Pe malul apei lin, un cocostârc pășește, Cu pași mărunți, spre adâncuri privește.

Își întinde aripile în

soarele blând, În timp ce prin penele-i albii își scutură nisipul de pe pământ.

Eleganța-i este fără egal, O priveliște demnă de orice muzeu natural. Cu piciorul lung și subțire, Își
caută hrana cu o măiestrie desăvârșită.

Cu ciocul-i lung și subțire, Pătrunde în apă ca un sfânt focar, Își scoate hrana din adâncuri, Într-un mod
ce pare magic și rar.

În ochii lui întrezărești înțelepciunea, În felul cum pășește și cum zboară. O ființă măreață în zbor sau
pe pământ, Un cocostârc, o minune a naturii creată de un mare stăpân.