Dreptul de copyright:

Cartea downloadată de pe site-ul www.mateinfo.ro nu poate fi publicată pe un alt

site şi nu poate fi folosită în
scopuri comerciale fără specificarea sursei şi acordul autorului

Adrian Stan

Editura Rafet 2007

 1. Mul imea numerelor reale

abcd = a ⋅103 + b ⋅102 + c ⋅10 + d

1.. Scrierea în baza zece:

a,efg = a ⋅10+ e ⋅10−1 + f ⋅10−2 + g ⋅10−3 =

a-cifra miilor; b-cifra sutelor; c-cifra zecilor; d-cifra unit ilor;

= a ⋅10+ e ⋅ 0.1+ f ⋅ 0.01+ g ⋅ 0.001

e-cifra zecimilor; f-cifra sutimilor; g-cifra miimilor.

2. Frac ii

-Frac ii zecimale finite: a, b = a, bc =

ab abc
; ;
10 100

ab − a abc − a
-Frac ii zecimale periodice:-

simple: a, (b) = ; a, (bc) = ;

abc − ab abcd − ab
9 99
mixte: a, b(c ) = ; a, b(cd ) = ;
90 990
3.. Rapoarte şi propor ii
a a⋅n
se numeste raport ∀b ≠ 0; = = k, n ∈ Q* ,
a
b b b⋅ n
k se numeşte coeficient de propor ionalitate ;
Proprietatea fundamental a propor iilor:

= ⇒a⋅ d = b⋅ c
a c
b d
4. Propor ii derivate:
⎧
⎪ = = =
b d d c a b
⎪
sau sau

⎪ a ± b ± d
a c b a c d
= ⇒ ⎨ = =
a c a c c
⎪ a ± b ± d
sau

⎪
b d c b d
a + c a − c
⎪ = = =
a a a2 c2
⎩ b + d b − d
sau sau 2
.
b b b d 2

2
 a + a 2 + a 3 + .... + a n ;
5. Sir de rapoarte egale:
= 2 = ......... = n = 1
a1 a a
b1 + b 2 + b 3 + ..... + b n
(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n )
b1 b2 bn
sunt direct

propor ionale ⇔ = = .. = n = k .
a1 a 2 a

(a 1 , a 2 , a 3 ,...... a n )şi (b 1 , b 2 , b 3 ,.... b n ) sunt invers

b1 b2 bn

propor ionale ⇔ a1 ⋅ b1 = a 2 ⋅ b2 = .. = a n ⋅ bn

6. Modulul numerelor reale Propriet i:

⎧
⎪ a, a〉0
⎪
⎨ 0, a = 0
⎪
a def

⎪− a, a 〈0
⎩

1. a ≥ 0, ∀a ∈ R ; 2. a = 0, ⇔ a = 0;

3. a = −a, ∀a ∈ R ; 4. a = b, ⇔ a = ±b ;

a ⋅b = a ⋅ b =
a a
5. ; 6. ;
b b
7. a − b ≤ a±b ≤ a + b ;

8. x = a, ⇒ x = ± a, a〉 0 ;

9. x ≤ a, ⇔ x ∈ [− a, a ], a〉 0 ;

10. x ≥ a, ⇔ x ∈ [−∞,−a ] ∪ [a,+∞], a〉 0 .

1. (a + b ) = a 2 + 2ab + b 2 ;
7. Reguli de calcul în R

2. (a − b ) = a 2 − 2ab + b 2 ;
2

3. (a+b)(a-b= a 2 -b 2 ;

3
4. (a + b + c ) = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca
5. (a + b ) = a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3 ;
2

6. (a − b ) = a 3 − 3a 2 b + 3ab 2 − b 3 ;
3

7. a 3 − b 3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 ) ;
8. a 3 + b 3 = (a + b)(a 2 − ab + b 2 ) .

a ⋅ a ⋅ a ⋅ ......⋅ a
8. Puteri cu exponent întreg

a n def
n factori

1. a o = 1; a1 = a;0 n = 0; 5. ( a m ) n = a m ⋅ n

2. a m + n = a m ⋅ a n 6. a − n = ,a ≠ 0
1
an
⎛a⎞
3. ( a ⋅ b ) = a ⋅ b 7. ⎜ ⎟ = n , b ≠ 0
n
an
⎝b⎠
n n n

= am−n ; a ≠ 0 8. a m = a n ⇔ m = n.
am
4. n
a

9. Propriet ile radicalilor de ordinul doi

1. a 2 = a ≥ 0, ∀a ∈ R
2. a ⋅b = a ⋅ b

= ,b ≠ 0
a a
3.
b b

an = ( a )n = a 2 ,
n
4.

a + a2 − b a − a2 − b
5. a± b = ±
2 2
unde a²-b=k² .

4
 x+ y
10. Medii
Media aritmetic ma =
2
Media geometric m g = x ⋅ y
p⋅x+q⋅ y
mp = ; p, q − ponderile
p+q
Media ponderat

mh = =
2 2 xy
x+ y
Media armonic .
+
1 1
x y

x+ y
Inegalitatea mediilor
≤ xy ≤
2 xy
x+ y 2

11. Ecua ii

a ⋅ x + b = 0 ⇒ x = − ,a ≠ 0
b
a
x2 = a ⇒ x = ± a , a ≥ 0 ;
− b ± b 2 − 4ac
a ⋅ x 2 + b ⋅ x + c = 0 ⇒ x1, 2 = .
2a
a ≠ 0, b 2 − 4ac ≥ 0.

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = ± a.

x = a, a ≥ 0 ⇒ x = a 2
[x] = a ⇒ a ≤ x〈 a + 1 ⇔ x ∈ [a, a + 1) .

12. Procente

⋅N
p
p % din N =
100

5
 S ⋅ p⋅n
100 ⋅ 12
D= …. Dobânda ob inut prin depunerea la banc a unei

sume S de bani pe o perioad de n luni cu procentul p al dobândei

anuale acordate de banc .

a ⋅ 100
Cât la sut reprezint num rul a din N.
x % din N =a ⇒ x = .
N

13. Partea întreag

1. x = [x ] + {x} , ∀x ∈ R , [x ] ∈ Z şi {x} ∈ [0,1)

2. [x ] ≤ x < [x ] + 1 [x] = a ⇒ a ≤ x < a + 1

3. [x ] = [ y ] ⇔ ∃K ∈ Z a. î. x, y ∈ [k , k + 1] ⇔ x − y < 1

4. [x + k ] = k + [x ] , ∀k ∈ Z , x ∈ R

5. {x + k } = {x}, ∀x ∈ R , ∀k ∈ Z

6. Dac {x} = {y} ⇒ x − y ∈ Z

7. Dac x ∈ R ⇒ [[x]] = [x] ∈ Z
[{x}] = 0 , {[x]} = 0 , {{x}} = {x}
[x] + ⎡⎢ x + 1 ⎤⎥ = [2 x] , ∀x ∈ R
⎣ 2⎦
8. Identitatea lui Hermite

9. [x + y ] ≥ [x ] + [ y ] , ∀x, y ∈ R

de [10 ⋅ {N }] sau [( N − [N ]) ⋅ 10]

10. Prima zecimal , dup virgul , a unui num r N este dat

6
 2. Inegalit i

1. a > 1 a k −1 < a k ∀ k ≥ 1
a ∈ (0,1) a k < a k −1 ∀ k ≥ 1
2. 0 < a ≤ b ⇒ (a m − b m )(a n − b n ) ≥ 0 ∀ m, n ∈ N

3. a + ≥ 2 (∀) a > 0 a + ≤ −2 ∀ a < 0.

1 1
a a
= k - k −1
1 1
k + k −1
4. <
2 k
= k +1- k .
1 1
k + k +1
>
2 k
a2 + b2 ⎛a+b⎞
≥ ⎜ ⎟ ≥ ab ∀ a, b ∈ R
2

⎝ 2 ⎠
5.
2
a2 + b2 a+b
≥ ≥ ab ≥ , ∀ a, b > 0
2
a+b
+
6.
2 1 1

7. a 2 + b 2 + c 2 ≥ ab + bc + ca ∀ a, b, c ∈ R
a b

( )
8. 3 a 2 + b 2 + c 2 ≥ (a + b + c ) ∀a, b, c ∈ R
2

≥ (a + b + c ) ∀ a, b, c ∈ R
a 2 + b2 + c2 1
a+b+c

( )
9.
3

10. a + b + c ≥ a + b + c ∀a, b, c ≥ 0
3

( )
11. (n − 1) a12 + ... + an2 ≥ 2(a1a2 + ...a1an + a2 a3 + ... + an −1an )
3

(
12. n a + ... + a
2 2
) ≥ (a + ... + a n ) , ∀ n ∈ N
2

a n + bn ⎛ a + b ⎞
1 n 1

≥⎜ ⎟ , ∀n ∈ N , a, b > 0.
2

⎝ 2 ⎠
13.

a a+r
2
14. 0 < < 2 ⇒ < , ∀r > 0.
a
b b+r
a a+r
b
1< ⇒ > , ∀r > 0
a
b b b+r

7
15. x ≤ a (a > 0 ) ⇔ − a ≤ x ≤ a.
16. a ± b ≤ a + b , a, b ∈ R sauC .
17. a1 ± a 2 ± ... ± a n ≤ a1 + ... + a n , in R sau C .
18. a − b ≤ a − b in R sau C .

= ≤ = −
n ⋅ n (n − 1)n n − 1 n
1 1 1 1 1
19. 2
n
< = −
n! (n − 1)n n − 1 n
1 1 1 1

20. a, b ∈ Z , m, n ∈ Z , ∉ Q ⇒ ma 2 − nb 2 ≥ 1.
m
n
21. Numerele pozitive a, b, c pot fi lungimile laturilor unui triunghi
dac şi numai dac ∃ x, y, z ∈ R+* a.i
a = y + z , b = x + z, c = x + y.
⎛a⎞
a −b

22. ⎜ ⎟ ≥ 1 a ≠ b ∀ a, b > 0 ,
⎝b⎠
a+b b+c c+a
23. a, b, c ∈ R+* ⇒ + + ≥ 6.
24. Dac x1 ,..., x n ≥ 0 si x1 + ... + x n = k constant atunci produsul
c a b

x 2 ⋅ x 2 ...x n e maxim când x1 = ... = x n = .

k

∏
n
25. Dac . x1 ,..., xn < 0 si xi = k constant ⇒ x1 + ... + x n e
n

i =1

minim atunci când x1 = ... = xn = n

k.
26. Dac x1 ,..., xn ≥ 0 si x1 + ... + x n = k = constant atunci
x 2p1 ⋅ x 2p1 ...x npn este maxim când

= 2 = ... n = , pi ∈ N * , i = 1, n
x1 x x k
p1 p2 pn p1 + ... + pn

8
 ⎛x +x ⎞ f ( x1 ) + f ( x2 )
27. Teorema lui Jensen:

f : Ι → R, (Ι interval) si f ⎜ 1 2 ⎟ ≤(≥ )
⎝ 2 ⎠
Dac

f ( x1 ) + ... + f ( xn )
2
⎛ x + ... + xn ⎞
∀x1 , x2 ∈ Ι ⇒ f ⎜ 2 ⎟ ≤ (≥ )
⎝ n ⎠ n
∀xi ∈ Ι , i = 1, n.
a1 + ... + a n
≤ n a1 ...a n ≤
n
+ ... +
28. Inegalitatea mediilor .
1 1 n
a1 an
⎛1 ⎞
29. (a1 + a 2 + ... + a n )⎜⎜ + ... + ⎟⎟ ≥ n 2 . ∀ ai ≥ 0, i = 1, n.
1
⎝ a1 an ⎠
egalitate când ai = aj , ∀i, j = 1, n.

(a + ... + an2 )(b12 + ... + bn2 ) ≥ (a1b1 + ... + anbn ) ∀ai , bi ∈ R.

30. Inegalitatea lui Cauchy-Buniakowsky-Schwartz.
2 2
1

31. Inegalitatea mediilor generalizate: " =" ⇔ = .

ai aj
bi bj

⎛ a1α + ... + anα ⎞ α ⎛ a1β + ... + anβ ⎞β

⎟⎟ , ∀ai , bi ∈ R+ ,α ≥ β ,
1 1

⎜⎜ ⎟⎟ ≥ ⎜⎜
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
α , β ∈ R.
n n

⇓
⎛ a + ... + a ⎞ a + ... + a n
1

32. ⎜⎜ ⎟⎟ ≥ 1
2 2 2

⎝ ⎠
1 n

n n

(1 + a )n ≥ 1 + na, a ≥ −1, ∀n ∈ N .
33.Inegalitatea lui Bernoulli:

9
 3.Mul imi. Opera ii cu mul imi.

1. Asociativitatea reuniunii si a intersec iei:

A (B C)=(A B) C A (B C)=(A B) C
2. Comutativitatea reuniunii si a intersec iei:
A B=B A A B=B A
3. Idempoten a reuniunii si intersec iei:
A A=A A A=A
4. A Ø=A A Ø=Ø
5. Distributivitatea reuniunii fa de intersec ie:
A (B C)=(A B) (A C)
6. Distributivitatea intersec iei fa de reuniune:
A (B C)=(A B) (A C)
7. A,B E, (A B)= A B
(A B)= A B
8. A E, ( A)=A
9. A\B= (A B)
10. A\(B C)=(A\B)\C
A\(B C)=(A\B) (A\C)
(A B)\C=(A\C) (B\C)
(A B)\C=A (B\C)=(A\C) B
11. A×(B C)=(A×B) (A×C)
A×(B C)=(A×B) (A×C)
A×(B\C)=(A×B)\ (A×C)

A B ⇔ ( x) (x ∈ A=>x ∈ B)
A×B≠B×A

A B ⇔ ( x)((x ∈ A) (x B))
x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B)
x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B)
x ∈ C EA ⇔ (x ∈ E) (x A)
x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A) (x B)
10
12. Rela iile lui de Morgan
1. ‫( ך‬p q)=‫ך‬p ‫ך‬q, ‫(ך‬p q)= ‫ך‬p ‫ך‬q .
2. p (q r) = (p q) (p r), p (q r)=(p q) (p r).
3. ‫ך‬p p=A, ‫ך‬p p = F.
4. p ⇒ q ‫ך‬p q.
5. p ⇔ q (p ⇒ q) (q ⇒ p) (‫ך‬p q) (‫ ך‬q p).
6. p A = p , p A=A
7. p q = q p , p q = q p
8. ‫ך(ך‬p)=p
9. p ‫ך‬p =F , p ‫ך‬p =A
10. (p q) r = p (q r)
(p q) r = p (q r)
11. p F = p p F = F

11
 4. Progresii

1. Şiruri

Se cunosc deja şirul numerelor naturale 0,1,2,3,4,…….,şirul

numerelor pare 2,4,6,…… Din observa iile directe asupra acestor şiruri,
un şir de numere reale este dat în forma a1 , a 2 , a3 ,..... unde
a1 , a 2 , a3 sunt termenii şirului iar indicii 1,2,3, reprezint pozi ia pe
care îi ocup termenii în şir.
Defini ie: Se numeşte şir de numere reale o func ie f: N*→R ,

Not m (a n )n∈N * şirul de termen general , a n

definit prin f(n)=a n

Observa ie: Numerotarea termenilor unui şir se mai poate face începând
cu zero: a 0 , a1 , a 2 ,.....

ai , i ≥ 1 se numeşte termenul de rang i.

