1) Citiți cu atenție textele de mai jos, răspunzând ulterior cerințelor
formulate: A. „Eneas (în greaca veche Αἰνείας / Aineías, în latină aeneas „de cupru”, derivat din cuvântul aes, aeris „cupru”), fiul conducătorului dardanilor, Anchise, și al zeiței Afrodita, este unul dintre eroii Războiului troian și personajul central al epopeii Eneida a lui Vergillius. Alături de doi dintre urmașii săi, Romulus și Remus, este considerat unul dintre fondatorii poporului roman. Aflat în fruntea grupului de troieni care supraviețuiseră războiului, Eneas este nevoit să o abandoneze pe soția sa, Creusa (fiică a regelui Priam), al cărei spirit îi apare mai târziu (după moartea survenită în captivitatea aheeană), îndemnându-l să-și urmeze călătoria pentru a-și împlini soarta hărăzită de zei, aceea de a duce mai departe stirpea troienilor. După mai multe rătăciri pe mare, Eneas ajunge în cetatea feniciană Cartagina, a cărei regină, Dido, se îndrăgostește de el, dar, la porunca zeului Hermes, eroul troian părăsește Cartagina, iar regina se sinucide. Imprecațiile formulate de Dido în timpul plecării lui Eneas prefigurează războaiele punice și expediția antiromană din Italia a temutului Hannibal, dat fiind că, prin căsătoria cu Lavinia, fiica regelui Latinus, Eneas devine conducătorul latinilor, din rândul cărora s-au desprins romanii. Eseistul elenist Bruce Louden îl consideră pe Eneas un avatar al prototipului eroului arhetipal din tradiția lui Uta-Napishtim (antecesorul sumerian al biblicului Noe), Philemon și Baucis (bătrînii soți din Frigia, singurii cruțați de Zeus atunci când zeii au decis scufundarea orașului frigian ai cărui locuitori refuzaseră să le ofere adăpost) și Lot (salvat de la moarte de către doi îngeri, care l-au prevenit în legătură cu distrugerea cetăților Sodoma și Gomora, dar care își va pierde soția, care, contrar sfatului îngerilor, a privit înapoi spre Sodoma și a fost transformată într-un stâlp de sare): <omul drept> cruțat de distrugerea generală.” (Vergilian Bibliography 2020-2022, Shirley Werner)
B. „Nimeni n-avea ceea ce el avea,
superba lui trufie şi elefanţii şi labele lor sfărâmând vertebrele acestor Alpi albiţi de spaimă. Călca, de-abia să se audă, peste stânci şi s-auzea în lună, şi nimeni nu mai văzuse trâmbiţele de piatră ondulândă ale acestor fiare. Şi n’au învins.” („Hanibal” - Eugen Jebeleanu) a) Ce semnificație istoric-civilizațională are numele eroului Eneas? b) Comentați succint semnificația istorică și morală (sau etiologică) a legăturilor familiale ale lui Eneas evocate în sursa A. c) Comentați succint afirmația din textul A despre includerea lui Eneas în seria arhetipală a eroilor fondatori și civilizatori; realizați comparații cu ceilalți eroi evocați în text (de Bruce Louden). d) Formulați, pe baza poemului lui Eugen Jebeleanu, un punct de vedere argumentat referitor la parabola despre sensul și șansele tiraniei, ale forței brute și ale expansionismului în istorie in fata spiritului comunitar și a solidarității comunitare.