Planul argumentării

Text narativ

Ipoteza: Definiția narațiunii urmată de observația că textul ilustrează toate trăsăturile

acestui mod de expunere;
Argumente:

- În fragmentul extras din opera X se povestește/ relatează o întâmplare, în ordine

cronologică pusă pe seama unor personaje (se povestește, pe scurt, întâmplarea!).
- Ca în orice narațiune, există un narator.
Observație!
a. care povestește la persoana I, după cum sugerează verbele (se dau exemple),
asumându-și și rolul de personaj.
b. care povestește la persoana a III-a, după cum sugerează verbele, mânuind
destinele personajelor asemeni unui păpușar.
- Existența indicilor spațio-temporali ce fixează cadrul în care se desfășoară
acțiunea reprezintă o altă trăsătură a narațiunii. (Se transcriu indicii spațio-temporali:
adverbe, substantive care exprimă circumstanțe temporale sau spațiale, nume de
locuri!);
- Prezența numeroaselor verbe constituie, de asemenea, o caracteristică a narațiunii
existentă și în acest text (se dau exemple de verbe);
Concluzia:
Așadar, povestirea de către narator a unei întâmplări săvârșite de către
personaje, existența indicilor spațio-temporali și abundența verbelor constituie
principalele argumente pentru a considera textul o narațiune.

Planul argumentării
Text descriptiv

Ipoteza: Definiția descrierii urmată de precizarea că trăsăturile acesteia se regăsesc în

fragmentul dat.
Se numește tipul de descriere prezent în fragment (tablou sau portret), obiectul descrierii și
perspectiva din care este realizată (poetul/ eul liric în opera lirică; naratorul/ personajul în
opera epică.)
(Exemplu: Descrierea este modul de expunere care prezintă în mod sugestiv trăsăturile
unui obiect (personaj, colţ din natură, fenomen, obiect etc.). Fragmentul citat reprezintă o
descriere artistică de tip tablou, al cărui obiect este un peisaj pustiu, de munte, la lăsarea serii.
Tabloul este realizat din perspectiva personajului.)
 Argumente
- Faptul că textul reprezintă o descriere este susținut de existența unui câmp lexico-
semantic al naturii. (Se transcriu elementele peisajului, se fixează planurile
descrierii: terestru/ cosmic; se prezintă imaginea de ansamblu sau detaliile surprinse);
- Expresivitatea limbajului constituie o altă trăsătură a descrierii artistice. Elementele
peisajului sunt transfigurate prin intermediul figurilor de stil (Se comentează figurile
de stil, evidențiindu-se sentimentele, ideile transmise de acestea);
- Nu în ultimul rând, prezența grupului nominal (substantiv-adjectiv) este o trăsătură
a acestui mod de expunere (Se exemplifică!).
Concluzie:
Aşadar, subiectivitatea, exprimarea sentimentelor (se precizează sentimentele transmise)
prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil, topica expresivă, abundenţa
substantivelor şi a adjectivelor, demonstrează faptul că textul este o descriere artistică.

Formule specifice dialogului:

- formule de inițiere a dialogului: Ce mai faci?; Cât mă bucur să te revăd!; Îmi pare
bine să vă cunosc! Ești chiar persoana la care mă gândeam!; De când aștept să te
reîntâlnesc!
- Formule de menținere a dialogului: Da, da! și eu sunt de aceeași părere…; Știi ce?
Am o idee…; Ce ai mai aflat despre…?; E captivant ce-mi spui!
- Formule de încheiere a dialogului: Ne mai vedem!; Vorbim mai multe data
viitoare!; Pe curând!; Îți doresc o zi bună! etc.