Sunteți pe pagina 1din 105

www.proiectprosanatate.

ro

GHID DE PRACTICA
Mediator Sanitar

PRO-SĂNĂTATE - Creșterea accesului angajaților din sistemul medico-social din România la programele de formare continuă
ID proiect: POSDRU/164/2.3/S/140077
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
„Investește în oameni !”

Acest proiect este implementat de către:


Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică, CATALACTICA

În parteneriat cu:
SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE CRUCE ROȘIE DIN ROMÂNIA,
Fundația pentru Recuperare și Promovare Socială ECHOSOC
Ghidul de practică pentru
calificarea “Mediator sanitar”
Cuprins
Ghidul de practică pentru calificarea “Mediator sanitar” ..................................................................... 1
Cuvânt înainte ........................................................................................................................................ 4
Stagiul de practică .................................................................................................................................. 5
Măsuri de prim ajutor .......................................................................................................................... 11
Atribuțiile unui mediator sanitar ......................................................................................................... 26
Indicatori pentru monitorizarea dreptului la sănătate ........................................................................ 29
Contracepția......................................................................................................................................... 33
Metode contraceptive de barieră .................................................................................................... 33
Metode contraceptive hormonale................................................................................................... 36
Metoda contraceptivă chirurgicală .................................................................................................. 42
Metode contraceptive naturale ....................................................................................................... 43
Alte tipuri de metode contraceptive ............................................................................................... 45
Infecțiile cu transmitere sexuală.......................................................................................................... 47
Tuberculoza – TBC................................................................................................................................ 55
Infecția cu HIV ...................................................................................................................................... 59
Hepatitele............................................................................................................................................. 62
Boala diareica ....................................................................................................................................... 66
Discriminarea ....................................................................................................................................... 71
Venitul minim garantat (ajutorul social) .............................................................................................. 72
Drepturile gravidei și mamei de copil mic ........................................................................................... 80
Raport lunar de activitate mediator sanitar ........................................................................................ 85
Formular de catagrafiere adulți ........................................................................................................... 91
Formular de catagrafiere copii............................................................................................................. 95
Formular de catagrafiere gravide ........................................................................................................ 98
Calendarul de activități al mediatorului sanitar .................................................................................. 99
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Cuvânt înainte

Ghidul de practică pentru calificarea “Mediator Sanitar” este elaborat în cadrul


proiectului “PRO-SĂNĂTATE – Creșterea accesului angajaților din sistemul medico-social din
România la programele de formare profesională continuă”, ce este cofinanţat din Fondul
Social European – Investeşte în Oameni! prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013 şi este implementat, în perioada 24 aprilie 2014 – 23 octombrie
2015, de către Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică, CATALACTICA, în
parteneriat cu Societatea Națională de Cruce Roșie din România și Fundația pentru
Recuperare, Integrare și Promovare Socială ECHOSOC.
Obiectivul proiectului îl reprezintă creșterea nivelului de calificare pentru 2.520 de
angajați necalificați și/sau cu un nivel scăzut de calificare din domeniul medico-social,
contribuind la facilitarea /îmbunătățirea accesului și participării la programe de formare
profesională continuă (FPC) din cele 8 regiuni de dezvoltare din România: Nord-Est (Bacău),
Sud-Est (Buzău, Constanţa, Vrancea, Tulcea); Sud-Muntenia (Prahova); Sud-Vest Oltenia (Olt);
Vest (Arad, Hunedoara, Timiș); Nord-Vest (Cluj, Maramureș, Satu-Mare); Centru (Alba,
Brașov, Mureș); București-Ilfov (București – Sectorul 5, Ilfov).
Grupul țintă al proiectului este format din angajați necalificați (cu vârste între 18 și 64
de ani) pentru domeniul în care lucrează sau cu un nivel scăzut de calificare, urmând a se
califica în cadrul unuia dintre cele 8 programe de formare profesională vizate, respectiv:
• nivel 1 de calificare - Îngrijitor copii, Baby sitter, Îngrijitor bătrâni la domiciliu,
Brancardier.
• nivel 2 de calificare – Infirmieră, Îngrijitor bolnavi la domiciliu, Mediator sanitar,
Operator introducere, validare și prelucrare date.

În speranţa că acest material constituie un instrument util în procesul de formare


profesională continuă, specific calificării menţionate, se aduc mulţumiri experţilor ce au
colaborat la elaborarea prezentului ghid (Monica Ţuţuianu, Daniela Buzatu, Andreea Furtună
şi Marius Mihalache), precum şi doamnei Victoria Mihăescu, Director Programe în cadrul
Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, pentru contribuţia majoră la finalizarea sa.

4
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Stagiul de practică

Pregătirea practică este etapa procesului de formare profesională în care participantul


dobândește abilitățile și deprinderile necesare pentru parcurgerea cu succes a tuturor
activităților asociate calificării. Această etapă trebuie desfășurată în condiții reale de muncă,
respectiv:
• Societăți comerciale de profil /instituții publice cu care furnizorul de formare
profesională a încheiat convenții de colaborare;
• Ateliere de lucru dotate corespunzător cu instrumente și utilaje necesare activității;
• Alte spații dotate corespunzător pentru desfășurarea activităților de practică.

- Stagiul de practică reprezintă activitatea desfăşurată de participanți în conformitate cu


planul de pregătire, care are drept scop verificarea aplicabilităţii cunoştinţelor teoretice
însuşite de aceştia în cadrul programului de pregătire teoretică;
- Practicant este participantul care desfăşoară activităţi practice pentru consolidarea
cunoştinţelor teoretice şi pentru formarea abilităţilor practice, spre a le aplica în concordanţă
cu specializarea pentru care se instruieşte;
- Organizatorul de practică este furnizorul autorizat pentru desfășurarea programelor de
formare profesională continuă care desfăşoară activităţi formative, potrivit legislaţiei române
în vigoare;
- Partenerul de practică este reprezentat de instituţia care asigură locul de efectuare a
stagiului de practică. Practica se desfăşoară în cadrul unor unităţi productive de profil, centre
de cercetare, laboratoare de analize/cercetare, organizaţii /instituţii al căror profil de activitate
este compatibil cu cel al domeniilor de pregătire oferite în cadrul prezentului proiect, în
conformitate cu specializările cuprinse în nomenclatorul de meserii.
- Supervizorul de practică este co-formatorul desemnat de organizatorul de practică pentru
asigurarea planificării, organizării şi supravegherii desfăşurării stagiului de practică;
- Tutorele de practică este un specialist desemnat de partenerul de practică din rândul
cadrelor de specialitate ale unităţii respective, care asigură respectarea condiţiilor de pregătire

5
Ghidul de practică – Mediator sanitar

şi dobândirea de către practicant a competenţelor profesionale planificate pentru perioada


stagiului de practică aprobat

Convenţia cadru de practică se încheie între partenerul de practică, practicant si organizatorul


de practică pentru o bună organizare a stagiului de practică şi pentru stabilirea acordului de
bază. Prin Convenţia cadru sunt stabilite o serie de date iniţiale, cadrul în care se organizează
şi se desfăşoară stagiul de practică, perioada convenită pentru practică, responsabilitățile
părților.

Contractul individual de practică se încheie ulterior, pentru fiecare practicant, înainte de


efectuarea stagiului, în baza Convenției cadru încheiată din timp. Acest contract stabileşte
obiectivele educaţionale ce urmează a fi atinse, competenţele ce urmează a fi obţinute prin
stagiul de practică, precum şi modalităţile de derulare a stagiului de practică, va fi semnat și
însușit de către participantul practicant, organizatorul de practică și partenerul de practică
(prin tutorele de practică).

6
Ghidul de practică – Mediator sanitar

La centrul de practică practicantul trebuie:

• să înţeleagă modul de organizare a activităţii pe care o desfăşoară organizaţia


respectivă;
• să perceapă esenţa activităţilor desfăşurate în cadrul centrului de practică;
• să-şi dezvolte abilităţile de rezolvare a problemelor, prin comunicare directă cu
personalul implicat în aceste activităţi;
• să-şi dezvolte capacităţile de a transpune noţiunile primite pe parcursul orelor de
pregătire teoretică în cadrul perioadei de practică, legătura teoriei cu practica
constituind astfel un proces de continuitate;
• să-şi asume responsabilitatea pentru realizarea sarcinilor stabilite de co-formatorul de
practică;
• să demonstreze respect pentru valorile ocupației şi să se familiarizeze cu normele
conduitei deontologice specifice profesiei.
• să dobândească cunoştinţe despre culegerea şi folosirea informaţiilor;
• să înveţe să realizeze o activitate sau să întocmească raportul asupra unei activităţi
/manevre într-un mod adecvat, obiectiv, concis şi care să răspundă scopului propus;
• să înveţe cum să stabilească o relaţie profesională cu colegii și partenerii organizaţiei,
dar şi o relaţie colegială cu personalul din centrul de practică sau cu alți specialişti din
domeniu;
• să cunoască şi să respecte legislaţia în vigoare cu privire la activităţile specifice;

7
Ghidul de practică – Mediator sanitar

SĂPTĂMÂNA ........
Specific
Se completează de către participant sub coordonarea co-
formatorului Măsurabil
reAlizabil
Obiectivele SMART:
1.
Relevant
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

Evaluare /concluzii la sfârșitul săptămânii


................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
2. ..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

Evaluare /concluzii la sfârșitul săptămânii


................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
3.
..................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................

Evaluare /concluzii la sfârșitul săptămânii


................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

8
Ghidul de practică – Mediator sanitar

SĂPTĂMÂNA ........
Specific
Se completează de către participant sub coordonarea co-
formatorului Măsurabil
reAlizabil
Obiectivele SMART:
1.
Relevant
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

Evaluare /concluzii la sfârșitul săptămânii


................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
2. ..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

Evaluare /concluzii la sfârșitul săptămânii


................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
3.
..................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................

Evaluare /concluzii la sfârșitul săptămânii


................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

9
Ghidul de practică – Mediator sanitar

SĂPTĂMÂNA ........
Specific
Se completează de către participant sub coordonarea co-
formatorului Măsurabil
reAlizabil
Obiectivele SMART:
1.
Relevant
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

Evaluare /concluzii la sfârșitul săptămânii


................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
2. ..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

Evaluare /concluzii la sfârșitul săptămânii


................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
3.
..................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................

Evaluare /concluzii la sfârșitul săptămânii


................................................................................................................................
..............................................................................................................................................

10
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Măsuri de prim ajutor

Prim ajutor – reguli de bază

1. Menţineţi pacientul în decubit dorsal, capul la acelaşi nivel cu corpul, până la evaluarea
gravităţii situaţiei.
Identificaţi excepţiile la această regulă: stare de inconștiență (leșin) – poziţie laterală de
siguranţă (atenţie la leziunile suspectate de coloana cervico-dorsală); traumatisme ale
toracelui cu dispnee (greutate în respirație) – poziţie şezândă sau semişezândă; şocul –
membrele superioare ridicate mai sus de linia corpului - dacă nu se suspectează leziuni
de coloană.

1. Nu mobilizaţi pacientul mai mult decât este necesar. Îndepărtaţi hainele cu efect
restrictiv, asiguraţi confortul termic.
2. Asiguraţi confort psihic pacientului.
3. Nu atingeţi răni, arsuri decât dacă este absolut necesar. Folosiţi obiecte sterile. Folosiţi
bariere (ex.mănuși) în contactul cu sângele sau alte fluide (autoprotecție). Spălaţi
mâinile.
4. Nu oferiţi apă sau alimente.
5. Imobilizaţi orice zonă suspectată a fi fracturată. Nu încercaţi să reduceţi fractura. Nu
imobilizaţi decât dacă este absolut necesar.
6. Menţineţi temperatura normală a corpului.

Suport vital de bază

Mai întâi asiguraţi-vă că sunteţi în afara oricărui pericol, atât dumneavoastră, cât şi cei din
jur. Apoi verificaţi dacă victima este conştientă şi respiră normal.
Verificarea reacţiilor:
• Scuturaţi uşor umerii victimei.

11
Ghidul de practică – Mediator sanitar

• Întrebaţi cu voce tare “Sunteţi bine?”


Dacă victima reacţionează (de exemplu, deschide ochii sau răspunde):
• Nu mişcaţi victima din poziţia în care aţi găsit-o. Nu o deplasaţi decât dacă este în
pericol.
• Încercaţi să identificaţi ce suferinţă are.
• Solicitaţi ajutor în caz de nevoie.
• Evaluaţi regulat starea victimei.
Dacă victima nu reacţionează:
• Strigaţi după ajutor.
• Întoarceţi victima cu faţa în sus şi eliberaţi-i căile respiratorii (dacă nu bănuiţi că are
leziuni ale coloanei vertebrale ).

Eliberarea căilor respiratorii

La victimele inconştiente muşchii sunt complet relaxaţi. Acest lucru face ca limba să
obstrucţioneze căile respiratorii. Riscul poate fi înlăturat prin uşoară înclinare a capului pe
spate şi ridicarea bărbiei. În acest fel veţi elibera căile respiratorii.
Tehnică :
• Înclinarea capului pe spate şi ridicarea bărbiei
• Puneţi-vă mâna pe fruntea victimei (latul palmei) şi înclinaţi-i cu grijă capul pe spate.
Capul victimei va ramâne în acea poziţie.
• Degetul mare şi arătătorul trebuie să rămână libere, în caz că este nevoie să îi astupaţi
nările pentru respiraţia gură la gură.
• Puneţi vârfurile degetelor celeilalte mâini sub vârful bărbiei victimei sprijinind pe partea
osoasă
• Ridicaţi-i bărbia pentru a-i elibera căile respiratorii.
• Nu apăsaţi zona moale de sub bărbie, pentru că-i puteţi îngreuna respiraţia.

12
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Verificarea respiraţiei

Verificaţi dacă victima respiră normal, în timp ce menţineţi căile respiratorii libere.
• Uitaţi-vă dacă i se mişcă toracele.
• Ascultaţi respiraţia, cu urechea lângă gura victimei.
• Încercaţi să simţiţi respiraţia cu o mână pe toracele victimei.
Atunci când verificaţi dacă victima respiră normal, întreg procesul nu trebuie să dureze mai
mult de 10 secunde.
În primele minute de la stopul cardiac, victima continuă adesea să respire. Acest lucru se
poate manifesta printr-o respiraţie greoaie sau prin bolboroseli zgomotoase şi neregulate.
De cele mai multe ori, martorii cred că aceasta este o respiraţie normală. De fapt, sunt
ultimele respiraţii ale corpului aflat în agonie. Acestea nu trebuie confundate cu respiraţia
normală.
Dacă nu sunteţi sigur că victima respiră normal, atunci aplicaţi mai departe procedurile pe
care trebuie să le folosiţi în caz de stop respirator

Compresia toracică (masajul cardiac)

Victima nu are reacţii şi nu respiră normal.


Ce trebuie făcut?
1. Cereţi cuiva să cheme serviciile de urgenţă sau faceţi dumneavoastră toate acestea dacă
sunteţi singur.
2. Începeţi cu 30 de compresii toracice
3. Apoi faceţi respiraţie gură la gură, de două ori.
4. Alternaţi 30 de compresii toracice cu 2 respiraţii gură la gură.
5. Nu întrerupeţi procedura resuscitării. Verificaţi starea victimei doar atunci când
reîncepe să respire normal.
6. Continuaţi resuscitarea până când:
• Soseşte personalul calificat, care poate continua resuscitarea;

13
Ghidul de practică – Mediator sanitar

• Victima începe să respire aparent normal;


• Obosiţi.
Verificaţi cavitatea bucală
Dacă toracele victimei nu se ridică în timpul primei respiraţii gură la gură, înainte de a
efectua a doua respiratie, verificaţi :
• Cavitatea bucală a victimei. Scoateţi orice obiect care poate obstrucţiona căile
respiratorii.
• Poziţia capului. Acesta trebuie să fie suficient înclinat pe spate, cu bărbia ridicată corect.
ÎNAINTE DE A FACE INSUFLĂRILE, interpuneţi un material textil sau “batista salvatorului“
între gura victimei şi gura dumneavoastră.
Nu efectuaţi mai mult de două respiraţii gură la gură într-o singură repriză. Acestea trebuie
urmate de compresiile toracice.

Tehnică: Compresii toracice


Îngenuncheaţi lângă victimă.
Puneti podul unei palme în mijlocul cutiei toracice a victimei (aproximativ la mijlocul
sternului).
Puneţi podul celeilalte palme deasupra.
Încrucişaţi-vă degetele. Aveţi grijă să nu apăsaţi victima pe coaste, partea superioară a
stomacului sau partea inferioară a sternului.
Asiguraţi-vă că umerii dumneavoastră se află chiar deasupra pieptului victimei. Cu mâinile
întinse, apăsaţi perpendicular, cam 4-5 cm.
De fiecare dată după ce apăsaţi, permiteţi pieptului să revină la poziţia iniţială. Astfel, se va
pune în mişcare fluxul de sânge către inimă. Nu schimbaţi pozţia mâinilor de pe stern.
Compresia şi eliberarea ar trebui să aibă aceeaşi durată.
Efectuaţi 30 de compresii toracice conform procedurii descrise mai sus, la o frecvenţă de
aproximativ 100 - 120 de compresii pe minut. Asta înseamnă că trebuie să efectuaţi 2
compresii la mai puţin de o secundă.
Aplicaţi două respiraţii gură la gură.

