Sunteți pe pagina 1din 9

Metode generale de obţinere a metalelor

METODE GENERALE DE OBŢINERE A


METALELOR

Obţinerea metalelor presupune prelucrarea acestor minereuri, în vederea îm-


bogăţirii acestora în compuşi utili, urmată de operaţiile de preparare propriu-zisă. Ob-
ţinerea metalului din minereu constă, în general, dintr-o reacţie de reducere.
Metodele de reducere aplicate se deosebesc după natura reducătorului folosit.
O clasificare generală a metodelor de obţinere a metalelor este următoarea:
1. metode de reducere – care pot fi realizate fie pe cale uscată (când se
folosesc ca reducători carbonul, monoxidul de carbon, carburile metali-
ce, hidrogenul, hidrurile metalice, metalele), fie pe cale umedă (ca re-
ducători se folosesc substanţe solubile în apă: glucoză, aldehide etc.);
2. metode de disociere termică – care sunt procese de reducere intramo-
leculare;
3. metode de reducere electrochimică – realizate prin electroliza compu-
sului metalului în soluţie sau în topitură;
4. metode de sinteză a metalelor artificiale – prin iradierea altor elemente
chimice cu particule elementare.
În general, minereurile de sulfuri metalice naturale se prelucrează prin prăjire,
până la stadiul de oxizi. Tot oxizi rezultă şi prin descompunerea termică a minereuri-
lor de carbonaţi. Din oxizi, metalele se pot obţine prin reducere chimică pe cale usca-
tă. Alegerea reducătorului se realizează în funcţie de afinitatea metalului pentru car-
bon (în funcţie de capacitatea sa de a forma carburi) sau de caracterul electropozitiv
al reducătorului în comparaţie cu al metalului care urmează a fi redus. Astfel se pre-
pară diverse metale tranziţionale.
Descompunerea termică se aplică după prelucrarea minereurilor până la obţine-
rea unor compuşi instabili termic, precum hidrurile, oxizii metalelor nobile, metalcarbo-
nilii, diverse săruri ale metalelor nobile (halogenuri, azotaţi, azide, azoturi etc.).
Halogenurile şi hidroxizii se prelucrează, în cea mai mare parte, prin electroliză.
Aceasta se realizează atât în soluţie (atunci când metalul este mai puţin activ decât hi-
drogenul), cât şi în topitură (în cazul metalelor mai electropozitive decât hidrogenul). În
acest fel se obţin, în general, metalele alcaline şi alcalino-pământoase, dar şi aluminiul.
Obţinerea elementelor metalice artificiale are la bază iradierea anumitor nuclee
cu particule elementare (neutroni, protoni, ioni).

A. Minereuri importante
În natură, puţine metale se găsesc se ca atare – şi anume acelea care au po-
tenţial de electrod pozitiv: aurul, argintul, bismutul, mercurul, cuprul; acestea se gă-
sesc ca atare sau aliate: electrum – aliaj de aur şi argint). Cele mai multe aliaje se
găsesc ca minereuri de combinaţii:
1. minereuri de halogenuri:
a) NaCl – sare gemă (halit);
b) KCl – silvină;
c) CaF2 – fluorină;
d) Na3[AlF6] – criolit;
2. minereuri de oxizi şi hidroxizi:
a) Mg(OH)2 – brucit;
b) α-Al2O3 – corindon;

