Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
94001… Pag 1
S.A. Seria de actualizare: 1
CUPRINS
1. DATE GENERALE............................................................................................................................... 4
1.3 Istoric...........................................................................................................................................4
1.3.1 Schema aprobată..............................................................................................................................................4
1.3.2 Propuneri de optimizare ale proiectului aprobat prin decret...........................................................................5
2. ALGORITMUL DE ELABORARE AL STUDIULUI......................................................................... 8
3. DESCRIEREA SCHEMEI APROBATE PRIN DECRETUL 294 /1981....................................9
Lista fotografiilor
Lista figurilor
Figura 1. Distribuţia costurilor necesare finalizării lucrărilor la profilul aprobat prin decret 41
Figura 11. Variaţia B/C în funcţie de variaţia ratei de actualizare pentru varianta IIb 48
Lista anexelor
Anxa 1.
Anexa 2.
Abrevieri
……………………
Studii suport
1.Studiul Topo
2.Studiul hidrolohic
3. Studiul geo
1. DATE GENERALE
Avand în vedere timpul scurs de la aprobarea investitiei anul 1981 si până în prezent precum şi
stadiul realizării obiectelor din cadrul acestui obiectiv de investiţii este necesară elaborarea unei
documentaţii la nivel de studiu de fezabilitate conform HGR nr. 40/30.09.2016 si adresa ME
nr.252.331/29.11.2016 cu scopul de a actualiza şi defini noii indicatori tehnico-economici în
varianta optimizată a schemei de amenajare.
Documentaţia va sta la baza promovarea proiectului de HG pentru aprobarea noilor indicatori.
1.3 Istoric
AHE Surduc-Siriu a fost proiectată pe baza unor concepţii tehnice şi consideraţii economice care au
funcţionat într-un sistem economic centralizat până în 1989. Indicatorii energo-economici rezultau
dintr-o împărţire oarecum arbitrară a investiţiei între diferiţi beneficiari, finanţarea făcându-se dintr-
un singur fond centralizat al statului.
După anul 1989, schimbarea sistemului economico-social a determinat modificări majore, astfel
noţiunea de fond centralizat al statului a dispărut, iar cerinţele diferiţilor utilizatori, precum şi
structura consumului s-au modificat.
În aceste condiţii, unor amenajări hidroenergetice aflate în diverse faze de execuţie nu li s-a mai
putut asigura finanţarea corespunzătoare, acesta fiind şi cazul acestei amenajări, la care lucrările au
fost practic întrerupte începând cu anul 1994, execuția continuând într-un ritm lent.
Conform Decretului 294/oct 1981, schema de amenajare a cursurilor de apă din bazinul râului
Buzău amonte prevedea:
prezent în execuţie. Din cauza schimbărilor intervenite în situaţia energetică a României după 1989,
ritmul de execuţie a acestei amenajări a fost foarte lent. Conform proiectului iniţial, această
amenajare cuprindea două centrale hidroelectrice după cum urmează:
Cu această ocazie, proiectul a fost etapizat și optimizat, urmând să fie realizat în următoarele etape:
1 : Treapta Surduc-Nehoiasu;
2 : Aducțiunea secundară Zăbala;
3 : Treapta Cireşu-Surduc.
Realizarea barajului Cireşu din beton cu reducerea înălțimii corespunzător NNR 952 mdM
(cotă coronament 956,00 mdM).
Reducerea diametrului aducțiunii Surduc-Nehoiașu, pe tronsoanele unde aceasta nu fusese
excavată, de la 4,00 m la 3,00 m.
Înlocuirea galeriei forțate cu diametrul de 3,50 m cu o conductă metalică de 1,60 m
poziționată în interiorul galeriei înclinate, excavată în totalitate la acea dată.
La acest studiu se adaugă lucrarea “Studiu de oportunitate privind modul de continuare a lucrărilor
la CHE Surduc și aducțiune secundară Zăbala”, elaborată în 2008. În urma optimizării din acest
studiu au rezultat următoarele modificări:
- reducerea înălțimii barajului Cireșu corespunzător NNR 956,00 mdM și Vu = 30 mil. m3;
- reducerea diametrului aducțiunii Cireșu-Surduc de la 4,00 m la 2,60 m și a diametrului forțatei de
la 3,50 m la 2,20 m.
Concluzia comună a acestor studii a fost că, indiferend de o eventuală etapizare a lucrărilor, treapta
Surduc-Nehoiaşu trebuie finalizată corespunzător unei puteri instalate de 55 MW.
Prin tema de proiectare, se menţionează că beneiciarul, reiterând rezultatele studiului abandon,
conservare si de optimizare a întregei amenajări opteză ca profilul final al amenajării AHE Surduc-
Siriu să fie definit conform AGA a SPEEH Hidroelectrica nr 18 din 16.09.2016, astfel :
Treapta Surduc-Nehoiaşu trebuie finalizată corespunzător unei puteri instalate de 55 MW.