14
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Tehnica insuflării:
• Interpuneţi un material textil între gura dumneavoastră şi a victimei,
• Pensaţi (strângeţi) cu degetul mare şi arătătorul nasul victimei astfel încât să nu iasă
aer pe acolo în momentul în care ve-ţi face insuflările,
• Sprijiniţi mandibula victimei, de partea osoasă , cu 1 – 2 degete de la mâna cealaltă,
• Inspiraţi normal (NU hiperventilaţi) şi expiraţi aproximativ 1 secundă prin gura victimei
ţinând gura dumneavoastră larg deschisă şi bine apasată pe gura victimei.
• În timpul insuflării urmăriţi cu “coada ochiului” ridicarea pieptului victimei.

Poziţia de siguranţă

Victima nu are reacţii, dar respiră normal


Ce este de făcut?
- Întoarceţi victima în poziţie de siguranţă.
- Verificaţi regulat respiraţia victimei.
Tehnică:
- Dacă victima este inconştientă şi respiră normal, întoarceţi-o în poziţia de siguranţă.
- Capul trebuie să fie aplecat pe spate, iar gura orientată spre sol. Astfel, căile respiratorii
vor rămâne libere, iar, dacă vomită, voma nu va pătrunde spre plămâni.
- Dacă este cazul, scoateţi ochelarii victimei.
Manevra constă în :
• Aşezarea salvatorului în laterala victimei, pe partea pe care vrem să o poziţionăm.
• Se apucă încheietura mâinii de partea opusă şi se conduce cu dosul palmei la nivelul
obrazului (nu la gât).
• Se sprijină cotul mâinii respective pentru a nu reveni la poziţia iniţială.
• Salvatorul prinde cu mâna liberă umărul victimei sprijinind cu antebraţul sau braţul
victimei.
• Mâna salvatorului care a sprijinit cotul devenind liberă va prinde victima de deasupra
genunchiului de pe partea opusă poziţiei sale.

15
Ghidul de practică – Mediator sanitar

• Se va efectua apoi o mişcare de tracţiune sincronă (în acelaşi timp şi de umărul victimei
şi de genunchiul acesteia) întorcând victima pe o parte, cu toracele oblic faţă de
orizontală.
• Se va realiza astfel un triunghi (format din toracele victimei, braţul şi antebraţul
acesteia) care stabilizează poziţia.
• Aşezaţi-i coapsa în aşa fel încât şoldul şi genunchiul să formeze un unghi drept.
• Împingeţi capul spre spate, pentru a menţine căile respiratorii deschise.
• Asiguraţi-vă că gura victimei este orientată spre sol. Astfel, se evită pericolul sufocării
cu sânge sau vomă.
• Dacă este nevoie, potriviţi-i şi mai bine mâna de sub obraz, pentru a menţine capul pe
spate.
• Verificaţi continuu respiraţia.

Sufocarea

În cele mai multe cazuri, sufocarea apare în timp ce mâncăm. Din moment ce sufocarea se
produce în timp ce mâncăm, în general mai sunt şi alte persoane de faţă. Aceasta înseamnă că
va fi cineva care să acorde imediat primul ajutor.
Victima este întrebată: „Te sufoci?” şi răspunde la întrebare, de exemplu, spunând „da”.
Observăm că victima poate încă să vorbească, tuşeşte şi respiră.
Ce trebuie făcut?
1. Încurajaţi victima să continue să tuşească.
2. Nu faceţi nimic mai mult.
3. Staţi lângă victimă până începe să respire normal.

Victima nu poate răspunde (sau dă doar din cap) şi este conştientă.


Victima nu poate vorbi, respira sau tuşi. În aceste cazuri, viaţa sa este în pericol.
Ce trebuie făcut?

16
Ghidul de practică – Mediator sanitar

• Bateţi victima de cel mult 5 ori pe spate. După fiecare lovitură, verificaţi dacă situaţia a
revenit la normal.
• Dacă bătăile pe spate nu ajută, efectuaţi până la 5 apăsări abdominale.
• Dacă nici acestea nu ajută la rezolvarea problemei, alternaţi 5 bătăi pe spate cu 5 apăsări
abdominale.
• Dacă victima îşi pierde cunoştinţa, aşezaţi-o cu grijă pe sol. Chemaţi imediat serviciile de
urgenţă. Începeţi apoi resuscitarea, mai întâi cu 30 de compresii toracice.
• Efectuaţi 2 respiraţii gură la gură. Dacă pieptul victimei nu se ridică la prima ventilaţie,
înainte de a trece la următoarea respiraţie, procedaţi în felul următor:
- Verificaţi cavitatea bucală a victimei. Scoateţi orice obiect care obstrucţionează căile
respiratorii.
- Capul trebuie să fie suficient aplecat pe spate, iar bărbia ridicată corespunzător.
- Nu efectuaţi mai mult de 2 respiraţii înainte de a reveni la compresiile toracice.
Continuaţi resuscitarea până când:
Soseşte personalul calificat, care poate continua resuscitarea;
Victima începe să respire normal;
Obosiţi.

Tehnică: Bătăi pe spate


• Poziţionaţi-vă în spatele victimei, un pic lateral.
• Sprijiniţi pieptul victimei cu o mână şi aplecaţi-o mult în faţă. Astfel, obiectul va fi
eliminat dacă nu este înţepenit şi nu se va deplasa mai adânc, în trahee.
• Bateţi cu putere, de cel mult 5 ori, spatele victimei, între omoplaţi. Folosiţi podul palmei
libere. Scopul fiecărei bătăi este să disloce obiectul străin.
• După fiecare bătaie, verificaţi dacă au fost eliberate căile respiratorii. Dacă obiectul iese,
atunci nu mai este nevoie să bateţi victima pe spate.

17
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Tehnică: Apăsări abdominale


• Poziţionaţi-vă în spatele victimei şi apucaţi-o cu ambele braţe, în poziţia îmbrăţişată, în
zona părţii superioare a abdomenului.
• Înclinaţi victima în faţă.
• Strângeţi un pumn şi poziţionaţi-l între buric şi vârful inferior al sternului.
• Ţineţi bine pumnul cu mana cealaltă. Trageţi pumnul cu putere către dumneavoastră şi
în sus (oblic de jos în sus şi din faţă către spate). Repetaţi procedura de maximum 5 ori.

Apăsările abdominale pot produce leziuni interne grave. Victimele cărora li sau efectuat
apăsări abdominale ar trebui examinate de medic.
Chiar dacă victima nu se mai sufocă, este posibil ca o parte din obiectul străin să fi rămas
în trahee. Victimele care continuă să tuşească, au dificultăţi la înghiţire, sau care simt că un
corp străin este încă blocat în trahee trebuie să meargă la un medic.

Hemoragia

Victima prezintă o rană deschisă cu hemoragie gravă. Sângele ţâşneşte sau curge continuu
din rană.
Ce trebuie făcut?
Opriţi sângerarea, aplicând presiune direct pe rană.
• Evitaţi contactul cu sângele victimei. Cereţi victimei să aplice singură presiune asupra
rănii. Ajutaţi victima să se aşeze uşor în poziţie culcată.
• Cereţi unui martor să cheme serviciile de urgenţă. Chemaţi dumneavoastră serviciile de
urgenţă, dacă sunteţi singur.
• Apăsaţi rana direct, cu ajutorul mâinilor. Puneţi-vă mănuşi de unică folosinţă, dacă
aveţi. Puteţi pune şi o bucată curată de pânză (prosop) peste rană.
• Dacă rana continuă să sângereze, apăsaţi mai tare.
• Apăsaţi pe rană până la venirea serviciilor de urgenţă.
• Spălaţi-vă pe mâini după ce aţi acordat primul ajutor.

18
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Puteţi aplica şi un bandaj pentru compresie, în scopul opririi hemoragiei.


• Scoateţi bandajul din ambalaj.
• Puneţi o compresă pe rană.
• Înfăşuraţi bandajul strâns în jurul compresei, pentru a exercita presiune asupra rănii.
• Legaţi capetele bandajului.
• Dacă rana continuă să sângereze, mai înfăşuraţi un bandaj deasupra primului. Nu
scoateţi primul bandaj.
Asiguraţi-vă că bandajul este suficient de strâns pentru a opri hemoragia, dar fără a bloca
circulaţia sângelui. Dacă ţesuturile situate spre extremitatea membrului afectat capătă o
nuanţă albăstruie sau victima se plânge de amorţeli ale zonei respective, puteţi slăbi puţin
bandajul, dar nu-l scoateţi complet.
Puteţi folosi şi alte bandaje sau o bucată de ţesătură curată pentru a asigura presiune asupra
rănii.

Leziunile pielii

Victima prezintă o rană deschisă la nivelul pielii (julitură sau tăietură).


Ce trebuie făcut?
1. Evitaţi contactul cu sângele victimei sau cu alte fluide organice. Dacă rana nu
sângerează grav, spălaţi-vă pe mâini cu săpun lichid şi apă, înainte de a acorda
primul ajutor. Puneţi-vă mănuşi de unică folosinţă, dacă aveţi.
2. Dacă rana nu s-a oprit deja din sângerat, opriţi sângerarea prin aplicarea presiunii
directe.
3. Spălaţi rana sub robinet, cu apă rece, curată. Dacă nu există apă curentă în imediata
apropiere, folosiţi altă sursă de apă potabilă.
4. Jetul de apă trebuie să curgă direct pe rană, pentru a înlătura impurităţile.
Continuaţi spălarea, până când toate impurităţile sunt înlăturate. Nu frecaţi rana
pentru a o curăţa.
5. După spălare, ştergeţi zona din jurul rănii dacă este nevoie, dar nu atingeţi rana.

19
Ghidul de practică – Mediator sanitar

6. Acoperiţi rana cu o compresă sterilă. Dacă nu aveţi comprese, folosiţi o bucată de


ţesătură curată şi uscată.
7. Sfătuiţi victima să meargă la un medic. Acesta va verifica dacă victima are nevoie de
protecţie împotriva unor boli (tetanosului , rabie etc)
8. Spălaţi-vă pe mâini după ce aţi acordat primul ajutor.
Dacă observaţi un obiect înfipt în rană, nu-l scoateţi. Încercaţi doar să imobilizaţi obiectul.
Tehnică: Imobilizarea obiectului din rană
• Puneţi comprese sterile pe lângă obiect. Dacă nu aveţi comprese, folosiţi o bucată de
pânză curată şi uscată.
• Sprijiniţi obiectul cu două sau mai multe feșe de tifon
• Înfăşuraţi cu grijă un bandaj în X deasupra feșelor de tifon. Acesta nu trebuie să apese
obiectul.
Trimiteţi victima la medic sau la spital dacă:
• nu puteţi opri hemoragia;
• nu puteţi curăţa rana corespunzător;
• leziunea este mai mare decât jumătate din palma victimei;
• se văd oasele, muşchii sau ţesuturile de sub piele;
• sunt lezate faţa, ochii sau organele genitale;
• există un obiect înfipt în rană;
• rana a fost cauzată de muşcătura unui om sau animal.
Dacă trebuie să trimiteţi victima la medic, opriţi sângerarea şi bandajaţi rana. Mai departe,
victima va fi îngrijită de personalul medical calificat.

Arsurile

Victima prezintă o arsură.


În cazul arsurilor superficiale, pielea este roşie, uşor umflată şi dureroasă. Dacă arsura este
mai adâncă, se formează şi băşici. Aceste arsuri sunt extrem de dureroase.

20
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Dacă straturile din profunzime ale pielii au fost arse, rana în sine nu este dureroasă,
deoarece au fost distruşi şi nervii din locul respectiv. Arsura este uscată, poate avea culoarea
neagră, cu aspect de pergament, sau albă. Oricum, pielea din jurul rănii, mai puţin arsă, este
foarte dureroasă.
Ce trebuie făcut?
1. Răciţi arsura cât mai repede posibil, cu apă rece sau puţin călduţă, de la robinet sau
de la duş, de exemplu.
2. Răciţi timp de 15–20 de minute, sau până când durerea mai scade.
3. Îndepărtaţi hainele şi bijuteriile, dacă nu sunt prinse de piele.
4. După ce aţi răcit arsura, aplicaţi o compresă sau o ţesătură curată, umedă. Dacă au
apărut băşici, nu le spargeţi.
5. Nu ungeţi arsura cu unguente când acordaţi primul ajutor.
6. Sfătuiţi victima să meargă la medic. Acesta va verifica dacă victima are nevoie de
protecţie împotriva tetanosului.
Îndrumaţi victima către un medic sau către un spital după ce aţi oferit primul ajutor în caz
de arsuri:
• La adulţi peste 60 de ani;
• La faţă, urechi, mâini, labele picioarelor, încheieturi sau organe genitale;
• La căile respiratorii (de exemplu, prin inhalarea fumului sau a gazelor fierbinţi);
• Care au afectat de jur împrejur gâtul, trunchiul sau membrele;
• Care afectează straturile adânci ale pielii;
• Cauzate de electricitate, produse chimice, radiaţii ionice sau abur sub presiune;
• Care au afectat o suprafaţă mai mare de 10% din suprafaţa totală a corpului.
Pentru a estima dimensiunea unei arsuri, folosiţi palma victimei. Palma, cu tot cu degete,
reprezintă cam 1% din suprafaţa totală a corpului.
Cereţi unui martor să cheme serviciile de urgenţă. Chemaţi dvs. serviciile de urgenţă, dacă
sunteţi singur. Răciţi rana cu apă, până la sosirea personalului medical calificat.
Asiguraţi-vă că victima nu intră în hipotermie. Nu folosiţi apă extrem de rece pentru a răci
arsura. După răcire, protejaţi victima de vânt şi acoperiţi-o cu pături, ca să nu-i fie frig.

21
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Leziunile capului, gâtului sau spatelui

Aveţi motive să suspectaţi o rană la cap, gât sau spate, dacă victima:
• a fost implicată într-un impact brusc, precum un accident rutier sau o cădere;
• este sau devine ameţită, somnoroasă, agitată sau intră în stare de inconştienţă;
• nu-şi poate aminti exact ce s-a întâmplat;
• prezintă o durere de cap puternică şi persistentă, îi este greaţă sau începe
să vomite, este irascibilă, se comportă ciudat, sau are convulsii;
• are leziuni severe la cap;
• acuză amorţeală sau furnicături;
• simte dureri la gât sau spate, sau nu-şi poate susţine spatele ori gâtul.
Ce trebuie făcut?
1. Liniştiţi victima şi încercaţi s-o convingeţi să nu se mişte.
2. Cereţi unui martor să cheme serviciile de urgenţă. Chemaţi dumneavoastră serviciile de
urgenţă, dacă sunteţi singur.
3. Imobilizaţi victima doar dacă aceasta este de acord să coopereze.
Tehnică: Imobilizare
• Îngenunchiaţi în spatele capului victimei.
• Introduceţi cu grijă ambele mâini sub gâtul victimei, fără să-i mişcaţi capul.
• Sprijiniţi-i gâtul şi fixaţi-i capul pană la sosirea serviciilor de urgenţă.
4. Dacă victima este agitată, nu încercaţi, contra voinţei sale, să-i imobilizaţi capul sau
gâtul.
Dacă victima nu are reacţii normale, sau dacă suferă de dureri puternice, este posibil ca
evaluarea stării sale să fie incorect făcută. Alertaţi serviciile de urgenţă dacă nu sunteţi sigur
de natura leziunii.
Eliberarea căilor respiratorii constituie o prioritate în raport cu posibilele leziuni ale
coloanei vertebrale. Cu excepţia cazului în care sunteţi absolut sigur că victima respiră normal,
o victimă inconştientă trebuie aşezată pe spate, pentru a-i elibera căile respiratorii şi a-i verifica

22
Ghidul de practică – Mediator sanitar

respiraţia. Dacă este nevoie, se aşează în poziţia de siguranţă, menţinerea căilor respiratorii
libere fiind mai importantă decât posibilele leziuni ale coloanei vertebrale.
Pentru a preîntâmpina posibila agravare a afecţiunilor coloanei, manevrarea victimei se
poate face implicând mai mulţi salvatori din care unul, obligatoriu, trebuie să fixeze şi apoi să
mobilizeze capul victimei sincron cu ceilalţi salvatori.

Leziunile oaselor, muşchilor şi articulaţiilor

Victima s-a accidentat (activităţi sportive, lovitură sau cădere). În multe cazuri, victima nu
îşi poate mişca în mod normal membrul accidentat sau membrul respectiv nu poate susţine
greutatea corpului. Rana provoacă dureri mari şi se poate inflama. În unele cazuri, membrul
sau articulaţia au un aspect anormal.
Ce trebuie făcut?

Dacă zona leziunii prezintă o hemoragie importantă, încercaţi să opriţi sângerarea prin
presiune directă sau bandaj compresiv.
1. Nu încercaţi să repoziţionaţi membrele care au aspect anormal sau par dislocate.
2. Scădeţi temperatura din zona leziunii aplicând gheaţă. Nu aplicaţi gheaţă direct
pe piele. Înfăşuraţi gheaţa într-un material (un prosop). Dacă nu aveţi gheaţă la
îndemână, aplicaţi un pachet rece.
3. Nu răciţi leziunea pentru prea mult timp. Nu răciţi leziunea mai mult de 20 de
minute la fiecare aplicare.