Chimie anorganică. Metale 1


Metode generale de obţinere a metalelor

c) PbO – litargă, masicot;


d) SnO2 – casiterit;
e) TiO2 – rutil, anatas;
f) Mn3O4 – haussmanit;
g) α-Fe2O3 – hematită
h) Fe3O4 – magnetit;
i) Cu2O – cuprit;
3. minereuri de sulfuri:
a) PbS – Galenă;
b) Sb2S3 – stibină;
c) Bi2S3 – bismutină;
d) FeS2 – pirită, marcasită;
e) CuFeS2 – calcopirită;
f) Cu2S – calcozină;
g) CuS – covelină
h) Ag2S – argentit;
i) ZnS – blendă, würtzită;
j) HgS – cinabru;
4. minereuri de carbonaţi:
a) MgCO3 – magnezit;
b) CaCO3 – aragonit, calcit, calcar, piatră de var, marmură;
c) CaCO3·MgCO3 – dolomită;
d) SrCO3 – stronţianit;
e) BaCO3 – witherit;
f) PbCO3 – ceruzită;
g) MnCO3 – rodocrozită;
h) FeCO3 – siderit;
i) CuCO3·Cu(OH)2 – malachit;
j) 2CuCO3·Cu(OH)2 – azurit;
5. minereuri de azotaţi:
a) NaNO3 – salpetru de Chile;
b) KNO3 – salpetru de India;
c) Ca(NO3)2·H2O – salpetru de Norvegia;
6. minereuri de sulfaţi:
a) KAl(SO4)2·12H2O – alaun de potasiu;
b) Na2SO4 – thénardit;
c) Na2SO4·12H2O – mirabilit;
d) MgSO4·7H2O – epsomit;
e) CaSO4 – anhidrit;
f) CaSO4·0,5H2O – ipsos;
g) CaSO4·2H2O – gips;
h) SrSO4 – celestină;
i) BaSO4 – baritină;
j) PbSO4 – anglezit;
k) FeSO4·7H2O – calaican;
7. minereuri de alte săruri:
a) Na2B4O7·10H2O – Borax;
b) Ca[TiO3] – perowskit;
c) 3Ca3(PO4)2·Ca(OH)2 – hidroxiapatită;
d) 3Ca3(PO4)2·CaF2 – fluoroapatită;

Chimie anorganică. Metale 2


Metode generale de obţinere a metalelor

e) 3Ca3(PO4)2·CaCl2 – cloroapatită;
f) 3Ca3(PO4)2·CaCO3 – carbonatoapatită;
g) 3Pb3(VO4)2·PbCl2 – Vanadinit;
h) PbMoO4 – Wulfenit;
i) ZrSiO4 – Zircon;
j) (Fe, Mg)O·Cr2O3 – Cromit;
k) (Mn, Fe)WO4 – Wolframit.

B. Obţinerea metalelor pe cale uscată


B.1 Obţinerea metalelor prin reducere directă şi indirectă cu cărbune şi
monoxid de carbon
Reacţiile de reducere care au loc cu carbon sunt următoarele:
MO + C = M + CO↑
2 MO + C = 2 M + CO2↑
Monoxidul de carbon, format intermediar, participă la reacţia de reducere:
MO + CO = M + CO2↑
Pe această cale nu se pot obţine metale precum: calciul, stronţiul, bariul, alumi-
niul, ceriul, molibdenul, wolframul, manganul, titanul, zirconiul, ferul, cobaltul sau ni-
chelul, deoarece oxizii acestora sunt puternic exotermi, necesitând călduri înalte de
reducere; la temperaturile ridicate la care au loc procesele de reducere cu cărbune,
metalele nu se obţin în stare pură, ci numai sub formă de carburi.
Obţinerea zincului
ZnO + C = Zn + CO↑
ZnO + CO = Zn + CO2↑
CO2 + C = 2 CO↑
La această temperatură (1100 ÷ 1300°C), obţinerea zincului se realizează aproa-
pe în totalitate prin reducere cu monoxid de carbon, întrucât dioxidul de carbon format
reacţionează cu restul de cărbune şi reface monoxidul de carbon, care participă în
continuare la procesul de reducere.
Obţinerea metalelor alcaline
M2CO3 + 2 C = 2 M + 3 CO↑ M = Na, K
2 MOH + C = 2 M + CO↑ + H2O↑ M = Na, K
După obţinere, sodiul se păstrează sub petrol, iar potasiul sub ulei.
Obţinerea taliului
Tl2O3 + 3 CO = 2 Tl + 3 CO2↑
Tl2O + CO = 2 Tl + CO2↑
Acesta este unul din puţinele cazuri în care monoxidul de carbon este folosit ca
reducător direct al oxizilor metalici, fără ca monoxidul de carbon să rezulte intermediar
în reducerea cu cărbune a compusului metalic.
Obţinerea fontei
Furnalul este o instalaţie tehnologică cu funcţionare continuă, formată din două
trunchiuri de con unite prin bazele lor mari. Alimentarea furnalului se realizează pe la
partea superioară, cu minereuri de fer, cocs şi fondanţi. În contracurent, pe la partea
inferioară, este introdus aerul. În acest fel, încărcătura parcurge spaţii din ce în ce mai
calde, trecând prin mai multe zone:
a) zona de preîncălzire (275 ÷ 400°C); au loc procese de deshidratare (pierderea
totală a umidităţii şi a apei legate chimic din minereu, cocs şi fondanţi); concomitent, se
produce şi descompunerea termică a sideritei:
3 FeCO3 = Fe3O4 + 2 CO2↑ + CO↑

