Ontogeneza

Curs 3
Suciu Maria
Ontogeneza = procesul de dezvoltare a
unui individ de la stadiul unicelular
(zigot) până la adult

Cuprins:
•forme de înmulțire în lumea vie
•gameți
•fertilizare
•dezvoltarea embrionară și fetală
•factori care influențează ontogeneza și
probleme în ontogeneză
•Haeckel și teoria recapitulării
 Forme de înmulțire în lumea
vie
Înmulțire asexuată
• fisiune binară (ProK)
• înmugurire (hidra, drojdii, corali)
• fragmentare-fisiune și regenerare (corali,
bureți, cnidari, tunicate, plante)
• partenogeneză (dezvoltare din ou
nefertilizat: trântorii, unele reptile)
• mitoză (protiste)
Avantaje/dezavantaje
- înmulțirea animalelor izolate
- numeroși indivizi în timp scurt în generația
următoare
- perpetuarea unui genotip de succes
- capacitate redusă de adaptare la schimbări
de mediu
 Forme de înmulțire în lumea vie
Înmulțire sexuată Avantaje/dezavantaje
• între indivizi diferiți - diversificare genetică
• la același individ (hermafrodit, - adaptabilitate crescută
autopolenizare)
- specializarea de organe și celule
• indivizi care își schimba sexul pe durata
vieții (specii care trăiesc în medii ostile - dimorfism sexual
– unele șopârle, afidele) - specializarea unor comportamente și instincte
• nr. limitat de indivizi în populație cu (curtarea, îngrijirea puilor, mono/poligamia, )
capacitate de reproducere (insecte - consum energetic mărit
sociale)
• specii care alternează înmulțirea
sexuată cu cea asexuată
Meioză și fertilizare
• internă (mamifere, rechini)
• externă (specii dependente de mediu
acvatic: amfibieni, moluște)

https://youtu.be/8HgH9xleRIU
 Oamenii sunt monogami sau poligami?
Cu ce alte specii seamănă comportamentul uman de reproducere?

Jared Diamond – Why is sex

fun – The evolution of
human sexuality
Schacht & Kramer, 2019. Are we monogamous? A Review of the Evolution of Pair-Bonding in
Humans and Its Contemporary Variation Cross-Culturally
Forme de înmulțire în lumea vie

https://www.youtube.com/watch?v=l3BzlHAjiNE
Formarea gameților spermatogeneză

(la om): meioza

spermiogeneză
maturare

spermatocit
primar
spermatocit
secundar

ovogeneză
ovocit 2 ovocit 2 ovul
ovocit 1

corp polar 1 meioză II

meioză I se finalizează numai în
se finalizează la momentul fecundării
fiecare ciclu menstrual corp polar 2
si 3+4
Formarea gameților (la om): meioza
 Formarea gameților (la om)
Mutații ale genomului gameților
• mutații somatice la nivelul celulelor
progenitoare gametice (exemplu de excepție
prin care o mutație somatică poate fi transmisă
generației următoare)
• poliploidie (multiplicarea setului de
cromosomi) prin citokineză nefinalizată – la
om e letală
• mutații ereditare la nivelul gameților (se
determină prin cariotipare și FISH)
• aneuploidii: monosomii și trisomii
autosomale (nondisjuncții în meioză 1 și 2 –
mutație de cariotip – aberație numerică a
cromosomilor 1-22)
• monosomie autosomală - letală
• trisomia 21 (S. Down), 18 (S. Edwards),
13 (S. Patau) etc
 Formarea gameților (la om)
Mutații ale genomului gameților
• mutații ereditare la nivelul gameților
(se determină prin cariotipare și FISH)
• aneuploidii ale cr. de sex:
• X0 (Turner) Cariotipare: 45 (X0)
• XXX (triploX)
• XXY (Klinefelter), XYY (Iacobs)
• restructurări cromosomiale:
• deleții fragmente cromosomiale: Cri-du-
chat, Wolf-Hirschhorn, Williams, Prader-
Willi, DiGeorge, S. X fragil
• duplicări fragmente cromosomiale:
• inversiuni
• translocări
FISH-fluorescent in situ hybridization
deleție 5q31 = S. Cri-du-chat
 Mutații cromosomiale către o nouă specie: omul
Câteva mutații cromosomiale au dus la
separarea omului de cimpanzei de la
strămoșul comun:
• inversiuni ale unor segmente din cr. 1,
4, 5, 9, 12, 15, 16, 17, 18 (aprox 100
inversiuni de la 100 kb-90 Mb din care
cel putin 50% în regiuni transcrise)
• fuzionarea a doi cromosomi ce
formează cr. uman 2

• speciația la primate s-a realizat prin

inversiuni ale unor regiuni
cromosomiale
Ovule Embrion și ovul de pasăre
Ovocit uman - ovularea

F – folicul ovarian, S – stigma, săgeata - ovocit

Ovul de pește Ovule fertilizate de fluture

Ovule florale în ovar Ovule fertilizate de muscă

Ovule (om) corp polar 1
• haploide
• ovocit primar 25 µm, ovocit secundar si ovul propriu-zis 120-200 µm
• în urma meiozei I rezultă ovocitul 2 și corpul polar 1, cu citokineză inegală – ovocitul păstrează
conținutul citoplasmatic
• corpii polari ce se produc în urma meiozei 1 și 2 se degradează prin apoptoză
ovocit 2 în
Structură: meioză II
• nucleul este excentric, cu un nucleol mare și multă eucromatină (metafază 2)
• citoplasma = ooplasmă, conține numeroase mitocondrii, și o structură numită corp Balbiani
(aglomerare de Golgi, RE, vesicule, centrioli, mitocondrii și lisosomi), lamele anulare O – ovocit
(anvelope membranare cu pori membranari) și vezicule citoplasmatice A- cavitate antrală
CR- corona radiata
• pe măsură ce ovocitul se dezvoltă, G – celule granuloase/foliculare
acumulează conținut citoplasmatic, își crește zona pellucida – strat
nr. de mitocondrii, ribosomi, vezicule și apar de glicoproteine
veziculele (granulele) corticale – vezicule (din celule foliculare)
pregătite pentru exocitoză, ce conțin
proteaze ce vor fi eliberate în momentul
fertilizării
• între ovocit și celulele foliculare/granuloase
înconjurătoare există protruziuni și
învaginări de microvili din partea ambelor
tipuri celulare, trecând prin zona pellucida
Ovule (om) Formarea zonei pellucida
Ovocit secundar