Treapta Cireşu-Surduc abandonată
Valorificarea potenţialului hidroenergetic al râurilor Bâsca Mare şi Bâsca Mică se face prin două
trepte de cădere, ale căror uvraje vor fi prezentate în continuare.
Barajul Cireşu este amplasat pe râul Bâsca Mare, aval de confluenţa cu pârâul Iovizu (afluent
dreapta) şi pârâul Mica (afluent stânga).
Barajul a fost încadrat în clasa I de importanţă.
Barajul (H = 63,00 m) este din umplutură de anrocamente, cu mască din beton bituminos, având un
volum de 1,9 mil.m3.
Cota coronamentului este 983,00 mdM; lăţimea acestuia este de 9,00 m, iar lungimea de 340,00 m.
Panta paramentului amonte este de 1:1,8, iar panta generală a paramentului aval 1:2,1 (paramentul
aval este realizat cu pante locale de 1:1,65 întrerupte cu 3 berme de 9 m lăţime).
Masca de etanşare din beton bituminos (g = 30 cm) este realizată din trei strate etanşe şi câte un
strat drenant între ele şi are o suprafaţă de 38.000 m2; masca se racordează la versanţi prin
intermediul unei vetre din beton armat.
Prin galeria vetrei se permite executarea voalului de etanşare şi a celui de drenaj, independent de
execuţia barajului, precum şi intervenţii ulterioare la aceste lucrări; apele drenate în galeria vetrei
sunt evacuate prin galeria de drenaj care străbate ampriza barajului până la piciorul aval.
Batardoul – cota batardoului 939,00 mdM – este realizat din umplutură de anrocamente, cu panta
1:1,5 cu un volum total de cca. 120 mii m3; paramentul amonte este etanşat cu pereu de beton armat.
Galeria de deviere situată în versantul drept are 5,00 m diametru, integral betonată şi o lungime de
425,00 m; tronsonul aval al galeriei de deviere (l = 155,00 m) este comun cu golirea de fund.
Sistemul galerie – batardou este capabil să evacueze viitura cu asigurarea de 10%, al cărei vârf este
de 285 m3/s; în dimensionarea acestuia s-a avut în vedere volumul mare al lacului batardou
(4 mil.mc la cota 939 mdM) prin considerarea efectului de atenuare a viiturii. Debitul atenuat al
viiturii cu asigurarea 10% este de 205 m3/s (atenuare 28%), nivelul maxim atins în lacul batardou
fiind 938,10 mdM.
Descărcătorul de ape mari este situat pe versantul stâng, având creasta liberă la cota 972,50 mdM;
evacuatorul este de tip pâlnie care debuşează într-o galerie circulară de 6,20 m diametru, având o
lungime de 270,00 m şi panta de 8%; galeria conduce apele în aval de baraj la o aruncătoare,
completată cu disipator de energie pentru debite mici.
Dimensionarea evacuatorului a fost făcută pentru debitul atenuat de 520 m3/s; acesta corespunde
viiturii de verificare cu asigurarea (1,20 x 0,01%) de 2376 m3/s.
Golirea de fund este amplasată în versantul drept, priza fiind situată în amonte de batardoul devierii
apelor la cota 935,00 mdM; lungimea galeriei golirii de fund este de 585 m, având diametrul
interior de 5,00 m.
Debitul capabil al golirii de fund, cu lacul la NNR, este de 190 m3/s, iar la atingerea nivelului
excepţional de 982,50 mdM, sistemul poate descărca un debit de 212 m3/s.
Casa vanelor – subterană – este amplasată pe un tronson de circa 60 m lungime, înclinat la 120;
aceasta este echipată cu două vane plane în carcasă de câte 4 m2 (1,7x2,4 m) dispuse pe două fire
paralele; fiecare vană de serviciu este prevăzută în amonte cu o vană batardou. Accesul la casa
vanelor se face printr-o galerie orizontală ce porneşte de la piciorul aval al barajului.
Derivaţia principală se desfăşoară pe malul stâng al râului Bâsca Mare, între lacul Cireşu şi
confluenţa cu pârâul Corii, fiind alcătuită din următoarele uvraje:
Priza energetică este amplasată în versantul stâng, imediat amonte de baraj; aceasta este de tip
submersat, fiind prevăzută cu grătare verticale, fără maşină de curăţat (cota prag – 942,00 mdM).
Casa vanelor priză este amplasată pe traseul aducţiunii principale la o distanţă de 250 m de priză;
organul de manevră este amplasat într-un puţ umed (h = 56 m) echipat cu două organe de închidere.
