Curs 3 Anato

GAMETOGENEZA
prof.NANEA MARIANA

Celule gameţi ce provin din celule germinale primordiale = celule germinale (sexuale) =
gameţi:
- ovulul
- spermia = spermatozoidul
sunt produse de glandele sexuale.

Prezintă o GARNITURĂ CROMOZOMIALĂ deosebită faţă de celulele somatice:

Celulele somatice = număr DIPLOID = 2n = 46 cromozomi
Gameţi = număr HAPLOID = n = 23 cromozomi

Din 46 de cromozomi:
- 44 = autosomi
- 2 = cromozomi sexuali = HETEROCROMOZOMI = GONOSOMI:
 XX – sexul feminin
 XY – sexul masculin

Deci formula cromozomială a omului = CARIOTIPUL UMAN

44 + XX (sex feminin)
44 + XY (sex masculin)
- 23 PERECHI (notatede la 1 la 23)
- împărţiţi în 7 grupe (de la A la G)
- cromozomii fiecărei perechi sunt OMOLOGI (= identici morfologic)
- fiecare pereche are PARTICULARITĂŢI, EXCEPŢIE perechea XY (diferiţi între ei)
- CROMOZOMUL „X” conţine CORPUSCULUL BARR contituit din CROMATINĂ
SEXUALĂ

Reducerea la jumătate a numărului de cromozomi se realizează prin diviziune de maturaţie a

gameţilor = MEIOZA:
- este specifică celulelor sexuale
- se întâlneşte la toate vieţuitoarele cu înmulţire sexuată
- asigură menţinerea constantă a numărului de cromozomi
- constă în 2 diviziuni succesive = diviziuni de maturaţie:
A. primară = tip reducţional (heterotipică) – înaintea începerii acestei
diviziuni spermatocitul primar îşi măreşte volumul de 4-6 ori
B. secundară = tip ecuaţional (homotipică)
Curs 3 Anato

A.
- are loc în cursul gametogenezei la trecerea de la spermatocitul/ovocitul primar la
spermatocitul/ovocitul secundar
- are profaza foarte lungă

La sexul feminin → profaza diviziunii primare începe încă din viaţa intrauterină (luna a III-a,
iar din luna a VI-a ovocitul primar întră în faza de aşteptare (ce corespunde fazei DIPLOTENĂ
-profaza + metafaza-), ce ţine până la pubertate ( de la pubertate se continuă metafaza, anafaza,
telofaza diviziunii primare).

La sexul masculin → spermatogoniile încep faza de creştere de la pubertate, când înainte de

volum încep diviziunea în lumenul tubului seminifer. Iau naştere spermatociţii primari ce intră în
diviziune reducţională.

În continuare, pentru ambele celule sexuale se continuă meioza la fel:

La începutul PROFAZEI:
 creşte sinteza de ADN
 se dublează cantitatea de ADN în nucleu
 urmează replicarea ADN-ului
 apar cele 2 cromatide

Subîmpărţirea convenţională a profazei:

a. Faza LEPTOTENĂ:
- nucleu mare (cantitate mai mare de carioplasmă)
- cromozomi lungi, spiralaţi
- fiecare cromozom are 2 cromatide (rezultate anterior prin replicarea
ADN-ului), unite la nivelul centromerului
- ulterior cromozomii devin liberi în citoplasma

b. Faza ZIGOTENĂ
- conjugarea cromozomilor omologi
- formează perechi (unul matern + unul patern) pe toată lungimea lor

c. Faza PACHITENĂ
- cromozomii împerecheaţi, uniţi strâns şi spiralaţi, îngroşaţi =
cromozomi bivalenţi
- fiecare pereche are 4 cromatide = tetradă cromozomială (corespunde
numărului haploid de cromozomi şi, deci, pregăteşte reducerea
numărului de cromozomi)
Curs 3 Anato