• 0.4-2 x 106 ovocite primare la naștere, blocate în meioză 1 corp polar 1

(menținute în stadiul acesta de celulele granuloase/ foliculare spațiu
prin o substanță ce previne meioza) perivitelin
• câteva sute de ovocite primare finalizează meioza 1
(menstruații: 300-500) => ovocite secundare ce intră în meioză 2
• după ovulare, ovocitul secundar trăiește 1 zi – fereastră de
fecundare
• după fecundare (fuzionarea mb. plasmatice) se finalizează
meioza 2 și ovocitul 2 devine ovul propriu-zis și se contopește cu
spermatozoidul (genetic) zona pellucida = strat
vitelin - glicoproteine
zona radiata – strat de (din celule
celule granuloase/foliculare granuloase/foliculare)
atașate zonei pellucida

lamele anulare în
citoplasma ovocitului
Ovule și meioza (om)
• în 2015 a fost descrisă meioza
inversată la om
• rol în selecția
spermatozoidului (fertilizare
biasată)?
• rezultat al factorilor de stres?

• selecția spermatică a femelei

observată și la: Drosophila
spp.
Ovule și ovulația (om)
• anticoncepționalele zilnice (contraceptive orale) conțin
progesteron și blochează dezvoltarea foliculară și ovulația,
mențin un perete uterin mai gros care împiedică înaintarea
spermatozoizilor și atașarea zigotului
• anticoncepționalele de a doua zi blochează nidarea zigotului
în peretele uterin
• în apariția sarcinii, progesteronul și estrogenul cresc
exponențial (și blochează menstruația)
 Ovule și ovulația – efectul Wellesley
• sincronizarea ovulației și a
menstruației, numită efectul
Wellesley (descris la căminele de
fete ale Univ. Wellesley, Mas. USA)
• numit și efectul McClintock
• femei care locuiesc împreună,
după numai 3 luni își co-reglează
ciclul menstrual: toate trecând
prin aceleași faze la 2-4 zile
diferență între ele
• feromoni ? fazele lunii ?
• observat dar încă incomplet
dovedit (statistic irelevant)
Evaluarea rezervei de ovocite
• niciuna din testări nu poate prezice șansa de
sarcină sau de succes prin IVF (fertilizare in
vitro)
• testarea din sânge a hormonilor stimulator
folicular (FSH) și estradiol – femeile tinere
cu rezerve suficiente au FSH mic și estradiol
mare, reversul la femeile în vârstă
• testarea din sânge a hormonului anti-
Mullerian (AMH) – scăderea concentrației e
corelată cu vârsta și nr. mic de ovocite
rămase
• numărarea foliculilor antrali (2-10 mm) prin
sonograme
• capacitatea reproductivă scade dramatic la
femeile: >30 ani, în chimioterapie, obeze,
diabetice, fumătoare, alcoolice, ovare
polichistice
• calitatea ovocitelor viabile se testează
pentru IVF: morfologic, genetic, markeri
metabolici
Menopauza
• precedată de o premenopauză (aprox. după 35 ani) cu cicluri menstruale neregulate, durată de până la 10 ani
• menopauza se instalează la 12 luni după ultima menstruație
• nu se mai maturează niciun ovul, sarcina naturală devine imposibilă
• oscilații ale estrogenului determină simptomele tipice menopauzei: călduri bruște, roșeață, transpirații, insomnii,
schimbări bruște de dispoziție, depresie, îngrășare, subțierea și căderea părului
• când oscilațiile hormonale sunt reduse, și nivelul și diferențele dintre estrogeni și progesteron sunt reduse la minim,
apare postmenopauza
• toate femeile ajung la menopauză, cu vârsta
Spermatozoizi

Spermatozoizi la om - uman - maimuță - cal

- cocoș - berbec - mistreț

Polen – spermatocite
vegetale

- taur - șoarece - scoică

Spermatozoizi (om) acrosom
mb. plasmatică
nucleu mitocondrii axonemă
• cap de 5x3 µm și coadă 41 µm corp bazal disc terminal
• se pot deplasa cu 100 µm/s
gât
• formați din: cap+gât, zonă mediană, coadă
cap zonă mediană coadă capăt
• cap: nucleu haploid condensat, acrosom
spațiu periacrosomal
• gât: corp bazal, citoplasmă, mitocondrii plasmalemă

• zona mediană: axonema cu microtubuli din acrosom

vacuole
9 dublete +2 centrale, mitocondrii nucleare
în nucleu

regiune
postacrosomală corp bazal

corp bazal
gât
mitocondrii
fibre dense
externe
Spermatozoizi
• mișcarea spiralată se face
prin acționarea dineinelor
de pe o parte și inhibarea
lor pe partea opusă a
flagelului, în mod
alternativ (2018)
(movie)https://xvivo.com/blog/act
ivate-inhibit-cilia-flagella-move/ Fibre dense
Pereche centrală externe
de microtubuli
spițe braț intern de
centrale dineină
Dublet de
microtubuli
(unul complet+ braț extern de
unul incomplet dineină
axonema

