Titrarea acido-bazică

Exemplu de titrări acido-bazice. În exemplu: neutralizarea unui acid cu o bază și construcția curbei relative
de titrare .
Titrarea acido-bazică este un tip de titrare util pentru determinarea concentrației necunoscute a unui acid
( alcalimetrie ) sau a unei baze ( acidimetrie ), prin intermediul unei reacții de neutralizare care duce la formarea
unei sări plus apă. Soluția de titrat poate fi un acid sau o bază, atât slabă, cât și puternică. Monitorizarea tendinței
de titrare poate avea loc printr-o măsurare constantă a pH - ului soluției printr-un instrument special sau prin
utilizarea unui indicator al cărui pH de schimbare se află în regiunea punctului de echivalență. La titrarea acizilor
puternici cu baze puternice (sau invers) valoarea pH-ului variază inițial foarte lent, apoi are un salt mare la punctul
de echivalență (care are pH = 7).

Descriere
Dacă, pe de altă parte, se utilizează acizi slabi cu baze puternice (sau invers), pH-ul variază inițial foarte
rapid și apoi se stabilizează atunci când este atins punctul de semi-echivalență (când jumătate din cantitatea de
reactiv necesară neutralizării a fost adăugat). În acest moment o soluție tampon a fost formată din eficacitate
maximă (pH = pKa al bazei de acid sau slab titrate). Saltul pH-ului la punctul de echivalență este mult mai mic
decât cel de mai sus și, prin urmare, alegerea indicatorului este restricționată; această valoare a pH-ului nu este
neapărat neutră; într-adevăr, pentru un acid slab , este distinct bazic și pentru o bază slabă este acid. Sărurile
acizilor slabi, care se disociază complet în soluție apoasă , sunt de fapt baze slabe și, prin urmare, sunt capabili să
accepte protoni din apă, crescând pH-ul până la punctul de echivalență; inversul este valabil pentru sărurile cu baze
slabe.
Pentru a arăta rezultatele, este foarte obișnuit să desenați un grafic, care afișează valoarea pH-ului pe axa y
și volumul adăugat de substanță de concentrație cunoscută pe axa x. Cifra obținută, numită curbă de titrare , are în
general o porțiune vizibilă în care este practic verticală, ceea ce indică o schimbare foarte rapidă a pH-ului cu o
mică creștere a volumului (în jurul punctului de echivalență). Curba este utilă în determinarea punctelor de
echivalență și semi-echivalență. Pentru a determina prima, se folosește adesea metoda tangențelor , care constă în
trasarea a două tangente la curba paralelă una cu cealaltă, și apoi găsirea celei de-a treia linii paralele cu aceste
două și distanță egală de ele: punctul în care se intersectează această ultimă linie graficul este punctul de
echivalență, din care se obține cu ușurință volumul necesar pentru a-l atinge și pH-ul (privind axele carteziene
corespunzătoare). Punctul de semi-echivalență este situat, pe axa absciselor, la exact jumătate din valoarea
volumului la punctul de echivalență.
Nume si prenume elev...........................................................................Proba nr.......