Un şir poate fi definit prin :
a) descrierea elementelor mul imii de termeni. 2,4,6,8,……..
b) cu ajutorul unei formule a n =2n
c) printr-o rela ie de recuren . a n +1 = a n + 2
Un şir constant este un şir în care to i termenii şirului sunt constan i :

Dou şiruri ( a n ) n , (bn ) n sunt egale dac a n = bn , ∀n ∈ N

5,5,5,5,…..

Orice şir are o infinitate de termeni.

12
 2. Progresii aritmetice

Defini ie: Se numeşte progresie aritmetic un şir în care diferen a

oric ror doi termeni consecutivi este un num r constant r, numit ra ia
progresiei aritmetice.

an+1 = an + r, ∀n ≥1
1. Rela ia de recuren între doi termeni consecutivi:

2. a1,a2, … an-1, an, an+1 sunt termenii unei progresii aritmetice ⇔

a n −1 + a n +1
an =

an = a1 + (n −1)r
2
3. Termenul general este dat de :

4. Suma oric ror doi termeni egal departa i de extremi este egal cu

ak + an−k+1 = a1 + an
suma termenilor extremi :

(a1 + a n ) ⋅ n
5. Suma primilor n termeni :

Sn =
2
6. Şirul termenilor unei progresii aritmetice:
a1 , a1 + r , a1 + 2r , a1 + 3r ,…….
a m − a n = (m − n )r

x3 = u + v ∀ u,v ∈ ℜ .
7. Trei numere x1, x2, x3 se scriu în progresie aritmetic de forma :
x1 = u – v x2 = u

8. Patru numere x1, x2, x3, x4 se scriu în progresie aritmetic

x1 = u – 3v, x2 = u – v , x3 = u + v , x4 = u + 3v, ∀ u,v ∈ ℜ .

astfel:

÷ ai ⇒ 〈
ak ak +1
9. Dac
ak +1 ak + 2

13
 4. Progresii geometrice

Defini ie : Se numeşte progresie geometric un şir în care raportul

oric ror doi termeni consecutivi este un num r constant q, numit
ra ia progresiei geometrice.

1. Rela ia de recuren : b n +1 = b n ⋅ q , ∀ n ≥ 1

⇔ bn = b n −1 ⋅ b n + 1
2. b1,b2, … bn-1, bn, bn+1 sunt termenii unei progresii geometrice cu

3. Termenul general este dat de : b n = b1 ⋅ q

termeni pozitivi
n −1

4. Produsul oricaror doi termeni egal departati de extremi este egal

bk ⋅ bn − k +1 = b1 ⋅ bn
cu produsul extremilor

1− qn
5. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice :

= b1 ⋅
1− q
Sn
6. Şirul termenilor unei progresii geometrice :
b1 , b1 ⋅ q, b1 ⋅ q 2 ,...b1 ⋅ q n ,....

7. Trei numere x1, x2, x3 se scriu în progresie geometric de forma :

x3 = u ⋅ v , ∀u , v ∈ R*+
u
x1 = x2 = u
v
8. Patru numere x1, x2, x3, x4 se scriu în progresie geometric astfel :
u
x1 =
v3
u
x2 =

x3 = u ⋅ v
v

x4 = u ⋅ v 3 ∀u , v ∈ R*+

14
 5. Func ii

I. Fie ƒ: A→B.

∀ x,y ∈A, x≠ y=>ƒ(x)≠ ƒ(y).

1) Func ia ƒ este injectiv ,dac

2) Func ia ƒ este injectiv ,dac din ƒ(x)=ƒ(y) =>x=y.

3) Func ia f este injectiv , dac orice paralel la axa 0x
intersecteaz graficul func iei în cel mult un punct.

1)Func ia ƒ este surjectiv , dac ∀ y ∈ B, exist cel pu in un

II.

punct x ∈A, a.î. ƒ(x)=y.

2) Func ia ƒ este surjectiv , daca ƒ(A) =B.
3) Func ia ƒ este surjectiv , dac orice paralel la axa 0x, dus
printr-un punct al lui B, intersecteaz graficul func iei în cel
pu in un punct.

1) Func ia ƒeste bijectiv dac este injectiv şi surjectiv .

III.

2) Func ia ƒ este bijectiv dac pentru orice y ∈ B exist un

singur x ∈ A a.î. ƒ(x) =y (ecua ia ƒ(x)=y,are o singur

3) Func ia ƒ este bijectiv dac orice paralel la axa 0x, dus

solu ie,pentru orice y din B)

printr-un punct al lui B, intersecteaz graficul func iei într-un

punct şi numai unul.

1A: A→A prin 1A(x) =x, ∀ x ∈ A.

IV.

1) Func ia ƒ: A→B este inversabil , dac exist o func ie

g:B→A astfel încât g o ƒ = 1A si ƒ o g =1B, func ia g este
inversa func iei ƒ şi se noteaz cu ƒ-1.
2) ƒ(x) = y <=> x= ƒ-1(y)
3) ƒ este bijectiv <=> ƒ este inversabil .

15
 V. Fie ƒ:A→B si g: B→C, dou func ii.

Dac ƒ si g sunt injective, atunci g o ƒ este injectiv .

Dac ƒ si g sunt surjective,atunci g o ƒ este surjectiv .
1)

Dac ƒ si g sunt bijective, atunci g o ƒ este bijectiv .

2)

Dac ƒ si g sunt (strict) crescatoare,atunci g o ƒ este

3)
4)

Dac ƒ si g sunt (strict) descrescatoare, atunci g o ƒ este

(strict) crescatoare.
5)

Dac ƒ si g sunt monotone, de monotonii diferite,atunci

(strict) descrescatoare.

g o ƒ este descrescatoare.
6)

Dac ƒ este periodic , atunci g o ƒ este periodic .

Dac ƒ este par , atunci g o ƒ este par .
7)

Dac ƒ si g sunt impare, atunci g o ƒ este impar ,

8)

Dac ƒ este impar si g par , atunci g o ƒ este par .

9)
10)

VI. Fie ƒ: A→ B si g:B→C, dou func ii.

Dac g o ƒ este injectiv , atunci ƒ este injectiv .

Dac g o ƒ este surjectiv , atunci g este surjectiv .
Dac g o ƒ este bijectiv , atunci ƒ este injectiv si g

Dac ƒ,g: A → B iar h: B→ C bijectiv si h o ƒ = h o ƒ,

surjectiv .

atunci ƒ = g.

VII. Fie ƒ: A→B si X,Y mul imi oarecare.

Func ia ƒ este bijectiv , dac şi numai dac oricare ar fi

u,v: X→A,din ƒ o u =ƒ o v, rezult u=v.

func iile

Func ia ƒ este surjectiv , daca şi numai dac oricare ar fi

func iile u,v :B→Y, din u o ƒ = v o ƒ, rezult u=v

16
1)Dac ƒ :A→B este strict monoton ,atunci ƒ este injectiv
VIII.

2) Daca ƒ : R→R este periodic şi monoton , atunci ƒ

.
este

3) Daca ƒ : R→R este bijectiv şi impar ,atunci ƒ-1

constant .
este

4) Fie A finit şi ƒ :A→A. Atunci ƒ este injectiv <=>

impar .
este
surjectiv .

IX. Fie ƒ: E → F, atunci

1)ƒ injectiv <=> (∃) g : F →E (surjectiv ) a.i. g o ƒ=1E.

2) ƒ surjectiv <=>(∃) g : E→F (injectiv ) a.i. ƒ o g =1F
3) ƒ bijectiv <=> inversabil .

X. Fie ƒ : E → F.
1)Func ia ƒ este injectiv dac şi numai dac (∀) A,B ⊂ E
ƒ(A ∩ B) = ƒ (A) ∩ (B).
2) Func ia ƒ este surjectiv dac şi numai dac (∀) B ⊂ F
exist A ⊂ E, astfel încât ƒ(A)=B.
3) Func ia ƒ este injectiv dac ƒ(A— B)=ƒ(A) — ƒ(B),
∀ A, B ⊂ E.

XI. Fie ƒ : E → F si A⊂ E, B ⊂ E, atunci

ƒ(A) ={y ∈ F ⏐ ∃ x ∈ A a.i. ƒ(x)=y}
ƒ-1 (B) = {x ∈ E ⏐ƒ(x)∈ B}.

1.Fie ƒ: E→ F si A,B ⊂ E, atunci

a) A ⊂ B => ƒ(A) ⊂ ƒ(B),
b) ƒ(A ∪ B)= ƒ(A) ∪ ƒ(B),
c) ƒ(A ∩ B) ⊂ ƒ(A) ∩ ƒ(B),
d) ƒ(A) — ƒ(B) ⊂ ƒ(A — B).

17
2.Fie ƒ: E → F si A,B ⊂ F atunci

a) A ⊂ B => ƒ-1 (A) ⊂ ƒ-1 (B),

b)ƒ-1 (A) ∪ ƒ-1 (B) ⊂ ƒ--1 (A ∪ B),
c)ƒ-1 (A) ∩ ƒ-1 (B) = ƒ-1 ( A ∩ B),
d) ƒ-1 (A) — ƒ-1 (B) = ƒ-1 (A— B),
e) ƒ-1 (F) = E.

Func ia de gradul al doilea

Forma canonic a func iei f:R→R,

f ( x) = ax 2 + bx + c, a, b, c ∈ R, a ≠ 0 este

⎛ b ⎞ Δ
f ( x ) = a⎜ x + ⎟ − , ∀x ∈ R ;
2

⎝ 2a ⎠ 4a
⎛ b Δ⎞
Graficul func iei este o parabol de vârf V ⎜ − ,− ⎟ , unde
⎝ 2a 4a ⎠
Δ = b2 − 4ac
a〉 0 f este convex ;

Δ〈0 ; x1,x2 ∈ C
f(x) >0, ∀x ∈ R ;

⎛ b Δ⎞
V⎜− ,− ⎟ - punct
⎝ 2a 4a ⎠
de minim;

18
 Δ = 0 , x1=x2 ∈ R
f(x) ≥ 0, ∀x ∈ R ;
f(x)=0 ⇔ x = −
b
2a

Δ〉 0, x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0,
∀x ∈ (−∞, x1 ] ∪ [ x 2 ,+∞) ;
f(x)<0, ∀x ∈ ( x1 , x 2 )

⎛ b ⎞
Pentru x ∈ ⎜ − ∞,− ⎟ func ia este strict descresc toare;
⎝ 2a ⎠
Pentru x ∈ [− ,+∞), func ia este strict cresc toare
b
2a

19
 a<0 func ia este concav

Δ 〈0 ; x1,x2 ∈ C

f(x) <0, ∀x ∈ R ;

⎛ b Δ⎞
V⎜− ,− ⎟ - punct de
⎝ 2a 4a ⎠
maxim

Δ = 0 , x1=x2 ∈ R

f(x) ≤ 0, ∀x ∈ R ;
f(x)=0 ⇔ x = −
b
2a

Δ〉 0, x1 ≠ x 2 ∈ R
f(x) ≥ 0, ∀x ∈ [ x1 , x 2 ] ;

∀x ∈ (−∞, x1 ) ∪ ( x 2 ,+∞)
f(x)<0,

20
 ⎛ b ⎞
Pentru x ∈ ⎜ − ∞,− ⎟ func ia este strict cresc toare;
⎝ 2a ⎠
Pentru x ∈ [− ,+∞), func ia este strict descresc toare.
b
2a

6. NUMERE COMPLEXE

1. NUMERE COMPLEXE SUB FORM ALGEBRIC

⎧ ⎫
C = ⎨z z = a + ib, a, b ∈R, i2 = −1⎬
⎩ ⎭
- mul imea numerelor complexe.
z=a+ib=Re z+Im z

OPERA II CU NUMERE COMPLEXE

Fie z1 = a + ib, z 2 = c + id . Atunci:

1. z1 = z 2 ⇔ a = c si b=d.
2. z1 + z 2 = ( a + c ) + i (b + d ).
3. z1 ⋅ z 2 = ( a ⋅ c − b ⋅ d ) + i ( a ⋅ d + b ⋅ c).
4. z1 = a − ib, conjugatul lui z1
z1 a ⋅ c + b ⋅ d b⋅c − a⋅d
= 2 +i 2
c +d c +d2
5. 2
z2

= 2 −i 2
1 a b
z1 a + b a + b2
6. 2
.

21
PUTERILE LUI i

4k
= 1;
= i;
1. i
4 k +1

= −1 ;
2. i
4k +2

= −i ;
3. i
4 k +3
4. i

5. i = n , i = = −i ;
−n 1 −1 1

⎧i n , n par
i i

⎪
−n
= (−i ) = (−1) ⋅ i = ⎨
⎪− i n , n impar
n n n
6. i

z = a 2 + b 2 - modulul nr. complexe

PROPRIET ILE MODULULUI

1. z ≥ 0, z = 0 ⇔ z = 0 2. z ⋅ z = z 3. z = z
2

4. z1 ⋅ z 2 = z1 ⋅ z 2

= , z2 ≠ 0
z1 z1
5.
z2 z2
z1 − z 2 ≤ z1 ± z 2 ≤ z1 + z 2 = z
n n
6. 7. z

8. z ∈ C ; z ∈ R ⇔ Im z = 0 ⇔ z = z

ECUA II:

z2 = a + ib ⇒ z1,2 = ± a + ib ⇒
⎡ a + a2 + b2 − + + 2 ⎤
z1,2 = ±⎢ ±i ⎥
2
a a b
⎢ ⎥
⎣ ⎦
2 2

‚+’ dac b pozitiv; ‚-‚ dac b negativ

22
 − b ± b 2 − 4ac
ax 2 + bx + c = 0 ⇒ x1, 2 =
2a
daca Δ = b 2 − 4ac ≥ 0 sau
−b±i −Δ
x1, 2 = daca Δ〈0
2a

NUMERE COMPLEXE SUB FORM GEOMETRIC

Forma trigonometric a numerelor complexe:

z= ρ (cos ϕ + i sin ϕ ) ,

⎧0, (a, b) ∈ I
⎪
⎪
ϕ = arctg + kπ , k = ⎨1, ( a , b ) ∈ II , III
b
⎪
⎪ 2,
a
( a , b ) ∈ IV
⎩

ρ = z = a + b se numeşte raza polar a lui z

2 2

Fie z1= ρ 1 (cos ϕ 1 + i sin ϕ 1 ) şi z2= ρ 2 (cos ϕ 2 + i sin ϕ 2 ) ;

z1=z2 ρ 1 = ρ 2 , si exista k ∈ Z a.i ϕ 1 = ϕ 2 + kπ

z1 ⋅ z 2 = ρ 1 ⋅ ρ 2 [cos(ϕ 1 + ϕ 2 ) + i sin(ϕ 1 + ϕ 2 )
z1 = ρ 1 (cos ϕ 1 − i sin ϕ 1 )

23
 = [cos(−ϕ 1 ) + i sin(−ϕ 1 )]
z1 ρ 1
1 1

z2 ρ2
= [cos(ϕ 2 − ϕ1 ) + i sin(ϕ 2 − ϕ1 )]
z1 ρ 1
z1 = ρ 1 (cos nϕ 1 + i sin nϕ 1 ), n ∈ R
n n

ϕ + 2kπ
n z = n ρ (cos 1
ϕ + 2kπ
1 1 + i sin 1 ), k ∈ 0, n − 1
n n

7. FUNCTIA EXPONENTIAL

Def. f: R→ (0,∞), f(x)= a x , a〉 0, a ≠ 1

Dac a 〉1 ⇒ f este strict cresc toare

x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〈 a x2
Dac a ∈ (0,1) ⇒ f este strict descresc toare
x1 〈 x 2 ⇒ a x1 〉 a x2