Manșetă
fibroasă

Secțiune prin flagel

Spermatozoizi (om)
• haploizi, se produc 300 spermatozoizi/zi
• se formează prin spermatogeneză și se diferențiază prin spermiogeneză, pentru care au
nevoie de o temperatură de 35°C
• spermatogeneza durează 74 de zile și are loc în incluziuni citoplasmatice ale celulelor
Sertoli din tubul seminal
• spermatogoniile (progenitoare), spermatocitele (nediferențiate) și spermatidele (în
diferențiere) rămân legate între ele (datorită citokinezei incomplete) printr-o citoplasmă
și membrană plasmatică continuă și comună = punți intercelulare și formează un
sincițiu spermatogenic => grupuri de zeci-sute de celule se dezvoltă împreună
• se separă în urma diferențierii, dar nu au capacitate de fertilizare până nu ajung în vagin
unde sunt activați – capacitați
Spermatocite
și spermatide
în dezvoltare

Flageli ai
spermatidelor

Tub seminifer
Spermatozoizi (om)
 C – corp bazal
veziculă

A – axonemă
flagelară

nucleu
M - Manșetă condensat acrosom

Spermatozoizi (om)
Spermiogeneza presupune diferențierea spermatidului haploid către spermatozoid, în 4
faze:
• faza Golgi: (1) vezicule Golgi pro-acrosomale se unesc în jurul nucleului pe o parte și
formează ”gluga” acrosomală; (2) centriolul migrează în pol opus și formează corpul
bazal al flagelului
• faza de glugă: (1) nucleul devine tot mai condensat datorită protaminelor care
înlocuiesc histonele; (2) gluga acrosomală învelește o jumătate de nucleu pe partea
apicală și se concentrează în hialuronidaze (acrozine)
• faza acrosomală: (1) capul spermatidului rămâne prins în citoplasma celulei Sertoli, (2)
axonema se formează din corpul bazal către lumenul tubului seminal; (3) nucleul se
condensează și mai puternic cu ajutorul protaminelor ce împachetează ADN-ul; (4) se
formează zona mediană în care se aglomerează mitocondriile/mitocondria gigantică
• faza de maturare: (1) citoplasma în exces este exocitată sub formă de corpi reziduali;
(2) spermatozoizii maturi dar imobili sunt eliberați din celulele Sertoli
 Spermatozoizi ”ca frații”
competiție prin cooperare
• la specii cu femele promiscue (șoareci
Peromyscus, șobolani) s-au descris asocieri de
spermatozoizi de la masculi diferiți, care prin
asociere aveau propulsie mai bună – avantaj
competitiv
• cu cât masculii avea o relație de rudenie mai
apropiată cu atât asocierile erau mai
numeroase – cooperare cu ”frații” genetici
• recunoașterea între spermatozoizi se face pe
baza similarității de structuri proteice
individuale din mb plasmatică (MHC1 și 2 –
major histocompatibility complex)
• detecția unui fluid seminal rival induce o
creștere a propulsiei
https://www.youtube.com/watch?v=sQEn3B0pRig
 Evaluarea calității spermei și spermatozoizilor
• este puternic indicativă a fertilității la bărbați, volumul 2-5 mL, 40-300 mil. spermatozoizi
• capacitatea de lichefiere a lichidului seminal
• microscopic și prin flow-citometrie: morfologia, numărul (concentrație/mL), motilitate și capacitanța și reacția
acrosomală, integritate membranară, acrosomală și nucleară – dacă mai puțin de 50% din spermatozoizi sunt
normali = risc de infertilitate
• spectofotometric sau prin cromatografie: proteine markeri în fluidul seminal, în mb. plasmatică, valoarea
protaminelor, valoarea nutritivă (fructoză, citrat, lactat), pH
• capacitatea de fertilizare in vitro
• computațional (computer assisted sperm analysis)
• afectată de alcool, fumat, obezitate (feminizare: aromataza eliberată de cel. lipidice degradează testosteronul),
caldura locală, infecții/inflamații locale, prostatite, chimioterapie, vârstă
https://www.youtube.com/watch?v=SMe_FvQifwU
Andropauza
• scăderea semnificativă a nivelului
testosteronului la vârstă înaintată
• la bărbați nivelul testosteronului
scade cu 1% pe an = andropauza
se instalează lent
• nu se oprește producția de
spermatozoizi
• rata de scădere a testosteronului
este proporțională cu grăsimea
abdominală
• iritabilitate, lipsa plăcerii sexuale,
libido redus, oboseală, depresie,
călduri bruște, insomnii,
osteoporoză, disfuncții erectile,
scăderea masei musculare
• nu toți bărbații prezintă
simptome
Fertilizare (la om)
• după ejaculare spermatozoizii rămân parțial inactivi în buzunarele vaginale (falduri de mucoasă vaginală), dar vii pt. 72h
(aprox.)
• în momentul ovulării, ovocitul eliberează molecule semnal (receptori olfactivi, rec. canabinoizi, rec. ai semnalizării Ca++?) –
spermatozoizii se hiperactivează și pornesc spre ovocit (capacitare)
• energia spermatozoizilor provine de la metabolizarea fructozei și citratului din lichidul seminal (fructoză din fructele
consumate!)
• (?) oviductul selectează spermatozoizii (pot trece doar cei cu conținut genetic complet, X/Y, cromatină stabilă) – nu foarte
eficient
• aprox. 200 spermatozoizi ajung la ovocit în câteva minute prin chemotaxie și termotaxie (temperatură – de unde măsurarea
temperaturii la femeie pentru determinarea ferestrei optime de fecundare – la perechile care se străduiesc să facă copii)
• spermatozoizii trec printre celulele granuloase din corona radiata pe care le recunosc prin receptorul de acid hialuronic și se
atașează de ele
• ațașarea declanșează exocitoza acrosomului (reacția acrosomală) ce conține hialuronidază – digeră celulele granuloase și
expune zona pellucida
• prin forța de împingere și digestia acrosomală, spermatozoidul străbate stratul de glicoproteine a zonei pellucida folosindu-se
de procesul acrosomal (format din filamente de actină) și ajunge la mb. plasmatică a ovocitului
• la întâmplare un spermatozid va fecunda ovocitul (teoria clasică - Mendel) SAU ovocitul alege (?) care spermatozoid îl va
fertiliza printr-un proces de selecție pe bază moleculară/genetică (fertilizare biasată = cryptic female choice – Nadeau 2017)
• membranele plasmatice ale gameților se recunosc prin mecanismul ligand-receptor: Izumo-1 (♂) – Juno (♀) care asigură
specificitate de specie
• membranele plasmatice fuzionează și permit eliberarea nucleului spermatic în ovocit (+ pierderea cozii)
• fuzionarea declanșează reacția corticală (blocarea lentă a polispermiei) prin depolarizarea celulei și eliberarea Ca++ din RE
care duce la eliberarea granulelor corticale (enzime proteolitice): umflarea zonei periviteline , întărirea stratului vitelin,
desprinderea celorlalți spermatozoizi atașați, de la nivelul receptorilor, formarea anvelopei de fertilizare => alți spermatozoizi
nu se mai pot atașa
• fuzionarea membranelor declanșează finalizarea meiozei 2 la ovocit, formarea ovulului propriu zis și apoi fuzionarea
pronucleului spermatic cu cel al ovulului
Fertilizare (la om) reacția corticală
cu formarea anvelopei de
spermatozoid fertilizare
corp polar 1 (gif)
corona radiata ovocit 2
zona pellucida Îndepărtarea celorlalți
spermatozoizi