Otrăvirea

Victima a înghiţit o substanţă toxică sau o supradoză (alcool, droguri, medicamente).


Ce trebuie făcut?
Dacă este nevoie de ajutor, alertaţi serviciile de urgenţă sunând la 112. Descrieţi derularea
evenimentelor. Furnizaţi informaţii despre substanţele toxice şi victimă.

23
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Nu provocaţi vărsătura şi nu-i oferiţi apă, lapte sau alte remedii, fără recomandarea
personalului medical calificat.
Dacă victima devine inconştientă trebuie pusă în poziţie laterală de siguranţă.

Durerea toracică

Victima acuză dureri toracice. Durerea poate iradia în alte locuri din partea superioară a
corpului (de exemplu braţ, umăr, gât, mandibulă sau stomac). De obicei, acest simptom merge
mână în mână cu insuficienţa respiratorie, transpiraţie, ameţeală sau leşin. Unele victime au
senzaţie de greaţă şi tendinţa de a voma.
Ce trebuie făcut ?
Nu subestimaţi situaţia chiar dacă victima neagă că s-ar simţi foarte rău. Victima are nevoie
urgentă de ajutor.
1. Cereţi unui martor să cheme serviciile de urgenţă. Chemaţi dumneavoastră serviciile de
urgenţă, dacă sunteţi singur.
2. Ajutaţi victima să se odihnească şi nu-i permiteţi să facă efort. Aşezaţi victima într-o
poziţie confortabilă (de exemplu în poziţie şezând sau semişezând).
3. Verificaţi periodic dacă victima este conştientă şi respiră normal.
4. Dacă victima devine inconştientă trebuie pusă în poziţie laterală de siguranţă.
Dacă dispar semnele vitale va fi resuscitată.

Atacul cerebral

Semnele atacurilor cerebrale nu sunt întotdeauna uşor vizibile. De exemplu, victima acuză
amorţeală sau lipsă de vlagă subită la nivelul feţei, braţului sau piciorului, adesea în aceeaşi
parte a corpului. Uneori, victima poate deveni brusc confuză sau nu mai poate vorbi sau susţine
o conversaţie cu uşurinţă. Alte victime au tulburări de vedere, acuză ameţeală sau nu-şi mai
pot menţine echilibrul. Altele au o durere de cap bruscă.
Ce trebuie făcut?

24
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Dacă bănuiţi că o persoană a avut un atac cerebral, verificaţi sistematic dacă este capabilă
să realizeze următoarele activităţi fără probleme:
1. Cereţi victimei să râdă sau să-şi arate dantura. Uitaţi-vă atent dacă gura este strâmbă
sau unul din colţurile gurii este mai jos decât celălalt.
2. Cereţi victimei să închidă ochii, să-şi ridice ambele braţe simultan la orizontală şi să
întoarcă palmele în sus. Verificaţi dacă unul din braţe cade sau nu este ferm.
3. Cereţi victimei să repete o propoziţie simplă. Verificaţi dacă vorbeşte clar sau se bâlbâie.
Dacă victima nu este capabilă să efectueze una dintre aceste activităţi, este posibil să fi
suferit un atac cerebral.
Nu subestimaţi situaţia chiar dacă victima neagă că s-ar simţi foarte rău. Victima are nevoie
urgentă de ajutor.
1. Cereţi unui martor să cheme serviciile de urgenţă. Chemaţi dumneavoastră serviciile de
urgenţă, dacă sunteţi singur.
2. Ajutaţi victima să se odihnească şi nu-i permiteţi să facă efort. Aşezaţi victima într-o
poziţie confortabilă (de exemplu în poziţie şezând sau semişezând).
3. Verificaţi periodic dacă victima este conştientă şi respiră normal.
4. Dacă victima devine inconştientă trebuie pusă în poziţie laterală de siguranţă.
5. Dacă dispar semnele vitale va fi resuscitată.

Electrocutarea

Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin corpul uman sau
ca urmare a producerii unui arc electric. În raport cu intensitatea curentului pot apărea
următoarele manifestări:
• Senzaţie de tremurătură a corpului
• Contracturi musculare generalizate
• Pierderea conştienţei şi chiar moartea

25
Ghidul de practică – Mediator sanitar

La locul de contact al curentului, victima prezintă arsură, a cărei întindere, profunzime şi


gravitate se datorează transformării la exteriorul şi interiorul corpului a energiei electrice în
energie calorică. Voltajul arde şi intensitatea omoară.

Conduita de urmat: Siguranţa salvatorului.


• Nu atingeţi victima înainte de a întrerupe curentul electric.
• Se întrerupe sursa de curent. Se îndepărteză victima de sursa de curent utilizând un
obiect uscat ca de exemplu o coadă de mătură, haine uscate, având grijă să vă plasaţi
pe o zonă uscată.
• Evaluarea nivelului de conştienţă şi a funcţiilor vitale este pasul următor, cu menţiunea
că se consideră posibilitatea existenţei leziunii de coloana cervicală.
• Dacă victima nu respiră şi nu are puls se încep imediat manevrele de resuscitare cardio-
pulmonară, după ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toţi pacienţii
electrocutaţi se transportă la spital.

Atribuțiile unui mediator sanitar

Extras din Norme metodologice de aplicare a ordonanței de urgență nr. 162/2008 privind
transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către
autoritățile administrației publice locale.

Art. 6 Mediatorul Sanitar pentru Comunitățile de Romi are următoarele atribuții:


• Cultivă încrederea reciprocă între autoritățile publice locale și comunitatea din care
face parte.
• Facilitează comunicarea între membrii comunității și personalul medico-sanitar.
• Catagrafiază gravidele și lehuzele, în vederea efectuării controalelor medicale
periodice prenatale și post-partum; le explică necesitatea și importanța efectuării
acestor controale și le însoțește la aceste controale, facilitând comunicarea cu
medicul de familie și celelalte cadre sanitare.

26
Ghidul de practică – Mediator sanitar

• Explică noțiunile de bază și avantajele planificării familiale, încadrate în sistemul


cultural tradițional al comunității de romi.
• Catagrafiază populația infantilă a comunității.
• Explică noțiunile de bază și importanța asistenței medicale a copilului.
• Promovează alimentația sănătoasă, în special la copii, precum și alimentația la sân.
• Urmărește înscrierea nou-născutului pe listele (titulare sau suplimentare) ale
medicului de familie.
• Sprijină personalul medical în urmărirea și înregistrarea efectuării imunizărilor în
populația infantilă din comunitate, și a examenelor clinice de bilanț la copiii între 0-7
ani.
• Explică avantajele includerii persoanelor în sistemul asigurărilor de sănătate, precum
și procedeul prin care poate fi obținută calitatea de asigurat.
• Explică avantajele igienei personale, a locuinței și a spațiilor comune; popularizează în
comunitate măsurile de igienă , dispuse de autoritățile competente.
• Facilitează acordarea primului ajutor, prin anunțarea cadrelor medicale/ serviciiului
de ambulanță și însoțirea echipelor care acordă asistență medicală de urgență.
• Mobilizează și însoțește membrii comunității la acțiunile de sănătate publică
(campaniile de vaccinare, campaniile de informare, educare, conștientizare din
domeniul promovării sănătății, acțiuni de depistare a bolilor cronice etc.); explică
rolul și scopul acestora.
• Participă la depistarea activă a cazurilor de tuberculoză și a altor boli transmisibile,
sub îndrumarea medicului de familie sau a cadrelor medicale din cadrul Direcțiilor de
sănătate publică județene sau a municipiului București.
• La solicitarea cadrelor medicale, sub îndrumarea strictă a acestora: explică rolul
tratamentului medicamentos prescris, reacțiile adverse posibile ale acestuia și
supraveghează administrarea medicamentelor (exemplu: tratamentul strict
supravegheat al pacientului cu tuberculoză).

27
Ghidul de practică – Mediator sanitar

• Însoțește cadrele medico-sanitare în activitățile legate de prevenirea sau controlul


situațiilor epidemice, facilitând implementarea măsurilor adecvate (explică membrilor
comunității rolul și scopul măsurilor de urmărit).
• Semnalează cadrelor medicale apariția problemelor deosebite din cadrul comunității
(focarele de boli transmisibile, parazitoze, intoxicații; probleme de igiena apei etc.)
• Semnalează, în scris, autoritățile de sănătate publică județene sau a municipiului
București problemele identificate privind accesul membrilor comunității, pe care
deservește, la următoarele servicii de asistență medicală primară:
− Imunizările, conform programului național de imunizări
− Examenul de bilanț al copilului 0-7 ani
− Supravegherea gravidei, conform normelor metodologice ale Ministerul Sănătății
− Depistarea activă a cazurilor de TBC
− Facilitează asistența medicală de urgență
− Semnalează asistentului social cazurile potențiale de abandon al copiilor.

28
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Indicatori pentru monitorizarea dreptului la sănătate


în rândul persoanelor de etnie romă

 Proporția din bugetul local alocată cheltuielilor pentru sănătate;


 Proporția din nevoile de buget pentru sănătate acoperită efectiv;
 Proporția din valoarea cheltuielilor pentru sănătate care reprezintă cheltuieli efective
pentru îngrijirea medicală primară (medic de familie, vaccinuri, campanii publice de
prevenire, asistență medicală maternă, asistență medicală de urgență);
 Proporția din populația de etnie romă care are carte de identitate;
 Proporția din populația de etnie romă care este înscrisă la medic de familie;
 Proporția din populația de etnie romă care are asigurare medicală în sistemul public de
sănătate;
 Proporția din femeile de etnie romă însărcinate care au fost luate în evidență în sarcină
de către medicul de familie sau medicul ginecolog (în primele 3 luni ale sarcinii, în
primele 6 luni ale sarcinii, după luna a șaptea de sarcină);
 Proporția din femeile de etnie romă care au născut asistate de personal calificat;
 Proporția din femeile de etnie romă care au născut prin cezariană;
 Proporția copiilor de etnie romă care sunt înscriși la medic de familie;
 Proporția copiilor de etnie romă care au fost vaccinați împotriva principalelor boli
infecțioase;
 Șansele de viață la nivelul populației de etnie romă;
 Nivelul mortalității infantile;
 Nivelul mortalității materne;
 Proporția din comunitățile n care trăiesc preponderent romi care are acces la apă
potabilă;
 Proporția din comunitățile în care trăiesc preponderent romi care are acces la
canalizare;
 Proporția din comunitățile în care trăiesc preponderent romi care are acces la
electricitate;

29
Ghidul de practică – Mediator sanitar

 Proporția comunităților în care trăiesc preponderent romi care se află la o distanță mai
mare de o oră de spital;
 Proporția din personalul medical care se declară că sunt persoane de etnie romă;
 Numărul de saloane segregate etnic din unitățile sanitare de la nivel local;
 Numărul de plângeri împotriva comportamentului personalului medical făcute de
pacienți de etnie romă (față de majoritari);
 Proporția din plângerile împotriva comportamentului personalului medical făcute de
pacienți de etnie romă soluționată în favoarea pacientului;
 Numărul și nivelul sancțiunilor aplicate personalului medical în urma plângerilor făcute
de pacienți de etnie romă.

Indicatori pentru monitorizarea sănătății reproducerii


 Rata fertilității;
 Prevalența folosirii metodelor contraceptive moderne;
 Rata mortalității materne;
 Procentul femeilor luate în evidență în sarcină;
 Procentul nașterilor asistate de personal calificat;
 Disponibilitatea serviciilor medicale obstetricale de bază;
 Rata mortalității perinatale;
 Prevalența nou născuților cu greutate mică;
 Prevalența sifilisului în rândul femeilor însărcinate;
 Prevalența anemiei în rândul femeilor însărcinate;
 Procentul internărilor în spital la obstetrică ginecologie datorită avortului;
 Prevalența infertilității în rândul femeilor;
 Prevalența infecției HIV în rândul femeilor însărcinate;
 Nivelul de cunoaștere a metodelor de prevenire HIV.

30
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Posibile surse de informații pentru monitorizare:


• Cereri de informații de interes public în baza Legii 544/2001 privind accesul la informații
de interes public; (Atâta timp cât informația solicitată nu presupune identificarea
pacientului, ci se referă la date cu caracter general sau date statistice, informația poate
fi de interes public, iar comunicarea ei nu încalcă sfera privată și confidențialitatea
persoanei.)
• Propriile observații și contacte; (Vizite regulate în unitățile sanitare și în comunitățile
locale. Studiu de caz într-o comunitate.)
• Organizații ale societății civile locale (organizări rome, organizații de drepturile omului,
organizații care prestează servicii sociale, sindicate);
(Organizațiile respective pot să nu se ocupe în mod special cu promovarea dreptului la
sănătate, dar să dețină informații relevante care să îi completeze imaginea de
ansamblu, de tipul numărul personalului angajat în unitățile sanitare în județ, numărul
de persoane care locuiesc în comunități care nu au acces la apă potabilă sau la curent
electric. Numărul de copii dintr-o comunitate, pe categorii de vârstă. Numărul de mame
adolescente dintr-o anumită comunitate.)
• Mass media locală; (Mass media poate consemna incidente sau evenimente care s-au
întâmplat la nivel local, chiar dacă nu le prezintă întotdeauna din perspectiva
drepturilor persoanelor de etnie romă.)
• Rapoarte, studii, strategii, politici, planuri de acțiune, protocoale de colaborare sau date
statistice de la nivel local sau național; (În fiecare direcție de sănătate publică există o
persoană care se ocupă de colectarea și transmiterea indicatorilor statistici în sănătate
de la nivelul județului. În cazul deceselor materne se completează o fișă de deces
matern în care se completează o serie de detalii referitoare la posibilele cauze ale
decesului, condiții de sănătate, recomandări pentru viitor, etc. La nivel local și național
există date privind componenta etnică pe diferite județe și localități.)
• Comunicate de presă, rapoarte de activitate, bugetele autorităților și instituțiilor de la
nivel local; (Când au loc anumite incidente sau evenimente la nivel local autoritățile pot
emite o poziție oficială într-un comunicat de presă. Dinstructura bugetelor de la nivel

31
Ghidul de practică – Mediator sanitar

local se poate afla câți bani sunt alocați pentru sănătate și pentru ce tipuri de probleme
de sănătate, cât din buget este alocat comunităților vizate, pentru ce probleme.)
• Seminarii, conferințe, întâlniri de la nivel local; (Chiar dacă nu vizează în mod particular
problematica dreptului la sănătate a persoanelor de etnie romă, aceste evenimente
sunt ocazii bune pentru a afla situația generală privind sănătatea la nivel local, cine sunt
persoanele responsabile de anumite competențe în domeniul sănătății și administrației
publice locale.)
• Paginile de internet ale autorităților și instituțiilor de la nivel local; (Se pot găsi informații
precum bugete, rapoarte de activitate, comunicate de presă, date de contact, etc.)
• Personal medical, asistenți sociali, asistenți comunitari, farmaciști; (Aceste persoane
lucrează în sistem, cu persoanele vizate de un mediator sanitar, cunosc anumite
informații direct de la sursă și pot avea o imagine de ansamblu).

32
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Contracepția

Metode contraceptive de barieră

Prezervativul – este o învelitoare din latex, închisă la unul din capete, care acoperă penisul
în timpul contactului sexual.
Eficiență: 85-98% (depinde de corectitudinea folosirii)
Acțiune: colectează sperma împiedicând pătrunderea ei în vaginul femeii.
Avantaje:
− nu prezintă riscuri pentru sănătate
− nu necesită intervenții din partea medicului, este ușor de folosit
− poate fi folosit ca metodă temporară sau ca metodă suplimentară, împreună cu altă
metodă contraceptivă
− poate fi folosit la orice vârstă
− este singura metodă care protejează atât împotriva unei sarcini nedorite cât și
împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA
− poate ajuta la prevenirea bolii inflamatorii pelvine, durerii cronice pelvine, cancerului
de col uterin și infertilității masculine și feminine.

Dezavantaje:
− în caz de defecte de fabricație sau de utilizare incorectă, există riscul ca prezervativul să
se rupă sau să alunece în timpul raportului sexual
− necesită cooperarea ambilor parteneri
− intervine în desfășurarea actului sexual
− unele persoane consideră că reduce senzațiile sau că este stânjenitoare cumpărarea,
discuția cu partenerul sau utilizarea.

Observații: este de unică folosință. Trebuie aplicat pe penisul în erecție înainte ca acesta să
atingă corpul partenerei.
Precauții în utilizarea prezervativului:

33
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− Verificați data expirării și integritatea ambalajului


− Atenție la eliminarea aerului din vârful prezervativului la aplicare
− Prezervativul se aplică înaintea oricărui contact între organele genitale
− Nu trebuie folosiți lubrifianți pe bază de ulei, care deteriorează latexul și favorizează
ruperea prezervativului
− Nu se aruncă în WC, ci la gunoi

Cost: Costul variază în funcție de tip și locul de achiziționare.