d. Faza DIPLOTENĂ
- tendinţa de separare a cromozomilor omologi din bivalenţi
- lipsa de separare = NONDISJUNCŢIA CROMOZOMILOR =>
malformaţii congenitale cromozomiale
- separarea cromozomilor omologi se realizează prin depărtarea celor 2
centromere care trag după ele cele 2 cromatide; se realizează greu din
cauza chiasmelor (zone de aderenţă)
- prin chiasme se face schimb reciproc de gene între cromatidele
omoloage (paternă, maternă)
- schimbul de material genetic = CROSSING-OVER (constă în ruperea
de fragmente genetice şi recombinarea lor) => stă la baza variabilităţii
indivizilor speciei
- numai gemenii monozigoţi sunt indivizi identici; în rest, fiecare
individ al speciei este unicat

e. DIAKINEZIS
- ultima etapă a profazei diviziunii primare
- separarea cromozomilor se apropie de sfârşit
- cromozomii mai sunt uniţi prin resturi chiasmatice
- apare nucleolul şi membrana nucleară
- în citoplasmă apare fusul de diviziune

METAFAZA
- centromerul cromozomilor se prinde pe fusul de diviziune în plan ecuatorial
- are loc deplasarea cromozomilor spre poli
- cele 2 cromatide dintr-un cromozom formează o DIADĂ

ANAFAZA
- deplasarea de-a lungul fusului de diviziune a cromozomilor (număr haploid de
cromozomi „n”) spre fiecare pol – 23 cromozomi (X sau Y)
- în crossing-over fiecare cromozom conţine material genetic patern şi matern

TELOFAZA
- se termină diviziunea reducţională a meiozei
- la sexul feminin rezultă UN OVOCIT SECUNDAR + PRIMUL GLOBUL POLAR
- la sexul masculin rezultă 2 SPERMATOCIŢI SECUNDARI
Curs 3 Anato

B.
- începe imediat după o interfază foarte scurtă în care SPERMATOCITUL şi OVOCITUL
SECUNDAR nu mai cresc în volum
- nu mai are loc replicarea ADN-ului
- este mult mai rapidă
- are aceleaşi etape
- prezenţa CROMATIDELOR SURORI (DIADĂ) în cromozomi
- are loc diviziunea centromerelor => fiecare din cele 2 cromatide devine un cromozom care se
deplasează spre polii opuşi ai fusului de diviziune
- din OVOCITUL SECUNDAR iau naştere OVULUL şi al II-lea GLOBUL POLAR (are în
nucleu 23 cromozomi: 22 autosomi şi 1 sexual X sau Y)
- din SPERMATOCITUL SECUNDAR iau naştere 2 SPERMATIDE (au în nucleu 23
cromozomi: 22 autosomi şi 1 sexual X sau Y)

Datorită numărului haploid de cromozomi gameţii sunt CELULE COMPLEMENTARE (deci

apte pentru FECUNDAŢIE). Numai prin fuzionarea lor poate lua naştere un nou individ,
asigurând perpetuarea speciei. În afara fecundaţiei, luaţi individual, gameţii nu-şi îndeplinesc
scopul şi involuează în tractul genital şi dispar în aproximativ 24 de ore.

GAMEŢII – deosebiri: rolul diferit în fecundaţie:

SPERMIA
- are un aparat de locomoţie şi metabolic complex (trăbate vagina → uterul → tuba uterină
(ampulă))
- are nevoie de energie
- are nucleu mare
- poartăîn molecula de ADN informaţia genetică paternă
- are citoplasma redusă

OVULUL
- celulă mai puţin diferenţiată, mai statică
- nucleul conţine informaţia genetică maternă
- conţine organice citoplasmatice asemănătoare celulelor somatice
- citoplasma are o cantitate variabilă de VITELUS = DEUTOPLASMĂ (variaţia depinde de
tipul de hrană a oului în primele faze de dezvoltare – la om cantitatea de vitelus este redusă)

Pentru a devenii apti de fecundaţie, gameţii străbat un proces lung şi complex de dezvoltare =
GAMETOGENEZA.

OVOGENEZA = formarea şi maturaţia gametului feminin

Curs 3 Anato

SPERMATOGENEZA = formarea şi maturaţia gametului masculin

!!! La originea gameţilor stau CELULELE GERMINALE PRIMORDIALE. !!!