Galeria de aducţiune principală (Dinterior = 4,00 m) – sub presiune – are o lungime de 3,65 km;
este protejată cu cămăşuială din beton armat (parţial şi cu blindaj la interior).
Centrala hidroelectrică (CHE Surduc) – tip semiîngropat – este echipată cu două turbine Francis
(FVM – 13 - 70), având următoarele caracteristici:
Qi = 40 m3/s; Pi = 20 MW; Em = 43 GWh/an.
Cota de debuşare a centralei este 873,00 mdM.
Galeria de fugă are o structură de beton armat cu secţiunea circulară (D = 4,00 m) (L = 689,00 m;
panta longitudinală = 0,29%).
Evacuarea puterii
CHE Surduc se va racorda la staţia de 110 kV Nehoiaşu printr-o LEA 110 kV, în lungime de
20 km.
- Bălescu Mare ;
- Bălescuţu ;
- Porcului ;
- Bâsculiţa ;
- Patacu ;
- Corii.
Captările secundare sunt tipizate, fiind alcătuite din următoarele uvraje:
priza de apă (tip priză tiroleză) constituită dintr-un prag de beton, orientat transversal pe
albia pârâului;
desnisipatorul – amplasat la piciorul aval al pragului şi orientat în lungul văii; este prevăzut
cu priză de spălare a depunerilor aluvionare şi transportul acestora în aval;
conductă de racord între căminul de încărcare al desnisipatorului şi galeria de aducţiune
secundară;
galerie de aducţiune secundară subterană pentru transportul debitului instalat cu nivel liber
spre aval.
Aducţiunea secundară Zăbala – Bâsca Mare va descărca debitele în aducţiunea Cireşu – Surduc;
acestea vor fi uzinate de CHE Surduc sau, în cazul nefuncţionării acesteia, se vor descărca în
acumularea Cireşu.
Barajul stăvilar Surduc este amplasat pe râul Bâsca Mare, la cca 500 m amonte de confluenţa cu
pârâul Paltinu, cota pragului deversor fiind de 860,00 mdM.
Barajul este de tip stăvilar, având 4 deschideri, echipate cu stavile de fund (6,0x4,0 m) şi de
suprafaţă (6,0x1,5 m).
Pentru tranzitarea debitelor maxime a fost considerată situaţia cea mai defavorabilă, şi anume
perioada de exploatare fără barajul Cireşu în amonte, pentru care, corespunzător clasei a III – a de
importanţă, Qv = Q0,5% + ΔQ = 972 m3/s.
Stăvilarul este continuat cu un bazin disipator într-o singură treaptă.
Racordul corpului stăvilarului cu versanţii se face prin intermediul unui profil – baraj de beton de
greutate – către malul stâng şi prin intermediul unei umpluturi din anrocamente către malul drept.
Umplutura de la malul drept constituie platforma prizei de apă a aducţiunii şi a puţului de vane;
deschiderea adiacentă funcţionează şi ca deschidere de spălare.
Derivaţia principală se desfăşoară între barajul Surduc de pe râul Bâsca Mare şi confluenţa acestui
râu cu Buzăul, fiind alcătuită din următoarele uvraje:
priza energetică – amplasată în culeea mal drept a barajului stăvilar Surduc; tipul prizei – cu
grătare verticale şi maşină de curăţat;
casa vanelor priză – tip puţ umed echipat cu o vană plană amplasată lângă priză;
aducţiunea principală (Dinterior = 4,00 m) – sub presiune – are o lungime de 16,635 km;
este protejată cu cămăşuială din beton armat (parţial şi cu blindaj la interior).
Centrala hidroelectrică CHE Nehoiaşu II – tip semiîngropat – echipată cu două turbine Francis
(FVM – 88 – 455), având următoarele caracteristici:
Qi = 40 m3/s; Pi = 166 MW; Em = 337 GWh/an.
Cota de debuşare a centralei este 385,00 mdM.
Galeria de fugă are o structură de beton armat cu secţiunea (5,0x4,0 m); este adiacentă celei
aferente căderii Siriu – Nehoiaşu făcând corp comun cu aceasta.
Evacuarea puterii
CHE Nehoiaşu I – căderea Siriu este racordată în momentul actual la staţia de 110 kV Pătârlagele
prin LEA 110 kV, în lungime de 80 km (Nehoiaşu – Pătârlagele – Buzău Nord).
CHE Nehoiaşu în faza finală va evacua puterea în staţia Dârste, de 400 kV, printr-o LEA de 400 kV
în lungime de 77 km, ce urmează a fi realizată, deoarece prin actualele reţele nu se poate evacua
puterea celor două central, Nehoiașu I și Nehoiașu II.
Centrala hidroelectrică Nehoiaşu I – Căderea Siriu a fost pusă în funcţiune în anul 1988, la
capacitatea de Pi = 42 MW şi Em = 122 GWh/an.