Diafragma – este fabricată din cauciuc moale. La margine fiind ținută întinsă de un cerc
elastic, ea se bombează sub forma unei mici cupole.
Eficiență: 84-94% (depinde de corectitudinea folosirii)
Acțiune: acoperă colul uterin și blochează trecerea spermatozoizilor în uter și trompele uterine
și servește ca suport pentru substanțele spermicide. Se folosește împreună cu un spermicid,
care distruge spermatozoizii sau încetinește mișcările lor. Ambele previn întâlnirea
spermatozoizilor cu ovulul.
Avantaje:
− poate fi eficientă imediat dacă se folosește corect de fiecare dată, împreună cu o cremă
spermicidă
− este sub controlul femeii, se utilizează doar la nevoie
− nu are efecte secundare induse de hormoni, este lipsită de nocivitate pentru
majoritatea femeilor
− poate fi introdusă în vagin cu 6 ore înainte de contactul sexual, fără să intervină în actul
sexual
− poate fi folosit de femeile care alăptează
− posibil să ajute la protecția împotriva anumitor infecții cu transmitere sexuală
(chlamydia), bolii inflamatorii pelvine, leziunilor precanceroase sau cancerului de col
uterin
− este ușor reversibilă: utilizarea poate fi întreruptă în orice moment și fertilitatea revine
imediat.

34
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Dezavantaje:
− necesită o examinare genitală și stabilirea dimensiunii potrivite de către medic
− necesită timp până la învățarea mânuirii și controlului poziției corecte
− măsurarea trebuie repetată după naștere sau la o creștere/ scădere semnificativă în
greutate
− trebuie păstrată în vagin 6 ore după contactul sexual
− nu protejează împotriva HIV/SIDA sau alte boli cu transmitere sexuală
− nu trebuie utilizată de femeile care prezintă risc crescut pentru infecție HIV, care sunt
infectate cu HIV sau care au SIDA
− în general, nu trebuie utilizată de femeile care au afecțiuni grave, care fac sarcina să fie
periculoasă (datorită eficienței mai reduse și a riscurilor de utilizare incorectă)
− la unele femei, poate favoriza apariția infecțiilor urinare, a infecției cu candida sau unele
bacterii.

Observații: se recomandă consiliere și supraveghere la un cabinet care oferă servicii de


planificare familială.

Spermicidele – sunt substanțe chimice care se introduc în vaginul femeii înainte de un contact
sexual și care ucid spermatozoizii sau îi inactivează înainte de a ajunge la fertilizeze ovulul. Se
găsesc în diferite forme: bureți, creme, geluri, pelicule ce se dizolvă și ovule.
Eficiență: 71-82% (depinde de corectitudinea folosirii)
Avantaje:
− sunt lipsite de nocivitate pentru majoritatea femeilor
− utilizare simplă și doar la nevoie, ca metodă principală sau suplimentară de protecție
− sunt ușor de procurat, nu necesită supraveghere medical
− pot fi introduse în vagin cu o oră înainte de contactul sexual, fără să influențeze actul
sexual
− pot fi folosite de femeile care alăptează
− utilizarea lor poate fi întreruptă în orice moment și fertilitatea revine imediat

35
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Dezavantaje:
− una dintre cele mai puțin eficiente metode de planificare familială
− la anumite produse, pot apărea senzații neplăcute de căldură locală
− pot favoriza apariția infecțiilor urinare sau iritațiilor la nivelul vaginului sau penisului,
posibil și a leziunilor vaginale
− nu protejează împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, nici împotriva HIV/ SIDA
− nu trebuie utilizate de femeile care prezintă risc crescut pentru infecție HIV, care sunt
infectate cu HIV sau care au SIDA
− în general, nu trebuie utilizate de femeile care au afecțiuni grave, care fac ca sarcina să
fie periculoasă.

Observații: pentru creșterea eficienței se recomandă utilizarea lor împreună cu prezervativul


sau diafragma.

Metode contraceptive hormonale

Pilula – este denumirea comună pentru contracepția orală. Cea mai utilizată este formată din
combinația celor doi hormoni feminini: estrogen și progesteron. În momentul când pilula este
luată de către o femeie, aceasta introduce în organism un surplus de hormoni, nu naturali, ci
sintetici (modificați în laborator) – structura lor chimică este în așa fel modificată ca să aibă un
efect maxim contraceptiv și abortiv.
Se comercializează de obicei în folii de câte 21 de comprimate, cu concentrații identice sau
diferite între ele de hormoni, marcate în unele cazuri pe ambalaj cu zilele săptămânii pentru
ușurință în utilizare. Unele laboratoare producătoare includ si 7 pastile ce nu conțin hormoni
pentru a acoperi toate cele 28 de zile și a ușura utilizarea.
Eficiență: la femei care alăptează 99-99,7%; la femei care nu alăptează 90-99,1% (depinde de
corectitudinea folosirii). Este eficace de la primul comprimat , precum și în perioadele lunare
de pauză (cele 7 zile pauză dintre două folii).
Acțiune: ovulația nu se produce, astfel nu este eliberat nici un ovul. Consistența mucusului din
vagin se schimbă, astfel încât în loc să fie alunecos, favorabil penetrării spermei, el rămâne

36
Ghidul de practică – Mediator sanitar

vâscos și gros, așa cum ar fi în mod normal în perioada nefertilă a lunii. Nu se mai produce
transformarea optimă a mucoasei uterine necesară nidației și dezvoltării unui ovul fecundat.
În afară de efectul contraceptiv, pilula este utilizată cu folos în numeroase patologii feminine.
Necesită acuratețe în utilizare, de aceea, este bine să se fixeze reguli precise pentru a nu o uita.
Pilula trebuie prescrisă de medic (ginecolog sau de planificare familială), care va verifica
istoricul clinic, va face un consult medical. Sunt recomandate controale periodice în fiecare an.
După un avort, dacă nu există contraindicații, poate fi utilizată din seara următoare
intervenției. În primele 6 luni după naștere, dacă femeia alăptează, este preferabilă folosirea
unui tip special de pilulă, numită ”minipilulă”, care nu influențează cantitatea de lapte
produsă.
Avantaje:
− pilula este foarte eficientă dacă se utilizează correct
− efectele sunt reversibile, adică se întrerup în momentul în care încetează utilizarea
acesteia
− îndeplinește și alte funcții: regularizează menstruația și îi reduce durerea, reduce fluxul
menstrual
− poate fi utilizată de femei cu HIV/SIDA, împreună cu prezervative
− poate fi folosită imediat după avort sau după o sarcină ectopică (extrauterină)
− scade riscul de sarcină ectopică
− utilizarea poate fi oprită oricând, fertilitatea revine imediat

Dezavantaje:
− sunt necesare controale medicale înainte de prescriere și utilizare, ceea ce înseamnă un
cost suplimentar
− nu protejează împotriva bolilor cu transmitere sexuală
− trebuie luată în fiecare zi la aceeași oră
− poate cauza efecte secundare precum dureri de cap, amețeli, modificări ale dispoziției
generale, dureri de sâni, dureri abdominale
− nu este recomandată femeilor care au afecțiuni hepatice grave, tromboză venoasă
profundă, cancer de sân.

37
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Observații: se recomandă consiliere și supraveghere la un cabinet care oferă servicii de


planificare familială.
Cost: Prețul fiecărui preparat variază în funcție de tip, numai unele sunt parțial compensate.
Printre costuri, trebuie să se considere controlul medical inițial și eventualele analize de
laborator prescrise.

Inelul vaginal – este un inel flexibil din plastic, subțire și transparent, incolor sau aproape
incolor, cu un diametru exterior de 54 mm și un diametru în secțiune de 4 mm pe care femeia
îl introduce în vagin.
Eficiență: eficiența acestei metode este cel puțin asemănătoare cu aceea a pilulelor (99%), în
cazul folosirii corecte și constant. Cu toate acestea, este nevoie ca femeia să aibă un nivel
ridicat de confort al propriului corp pentru a putea introduce inelul.
Acțiune: metoda constă în plasarea în vagin și menținerea pe loc, permanent, o perioadă de
timp ce variază în funcție de model, a unui inel eliberator de hormoni ce trebuie înlocuit
periodic. Modul de acțiune al acestuia constă în eliberarea numai de progestină sau de
progestină și estrogen la nivelul pereților vaginului și prin intermediul acestora în torentul
circulator. Femeile utilizează inelul contraceptiv timp de 3 săptămâni, apoi îl înlătură pentru o
săptămână, interval în care apare sângerarea ca o menstruație.
Avantaje:
− modul de aplicare este simplu, deoarece presupune aplicarea și îndepărtarea după 3
săptămâni, deci este destul de ușor de ținut minte
− inelul este foarte eficient dacă se utilizează correct
− efectele sunt reversibile, adică se întrerup în momentul în care încetează utilizarea
acestuia
− îndeplinește și alte funcții: regularizează menstruația și reduce durerea, reduce fluxul
menstrual.

Dezavantaje (similar contraceptivelor orale):


− nu protejează împotriva bolilor cu transmitere sexuală
− sunt necesare controale medicale periodice

38
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− inelul poate cauza iritații vaginale, secreții și este posibil să fie simțit de parteneri în
timpul actului sexual
− de asemenea, poate duce la o stare de disconfort, poate cauza grețuri sau tensiune la
nivelul sânilor
− nu se poate folosi de femeile care alăptează

Observații: se recomandă consiliere și supraveghere la un cabinet care oferă servicii de


planificare familială.
Cost: Prețul variază în funcție de tip. Printre costuri, trebuie să se considere controlul medical
inițial și eventualele analize de laborator prescrise. Nu este compensat.

Contracepția injectabilă – este o injecție intramusculară (intrafesieră), lunară sau trimestrială.


Substanța injectată poate fi medroxiprogesteron acetat sau noretisteronenat. Injecția
trimestrială previne sarcina timp de trei luni, injecția lunară o previne timp de o lună.
Prescripția este făcută de medicul ginecolog după ce a evaluat istoricul clinic al femeii, a
efectuat controale de specialitate și, eventual, unele analize.
Prima administrarea se va face în primele zile a ciclului menstrual (prima zi de menstruație),
contraceptivul fiiind eficient încă din prima zi de administrare. Poate fi administrat și în altă zi
a ciclului menstrual, dar este necesară folosirea unei alte metode contraceptive în primele zile
după injectare.
Eficiență: 97-99,7% (eficiența depinde de administrarea cu regularitate a injecțiilor)
Avantaje:
− nu interferează cu activitatea sexuală
− se poate folosi în timpul alăptării (după 6 săptămâni de la naștere)
− reduce durerea menstruală
− injecția poate fi administrată cu până la 2 săptămâni mai devreme sau mai târziu, fără
pierderea eficienței contraceptive
− este foarte discretă, nimeni nu-și poate da seama că femeia utilizează metoda

39
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− poate fi utilizată indiferent de vârstă


− poate fi utilizat imediat după avort.
− poate fi utilizat de femei cu HIV/SIDA, împreună cu prezervative
− pentru a începe utilizarea, în cazul femeilor sănătoase nu sunt necesare teste și
examinări de rutină
− ajută la protecția împotriva cancerului mucoasei uterine și fibroamelor uterine
− pot ajuta la protecția împotriva bolilor inflamatorii pelvine și anemiei prin lipsă de fier.

Dezavantaje:
− trebuie să se facă o injecție la fiecare trei luni, sau în fiecare lună
− efectele sale nu sunt rapid reversibile, este posibil, după întrerupere, să nu se reușească
a se avea o sarcină timp de mai multe luni
− efectele adverse: sensibilitate la nivelul sânilor, secreții lactate, reacții cutanate,
modificări ale fluxului menstrual, creștere ponderală, greață, febră, insomnie tromboză
(mai ales la fumătoare), cefalee apărută brusc, dureri toracice, tuse cu debut brusc,
scăderea densității osoase, scăderea libidoului
− este contraindicată administrarea acestor hormoni de sinteză în următoarele situații:
sarcină, boli hepatice, istoric de tromboze, hemoragii vaginale de cauză necunoscută,
siclemie, diabet slab controlat, hipertensiune arterială prost controlată, intervenții
chirurgicale majore planificate sau imobilizare prelungită
− după ultima injecție, durează de obicei mai multe luni până la revenirea menstruațiilor
și a fertilității. Nu protejează împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, nici împotriva
HIV/SIDA.

Observații: se recomandă consiliere și supraveghere la un cabinet care oferă servicii de


planificare familială.
Cost: Fiecare doză de medicament are un cost redus, totuși, printre costuri, trebuie să se ia în
considerare controlul medical inițial și necesitatea de a se duce periodic pentru a face injecția.

40
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Plasturele – este o metodă de contracepție hormonală estroprogestativă, constituie o


alternativă la pilula contraceptivă. Este un plasture pătrat de numai câțiva centrimetri care
conține cei doi hormoni feminini conținuți în pilulă (estrogenic și progestinici) care sunt
eliberați lent în fiecare zi și intră în corp prin piele. Plasturele se poate aplica pe diferite părți
ale corpului, într-o zonă curată și fără păr (partea de jos a spatelui, abdomen, partea
superioară a brațelor). Plasturele trebuie să fie înlocuit cu unul nou în fiecare săptămână timp
de trei săptămâni, se întrerupe timp de o săptămână și se reîncepe.
Prescrierea plasturelui trebuie să fie făcută de medic în urma unor examinări. Și în cazul
plasturelui, este recomandată efectuarea anuală a controalelor, în timpul utilizării.
Avantaje:
− sunt aceleași ca ale pilulei
− față de pilulă, este mai ușor de utilizat deoarece trebuie schimbat doar o dată pe
săptămână.

Dezavantaje:
− nu protejează împotriva bolilor cu transmitere sexuală
− erupție locală (afectarea pielii) în regiunea în care a fost aplicat; este indicat să nu se
pună în fiecare săptămână în același loc.

Prezintă aceleași efecte secundare ca și pilula: sensibilitatea sânilor, dureri de cap, greață,
tulburări de dispoziție, crampe, sângerări etc. Este mai puțin eficient în cazul femeilor
supraponderale.

Contracepția de urgență – previne sarcina după un raport sexual neprotejat sau ”cu risc”.
Poate fi sub formă de pastilă sau dispozitiv intra-uterin (DIU sau sterilet) și se folosește nu mai
târziu de 3-5 zile de la contactul sexual.
Eficiență: 75% din cazuri. Eficiența este cu atât mai mare cu cât timpul scurs de la contactul
sexual până în momentul administrării pilulelor este mai scurt.
Acțiune: oprește ovulația, împiedică fertilizarea ovulului sau fixarea lui în mucoasa uterină fiind
o doză mare de hormoni administrați organismului.

41
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Administrare: se administrează pe cale orală 2 doze la distanță de 12 ore una după cealaltă, la
maxim 72 de ore de la actul sexual. Se recomandă administrarea maxim de 2 ori pe an datorită
dozei mari de hormoni pe care o conține. Este o metodă de urgență și nu o metodă
contraceptivă.
Dezavantaje:
− nu protejează de bolile cu transmitere sexuală
− nu este eficientă în prevenirea sarcinii dacă femeia a avut alte raporturi neprotejate în
timpul lunii
− presupune un cost mai mare față de celelalte metode.

Cost: Se suprapune celui lunar al pilulei sau celui al spiralei

Metoda contraceptivă chirurgicală

Este o metodă de contracepție permanentă și reprezintă întreruperea definitivă a capacității


de reproducere. Sunt de două tipuri:
Sterilizare chirurgicală feminină – întreruperea continuității trompelor uterine, împiedicând
întâlnirea dintre spermatozoizi și ovul.
Eficiență: 98-99,5% (în funcție de tehnica folosită și timpul scurs de la intervenție);
Acțiune: medical chirurg face o incizie la nivelul abdomenului și blochează sau taie cele două
trompe uterine ce transportă ovulele de la nivelul ovarelor în uter.
Sterilizarea chirurgicală masculină (vasectomie) – tăierea canalelor prin care circulă
spermatozoizii astfel încât bărbatul poate ejacula, dar sperma nu mai conține spermatozoizi.
Eficiență: 96-99,9% (în funcție de timpul scurs de la intervenție).
Acțiune: medical chirurg face o incizie la nivelul scrotului (sacul tegumentar care conține
testiculele) și blochează cele două tuburi prin intermediul cărora spermatozoizii sunt
transportați de la nivelul testiculelor. Astfel nu vor mai fi prezenți în lichidul ejaculat
Avantaje:
− oferă protecție foarte eficientă împotriva sarcinii, permanent, pentru toată viața
− potrivită pentru persoanele care au decis că nu mai vor copii, în prezent sau în viitor

42
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− se poate efectua la orice persoană, indiferent de starea de sănătate


− nu influențează desfășurarea actului sexual și crește satisfacția prin înlăturarea fricii de
sarcina nedorită
− nu influențează activitatea sexuală ulterioară
− nu are efecte secundare de lungă durată și nu prezintă riscuri pentru sănătate
− este posibil ca sterilizarea feminină să fie efectuată imediat după naștere sau după avort
fără complicații
− sterilizarea feminină reduce substanțial riscul de sarcină extrauterină, ajută la protecția
împotriva bolii inflamatorii pelvine și poate ajuta la protecția împotriva cancerului de
ovar
− sterilizarea chirurgicală poate fi utilizată de persoane cu HIV/SIDA, împreună cu
prezervative.