Fie a,b ∈ (0, ∞ ), a, b ≠ 1, x, y ∈ R ⇒

Propriet i:

24
 ⋅a = a x+ y

(a )x
x y
a
⋅b = a ⋅a
(a )
x y

= a x⋅y
x y

= a x− y
,a ≠ 0
x
a
y
a
⎛ a ⎞
⎜ ⎟ = ,b ≠ 0
x x
a
⎝ b ⎠
x
b
a = 1
0

− x
= ,a ≠ 0
1
a
a x
pentru a 〈 0 , nu se defineste a x

Tipuri de ecua ii:

1. a f ( x ) = b, a〉 0, a ≠ 1, b〉 0 ⇒ f ( x) = log a b
2. a f ( x ) = a g ( x ) , a〉 0, a ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x)
3. a f ( x ) = b g ( x ) , a, b〉 0, a, b ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) ⋅ log a b
4. ecua ii exponen iale reductibile la ecua ii algebrice printr-o
substitu ie.
5. ecua ii ce se rezolv utilizând monotonia func iei
exponen iale.

a>1, a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≤ g ( x)
Inecua ii

a ∈ (0,1) a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≥ g ( x)

25
 FUNCTIA LOGARITMIC

Def: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a〉 0, a ≠ 1 ,x>0

Dac a 〉1 ⇒ f este strict cresc toare

x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〈 log a x 2
Dac a ∈ (0,1) ⇒ f este strict descresc toare
x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〉 log a x 2

Fie a,b c ∈ (0, ∞ ), a, b, c ≠ 1, x, y ∈ (0, ∞), m ∈ R ⇒

Propriet i:

a y
= x 〉 0 ⇒ y = log x
x ⋅ y = log x + log
a

log a a a y

= log x − log
x
log a a a y
y

26
log a a m
= m, log a b m
= m log a b

b = = log
log c b 1
log a , b a
log c a log a b
a log b c
= c log b a
, x = a log a x

log a 1 = 0, log a a = 1.
Tipuri de ecua ii:

1. log f ( x ) g ( x) = b, f , g 〉 0, f ≠ 1 ⇒ g ( x) = f ( x) b
2. log a f ( x) = log a g ( x) ⇒ f ( x) = g ( x)
3. log a f ( x) = log b g ( x) ⇒ f ( x) = a b
log g ( x )

4. ecua ii logaritmice reductibile la ecua ii algebrice printr-o

substitu ie.
5. ecua ii ce se rezolv utilizând monotonia func iei logaritmice.

Inecua ii

a>1, log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≤ g ( x)

a ∈ (0,1) log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≥ g ( x)

27
 8. BINOMUL LUI NEWTON

În 1664 Isaac Newton (1643-1727) a g sit urm toarea formul

pentru dezvoltarea binomului (a+b)n. Deşi formula era cunoscut înc din
antichitate de c tre matematicianul arab Omar Khayyam (1040-1123),
Newton a extins-o şi pentru coeficien i ra ionali.

TEOREM : Pentru orice num r natural n şi a şi b numere reale

(a+b)n =Cn0an +Cn1an−1⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 +..........

exist rela ia:

+Cn an−k ⋅bk +.....+Cn bn

k n

(1)
0 1 n
Numerele C n , C n ,...., C n se numesc coeficien ii binomiali ai
dezvolt rii;
Este necesar s se fac distinc ie între coeficientul unui termen
al dezvolt rii şi coeficientul binomial al acelui termen.
Exemplu: (a+2b)4= a4 + 4a 3 .2b+…..
Coeficientul celui de-al doilea termen este 8 iar
coeficientul binomial este C41 =4;
Pentru (a-b)n avem urm toarea form a binomului lui Newton:

(a−b)n =Cn0an −Cn1an−1 ⋅b+Cn2an−2 ⋅b2 −..........

.+(−1)kCn an−k ⋅bk +.....+(−1)nCn bn
k n

(1’)

Propriet i:

Dac n=2k ⇒ coeficientul binomial al termenului din mijloc al dezvolt rii

1. Num rul termenilor dezvolt rii binomului (a+b)n este n+1;

Dac n=2k+1 ⇒ Cnk şi Cnk+1 sunt egali şi sunt cei mai mari;
este Cnk şi este cel mai mare.

Cno<Cn1<……<Cnk >Cnk+1>…..>Cnn daca n este par, n=2k

28
 Cno<Cn1<……<Cnk =Cnk+1>…..>Cnn daca n este impar, n=2k+1.

2. Coeficien ii binomiali din dezvoltare, egal dep rta i de termenii

extremi ai dezvolt rii sunt egali între ei.

Cn = Cn
k n−k

(2)

3. Termenul de rang k+1 al dezvolt rii (sau termenul general al

Tk+1 =Cn an−k ⋅bk , k =0,1,2,....,n

dezvolt rii) este
k

(3)

⇒ Formula binomului lui Newton scris restrâns are forma:

(a + b )n = ∑ C n k a n − k b k .
n

k =0
(4)
4. Rela ia de recuren între termenii succesivi ai dezvolt rii este

Tk + 2 n − k b
urm toarea:

= ⋅
Tk +1 k + 1 a
(5)

C +C +C +..........
...+C =(1+1)
5. Pentru a=b=1 se ob ine
0 1 2 n n
n n n n
(6)
ceea ce înseamn c num rul tuturor submul imilor unei mul imi cu n
elemente este 2n .

29
 9. Vectori şi opera ii cu vectori

Defini ie:
Se numeşte segment orientat, o pereche ordonat de
puncte din plan;
Se numeşte vector, mul imea tuturor segmentelor
orientate care au aceeaşi direc ie, aceeaşi lungime şi acelaşi
sens cu ale unui segment orientat.
Observa ii:
Orice vector AB se caracterizeaz prin:
- modul(lungime,norm ), dat de lungimea segmentului
AB;
- direc ie, dat de dreapta AB sau orice dreapt paralel
cu aceasta;
- sens, indicat printr-o s geat de la originea A la
extremitatea B.
Nota ii: AB vectorul cu originea A şi extremitatea B;
AB = ( x − x 0 ) 2 + ( y − y 0 ) 2 - modulul vectorului AB unde
A(x0,y0), B(x.y).
Defini ie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direc ie,
acelaşi sens şi acelaşi modul. Doi vectori se numesc opuşi dac
au aceeaşi direc ie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
- AB = BA .
Adunarea vectorilor se poate face dup regula triunghiului sau
dup regula paralelogramului:

30
λ ⋅ v = 0 ⇔ λ = 0 sau v = 0, ∀λ ∈ R
Daca λ ≠ 0, v ≠ 0 ⇒ λ ⋅ v = λ ⋅ v , λ ⋅ v are direc ia şi sensul

vectorului v dac λ 〉 0 şi sens opus lui v dac λ 〈0 .

Defini ie:
Doi vectori se numesc coliniari dac cel pu in unul este nul sau
dac amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direc ie. În caz contrar
se numesc necoliniari.

vectori coliniari vectori necoliniari

Teorem :
Fie u ≠ 0 şi v un vector oarecare.
Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ R a.i. v = λ ⋅ u .

31
Punctele A, B, C sunt coliniare
⇔ AB si AC sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ Ra.i. AB = λ ⋅ AC .

AB CD ⇔ AB si CD sunt coliniari;
Dac u şi v sunt vectori necoliniari atunci
∃x, y ∈ R a.i. x ⋅ u + y ⋅ v = 0 ⇔ x = y = 0 .

Teorem : Fie a şi b doi vectori necoliniari. Oricare ar fi

vectorul v , exist α , β ∈ R(unice) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b .

( )
Vectorii a şi b formeaz o baz .
α , β se numesc coordonatele vectorului v în baza a, b .

Defini ie:
Fie XOY un reper cartezian. Consider m punctele A(1,0),

B(0,1). Vectorii i = OA si j = OB se numesc versorii axelor

de coordonate. Ei au modulul egal cu 1, direc iile axelor şi
sensurile semiaxelor pozitive cu OX şi OY.

( )
Baza i, j se numeşte baz ortonormat .

32
v = A' B ' + A' ' B ' ' = x ⋅ i + y ⋅ j x=xB- xA, y=yB- yA
v = prOX v ⋅ i + prOY v ⋅ j AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2
Teorem :
Fie u ( x, y ), v( x' , y ' ) . Atunci:
1) u + v are coordonatele (x+x’.y+y’);
2) ∀λ ∈ R, λ ⋅ v are coordonatele ( λ x’, λ y’);
3) u ( x, y ), v( x' , y ' ) sunt coliniari

⇔ = = k , x' , y ' ≠ 0. ⇔ xy '− x' y = 0.

x y
x' y '
4) Produsul scalar a doi vectori nenuli.

u ⋅ v = u ⋅ v ⋅ cos α unde α = m(u, v), α ∈ [0, π ].

x ⋅ x'+ y ⋅ y '
cos α =
x 2 + y 2 ⋅ ( x' ) 2 + ( y ' ) 2
π π
α ∈ [0, ] ⇒ u ⋅ v ≥ 0; α ∈ ( , π ] ⇒ u ⋅ v〈0
2 2
Fie u ( x, y ), v( x' , y ' ) nenuli. Atunci:
u ⋅ v = 0 ⇔ u ⊥ v ⇔ x ⋅ x'+ y ⋅ y ' = 0.

u ⋅ u = u ≥ 0, ∀u.
2

u ⋅ u = 0 ⇔ u = 0.

i ⋅ i = j ⋅ j = 1; i ⋅ j = 0.
Vectori de pozi ie. Dac rA , rB
sunt vectori de pozi ie, atunci: AB = rB − rA

33
 10. Func ii trigonometrice

Semnul func iilor trigonometrice:

→ [− 1,1]
⎡ π π⎤
Sin: ⎢ −
⎣ 2 2 ⎥⎦
,

⎡ π π⎤
arcsin:[-1,1]→ ⎢− , ⎥
⎣ 2 2⎦

[ ] [
Cos: 0, π → − 1,1 ]

arccos:[-1,1] → [0, π ]

34
 ⎛ π π⎞
Tg: ⎜ − , ⎟→R
⎝ 2 2⎠

⎛ π π⎞
arctg:R→ ⎜ − , ⎟
⎝ 2 2⎠

π
Reducerea la un unghi ascu it
Fie u ∈ (0, ) Not m sgn f= semnul func iei f; cof = cofunc ia lui f

π
2
⎧
⎪ sgn f (k ± u ) ⋅ sin u, k = par
⎛ π ⎞ ⎪
sin ⎜ k ± u ⎟ = ⎨
⎠ ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cos u, k = impar
2
⎝ 2
Analog pentru

⎪⎩ 2

⎧ π
celelalte;

π ⎪⎪sgn f (k 2 ± u ) ⋅ f (u ), k = par
În general, f ( k ± u ) = ⎨
⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cof (u ), k = impar
⎪⎩
2
2

35
Fie x un unghi, a un num r real şi k ∈ Z .
Ecua ii trigonometrice

sin x = a, a ≤ 1 ⇒ x = (−1) k arcsin a + kπ , dacă a ∈ [0,1]

= ( − 1)
k +1
arcsin a + kπ , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

cos x = a, a ≤ 1 ⇒ x = ± arccos a + 2kπ , dacă a ∈ [0,1]

= ± arccos a + ( 2 k + 1)π , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

tgx = a, a ∈ R ⇒ x = arctga + kπ

arcsin(sin x) = a ⇒ x = (−1) k a + kπ
arccos(cos x) = a ⇒ x = ± a + 2kπ
arctg (tgx) = a ⇒ x = a + kπ

sin f ( x) = sin g ( x) ⇒ f ( x) = (−1) k g ( x) + kπ

cos f ( x) = cos g ( x) ⇒ f ( x) = ± g ( x) + 2kπ
tgf ( x) = tgg ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) + kπ , k ∈ Z

Ecua ii trigonometrice reductibile la ecua ii care con in aceeaşi

func ie a aceluiaşi unghi;
Ecua ii omogene în sin x şi cos x de forma: asin x+bcos x=0; asin2
x+bsin x .cos x+ ccos2 x=0
Ecua ii trigonometrice care se rezolv prin descompuneri în factori;
Ecua ii simetrice în sin x şi cos x;
Ecua ii de forma:

a sin x + b cos x + c = 0 : a ⇒ sin x + tgϕ cos x = − ⇒

c
a
x + ϕ = (−1) k arcsin(− cos ϕ ) + kπ
c
a
a sin x + b cos x ≤ a2 + b2
Observa ie important : Prin ridicarea la putere a unei ecua ii
trigonometrice pot ap rea solu ii str ine iar prin împ r irea unei ecua ii
trigonometrice se pot pierde solu ii;

36
 FORMULE TRIGONOMETRICE

sin 2 α + cos 2 α = 1 ⇒ cos α = ± 1 − sin 2 α ;

α ∈ R
sin α = ± 1 − cos α
1.
2

sin α 1 − cos 2 α
2.

tgα = ± =± ⇒ tg 2α + 1 =
cos α cos 2 α
1
1 − sin α
;

tgα
2

cos α = ± ; sin α = ±
1
1 + tg 2α 1 + tg 2α
3. ;

cos(α + β ) = cos α cos β − sin α sin β ;

cos(α − β ) = cos α cos β + sin α sin β ;
4.

sin(α + β ) = sin α cos β + sin β cos α ;

5.

sin(α − β ) = sin α cos β − sin β cos α ;

6.

tgα + tgβ tgα − tgβ

7.

tg (α + β ) = ; tg (α − β ) =
1 − tgα ⋅ tgβ 1 + tgα ⋅ tgβ
8. ;

ctgα ⋅ ctgβ − 1 ctgα ⋅ ctgβ + 1

9.

ctg (α + β ) = ctg (α − β ) =
ctgα + ctgβ ctgα − ctgβ
; ;

10. sin 2α = 2 sin α cos α ;

cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 2 cos 2 α − 1 = 1 − 2 sin 2 α
1 + cos 2α 1 − cos 2α
11.

12. cos 2 α = ; sin 2 α = ;

α 1 + cos α α 1 − cos α
2 2

13. cos = ± ; sin = ± ;

2 2 2 2
α 1 − cos α α 1 + cos α
tg = ± ; ctg = ±
1 + cos α 1 − cos α
14.