SPERMATOGENEZA

SPERMATOGENEZA reprezintă un complex de transformări morfologice ale celulelor

germinale primordiale, în urma căruia rezultă gameţii masculi apţi de a fecunda
- procesul de formare şi maturare a spermiilor; proces care începe la pubertate
- se desfăşoară în testicul
- este inhibată de:
- ectopia testiculară
- radiaţii
- citostatice
- perturbări morfologice
- toate acestea duc la sterilitate masculină

Spermatogeneza cuprinde 2 etape:

a. Prima etapă = SPERMATOCITOGENEZA (proces prin care spermatogonia se
transformă în spermatidă)
b. A II-a etapă = SPERMIOGENEZA (proces prin care spermatida se transformă în
spermie)

=> celulele germinale trec prin:

- faza de multiplicare
- faza de creştere
- faza de maturare

a.SPERMATOCITOGENEZA
 înainte de pubertate, evoluţia gameţilor masculini se realizează concomitent cu
organogeneza testiculului
 în săptămâna 5, celulele germinale primordiale au migrat din peretele sacului vitelin în
creasta genitală (din care se va forma gonada masculină), pătrund în cordoanele genitale
(provenite din epiteliul celomic) = gonada este în perioada indiferentă de dezvoltare
(mesajul genetic fiind purtat de celulele germinale primordiale, care induc diferenţierea
gonadei în săptămâna 7)
 în săptămâna 7 terminându-se stadiul indiferent se va forma testiculul
Curs 3 Anato

Din cordoanele genitale se diferenţiază:

1. tubii seminiferi
 la naştere sunt lipsiţi de lumen
 de la 4 până la 9 ani cresc în volum
 între 8 şi 10 ani capătă lumen cu diametrul de 65-70 microni
 la pubertate cresc, devin sinuoşi, având diametrul de 150 microni
 la adult diametrul lumenului este cuprins între 170-260 microni
2. populaţia celulară
a. celule nediferenţiate – care nu se transformă în celule germinale; la 9-12 ani din ele se
diferenţiază celulele de susţinere Sertoli
b. celule germinale primordiale – (în număr de 2000) prin diviziune rezultă spermatogoniile

SPERMATOGONIILE
- celule de talie mare, cu nucleu mare
- au toată viaţa proprietatea de a se înmulţii
- reprezintă CAPUL DE SERIE AL CICLULUI SPERMATOGENETIC, instalat la nivelul
tubilor seminiferi ai testiculului odată cu pubertatea
- prin mitoză determină apariţia:

SPERMATOGONIA de tip A
- celulă de origine = suşă a liniei seminale
- unele rămân în repaus, iar altele se divid rezultând spermatogonia de tip B

SPERMATOGONIA de tip B
- conţine în nucleu granule mai mari de cromatină
- dă naştere spermatociţilor primari

SPERMATOCIŢII PRIMARI
- celulele cele mai mari de la nivelul tubilor seminiferi
- intră în faza de creştere pregătindu-se pentru meioză
- urmează faza de maturare
- în diviziunea reducţională spermatocitul primar se divide, dând naştere a 2 spermatociţi
secundari (cu 23 de cromozomi în nucleu)

SPERMATICIŢII SECUNDARI
- interfază foarte scurtă
- intră în diviziunea secundară a meiozei, la sfârşitul căreia vor rezulta 2 SPERMATIDE
Curs 3 Anato

b.SPERMIOGENEZA
 ultimul act al maturării gametului masculin
 SPERMATIDA se transformă în SPERMIE (proces fără diviziune celulară)
 nucleul spermatidiei se micşorează prin densificarea conţinutului, nucleolul dispare
 nucleul se dispune excentric, formând capul spermiei
 din complexul Golgi apar vezicule proacrozomale ce confluează şi formează vezicula
acrozomală, în care se formează vezicula acrozomală; acrozomul se dispune într-o
depresiune
 apare capul spermiei şi la polul opus flagelul; între cele 2 apare piesa intermediară
(corpul spermiei)
 materialul nefolosit = corpii reziduali sunt metabolizaţi de celulele de susţinere Sertoli
 celulele Sertoli au rol nutritiv si de susţinere pentru celulele germinale şi sunt foarte
rezistente la factorii nocivi

Activitatea spermatogenică a tubului seminifer este dinamică şi ciclică.