Chimie anorganică. Metale 3


Metode generale de obţinere a metalelor

b) zona de reducere (400 ÷ 650°C);


400 C
3 Fe2O3 + CO  
 2 Fe3O4 + CO2↑
500 C
Fe3O4 + CO  
 3 FeO + CO2↑
650 C
FeO + CO    Fe + CO2↑
c) zona de reducere şi de calcinare a fondanţilor (650 ÷ 950°C);
FeO + C = Fe + CO↑
La aceste temperaturi are loc descompunerea termică a fondanţilor:
900 C

CaCO3 
 CaO + CO2↑
900 C

CO2 + C 
 2 CO↑

d) zona de carburare a ferului (950 ÷ 1100°C);


3 Fe + C = Fe3C
Rezultă fonta brută, care conţine cementită şi grafit.
e) zona de topire a fontei şi de formare a zgurii (1100 ÷ 1525°C);
Fonta brută, înglobând şi ferul spongios, se topeşte şi se adună la baza furnalu-
lui, în creuzet. Fondanţii reacţionează cu sterilul şi cu cenuşa cocsului, formând zgu-
ra de furnal – un aluminosilicat uşor fuzibil, cu densitate mică, care se adună deasu-
pra fontei şi este evacuat periodic din creuzet.
f) zona de ardere a cocsului (1525 ÷ 1875°C).
Cocsul ajunge la baza furnalului, unde întâlneşte aerul; are loc arderea:
C + O2 = CO2↑
Reacţia este exotermă şi determină creşterea temperaturii. Dioxidul de carbon
format urcă în furnal şi întâlneşte cocsul, cu care reacţionează:
CO2 + C = 2 CO↑
Reacţia este endotermă şi determină scăderea temperaturii.

B.2 Obţinerea metalelor prin reducere cu hidrogen


Afinitatea hidrogenului faţă de oxigen este apropiată de aceea a monoxidului de
carbon. Din acest motiv, hidrogenul se foloseşte în stare pură sau în amestec cu
monoxidul de carbon la reducerea oxizilor în vederea obţinerii metalelor, conform
reacţiei generale:
MnOm + m H2 = n M + m H2O↑
Obţinerea metalelor prin reducerea oxizilor şi a altor compuşi oxigenaţi cu hidrogen
Temperatur a camerei
    