2tgα ctg α − 1
2 2

tg 2α = ; ctg 2α =
2

1 − tg α 2ctgα
15. 2
;

37
 α α
1 − tg 2
16. tgα = ctgα =
2tg
α α
2 ; 2;
1 − tg 2
2tg
2 2

3tgα − tg 3α
17.

sin 3α = 3 sin α − 4 sin α ; tg 3α =

1 − 3tg 2α
3

ctg 3α − 3ctgα
cos 3α = 4 cos α − 3 cos α ; ctg 3α =
3ctg 2α − 1
3
;

α sin α 1 − cos α
= = =
1 + cos α sin α α
1
18. tg ;
2
ctg
α α
2
1 − tg 2
19. sin α = cos α =
2tg

2 α 2 α
2 ; 2;
1 + tg 1 + tg
2 2

a+b a−b
sin a + sin b = 2 sin ⋅ cos
a−b a+b
2 2
sin a − sin b = 2 sin ⋅ cos
2 2

a+b a−b
cos a − cos b = −2 sin ⋅ sin
a−b a+b
2 2
cos a + cos b = 2 sin ⋅ cos
2 2

sin( a + b)
tga + tgb =
cos a ⋅ cos b
sin( a − b) sin( a + b)
tga − tgb = ctga + ctgb =
cos a ⋅ cos b sin a ⋅ sin b
sin(b − a )
ctga − ctgb =
sin a ⋅ sin b
38
 sin( a + b) + sin( a − b)
sin a ⋅ cos b =
2
cos(a + b) + cos(a − b)
cos a ⋅ cos b =
2

cos( a − b) − cos( a + b)
sin a ⋅ sin b =
2

arcsin x + arcsin y = arcsin( x 1 − y 2 + y 1 − x 2 )

π π
arcsin x+arccos x= arctg x +arcctg x=
1 π
2 2
arctg x+arctg = arccos(-x)= π -arccos x
x 2

39
 11. ECUA IILE DREPTEI ÎN PLAN

1. Ecua ia cartezian general a dreptei:

Punctul M(x0,y0) ∈ d ⇔ a ⋅ x0 + b ⋅ y 0 + c = 0
ax+by+c=0 (d)

y − y1 x − x1
2. Ecua ia dreptei determinat de punctele A(x1,y1), B(x2,y2):
=
y 2 − y1 x 2 − x1
3. Ecua ia dreptei determinat de un punct M(x0,y0) şi o
direc ie dat ( are panta m)
y-y0=m(x-x0)

y − y1
4. Ecua ia explicit a dreptei (ecua ia normal ):
y=mx+n, unde m = tgϕ = 2
x 2 − x1
este panta

dreptei şi n este ordonata la origine.

5. Ecua ia dreptei prin t ieturi: + = 1, a, b ≠ 0.
x y
a b

6. Fie (d): y=mx+n şi (d’): y=m’x+n’

Dreptele d şi d’ sunt paralele ⇔ m=m’şi n ≠ n’.
Dreptele d şi d’ coincid ⇔ m=m’şi n=n’.
Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare ⇔ mm’= -1.
Tangenta unghiului ϕ a celor dou drepte este
m − m'
tgϕ =
1 + m ⋅ m'
7. Fie d: ax+by+c=0 şi d’: a’x+b’y+c’=0 cu a’,b’,c’ ≠ 0. şi
θ = m(〈 d , d ' )
Dreptele d şi d’ sunt paralele ⇔ = ≠
a b c
a ' b' c '

40
 Dreptele d şi d’ coincid ⇔ = =
a b c
a ' b' c '
Dreptele d şi d’ sunt concurente ⇔ ≠ ⇔
a b

ab’-ba’ ≠ 0.
a ' b'

v ⋅ v' a ⋅ a ' +b ⋅ b '

cos θ = =
v ⋅ v' +b ⋅ a ' +b'
unde
2 2 2 2
a

v (−b , a ), v' (−b' , a ' ) sunt vectorii directori ai dreptelor

d şi d’.
Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare,
d ⊥ d ' ⇔ a ⋅ a ' +b ⋅ b ' = 0
8. Fie punctele A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3), D(x4,y4) în plan.
Dreptele AB şi CD sunt paralele, AB|| CD
⇔ ∃α ∈ R*, a.î AB = α CD sau mAB=mCD.
Dreptele AB şi CD sunt perpendiculare,
AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0
Condi ia ca punctele A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3) s fie
coliniare este:

y 3 − y1 x − x1
= 3
y 2 − y1 x 2 − x1

AB= (x2 − x1 ) + ( y2 − y1 )
9. Distan a dintre punctele A(x1,y1) şi B(x2,y2) este
2 2

Distan a de la un punct M0(x0,y0) la o dreapt h de ecua ie

ax0 + by 0 + c
(h): ax+by+c=0 este dat de:

d ( M 0 , h) =
a2 + b2
.

41
 12. CONICE

1.CERCUL

Defini ie: Locul geometric al tuturor punctelor din plan egal dep rtate de un
punct fix, numit centru se numeşte cerc.

C ( O , r ) = { M ( x , y ) | OM = r }
1. Ecua ia general a cercului
A(x² + y²) + Bx + Cy + D = 0
2. Ecua ia cercului de centru: O(a, b) respectiv O(0, 0) si raza „r”
(x - a)² + (y + b)² = r² ; x² + y² = r²
3. Ecua ia cercului de diametru A(x1;y1), B(x2; y2)
(x - x1)(x - x2) + ( y- y1)(y - y2) = 0

O(0,0) : y = mx ± r 1 + m²
4. Ecua ia tangentei dup o direc ie

O(a,b) : y-b = m(x-a) ± r 1 + m²

5. Ecua ia tangentei în punctul M(x0, y0)
(x· x0) + (y ·y0) = r² respectiv
(x - a)(x0 - a) + (y - b)(y0 - b) = r²
6. Ecuatia normala a cercului
42
x² + y² + 2mx + 2ny + p = 0 cu
O(-m; -n) şi r² = m² + n² - p
7. Ecua ia tangentei în punctul M(x0,y0)
x · x0 + y · y0 + m(x + x0) + n(y + y0) + p = 0
8. Distanta de la centrul cercului O(a, b) la dreapta de ecua ie

| ma − b + n | | ax 0 + by 0 + c |
y = mx + n este
sau ( d =
m² + 1 a ² + b²
d(0,d) = )

9. Ecua iile tangentelor din punctul exterior M(x0, y0)

I. Se scrie ecua ia 4 şi se pune condi ia ca M s apar in cercului de
ecua ie 4.

, Δ =0
II. y - y0 = m(x - x0)
x² + y² = r²

2. ELIPSA

Defini ie: Locul geometric al punctelor din plan care au suma

distan elor la dou puncte fixe, constant , se numeşte elips .

E= {M ( x, y ) MF + MF ' = 2a}
F,F’- focare, FF’ distan a focal

MF,MF’- raze focale

1. Ecua ia elipsei

43
 + =1 ,
x² y ²
b² = a² - c²
a ² b²

2. Ecua ia tangentei la elips

y = mx ± a ² m² + b²

x ⋅ x0 y ⋅ y0
3. Ecua ia tangentei în punctul M(x0, y0) la elips
+ =1 , m=− ⋅
b² x0
a² b² a² y0
4. Ecua iile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0) la
elips
VAR I Se scrie ecua ia 2 şi se pune condi ia ca M s apar in
elipsei de ecua ie 2 de unde rezult m
VAR II Se rezolv sistemul y – y0 = m(x-x0)

+ = 1 cu conditia Δ = 0
x² y ² ,
a ² b²

3. HIPERBOLA

Defini ie: Locul geometric al punctelor din plan a c ror

diferen la dou puncte fixe este constant , se numeşte
hiperbol

44
H: = { M(x,y) | |MF – MF’| = 2a }
b
y=± x --ecua ia asimptotelor
a

1. Ecua ia hiperbolei
− = 1 , b² = c² - a² ;
x² y ²
a ² b²
Daca a = b => hiperbola echilateral

y = mx ± a ² m² − b ²
2.Ecua ia tangentei la hiperbol

x ⋅ x0 y ⋅ y 0
3. Ecua ia tangentei în punctul M(x0, y0)
− =1 , m= ⋅
b² x0
a² b² a² y0
4. Ecua iile tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0)
VAR I. Se scrie ecua ia 2 si se pune condi ia ca M s apar in
hiperbolei de ecua ie 2, de unde rezult m.
VAR II. Se rezolva sistemul
y - y0 = m(x - x0)
− =1 cu Δ = 0
x² y ²
,
a ² b²

4. PARABOLA

Defini ie: Locul geometric al punctelor egal dep rtate de un punct

fix, (numit focar) şi o dreapt fix (numit directoare), se numeşte
parabol .

45
P: = { M(x, y) | MF = MN }
(d): x = −
p
( locul geometric al punctelor din plan de unde putem
2
duce tangente la o parabol ).
1. Ecua ia parabolei
y² = 2px
2. Ecua ia tangentei la parabol
P
y = mx +
2m
3. Ecua ia tangentei în M (x0, y0)
y·y0 = p(x + x0)

VAR I. Se scrie ecua ia 2 şi se pune condi ia ca M ∈ (ecuatia 2) =>

4. Ecuatia tangentelor dintr-un punct exterior M(x0, y0)

m
VAR II. Se rezolv sistemul

cu Δ = 0
y - y0 = m(x - x0)
y² = 2px

46
 13. ALGEBRA LINIAR

⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a + x b + y⎞
1. MATRICE.

⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝c d ⎠ ⎝z t ⎠ ⎝c + z d +t ⎠
Adunarea matricelor

⎛ x y⎞ ⎛a⋅ x a ⋅ y⎞
a ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ z t ⎠ ⎝ a ⋅ z a ⋅t ⎠

⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a ⋅ x + b ⋅ z a ⋅ y + b⋅t ⎞
Înmul irea matricelor
⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ c d ⎠ ⎝ z t ⎠ ⎝c ⋅ x + d ⋅ z c ⋅ y + d ⋅t ⎠
⎛a b ⎞ ⎛a c ⎞
Transpusa unei matrice ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
T

⎝c d ⎠ ⎝b d ⎠
2. DETERMINAN I.

= a⋅ d −b⋅ c;
a b
c d
a b c
d e f = a⋅e⋅i + d ⋅ h⋅c + g ⋅b⋅ f − c⋅e⋅ g − f ⋅ h⋅ a −i ⋅b⋅ d
g h i

Propriet i:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul
matricei transpuse;
2. Dac toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice
sunt nule, atunci determinantul matricei este nul;
3. Dac într-o matrice schimb m dou linii(sau coloane) între
ele ob inem o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei ini iale.
4. Dac o matrice are dou linii (sau coloane) identice atunci
determinantul s u este nul;
47
5. Dac toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei
matrice sunt înmul ite cu un element a, ob inem o matrice al
c rei determinant este egal cu a înmul it cu determinantul
matricei ini iale.
6. Dac elementele a dou linii(sau coloane) ale unei matrice
sunt propor ionale atunci determinantul matricei este nul;

elementele unei linii i sunt de forma aij = aij +aij

7. Dac la o matrice p tratic A de ordin n presupunem c
' ''

atunci det A = det A’ +det A’’;

8. Dac o linie (sau coloan ) a unei matrice p tratice este o
combina ie liniar de celelate linii(sau coloane) atunci
determinantul matricei este nul.
9. Dac la o linie (sau coloan ) a matricei A adun m
elementele altei linii (sau coloane) înmul ite cu acelaşi element
se ob ine o matrice al c rei determinant este egal cu
determinantul matricei ini iale;
10. Determinantul Vandermonde:
1 1 1
a b c = (b − a )(c − a )(c − b) ;
a2 b2 c2
11. Dac într-un determinant toate elementele de deasupra

atunci determinantul este egal cu a ⋅ c ⋅ f ;

diagonalei principale sau de dedesubtul ei sunt egale cu zero,

a 0 0
b c 0 = a⋅c⋅ f
d e f

a⋅x a⋅ y a⋅z
12. Factor comun
x y z
b⋅ m b⋅ n b ⋅ p = a ⋅b ⋅ m n p
u v r u v r

48
3. Rangul unei matrice

Fie A ∈ M m , n (C ) , r ∈ N, 1 ≤ r ≤ min(m, n) .
Defini ie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,
determinantul format cu elementele matricei A situate la
intersec ia celor r linii şi r coloane.
Defini ie: Fie A ≠ Om , n o matrice . Num rul natural r este
rangul matricei A ⇔ exist un minor de ordinul r al lui A,
nenul iar to i minorii de ordin mai mare decât r+1 (dac exist )

Teorema: Matricea A are rangul r ⇔ exist un minor de

sunt nuli.

Teorema: Fie A ∈ M m, n (C ), B ∈ M n , s (C ) . Atunci orice minor

ordin r al lui A iar to i minorii de ordin r+1 sunt zero.

de ordinul k , 1 ≤ k ≤ min(m, s) al lui AB se poate scrie ca o

combina ie liniar de minorii de ordinul k al lui A (sau B).
Teorema: Rangul produsului a dou matrice este mai mic sau

Defini ie: ∈ M n (C ) . A este inversabil ⇔ det A ≠ 0.( A este

egal cu rangul fiec rei matrice.

nesingular ).
Teorema: Inversa unei matrice dac exist este unic .
Observa ii: 1) det (A·B) =det A· det B.
2) A−1 = ⋅ A*
1

( A→A → A* = ((−1)i+ j dij)i, j → A−1 )

τ
det A

3) A-1 ∈ M n ( Z ) ⇔ det A = ± 1 .

Stabilirea rangului unei matrice:

Se ia determinantul de ordinul k-1 şi se bordeaz cu o
linie (respectiv cu o coloan ). Dac noul determinant este nul
rezult c ultima linie(respectiv coloan )este combina ie
liniar de celelalte linii (respectiv coloane).

49
Teorema: Un determinant este nul ⇔ una din coloanele
(respectiv linii) este o combina ie liniar de celelalte
coloane(respectiv linii).
Teorema: Rangul r al unei matrice A este egal cu num rul
maxim de coloane(respectiv linii) care se pot alege dintre
coloanele (respectiv liniile) lui A astfel încât nici una dintre ele
s nu fie combina ie liniar a celorlalte.

4. Sisteme de ecua ii liniare

Forma general a unui sistem de m ecua ii cu n necunoscute

⎧a11 x1 + a12 x2 + ........... + a1n xn = b1

este:

⎪
(1 ⎨.............................................
⎪a x + a x + .......... + a x = b
sau
⎩ m1 1

∑
m2 2 mn n m

=
n
a ij x
j =1
j bi

Unde A (aij) 1 ≤ i ≤ m , 1 ≤ j ≤ n - matricea coeficien ilor

necunoscutelor.
⎛ a11 ... a1n b1 ⎞
⎜ ⎟
Matricea A = ⎜ ⎟ se numeşte matricea extins
⎜a ⎟
...
⎝ m1 .... amn bm ⎠

Defini ie: Un sistem de numere α1 ,α 2 ,.......α n se numeşte

a sistemului.

solu ie a sistemului (1) ⇔

∑a α = b i , i = 1, m .
n

j =1
ij j

- Un sistem se numeşte incompatibil ⇔ nu are solu ie;

Defini ie:

- Un sistem se numeşte compatibil ⇔ are cel pu in o solu ie;

- Un sistem se numeşte compatibil determinat ⇔ are o
singur solu ie;

50
 - Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat ⇔ are o
infinitate de solu ii;

Fie A, B ∈ M n (C ) .
Rezolvarea matriceal a unui sistem

A−1 A ⋅ X = B ⇒ X = A−1 ⋅ B ⇒ X j = ⋅ ∑ aij ⋅ bi , j = 1, n .

n
1
det A i =1

Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:

Teorema lui Cramer: Dac det A not Δ ≠ 0 , atunci sistemul
Δi
Δ
AX=B are o solu ie unic Xi= .

este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu

Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecua ii liniare

rangul matricei extinse.

compatibil ⇔ to i minorii caracteristici sunt nuli.

Teorema lui Rouche: Un sistem de ecua ii liniare este

Not m cu m-num rul de ecua ii;

n- num rul de necunoscute;
r -rangul matricei coeficien ilor.

I m=n=r Sistem compatibil Δ≠0

m=r 〈 n
determinat
II Sistem compatibil Minorul
nedeterminat principal este
nenul
Sistem compatibil Dac to i

n=r 〈 m
determinat sau minorii
III caracteristici
sunt nuli

51
 Sistem Exist cel
incompatibil pu in un minor
caracteristic

r 〈 n, r 〈 m
nenul
IV Sistem compatibil Dac to i
nedeterminat sau minorii
caracteristici
sunt nuli
Sistem Exist cel
incompatibil pu in un minor
caracteristic
nenul

Teorema: Un sistem liniar şi omogen admite numai solu ia

banal ⇔ Δ ≠ 0

52
 14. SIRURI DE NUMERE REALE

1. Vecin t i. Puncte de acumulare.

Defini ia 1 : Se numeşte şir , o func ie f : N → R definit prin f(n) =

Not m (a n )n∈N : a 0 , a1 , a 2 ,.............sau a1 , a 2 , a3 ,...........

an .