formarea anvelopei de fertilizare

reacția acrosomală-traversarea z. pellucida – fuzionare Reacția corticală

(gif)
Reacție acrosomală:
exocitoza acrosomală –
digestia coronei radiata
și apoi a zonei pellucida

contopirea
pronucleilor

nucleu
fuzionarea
acrosom membranelor
plasmatice
Zona pellucida
granule corticale cu enzime
spațiu perivitelin
în apropierea mb. plasmatice
Corona radiata
Fertilizare (la om)
Fertilizare (la om)
Fertilizare (la om)
 Moștenirea mitocondrială maternă
(și paternă?)
• axioma: la om mitocondriile sunt transmise pe linie maternă (încă ”stă în picioare”)
• în urma fertilizării doar nucleul spermatozoidului trece de mb plasmatică a ovulului, zona
mediană cu mitocondrii este blocată la exterior, rata transferului de mitocondrii paterne la
zigot este de 1:1000
• în situația în care totuși ajung mitocondrii paterne în zigot, acestea sunt ubiquitinate și distruse
• linie maternă – 7 mari populații mitocondriale la H. sapiens (haplogrupuri)
• în general toate mitocondriile dintr-o celulă au același genom (homoplasmie) cu câteva excepții
– heteroplasmiile se descoperă datorită simptomelor patologice tipice (sindroame
mitocondriale) – cu cât heteroplasmia e mai mică cu atât simptomele sunt mai ușoare
• la alte specii există moștenire mitocondrială
paternă: alge, plante, drojdii, Drosophila, albine,
cicade, găini, șoareci, oi
• din 2002 încoace s-a publicat cel puțin 4 cazuri
diferite cu 2 linii mitocondriale: matern+patern
• copil cu 3 părinți (2016): nucleu de la mamă+tată,
ovul anucleat de la o donoare – pt. bolile
mitocondriale haplogrupuri mitocondriale și distribuția lor
 Fertilizare inter-specifică
• depinde de recunoașterea și potrivirea proteinelor de
suprafață Juno ♀ și Izuno♂
• depinde de similaritatea comportamentală a celor două
specii
• produșii de fertilizare sunt infertili – nu produc o specie nouă

În condiții ”naturale”
• leu+tigru = ligru/tigleu
• cal+măgar = catâr/mulă
• H. sapiens + H. neanderthaliensis = ?

În condiții in vitro (IVF)– pentru medicină regenerativă sau

recuperare specii pe cale de dispariție sau poate extinte?
• om+cimpanzeu (și alte primate) = ”humanzee” – experimente
făcute în 1920 în SUA (speculații în presă)
• ovul hamster + sperm. om – test de capacitare la
spermatozoizi umani
• reînviere mamut cu ovule de elefant?
• etc, etc
Dezvoltare embrionară (la animale)
• mitoze: zigot - morulă - blastulă - gastrulă - organogeneză
• diferențiere celulară – controlul expresiei genice
• morfogeneză – celule specializate se distribuie către locațiile lor definitive
• somitogeneză – grupuri de celule se organizează și diferențiază către un viitor organ
Dezvoltare embrionară (la om)
• la 20 min de la fuzionarea mb., se contopesc pronucleii gameților = zigotul. Se formează în trompele uterine. de la prima
diviziune grupul de celule s.n. embrion (aprox. 3 luni - până la stadiul de fetus), embrionul are mai multe stadii
• prima diviziune (mitoză) are loc la 24-36 h după fuzionare = morula
• morula – ghem de celule nediferențiate (celule stem embrionare) ce rezultă din diviziuni succesive ale zigotului pe o perioadă
de 4 zile
• nediferențierea este menținută prin control genic, control al transposonilor
• celulele morulei nu sintetizează proteine și nu își dublează conținutul citoplasmatic, doar conținutul nuclear – celulele împart
între ele conținutul citoplasmatic al ovulului = proces de clivare
• în stadiul de morulă se poate separa una sau mai multe celule care se resetează la stadiul de zigot si o ia de la capăt cu
diviziunile = formarea de gemeni (tripleți, etc.) univitelini – cu aceiași informație genetică
• după o săptămână în urma diviziunilor repetate rezultă blastula (blastocist la om, aprox 100 celule numite blastomere), care
are forma unei mingi cu spațiu (numit blastocel) la interior ce are la exterior un strat de celule numit trofoblast. Anumite
celule se grupează cu un anumit conținut de molecule reglatoare de diferențiere. Din acest stadiu apare polarizarea
embrionului și se reduc semnificativ diviziunile (epiblast și hipoblast). La nivelul epiblastului se mai formează spațiul amniotic
și la nivelul hipoblastului se formează spațiul vitelin (“yolk”, care invadează spațiul blastocelului)
• trofoblastul realizează nidarea blastocistului și din el vor rezulta membranele protectoare ale embrionului: placenta, corionul,
amniosul, sacul vitelin și membrana alantoida. După nidare se realizează gastrularea.
• corionul este o membrană subplacentară ce protejează embrionul. Celulele corionului produc hormonul corionic gonadotropic
(HCG) care blochează menstruația (fără el mucoasa uterină este eliminată la menstruație - avort). HCG este eliminat prin urină
= detectat prin testele de sarcină
Dezvoltare embrionară (la om)
odată ce z. pellucida
dispare, trofoblastul
poate realiza nidarea
blastula = blastocist la om