Ag2O + H2     
 2 Ag + H2O↑
200 C

CuO + H2  Cu + H2O↑
278 340  C
  

Fe2O3 + 3 H2   
 2 Fe + 3 H2O↑
700 1000  C
  
GeO2 + 2 H2    Ge + 2 H2O↑
700 1000  C
  
MoO3 + 3 H2    Mo + 3 H2O↑
860 920 C
  

WO3 + 3 H2   
 W + 3 H2O↑

Chimie anorganică. Metale 4


Metode generale de obţinere a metalelor

1500 C

Cr2O3 + 3 H2  2 Cr + 3 H2O↑
2500 C

MnO + H2  Mn + H2O↑

Ru(OH)2 + H2 ⇄ Ru + 2 H2O↑
250 C

2 KReO4 + 3 H2 
 2 ReO2 + 2 KOH + 2 H2O↑
1000 C

ReO2 + 2 H2  Re + 2 H2O↑
700 C

CoC2O4 +2 H2 
 Co + 2 CO + 2 H2O↑
Obţinerea metalelor prin reducerea compuşilor halogenaţi cu hidrogen
250 C

CoBr2 + H2  Co + 2 HBr↑
900 C

VCl2 + H2  V + 2 HCl↑

Obţinerea metalelor prin reducerea sulfurilor cu hidrogen


GeS2 + 2 H2 ⇄ Ge + 2 H2S↑
Re2S7 + 7 H2 ⇄ 2 Re + 7 H2S↑
Obţinerea metalelor prin reducerea combinaţiilor complexe cu hidrogen
2 K3[RuF6] + 3 H2 = 2 Ru + 6 KF + 6 HF↑
[Pd(NH3)2(NO2)2] + H2 = Pd + 2 NH4NO2
2 [Co(NH3)4Cl2]Cl + 3 H2 = 2 Co + 6 NH4Cl + 2 NH3↑

B.3 Obţinerea metalelor prin reducere metalotermică


Obţinerea metalelor prin reducerea oxizilor cu metale alcaline şi alcalino-
pământoase
MO + 2 Na = M + Na2O M = Be, Mg, Sr, Pb
MO + 2 K = M + K2O M = Be, Mg, Sr, Pb
MO + Mg = M + MgO M = Be, Sr
M2O3 + 3 Mg = 2 M + 3 MgO M = In, La
MO2 + 2 Mg = M + 2 MgO M = Ge, U
MO + Ca = M + CaO M = Be, Mg, Ba
Cr2O3 + 3 Ca = 2 Cr + 3 CaO
UO2 + 2 Ca = U + 2 CaO
M2O5 + 5 Ca = 2 M + 5 CaO M = V, Nb
MO3 + 3 Ca = M + 3 CaO M = Mo, W
Aluminotermia
Obţinerea metalelor prin reducerea oxizilor cu aluminiu – aluminotermia – se uti-
lizează pentru obţinerea în stare pură a unor metale precum: calciul, stronţiul, bariul,
germaniul, staniul, vanadiul, cromul, manganul sau ferul.
3 MO + 2 Al = 3 M + Al2O3 M = Ca, Sr, Ba, Ni
3 M3O4 + 8 Al = 9 M + 4 Al2O3 M = Cr, Mn, Fe
M2O3 + 2 Al = 2 M + Al2O3 M = Cr, Fe
3 MO2 + 4 Al = 3 M + 2 Al2O3 M = Ge, Sn
3 V2O5 + 10 Al = 6 V + 5 Al2O3