Dezavantaje:
− necesită o examinare medicală și o intervenție chirurgicală sigură, efectuată de medici
special instruiți, într-un spital
− restabilirea fertilității nu este de obicei posibilă
− în primele zile după intervenție pot exista dureri locale
− nu protejează împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, nici împotriva HIV/SIDA
− sterilizarea la bărbat devine eficientă după 3 luni (în acest interval trebuie folosite alte
metode contraceptive.

Observații: metoda este definitivă și necesită o decizie bine gândită

Metode contraceptive naturale

Coitul întrerupt – este considerată o metodă contraceptivă naturală ce constă în retragerea


completă a penisului partenerului din vaginul femeii și ejaculare ”în afară”. Pentru folosirea
eficientă a coitului întrerupt, bărbatul trebuie să învețe să recunoască momentul util pentru
retragerea penisului din vagin, imediat înainte de emiterea spermei. Dacă raportul se va

43
Ghidul de practică – Mediator sanitar

repeta, este necesar ca bărbatul să urineze și să-și spele organele genitale înainte de a relua
raportul. Factori care fac nesigură metoda: pot fi prezenți spermatozoizi în lichidul emis înainte
de ejaculare; nu întotdeauna bărbatul percepe corect momentul care precede plăcerea
maximă și ejacularea.
Avantaje:
− poate fi folosită imediat, nu presupune riscuri pentru sănătatea fizică.

Dezavantaje:
− are eficiență redusă în prevenirea gravidității
− nu protejează împotriva bolilor cu transmitere sexuală
− presupune întreruperea bruscă a raportului sexual, ceea ce înseamnă reducerea
plăcerii.

Metoda calendarului – este o metodă tradițională de contracepție; ea se bazează pe


identificarea cu exactitate a perioadei fertile a ciclului menstrual, perioadă în care femeia are
cele mai mari șanse să rămână însărcinată
Eficiență: este considerate o metodă contraceptivă riscantă și greu de utilizat, cu o rată de eșec
de peste 25%.
Acțiune: Pentru prevenirea sarcinii, cuplul evită contactele sexuale în zilele fertile. Identificarea
perioadei fertile se face în două moduri, pe baza calendarului ciclului menstrual, înregistrarea
modificărilor mucusului cervical, măsurarea temperaturii bazale sau prin asocierea metodelor
de mai sus.
Avantaje:
− ajută femeile să aibă cunoștințe despre corpul și fertilitatea lor
− poate fi folosită fie pentru planificarea apariției unei sarcini, fie pentru a evita o sarcină
− poate fi utilizată de femei cu HIV/SIDA, împreună cu prezervative.

Dezavantaje:
− este o metodă cu eficiență scăzută dacă nu este folosită correct
− necesită cooperarea ambilor parteneri

44
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− cuplul trebuie să fie de acord să evite contactele sexuale sau să utilizeze o metodă de
barieră în zilele fertile
− este necesară o înregistrare atentă a datelor
− este dificil de pus în practică când ciclul menstrual este neregulat
− nu protejează împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, nici împotriva HIV/ SIDA.

Alte tipuri de metode contraceptive

Steriletul – este un mic dispozitiv intrauterin din plastic și/sau cupru, prevăzut cu două fire
flexibile, care se introduce în uter. Are de obicei forma literei T. Există două forme de
dispozitive intrauterine:
• Dispozitivul intrauterin din cupru, care eliberează o cantitate mică de cupru în uter și
previne atingerea ovulelor și fertilizarea acestora de spermă. Acest tip de dispozitiv
împiedică implantarea ovulului fecundat în mucoasa uterului. Acesta va fi montat numai
de către medical ginecolog și poate fi păstrat în uter între 5-10 ani.
• Dispozitivul intrauterin hormonal care eliberează progesteron în uter, fapt ce împiedică
ovulația, dar și îngroșarea mucusului cervical pentru a nu avea loc fecundația. Acest tip
de sterilet oprește ovulul fecundat să se implanteze în uter. Trebuie montat de către
medic și poate rămâne în uter până la 5 ani.

Ambele tipuri au aceeași misiune clară – să atace și să ucidă spermatozoizii. În plus, acționează
și în zona unde ar putea încerca să se implanteze și un eventual ovul fecundat.
Eficiență: 98-99,4%
Avantaje:
− ușurința de utilizare, risc minor de sarcină extrauterină
− absența riscului de a întrerupe actul sexual
− alte avantaje ale folosirii steriletului cu eliberare de hormoni: scade volumul sângerării
menstruale, diminuează crampele, nu determină creștere în greutate.

45
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Dezavantaje:
− este nevoie de o examinare ginecologică
− se inserează și se extrage numai de către medic
− inserția poate cauza senzația de disconfort sau durere și poate fi urmată de sângerări
ușoare timp de câteva săptămâni
− crampe sau sângerare menstruală mai intense, mai ales în primele 3 până la 6 luni
− dacă este inserat la o femeie care prezintă anumite infecții cu transmitere sexuală,
poate favoriza apariția bolii inflamatorii pelvine
− prezența firelor atașate dispozitivului trebuie verificate periodic de femeie
− nerecomandat în caz de posibilă sarcină, risc crescut pentru gonoree sau chlamydia,
infecții sau boli la nivelul organelor genital
− nu protejează împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, nici împotriva HIV/SIDA.

Observații: se recomandă consiliere și supraveghere la un cabinet care oferă servicii de


planificare familială.

Identificarea partenerilor în desfășurarea activității

Tabel pentru centralizarea insituțiilor /organizațiilor non-guvernamentale /cabinetelor


identificate ca parteneri ce pot oferi sprijin în ceea ce privește educația privind contracepția

Numele instituției
Persoană de
/organizației Nr telefon Resurse și servicii
contact
/cabinetului

46
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Infecțiile cu transmitere sexuală

Negii genitali
Apariția lor este detrminată de anumite tulpini ale Virusului Uman Papilloma (HPV). Atât la
femei cât și la bărbați, boala se manifestă prin apariția unor umflături de culoarea pielii,
cărnoase, de dimensiuni inițial mici, uneori chiar invizibile care apar în zona genitală (vulvă,
vagin, col uterin, uretră, penis, anus sau tegumentelor din jurul lor). Femeile cu negi pe pereții
vaginului sau pe colul uterin pot să nu observe existența leziunilor, chiar dacă sunt mai mari.
La femei, atunci când sunt foarte mari, negii genitali pot împiedica nașterea pe cale naturală.
Semne și simptome:
− Umflături mici, de culoarea pielii sau gri în zona genitală
− Mai multe umflături împreunate, care par să ia o formă de conopidă

47
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− Prurit sau disconfort în zona genitală


− Sângerări pe parcursul actului sexual

Organizația Mondială a Sănătății estimează că cel puțin jumătate din persoanele active sexual
se vor infecta cu HPV la un moment dat. Factorii care pot crește riscul infecției sunt:
• Raporturi sexuale neprotejate cu parteneri multiplii
• Infecții cu transmitere sexuală în antecedente
• Raporturi sexuale cu persoane necunoscute
• Începerea vieții sexuale precoce

Deoarece este adesea dificilă detectarea negilor genitali, medicul poate aplica o soluție de acid
acetic pe organele genitale pentru a determina albirea negilor. Apoi medicul poate vizualiza
negii folosind un microscop special.
În cazul femeilor, examenele periodice pelvine și testul Papanicolau sunt foarte importante
deoarece pot ajuta la detectarea modificărilor vaginale și de col uterin cauzate de negii genitali
sau a semnelor precoce ale cancerului de col uterin, o posibilă complicație a infecției genitale
cu HPV.

Herpesul genital
Este determinat de virusul herpes simplex tip 2, înrudit cu virusul herpes simplex tip 1, ce
determină herpesul la nivelul gurii. Sistemele afectate de herpesul genital sunt nervos și
cutanat/exocrin.
La ambele sexe, infecția se manifestă printr-una sau mai multe vezicule dureroase, cu aspect
grupat ce pot apărea oriunde în zona genitală și sunt însoțite de mâncărimi. Veziculele se rup
spontan și formează ulcerații care pot fi foarte dureroase. Leziunile se vindecă singure în
câteva zile, de obicei fără să lase cicatrici. Perioada de incubație variază între 2 și 25 zile, iar
perioada medie este de 6-7 zile.
La ambele sexe pot apărea afecțiuni neurologice. La femei, herpesul genital poate duce la
pierderea sarcinii sau la naștere prematură. Dacă mama este bolnavă, copilul se poate infecta

48
Ghidul de practică – Mediator sanitar

în timpul nașterii. La copil, pot apărea infecții ale ochilor, mucoaselor, pielii sau ale sistemului
nervos. Unele dintre acestea pot fi foarte grave, chiar fatale.
Virusul odată intrat în celulele organismului rămâne toată viața, determinând din când în când
reapariția simptomelor.
Persoana infectată poate transmite infecția mai departe chiar dacă nu are nici un semn de
boală în acel moment. În timpul atacurilor de boală, contagiozitatea este maximă și nu trebuie
avut contact sexual. Prezervativul asigură doar o protecție relativă contra transmiterii
herpesului genital. Prezența leziunilor herpetice crește riscul transmiterii HIV.
Primele simptome apar, de obicei, la două săptămâni de la contactul sexual infectant însă este
posibil ca aceste semne să nu apară deloc sau să se prezinte într-o formă ușoară, confundabilă
cu alte afecțiuni minore ale pielii.
Nu există nici un fel de tratament care să ducă la vindecarea definitivă, această infecție este
incurabilă. Singurul lucru ce poate fi făcut este să se acționeze asupra veziculelor în momentele
de puseu. Tratamentul antiviral este oral, sub formă de pastile sau extern, prin folosirea unui
unguent și acționează pentru controlul mai bun al situațiilor de erupție, reducând gravitatea
sau pentru reducerea duratei, intensității și a frecvenței acestora.
Cel mai sigur mod de protejare este folosirea prezervativului în timpul actului sexual, dar cu
toate acestea, prezervativul nu acoperă absolut toate zonele unde ar putea fi afectate de
leziuni ale infecției herpetice. De aceea, trebuie să se adopte un comportament lipsit de risc,
folosirea unui prosop personal, să nu se facă schimb niciodată de lenjerie intimă, iar pe
perioada puseelor să se evite contactul sexual.

Sifilis
Este o infecție cauzată de o spirochetă, Treponema pallidum.
Este o boală care, netratată, are o evoluție lentă (10-15 ani), dar foarte gravă. Cei 15 ani de
evoluție din momentul infectării pot fi împărțiți în 3 stadii:
Sifilis primar – primele 6 luni de la contactul sexual infectant. După 10-90 de zile de la infecție
apare o rană (de obicei unică) în zona contactului sexual (vagin, gură, anus/rect). Rana numită
”șancru”, este o leziune de unde lipsește pielea, de formă rotund ovală, ca o monedă mică,

49
Ghidul de practică – Mediator sanitar

nedureroasă și cu baza tare. După aproximativ 3 săptămâni, leziunile se vindecă singure, fără
urmă.
Sifilis secundar – durează între luna a 6-a și luna a 24-a de la momentul infectării. Acum apar
diferite erupții pe piele, de obicei sub forma unor pete de culoare roz, asociate cu căderea
părului, modificări ale pielii palmelor. Testele de sânge (RBW sau VDRL) sunt intens pozitive.
Sifilis terțiar – este restul perioadei de evoluție până la 15 ani. Acum microbul se cantonează
în diferite organe interne (oase, sistem nervos, aortă etc.) pe care le distruge. Boala este din
ce în ce mai greu de vindecat și se poate ajunge chiar la deces.
Sifilisul congenital este cel transmis de la mama infectată la făt în timpul sarcinii, putând
determina la acesta malformații și alte afecțiuni congenitale grave.
Simptomele sifilisului congenital:
• Scurgeri de secreții apoase din cavitatea nazală
• Erupție contagioasă, ce apare frecvent la nivelul palmelor
• Anemie
• Creșterea în volum a ficatului și splinei
• Creșterea în volum a ganglionilor limfatici
• Retard în creștere și dezvoltare

Factori de risc:
• Contact sexual, oral sau anal, neprotejat prin prezervativ
• Parteneri sexuali multipli
• Transfuzii cu sânge infectat
• Prostituția

Gonoreea
Este cauzată de o bacterie, Neisseria gonorrhoeae sau gonococ. Este o infecție răspândită,
având o rată de transmisibilitate foarte ridicată.

50
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Femeile de obicei nu prezintă simptomele infecției. Manifestările care totuși apar mai des sunt
scurgeri vaginale mai abundente de culoare alb-gălbui, dureri, usturimi la urinare sau sângerări
între menstruații.
La bărbați infecția se manifestă de obicei prin dureri la urinat și nevoia de a urina des, însoțite
de o scurgere uretrală alb-gălbuie.
Gonoreea se poate transmite prin contact sexual vaginal, oral (durere și iritație la nivelul
gâtului) sau anal (scurgere și iritație la nivelul anusului).
Până la 40% dintre femeile cu gonoree netratată au infecții la nivelul aparatului genital
superior (uter, trompe și ovare). Ca urmare, femeile respective pot deveni sterile sau au riscul
de a dezvolta abcese (pungi cu puroi) la nivelul acestor organe. Bărbații infectați au risc de
complicații genitale (infecții ale epididimului, testiculelor și sterilitate) sau urinare
(strâmtoararea uretrei).
Femeia bolnavă poate transmite infecția copilului său în timpul nașterii. La nou-născut,
gonococul poate determina infecții ale ochilor, respiratorii sau ano-rectale, care pot determina
sechele în viitor.
Gonoreea este o boală gravă prin consecințele sale posibile. Te poți proteja evitând contactele
sexuale întâmplătoare sau folosind prezervativul.
Dacă unul dintre parteneri este infectat, trebuie evitate contactele sexuale până când ambii
parteneri sunt tratați și vindecați.

Chlamydioza
Este determinată de un germen care locuiește în interiorul celulelor, Chlamydia trachomatis.
La femei Chlamydia îmbolnăvește cel mai frecvent colul uterin, uterul, trompele uterine și/sau
uretra. Se manifestă printr-o scurgere vaginală abundentă, galben-verzuie, spumoasă, urât
mirositoare, însoțită de roșeață și disconfort sau chiar dureri în timpul actului sexual.
La bărbat se manifestă foarte rar. Cel mai des Chlamidia determină inflamația uretrei dar poate
afecta și prostata sau chiar testiculele. Semnele date de inflamarea uretrei sunt usturimi la
urinare și o secreție albicioasă, tulbure, din penis.

51
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Chlamydioza este cunoscută ca fiind o infecție ”tăcută”, doar un sfert dintre femeile infectate
și jumătate dintre bărbați prezentând simptome. Dacă apar, simptomele se manifestă la 1-3
săptămâni de la momentul infectării.
Chiar dacă nu se manifestă prin semne externe, Chlamydia poate determina infertilitate, adică
imposibilitatea de a avea copii. Infecția se poate transmite de la mama bolnavă la copil în
timpul nașterii, provocând acestuia infecții ale ochilor sau căilor respiratorii care pot fi grave.

Candidoza genitală
Este cauzată de o ciupercă (Candida albicans) ce trăiește în mod normal pe piele și pe mucoase.
Este deci o infecție care nu se transmite neapărat pe cale sexuală.
Atât femeile cât și bărbații pot avea candidoză genitală fără să aibă nici un semn.
Dacă apare la femei semnele pot fi: iritație, roșeață, mâncărime în zona organelor genitale
externe, o secreție vaginală albă, vâscoasă și/ sau o senzație de disconfort în timpul actului
sexual.
La bărbat pot apărea: iritație și mâncărime în zona penisului și/ sau scurgeri din uretră.
Candidoza genitală nu este atât o boală gravă, cât neplăcută prin simptomatologie.
Deseori ea apare la persoane care iau tratamente (antibiotice) sau care suferă de anumite boli
precum diabetul zaharat.
Măsuri preventive: evită să porți lenjerie intimă care nu este din bumbac sau pantaloni foarte
strânși. În timpul menstruației folosește mai degrabă tampoane externe decât interne, pe care
trebuie să le schimbi frecvent. Dacă știi că un antibiotic (luat pentru orice boală) îți declanșează
candidoza genitală, spune-i medicului.

Tricomoniaza
Este o boală cauzată de un parazit, Trichomonas vaginalis.
La femeie aceasta se manifestă, cel mai frecvent, printr-o scurgere vaginală abundentă,
galben-verzuie, spumoasă, urât mirositoare, însoțită de roșeață și usturime în zona genitală
externă. Mai pot apărea usturimi la urinat și disconfort sau chiar dureri în timpul actului sexual.
Cu toate că simptomele sunt destul de agresive eistă cazuri în care ele pot să nu se manifeste.

52
Ghidul de practică – Mediator sanitar

La bărbat de cele mai multe ori infecția nu se manifestă. Atunci când apar, semnele constau în
dureri și usturimi la urinat, scurgere uretrală, roșeață și iritații la nivelul prepuțului.
De cele mai multe ori, primele simptome apar la 5-28 de zile de la infectare.
Trichomoniaza nu este o boală gravă în sine. A fost însă asociată cu existența unui risc mai
mare de anexită, naștere prematură și infectare cu HIV (în cazul expunerii la infectarea cu
virusul).
Chiar dacă partenerul/ partenera nu are nici un simptom, trebuie ca ambele persoane să se
trateze, astfel boala va reapărea.