z. pellucida trofoblast
zona
pellucida dispare

blastocel

embrioblast
spațiul rămâne același – delimitat de zona pellucida = epiblast +
numărul de celule crește dar dimensiunea celulelor scade hipoblast
Dezvoltare embrionară
trofoblast în invazie
odată ce z. pellucida
dispare, trofoblastul
poate realiza nidarea
(implantarea) epiblast
cavitate
amniotică
hipoblast
epiblast

endoderm
visceral
spațiu vitelin
trofoblast
Fertilizare și
dezvoltare
embrionară

există situații în care

zigotul se implantează în
tubul falopian – sarcină
ectopică: creșterea
embrionului duce la
rupturi ale tubului
falopian și hemoragie
internă (letală)
Dezvoltare embrionară endometru

embrioblast
Blastocist
trofoblast

blastocel

trofoblast

Blastocist în epiblast
nidare hipoblast

trofoblast
Dezvoltare embrionară trofoblast în
expansiune și
invazie
cavitate
amniotică

epiblast

hipoblast
Blastocist în
sac vitelin
expansiune

celule
mezodermale

corion din
trofoblast
Dezvoltare amnios
embrionară corion

Gastrulă

sac vitelin

celule
mezodermale
extraembrionice
alantoida
Dezvoltare embrionară (la om)
• de la implantare la naștere: 38-40 saptămâni
• gastrularea este procesul prin care în epiblast se formează o depresiune primitivă care se
adâncește și prin care vor migra celule la interior, formând un al treilea strat.
• Gastrula = embrion cu 3 foițe embrionare: endoderm, mezoderm, ectoderm din care se va
forma fiecare celulă din fiecare organ și țesut. Gastrula se formează la 9 zile după contopire și
are approx 2-3 mm dimensiune și formă de disc aplatizat.
• din gastrulă se formează în mezoderm notocordul (pe baza căruia se va forma mai târziu
coloana vertebrală) și în ectoderm tubul neural (din care se vor forma creierul si măduva
spinării) dintr-o adâncitură longitudinală primitivă care va deveni creastă neurală
• embrionul continuă diferențierea: în mezoderm apar somitele (muguri celulari care duc la
formarea organelor) și se formează spații celomice
• în dezvoltarea embrionară celulele se folosesc de numeroase mecanisme pentru diferențiere:
inducție (semnale chimice solubile în spațiul intercelular, semnale membranare receptor-
ligand, semnalele trebuie să aibă o anumită secvență), expresie genică controlată, migrație
amiboidă, migrație dirijată de matricea extracelulară, apoptoză controlată.
• distribuția corectă a somitelor și mugurilor embrionari se realizează datorită genelor homeotice
care apar la toate eucariotele
Dezvoltare embrionară (la om) nod primitiv șanț primitiv

Neurularea epiblast
țesut
extraembrionar

țesut
mezoderm în extraembrionar
formare hipoblast
șanț primitiv
cavitate
embrioblast amniotică țesut extraembrionar

trofoblast ectoderm endoderm

transformat din transformat din
epiblast hipoblast mezoderm
Dezvoltare embrionară (la om)
Neurularea
creastă
neurală
pliuri neurale

ectoderm
tub
mezoderm neural

pliu lateral pliu median endoderm

notocord
Dezvoltare embrionară (la om)

secțiune transversală prin tubul neural

secțiune transversală prin foițele embrionare embrion de maimuță: somitele și formarea organelor
Dezvoltare
embrionară
(la om)
Neurularea
(movie)
Dezvoltare
embrionară
(la om)
(movie)
Dezvoltare embrionară (la om)
ENDODERM MEZODERM ECTODERM

•epiteliul digestiv + •schelet

organele conexe (ficat, •muschi (striat, neted) •epidermă
pancreas) •rinichi •epiteliul cavității
•epiteliul respirator •vase de sânge și bucale
•epiteliul uretral, limfatice •receptori
urinar, reproducător •aparatul reproducător •ochi
•timus •dermul pielii •sistem nervos
•tiroidă
Dezvoltare embrionară (la om)
• fertilizarea și dezvoltarea embrionară studiată pe
organisme model: arici de mare (Echinoderma),
musculița de oțet (Drosophila melanogaster),
nematode (Caenorhabditis elegans), broaște
(Xenopus laevis), pui de găină

• diferențierea către organe și țesuturi presupune:

• angajarea celulelor spre o anumită linie de
diferențiere (committed cell)
• inducție prin secreția unor factori (ex. Sonic
hedgehog) sau prin funcționarea unor
organite (cili pot determina axa stânga-
dreapta) – anumite celule au rol organizator AER= ”apical ectodermal
ridge” secretă factorul de
• migrarea celulelor creștere fibroblastică (FGF) – det
• formarea polilor, a pattern-urilor de formarea membrelor
dezvoltare și a axelor de simetrie
ZPA= zone of polarizing activity
• apoptoza - moartea programată a anumitor secretă proteina Sonic hedgehog
celule – det formarea degetelor după
o anumită axă
Dezvoltare embrionară (la om)
• grupuri de gene Hox se activează din timpul gastrulării, sunt implicate în dezvoltarea
fiecărui aspect al anatomiei și fiziologiei unui animal - descoperite la drosofila: o mutație
a determinat formarea picioarelor în locul antenelor
• gene homeotice = gene selectoare a identității segmentelor unui organism, ex.: Hox, Gap,
Pair-rule, Ubx, MADS-box, etc. - 39 de gene Hox și 4 categorii (clustere A-D)
• genele homeotice conțin secvențe scurte de 180 nucleotide – codifică polipetide de 60 de
aminoacizi – acestea se leagă de secvențe specifice de ADN și induc activarea sau
supresarea unor gene (factori de transcriere)
• gene homeotice există la toate viețuitoarele multicelulare (inclusiv plante și fungi), gene
Hox există doar la animale
• nr. de gene Hox crește odată cu complexitatea organismului: tunicatele – 1 gena Hox,
vertebratele au dublu genelor Hox față de cordate, vertebratele cu maxilare
(gnatostome) au dublul genelor Hox de la vertebratele conodonte (dinți, fără maxilare)
• au secvențe foarte conservate – inserția unei gene Hox de la o specie la alta va determina
apariția organului omolog, determină orientarea axială a corpului
• diferentele de dezvoltare și morfologie dintre specii stau în patternul de expresie al
genelor Hox – în reglarea exprimării lor – 98% similaritate genetică om-cimpanzeu dar
diferențe mari fenotipice
• după finalizarea dezvoltării, genele Hox sunt inhibate (la om, dar nu și la alte specii)
• teoria “oncologia repetă ontologia” – gene Hox sunt reactivate și determină proliferări
necontrolate
• exemple mutații Hox: HoxD13 – sinpolidactilia, HoxB5 - ramificare redusă a bronhiolelor și
lipsa surfactantului în alveole
• lipsa lor sau lipsa funcționării lor duce la pierderea sau multiplicarea unor segmente
corporale, boli sau atavism (trăsătură ancestrală)
Dezvoltare embrionar-fetală (la om)
trimestrul 1
• organogeneza

embrion embrion fetus

7mm 4 cm 6 cm
1 lună 2 luni 3 luni
creier, notocord, muschi și oase, membre și cap toate organele sunt deja
celoame, ochi și fața mișcări independente formate
bătăile inimii trăsături umane bine definite
Dezvoltare fetală (la om)
trimestrul 2 și 3

fetus nou născut

20 cm 50 cm
4.5 luni – 50% rată supraviețuire
trăsături fine conturate (ex: gene, sprâncene,
unghii)
Factori ce influențează dezvoltarea fetală

• factori intrinseci: genotipul fetusului

• cromosomii materni dirijează dezvoltarea embrionului
• cromosomii paterni dirijează dezvoltarea trofoblastului
• factori extrinseci: condițiile uterine, nutriție, mediu
• fluxul sanguin
• transferul glucozei
• insulina
• infecții
• expunere la radiații
• medicamente
• alcool țigări
Factori ce influențează dezvoltarea fetală – caractere sexuale
• la fetus există 2 organe primordii ale organelor genitale, indiferent de
sexul cromosomial
• ductul Wolffian – org. gen. masculine
• duct Mullerian – org. gen. feminine
• în condiții normale, la XY săptămâna 6 se produce un hormonul anti
Mullerian (transcris de SRY de pe cr. Y) care determină diferențierea
celulelor Sertoli si Leydig (ce secretă testosteron în săptămâna 9) –
acțiunea celor 2 hormoni rezultă în cascada testiculară = organele
genitale masculine
• existența receptorilor pt hormonii androgeni (transcriși pe de cr. X) este
esențială pt. realizarea cascadei complete
• în lipsa hormonilor, lipsa lor la timpul potrivit sau lipsa receptorilor
funcționali, se dezvoltă organe genitale feminine
• în situația unui fetus XX supus acțiunii testosteronului – se formează
structurile genitale masculine
• sute de proteine reglatoare intervin în proces și stabilizează calea de
diferențiere inițiată
• în perioada prepubertate și pubertate hormonii specifici sau absența
lor definitivează caracterele sexuale secundare la nivel local,
comportamentul și metabolismul
• dereglări în diverse faze de dezvoltare intrauterină/extrauterină duc la
variații de organe uni/bisexuale și diferențe între sex și gen
La care dintre fazele de dezvoltare intrauterină, putem considera noul
individ:
viu?
o persoană?
o persoană cu drepturi?
Atavism
• atavism = expresia fenotipică a unei trăsături
ancestrale ce s-a pierdut în urma evoluției
speciei
• se poate realiza pt că: exită gene ancestrale
comune cu grupuri diferite de specii (extincte
sau existente) + reglare deficientă a acelor
gene/ mutație / recombinare genetică
• a fost menționat prima dată in 1821: găini cu
dinți
• se întâlnește la animale și plante, mai ales la
rase de animale (inbreeding)

• noi, oamenii, nu avem cozi dar avem genele

pentru coadă la fel ca maimuțele din al cărui
grup facem parte
• extra sfârcuri, membre, blană, coarne, coadă
la om
• picioare la balene, înmulțire sexuată la plante
care nu au acest tip de înmulțire
 spina bifda
Teratogeneza lipsă acid folic

= dezvoltare monstruoasă
• se referă la dezvoltarea fiziologică anormală
(intrauterină și extrauterină) de obicei din
cauze externe (de mediu)
• a dat naștere teratologiei = știința
monstruozităților, a dezvoltării anormale
• un agent teratogen, în funcție de dozaj, poate
duce la: defecte fiziologice, întârziere în
dezvoltare, malformații sau moarte
• medicamente (ex: Vit A la gravide), toxine
• lipsa acidului folic
• alcool
• fum de țigară
• raze X
• infecții cu virusuri și bacterii
microcefalie
infecție cu HSV
Ernst Haeckel și teoria recapitulării
Ontogenia recapitulează filogenia

Haeckel s-a bazat in teoria lui pe 3 ipoteze:

• legea corespondenței
• în care stadiile prin care trece omul corespund cu stadiile adulte ale peștilor,
amfibienilor, păsărilor
• legea biogenetică
• embrionii sunt morfologic la fel, indiferent de specie
• dezvoltarea lor e diferită prin adăugarea de noi caractere la sfârșitul
dezvoltării normale.
• legea truncației
• cu cât sunt adăugate noi caractere speciilor mai evoluate, cu atât crește
perioada de gestație.