şirului (a n )n∈N .
Orice şir are o infinitate de termeni; a n este termenul general al

Defini ia 2 : Dou şiruri (a n )n∈N , (bn )n∈N sunt egale

⇔ a n = bn , ∀n ≥ k ∈ N
Defini ia 3: Fie a ∈ R. Se numeşte vecin tate a punctului a ∈ R, o
mul ime V pentru care ∃ ε >0 şi un interval deschis centrat în a de
forma (a- ε , a+ ε) ⊂ V.
Defini ia 4: Fie D ⊆ R. Un punct α ∈ R se numeşte punct de

un punct din D- {α } ⇔ V ∩(D- {α }) ≠ Ǿ. Un punct x ∈ D care nu e

acumulare pentru D dac în orice vecin tate a lui α exist cel pu in

punct de acumulare se numeşte punct izolat.

2. Şiruri convergente

Defini ia 5 : Un şir (a n )n∈N este convergent c tre un num r a ∈ R

dac în orice vecin tate a lui a se afl to i termenii şirului cu excep ia
lim a n = a
unui num r finit şi scriem a n ⎯n⎯
⎯→ a sau
n→∞
→∞

a se numeşte limita şirului .

Teorema 2: Fie (a n )n∈N un şir de numere reale. Atunci:

Teorema 1: Dac un şir e convergent , atunci limita sa este unic .

(a n )n∈N este monoton cresc tor ⇔ a n ≤ a n +1 , ∀n ∈ N sau

a n +1 − a n ≥ 0, sau ≥ 1;
a n +1
an

53
(a n )n∈N este stict cresc tor ⇔ a n 〈 a n +1 , ∀n ∈ N sau

a n +1 − a n 〉 0, sau 〉1 ;
a n +1

(a n )n∈N
an
este monoton descresc tor ⇔ a n ≥ a n +1 , ∀n ∈ N sau

a n +1 − a n ≤ 0, sau ≤ 1;
a n +1

(a n )n∈N
an
este strict descresc tor ⇔ a n 〉 a n +1 , ∀n ∈ N sau

a n +1 − a n 〈 0, sau 〈1 .
a n +1

Defini ia 6. Un şir (a n )n∈N este m rginit ⇔

an
∃ M ∈ R astfel
încât a n ≤ M sau

∃α , β ∈ R astfel încât α ≤ an ≤ β .
Teorema 3: Teorema lui Weierstrass: Orice şir monoton şi

Defini ia 7: Dac un şir are limit finit ⇒ şirul este convergent.

m rginit este convergent.

Dac un şir are limit infinit + ∞ sau −∞ ⇒ şirul este

divergent.
Teorema 4: Orice şir convergent are limit finit şi este m rginit dar
nu neap rat monoton.
Teorema 5: Lema lui Cesaro:
Orice şir m rginit are cel pu in un subşir convergent.
Defini ia 8: Un şir e divergent fie dac nu are limit , fie dac are o
limit sau dac admite dou subşiruri care au limite diferite.

(a n )n∈N ∈ R+ *
OBS: Orice şir cresc tor are limit finit sau infinit .
Teorema 6: Dac este un şir strict cresc tor şi

lim a n = +∞ ⇒ lim =0
1
nem rginit atunci an . Un şir
n→∞
descresc tor cu termenii pozitivi este m rginit de primul termen şi de
0.

54
3. Opera ii cu şiruri care au limit

Teorema 7: Fie (a n )n∈N , (bn )n∈N şiruri care au limit :

a n ⎯n⎯
⎯→ a , b n ⎯n⎯
→∞
⎯→ b .
→∞
Dac opera iile
a+b,ab
a b
, a au sens atunci şirurile
b
an + bn , an − bn ,α ⋅ an , an ⋅ bn , n , an n au
.
a b
lim ită
bn
lim( a n + bn )= lim a n +lim bn ;
lim( a n ⋅ bn )=lim a n .lim bn ;
n→ ∞ n→ ∞ n→ ∞

lim( α ⋅ a n )=α·lim a n ; =
a n lim a n
lim
bn lim bn
= (lim a n ) lim bn
bn
lim a n

lim (log a a n ) = log a (lim a n )

lim k a n = k lim a n

Prin conven ie s-a stabilit: ∞+∞=∞ ; a+∞=∞,a ∈ R; a+(-∞)=-∞; -

∞+(-∞)=-∞; a·∞=∞ ,a>0;
a·∞=-∞,a<0; ∞·(-∞)=-∞; -∞·(-∞)=∞; ∞ ∞ = ∞; ∞ −∞ = 0;
⎧
⎪∞, dacă a〉 0
0 = 0;
∞
∞ =⎨
⎪0, dacă a〈 0
a

⎩
±∞
1∞ , 1−∞ , ∞0.
±∞
Nu au sens opera iile: ∞-∞, 0·(±∞); ,

Teorema 8: Dac a n − a ≤ bn şi bn → 0 ⇒ a n ⎯n⎯

⎯→ a
→∞

Dac a n ≥ bn şi bn → ∞ ⇒ a n ⎯n⎯
⎯→ ∞
→∞

55
 Dac a n ≤ bn şi bn → −∞ ⇒ a n ⎯n⎯
⎯→ −∞
→∞

Dac a n ⎯n⎯
⎯→ a ⇒
→∞
a n ⎯n⎯
⎯→ a .
→∞

Dac a n ⎯n⎯
⎯→ 0 ⇒
→∞
a n ⎯n⎯
⎯→ 0 .
→∞

(a n )n∈N este
iar (bn )n∈N este un şir m rginit, atunci şirul produs a n ⋅ bn este
Teorema 9: Dac şirul convergent la zero,

convergent la zero.

4. Limitele unor şiruri tip

⎧
⎪ 0 , dac ă q ∈ ( − 1,1)
⎪
⎪1, dac ă q = 1
lim q = ⎨
⎪ ∞ , dac ă q 〉1
n

n→∞
⎪
⎪
⎩ nu exist ă , dac ă q ≤ − 1

( )
⎧⎪ ∞ , a 〉 0
lim a 0 n p + a1n p −1 + .... + a p = ⎨
⎪⎩ − ∞ , a 0 〈 0
0

n→∞

⎧
⎪0, dacă p〈q
⎪ a0
⎪ , dacă p = q
a0 ⋅ n + a1 ⋅ n + .......+ a p ⎪⎪ b0
p −1

=⎨
p

n →∞ b0 ⋅ n + b1 ⋅ n + ..... + bq ⎪∞, dacă p〉 q şi 0 〉0

q −1
lim q a
⎪
⎪
b0

⎪− ∞, dacă p〉q şi 0 〈0.

a
⎪⎩ b0

56
 ⎛ 1⎞ ⎛ 1 ⎞
lim ⎜1 + ⎟ = e ≈ 2,71...... lim ⎜⎜ 1 + ⎟⎟ =e
xn
n

⎝ n ⎠ ⎝ x n ⎠

n→∞ x n →∞

lim (1 + xn ) xn = e =1
1 sin xn
lim
xn
x n →0 x n →0

=1 =1
arcsin x n tgx n
lim lim
xn xn
x n →0 x n →0

ln(1 + xn )
=1 =1
arctgx n
lim lim
xn xn
x n →0 x n →0

a xn − 1 (1 + xn )r − 1
lim = ln a lim =r
xn xn
x n →0 x n →0

=∞ =0
e xn ln x n
lim p lim p
xn xn
x n →∞ x n →∞

57
 15. LIMITE DE FUNC II

Defini ie: O func ie f:D ⊆ R → R are limit lateral la stânga (

respectiv la dreapta) în punctul de acumulare
x0 ⇔ există l s ∈ R (respectiv l d ∈ R) a. î. lim f(x)= l s ,

x → x0
(respectiv lim f(x) = l d ).
x → x0
x〈 x0 x〉 x0

Defini ie: Fie f:D ⊆ R → R , x0 ∈ D un punct de acumulare.

Func ia f are limit în x0 ⇔ l s ( x0 ) = l d ( x0 )

Propriet i:

x → x0
1. Dac lim f(x) exist , atunci aceast limit este unic .

lim f ( x) = l .
x → x0
2. Dac lim f(x) =l atunci

x → x0 Reciproc nu.
lim f ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = 0
x → x0
3. Dac

4. Fie f,g:D ⊆ R → R , ∃ U o vecin tate a lui x0 ∈ D astfel

încât f(x) ≤ g(x) ∀x ∈ D ∩ U − {x0 } şi dac exist

lim f ( x), lim g ( x) ⇒ lim f ( x) 〈 lim g ( x)

x → x0 , x → x0 x → x0 x → x0

58
5. Dac f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ) ∀ x ∈ D ∩ U − {x 0 } şi

∃ lim f ( x ) = lim h ( x ) = l ⇒ ∃ lim g ( x ) = l .

x→x0 x→x0 x→x0

∀ x ∈ D ∩ U − {x0 } şi
6.
f ( x) − l ≤ g ( x)

Dac lim g ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = l

7. Dacă lim f ( x) = 0 şi ∃M 〉 0 a.î. g ( x) ≤ M .

⇒ lim f ( x) ⋅ g ( x) = 0

Dacă f ( x) ≥ g ( x) şi lim g ( x) = +∞
⇒ lim f ( x) = +∞.
f ( x) ≤ g ( x) lim g ( x = −∞
8.
Dacă şi
⇒ lim f ( x) = −∞.

OPERA II CU FUNC II

Dacă există lim f ( x) = l1 , lim g ( x) = l2 şi au

l1 + l2 , l1 − l2 , l1 ⋅ l2 , 1 , l1 2 , l1
l l
sens operatiile
l2

1. lim(f(x) ± g(x))= l1 ± l 2 .
atunci:

2. limf(x)g(x)= l1 ⋅ l 2

59
 =
f ( x) l1
3.lim
g ( x) l 2
4.lim f ( x) g ( x ) = l1 2
l

5.lim f ( x) = l1

P(X)=a0xn + a1xn-1 + ……………..+an ,a0 ≠ 0

lim P( x) = a0 (±∞)
n

x⎯
⎯→ ±∞

0, dac q ∈ (− 1,1)
x
lim q = 1, dac q=1
x ⎯⎯→ ∞

∞,
q ≤ −1
dac q>1
nu dac
exist ,

60
 ⎧
⎪0, dacă p 〈 q
⎪ a0
⎪ , dacă p = q
a 0 ⋅ x + a1 ⋅ x + ....... + a p ⎪⎪ b0
p −1

=⎨
p

x → ∞ b0 ⋅ x + b1 ⋅ x + ..... + bq ⎪∞ , dacă p 〉 q şi 〉 0
q −1
lim q a0
⎪
⎪
b0

⎪− ∞ , dacă p 〉 q şi 0 〈 0.
a
⎪⎩ b0

a>1 lim a
x
=∞ lim ax = 0
x ⎯⎯→ ∞ x ⎯⎯→ −∞

a ∈ (0,1) lim a
x
=0 lim a
x
=∞
x ⎯⎯→ ∞ x⎯
⎯→ −∞

a>1 lim log x=∞ lim log x = −∞

x ⎯⎯→ ∞ x ⎯⎯→ 0
a a

a ∈ (0,1) lim log x = −∞ lim log x=∞

x ⎯⎯→ ∞ x ⎯⎯→ 0

sin u ( x )
a a

=1 =1
⎯⎯→ 0 u ( x )
sin x
lim
x ⎯⎯→ 0
lim
( )

tgu ( x )
x u x

=1 =1
⎯⎯→ 0 u ( x )
tgx
lim
x ⎯⎯→ 0
lim
( )

arcsin u ( x )
x u x

=1 =1
u (x )
arcsin x
lim
x ⎯⎯→ 0
lim
( ) ⎯⎯→ 0

arctgu ( x )
x u x

=1 =1
u(x )
arctgx
lim
x ⎯⎯→ 0 x lim
( ) ⎯⎯→ 0

lim (1 + x ) lim (1 + u(x )) ( ) = e

u x

=e
1 1

( )
x u x
x ⎯⎯→ 0 u x ⎯⎯→ 0

61
 u(x )
⎛ 1⎞ ⎛ 1 ⎞
⎜1 + ⎟ = e ⎜⎜1 + ⎟ =0
u ( x ) ⎟⎠
x

x ⎯⎯→ ∞ ⎝ x⎠ u ( x ) ⎯⎯→ ∞ ⎝
lim lim

ln (1 + x ) ln (1 + u ( x ))
=1 =1
lim
x ⎯⎯→ 0 x lim
( )
u x ⎯⎯→ 0 u (x )

a x −1 au( x) − 1
= ln a = ln a
lim
x ⎯⎯→ 0 x lim
u(x ) ⎯
⎯→ 0 u (x )

(1 + x )r − 1 = r (1 + u (x ))r − 1 = r
lim
x ⎯⎯→ 0 x lim
u ( x ) ⎯⎯→ 0 u (x )

u (x )
lim x = 0 =0
k
xk
lim u(x )
x ⎯⎯→ ∞ a u ( x ) ⎯⎯→ ∞ a

ln u (x )
=0 lim u (x ) =0
ln x
lim
x ⎯⎯→ ∞ xk ( )
u x ⎯⎯→ ∞
k

62
 16. FUNC II CONTINUE

DEFINI IE. O func ie f : D ⊂ R → R se numeşte continu în

punctul de acumulare x0 ∈D ⇔ oricare ar fi vecin tatea V a lui f(x0) ,

x ∈ U ∩ D ⇒ f(x) ∈ V.
exist o vecin tate U a lui x0, astfel încât pentru orice

DEFINI IE. f : D ⊂ R → R este continu în x0 ∈ D ⇔ f are limit în

x0 şi lim f(x) = f(x0)
sau ls (x0 ) = ld (x0 ) = f(x0).

Dac func ia nu este continu în x0 ⇒ f.se numeşte discontinu în x0

x0 se numeşte punct de continuitate.

şi x0 se numeşte punct de discontinuitate. Acesta poate fi:

finite, dar ≠ f(x0);

- punct de discontinuitate de prima spe dac ls (x0 ), ld (x0 )

- punct de discontinuitate de a doua spe dac cel pu in o

limit lateral e infinit sau nu exist .

DEFINI IE. f este continu pe o mul ime ( interval) ⇔ este

• Func iile elementare sunt continue pe domeniile lor de

continu în fiecare punct a mul imii ( intervalului).

defini ie.
Exemple de funcţii elementare: func ia constant c, func ia
identic x, func ia polinomial f(x) = a0xn + a1xn-1 + .......an , func ia
ra ional f(x)/g(x), func ia radical n f ( x) , func ia logaritmic log
f(x), func ia putere xa, func ia exponen ial ax, func iile
trigonometrice sin x, cos x, tg x, ctg x.

PRELUNGIREA PRIN CONTINUITATE A UNEI FUNC II

ÎNTR-UN PUNCT DE ACUMULARE

DEFINI IE. Fie f : D ⊂ R → R. Dac f are limita

l ∈ R în punctul de acumulare x0 ∉ D ⇒
⎧ f ( x), x ∈ D
f: D ∪ { x0} →R, f(x) = ⎨
⎩l , x = x0

63
 este o func ie continu în x0 şi se numeşte prelungirea prin
continuitate a lui f în x0.