53
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Identificarea partenerilor din activitate

Tabel pentru centralizarea instituțiilor /organizațiilor non-guvernamentale /cabinetelor,


identificate ca parteneri ce pot oferi sprijin în ceea ce privește educația privind infecțiile cu
transmitere sexuală:

Numele instituției
Persoană de
/organizației Nr telefon Resurse și servicii
contact
/cabinetului

54
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Tuberculoza – TBC

Este o boală infecto-contagioasă cu evoluție cronică, care poate afecta toate organele
corpului, cu precădere plămânii (tuberculoza pulmonară).
Dacă aceasta nu este depistată la timp și nu este tratată corespunzător, poate duce la
pierderea capacității de muncă, la invaliditate și în cele din urmă la deces.
Tuberculoza primară este determinată de infecția cu Mycobacterium Tuberculosis,
numită și bacilul Koch după numele medicului Robert Koch, care a descoperit agentul patogen
al maladiei.
Bolnavul de TBC elimină în aer, prin tuse, strănut, scuipat sau când vorbește, aerosoli
care conțin micobacterii de tuberculoză. Acestea rezistă în aer timp îndelungat, astfel,
micobacteriile ajung în plămânii persoanelor care inspiră aerul contaminat.
Doar persoanele cu o formă activă a TBC-ului sunt contagioase, persoanele cu o formă
latentă sau inactivă de tuberculoză nu prezintă simptome și nu sunt contagioase. O persoană
contagioasă care urmează un tratament medicamentos nu mai este contagioasă după 2-3
săptămâni de tratament.
Prin scăderea apărării imunitare, se constituie terenul nefavorabil pe care se reactivează
infecțiile cu acești microbi ai tuberculozei.
Principalii factori de risc care expun organismul la TBC sunt:
• Slăbirea sistemului imunitar datorită:
− Unei boli a sistemului imunitar, precum SIDA (tuberculoza este o cauză importantă de
deces la bolnavii de SIDA) sau unor tratamente medicale.
− Chimioterapiei sau corticoterapiei, malnutriției
− Vârstei – copiii și vârstnicii prezintă un risc crescut
• Frecventarea unei comunități în care se află un număr mare de pacienți cu tuberculoză
activă (spitale, închisori, etc.)
• În comunitățile închise cu un număr mare de bolnavi de tuberculoză, condițiile de
conviețuire (suprapopularea, ventilația slabă) au un rol în transmiterea infecției.
• Nutriția inadecvată

55
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Tuberculoza pulmonară primară apare, frecvent, fără simptome și, eventual, se


manifestă ca o stare gripală.
În cazuri cu evoluție gravă, se manifestă prin:
• Febra, transpirații nocturne, tuse și expectorație, pleurezie (apă la plămâni), o erupție
pe piele;

După vindecare și, eventual, reinfecție, tuberculoza pulmonară postprimară se manifestă


prin:
• Tuse cronică, transpirații nocturne, lipsa poftei de mâncare (anorexie) cu scăderea
greutății, diminuarea capacității de muncă, tuse cu expectorație sanguinolentă (cu
sânge sau urme de sânge), dureri toracice.

Există două aspecte ale prevenirii tuberculozei: evitarea transmiterii infecției la alte persoane
și tratarea precoce a infecției latente, înainte de a progresa către forma activă a boli.

Tuberculoza multidrog-rezistentă (MDR-TB)


MDR-TB este o formă de tuberculoză cauzată de mycobacterii care au devenit
rezistente (imune) la două dintre medicamente folosite în tratarea tuberculozei obișnuite:
izoniazida și rifampicina. Ca o consecință, MDR-TB necesită să fie tratată cu medicamente de
linia a doua. Tratamentul este mult mai lung, mai scump și mai dificil de tolerat.
Potrivit specialiștilor, MDR-TB are ca principală cauză de apariție neglijența umană, de
exemplu când o persoană nu urmează tratamentul antituberculos până la sfârșitul curei, dar
avem în vedere și transmiterea ei de către o persoană bolnavă de această formă. Principalele
cauze ale MDR-TB sunt:
− Prescripția medicală inadecvată
− Calitatea deficitară a medicamentelor anti-TB
− Tratamentul discontinuu
− Inexistența unor programe naționale de control al TB
− Lipsa unor ghiduri standardizate

56
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− Supervizarea ineficientă din partea autorităților de îngrijire a sănătății


− Eșecul terapeutic cu nefinalizarea tratamentului complet

Omiterea suspectării sau detectării MDR-TB vor genera difuziunea mycobacteriilor


rezistente la alți indivizi din comunitate, pe o durată mai mare de timp, cu înrăutățirea
problemei.
MDR-TB cauzează simpome identice și implică aceleași organe ca și tuberculoza obișnuită
(scăderea în greutate, subfebrilitate și oboseală cu tuse productivă cu spută și toracalgie dacă
mycobacteriile sunt localizate la nivel pulmonar, febră, frisoane, etc.) dar boala durează mai
mult pentru că mycobacteriile sunt înlăturate mult mai greu sau nu sunt distruse deloc.
Cum se poate evita MDR-TB?
1. Tratamentul sursei de infecție reprezintă problema. Prescrierea corectă a
medicamentelor încă de la început și administrarea strict supravegheată a
tratamentului vor crește șansa vindecării și vor reduce riscul revenirii simptomelor.
2. Detectarea și tratamentul pacienților cu MDR-TB cu alegerea adecvată a combinațiilor
medicamentoase.
3. Prevenirea tansmiterii MDR-TB la alte persoane se face prin izolarea pacientului până
devine asimptomatic.

57
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Identificarea partenerilor de activitate

Tabel pentru centralizarea insituțiilor /organizațiilor non-guvernamentale /cabinetelor


identificate ca parteneri ce pot oferi sprijin în ceea ce privește TBC

Numele instituției
Persoană de
/organizației Nr telefon Resurse și servicii
contact
/cabinetului

58
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Infecția cu HIV

HIV (virusul imunodeficienței umane) este un virus care atacă și distruge sistemul
imunitar iar organismul nu mai poate face față agresorilor de orice natură (virusuri, bacterii,
ciuperci, celule canceroase).
Ca și alte virusuri, HIV nu poate supraviețui în mod independent. El nu poate trăi decât în
interiorul unei celule. HIV atacă, în special, limfocitele T-CD4, celule importante ale sistemului
imunitar responsabile de apărarea organismului.
SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) este ultima fază a infecției cu HIV când
sistemul imunitar este foarte afectat de virus, iar organismul nu mai poate face față infecțiilor.
Virusul se poate transmite prin următoarele căi:
• Contact sexual – implică schimbul de fluide (spermă, secreții vaginale și sânge) cu o
persoană infectată
• Contact direct între sângele unei persoane sănătoase cu sângele unei persoane
infectate: de la mamă infectată la făt (în timpul sarcinii sau la naștere) și după naștere
prin alăptare

Prevenire
Transmiterea sexuală a infecției cu HIV poate fi prevenită prin:
• Abținerea de la relații sexuale atunci când nu se poate folosi prezervativul
• Fidelitate reciprocă/ monogamie
• Folosirea prezervativelor în cazul situațiilor de risc (parteneri necunoscuți, întâmplători)

În afara prezervativelor, celelalte metode contraceptive nu previn bolile cu transmitere


sexuală. Totuși, eficacitatea prezervativului depinde de utilizarea corectă a acestuia.
Transmiterea sangvină poate fi prevenită prin:
• Evitarea contactului direct cu sângele altei persoane
• Folosirea de seringi și instrumente tăioase de unică folosință sau sterilizate corect
• Folosirea individuală a obiectelor de igienă personală (periuța de dinți, lame de ras,
trusă de unghii)

59
Ghidul de practică – Mediator sanitar

• Refuzarea tratamentelor chirurgicale, stomatologice fără să vă fi asigurat de sterilizarea


corectă a instrumentarului folosit (deschiderea lor în fața dumneavoastră)
• Evitarea transfuziilor atunci când nu există condiții de tetare a sângelui folosit
• Folosirea autotransfuziei

Măsuri de prevenire a infecțiile în colectivitățile școlare:


• Spălarea mâinilor cu apă și săpun după contactul cu sânge sau alte produse biologice
este cea mai simplă și mai sigură protecție.
• Tăieturile și zgârieturile se acoperă cu un bandaj provizoriu până la acordarea îngrijirilor
de specialitate. Este indicat ca fiecare să-și îngrijească, pe cât se poate, singur rănile.
Copilul poate face acest lucru singur dacă este învățat.
• Se utilizează materiale absorbante de unică folosință pentru oprirea sângerărilor
(șervețele sau batiste de hârtie).
• Se utilizează mănuși de unică folosință atunci când se intră în contact cu sângele, mai
ales dacă la nivelul mâinilor sunt prezente leziuni. Este necesară spălarea mâinilor
imediat după scoaterea mănușilor.
• Suprafețele murdărite cu sânge se spală imediat cu apă și detergent și se dezinfectează.
• Îmbrăcămintea murdară de sânge se pune separat de celelalte haine până la spălarea
cu apă și detergent.
• Cârpele de curățenie folosite la ștergerea sângelui, mănușile de unică folosință, vată,
bandajele îmbibate de sânge se pun într-un sac de plastic și se incinerează. Dacă acest
lucru nu este posibil se recomandă stropirea lor din abundență cu dezinfectant și
aruncarea lor astfel încât să se împiedice o posibilă recuperare.

În fiecare clasă trebuie să existe o mică trusă cu materiale igienico-sanitare de unică


folosință pentru acordarea unui minim de prim ajutor. Fiecare elev sau profesor trebuie
încurajat să-și îndeplinească rana proprie atunci când este posibil.

60
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Identificarea partenerilor de activitate

Tabel pentru centralizarea insituțiilor /organizațiilor non-guvernamentale /cabinetelor


identificate ca parteneri ce pot oferi sprijin în ceea ce privește infecția cu HIV /SIDA

Numele instituției
Persoană de
/organizației Nr telefon Resurse și servicii
contact
/cabinetului

61
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Hepatita acuta virală


Este o boală infecțioasă de natură virală a ficatului care constă în distrugerea celulelor
hepatice.
Există mai multe forme ale bolii: hepatita A, hepatita B sau hepatita C. Indiferent de
agentul cauzal, boala se manifestă la început prin simptome nespecifice: febră ușoară, lipsa
apetitului, emeză (grețuri, vomitături), scăderea randamentului fizic și psihic, dureri
abdominale, urina devine de culoare închisă, fecalele de culoare deschisă. Boala produce de
regulă în final ciroză sau cancer de ficat.
Hepatita A – este cea mai frecventă și se întâlnește de regulă la copii, cu excepția
sugarilor și la adultul tânăr, fiind foarte rară la bătrâni.
Principala cale de transmitere este cea digestivă. Astfel, virusul conținut în diversele
produse este vehiculat prin:
− Mâini murdare, prin intermediul cărora virusul ajunge la gură sau contaminează diverse
alimente. Mâinile mai pot fi contaminate după folosirea closetului; de aceea, este foarte
important să se utilizeze corect și igienic closetele publice. Spălatul mâinilor trebuie să
aibă loc întotdeauna după folosirea closetului și înaintea consumului de alimente.
− Apa de băut din fântâni neigienice sau din apele de suprafață, contaminate cu ape
reziduale murdare. Apa de băut necorespunzătoare nu trebuie folosită nici la splatul
vaselor și nici la mâncare dacă nu este fiartă.
− Alimentația neigienică se referă la consumul de alimente nespălate, cum ar fi fructele
și zarzavaturile și la alimentele contaminate ca de exemplu laptele.
− Folosirea diverselor obiecte contaminate și manipulate de bolnav: jucării, haine, closete
etc.
− Comportamentul neigienic care creează insalubritate ca: depunerea neigienică a urinei
și fecalelor în afara closetelor, depozitarea gunoaielor în mod necorespunzător, etc.
− Muștele, de asemenea, pot constitui calea de transmitere prin contaminarea
alimentelor neprotejate.

62
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Hepatita B
Infecția cu virusul hepatic B(VHB) poate fi acută (cu durată mai mică de 6 luni) sau cronică
(peste 6 luni). În cazul formei acute, la cele mai multe persoane, sistemul imun este, de regulă,
capabil să elimine virusul din organism, cu vindecare completă în interval de câteva luni. Atunci
când sistemul imun nu poate lupta contra virusului, infecția cu VHB poate persista toată viața
(devine cronică), cu risc de a dezvolta insuficiență hepatică (ficatul nu mai funcționează
corespunzător), ciroza (înlocuirea țesutului hepatic normal cu țesutul fibros, nefuncțional) sau
cancer hepatic. Copiii au risc mult mai mare să dezvolte o infecție cronică. Nu există un
tratament curativ (care vindecă boala) al hepatitei B, dar există un vaccin care poate preveni
boala la pacienții neinfectați. Pacienții infectați trebuie să ia anumite măsuri pentru a
împiedica transmiterea bolii.
Virusul hepatic se transmite de la om la om, prin contactul cu sângele sau alte secreții ale
organismului (spermă, secreții vaginale, salivă). Este frecventă transmiterea pe cale sexuală,
prin refolosirea unui ac de seringă, de la mamă la copil, folosirea de către mai multe persoane
a produselor de igienă personală (periuța de dinți, aparatul de ras), dar și prin utilizarea
echipamentelor nesterile (la dentist, manichiură/ pedichiură, tatuaje). Orice persoană,
indiferent de rasă, naționalitate, sex, orientare sexuală poate fi infectată cu virusul hepatic B.
Vaccinul este principalul mod de prevenire a hepatitei B, fiind eficient doar în cazul
persoanelor care nu au fost infectate anterior.

Hepatita C
Este o afecțiune a ficatului cauzată de un virus de tip ARN ce este transmis în principal
prin sânge în timpul transfuziilor, al utilizării drogurilor injectate, uneori prin contact sexual
neprotejat.
Multe persoane cu hepatită C sunt complet asimptomatice. Atunci când simptomele sunt
prezente, sunt de obicei ușoare, nespecifice și intermitente. Acestea includ: oboseala,
sensibilitate sau disconfort sub coaste în partea dreaptă, greață, scădereapoftei de mâncare,
dureri musculare, dureri articulare.
Există câteva grupuri care prezintă un risc ridicat de a contacta hepatita C:

63
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− Persoanele care au suferit transfuzii de sânge sau transplanturi de organe


− Persoanele afectate de hemofilie
− Utilizatorii drogurilor injectate
− Personalul din untitățile sanitare
− Copiii născuți din mame infectate cu virusul hepatic C
− Familiile persoanelor infectate
− Persoanele cu parteneri sexuali multiplii
− Adepți ai tatuajelor și a piercingurilor numeroase

Tratamentul pacienților cu hepatită C are ca scop primar vindecarea adică eradicarea


completă a virusului, și implicit, creșterea calității vieții. Obiectivul secundar este de a opri
evoluția către ciroză și cancer hepatic, acolo unde vindecarea nu este posibilă.
Tratamentul cuprinde trei aspecte:
• Regimul alimentar – sunt recomandate evitarea alcoolului și curele cu vitamina E
• Vaccinarea – împotriva virusului hepatic A și B și, anual, împotriva gripei, întrucât
suprainfecția cu virus gripal poate cauza complicații fatale
• Medicația antivirală

64
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Identificarea partenerilor de activitate

Tabel pentru centralizarea insituțiilor /organizațiilor non-guvernamentale /cabinetelor


identificate ca parteneri ce pot oferi sprijin în ceea ce privește TBC

Numele instituției
Persoană de
/organizației Nr telefon Resurse și servicii
contact
/cabinetului

65
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Boala diareică
Diareea este, în general, cauzată de consumul de alimente sau apă contaminate cu materii
fecale în care se află microbi specifici.
Copiii pot face diaree după ce au fost alimentați de cineva cu mâinile murdare sau după ce au
introdus obiecte murdare în gură.
Modalități prin care se produce contaminarea : mâini murdare , insecte (în special muște),
produse alimentare, surse de apă.
Cauzele diareei :
• Microbii din materiile fecale care pătrund pe cale digestivă în organism. Acești germeni
pot fi răspândiți prin apă, mâncare, mâini și obiecte murdare. De exemplu, copiii pot
avea diaree dacă mamele lor au avut mâinle murdare atunci când au pregătit
mâncarea.
• Diferite alte boli care au diareea ca siptom ( ex. Rujeola etc.).

De ce este diareea periculoasă?


Diareea are drept consecintă deshidratarea (se pierd prea multe lichide din corp, ceea ce poate
duce și la deces).
Diareea, dacă persistă timp îndelungat, poate să conducă la malnutriție:
− Nutrienții din organism sunt pierduți
− Substanțele nutritive sunt folosite pentru a repara țesutul deteriorat, în loc să
contribuie la creștere
− O persoană care suferă de diaree nu simte foame
− Mamele nu-și pot hrăni normal copiii care suferă de diaree

Când se poate spune că cineva are diaree?


− când scaunul pesoanei respective conține mai multă apă decât în mod normal și uneori
poate conține, de asemenea, sânge
− când scaunele, moi sau apoase, sunt de trei sau mai multe ori pe zi (în 24 ore)

Ce trebuie făcut când o persoană are diaree?