Lucrările aferente căderii Cireşu – Nehoiaşu sunt în curs de execuţie, existând obiecte ce au un
stadiu avansat de realizare sau chiar de finalizare a lucrărilor componente.
Principalele stadii fizice sunt prezentate mai jos.
Baraj Cireşu. S-au realizat în proporţie de 100%: batardoul, galeria de deviere şi excavaţii
grosiere şi în proporţie de 80% galeria de drenaj şi amenajare cariere.
Foto 9. Canal deviere incintă CHE Surduc, drum acces baraj Cireşu
Ȋn vederea declarării utilităţii publice a acestei investiţii a fost întocmit un Plan de amenajare
intercomunal (PATIC) pentru teritoriile administrative (localităţile) din cele trei judeţe în care
urmau a fi amplasate diferitele componente ale amenajării hidroenergetice:
* jud. Buzău: Nehoiu, Siriu, Gura Teghii;
* jud Covasna: Comandău, Zagon, Sita Buzăului;
* jud Vrancea: Nereju.
Prin H.G. 1087 / 02 octombrie 2002 investiţia “Amenajarea Hidroenergetică Surduc - Siriu” a fost
declarată de utilitate publică de interes naţional (publicat M.O. 744 / 11 octombrie 2002).
Ȋn vederea realizării acestui plan de amenajare, APM Buzău a emis Acordul de Mediu nr. 28 /
07 aprilie 1999.
Ȋn acest act de reglementare se menţionează necesitatea obţinerii, pentru fiecare obiectiv de
investiţie cu impact asupra mediului, a unui acord de mediu.
Ȋn aceste condiţii au fost solicitate exclusiv actele de reglementare necesare realizării elementelor
componente aferente etapei I şi care se află în acest moment în execuţie:
Având în vedere lipsa fondurilor necesare execuţiei, până în acest moment nu au fost solicitate acte
de reglementare în vederea realizării elementelor componente aferente celorlalte două etape de
realizare a amenajării hidroenergetice.
Ȋn ceea ce priveşte lucrările de construcţii executate la elementele componente aferente etapei
a III - a (treapta de cădere Cireşu – Surduc), trebuie menţionat faptul că au fost realizate anterior
anului 1994, an în care lucrările au fost întrerupte din cauza lipsei resurselor financiare.
6. DATE DE BAZĂ
Volumele de material ajuns în lac de pe versant, cât mai ales vitezele de deplasare spre lac nu vor da
loc la efecte importante de colmatare. Totuşi, creşterea riscului apariţiei unor noi alunecări sau a
reactivării celor semistabilizate este evidentă.
Pantele reduse ale ambilor versanţi, cât şi distanţa relativ mare faţă de baraj diminuează efectele
reactivării acestei alunecări.
de 7 – 8 m.
Roca de bază care va fi întâlnită cu ponderea cea mai mare în lucrările de excavaţii este reprezentată
prin gresii, microconglomerate, conglomerate şi şisturi argiloase.
Partea inferioară a castelului de echilibru şi casa vanelor beneficiază de condiţii favorabile la
execuţie, iar puţul de acces la galeria forţată de condiţii mai puţin favorabile.
Pe tronsonul orizontal al galeriei forţate sunt de aşteptat infiltraţii de apă dinspre râu.
Pentru evitarea umflării şisturilor argiloase în contact cu aerul şi apa, care au ca efect deteriorarea
echilibrului bolţii lucrărilor miniere, se recomandă betonarea tronsonului orizontal al galeriei forţate
în timp scurt.
Amplasamentele sunt situate la baza versantului stâng, în zona de confluenţă a râului Bâsca
Mare cu pârâul Coriile Mari pe o terasă suspendată a râului Bâsca Mare.
Geologic în zonă se dezvoltă formaţiuni eocene aparţinând orizontului gresiei de Tarcău şi
formaţiuni acoperitoare deluviale şi aluvionare (argile nisipoase, pietrişuri, bolovănişuri).
Structural, amplasamentele vor avea fundaţia traversată de o falie pe capete de strat.
Capacitatea portantă a terenului de fundare variază de la a = 3 – 5 daN/cm2 (aluviuni,
şisturi argiloase) la a = 15 – 20 daN/cm2 (gresii cuarţitice micacee).
a) Balastiera Cislău (albia râului Bâsca Chiojdului) este corespunzătoare realizării de betoane
hidrotehnice cu mărcile BH 200, 250, 330, folosite în prezent la betonarea definitivă de pe traseul
aducţiunii principale Surduc – Nehoiaşu.
b) Cariera de piatră de concasaj Surducul Mare are rezerve suficiente pentru realizarea betoanelor
hidrotehnice fiind utilizată până în prezent la turnarea de betoane hidrotehnice mărcile BH 200,
BH 250, BH 300 cu granulă maximă Ø 70 mm pe traseul aducţiunii principale Cireşu – Castel,
galeriile de drenaj şi de vatră ale barajului Cireşu, pereul batardoului.
c) Cariera de anrocamente Ioviz necesită extinderea rezervelor pentru un necesar mai mare de
1.300.000 m3.