OPERA II CU FUNC II CONTINUE

T1. Dac f,g:D→R sunt continue în x0

( respectiv pe D) atunci f+g, αf, f•g,f/g, fg, f
sunt continue în x0 ( respectiv pe D); α ∈ R, g ≠ 0.

T2. Dac f:D→R e continu în x0 ∈D ( respectiv pe D) ⇒ f (x) e

continu în x0 ∈ ( respectiv pe D).
Reciproca nu e valabil .

T3. Fie f:D→R continu în în x0 ∈A şi g:B →A continu în x0 ∈B,

atunci g•f e continu în x0 ∈A.

lim f( g (x) = f( lim g(x))

x→x0 x→x0

Orice funcţie continuă comută cu limita.

PROPRIET ILE FUNC IILOR CONTINUE PE UN INTERVAL

LEM . Dac f este o func ie continu pe un interval [ a,b] şi dac are

( f(a) • ( f(b) <0 ) atunci exist cel pu in un punct c ∈ ( a,b)

valori de semne contrare la extremit ile intervalului

• Dac f este strict monoton pe [ a,b] ⇒ ecua ia f(x) = 0 are

astfel încât f(c) = 0.

cel mult o r d cin în intervalul ( a, b).

f este strict monoton ⇔ f: I →J - continu

f(I) =J - surjectiv
f - injectiv
Orice func ie continu pe un interval compact este m rginit şi îşi
atinge marginile.

64
STABILIREA SEMNULUI UNEI FUNC II

PROP. O func ie continu pe un interval, care nu se anuleaz pe

DEFINI IE. Fie f : I ⊂ R → R ( I = interval) f are proprietatea lui

acest interval p streaz semn constant pe el.

⇔ ∀ a,b ∈ I cu a < b şi ∀ λ ∈ ( f(a), f(b)) sau λ ∈ ( f(b),

Darboux.

f(a)) ⇒∃ c ∈ ( a,b), a.î. f(c) = λ.

TEOREM . Orice funcţie continuă pe un

Dac f :I → R are P.D. atunci ⇒ f( I) e interval.

interval are P.D.

( Reciproca e în general fals ).

CONTINUITATEA FUNC IILOR INVERSE

T1. Fie f : I ⊂ R → R o func ie monoton a.î.

f( I) e interval. Atunci f este continu .

T2. Orice func ie continu şi injectiv pe un

interval este strict monoton pe acest interval.

T3. Fie f : I → R, I, J ⊂ R intervale.

Dac f e bijectiv şi continu atunci inversa sa
f-1 e continu şi strict monoton .

65
 17. DERIVATE

FUNC IA DERIVATA

C 0
x 1

xn nxn-1

xa axa-1

ax a x lna

ex ex
1
1 -
x x2
1 n
- n+1
xn x
1
x
2 x
n 1
x
n n x n −1
sin x cosx
cos x -sinx
1
tg x
cos 2 x
1
ctg x - 2
sin x
1
1− x2
arcsin x

66
 1
1− x2
arccos x -
1
1+ x2
arctg x
1
1+ x2
arcctg x -
1
lnx
x
1
log a x
x ln a
(uv)’ =
v. uv-1.u’ + uv.v’.lnu

ax + b
a b

cx + d
c d
( cx + d ) 2
f(x)= f’(x)=

REGULI DE DERIVARE

(f.g)’=f’g+fg’

(χf )' = χf '

⎛ f ⎞ f ' g − fg '
⎜⎜ ⎟⎟ =
'

⎝g⎠
( f ) ( f ( x )) =
g2
−1 ' 1
0 '
f ( x0 )

67
 18. STUDIUL FUNC IILOR
CU AJUTORUL DERIVATELOR

Propriet i generale ale func iilor derivabile .

Fie Ι un interval şi f:Ι → R.

1.Punctele de extrem ale unei func ii.

func iei f , un punct a ∈ Ι pentru care exist o vecin tate V a lui a

Defini ie. Se numeşte punct de maxim (respectiv de minim)(local) al

astfel încât f ( x ) ≤ f (a )(respectiv. f (x )) ≥ f (a )∀ x ∈ V.

• Un punct de maxim sau de minim se numeşte punct de extrem.
• a se numeşte punct de maxim(respectiv de minim) global dac
f ( x ) ≤ f (a )(resp. f ( x ) ≥ f (a )) . ∀ x ∈ Ι.

Obs.1.O func ie poate avea într-un interval mai multe puncte de

extrem.(vezi desenul).

Obs.2.O func ie poate avea într-un punct a un maxim (local), f r a

f (a ) < f (c ) ).
avea în a cea mai mare valoare din interval.(vezi desenul

(a, f (a)), (c, f (c))

-puncte de maxim

(b, f (b),)(d, f (d)) -puncte de minim

68
TEOREMA LUI FERMAT

f este o func ie derivabil pe un interval Ι si x0 ∈ I un punct

0

de extrem,atunci f ' ( x0 ) = 0 .
Dac

• Deoarece f ' ( x0 ) = 0 ⇒ tangenta la grafic în punctul (x 0 , f ( x0 ))

Interpretare geometric :

este paralel cu OX.

Obs.1. Teorema este adev rat şi dac func ia este derivabil numai
în punctele de extrem.
Obs.2. Condi ia ca punctul de extrem x0 s fie interior intervalului
este esen ial .

f ' ( x0 ) ≠ 0 ). Ex. f ( x ) = x.
(dac ar fi o extremitate a intervalului I atunci s-ar putea ca

func ii astfel încât f ' ( x0 ) = 0 dar x0 s nu fie punct de extrem).

Obs.3. Reciproca T. lui FERMAT nu este adev rat .(se pot g si

• Solu iile ecua iei f ' ( x ) = 0 se numesc puncte critice . Punctele de

• Teorema lui Fermat d condi ii suficiente (dar nu si necesare)

extrem se g sesc printre acestea.

pentru ca derivata într-un punct s fie nul .

O alt teorem care d condi ii suficiente pentru ca derivata s se
anuleze este :
69
Fie f : I → R, a, b ∈ I, a < b. Dac :
TEOREMA LUI ROLLE.

1. f este continu pe [a,b];

2. f este derivabil pe (a, b ) ;
3. f (a ) = f (b ), atunci ∃ cel pu in un punct c ∈ (a, b ) a.î f ' (c ) = 0.

INTEPRETAREA GEOMETRICA

[a,b], atunci exist

Dac func ia f are valori egale la extremit ile unui interval
cel pu in un punct în care tangenta este paralel
cu axa ox .

Consecin a 1. Între dou r d cini ale unei func ii derivabile se afl

cel pu in o r d cin a derivatei.
Consecin a 2. Între dou r d cini consecutive ale derivatei se afl
cel mult o r d cin a func iei.

TEOREMA LUI LAGRANGE (sau a creşterilor finite)

Fie f : I → R,I (interval, a, b ∈ I, a < b. Dac :

1. f este continu pe [a, b]

70
2. f este derivabil pe (a,b ), atunci exist cel pu in un punct
c ∈ (a, b ) a.î s avem
f (b ) − f (a )
= f ' (c ).
b−a

INTERPRETAREA GEOMETRIC

Dac graficul func iei f admite tangent în fiecare punct(cu excep ia

eventual,a extremit ilor) exist cel pu in un punct de pe grafic(care
nu coincide cu extremit ile), în care tangenta este paralel cu coarda
care uneşte extremit ile.

f (b ) − f (a )
tgα =
b−a
unghiular f ' (c ) dar
tangenta la grafic în M are coeficientul.

f (b ) − f (a )
f ' (c ) =
b−a
Obs.1. Daca f (a ) = f (b ) ⇒ Teorema lui Rolle.

Consecin a 1. Dac o func ie are derivata nula pe un interval,atunci

• Dac o func ie are derivata nula pe o reuniune disjuncta de

ea este constanta pe acest interval.

⎧1, x ∈ (0,1)
Expl. f : (0,1) ∪ (2,3) f ( x ) = ⎨
intervale proprietate nu mai r mâne adev rat în general.

⎩2, x ∈ (2,3)
71
Consecin a 2. Dac f si g sunt dou func ii derivabile pe un
interval I şi dac au derivatele egale f ' = g ' atunci ele difer
printr-o constant . f − g = c. c ∈ R
• Dac f si g sunt definite pe o reuniune disjunct de intervale,
proprietatea e fals în general. Expl. f ( x ) = tgx
⎧ ⎛ π⎞
⎪tgx + 1, x ∈ ⎜ 0, 2 ⎟
, g (x ) = ⎨
⎪ ⎝ ⎠
⎪tgx − 1, x ∈ ⎛⎜ π π ⎞⎟
⎪⎩ ⎝2 ⎠

Daca f ' ( x ) > 0 pe I ⇒ f e strict cresc toare pe I.

Consecin a 3.

Daca f ' ( x ) < 0 pe I ⇒ f e strict descresc toare I.

Consecin a 4. f : i → R, x0 ∈ I Daca f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) = l ∈ R .

−

⇒ f are derivata în x0 şi = f ' ( x 0 ).

Dac l < ∞ ⇒ f e derivabila in x0 .
Consecin a 5.Daca f ' ( x ) ≠ 0 pe I ⇒ f ' p streaz semn constant pe
I.

ETAPELE REPREZENT RII

GRAFICULUI UNEI FUNC II

1. Domeniul de defini ie;

2. Intersec ia graficului cu axele de coordonate :
Intersectia cu axa Ox con ine puncte de forma{x,0},unde x este
o r d cin a ecua iei f(x)=0 {daca exist }.
Intersec ia cu axa Oy este un punct de forma {0,f{0}} {dac
punctul 0 apar ine domeniului de definitie}
3. Studiul continuit ii func iei pe domeniul de defini ie :

72
± ∞ iar dac este definit pe un interval se studiaz limita la
Dac func ia este definit pe R se studiaz limita func iei la

capetele intervalului.
4.Studiul primei derivate :
a. Calculul lui f’.
b. Rezolvarea ecua iei f’(x)=0.R d cinile acestei ecua ii vor fi
eventuale puncte de maxim sau de minim ale functiei ;
c. Stabilirea intervalelor pe care semnul lui f este constant.
Acestea reprezinta intervalele de monotonie pentru f.
5.Studiul derivatei a doua :
a.Se calculeaz f’’
b.Se rezolva ecuatia f’’(x)=0. R d cinile acestei ecua ii vor fi
eventuale puncte de inflexiune ale graficului
c.Determinarea intervalelor pe care semnul lui f este constant.
Astfel,pe intervalele pe care f’’>0 functia este convex şi pe
cele pe care f’’<0, func ia eate concav .
6.Asimptote :
a. Asimptotele orizontale sunt drepte de forma y=a, unde
a= lim f ( x) dac cel pu in una din aceste limite are sens şi
x → ±∞
exist în R.
b) Asimptotele verticale sunt drepte de forma x=x0, dac exist
cel pu in o limit lateral a func iei în x0, infinit .
c) Asimptotele oblice sunt drepte de forma y=mx+n, unde
m = lim ∈ R si n = lim ( f ( x) − mx) ∈ R , analog şi pentru
f ( x)
x →∞ x x →∞
-∞.
7. Tabelul de varia ie;
8. Trasarea graficului.

73
 19. PRIMITIVE

Primitive. Propriet i.
Fie I un interval din R.
Defini ia 1. Fie f: I → R. Se spune c f admite primitive pe I
dac ∃ F : I →R astfel încât

b) F’(x) =f(x), ∀ x ε I.
a) F este derivabil pe I;

F se numeşte primitiva lui f. ( I poate fi şi o reuniune finit disjunct de

intervale).

Teorema 1.1 Fie f : I → R. Dac F ,F : I → R sunt

dou primitive ale func iei f, atunci exist o constant c ∈ R
1 2

astfel încât F 1 ( x) = F 2 ( x) + c, ∀ x ∈ I.
Demonstra ie : Dac F , F sunt primitive atunci F , F sunt

derivabile ⇒ F ( x ) =
F ' ( x) = f ( x) ∀ x ε I
1 2 1 2
'

⇔ ( F − F ) ( x) = F ( x) − F ' ( x) = 0 , x ε I.
1 2
' '

⇒ F ( x) − F ( x) = c , c= constant
1 2 1 2

1 2
OBS 1. Fiind dat o primitiv F a unei func ii, atunci orice primitiv F a
0

⇒ f admite o infinitate de primitive.

lui f are forma F = F0 + c , c= constant

de intervale Expl: f: R- {0 }, f(x) = x²

OBS 2. Teorema nu mai r mâne adev rat dac I este o reuniune disjunct

⎧ x3
⎪⎪ + 1
, G= ⎨ 3
x3 3
⎪x + 2
F=

⎪⎩ 3
3

F, G sunt primitive ale lui f dar F-G nu e constant . Contradic ie cu T 1.1

OBS 3. Orice func ie care admite primitive are Proprietatea lui Darboux.
Se ştie c derivata oric rei func ii are Proprietatea lui Darboux , rezult c f
are Proprietatea lui Darboux. F’ =f.
74
 F
P.D
P
C D

OBS 4. Dac I este interval şi f(I) def { f ( x) / x ∈ I } nu este interval

atunci f nu admite primitive.
Dac presupunem c f admite primitive atunci din OBS 3 rezult c f are P
lui Darboux, rezult f(I) este interval ceea ce este o contradic ie.
OBS 5. Orice func ie continu definit pe un interval admite primitive.

Defini ia 2. Fie f: I →R o func ie care admite primitive.

∫ f (x ) dx.
Mul imea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala
nedefinit a func iei f şi se noteaz prin simbolul
Opera ia de calculare a primitivelor unei func ii(care admite

∫
primitive ) se numeşte integrare.
Simbolul a fost propus pentru prima dat de Leibniz, în

Fie F(I)= { f : I → R} Pe aceast mul ime se introduc opera iile

1675.

:
(f+g)(x) =f(x)+ g(x) ,
(αf)(x)=α.f(x) ∀ x ∈ R ,α constant
C= { f : I → R / f ∈ R}

∫ f (x ) dx = {F ∈ F ( I ) / F primitivă a lui }
f .

75
primitive şi α ∈ R, α ≠0, atunci func iile f+g, αf admit
Teorema 1.2 Dac f,g:I→ R sunt func ii care admit

de asemenea primitive şi au loc rela iile:

∫(f+g) =∫f +∫g, ∫αf=α∫f, α≠0, ∫f =∫f +C

Formula de integrare prin p r i.

Teorema 1.1 Dac f,g:R→R sunt func ii derivabile cu

derivatele continue, atunci func iile fg, f’g, fg’ admit

∫ f(x)g’(x)dx =f(x)g(x)- ∫ f’(x)g(x)dx

primitive şi are loc rela ia:

Formula schimb rii de variabil

(sau metoda substitu iei).
Teorem : Fie I,J intervale din R şi
ϕ : I → J , f : J → R , functii cu proprietat ile :
1) ϕ este derivabil pe I;

Atunci func ia (f o ϕ ) ϕ ’ admite primitive, iar func ia F o ϕ este o

2) f admite primitive. (Fie F o primitiv a sa.)

primitiv a lui (f o ϕ ) ϕ ’ adic :

∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ (t )dt = Fo ϕ + C
'

5. Integrarea func iilor trigonometrice

Calculul integralelor trigonometrice se poate face fie folosind

formula integr rii prin p r i, fie metoda substitu iei. În acest caz
se pot face substitu iile:
1. Dac func ia este impar în sin x,
R(-sin x,cos x)=-R(sin x,cos x) atunci cos x=t.
2. Dac func ia este impar în cos x,
R(sin x,-cos x)=-R(sin x,cos x) atunci sin x=t.
3. Dac func ia este par în raport cu ambele variabile R(-sin x,-cos
x) atunci tg x=t.

