Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se plâng nevestele că nu-i pot convinge pe soţii lor să postească. De când s-au mai editat însă cărţi cu
mâncăruri de post, sunt mai multe neveste care vin şi spun că este a patra săptămână din postul acesta
de când soţul încă nu s-a prins că posteşte. A făcut o aşa diversitate de mâncăruri, încât el nu a sesizat.
Pentru că dacă îi faci numai ciorbă de fasole şi cartofi prăjiţi, după aceea mâine ciorbă de cartofi şi varză
călită şi gata, atunci, fiind o fire slabă, fără voinţă, sigur că soţul, pe care l-ai luat de acolo sau de dincolo,
eventual de la discotecă, sigur că nu vrea să postească, nu înţelege; eventual face şi scandal, cum bine
ştiţi.
In schimb, copiii vor să postească, dar părinţii îi opresc să postească, pentru că postul nu este înţeles de
către ei înşişi, pentru ca să-l transmită şi copiilor. Copiii ar dori, dar părinţilor li se bagă în cap de către
unul şi altul că copiii au nevoie de proteine şi de altele ca să poată să înveţe. Ei, dar iată că le dăm
proteină destul de multă şi copiii tot nu învaţă. Tot nu au putere, pentru că sunt zdrobiţi în alte direcţii.
Bătrânii obişnuiau să ia vasele de dulce şi să le spele şi să le urce în pod şi le coborau pe celelalte. Iar la
sfârşitul postului făceau operaţia inversă. Sigur că era o exagerare, dar explicaţia e una singură:
respectul pentru post. Noi nu e nevoie să facem aşa acum, dar să înţelegem de ce făceau ei aşa şi,
înţelegând, să profităm de ce ne-a dat Dumnezeu cu tehnica modernă, şi să ţinem postul.