Din punct de vedere calitativ încercările geotehnice urmează a fi completate în cadrul pistei
experimentale, pe un singur tip de material – gresii.
Rezultatele obţinute în 1981 de către I.S.P.H. pentru şisturi argiloase (100 %) pe o pistă
experimentală şi cele obţinute de către I.S.P.I.F. în anul 1976 pe amestec gresie – şist argilos în
diferite proporţii, au fost total necorespunzătoare.
a. Condiţii morfologice
Barajul stăvilar Surduc este amplasat pe râul Bâsca Mare, imediat aval de
subtraversarea galeriei de aducţiune.
Cotele terenului în zona de talveg a râului Bâsca Mare pe amplasamentul studiat se situează în jurul
b. Condiţii geologice
În amplasamentul barajului versanţii sunt stabili, fără zone de eroziune activă.
Depozitele acoperitoare au grosimi relativ mici (1,5 – 3 m), amplificate în zona albiei
majore de umpluturi de material steril rezultat din excava\ii. Adâncimile la roca de bază sunt de
ordinul a 4,00 m.
Caracterul grosier al aluviunilor le conferă acestora o permeabilitate considerabilă (K
= 200 m/zi).
Roca de fundare este reprezentată de gresii masive, calcaroase sau silicoase, fisurate
şi alterate până la 4 – 6 m adâncime.
Fisuraţia se dezvoltă până la adăncimi mari, conferind rocii o permeabilitate
apreciabilă. Până la 60,00 m adâncime s-au înregistrat permeabilităţi maxime de
40 – 50 UL. Pentru primii 20,00 m sub cota de fundare se apreciază o permeabilitate în jur de 30
UL (4 x 10–4 cm/s).
Caracteristicile geotehnice de rezistenţă şi de permeabilitate ale gresiilor la cota de
fundare plasează masivul de fundare în categoria rocilor cu caracteristici geomecanice bune.
Apa subterană este de tip freatic şi este influenţată de nivelul apei din râu şi de
regimul precipitaţiilor. Chimismul conferă apei un caracter coroziv faţă de metale şi de
dezalcalinizare faţă de betoane.
Valorile caracteristicilor geotehnice de calcul au fost stabilite prin extrapolarea
rezultatelor încercărilor geotehnice efectuate anterior pe ampriza barajului Surduc, ţinând cont de
gradul de fisurare al masivului de fundare, asimilat ca bloc de rocă de tip B.
Conform hărţii de zonare macroseismică a teritoriului României regiunea amenajării Surduc – Siriu
se încadrează în zona de intensitate 8 pe scara MSK.
Traseul aducţiunii Surduc – Nehoiaşu se situează în general sub creasta dintre valea Caşoca şi
Bâsca Mare, subtraversând pâraiele Coceanu, Titilău, Pruncea şi Trestia.
Lungimea tunelului de aducţiune, între priză şi castelul de echilibru este de 16.635 m (plan nr. 1).
Factorii care au influenţat alegerea traseului, au fost în primul rând factorii geologici, tectonici, în
corelaţie cu factorii morfologici. S-a urmărit, ca traseul să străbată în cea mai mare parte a sa rocile
orizontului gresiei de Tarcău şi ale gresiei de Fusaru, roci competente, cu comportamentul cel mai
bun în ansamblul rocilor din zonă. Un alt element luat în considerare, a fost acela al orientării
traseului galeriei în raport cu direcţiile accidentelor tectonice majore, evitându-se interceptarea
acestora în lungul lor, preferându-se oblicităţi cât mai mari.
In ceea ce priveşte factorul morfologic, s-a urmărit ca acoperirile galeriei să fie cât mai mari, în
ideea că gradul de alterare şi fisurare scade cu adâncimea. În plus, s-a urmărit ca subtraversările
pâraielor să se realizeze în zone cu acoperire suficientă realizării excavaţiilor subterane în deplină
siguranţă.
Date geomorfologice
Relieful crestei dintre văile Caşoca şi Bâsca Mare, sub care se situează traseul
aducţiunii Surduc – Nehoiaşu, atinge înălţimi de peste 1.200 m în zonele formate din gresii,
nedepăşind 1.000 m în zonele de depozite şistoase argiloase – marnoase.