A fost foarte criticat pentru desenele sale deoarece a redus dimensiunile

reale ale unor embrioni pt. a evidenția asemănările și se presupune că
a omis intenționat anumite caracteristici.

• mai târziu teoria lui a fost reconfirmată cu câteva modificări: stadiile

embrionare repetă stadiile embrionare ale speciilor înrudite
Referințe
• Urry L, Cain M, Wasserman S, Minorsky P, Reece J. 2019. Campbell biology , 11th ed. Pearson. pp: 1017 - 1062
• Reece JB, Taylor MR, Simon EJ, Dickey J, Hogan KA. 2017 Campbell biology: concepts & connections, 9th Ed. Pearson . pp: 540-565
• Campbell NA, Reece JB, 2005, Campbell Biology 7th Ed. Pearson pp: 964-1010.
• Gartner LP, Hiatt JL. 2013, Color Atlas and Text of Histology, Chpt 17 Female Reproductive System, Chpt 18 Male Reproductive System. pp: 404-408, 434-452.
• Hossler FE, 2014, Ultrastructure atlas of human tissues, Chpt 16 Male Reproductive System. ed. John Wiley & Sons, pp: 819-848.
• Lousse JC, Donnez J. 2008. Laparoscopic observation of spontaneous human ovulation. Fertil Steril 90:833–4.
• Lin J, Nicastro D. 2018. Asymmetric distribution and spatial switching of dynein activity generates ciliary motility. Science. 360(6387): eaar1968. DOI: 10.1126/science.aar1968
• Mescher AL. 2016, Junquieras Basic Histology Text and Atlas. 14th edition. 21st Chpt Male Reproductive System, 22nd Chpt Female Reproductive System. McGraw-Hill Education pp: 439-483.
• Ross MH. Pawlina W. Histology : a text and atlas : with correlated cell and molecular biology—Seventh edition, Lippincott Williams & Wilkins. pp: 820-899.
• Van der Horst G, Maree L. 2009. SpermBlue (R): A new universal stain for human and animal sperm which is also amenable to automated sperm morphology analysis. Biotechnic & Histochemistry 84(6):299-
308
• Mondadori RG, Santin TR, Fidelis AA, Name KP, da Silva JS, Rumpf R, Báo SN. 2010. Ultrastructure of in vitro oocyte maturation in buffalo (Bubalus bubalis). Zygote. 18(4):309-14.
doi:10.1017/S0967199409990335. Epub Jun 25.
• Nabti I, Grimes R, Sarna H, Marangos P, Carroll J. 2017. Maternal age-dependent APC/C-mediateddecrease in securin causes premature sisterchromatid separation in meiosis II. Nature Communications
8:15346
• Ralt D, Goldenberg M, Fetterolf P, Thompson D, Dor J, Mashiach S, Garbers D L, Eisenbach M. 1991. Sperm attraction to a follicular factor(s) correlates with human egg fertilizability. Proc Natl Acad Sci U S A.
88(7):2840-4.
• Nadeau JH. 2017. Do Gametes Woo? Evidence for Their Nonrandom Union at Fertilization. Genetics 207(2):369-387.
• Holt WV, Fazeli A. 2015. Do sperm possess a molecular passport? Mechanistic insights into sperm selection in the female reproductive tract. Mol Hum Reprod. 21(6):491-501.
• Senders CW, Peterson EC, Hendrickx AG. 2003. Development of the Upper Lip Arch Facial Plast Surg. 5(1):16-25.
• Lappin TR, Grier DG, Thompson A, Halliday HL. HOX genes: seductive science, mysterious mechanisms. Ulster Med J. 2006;75(1):23-31.
• Tagu D, Le Trionnaire G, Tanguy S, Gauthier JP, Huynh JR, 2014. EMS Mutagenesis in the Pea Aphid Acyrthosiphon pisum, G3 Genes. Genomes. Genetics. 4(4):657–667, https://doi.org/10.1534/g3.113.009639
• Subramoniam T. 2018. Mode of Reproduction: Invertebrate Animals. Encyclopedia of Reproduction, 2nd ed, Vol. 6. https://doi.org/10.1016/B978-0-12-809633-8.20533-5
• Schacht R, Kramer KL. 2019. Are We Monogamous? A Review of the Evolution of Pair-Bonding in Humans and Its Contemporary Variation Cross-Culturally. Front. Ecol. Evol.7:230.
https://doi.org/10.3389/fevo.2019.00230
• Goidts V. Szamalek JM. Hameister H. Kehrer-Sawatzki H. 2004. Segmental duplication associated with the human-specific inversion of chromosome 18: a further example of the impact of segmental
duplications on karyotype and genome evolution in primates. Hum Genet 115, 116–122 https://doi.org/10.1007/s00439-004-1120-z
• Catacchio CR, Maggiolini FAM, D'Addabbo P, Bitonto M, Capozzi O, Lepore Signorile M, Miroballo M, Archidiacono N, Eichler EE, Ventura M, Antonacci F. Inversion variants in human and primate genomes.
Genome Res. 2018 Jun;28(6):910-920. doi: 10.1101/gr.234831.118
• Fisher, H., Hoekstra, H. 2010. Competition drives cooperation among closely related sperm of deer mice. Nature 463, 801–803. https://doi.org/10.1038/nature08736
• Fisher HS., Giomi L, Hoekstra HE, Mahadevan L. 2014. The dynamics of sperm cooperation in a competitive environmentProc. R. Soc. B.281. http://doi.org/10.1098/rspb.2014.0296
• Silverberg KM, Turner T. 2017, Evaluation of sperm, in Ed. Gardner DK, Weissman A, Howles CM, Shoham Z: Textbook of Assisted Reproductive Techniques, 5th Ed, CRC print.