Durata totală a spermatogenezei la om (de la spermatogonie la spermie) = 64 zile

În testiculul uman:
- 80% din tubii seminiferi sunt activi
- 20% din tubii seminiferi sunt în repaus

Spermatogeneza poate avea loc până la aproximativ 70 de ani.

SPERMIA
= gametul masculin matur; L=50-70 microni
- conţine în nucleu ADN şi aproape de loc ARN (care este preluat de la celulele din jur)

Structura spermiei:
1. Capul spermiei
- formă eliptică sau elicoidală
- are plul anterior lung şi ascuţit (4,5-5,5 microni)
- fromat din nucleu cu cromatină densă
- are acrozomul (perforatorul) ce conţine hialuronidază = enzimă ce favorizează
pătrunderea în ovul
- galea capitis (căciula capului) de natură mucoplolizaharidazică (MPZ) şi
sintetizată de complexul Golgi; acoperă acrozomul şi 2/3 anterioare ale capului

2. Gâtul spermiei
Curs 3 Anato

- foarte scurt 0,3 microni

- asigură mişcări rotatorii şi de pendulare ale capului

3. Coada spermiei
are 3 porţiuni:
- pars media = corpul spermiei (prezintă o teacă antiandrilă în jurul filamentului
axial; antiandriile au energia necesară mişcării spermiei)
- pars principalis – segment celular mai lung; conţine filamentul axial şi miozină
(rol în contracţie)
- pars terminalis – filamentul axial cu structură de flagel, produce mişcarea de
pendulare a spermiei
l=55 microni

Biologia spermiei
 spermiile se produc continuu (în comparaţie cu ovulul care se produce lunar)
 se depozitează şi se maturizează în epididim
 dacă nu sunt expulzate prin ejaculat, spermiile regresează şi sunt absorbite în ductul
epididimar
 se deplasează şi contracurent
 viteza de deplasare este de 2-3,3 mm/min → într-o oră străbat 18 cm (L uter + L tubă
uterină)
 are un chemotactism pozitiv faţă de substanţele secretate de mucoasa tractului genital
feminin şi de ovul

Durata de viaţă a spermiei în funcţie de pH:

- în vagină trăiesc 50-60 min
- în colul uterin 48 ore
- în cavitatea uterină 10-20 ore şi mai mult în tube

Puterea de fecundaţie în tractul genital feminin, normal, cel mult 30 de ore.

SPERMA sau EJACULATUL

= produsul de excreţie al organelor genitale masculine
- conine într-un volum de circa 3 ml, emis într-o ejaculare normală, aproximativ 170-300
milioane spermii
- numărul normal de spermii este apreciat la 60-120 mil/ml
- sub 50 mil/ml sunt cazurile de OLIGOSPERMIE; din acest număr 20% sunt spermii
anormale: imature, fără cap, cu capul mai mare de 10 microni sau mai mic de 2 microni,
gemelare, lipsa părţii mijlocii sau cozii etc.
Curs 3 Anato

EJACULATUL conţine:
1. lichidul prostatic
- cu pH de 6,5
- este bogat în enzime proteolitice, în special fosfatază acidă
- mai conţine zinc
- acid citric
- fibrinolizine – rol important în lichefierea spermei
- fosfataza acidă şi acidul citric constituie criterii de apreciere a funcţiei prostatei
- prostata secreta prostaglandine care sunt foarte concentrate în ejaculat

2. secreţii din testicul, epididim, canal deferent

3. lichid din veziculele seminale (secretă prostaglandine)
Funcţional prostaglandinele intervin în reglarea activităţii musculaturii netede în timpul migrării
spermiilor, nu numai în lungul căii spermatice, ci şi în lungul tractului genital feminin,
influenţând chiar procesele de implantare a oului în endometru, în ziua a V-a, a VI-a de la
fecundaţie.