Chimie anorganică. Metale 5


Metode generale de obţinere a metalelor

Obţinerea metalelor prin reducerea metalotermică a hidroxizilor şi carbonaţilor


4 MOH + 3 Fe = 4 M + Fe3O4 + 2 H2↑ M = Na, K, Rb, Cs
2 MOH + 2 Ca = 2 M + 2 CaO + H2↑ M = Rb, Cs
2 M2CO3 + 3 Fe = 4 M + Fe3O4 + 2 CO↑ M = Na, K
M2CO3 + 2 Mg = 2 M + 2 MgO + CO↑ M = K, Rb, Cs
Obţinerea metalelor prin reducerea metalotermică ahalogenurilor
2 MCl + Ca = 2 M + CaCl2 M = Na, K, Rb, Cs
MX2 + 2 Na = M + 2 NaX MX2 = CaCl2, CaI2, VCl2, MnX2
MX2 + Mg = M + MgX2 MX2 = BeF2, SrCl2, VCl2, MnX2
MX2 + Zn = M + ZnX2 MX2 = CdCl2, CdBr2
MX3 + 3 Na = M + 3 NaX MX3 = AlCl3, YCl3, VCl3, NbCl3
MX3 + 3 K = M + 3 KX MX3 = AlCl3, YCl3, VCl3, NbCl3
O importanţă deosebită o prezintă obţinerea industrială a titanului, zirconiului,
hafniului, vanadiului şi uraniului, prin reducerea unor halogenuri cu metale alcaline şi
alcalino-pământoase, în atmosferă de heliu sau argon (procedeul Kroll):
TiCl4 + 4 Na = Ti + 4 NaCl
TiCl4 + 2 Mg = Ti + 2 MgCl2
ZrCl4 + 2 Mg = Zr + 2 MgCl2
UF4 + 2 Ca = U + 2 CaF2
Obţinerea metalelor prin reducerea metalotermică a sulfurilor
Cea mai importantă reacţie, cu aplicaţie practică industrială este cea de obţine-
re a mercurului din minereul de cinabru, prin reducere cu şpan de fier în retorte de
fontă, la temperaturi ridicate:
600  700  C
  

HgS+ Fe   
 Hg + FeS

În acelaşi fel se obţin plumbul, stibiul şi bismutul:


PbS + Fe = Pb + FeS
Sb2S3 + 3 Fe = 2 Sb + 3 FeS
Bi2S3 + 3 Fe = 2 Bi + 3 FeS
Obţinerea metalelor prin reducerea metalotermică a combinaţiilor complexe
K2[MF6] + 4 Na = M + 2 KF + 4 NaF M = Ti, Zr, Hf
K2[MF7] + 5 Na = M + 2 KF + 5 NaF M = Nb, Ta
K2[OsCl6] + 2 Zn = Os + 2 KCl + 2 ZnCl2

C. Obţinerea metalelor prin reducere pe cale umedă


C.1 Obţinerea metalelor folosind reducători în soluţie
2 AuCl3 + 3 H2O2 + 6 KOH =2 Au↓ + 6 KCl + 6 H2O + 3 O2↑
3 AgNO3 + 3 FeSO4 = 3 Ag↓ + Fe(NO3)3 + Fe2(SO4)3
H2[PtCl6] + 2 SnCl2 = Pt↓ + 2 SnCl4 + 2 HCl
2 BiCl3 + 3 K2[Sn(OH)4] + 6 KOH =
= 2 Bi↓ + 3 K2SnO3 + 6 KCl + 9 H2O
2 Bi(OH)3 + 3 Na2[Sn(OH)4] = 2 Bi↓ + 3 Na2[Sn(OH)6]
2 BiCl3 + 3 CH2O + 3 H2O = 2 Bi↓ + 3 HCOOH + 6 HCl
2 Bi(NO3)3 + 3 CH2O + 9 NaOH =
= 2 Bi↓ + 3 HCOONa + 6 NaNO3 + 6 H2O
CuSO4 + CH2O + 3 NaOH = Cu↓ + Na2SO4 + HCOONa + 2 H2O
100C
CuSO4 + HCOONa + NaOH    Cu↓ + Na2SO4 + H2O + CO2↑
O importanţă deosebită o prezintă reacţia de reducere a reactivului Tollens (hi-

Chimie anorganică. Metale 6


Metode generale de obţinere a metalelor

droxidul diamminoargentic) pentru obţinerea argintului:


2 AgNO3 + 2 NH4OH = Ag2O↓ + 2 NH4NO3 + H2O
Ag2O + 4 NH4OH = 2 [Ag(NH3)2](OH) + 3 H2O
2 [Ag(NH3)2](OH) + RCHO + NaOH =
= 2 Ag↓ + 4 NH3↑ + RCOONa + 2 H2O

C.2 Obţinerea metalelor prin metoda cementării


CuSO4 + Fe = Cu↓ + FeSO4
MCl2 + Zn = M↓ + ZnCl2 M = Sn, Hg
2 MCl3 + 3 Zn = 2 M↓ + 3 ZnCl2 M = Ga, In, Au, Ru, Rh, Bi, Sb
2 Na[M(CN)2] + Zn = 2 M↓ + Na2[Zn(CN)4] M = Au, Ag
3 Na[M(CN)2] + Al = 3 M↓ + 3 NaCN + Al(CN)3 M = Au, Ag
H2[MCl6] + 2 Zn = M↓ + 2 ZnCl2 + 2 HCl M = Sn, Os, Ir, Pd, Pt

D. Obţinerea metalelor prin disocierea termică a combinaţiilor


Descompunerea termică a combinaţiilor metalelor se foloseşte pentru obţinerea
metalelor foarte pure. În cazul acestei metode se impun două condiţii:
1. speciile rezultate în urma reacţiei să formeze faze distincte;
Metalul se obţine în stare solidă sau lichidă, iar nemetalul rezultă în stare ga-
zoasă şi părăseşte sistemul.
2. viteza de recombinare a elementelor la scăderea temperaturii să se
reducă foarte mult, pentru ca reformarea combinaţiei din elemente să
fie, practic, imposibilă.

D.1 Obţinerea metalelor prin descompunerea termică a hidrurilor metalice


20C
(CdH2)n   n Cd + n H2↑
Temperatura camerei
2 (GeH)n         2n Ge + n H2↑
25C
PbH4  Pb + 2 H2↑
25C
2 BiH3  2 Bi + 3 H2↑
80C
ZnH2  Zn + H2↑
80C
2 (InH3)n  2n In + 3n H2↑
130C
Ga2H6    2 Ga + 3 H2↑
150C
SnH4    Sn + 2 H2↑
280 C
GeH4    Ge + 2 H2↑
1000 C
SrH2   Sr + H2↑
1000 C
BaH2   Ba + H2↑

D.2 Obţinerea metalelor prin descompunerea termică a oxizilor metalici


182C
2 Ag2O  
 4 Ag + O2↑
480 C
2 HgO  
 2 Hg + O2↑
877 C
2 PdO  
 2 Pd + O2↑

Chimie anorganică. Metale 7


Metode generale de obţinere a metalelor

1800 C
2 Cu2O   4 Cu + O2↑
2240 C
2 PbO   2 Pb + O2↑
2860 C
2 CoO   2 Co + O2↑
3025 C
Fe3O4   3 Fe + 2 O2↑

D.3 Obţinerea metalelor prin descompunerea termică a compuşilor halogenaţi


2 AuCl3 = 2 Au + 3 Cl2↑
2 TaCl5 = 2 Ta + 5 Cl2↑
MoCl6 = Mo + 3 Cl2↑
2 Re3Cl9 = 6 Re + 9 Cl2↑
2 Re3Br9 = 6 Re + 9 Br2↑
Un interes deosebit îl prezintă descompunerea termică a combinaţiilor comple-
xe halogenate ale metalelor nobile:
(NH4)2[PtCl6] ⇄ Pt + 2 NH3↑ + 2 HCl↑ + 2 Cl2↑
H2[PtCl6] ⇄ Pt + 2 HCl↑ + 2 Cl2↑
2 H[AuCl4] ⇄ 2 Au + 2 HCl↑ + 3 Cl2↑

D.4 Obţinerea metalelor prin descompunerea termică a metalcarbonililor


70C
 

V(CO)6  
 V + 6 CO↑
130 150  C
  

Cr(CO)6   
 Cr + 6 CO↑
600 C

Mo(CO)6  Mo + 6 CO↑
51 C 60 C

  