1. Dați-i să bea cât mai multe lichide:

66
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− Laptele matern (în cazul sugarului)


− Apă plată (fiartă și răcită)
− Săruri de rehidratare orală
− Ceaiuri neîndulcite, de mentă, în special
2. Alimente permise: cartofi și morcovi fierți sau copți, mere coapte, iaurt degresat, orez,
pâine prăjită, carne fiartă de pui
3. Cereți ajutor calificat, în cazul în care diareea este gravă.

Ce se poate face pentru a opri transmiterea?


1. Aruncarea (eliminarea) într-un loc sigur a materiilor fecale, în special cele de copii și
bebeluși, precum și ale persoanelor cu diaree.
2. Spălarea mâinilor după defecare sau manipularea materiilor fecale, înainte de masă sau
înainte de a pune mâna pe alimente.
3. Păstrarea necontaminată a apei potabile

Conștientizarea sănătății și schimbările în comunitate


Calitatea vieții se poate îmbunătăți considerabil atunci când o sursă de apă comună se
înlocuiește cu aprovizionarea cu apă internă (proprie, în gospodărie, cu acces la canalizare).
Aprovizionarea cu apă internă și canalizare înseamnă că utilizatorii beneficiază de mai multă
apă pentru uz casnic, cum ar fi asigurarea apei de băut, pentru prepararea hranei, pentru
igienă precum și adăparea animalelor și udarea grădinilor și nu în ultimul rând eliminarea in
siguranță a dejecțiilor.
Beneficiile, cum ar fi: confortul, intimitatea și prestigiul sunt ușor de înțeles și pot motiva o
comunitate să îmbunătățească mediul .
Cu toate acestea, oamenii de multe ori nu înțeleg exact modul în care sănătatea este
influențată de condițiile de apă și canalizare.
Conștientizarea sănătății vine atunci când oamenii pot descrie modul în care bolile sunt
transmise în mediul lor și prin propriile comportamente. Oamenii pot și ar trebui să înțeleagă

67
Ghidul de practică – Mediator sanitar

cum este transmisă diareea și că această înțelegere i-ar putea ajuta în schimbarea propriilor
comportamente de igienă.

Odată ce oamenii înțeleg cum are loc transmiterea, ei pot identifica diferite moduri de blocare
a căilor de transmisie. Ei pot cântări avantajele și dezavantajele ce vor rezulta din blocarea
acestor căi privind comunitatea și gospodăria lor. Ea va implica o mulțime de probleme, timp
și bani. Care ar fi totuși avantajul? Merită?
Mediatorul sanitar va conduce discuții prin care va informa beneficiarii despre
• Comportamentele bune și rele de igienă
• Cum se răspândesc bolile
• Blocarea răspândirii bolilor

Toate acestea îi ajută să înțeleagă modul în care are loc transmiterea și cum poate fi prevenită.

68
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Organizarea unei sesiuni de informare

Tema sesiunii

Locul desfășurării /durata estimată

Câte persoane

Parteneri în organizare/susținere

Materiale necesare

Cum voi verifica succesul sesiunii

69
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Organizarea unei sesiuni de informare

Tema sesiunii

Locul desfășurării /durata estimată

Câte persoane

Parteneri în organizare/susținere

Materiale necesare

Cum voi verifica succesul sesiunii

70
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Discriminarea

Noțiunea de discriminare este prezentată în Ordonanța de Guvern OG 137/2000 cu privire la


prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. În această ordonanță sunt
definite două tipuri de discriminare:
1. Discriminarea directă – Art.2, alin. (1) din lege prevede: Prin discriminare se înțelege
orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate,
etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta,
handicap, boală cronică necontagioasă, infectarea HIV ori apartenența la o categorie
defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii,
folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic,
social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
2. Discriminarea indirectă – Art. 2 alin. (2) din lege prevede: Sunt discriminatorii, potrivit
prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care
dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte
persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate
obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și
necesare. (3) Orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le
generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust
sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane,
grupuri de persoane sau comunități, atrage răspunderea contravențională conform
prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.

Legislația antidiscriminare
Legea 27/2004 vizează egalitate în:
• Activitatea economică și în materie de angajare și profesie;
• Acces la servicii publice administrative și juridice, de sănătate, bunuri și facilități;
• Acces la educație;

71
Ghidul de practică – Mediator sanitar

• Libertatea de circulație;
• Dreptul la libera alegere a domiciliului și acces la locuri publice;
• Dreptul la demnitatea personală.

Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate în Legea
27/2004, nerespectarea prevederilor legii determinând sancționarea acesteia.
Orice persoană care este discriminată are posibilitatea de a se adresa, printr-o plângere,
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). CNCD este autoritatea națională
care investighează și sancționează contravențional faptele sau actele de discriminare
prevăzute în lege.
Atribuțiile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării:
• Prevenirea faptelor de discriminare
• Medierea faptelor de discriminare
• Investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare
• Monitorizarea cazurilor de discriminare
• Acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării.

Venitul minim garantat (ajutorul social)

Cadru legislativ în vigoare


1. Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare,
coroborate cu prevederile H.G. nr.50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat;
2. O.U.G. nr.57/2009 pentru modificarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat;
3. H.G. nr.1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut în ţară garantat în plată;
4. Ordinului Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr.1474/2011;
5. O.U.G.nr.124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care
reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială, coroborate cu prevederile H.G.

72
Ghidul de practică – Mediator sanitar

nr.57/2012 pentru modificarea şi completarea Normelor Metodologice de aplicare a


prevederilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat aprobate prin H.G. nr.50/2011,
a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr.111/2010 privind concediul şi
indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobate prin H.G.nr. 52/2011, şi a Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea
familiei, aprobate prin H.G.nr.38/2011;
6. H.G. nr.225/2012 pentru modificarea anexelor nr.1 şi 2 la Normele metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin H.G.
nr.50/2011;
7. Legea nr.166/2012 privind aprobarea O.U.G. nr.124/2011 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă
socială;
8. H.G. nr.1291/18.12.2012 pentru modificarea şi completarea Normelor Metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.
9. O.U.G. nr. 42 din 15/05/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001 privind
venitul minim garantat, precum şi pentru modificarea Legii nr. 277/2010 privind alocatia
pentru sustinerea familiei.

Nivelul lunar al venitului minim garantat se raportează la indicatorul social de referintă,


denumit în continuare ISR, care are valoarea de 500 lei. Începând cu data de 1 ianuarie 2014,
nivelul venitului minim garantat este de:
a) 0,283xISR pentru persoana singură; 141 lei
b) 0,510 ISR pentru familiile formate din 2 persoane; 255 lei
c) 0,714 ISR pentru familiile formate din 3 persoane; 357 lei
d) 0,884 ISR pentru familiile formate din 4 persoane; 442 lei
e) 1,054 ISR pentru familiile formate din 5 persoane; 527 lei
f) câte 0,073 ISR pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane,
care face parte din familie. 36 lei

73
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Acte necesare depunerii pentru primirea ajutorului social


- Acte de identitate ale solicitantului şi ale membrilor familiei (buletin/carte de identitate,
certificat de naştere /căsătorie/ deces, hotărâre judecătorească de divorţ, livret familie) -
original şi copie;
- Acte de venit (cupon pensie, plasament familial, îndemnizaţie persoana cu handicap,
adeverinţă de salariu, declaraţie de la notar cu privire la venituri);
- Adeverinţă Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă TRIMESTRIAL — persoana aptă
de muncă este în căutarea unui loc de muncă şi nu a refuzat nejustificat un loc de muncă/ curs
de calificare);
- Adeverinţă privind starea sănătăţii (certificate medicale din care să rezulte încadrarea în
categoria peroanelor cu handicap accentuat sau grav sau în gradul I sau II de invaliditate);
- Adeverinţă de elev/student (forma de învăţământ, tipul şi cuantumul bursei);
- Cerere si declaratie privind veniturile (tipizate)
- Adeverință privind veniturile realizate supuse impozitării eliberată de Administrația
Financiară
- Dosar cu șină
- Adeverință Registru Agricol ( Primărie )
- Certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele si taxele locale și alte
venituri ale bugetului local (Directia Economică de Finanțe Publice Locale)

Dovada privind componenţa familiei se face cu următoarele acte, în copie:


- buletinul de identitate, cartea de identitate sau cartea de identitate provizorie, aflate în
termenul de valabilitate, în cazul cetăţenilor români;
- documentul de identitate, paşaport sau, după caz, permis de şedere temporară, permis de
şedere permanentă, cartea de rezidenţă, cartea de rezidenţă permanentă, eliberate de
autorităţile române competente, aflate în termenul de valabilitate, în cazul cetăţenilor străini
sau apatrizi.
- certificatele de naştere ale copiilor;
- livretul de familie;

74
Ghidul de practică – Mediator sanitar

- certificatul de căsătorie;
- hotărârea definitivă de încuviinţare a adopţiei, de plasament familial al minorului, potrivit
legii;
- actul din care să rezulte calitatea solicitantului de tutore sau curator;
- acte din care să rezulte că un membru al familiei urmează o formă de învăţământ ;
- acte din care să rezulte încadrarea, potrivit legii, în categoria persoanelor cu handicap
accentuat sau grav ori în gradul I sau II de invaliditate, pentru persoanele aflate în întreţinere;
- după caz, alte acte doveditoare privind componenţa familiei.

Persoanele apte de muncă ce nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi trebuie să
prezinte:
- adeverinţă că sunt în evidenţa agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, pentru
încadrare în muncă, şi nu au refuzat un loc de muncă,
- adeverinţă privind participarea la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare
profesională oferite de aceste agenţii.

Cererile pentru acordarea ajutorului social se soluţionează în termen de maximum 30 de zile


de la data înregistrării de către persoanele din cadrul serviciului public de asistenţă socială sau,
după caz, de persoanele desemnate prin dispoziţie a primarului. Ca măsură prealabilă
soluţionării cererii, primarul dispune, în mod obligatoriu, efectuarea anchetei sociale la
domiciliul sau, după caz, la reşedinţa solicitantului ajutorului social, pentru a verifica situaţia
ce rezultă din datele înscrise în actele doveditoare.
Ancheta socială se realizează de personalul serviciului public de asistenţă socială din
subordinea consiliului local sau, după caz, de persoanele cu atribuţii în domeniul asistenţei
sociale din aparatul de specialitate al primarului, în termen de 15 zile lucrătoare de la data
înregistrării cererii. Dacă solicitantul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru
întocmirea anchetei sociale se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte condiţiile de
acordare a ajutorului social.

75
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Dreptul la ajutorul social se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a înregistrat
cererea.
Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între nivelurile lunare al venitului minim
garantat şi venitul net lunar al familiei sau persoanei singure, rezultat din fişa de calcul, de
către persoanele din cadrul serviciului public de asistenţă socială sau, cele desemnate prin
dispoziţie a primarului care completează fişa de calcul al ajutorului social pe baza datelor din
cerere şi din declaraţia pe propria răspundere, din actele doveditoare depuse de solicitant,
precum şi a celor rezultate din ancheta socială.
Dacă soţii sunt despărţiţi în fapt, la stabilirea venitului net lunar al familiei sau al persoanei
singure nu se iau în considerare veniturile celuilalt soţ, dacă se constată prin ancheta socială
că:
- nu au domiciliu comun;
- nu se gospodăresc împreună.

Cuantumul ajutorului social se majorează cu 15%, o singură dată, dacă un membru al familiei
sau persoana singură beneficiară de ajutor social face dovada că:
- lucrează pe bază de contract individual de muncă,
- are statut de funcţionar public sau prestează o activitate realizând venituri cu caracter
salarial.
În ipoteza în care familia astfel cum e definită de lege, locuieşte şi se gospodăreşte împreună
cu alte familii sau persoane, veniturile acestora nu se iau în calcul la stabilirea venitului familiei,
cu excepţia părţii ce revine de drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de
persoanele din gospodărie. Dacă această sumă nu se poate determina fiecare familie sau
persoană singură va completa o declaraţie pe propria răspundere pentru venitul rezultat din
gospodărirea împreună.

Primăriile au următoarele obligaţii:


-să întocmească lunar un plan de acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea
orelor de muncă;

76
Ghidul de practică – Mediator sanitar

-să ţină evidenţa efectuării orelor prevăzute la lit. a) într-un registru;


-să asigure instructajul privind normele de tehnică a securităţii muncii;
-să afişeze la loc vizibil planul de acţiuni sau de lucrări de interes local prevăzut la lit. a), lista
cu beneficiarii de ajutor social, precum şi cu persoanele care urmează să efectueze orele de
muncă prevăzute la alin. (1);
-să transmită agenţiilor teritoriale documentele prevăzute la lit. d) în luna următoare aprobării
acestora.
-numărul orelor de muncă pentru persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară se
calculează proporţional cu cuantumul ajutorului social de care beneficiază familia sau
persoana singură, cu un tarif orar corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat
în plată, raportat la durata medie lunară a timpului de muncă.

Dovada incapacităţii temporare de muncă sau, după caz, a pierderii totale ori parţiale a
capacităţii de muncă se face cu următoarele documente:
- decizia medicală emisă de medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei judeţene de
pensiişi alte drepturi de asigurări sociale, pentru pensionarii de invaliditate;
- certificatul emis de comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap, pentru
persoanele cu handicap;
- certificatul medical de constatare a capacităţii de muncă, emis de medicul expert al
asigurărilor sociale din cadrul casei judeţene de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
pentru persoanele cu afecţiuni cronice invalidante şi care nu sunt asigurate în sistemul public
de pensii.
- adeverinţă medicală emisă de medicul de familie sau, după caz, de medicul specialist, pentru
persoanele cu afecţiuni e determină incapacitate temporară de muncă.
Cuantumul ajutorului social se modifică în situaţia în care venitul net lunar al familiei sau, după
caz, al persoanei singure ori numărul membrilor familiei diferă faţă de cel avut iniţial în vedere
la calculul ajutorului social.

77
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Dreptul la ajutorul social, respectiv plata acestuia se suspendă pentru întreaga familie sau,
după caz, pentru persoana singură, prin dispoziţie scrisă a primarului, începând cu luna
următoare celei în care s-au constatat următoarele situaţii:
- dacă nu prezintă lunar adeverinţa eliberată de agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de
muncă, prevăzută la art. 11 alin. (4)
- dacă refuză nejustificat efectuarea acţiunilor sau lucrărilor de interes local ;
- când se constată că dreptul la ajutorul social a fost stabilit pe baza unor date eronate privind
componenţa familiei sau veniturile realizate ori pe parcursul acordării au intervenit modificări
ale acestora;
- dacă nu depune, din 3 în 3 luni, declaraţia însoţită de o adeverinţă eliberată de autoritatea
competentă cu privire la veniturile realizate supuse impozitului pe venit.
- când agenţia teritorială constată că s-a stabilit un cuantum eronat al ajutorului social
- în situaţia în care timp de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poştale returnate
pentru titularul ajutorului social
- în situaţia în care, în urma verificărilor efectuate se constată că nu sunt respectate condiţiile
de acordare a dreptului la ajutorul social.

Reluarea plăţii ajutorului social se face prin decizie a directorului agenţiei teritoriale, începând
cu luna următoare celei în care s-au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege

Dreptul la ajutorul social, respectiv plata acestuia încetează începând cu luna următoare celei
în care a fost constatată una dintre următoarele situaţii:
-dacă veniturile nete lunare ale familiei sau ale persoanei singure depăşesc nivelurile
prevăzute de lege;
- dacă plata ajutorului social a fost suspendată şi în termen de 3 luni de la data suspendării
plăţii nu au fost depuse documentele prevăzute de lege şi nu au fost efectuate acţiunile sau
lucrările de interes local;
- dacă în urma verificării se constată că beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute
de lege;

78
Ghidul de practică – Mediator sanitar

- dacă pe parcursul acordării dreptului la ajutor social, beneficiarii refuză să furnizeze informaţii
cu privire la membrii familiei sau veniturile realizate.

Obligaţiile beneficiarilor de ajutor social prevăzute de Legea nr. 166/2012 şi de Hotărârea de


Guvern nr. 1291/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare:
1. Depunerea din 3 în 3 luni, a cererii şi declaraţiei pe propria răspundere pentru acordarea
unor drepturi de asistenţă socială. Cererea şi declaraţia pe propria răspundere se va completa
la sediul Direcţiei de Asistenţă Comunitară, după modelul anexat la H.G. nr. 57/2012.

2. Prezentarea lunară a adeveriţei eliberată de Agenţia Judeţeană pentru ocuparea Forţei


de Muncă, de către persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social şi care nu
realizează venituri din salarii sau din alte activităţi, potrivit legii, care să ateste următoarele: a)
că sunt înregistrate ca persoane în căutarea unui loc de muncă, b) că nu au refuzat un loc de
muncă, c) că nu au refuzat participarea la servicii pentru stimularea ocupării forţei de muncă
şi la servicii de formare profesională şi după caz, că participă la un program de pregătire
profesională. Precizăm că în perioada participării la un program de pregătire profesională,
persoana aptă de muncă este exceptată de la îndeplinirea obligaţiei de a efectua lucrările şi
acţiunile de interes local.

