Analiza și predicția evoluției ulcerului Buruli

Lab 1

Ulcerul Buruli este a doua cea mai frecventă boală micobacteriană în unele țări după tuberculoză
producând leziuni mari, rezultând uneori în cazuri extreme de necrozare și având o singură soluție,
amputația chirurgicală. Diferite căi și mod de transmitere a bolii nu sunt complet cunoscute și, ca urmare,
ulcerul buruli este adesea denumit „boală misterioasă”. Ar putea exista diverși direcționați în rețeaua de
transmitere, în funcție de setarea epidemiologică și regiunea geografică și diferiți vectori de transmitere,
cum ar fi insecte acvatice, țânțari adulți și diferite artropode care mușcă.
Se propune un model multigazdă pentru a modela transmisia între o rețea de gazde diferite, un SIR
(Susceptibil, Infecțios și Recuperat) în mediul acvatic este considerat în [2], pe baza modelului de la ([3]
–[4]) . Un posibil ciclu de transmisie bazat pe modelul SIR modificat este propus în [5]. Atât oamenii, cât
și insectele de apă au două compartimente SI, influențate de nivelul de arsen (As) din apă ca factor de
mediu care facilitează transmiterea UM. O transmisie de mediu bazată pe 5 compartimente în interacțiune
cu două surse de UM (mediu și apă) ca compartimente separate este propusă în [6]. Modelul nu are
ecuații diferențiale, interacțiunile sunt modelate prin formule liniare sau ale legii puterii și se ia în
considerare modelul spațial și temporal [6].
Un model complex bazat pe un model de opt ODE-uri (compartimente) este propus în [4]. Se ține
cont și de rata de creștere a populației vectorilor, a peștilor și a populației umane. Modelul propus în [4]
este alcătuit dintr-un set de cinci ODE, iar după câteva presupuneri (printre cele mai importante se
numără numărul constant de populație și modificările sezoniere ale insectelor de apă sunt neglijate)
sistemul este redus la trei ODE. Se propune un model cu variabile dependente de timp de control u1 și u2
și se face o analiză a problemei de control optim utilizând o minimizare a controlului costurilor u1(t) și
u2(t) folosind Principiul Maximum al lui Pontryagin și reducând problema la o minimizare a unui Funcția
hamiltoniană [8]. În ciuda metodologiei elaborate, un exemplu clar de formulă a lui u 1(t) și u2(t) nu este
oferit deoarece sunt prezentate funcțiile adiacente 1(t), 2(t) și 3(t), doar existența dintre acestea sunt
dovedite [8].
Două tipuri de modele autoregresive spațiale de ordinul întâi sunt propuse pentru a fi utilizate pentru
răspândirea spațială a BU în [9]: modelul autoregresiv spațial simultan (SAR) și modelul autoregresiv
spațial condiționat (CAR). Aceste două modele sunt folosite pentru a explica modelul spațial al As în sol
și apă [9].
Instrumentul didactic se bazează pe modele propuse în ([4]-[6]), modele compartimentale și ca
urmare sistemul de ecuații cu derivate parțiale.
Se iau in considerare câteva ipoteze sunt luate în considerare în aceste modele. MU se transmite
numai prin mușcarea vectorului bug-ului; între timp, transmiterea de la om la om nu este posibilă. Peștii
sunt pradă insectelor de apă și devin în cele din urmă infestați de MU, presupunere susținută de unele
studii de cercetare. Populația constantă este NH(t), populația de insecte de apă NV(t), populația de pești
NF(t) și timpul. Indicele denotă categoria de apartenență. Este notat cu S – Susceptibil, I – Infectat R –
Recuperat (numai pentru oameni) și UM – densitatea UM în mediu.
Considerăm o populație umană constantă NH(t), populația vectorială de insecte de apă NV (t) și
populația de pești NF (t) în orice moment t. Populația umană totală este împărțită în trei subclase
epidemiologice dintre cei care sunt susceptibili SH(t), cei infectați IH(t) și cei recuperați care sunt încă
imuni RH(t). Populația totală a vectorului (pângănilor de apă) în orice moment t este împărțită în două
subclase la insectele de apă susceptibile SV (t) și cele care sunt infecțioase și pot transmite ulcerul Buruli
la oameni, IV (t). Rezervorul total al populației de pești mici este, de asemenea, împărțit în două
compartimente de pești sensibili SF (t) și pești infectați IF (t). De asemenea, avem în vedere rolul
mediului prin introducerea unui compartiment U, reprezentând densitatea Mycobacterium ulcerans în
mediu. Facem următoarele ipoteze de bază:
  Mycobacterium ulcerans se transferă numai din vector (gandaci de apă) pentru oameni.
 Există omogenitate în compartimentele: oameni, insecte de apă și pești în cee ace privește
interacțiunile populațiilor. Oamenii infectați se recuperează și sunt temporar imun, dar pierd
imunitatea în timp.
 Peștii sunt atacați de insectele de apă.
 Spre deosebire de unele infecții bacteriene, cum ar fi lepra (cauzată de Mycobacterium
leprae) și tuberculoză (cauzate de Mycobacterium tuberculosis), care sunt caracterizat prin
transmitere de contact de la persoană la persoană, se presupune că Mycobacterium ulcerans
se dobândeşte prin contact cu mediul şi foarte rar direct transmitere de la persoană la
persoană.
 Există o ipoteză propusă conform căreia micobacteriile de mediu din fundul mlaștinilor pot fi
concentrate mecanic de către organisme mici care filtrează apa, cum ar fi peștii microfagi,
melcii, larvele de țânțari, micile crustacee și protozoarele. Presupunem că peștii cresc
concentrațiile din mediu ale Mycobacterium ulcerans la o rată σF . Se presupune că oamenii
nu aruncă nicio bacterie în mediu.
 insectele acvatice eliberează bacterii în mediu la o rată σV .
 Modelul nu include o cale potențială de contact direct cu bacteria din apă.
 Rata natalității populației umane este direct proporțională cu dimensiunea populației umane.
 Populația umană și populațiile de pești sunt presupus a fi constante
 ηF este un parametru de modificare care modelează infecțiozitatea relativă a peștilor față de
cea a mediului.