Acest relief, este fierăstruit de o serie de pâraie, afluenţi ai râurilor Bâsca Mare şi Caşoca. În
zonele de subtraversare a acestora, acoperirile galeriilor variază între 30 m şi 80 m.
Pe restul traseului galeriei, acoperirile variază între 100 şi 500 m.
Configuraţia generală a reliefului şi a reţelei hidrografice, este determinată de orientarea generală a
structurilor geologice majore, precum şi de eroziunea diferenţiată determinată de caracterele
litologice diferite ale complexului de roci.
Date geologice
Depozitele care alcătuiesc creasta sub care se situează aducţiunea Surduc – Nehoiaşu,
aparţin în cea mai mare parte eocenului şi subordonat oligocenului.
Eocenul este reprezentat prin cele două orizonturi ale sale :
-Orizontul inferior sau orizontul gresiei de Tarcău,
-Orizontul superior sau orizontul stratelor de Plopu.
Orizontul inferior sau orizontul gresiei de Tarcău acoperă cea mai mare arie din cadrul
depozitelor eocene şi este alcătuit din cele trei complexe caracteristice :
- Complexul grezos, constituit din bancuri suprametrice de gresii, separate de intercalaţii subţiri de
şisturi argiloase.
- Complexul grezos – argilos, constituit de alternanţe de gresii şi şisturi argiloase.
- Complexul argilos, constituit din şisturi argiloase cu nivele subţiri de gresii fine.
Gresiile se prezintă sub formă de bancuri cu grosimi decimetrice şi metrice, separate de
nivele centimetrice de şisturi argiloase. În cadrul gresiilor apar rare intercalaţii de conglomerate şi
Caracteristici structurale
Condiţii hidrogeologice
şisturile argiloase eocene şi cele oligocene sunt slab permeabile sau practic impermeabile.
Caracterul permeabil al gresiilor este dat de gradul de fisurare foarte pronunţat şi de existenţa
fisurilor deschise până la adâncimi relativ mari. În aceste condiţii zonele cu gresii masive, cu
intercalaţii de microconglomerate şi conglomerate poligene, formează hidrostructuri importante,
între pachetele complexuliui şistos al orizontului gresiei de Tarcău sau ale stratelor de Plopu şi ale
disodilelor oligocene.
Alimentarea hidrostructurilor din complexul grezos se face din apele de infiltraţie din precipitaţii
sau din pâraiele pe care le subtraversează. Principalele căi de acces sunt faliile şi sistemele de
fisuri comunicante din masa gresiilor.
In general, se remarcă în zonele de gresii debite de 3 – 5 l/s la 100 m şi de 1 – 1 l/s la 100 m în
zonele cu şisturi.
In zonele intens tectonizate, cu izvoare pe falii şi în zonele de subtraversări, debitele cresc în gresii
până la 5 – 12 l/s la 100 m de galerie şi la 2 – 3 l/s la 100 m în şisturi.
Din cauza circulaţiei apei pe fracturi, prin depozitele oligocene, acestea vor avea conţinuturi ridicate
de H2S, SO2 şi CH4, prezentând agresivitate de dezalcanizare faţă de betoane şi tendinţe corozive
faţă de metale şi aliaje feroase.
- Categoria I cuprinde în cea mai mare parte complexul grezos, cu excepţia zonelor
tectonizate şi alterate şi zonele preponderent grezoase din complexul grezos – argilos.
Tipurile de susţineri provizorii şi de cămăşuieli definitive din beton armat, vor fi stabilite funcţie de
cele trei categorii geotehnice, ţinându-se cont de fenomenele ce pot apare în timpul excavaţiilor, în
diverse complexe de roci.
In cele ce urmează, vom prezenta corespondenţa dintre clasificarea categoriilor geotehnice, funcţie
de parametrii E, Ko, f, utilizată în România la alegerea susţinerilor şi clasificările RMR (rock mass
rating) şi Q sistem.
Dacă între coeficientul masei de rocă – RMR şi indicele de calitate a masei rocii – Q, diverşii autori
au stabilit relaţii de corespondenţă (Beniawski, 1976 şi Rutlege, 1978), legătura acestora cu
categoriile geotehnice ale clasificării utilizate în România s-a făcut prin compararea tipurilor de
susţinere. În tabelul nr.5 sunt redate corespondenţele celor trei clasificări.
Pentru corespondenţa RMR – Q s-a folosit relaţia stabilită de Beniawski (1976), pe cazuri istorice
privind o serie de tunele şi camere din America de Nord, Europa, Africa de Sud şi Australia:
Este amplasat într-o zonă de creastă formată dintr-un pachet de gresii cu rare nivele centimetrice de
şisturi argiloase, gros de circa 70 m.
Platforma camerei superioare, situată în jurul cotei de 900 m, se va realiza în gresii alterate, parţial
acoperite de o pătură coluvială subţire (1 – 1,3 m).
