TEST CHIMIE

Acid tare:

 atomul de hidrogen se desprinde foarte ușor de nemetal;

 legătura covalentă este polară și slabă;
 baza conjugată A- este slabă (mai slabă decât apa);
 echilibrul reacției de disociere a acidului în apă este deplasat complet spre dreapta.

Un acid tare duce la formarea unei baze conjugate slabe: acid tare/bază conjugată slabă.
Reacția de disociere a unui acid tare – disociere completă, echilibrul deplasat total spre dreapta:
HA(aq) + H2O(l) → A-(aq) + H3O+(aq)
Acid slab:

 atomul de hidrogen se desprinde greu de nemetal;

 baza conjugată A- este mai tare decât apa;
 echilibrul reacției de disociere a acidului în apă este deplasat foare mult spre stânga: la
echilibru, majoritatea moleculelor de acid se găsesc sub formă nedisociată.

Un acid slab duce la formarea unei baze conjugate tari: acid slab/bază conjugată tare.
Reacția de disociere a unui acid slab în apă – grad de disociere foarte mic, echilibrul este
deplasat foarte mult spre stânga:

HA(aq) + H2O(l)   A-(aq) + H3O+(aq)

Constanta de aciditate, ka care caracterizează echilibrul de mai sus are următoarea expresie:

În cazul acizilor slabi, ka are valori foarte mici. De aceea, de foarte multe ori, valoarea constantei
de aciditate se exprimă prin exponentul de aciditate, pka, care este definit prin relația: pka = -lg
ka
Tabelul de mai jos prezintă mai multe căi de a descrie tăria acizilor:

Proprietate Acid slab Acid tare

Valoarea ka foarte mică foarte mare

Valoarea pka pozitivă negativă

deplasat foarte mult spre

deplasat foarte mult spre
Echilibrul reacției de ionizare dreapta (se consideră complet
stânga
deplasat spre dreapta)

Tăria bazei conjugate

mult mai tare decât apa mult mai slabă decât apa
A- comparativ cu tăria apei

Acizi tari: HCl, HBr, HI, HNO3, H2SO4, HClO4.

Acizi slabi (există mult mai mulți acizi slabi decât acizi tari): H2CO4, CH3 – COOH, HF, H3PO4,
Ușurința acizilor de a ceda protoni în soluții este diferită și, astfel, soluțiile
de acizi au caracter acid diferit.

Acizii tari cedează foarte ușor protoni, fiind total (aproape total) ionizați
în soluție apoasă.

De exemplu, la dizolvarea acidului clorhidric în apă are loc ionizarea acidului în

apă, cu formarea anionului Cl- și cationului hidroniu H3O+ (molecula acidului
cedează ioni H+ unui molecule de apă cu formarea H3O+):

HCl + H2O ⇄ H3O+ + Cl-

Sunt considerați acizi tari: HClO4, HI, HCl, H2SO4 , HNO3 etc.

Acizii slabi cedează greu protoni, fiind parțial (puțin) ionizați în soluție
apoasă.

De exemplu, la dizolvarea acidului acetic (CH 3COOH) în apă are loc o ionizare
parțială în soluție, cu formarea anionului acetat (CH 3COO-) și cationului
hidroniu H3O+ (molecula acidului cedează ioni H+ unui molecule de apă cu
formarea H3O+):

CH3COOH (l) + H2O(l) ⇄ H3O+ (aq) + CH3COO-(aq)

Sunt considerați acizi slabi: CH3COOH (acid acetic din oțet), H2CO3 (acid
carbonic din sifon), H2S (acid sulhidric din emanațiile vulcanice),
H3PO4 (acid fosforic din coca-cola), HCN (acid cianhidric din migdale),
C6H8O7 (acid citric din sucul de citrice), C3H6O3 (acid lactic din laptele acru)

Bazele tari acceptă foarte ușor protoni, fiind total (aproape total) ionizate
(disociate) în soluție apoasă.

Ecuația reacției de disociere completă a unei soluții de hidroxid de

potasiu:

KOH (s) → K+ (aq) + HO-(aq)

Baze tari sunt hidroxizii metalelor alcaline: LiOH, NaOH, KOH, RbOH, CsOH și
hidroxizii unor metale alcalino-pământoase: Ca(OH) 2, Sr(OH)2, Ba(OH)2.
Bazele slabe nu conțin gruparea hidroxil în structura lor, ele acceptă un
proton de la o moleculă de apă, lăsând astfel în urmă un ion hidroxil.

