Strungurile automate şi semiautomate sunt maşini de productivitate ridicată,
mai mare decât a strungurilor revolver, destinate producţiei de serie mare şi masă. Productivitatea ridicată se datorează echipării strungului cu mai mulţi suporţi portsculă, care acţionează simultan-succesiv asupra unuia sau mai multor semifabricate, realizând prin aceasta suprapunerea timpilor de bază; totodată, prin mecanizarea şi automatizarea mişcărilor auxiliare timpii auxiliari se reduc la valori minime, astfel încât timpul total consumat pentru prelucrarea unei piese se reduce foarte mult. După gradul de automatizare se cunosc: - strunguri semiautomate, la care succesiunea fazelor ciclului de lucru este comandată automat, dar alimentarea cu semifabricat şi evacuarea piesei se efectuează manual, de către operatorul uman, deoarece forma şi dimensiunile semifabricatului nu permit automatizarea acestor faze; - strunguri automate, la care toate fazele se execută automat, factorului uman revenindu-i doar rolul de alimentare periodică cu semifabricate, verificarea cotelor prelucrate şi reglarea sculelor, schimbarea sculelor, întreţinerea maşinii. După numărul arborilor principali, strungurile automate şi semiautomate pot fi: monoax şi multiaxe. După poziţia arborilor principali, există strunguri orizontale şi verticale. După destinaţie, strungurile automate pot fi universale şi speciale.
Ca semifabricate, se utilizează sârmă înfăşurată în colaci ( max
Φ ≤8 [mm]); bare laminate; semifabricate individuale, alimentate automat din buncăre (la dimensiuni mici), sau manual (la dimensiuni mari şi forme complexe).