Rauta David

Clasa a XII a A

Acidul dezoxiribonucleic si ribonucleic (ADN si ARN)

Aceste două tipuri de acizi nucleici sunt prezente în toate organismele vii,
având rol important în desfăşurarea proceselor vitale normale şi patologice; acizii
dezoxiribonucleici sunt substanţele de bază în aparatul genetic, care asigură
ereditatea şi variabilitatea, pe când acizii ribonucleici au mai mult rol funcţional
legat de sinteza proteinelor.
ADN - ACIDUL DEZOXIRIBONUCLEIC este o moleculă lungă ce
conține codul genetic unic al fiecăruia dintre noi. Ca o carte de rețete, acesta
conține instrucțiunile necesare pentru sinteza oricărei proteine din corpul nostru.
Este materialul genetic al corpului
fiind principalul constituent chimic
al cromozomilor. Fiecare cromozom
conţine câte o moleculă de ADN
care este suport al controlului
activităţilor celulare şi al transmiterii
caracterelor ereditare. Informațiile
din ADN sunt stocate ca un cod
format din patru baze chimice:
adenină (A), guanină (G), citozină (C) și timină (T). ADN-ul uman este format din
aproximativ 3 miliarde de baze și mai mult de 99% din aceste baze sunt identice la
toți oamenii. Proteinele sunt cele care controlează activitatea celulară. În timpul
diviziunii celulare, enzimele separă cele două fire şi sintetizează alte două fire noi
în faţa celor vechi. Astfel se formează două noi molecule de ADN, identice cu cea
iniţială.
ARN - ACIDUL
acidul dezoxiribonucleic (ADN)
pentru sinteza proteinelor. În
molecula de ARN uracilul
înlocuiește timina. Molecula de
ARN are o structură analoagă cu cea
a unui fir de ADN. În nucleul
celular, informaţia genetică purtată
de către ADN este transmisă în ARN, apoi tradusă într-o proteină a citoplasmei
care este totalitatea elementelor dintr-o moleculă, mai puţin nucleul.
Rauta David
Clasa a XII a A

Dar ARN-ul și ADN-ul pot face mai mult decât doar codifica secvențe
„litere”; le pot și copia. Acest lucru poate avea loc deoarece bazele de pe un șir de
ARN sau ADN se pot lipi de bazele de pe un alt șir, dar numai într-un mod foarte
specific. Bazele se leagă numai cu parteneri „complementari”: C la G și A la U în
ARN (sau A la T în cazul ADN). Astfel, ADN-ul servește drept șablon pentru
transcrierea unei molecule de ARN, care reflectă secvența ADN, codificând o
înregistrare a acesteia.