3. Achitarea obligaţiilor legale faţă de bugetul local, pentru bunurile pe care le deţineţi în
proprietate, conform prevederilor Legii nr.571/2003, privind Codul fiscal cu modificările şi
completările ulterioare. Legea nr.166/2012 art.29(1) prevede ca pentru menţinerea dreptului
la ajutor social, familiile beneficiare cu drepturi stabilite de cel puţin 6 luni, au datoria să îşi
achite obligaţiile legale faţă de bugetul local. Neachitarea în termen (31.03 a fiecărui an) a
obligaţiilor legale faţă de bugetul local atrage după sine suspendarea dreptului pe o perioadă
de 5 luni. Dacă se efectuează plata în interiorul acestei suspendări, se reia dreptul prin
dispoziţia primarului începând cu luna următoare faţă de cea în care s-a achitat obligaţia
inclusiv pentru drepturile cuvenite în perioada suspendării. Dacă obligaţia nu a fost îndeplinită

79
Ghidul de practică – Mediator sanitar

până la sfârşitul acestei perioade (5 luni suspendare) dreptul încetează prin dispoziţia
primarului.

4. Prezentarea contractului de proprietate a locuinţei (doar în cazul proprietarilor) “pentru


locuinţele aflate în proprietatea familiilor, respectiv persoanelor singure beneficiare de ajutor
social asigurarea obligatorie împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundaţiilor se
plăteşte de către Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială. În situaţia în care dreptul
la ajutor social încetează înainte de achitarea integrală a primei de asigurare, familia, respectiv,
persoana singură care a beneficiat de ajutorul social, are obligaţia de a achita diferenţa rămasă
Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială", potrivit prevederilor art.50 alin. (1) – (6)
din H.G.nr.50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
nr. 416/2001 privind venitul minim garantat

5. Comunicarea, în scris, a oricărei modificări cu privire la domiciliu, venituri şi componenţa


familiei, în termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea neîndeplinirea acestei
prevederi constituind contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
De aceleasi drepturi beneficiaza si una dintre persoanele care a adoptat copilul, careia i s-a
incredintat copilul in vederea adoptiei sau care are copilul in plasament ori in plasament in
regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste
drepturi numai pentru copiii sai, precum si persoana care a fost numita tutore.

Drepturile gravidei și mamei de copil mic

Indemnizația pentru creșterea copilului


Cuantumul indemnizației lunare pentru creșterea copilului reprezintă 85% din media
veniturilor nete realizate în ultimile 12 luni, dar, în funcție de perioada de concediu pe care o
aleg părinții, acesta are anumite limite minime și maxime.
Indemnizația se calculează prin raportare la indicatorul social de referință (ISR), acesta având
în anul 2015 valoare de 500 de lei, valoare nemodificată din 2008.

80
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Astfel, limitele minime și maxime ale indemnizației pentru creșterea copilului, stabilite prin
OUG nr.111/2010, sunt:
1. Cel puțin 600 de lei și cel mult 3400 de lei – în cazul în care părinții optează varianta
concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an (sau până la 3 ani, dacă
este vorba de un copil cu handicap).
2. Cel mult 1200 de lei – în cazul în care părinții optează pentru creșterea copilului în vârstă
de până la 2 ani.

Pot beneficia de aceste drepturi, prin cumularea perioadelor de activitate, și persoanele care
au realizat activități profesionale în alte state membre ale Uniunii Europene.
Persoanele care vor să beneficieze de concediul de creștere a copilului și de indemnizația
lunară trebuie să-și exprime în scris opțiunea, aceasta neputând fi schimbată ulterior.
În cazul gemenilor și tripleților, nivelul indemnizației lunare crește cu 600 de lei (începând cu
al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere).
Condițiile pentru acordarea concediului de creștere:
 Să aibă domiciliul sau reședința pe teritoriul României
 Să locuiască împreună cu copilul și să se ocupe de creșterea și îngrijirea acestuia
 Să fi realizat venituri supuse impozitului pe venit în ultimile 12 luni anterioare nașterii,
adopției, ori luării în plasament a copilului. Aceste venituri pot proveni din salarii,
activități independente, activități agricole, dar și ajutorul de șomaj sau indemnizația de
creștere a copilului. De indemnizația pentru creșterea copilului beneficiază și cei care
se află în concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare profesională sau
cursuri la zi.

Tipuri de concedii
Toți părinții copiilor născuți după data de 01.01.2011 intră sub incidența legii 111/2010, lege
ce prevede două tipuri de concediu:
1. Concediu până la împlinirea vârstei de 1 an a copilului, respectiv 3 ani în cazul copilului
cu handicap și o indemnizație lunară de 85% din media veniturilor nete realizate în
ultimul an.

81
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Părinții care revin la serviciu înainte de expirarea concediului (chiar și cu o zi înainte de


împlinirea vârstei de 1 an a copilului, dar nu în aceeași zi ori după aceasta) au dreptul la
un stimulent de inserție în valoare de 500 de lei lunar până când copilul împlinește
vârsta de 2 ani, respectiv de 3 ani, în cazul copilului cu handicap.
În cazul în care părintele decide să nu se întoarcă la serviciu după această perioadă, el
are dreptul la concediu fără plată până când copilul împlinește vârsta de 2 ani. Cererea
pentru acordarea acestui tip de concediu se depune la angajator, care o va înregistra în
baza certificatului de naștere al copilului, ori a livretului de familie.
2. Concediu până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului, respectiv 3 ani în cazul copilului
cu handicap și o indemnizație de 85%, dar care nu poate fi mai mică de 600 de lei și nici
mai mare de 1200 de lei.
Și în acest caz, dacă părintele începe să realizeze venituri impozabile înainte să
împlinească copilul vârsta de 1 an, el va putea primi stimulent. Dacă realizarea
veniturilor are loc după ce copilul a depășit această vârstă, ori după ce a împlinit vârsta
de 2 ani, părintele nu mai poate solicita stimulent lunar.
Concediul pentru creșterea copilului cu handicap se acordă părinților până când copilul
împlinește vârsta de 3 ani, iar indemnizația aferentă este de 85% din media veniturilor
nete pe ultimul an și va fi obligatoriu cuprinsă între 600 și 3400 lei. În acest caz,
stimulentul se poate acorda oricând pe perioada concediului.

În concediu, părinții pot obține venituri fără să le fie suspendată indemnizația.


În toamna anului 2014, prevederile OUG nr.111/2010 au fost modificate astfel încât părinții
aflați în concediul pentru creșterea copilului să poată obține venituri supuse impozitului fără
să le fie suspendată plata indemnizației.
Mai exact, noile dispoziții stabilesc că plata indemnizației nu se suspendă dacă părinții obțin
venituri supuse impozitului în cuantum de cel mul 3000 de lei într-un an calendaristic.
De asemenea, plata indemnizației nu se suspendă nici dacă beneficiarii primesc indemnizații
în calitate de consilier local/ județean, indiferent de nivelul acestora.
O altă excepție în acest sens din OUG nr. 111/2010 mai prevede că plata indemnizației se
menține și dacă persoana îndreptățită ”primește diverse sume în baza legii, a contractului

82
Ghidul de practică – Mediator sanitar

colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului


pentru creșterea copilului, aletele decât cele rezultate din desfășurarea efectivă a unei
activități în perioada de concediu.”
În situația în care nașterea copilului se produce înainte de termen, perioada de 12 luni se
diminuează cu perioada cuprinsă între data nașterii copilului și data prezumată a nașterii,
certificată de medicul de specialitate.
În cazul persoanelor care beneficiază de indemnizația lunară și solicită dreptul la stimulent de
inserție, plata acestei indemnizații se suspendă.

Dreptul la indemnizație încetează în ziua următoare celei în care:


− Copilul a împlinit vârsta de un an sau, după caz, doi ani (respectiv de 3 ani, în cazul
copilului cu handicap)
− A decedat copilul
− Beneficiarul nu și-a achitat, în termen stabilit de lege, obligațiile față de bugetul local

Există și posibilitatea ca dreptul de indemnizație să fie suspendat. Acest lucru se poate


întâmpla începând cu ziua următoare celei în care:
− Beneficiarul este decăzut din drepturile părintești
− Beneficiarul este îndepărtat, conform legii, de la exercitarea tutelei
− Beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege în vederea încredințării
copilului spre adopție
− Beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege în vederea menținerii
măsurii de plasament
− Beneficiarul execută o pedeapsă privată de libertate/ se află în arest preventiv pe o
perioadă mai lungă de 30 de zile
− Copilul este abandonat/ internat într-o instituție de ocrotire publică sau privată
− Beneficiarul a decedat
− Beneficiarul nu mai are domiciliul/ reședința în România, nu mai locuiește în România
împreună cu copilul/ copiii pentru care a solicitat drepturile și nu se mai ocupă de
creșterea/ îngrijirea acestora

83
Ghidul de practică – Mediator sanitar

− Beneficiarul realizează venituri supuse impozitului pe durata concediului pentru


creșterea copilului (exceptând situațiile prezentate mai sus)
− Se constată că timp de 3 luni consecutive se înregistrează mandate postale returnate
− Beneficiarul nu și-a achitat impozitele și taxele locale în termenul prevăzut de lege

Returnarea plății drepturilor suspendate se face la cerere, în anumite condiții stabilite de OUG
nr. 111/2010.

Acte necesare pentru primirea indemnizației


Cererea pentru acordarea indemnizației trebuie depusă fie începând cu ziua imediat
următoare încetării concediului de maternitate (cele 126 de zile), fie începând cu data nașterii
copilului, ori, după caz, a adopției sau luării în plasament. Cererile trebuie înaintate primăriei
unde solicitantul își are domiciliul sau reședința în maximum 60 de zile. În caz contrar,
perioadele anterioare nu se vor mai lua în calcul.
Prima plată a indemnizațiilor se va face în aproximativ 2-3 luni de la depunerea documentației.
Dosarul trebuie să conțină:
− Cerere tip
− Copie de pe cărțile de identitate ale părinților
− Certificatul de naștere al copilului
− Certificatul de căsătorie (dacă este cazul)
− Livretul de familie
− Adeverință din care să rezulte că persoana a realizat venituri pe ultimul an anterior
nașterii, ori alte acte doveditoare că persoana s-a aflat în vreuna din situațiile care îi
conferă dreptul la indemnizație
− Dosar cu șină
− Cerere de concediu aprobată de angajator
− Orice alte documente care să ateste îndeplinirea condițiilor de eligibilitate
− Extras de cont bancar (pentru cei care doresc plata indemnizației direct în cont)

84
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Raport lunar de activitate mediator sanitar


luna…………..

Număr persoane catagrafiate per total

Număr copii catagrafiaţi per total

Număr femei gravide catagrafiate per total

Număr persoane identificate neînscrise la medicul de familie

Număr persoane asistate în procesul de înscriere la medicul de familie

Număr persoane adulte suspecte de TBC

Număr persoane adulte depistate cu TBC

Număr copii 0 -18 ani suspecţi de TBC

Număr copii 0 -18 ani depistaţi cu TBC

Număr persoane adulte depistate cu HIV/SIDA

Număr copii 0 – 18 ani depistaţi cu HIV/SIDA

Număr persoane adulte fără acte de identitate

Număr cazuri persoane adulte fără acte de identitate soluţionate

Număr copii identificati fără certificate de naştere

Număr cazuri depuse la Judecătorie pentu înregistrare tardivă

Număr cazuri soluţionate

Campanii de vacinare

Perioada Tipul vaccinării Număr persoane vaccinate

85
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Activități de informare /educație sanitară

Perioada Tematica abordată Materiale folosite Număr Număr


materiale persoane
distribuite informate

Sesiuni de educație

Număr sesiuni de educație desfășurate

Planificare Asistență ITS HIV/SIDA TBC Cancer Altele


familială prenatală mamar

Alte activități desfășurate

86
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Raport lunar de activitate mediator sanitar


luna…………..

Număr persoane catagrafiate per total

Număr copii catagrafiaţi per total

Număr femei gravide catagrafiate per total

Număr persoane identificate neînscrise la medicul de familie

Număr persoane asistate în procesul de înscriere la medicul de familie

Număr persoane adulte suspecte de TBC

Număr persoane adulte depistate cu TBC

Număr copii 0 -18 ani suspecţi de TBC

Număr copii 0 -18 ani depistaţi cu TBC

Număr persoane adulte depistate cu HIV/SIDA

Număr copii 0 – 18 ani depistaţi cu HIV/SIDA

Număr persoane adulte fără acte de identitate

Număr cazuri persoane adulte fără acte de identitate soluţionate

Număr copii identificati fără certificate de naştere

Număr cazuri depuse la Judecătorie pentu înregistrare tardivă

Număr cazuri soluţionate

Campanii de vacinare

Perioada Tipul vaccinării Număr persoane vaccinate

87
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Activități de informare /educație sanitară

Perioada Tematica abordată Materiale folosite Număr Număr


materiale persoane
distribuite informate

Sesiuni de educație

Număr sesiuni de educație desfășurate

Planificare Asistență ITS HIV/SIDA TBC Cancer Altele


familială prenatală mamar

Alte activități desfășurate

88
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Raport lunar de activitate mediator sanitar


luna…………..

Număr persoane catagrafiate per total

Număr copii catagrafiaţi per total

Număr femei gravide catagrafiate per total

Număr persoane identificate neînscrise la medicul de familie

Număr persoane asistate în procesul de înscriere la medicul de familie

Număr persoane adulte suspecte de TBC

Număr persoane adulte depistate cu TBC

Număr copii 0 -18 ani suspecţi de TBC

Număr copii 0 -18 ani depistaţi cu TBC

Număr persoane adulte depistate cu HIV/SIDA

Număr copii 0 – 18 ani depistaţi cu HIV/SIDA

Număr persoane adulte fără acte de identitate

Număr cazuri persoane adulte fără acte de identitate soluţionate

Număr copii identificati fără certificate de naştere

Număr cazuri depuse la Judecătorie pentu înregistrare tardivă

Număr cazuri soluţionate

Campanii de vacinare

Perioada Tipul vaccinării Număr persoane vaccinate

89
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Activități de informare /educație sanitară

Perioada Tematica abordată Materiale folosite Număr Număr


materiale persoane
distribuite informate

Sesiuni de educație

Număr sesiuni de educație desfășurate

Planificare Asistență ITS HIV/SIDA TBC Cancer Altele


familială prenatală mamar

Alte activități desfășurate

90
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Formular de catagrafiere adulți


Familia ............................................ Nr persoane ..............................
Nr. Nume/Prenume/Vârstă Adresă Acte Medic fam. Ocupația/condiții Boli cronice Observații
crt. identitate (numele) locuire
CN, CI, CIP

91
Ghidul de practică – Mediator sanitar

92
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Formular de catagrafiere adulți


Familia ............................................ Nr persoane ..............................
Nr. Nume/Prenume/Vârstă Adresă Acte Medic fam. Ocupația/condiții Boli cronice Observații
crt. identitate (numele) locuire
CN, CI, CIP

93
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Formular de catagrafiere adulți


Familia ............................................ Nr persoane ..............................
Nr. Nume/Prenume/Vârstă Adresă Acte Medic fam. Ocupația/condiții Boli cronice Observații
crt. identitate (numele) locuire
CN, CI, CIP

94
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Formular de catagrafiere copii

Nr. Nume/prenume/ Data și locul Acte Numele părinților Medic fam. Situația Boli Observații
crt. Domiciliul nașterii identitate (nume) vaccinărilor cronice

95
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Formular de catagrafiere copii

Nr. Nume/prenume/ Data și locul Acte Numele părinților Medic fam. Situația Boli Observații
crt. Domiciliul nașterii identitate (nume) vaccinărilor cronice

96
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Formular de catagrafiere copii

Nr. Nume/prenume/ Data și locul Acte Numele părinților Medic fam. Situația Boli Observații
crt. Domiciliul nașterii identitate (nume) vaccinărilor cronice

97
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Formular de catagrafiere gravide

Nr. Nume/ prenume Domiciliul Data și locul Acte Medic fam. Trimestrul Situația Boli cronice
crt. nașterii identitate (nume) de sarcină monitorizării

98
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Calendarul de activități al mediatorului sanitar


luna ...............................

Termen Instituția / Acțiunea Rol mediator Partenerul de lucru al mediatorului Activități

99
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Calendarul de activități al mediatorului sanitar


luna ...............................

Termen Instituția / Acțiunea Rol mediator Partenerul de lucru al mediatorului Activități

100
Ghidul de practică – Mediator sanitar

Calendarul de activități al mediatorului sanitar


luna ...............................

Termen Instituția / Acțiunea Rol mediator Partenerul de lucru al mediatorului Activități

101
www.proiectprosanatate.ro

Titlul programului:
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 - 2013
“Investește în oameni!”

Titlul proiectului
PRO-SĂNĂTATE - Creșterea accesului angajaților
din sistemul medico-social din România la programele
de formare continuă

ID proiect: POSDRU/164/2.3/S/140077
Editorul materialului:
Asociația pentru dezvoltare şi promovare
socio-economică CATALACTICA

Data publicării:
Aprilie 2015
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod
obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau
a Guvernului României

Acest proiect este implementat de

Asociația pentru Dezvoltare și


Promovare Socio-Economică

în parteneriat cu

Fundația pentru
Recuperare și Promovare SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE
Socială ECHOSOC CRUCE ROȘIE DIN ROMÂNIA

S-ar putea să vă placă și