De exemplu, amoniacul (NH3) este o bază slabă, care este parțial disociată în
ioni :

NH3(g) + H2O(l) ⇄ NH4+ (aq) + HO-(aq)

Ecuația reacției unei baze slabe B cu apa:

B (aq) + H2O (l) ⇄ BH+ (aq) + HO-(aq)

Constanta de bazicitate, kb, care caracterizează echilibrul de mai sus are

următoarea expresie:

Bazele slabe nu formează foarte mulți ioni la dizolvarea în apă, iar valoarea
constantei de bazicitate, kb, este, în general, foarte mică. Astfel, valoarea kb se
poate exprima și folosind exponentul de bazicitate, pkb.

Exponentul de bazicitate este definit prin următoarea relație:

pkb = -lg kb

Cu cât valoarea lui kb este mai mare, valoarea lui pkb este mai mică, cu atât
baza este mai tare.
etc.

Ionizarea acizilor slabi fiind parțială, este un proces de echilibru. Dacă

notăm acidul cu HA, putem scrie:

HA + H2O ⇄ H3O+ + A-

Aplicăm legea acțiunii maselor pentru a scrie constanta de echilibru:

Deoarece în soluții diluate concentrația apei este constantă, vom nota cu

Ka = Kc ∙ [H2O], constantă numită constantă de aciditate:
Cu cât un acid are constanta de aciditate mai mare, cu atât el are o tărie
mai mare.

Cel mai frecvent se utilizează pentru aprecierea tăriei acizilor exponentul

de aciditate:

pKa = -lgKa

Cu cât valoarea pKa este mai mică, cu atât acidul este mai tare.

Pentru acizii poliprotici, care cedează protonii în trepte, ionizarea este mai
puternică în prima treaptă.

Pentru prima treaptă:

H2SO4 + H2O → H3O+ + HSO4- avem pKa = -3.

Pentru a II-a treaptă:

HSO4- + H2O → H3O+ + SO4-2 avem pKa = 1,92.

Deci, H2SO4 este un acid mai tare decât HSO4-.

Prin analogie cu pKa = -lgKa se scrie și exponentul de bazicitate, pKb = -

lgKb. Cu cât pKb este mai mică, cu atât baza este mai tare.

Tabel cu constante de aciditate (pKa) și constante de bazicitate (pKb)

pH-ul este o măsură a tăriei caracterului acid sau bazic al unei substanţe.

pH-ul unei soluții este egal cu logaritmul zecimal negativ al concentraţiei

ionilor hidroniu din soluţie.
pH = – lg[H3O+]= – lg[H+]

pH-ul mai poate fi definit şi astfel: pH-ul unei soluţii este egal cu puterea
cu semn schimbat a concentraţiei molare a ionilor de hidroniu.

[H3O+] = 10-pH

Când creşte concentraţia de H3O+ din soluţie, pH-ul scade.

Când scade concentraţia de H3O+ din soluţie, pH-ul creşte.

Pentru apa pură s-a determinat:

[H3O+]= [HO-]= 10-7 mol/L

pH = – lg[H3O+]= – lg10-7 → pH = 7

Analog se definește:

pOH = – lg[HO-]= – lg10-7 → pOH = 7

pH + pOH = 14

Scala de pH cuprinde valori de la 0 la 14, cu valorile între 0 şi 7 aparţinând

acizilor, şi valorile între 7 şi 14 aparţinând bazelor.

Acizi: pH < 7

Apa pură (mediu neutru): pH = 7

Baze: pH > 7

🔦 Observație

Acizii tari au pH foarte scăzut. Acizii slabi care disociază incomplet au

valori de pH de la 4 la 6.
Bazele tari au pH foarte ridicat. Bazele slabe au pH-ul între 8 şi 11.

Teoretic, pH-ul neutru este considerat ca fiind pH = 7. Practic, sunt

considerate ca fiind neutre toate soluţiile care au pH-ul între 6 şi 8.