aferente creării întreprinderii (pregătirea documentelor
pentru înregistrare; executarea ştampilelor; taxele de stat; plata serviciilor prestate de consultanţi,
a acţiunilor de reclamă etc.);
 goodwill-ul (fondul comercial) – depăşirea valorii de procurare a întreprinderii în ansamblu
asupra valorii de piaţă a tuturor activelor, dacă acestea ar fi fost procurate separat, diminuată cu
suma datoriilor. De exemplu, valoarea de piaţa a tuturor activelor cu scăderea datoriilor este de 2
400 000 lei, iar valoarea de procurare a întreprinderii – 3 000 000 lei. Fondul comercial va fi egal
cu 600 000 lei (3 000 000 – 2 400 000).
 brevetele – drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă pentru fabricarea unui fel
de produse, utilizarea sau vînzarea unui product specific, de exemplu, drepturile ce rezultă din
brevetele care aparţin întreprinderii privind invenţiile, noile soiuri de plante etc.;
 emblemele comerciale şi mărcile de deservire – simboluri (denumiri) înregistrate, protejate de
stat, cu drept exclusiv de utilizare a acestora pentru identificarea mărfurilor, serviciilor unor
persoane juridice şi fizice de mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane juridice şi fizice;
 licenţele – drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate. Pentru
proprietatea intelectuală licenţa este un acord (contract) conform căruia o persoană (licenţiar) în
anumite condiţii (de regulă, pentru un comision) permite altei persoane (licenţiat) să folosească
drepturile la proprietatea intelectuală;
 know-how-urile – cunoştinţe tehnico-ştiinţifice, tehnologice, comerciale, financiare,
organizatorice, de gestiune, biotehnice şi de altă natură, acumulate de întreprindere, care
constituie secret comercial şi aduc avantaj economic (profit);
 copyright – drepturi de autor garantate de stat pentru publicarea, editarea, vînzarea operelor
literare, muzicale, video şi de cinema, precum şi a altor opere de artă pe întreaga durată
prevăzută de legislaţie;
 francizele – drepturi acordate de o întreprindere (deţinător de drepturi) altei persoane juridice
sau fizice pentru utilizarea unei anumite formule a produsului sau tehnologii a procesului de
producţie pentru un comision stabilit. De exemplu, Dovgani acordă drepturi în producerea unor
mărfuri în Moldova (ulei, băuturi alcoolice ş.a. Această producţie se vinde cu succes.
 programele informatice – set de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi complexul de
programe pentru sisteme de prelucrare a informaţiei;
 desenele şi mostrele industriale – un nou tip de articol înregistrat, cu funcţie de utilitate care
acordă deţinătorului documentului de protecţie dreptul exclusiv de utilizare a articolului;
 drepturile de utilizare a activelor materiale pe termen lung;
 drepturile care rezultă din documentele de protecţie care aparţin întreprinderii, pentru invenţii,
mostre utile, denumirea locurilor de origine a mărfurilor, soiurilor noi de plante şi rase de animale,
realizări de selecţie, drepturi şi privilegii de monopol, inclusiv dreptul de rulare a filmelor, dreptul
de utilizare şi înregistrare a locului de broker procurat, drepturile de marketing, drepturile pentru
desene şi mostre industriale, alte tipuri de proprietate intelectuală.
După gradul de finisare activele nemateriale se împart în:
 active nemateriale finite,

 active nemateriale în curs de execuţie (cheltuieli aferente creării activelor nemateriale la
întreprindere).
Componenţa, modul de evaluare şi contabilizare a activelor nemateriale sînt reglementate de S.N.C. 13,
intrat în vigoare începînd cu 15.04.99 (vezi: revista “Contabilitate şi audit”, 1999, nr.5).

Constatarea Şi Evaluarea Stocurilor de Mărfuri Şi Materiale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constatarea Şi Evaluarea Stocurilor de Mărfuri Şi Materiale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constatarea şi evaluarea stocurilor de mărfuri

Evaluarea se efectuează prin determinarea valorii SMM.

 metoda costului mediu ponderat

Data Preţul, lei Cantitatea, kg

Intrări Ieşiri Sold

Sold la 01.01.09 15,00 700 700

05.01.09 17,00 500 1 200

09.01.09 800 400

13.01.09 18,00 600 1 000

22.01.09 700 300

25.01.09 20,00 1 000 1 300

28.01.09 900 400

Metoda costului mediu ponderat

09/01/09 {mathpublisher}{(700*15)+(500*17)}/{1200}=15.83{/mathpublisher} 800 x

22.01.09 {mathpublisher}{(400*15.83)+(600*18)}/{1200}=17.13{/mathpublisher} 700 x

28.01.09 {mathpublisher}{(300*17.13)+(1000*20)}/{1300}=19.34{/mathpublisher} 900 x

Sold 10 500 + 39 300 – 42 061 7 739

Data Calculul sumei ieşirilor, lei Suma ieşirilor, lei

09/01/09 700 x 15,00 = 10 500 12 200

22.01.09 400 x 17,00 = 6 800 12 200

28.01.09 300 x 18,00 = 5 400 17 400

Sold 400 x 20,00 = 8 000 8 000

Compararea informaţiilor privind aplicarea diferitor metode de evaluare a SMM

1 Soldul la începutul 10 500 10 500 10 500

2 Intrări 39 300 39 300 39 300

3 Ieşiri 42 061 41 800 43 300

4 Soldul la sfîrşitul 7 739 8 000 6 500

Contabilitatea ieşirii mijloacelor fixe

 lichidării în urma uzurii depline (fizice sau morale);

Lichidarea obiectelor de mijloace fixe se efectuează de către o comisie numită de conducătorul

 debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”,

 debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,

 debit contul 721 „Cheltuielile activităţii de investiţii”,

 debit contul 721 „Cheltuielile activităţii de investiţii”,

 debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”,

2. Casarea valorii de bilanţ a mijlocului fix ieşit:

 debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,

3. Reflectarea cheltuielilor legate de ieşirea mijlocului fix:

 debit contul 721 „Cheltuielile activităţii de investiţii”,

 debit contul 229 „Alte creanţe pe termen scurt”,

5. Reflectarea TVA aferent mijlocului fix vîndut:

6. Încasarea creanţei cumpărătorului:

 debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”,

2. Casarea valorii de bilanţ a mijlocului fix ieşit:

 debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,

 debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative”

 debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”,

2. Casarea valorii de bilanţ a mijlocului fix ieşit:

 debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,

3. Reflectarea creanţe întreprinderii căreia i-a fost transmis mijlocul fix:

 debit contul 229 „Alte creanţe pe termen scurt”,

2. Casarea valorii de bilanţ a mijlocului fix ieşit:

 debit contul 723 „Pierderi excepţionale”,

 debit contul 211 „Materiale”, 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”,

 debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”,

2. Casarea valorii de bilanţ a mijlocului fix ieşit:

 debit contul 721 „Pierderi excepţionale”,

 debit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” – la suma totală;

Achitarea creanţe se reflectă prin formulele contabile:

 debit contul 241 „Casa”

La achitarea prin reţinere din salariu

 debit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”,

Contabilitatea reparaţiei mijloacelor fixe

09/01/09 {mathpublisher}{(70015)+(50017)}/{1200}=15.83{/mathpublisher} 800 x

22.01.09 {mathpublisher}{(40015.83)+(60018)}/{1200}=17.13{/mathpublisher} 700 x

28.01.09 {mathpublisher}{(30017.13)+(100020)}/{1300}=19.34{/mathpublisher} 900 x