Galeria forţată, cu o lungime totală de 2.515 m, dispusă între castelul de echilibru şi centrala
Nehoiaşu, este compusă din trei tronsoane de galerie, cu segmente înclinate şi orizontale.
În două zone, la finele tronsonului I orizontal şi tronsonul II orizontal, galeria iese la zi.
Rocile celor 3 complexe sunt afectate de o serie de falii transversale, ce au produs deranjamente
locale ale stratelor, cu zone de zdrobire în gresii sau microcutări în şisturi.
Infiltraţiile de apă au fost apreciate la 1 – 2 l/s la 100 m în şisturi argiloase şi la 3 – 5 l/s la 100 m în
gresii. În zonele de falii sau cu gresii intens fisurate, pot apărea izvoare concentrate cu debite de 1 –
3 l/s, cu tendinţă de diminuare în timp.
Sunt posibile emanaţii de gaze de tip HsS şi CH4.
Repartiţia categoriilor geotehnice de roci pe total galerie subterană (2.026 m), estimată pe baza
ponderilor complexelor litologice, ţinându-se cont de densitatea accidentelor tectonice şi de nivelul
redus de acoperire în unele zone, este următoarea :
• Categoria I – a 33,07 %
• Categoria a II – a 42,45 %
• Categoria a III – a 24,48 %
Depozitele aluvionare, sunt bine dezvoltate în terasa inferioară şi mai puţin în albie. În terasă au
grosimi de 8 – 10 m.
Aluviunile sunt grosiere, pietrişul şi bolovănişul depăşind 70 – 80 %, frecvent au blocuri de
dimensiuni mari.
Nivelul apei subterane freatice, variază între 2,5 m şi 4,5 m adâncime,fiind influenţat de nivelele
apei din râu.
Apele prezintă agresivitate sulfatică şi de dezalcalinizare faţă de betoane.
Coeficientul de filtrare estimat: K > 200 m/24 h.
Depozitele deluviale
Apar la baza versantului, pe o lăţime de aproximativ 80 – 100 m spre râu. Depozitele aluvionare de
terasă sunt acoperite cu un strat de argilă nisipoasă provenită din spălarea depozitelor deluviale de
pe versant. Grosimile acestui strat sunt de 2,5 – 3 m în perimetrul centralei, cu îngroşări de 4 – 4,5
m spre aval.
Deluviul de pantă, este constituit dintr-o masă nisipoasă argiloasă, care înglobează fragmente mici
şi blocuri de gresii cuarţitice. La baza pantei s-au acumulat grosimi mari de material deluvial, în
care se remarcă alunecări vechi, , stabilizate, cu zone de reactivări locale.
Roca de bază, este reprezentată în perimetrul centralei, printr-un pachet aparţinând complexului
grezos – şistos al orizontului gresiei de Tarcău, peste care se situează în succesiune normală stratele
de Plopu. Puţul centralei pentru căderea Surduc se va executa în strate de Plopu.
Complexul grezos – şistos este alcătuit din alternanţe de gresii fine, în straturi de 20 – 40 cm, cu
şisturi argiloase în proporţii aproape egale.
Stratele de Plopu, în acest perimetru, sunt reprezentate printr-un pachet constituit în principal din
şisturi argiloase cu intercalaţii centimetrice, mai rar decimetrice de gresii fine, şistoase.
In ambele complexe litologice, sub depozitele acoperitoare, roca de bază este afectată de alterări
pronunţate până la 5 – 7 m adâncime.
Probele de permeabilitate cu apă sub presiune au determinat valori medii ale debitului specific de
0,5 – 1,5 l/m/min.
Caracteristicile geotehnice de calcul au fost stabilite prin asimilarea unor valori determinate pe
formaţiuni similare din zonă (tabel nr. 6).
Figura 1. Distribuţia costurilor necesare finalizării lucrărilor la profilul aprobat prin decret
Barajul stăvilar este de tip baraj mobil cu prag lat echipat cu stavile segment 8x12 şi clapeta de
2,50 m. În faţa fiecărei stavile este prevăzut un batardou necesar în caz de verificare a stavilei.
Betoanele rezultate din spargeri (peree, galerie injecţii baraj) vor fi transportate aval de vatra
barajului în scopul disipării energiei cinetice a râului.
Aducțiunea principală
- se vor obtura accesele în galerie cu dopuri de beton. În partea inferioară vor fi practicate
orificii pentru a permite scurgerea apelor infiltrate în subteran. La partea superioară se vor
practica, de asemenea, orificii pentru evacuarea gazelor drenate de golul galeriei.
CHE Surduc
- la CHE Surduc a fost executată devierea râului Bâsca Mare și incinta de execuție. Lucrările
de abandonare vor consta în reparații la canalul deviere – reparații terasamente și peree în
zonele de capete și umplerea incintei centralei cu pământ.