https://doi.org/10.1201/9781351228237
Referințe
• Schwartz M, Vissing J. . 2002. Paternal inheritance of mitochondrial DNA. N Engl J Med;347(8):576-80. doi: 10.1056/NEJMoa020350.
• Luo S, Valencia CA, Zhang J, Lee NC, Slone J, Gui B, Wang X, Li Z, Dell S, Brown J, Chen SM, Chien YH, Hwu WL, Fan PC, Wong LJ, Atwal PS, Huang T. 2018. Biparental Inheritance of Mitochondrial DNA in Humans. PNAS.
115(51):13039-13044. DOI: 10.1073/pnas.1810946115
• Bianchi E, Wright GJ. 2015. Cross-species fertilization: the hamster egg receptor, Juno, binds the human sperm ligand, Izumo1. Philosophical Transactions of The Royal Society B Biological Sciences 370(1661).
https://doi.org/10.1098/rstb.2014.0101
• Singh P. 2013, Andropause: Current concepts. Indian J Endocrinol Metab.17(Suppl 3):S621-S629. doi:10.4103/2230-8210.123552
• Burger HG, Dudley EC, Robertson DM, Dennerstein L. 2002, Hormonal changes in the menopause transition. Recent Prog Horm Res. 57:257-275. doi:10.1210/rp.57.1.257
• Lewis CA, Kimmig ACS, Zsido RG, et al. 2019, Effects of Hormonal Contraceptives on Mood: A Focus on Emotion Recognition and Reactivity, Reward Processing, and Stress Response. Curr Psychiatry Rep 21, 11
https://doi.org/10.1007/s11920-019-1095-z
• Zafar MI, Lu S, Li H. 2021, Sperm-oocyte interplay: an overview of spermatozoon’s role in oocyte activation and current perspectives in diagnosis and fertility treatment. Cell Biosci 11(4) https://doi.org/10.1186/s13578-020-
00520-1
• Tanga BM, Qamar AY, Raza S, et al. 2021, Semen evaluation: methodological advancements in sperm quality-specific fertility assessment - A review. Anim Biosci. 34(8):1253-1270. doi:10.5713/ab.21.0072
• Ozturk, S. 2020, Selection of competent oocytes by morphological criteria for assisted reproductive technologies. Mol Reprod Dev. 87: 1021– 1036. https://doi.org/10.1002/mrd.23420
• Ulrich ND, Marsh EE. 2019, Ovarian Reserve Testing: A Review of the Options, Their Applications, and Their Limitations. Clin Obstet Gynecol.; 62(2):228-237. doi:10.1097/GRF.0000000000000445
• Rey R, Josso N, Racine C. 2020. Sexual differentiation. South Dartmouth (MA): MDText.com, Inc. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279001/
• https://embryology.med.unsw.edu.au/embryology/index.php/BGD_Lecture_-_Sexual_Differentiation
• https://embryology.med.unsw.edu.au/embryology/index.php/Somitogenesis
• https://www.khanacademy.org/test-prep/mcat/cells/embryology/a/human-embryogenesis
• https://www.khanacademy.org/science/biology/developmental-biology/signaling-and-transcription-factors-in-development/a/homeotic-genes
• https://core.ac.uk/download/pdf/82480943.pdf
• https://www.britannica.com/science/sexual-differentiation
• https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Complete_diagram_of_a_human_spermatozoa_en.jpg
• http://www.izw-berlin.de/electron-microscopy.html
• https://www.sciencephoto.com/media/495218/view/human-spermatid-tem
• https://pixels.com/featured/3-sperm-tail-tem-david-m-phillips.html
• https://www.sciencephoto.com/media/873684/view/human-egg-and-sperm-sem
• https://www.sciencesource.com/archive/Sperm-Penetrating-Egg--TEM-SS2476273.html
• Tomic N, Meyer-Rochow VB. 2011 Atavism medical, genetic, and evolutionary implications. Perspectives in Biology and Medicine 54(3):332–53
• https://www.scientificamerican.com/article/being-more-infantile/
• https://sites.google.com/site/wi16bio124071g6echinodermata2/home/conclusion-discussion
• https://www.aims.gov.au/seasim-coral-spawning-activities
• https://sapientfridge.org/chromosome_count/chromosomes.html
• https://mitosisandmeiosiscomparisonschool.weebly.com/about.html
• https://www.ijmdent.com/viewimage.asp?img=IndianJMultidiscipDent_2017_7_1_52_209274_f3.jpg
• https://www.medicalimages.com/stock-photo-photomicrograph-of-chromosomes-from-a-patient-with-cri-du-chat-syndrome-cat-cry-syndrome-fish-image22420172.html
• https://www.dw.com/en/humans-versus-chimps-who-keeps-a-cleaner-bed/a-43827405
• https://www.quora.com/Why-do-humans-have-one-less-pair-of-chromosomes-than-their-evolutionary-cousins
• https://www.ibtimes.co.in/scientists-shocking-revelation-human-chimpanzee-crossbreed-was-born-1920-panicked-doctors-758814
• https://cdn.britannica.com/07/215707-050-46A4E77F.jpg
• https://www.ivf-spain.com/en/all-you-need-to-know-about-your-ovarian-reserve/
• https://thumbs.dreamstime.com/z/set-symptoms-andropause-set-icons-symptoms-andropause-male-menopause-flat-vector-infographic-illustration-isolated-white-216432425.jpg
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21608-perimenopause
• https://www.medicalnewstoday.com/articles/324821#outlook