76
4. Dac o func ie nu se încadreaz în cazurile 1,2,3,atunci se
utilizeaz substitu iile universale:

1− t2
sin x = = unde t = tg
2t x
1+ t2 1+ t2
, cos x
2
5. Se mai pot folosi şi alte formule trigonometrice:

1 − cos 2 x 1 + cos 2 x
sin 2x=2sin x .cos x,
sin 2
x = cos 2
x =
2 2

Integrarea func iilor ra ionale

Defini ie: O func ie f:I→R , I interval, se numeşte ra ional dac

, g ( x) ≠ 0, x ∈ I , unde f,g sunt func ii polinomiale.
f ( x)
R(x)=

Dac grad f ≥ grad g, atunci se efectueaz împ r irea lui f la g

g ( x)

⇒ f=gq+r, 0 ≤ grad r<grad g şi deci

R( x) = = q( x) +
f ( x) r ( x)
. Pentru R ( x ) se face
g ( x) g ( x)

scrierea ca suma de functii rationale simple .

PRIMITIVELE FUNC IILOR CONTINUE SIMPLE

1. ∫ cdx = c ⋅ x + C , c∈R

∫
x n +1
x n dx = + C
n +1
2.

∫
x α +1
x dx =
α
+C
α +1
3.

∫ a dx = + C
x ax
4.
ln a

77
 ∫e dx = e + C
x x
5.

∫ dx = ln x + C
1
6.
x

∫ sin dx = − ctgx + C
1
7. 2
x

∫ cos dx = tgx + C
1
8. 2
x

9. ∫ sin xdx = − cosx + C

10. ∫ cos xdx = sin x + C

∫x dx = arctg + C
1 1 x
+a
11. 2 2
a a

∫x
x−a
dx = +C
1 1
−a x+a
12. 2 2
ln
2a

∫ dx = ln( x + a 2 + x 2 ) + C
1
x +a
13.
2 2

∫ dx = ln x + x 2 − a 2 + C
1
x −a
14.
2 2

∫ dx = arcsin +C
1 x
a −x
15.
2 2 a

78
16. ∫ tgxdx = − ln cos x + C

17. ∫ ctgxdx = ln sin x + C

∫ dx = x2 + a + C
18. x
x2 + a
2
2

∫ dx = x2 − a + C
19. x
x2 − a
2
2

∫ dx = − a 2 − x 2 + C
x
a −x
20.
2 2

∫ x2 + a2 dx = x + a + ln x + x2 + a2 + C
x 2 2 a2
21.
2 2

∫ x2 − a2 dx = x − a − ln x + x2 − a2 + C
x 2 2 a2
22.
2 2

∫ a − x dx = a − x + arcsin + C
2 x 2
2 2 a2 x
23.
2 2 a

∫ ax + b dx = a ln ax + b + C
1 1
24.

∫ ( ax dx = − ⋅ + C
1 1 1
+ b) ( n − 1 )( ax + b )
25.
n n −1
a

∫ ∫ (x
x2 + a2 − x2
)
dx = 2 +C =
1 1
(x + a )
2 2 2
a 2
+ a2
2

∫ ∫
⎛ −1 ⎞
( )
26.
dx − 2 x ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ dx
'
1 1 1
a2 x +a
2 2
a ⎝2 x +a
2 2
⎠

79
 ⎪∫
⎧
dx, Δ〉 0
1
⎪ a[( x + b ) 2 − ( Δ ) 2 ]
∫ ax 2 + bx + c dx = ⎨
27. 1 ⎪

⎪∫
2a 2a
⎪ 1
dx, Δ〈0
−Δ 2
⎪ a[( x + ) + (
b 2
⎩
) ]
2a 2a

∫ ax
2 ax + b
dx = ln ax 2 + bx + c + C
+ bx + c
28. 2

∫ ax ∫
Ax + B m ( 2 ax + b ) + n
dx = dx =
2
+ bx + c ax 2 + bx + c
m ⋅ ln ax 2 + bx + c + n ⋅ ∫
29.
1
ax + bx + c
2
dx

80
Bibliografie:
- Arno Kahane. Complemente de matematic , Editura
Tehnic , Bucureşti, 1958.
- C. N st sescu,C. Ni , Gh. Rizescui:”Matematic -
Manual pentru clasa a IX-a”, E.D.P., Bucureşti, 1982.
- C. N st sescu, C Ni , I. St nescu: Matematic -Manual
pentru clasa a X-a-Algebr ”, E.D.P., Bucureşti,1984.
- E. Beju, I. Beju:”Compendiu de matematic ”, editura
Ştiin ific şi Enciclopedic , Bucureşti, 1996.
- E. Rogai,”Tabele şi formule matematice”,Editura
tehnic ,1983.
- „Mic enciclopedie matematic ”, Editura tehnic ,
Bucureşti,1980.
- Lumini a Curtui,” Memorator de Matematic -Algebra,
pentru clasele 9-12”, Editura Booklet,2006.

81
 Probleme propuse şi rezolvate

1.S se determine numerele întregi a şi b astfel încât

4 6 + 14 = a 2 + b 3;
Rezolvare:
Ridic m la puterea a doua expresia dat :
4 6 + 14 = 2a 2 + 2 6ab + 3b 2 ;
Din egalarea termenilor asemenea între ei rezult : ab=2 şi
2a2+3b2=14 rezult : a=1 şi b=2.
2.Dac a − =7, s se calculeze a4 + 4 .
1 1
a a
Rezolvare:
Ridic m la puterea a doua rela ia dat : ( a − )2=49,
1
a
1
a2+ 2 =51 procedând analog se ob ine
a
a 4 + 4 = 512 − 2 ⇒ a 4 + 4 = 2599 .
1 1
a a

3.Afla i X din X.3 2008 = (3 2008 – 1) : (1+

+ 2 + ....... + 2007 )
1 1 1
3 3 3

Rezolvare:
3 3 2008 − 1
1 + + + ........ + 2007 = ⋅ 2008 , dup formula
1 1 1
3 3² 3 2 3
X n +1 − 1
1 + X + X ² + ......... + X n =
X −1

⇒ X ⋅3 = [3 − 1] ⋅ 2008 ⇒X =
2 3 2008 2
−1
2008 2008

3 3 3

82
 2a − 3
unde a = 7 − 11 − 4 7
3−a
4. S se calculeze:

Rezolvare:
11 + 3 11 − 3
11 − 4 7 = − = 7 −2⇒ a = 2
2 2

2 2− 3 (2 2 − 3 )( 3 + 2 )
= = 2 6 + 4 − 3 − 6 = 6 +1
3− 2 3− 2

= 3 − 1 s se calculeze partea întreag a

a
5. Ştiind c
a ² + b²
b

a ² − b²
num rului

( ) = 3+ 2
Rezolvare:

( 3 + 1)² − 1 3 + 2
3 +1 ² +1 3 +1+1
= 3 + 1 ⇒ a = 3 + 1, b = 1 ⇒ =
a
3 +1−1
(5 + 2 3 )(3 − 2 3 ) =
b
5+2 3
= =
3+ 2 3 9 − 12
15 − 10 3 + 6 3 − 12 3 − 4 3 4 3 − 3
= = =
−3 −3 3
⎡ 4 3 − 3⎤
⎢ ⎥ =1
⎣ 3 ⎦

6.Se d numarul x = 6 − 2 5 − 6 + 2 5
S se arate ca x² = 4
S se calculeze (X+2)2007

Rezolvare:
a)

83
x = (1 − 5 )² − (1 + 5 )² =
1 − 5 − 1 + 5 = −1 + 5 − 1 − 5 = −2 ⇒ x² = 4

b. x = − 2 ⇒ x + 2 = 0 ⇒ ( x + 2) 2007 = 0

= 2007 , s se calculeze
a 66b
a 223 − 9b
7. Dac .
b
Rezolvare:
a = b 2007 ⇒ = = =
66b 66 66 1
b 2007 ⋅ 223 − 9b 223 ⋅ 3 − 9 660 10

8.S se calculeze suma

S= 2 + 2 2 + 2 3 + .......... + 2 2007 .

( 2+ )
Rezolvare: S=
= 23 + 25 + ............ + 22007 +

+ ⎛⎜ 22 + 24 + ............ + 22006 ⎞⎟ =
⎝ ⎠
(
= 2 1 + 2 + 22 + ............ + 21003 + )
+ 2 + 22 + 23 + ............. + 21003 + 1 − 1 =
(
= 1 + 2 + 22 + ............. + 21003 )( )
2 +1 −1 =
= [(2 ) − 1](
1004
2 + 1 − 1. )
Am ad ugat şi am sc zut 1.

84
9.Calcula i: E = (
4 + 2 3 + 7 − 4 3 + 2 68 − 351 + 2 68 : 350)
4+2 4−2
Rezolvare:

4+2 3 = + = 3 +1
2 2
7 +1 7 −1
7−4 3 = − = 2− 3

(2 ) − (3 ) ( )
2 2
4 17 3 17
< 0 ⇒ E = 3 + 1 + 2 − 3 + − 268 + 351 + 268 : 350
= 3 + 3 : 3 = 3 + 3 = 6.
51 50

14 − 6 5 + 6 − 2 5
10.Determinati n ∈ Z astfel încât ∈ Z.

(3 − 5 ) ( )
n
Rezolvare
+ 5 −1 3− 5 + 5 −1 3 − 5 + 5 −1
= =
2 2

∈ Z ⇔ n ∈ {− 2,−1,1,2}
n n n
=
2
n

11. S se rezolve ecua ia: (2x-4)(2x-3)(2x+1)(2x+2)=-6

Rezolvare:

(2x-4)(2x+2)(2x-3)(2x+1)=-6 ⇔ (4x2 –4x-8) (4x2 –4x-3)=-6

Ecua ia dat este echivalent cu:

Notam 4x2 –4x-8=t

⇒ t(t-5)=-6 ⇒ t2-5t+6=0 ⇒ t1=2 si t2=3
⇒ 4x2 –4x-8=2 ⇒ x1,2= 1 ± 11 4x2 –4x-

1± 2 3
2

8=3 ⇒ x3,4= .
2

85
12 . Se d ecua ia:

x² + 18x + 1 = 0. Se cere s se calculeze 3 x1 + 3 x 2 , unde

x1, x2 sunt solu iile ecua iei .

Rezolvare :
Fie A = 3 x1 + 3 x 2 . Se ridic la puterea a treia
A³ = x1 + x2 + 3 3 x1 x 2 · A
Cum x1 + x2= - 18 x1+x2=1 (Rela iile lui Viete)
A³- 3A + 18= 0 ; Solu ia real a acestei ecua ii este A = -3 ;
restul nu sunt reale
A³+ 3A²-3A²-9A+6A+18=0
A²(A+3) – 3A (A+3)+6(A+3)=o
(A+3)(A²-3A+6)=0
A=-3

13. Doua drepte perpendiculare între ele în punctul M(3;4)

intersecteaz axa OY în punctual A si OX în punctual B.

a) s se scrie ecua ia dreptei AB

b) s se arate ca diagonalele patrulaterului AOBM sunt
perpendiculare ,unde 0 este originea sistemului.

Rezolvare :

(1)AM : y − 4 = m(x − 3) cum AM ⊥ MB

Scriem ecua iile dreptelor AM si MB

(2)MB : y − 4 = − 1 (x − 3)
m

- din (1) când x = 0 ⇒ y = 4 − 3m

Aflam coordonatele lui A:

- din (2) când y = 0 ⇒ x = 4m + 3

Aflam coordonatele lui B:

86
 4M + 3 4 − 3m 2x − 3
Fie P(x,y) mijlocul lui AB
⇒X = ,y = ⇒x=

2x − 3
2 2 4
⇒ 2y = 4 − 3⋅ ⇒ 8 y = 16 − 6 x + 9 ⇒

⇒ 6 x + 8 y − 25 = 0(ec.drepteiAB )
4

⇒ panta dreptei AB este m = − .

3
4

4−0 4
Panta dreptei OM este evident
= ⇒ m AB ⋅ mom = −1 ⇒ OM ⊥ AB.
3−0 3

M(3,4)

O B

14. Se dau punctele A (2,6), B(-4,3), C(6,-2). Se cere:

a) perimetrul triunghiului ABC şi natura sa ;
b) coordonatele centrului de greutate;
c) ecua ia dreptei BC;
d) ecua ia medianei AM şi lungimea sa;
e) ecua ia în l imii din A pe BC şi lungimea sa ;
f) ecua ia dreptei care trece prin A şi face un unghi de 300
cu axa OX;

87
g) ecua ia dreptei care trece prin A şi este paralel cu BC;
h) ecua ia bisectoarei din A şi lungimea ei
i) aria triunghiului ABC.

Rezolvare:

(x2 − x1 )2 + ( y2 − y1 )2
a) Aplicând formula distan ei pentru cele trei laturi ale
triunghiului AB = ob inem:
AB = 3 5 , BC = 5 5 ,AC = 4 5 ⇒ P = 12 5 ;
Se verific cu reciproca teoremei lui Pitagora c triunghiul este
dreptunghic cu unghiul de 900 în vârful A.

⎛ x + x 2 + x3 y1 + y 2 + y 3 ⎞
b) Coordonatele centrului de greutate sunt date de formula:
⎛4 7⎞
G⎜ 1 ⎟ ⇒ G⎜ , ⎟ ;
⎝ ⎠ ⎝3 3⎠
,
3 3

y − y1 x − x1
c) Ecua ia dreptei BC se scrie folosind formula:
= ⇒
y 2 − y1 x 2 − x1
y−3 x+ 4
= ⇒ 5x+10y-10=0 x+2y-2=0
−5 10
(forma general a dreptei )sau y = − x + 1 (forma normal );
1
2
d) Coordonatele mijlocului segmentului BC sunt : M (1, ) ⇒
1
2

x−2 y−6
ecua ia medianei este:
= ⇒ 11x-2y-10 =0; Pentru calculul lungimii
1− 2 1
−6
2
medianei AM se poate folosi faptul c într-un triunghi
dreptunghic mediana corespunz toare ipotenuzei este jum tate
din ipotenuz :

⇒ AM = =
BC 5 5
, altfel se poate aplica formula distan ei.
e) Fie AD în l imea din A ⇒ AD şi BC sunt perpendiculare
2 2

ceea ce înseamn c produsul pantelor este egal cu -1. Cum

88
panta dreptei BC este − ⇒ panta lui AD este 2. R mâne s
1
2
scriem ecua ia dreptei care trece prin A şi are panta 2 :
y-6=2(x-2) ⇒ 2x-y+2=0 este ecua ia în l imii din A;
Pentru calculul în l imii (într-un triunghi dreptunghic) este
convenabil s aplic m formula:
AB ⋅ AC 3 5 ⋅ 4 5 12 5
AD = = = ;
BC 5 5 5
Altfel, trebuia rezolvat sistemul format din ecua iile dreptelor
BC şi AD pentru a determina coordonatele lui D.
3
f) y-6= (x-2); Am aplicat formula y-y0=m(x-x0) în
3
condi iile în care panta este tg300
g) y-6= − (x-2) unde − este panta dreptei BC .
1 1
2 2
h) Fie AE bisectoarea unghiului A.
= ⇒ k= .Folosindu-ne
BE AB 3
Din teorema bisectoarei k=
EC AC 4

⎛2 6⎞
de raportul în care un punct împarte un segment rezult
coordonatele lui E ⎜ , ⎟ . Atunci ecua ia bisectoarei este:
⎝7 7⎠
x−2 y−6
= ⇒
−2 −6
21x-7y=0. Pentru a calcula lungimea
2 6
7 7
bisectoarei ne putem folosi şi de formula
2 AB ⋅ AC cos
A
AE =
AB + AC
2 care este utilizat de obicei când se

cunoaşte m sura unghiului a c rei bisectoare se calculeaz .