Canalul de fugă
- se demolează canalul de fugă și incinta rezultată se umple cu pământ.
Taluzele excavațiilor
- taluzele excavațiilor barajului Cireșu și cele din spatele portalurilor galeriei de deviere vor fi
protejate, pe unele zone, cu ancore, plasă și șpriț beton. Această acțiune va fi extinsă și la
cariere, și la portalurile galeriei de aducțiune.
folosinței inițiale.
Demararea lucrărilor de abandonare a elementelor componente ale treptei care au fost executate în
anii anteriori este condiţionată de obţinerea autorizaţiei de desfiinţare emisă de autoritatea
competentă (Consiliul judeţean Covasna).
Ȋn Certificatul de Urbanism ce va fi eliberat în acest scop se vor menţiona avizele, acordurile ce vor
trebui obţinute de la diverse autorităţi centrale/locale.
Cu siguranţă va fi necesară obţinerea actelor de reglementare atât din partea autorităţii teritoriale
pentru protecţia mediului (decizia etapei de încadrare/acord de mediu), cât şi din partea autorităţii
competente pentru gospodărirea apelor (aviz de gospodărire a apelor).
Ȋn vederea obţinerii acestor acte de reglementare va fi necesară elaborarea documentaţiilor specifice
fiecărui domeniu în parte.
Ȋn cele ce urmează vom prezenta câteva “consideraţii” privind impactul generat de realizarea
lucrărilor de abandon asupra factorilor de mediu; în principiu, odată cu finalizarea acestor lucrări
este de aşteptat ca terenul să fie readus cât mai aproape posibil de situaţia anterioară executării
elementelor dezafectate.
Dezafectarea batardoului (cca 131.700 m3) impune identificarea de comun acord cu autorităţile
locale/teritoriale de mediu a unei suprafeţe de haldare a materialului respectiv; halda va fi stabilizată
şi se vor realiza lucrări de redare în circuit vegetal a suprafeţei respectivei halde.
Având în vedere faptul că batardoul este amplasat pe teritoriul administrativ al judeţului Covasna se
recomandă ca şi terenul ales în vederea haldării să fie amplasat tot în acest teritoriu administrativ;
există posibilitatea ca autorităţile competente din judeţul Buzău să nu fie de acord cu amplasarea
unei astfel de halde.
Demolarea elementelor de beton (mască batardou, galerie vatră, prag aval etc.) va fi urmată fie de
concasarea betonului în vederea fie a utilizării materialului astfel rezultat (infrastructură drumuri
forestiere, lucrări de apărare de mal etc.), fie a transportului şi depunerii pe halda menţionată
anterior.
Ȋn ceea ce priveşte lucrările de redare în circuit vegetal, acestea impun folosirea de pământ fertil la
umplerea spaţiilor dintre bucăţile de beton (dacă este cazul), urmată de aşternerea unui strat uniform
la suprafaţa haldei; ulterior se vor practica “cuiburi” în care se vor planta puieţi forestieri specifici
zonei.
Ȋn vederea unei bune reuşite a acestor plantări, a reducerii la minim a pierderilor se impune ca acest
tip de lucrări să fie executate de personal de specialitate cu respectarea tuturor normelor tehnice
aferente.
O situaţie aparte o reprezintă cele două cariere: Iovizu, respectiv Surducul Mare; în timp, din
momentul în care au fost întrerupte lucrările, a început un proces de repopulare naturală (instalare
vegetaţie ierboasă, apariţia unor arbuşti) al cărui impediment este durata mare a acestuia.
Odată cu emiterea punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului se va şti
dacă aceasta consideră suficient dezvoltat procesul natural de repopulare sau va impune realizarea
unor lucrări de redare în circuit forestier a celor două cariere care să conducă la accelerarea
procesului de renaturare. Acest proces va consta în plantarea unor puieţi de specii forestiere
specifice zonei, respectiv a unor arbuşti care ar putea asigura un aport anual de materie organică
(frunze moarte etc.) pe substratul pietros rămas în carieră şi care ar contribui la formarea, treptată, a
unui nou strat de sol; evident, impunerea realizării unor astfel de lucrări va conduce la apariţia unor
costuri suplimentare în raport cu cele din prezentul studiu.
Realizarea unor lucrări de consolidare a versanţilor văii în zonele defrişate va genera un impact
pozitiv asupra stabilităţii acestora.
Prin închiderea galeriei de deviere, cursul râului Bâsca Mare va reveni în albia sa naturală.
9. LEGISLAŢIA DE MEDIU
10. CONCLUZII
Figura 2. Variaţia B/C în funcţie de variaţia ratei de actualizare pentru varianta IIb