Mălai-Mare Alessia

RO-LUC
Oceanografie
Mircea Eliade
SEX
Este de neînțeles atracția și bucuria modernilor ori de câte ori întâlnesc sexul în vreo operă. Este
aproape o manie cercetarea aceasta abilă și surprinzătoare a tuturor implicațiilor sexuale în
religie, artă sau instituțiile civilizațiilor pre-europene. Manie care devine ridicolă în momentul în
care nu putem vedea în arhitectura asiatică și mediterană decât simboluri ale organelor de
reproducere.
Nu este de contestat prezența nudă și directă a sexului în foarte multe acte religioase, civile și
artistice ale civilizațiilor anterioare nouă; civilizații care și-au dezvoltat și alimentat multă vreme
viziunea despre lume și despre viață. Dar consider că este o eroare să confundăm valoarea și
funcția sexului din acele timpuri și acele zone de cultură cu morala sau funcția sexuală așa cum a
fost ea reglementată în civilizația noastră creștină. Îi considerăm pe acei oameni desfrânați, că
religia lor era obscenă, doar pentru că întâlnim peste tot sexul și simbolurile sexuale, dar această
judecată ne este indusă de emoții și de criteriile sau superstițiile noastre. Este, într-adevăr,
deprimantă lipsa noastră de înțelegere, pentru că unii dintre noi se revoltă austerității civilizației
creștine – discută despre Grecia și îi exaltă libertățile, orgiile ei religioase și libertinajul
moravurilor de parcă grecii ar fi la fel de obsedați de aceste probleme sexuale ca și
contemporanii noștri. Există, pe de o parte, moderni care ridică în slăvi Orientul apropiat,
deoarece acolo găsesc ceea ce-și doresc, cum ar fi: libertinaj, morală sexuală emancipată, etc; pe
de altă parte, alți moderni condamnă acele zone de cultură, întrucât consideră că le jignesc
frumoasele lor sentimente și orgoliul civilizației, dar și moralei lor.
Ceea ce nu se înțelege este, de fapt, relativitatea valorilor funcțiunii sexuale. În fond, funcțiunea
aceasta a fost și va rămâne neutră: dacă nouă ni s-au impus noțiuni ca ”libertate sexuală” asta nu
înseamnă că ele au fost cunoscute și altor zone de cultură. Drept dovadă, nu putem ști dacă
prezența simbolurilor sexuale au același efect în conștiința lor, cum au în a noastră. Erotica
”1001 de nopți” care îl excită pe un european, poate încânta un oriental – ca atunci când simte
venirea primăverii, a tinereții, a bogăției.
Majoritatea popoarelor și civilizațiilor au văzut în actul sexual, încă de la început, ca având doar
un singur rol: procrearea. Din acest motiv, ei l-au integrat, real sau alegoric, pretutindeni unde
era vorba de viață, de energie vitală, de creație, de regenerare. Noi, eruopenii, l-am privit
dintotdeauna ca pe un simplu complex de tabu, lucru care ne-a sporit reacția violentă în
momentul în care am regăsit sexul și în religie.
Recentele investigații psihologice și pseudo-psihologice asupra sexului în cultură sunt aproape
fără aport real, pentru s-au pornit dintr-un punct greșit și anume: sexul a fost dintotdeauna ca
socotit a fi impur și că împotriva lui s-au dus lupte de milenii.