Incidenţa noilor infecţii transmise de insectele de apă este exprimată prin rata de incidență standard
β H SH I V ηV β V S V U
NH , insectele de apă susceptibile sunt infectate într-o rată K și infectarea datorită
β F SF U
mediului U este data de K

Sistemul de ecuații este dat de

dS H β H S H IV
=μ H N H − +αR H −μ H S H .
dt NH (1)

dI H β H SH I V
= −γI H −μ H I H .
dt NH (2)

dR H
=γI H −αR H −μ H R H .
dt (3)

dSV β H SH I V η V β V SV U
=μV N W − − −μV S V .
dt NH K (4)
dI V β V S V I F ηV β V S V U
= + −μ V I V .
dt NV K (5)

dS F β F SF U M ηF βF SF I F
=μ F N F − − −μ F S F .
dt K K (6)

dI F βF S F U ηF β F SF I F
= + −μ F S F .
dt K K (7)

dU M
=σ W I W + σ F I F−μ E U M
dt (8)
Setările încep cu un set de valori luate din literature, dar folosind butonul clear, acestea pot fi șterse, iar
utilizatorii pot verifica stabilitatea sistemului și convergența asimptototică a soluțiilor (sau divergența, caz
epidemic) în mod interactiv.

Bibliografie
1. Merritt RW, Walker ED, Small PLC, Wallace JR, Johnson PDR, et al. Ecology and transmission of Buruli
ulcer disease: a systematic review. PLoS neglected tropical diseases. 2010; 4:e911,
https://doi.org/10.1371/journal.pntd.0000911
2. Rotariu, Mariana; Ionite, Catalin; Condurache, Iustina; Turnea, Marius, ANALYSIS AND
FORECASTING OF BURULI ULCER DISEASE WITH ARIMA AND NARNN, A DIDACTIC TOOL
APPROACH, The International Scientific Conference eLearning and Software for Education; Bucharest,
Vol. 3, (2021). DOI:10.12753/2066-026X-21-178.
3. Farai Nyabadza, Ebenezer Bonyah, On the transmission dynamics of Buruli ulcer in Ghana: Insights
through a mathematical model, BMC Res Notes (2015) 8:656, DOI 10.1186/s13104-015-1619-5
4. Abdulfatai Atte Momoh, Harrisu Muhammed Abdullahi, Nurudeen G.A.Abimbola, Ali I.Michaelc,
Modeling, optimal control of intervention strategies and cost effectiveness analysis for buruli ulcer model,
Alexandria Engineering Journal Volume 60, Issue 2, April 2021, Pages 2245-2264,
https://doi.org/10.1016/j.aej.2020.12.042
5. Antony Y. Aidoo, Bonsu Osei, Prevalence of aquatic insects and arsenic concentration determine the
geographical
distribution of Mycobacterium ulcerans infection, Computational and Mathematical Methods in Medicine,
Vol. 8, No. 4, December 2007, 235–244, DOI: 10.1080/17486700701695167
6. Garchitorena, A., Ngonghala, C., Texier, G. et al. Environmental transmission of Mycobacterium ulcerans
drives dynamics of Buruli ulcer in endemic regions of Cameroon. Sci Rep 5, 18055 (2015).
https://doi.org/10.1038/srep18055
7. Nyarko Christiana Cynthia, Nyarko Peter Kwesi, Ampofi Isaac, Asante Emmanuel, Modelling
Transmission of Buruli Ulcer in the Central Region of Ghana, Mathematical Modelling and Applications,
2020; 5(4): 221-231, doi: 10.11648/j.mma.20200504.13
8. Magreth Anga Kimaro, Estomih S. Massawe1, Daniel Oluwole Makinde, Modelling the Optimal Control of
Transmission Dynamics of Mycobacterium ulceran Infection, Open Journal of Epidemiology, 2015, 5, 229-
243, http://dx.doi.org/10.4236/ojepi.2015.54027
9. Duker, A .A., Stein, A., Hale, M. 2006. A statistical model for spatial patterns of Buruli ulcer in the
Amansie West district, Ghana. International Journal of Applied Earth Observation and Geoinformation,
Volume 8, Issue 2, June 2006, Pages 126-136, https://doi.org/10.1016/j.jag.2005.06.013