2 Co2(CO)8  Co4(CO)12  4 Co + 12 CO↑
 4 CO
180 C

Ni(CO)4  Ni + 4 CO↑

D.5 Obţinerea metalelor prin descompunerea termică a compuşilor cu azot


Obţinerea metalelor prin descompunerea termică a azidelor metalice
600 C

2 KN3  2 K + 3 N2↑

Pb(N3)2 ⇄ Pb + 3 N2↑
Obţinerea metalelor prin descompunerea termică a azoturilor metalice
125 250  C
  

Ca3N2     3 Ca + N2↑
140 150  C
  

Sr3N2   
 3 Sr + N2↑
1200 C

2 TiN  2 Ti + N2↑
1000 C

Ge3N4  3 Ge + 2 N2↑

Chimie anorganică. Metale 8


Metode generale de obţinere a metalelor

Obţinerea metalelor nobile prin descompunerea termică a azotaţilor metalici


2 Au(NO3)3 = 2 Au + 6 NO2↑ + 3 O2↑
2 AgNO3 = 2 Ag + 2 NO2↑ + O2↑

E. Obţinerea metalelor prin metode electrolitice


E.1 Obţinerea metalelor prin electroliza topiturilor combinaţiilor
Obţinerea metalelor prin electroliza clorurilor metalice topite
Pentru obţinerea metalelor prin electroliză, clorurile elementelor din grupele 1, 2
şi 13 sunt topite la temperaturi cuprinse între 350 ÷ 800°C; în scopul scăderii tempe-
raturii de topire, clorurii din care se obţine metalul i se adaugă o altă halogenură sau
amestec de halogenuri. În topitură are loc procesul de disociere a sării în ioni:
MCln ⇄ Mn+ + n Cl-
Depunerea metalului are loc la catod:
Mn+ + n e- → M↓
în timp ce la anod se degajă clorul:
n Cl- - n e- → n∕2 Cl2↑
Prin această metodă se obţin, mai ales, sodiul şi potasiul, aceasta constituind
principala metodă de preparare a lor.
Obţinerea metalelor prin electroliza hidroxizilor metalici topiţi
În topitură are loc procesul de disociere în ioni:
MOH ⇄ M+ + HO-
La anod se degajă oxigen şi apă prin oxidarea anionului bazei:
4 HO- - 4 e- → O2↑ + 2 H2O↑
O parte din apa formată la anod disociază la rândul său în ioni:
H2O ⇄ H+ + HO-
astfel că, la catod, pe lângă procesul de depunere a metalului:
M+ + 1 e- → M↓
are loc şi un proces de degajare a hidrogenului, ca urmare a neutralizării la electrod
a sarcinii protonului apei:
2 H+ + 2 e- → H2↑

E.2 Obţinerea metalelor prin depunere catodică din soluţii apoase


Din soluţiile unor săruri simple sau ale unor combinaţii complexe, metalele pot fi
obţinute prin electrodepunere pe catod. Reacţiile care au loc la catod în aceste cazuri
sunt următoarele:
- în cazul unei sări simple:
Mn+aq + n e- = [M]crist + y H2O
- în cazul unei combinaţii complexe:
[MLm]n-mxaq + n e- = [M]crist + m Lx- + y H2O
Prin electroreducere catodică din soluţie pot fi obţinute doar metalele situate după
hidrogen în seria activităţilor chimice. Dintre metalele cu potenţial de electrod negativ, pot
fi obţinute astfel doar acelea care se caracterizează printr-o supratensiune mare: galiul,
indiul, taliul, staniul, plumbul, cromul, molibdenul, manganul, reniul, ferul, cobaltul, nichelul,
zincul, cadmiul etc.

Chimie anorganică. Metale 9

S-ar putea să vă placă și