⇒ AE =
12 10
.
7

AB ⋅ AC
i) Aria triunghiului dreptunghic ABC este dat de formula A =
= 30 .
2
89
Se va insista pe faptul c dac triunghiul nu ar fi fost
dreptunghic ar fi trebuit s se calculeze distan a de la A la
dreapta BC adic tocmai lungimea în l imii iar aceasta s-ar
putea face mai simplu folosind formula :
Distan a de la un punct M0(x0,y0) la o dreapt h de ecua ie

ax0 + by 0 + c
(h): ax+by+c=0 este dat de:

d ( M 0 , h) =
a2 + b2
.

15. Sa se rezolve ecua ia :

⎛ 3 ⎞
⎜
2006 − 2005 = 6 ⋅ 2005 + 4⎜ 2005 + 2005 ⎟ + 1 4 ⎟
x x x

⎝ ⎠
x x 2 4

Rezolvare : Ecua ia dat este echivalent cu :

⎛ ⎞
2006 = ⎜⎜ 2005 4 + 1⎟⎟
x 4

⎝ ⎠
x

Ridic m la puterea

⇒ 2006 4 = 2005 4 + 1 ⇒ 2006 4 − 2005 4 = 1 (x )

x x x x
1
4

Din monotonia func iei f ( x ) = (1 + a ) − a x care e strict

cresc toare ⇒ ecua ia (x ) are solu ie unic ⇒ x = 4
x

16 . S se rezolve ecua ia:

2x x
x x 3 3
2007 – 2006 = 3(2006 + 2006 ) + 1

90
Rezolvare:
Ecua ia dat este echivalent cu:

x
x 3 3
2007 = (2006 + 1) . Ridic m la puterea 1/3 =>

x x
3 3
2007 = 2006 +1 =>

x x
3 3
2007 – 2006 =1 (*)
Din monotonia func iei f(x) = (1+ a)x – ax care e strict
cresc toare => ecua ia (*) are solu ie unic : x = 3

17. S se determine num rul de cifre din care este compus

num rul 72007.
Rezolvare:

102 < abc <103 ; p = 3

______
10 < abcd < 104 ; p = 4
3

(*) 10p-1 ≤ N < 10p , unde p reprezint num rul de cifre ale lui
N.

Din (*) => lg 10p-1 ≤lg N <lg 10p => p-1 ≤ lg N <p .

Pentru N = 72007 => lg N = 2007 lg 7 ≈ 1696 de cifre.

91
 ⎛a b ⎞
18. S se arate c matricea A = ⎜⎜ ⎟⎟ ∈ M 2 (Z ) e
⎝ c d ⎠

a = 2005 2006
inversabil , unde :

b = 6 + 6 2 + 6 3 + ... + 6 2006
c = 1 + 11 + 111 + ... + 111 ... 11

d = 2006
2006 ori de 1
2005

Rezolvare :

A e inversabil ⇔ det A ≠ 0 ⇔ ultima cifr a num rului det A

e≠0

u (a ) = 5
u (d ) = 6
⇒ u (det A) = 5 ⋅ 6 − 6 ⋅ 6 = 0 − 6 = 4 ≠ 0 ⇒ det A ≠ 0.
u (b ) = 6
u (c ) = 6

92
 Probleme - sinteze

I. NUMERE REALE. APLICA II.

98 − 44 − 50 + 99 .
1. S se calculeze:

(7 2 − 8 3 ) − (5 2 − 6 3 ) + (− 2 + 2 3 ).
a)

b)

c) ( 20 − 18 ) ⋅ ( 45 + 50 ) − 10 .

d) (520 + 330 − 520 ) : 914.

e) ( 287 − 358 − 358 ) : 1620.

− ⋅
3 2 12
3 2 3 3−2 2
{ [ ( )]}
f) .
2 3
g) 5 2 + 3⋅ − 8 3 + 4⋅ 3 2 + 2⋅ 3 − 2 2 : 22.
12 − 2 3 12 + 3 2 2 6 − 6
h) − + .
2 3 3 2 6
⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞
−1

⎜ − ⎟:⎜ ⎟ .
⎝ 5 20 ⎠ ⎝ 2 5 ⎠
i)

93
 6561 + 1225 − 5184 .

( )
j)
⎛ 1 1 ⎞
⎜⎜ − + ⎟⎟ : 3 2
2 −1

⎝3 2 32 2 2 ⎠
k)

l) 2⋅ 2+ 2 ⋅ 2+ 2+ 2 ⋅ 2− 2+ 2.

(3 − 7 ) + (2 − 7 ) .
(3 − 2 ) + (2 2 − 3) − (3 2 − 5) .
2 2
m)

3 + 2 2 + 6 − 4 2 − ( 2 − 1) .
2 2 2
n)
2
o)

16 x16
p) .
25 y 24

q) 3 + 7 ⋅ ( 13 − 7 − 5 − 7 ).

r) 2 − 3 ⋅ ( 6 − 2 ) ⋅ (2 + 3 ).

s) 11 − 6 2 + 6 − 4 2 + 9 + 4 2 .

2+ 3 2− 3
+
2− 3 2+ 3
t) .

2+ 3 2− 3
+
2+ 2+ 3 2− 2− 3
u) .

v) ( 3+ 2 − ) (
2
3− 2 + ) (
2
3+ 2 )( )
3− 2.

2. Dac a=2006.2007, ar ta i c a + a + a 〈 2007.

3. S se calculeze num rul a 2 − b 2 pentru a = 242,5 şi b = 46,5

94
 ( ) ( ) ( ) ( )
4. Compara i numerele:

a= 5− 3 + 3− 5 +2 5 + 3 +46− 5 .
2 2 2

b = 6 − 2 5 + 6 + 2 5 + 2 14 − 6 5 .
= 1996 , calculati
a 3b
a ⋅ 499 + 3b
5. Dac .

( )
b

a = 1,41 − 2 + 251 − 334 + 251 : 32 + 1,41 − 2

6. Ar ta i c num rul
5
e p trat perfect.

2a − b
7. S se arate c expresia

E= ∈Q stiind ca a = 3 − 5 + 9 − 4 5
a + 2b
b= 7 − 1 − 11 − 4 7
8. S se aduc la o form mai simpl expresia:

E (a) = 6a 4 + 6a 8 + 5a 16 + 16a 32 , a〉 0.
3 2
2 sau 3
a) 5n + 7 ∈ R − Q
9. Care num r este mai mare: .

b) 5n + 13 ∈ R − Q
10*. S se arate c : a)

a) 3 2 n + 2 ⋅ 4 2 n + 3 − 2 2 n +1 ⋅ 6 2 n + 3 ∈ Q, ∀n ∈ N
b) 2 ⋅ 9 n +1
+4 n+ 2
⋅3 ∈ N , ∀n ∈ N
11. S se arate c : .
2n 2n

12. Stabili i valoarea de adev r a propozi iei: 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ ....... ⋅ 31 + 32 ∈ Q.

13. S se afle x ştiind c 2 x = 1 + 2 0 + 21 + 2 2 + 2 3 + ....... + 2 999.
2x − 4
∈ Z.
x+5
14. S se afle numerele întregi x pentru care

a) 3
5 2 +7 −3 5 2 −7 = 2

9+4 5 +3 9−4 5 =3
15. S se verifice egalit ile:
3
b)
3
16. S se ordoneze cresc tor numerele: 2 , 3, 6 6 .
17. S se ra ionalizeze numitorii frac iilor:

95
 1 1 1
5 −3 2 2 +1 9 +3 5
a) 3 . b) 3 ; c) 3 ; d)

2− 2 − 3 1
2+ 2 − 3 2−3 3
; e) .

18. S se determine r d cina p trat a num rului a= 6 + 2 3 − 2 2 −2 6

19. S se determine cel mai mare num r natural n cu proprietatea:

+ + .................... + ≤3 2.
1 1 1
2+ 3 4 + 15 2n + 4n 2 − 1

(a )( )(
+1 b2 +1 c2 +1 ∈ Q . )
20. Fie a,b,c numere ra ionale astfel încât ab+ac+bc=1. S se demonstreze c :
2

21. S se demonstreze c 2+ 3+ 5 nu este un num r ra ional.

1. S se scrie primii patru termeni ai progresiei aritmetice (a n )n dac :

II. PROGRESII ARITMETICE

a) a1 =-3 ; r=5 b) a1 =7 ;r=2 c) a1 = 1,3 ; r= 0,3

2. S se g seasc primii doi termeni ai progresiei aritmetice (a n )n :

a) a1 , a 2 ,15,21,27,...... b) a 1 , a 2 , − 9 , − 2 , 5 ,........

3. S se calculeze primii cinci termeni ai şirului cu termenul general a n

c) a n = n +n + 1
n 2
a) a n =3n+1 ; b) a n = 3 + (-1)

4. Fie (a n )n o progresie aritmetic . Dac se dau doi termeni ai progresiei

a )a3 = 7, a5 = 13, a9 = ?, a15 = ?

s se afle ceilal i :

b)a8 = 40, a 20 = −20, a 7 = ?, a10 = ?

c)a 6 = 2, a10 = 36, a9 = ?, a11 = ?
d )a 2 = −5, a9 = −125, a 7 = ?, a19 = ?

5. Fie (a n )n o progresie aritmetic . Se dau :

96
 a )a1 = −2, r = 0,5 se cere a 12
b) a1 = 3, r = −1,5 se cere a 19
c) a10 = 131, r = 12 se cere a1
d) a 200 = 0, r = −3 se cere a1

a )a5 = 27, a 27 = 60
6. S se g seasc primul termen şi ra ia unei progresii aritmetice dac :

b)a 20 = 0, a 60 = −92
c)a1 + a 7 = 42, a10 − a3 = 21
d )a 2 + a 4 = 16, a1 ⋅ a5 = 28
e) S10 = 8S 5 , S 3 = −3
f )a1 + a 2 + a3 = a 7 , a3 + a 4 + a5 = a12 + 2

7. Şirul ( x n )n este dat prin formula termenului general.

a) x n =2n-5 ; b) x n =10-7n. S se arate c (x n )n e o progresie aritmetic .
S se afle primul termen şi ra ia.

a)a1 =10, a100 =150

8. ÷ ai . S se afle S 100 dac : b)a1 = 2, r = −5
c)a1 = 5,5, a100 = 7,5

9.Cunoscând Sn s se g sesc :
2
a) primii cinci termeni ai progresiei aritmetice dac Sn =5n +3n ; Sn =3

− n.
2 n2
n ; Sn =
4
2
b) a1 = ?, r= ? dac Sn = 2 n +3n ;

10. Este progresie aritmetic un şir pentru care :

÷ ai
2 2
a) Sn = n -2n ; b) Sn= 7n-1 ; c) Sn = -4 n +11.
11. , S10 = 100, S30 =900 . S se calculeze S50.

12. Determin x ∈ R astfel încât urm toarele numere s fie în progresie

aritmetic .

97
 + 2, (3x ) ,4 − 2 x + x
2 2 2
a) x-3, 9, x+3 ; b) x c)

x + 2 ,18, x − 2

13. S se rezolve ecua iile :

a) 1+7+13+….+x =280 ;
b) 1+3+5+…..+x = 169 ;
c) (x+1)+(x+4)+(x+7)+…..+(x+28) = 155 ;
d) (x+1)+(x+3)+(x+5)+ ……..+(x+25) = 338 ;
e) x+(x+5)+(x+10)+………+(x+100) = 2100.

14. S se arate c urm toarele numere sunt în progresie aritmetic :

a+b
a) (a+b)² , a²+b² , (a-b)² ;
a b
b(a − b) 2ab a (b − a)
b) , , ;

a x + a −1 x2 + a −1
, x ≠ −1, x ≠ 0.
x +1 x( x + 1)
c) , ,
2x

1 1 1
b+c c+a b+a
15. S se arate c dac numerele , , sunt în progresie
2 2 2
aritmetic atunci numerele a , b , c sunt în progresie aritmetic .

16. Fie (a n )n o progresie aritmetic .

n −1
+ + ....... + = , ∀n ≥ 2 .
1 1 1
a1 ⋅ a 2 a 2 ⋅ a 3 a n −1 ⋅ a n a1 ⋅ a n
S se arate c :

17. Fie ecua ia ax² +bx+c =0 cu solu iile x1,x2. Dac numerele a,b,c sunt în
progresie aritmetic atunci exist rela ia : 2(x1+x2)+x1.x2 +1 = 0

18. S se demonstreze : a) ÷ a − bc, b − ca, c − ab ⇔ ÷a, b, c

2 2 2

b)

÷ a 2 + 2bc, b 2 + 2ca, c 2 + 2ab ⇔ ÷

1 1 1
b−c c−a a−b
, ,
c)

÷ a3 ⇒ ÷a 2 , b 2 , c 2 , d 2
a2 3 b2 3 c2 d2
,b ,c ,d3
bcd acd abd abc

98
 III. PROGRESII GEOMETRICE

1. S se scrie primii cinci termeni ai progresiei geometrice (b n ) n dac :

a) b1 = 6, q = 2 b) b1 = −24, q = −0,5

c) b2 = −10, q = d) b2 = 0,5, q =
1
3
e) b1 = 1, q = 5
2

2. S se g seasc primii doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n :

a) b1 , b2 ,24,36,54,....... b) b1 , b2 ,225,−135.81,......,.......

3. Dac se cunosc doi termeni ai progresiei geometrice (b n ) n

a) b3 = 6, b5 = 24 , s se g seasc
b7 , b9 , b10
b) b5 = 10, b8 = −10 ,……………. b6 , b12 , b3 .

a) b1 = 2, bn +1 = 3bn b) b1 = 4, bn +1 = −3bn
4. S se scrie formula termenulei al n-lea al progresiei geomertice date prin :

c) b1 = 9, bn +1 = 2bn d) b1 = 10, bn +1 =
1
bn
5
5. Este progresie geometric un şir pentru care suma primilor n termeni

b) Sn = 2 − 1 ; c) Sn = 3 + 1
este :
n n
a) Sn = n² -1 ;

6. S se determine x a.î. numerele urm toare s fie în progresie

c) 1, x ,6 − x ;
geometric :
2 4 2 2
a) a+x, b+x, c+x ; b) 2 x , x ,32 ;

7. S se g seasc primul termen b1 şi ra ia q a progresiei geometrice

(b n ) n dac :

99
 ⎧b2 − b1 = −4 ⎧b3 − b2 = 12 ⎧b6 = 25
a) ⎨ b) ⎨ c) ⎨
⎩b3 − b1 = 8 ⎩b4 − b2 = 48 ⎩b8 = 9

a) 1 + 2 + 2 + 2 + ......... + 2
8.S se calculeze sumele :
2 3 2008

b) 1 − 2 + 2 − 23 + ......... + 22008
2

+ + 3 + ....... + 2008
1 1 1 1
c)
2 22 2 2
d) − 2 + 3 − ....... − 2008
1 1 1 1
2 2 2 2
e) 1+11+111+1111+………111111…1 (de n ori 1)
f) 3+33+333+……..33333…..3

h) 1 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 2 + 4 ⋅ 23 + .....100 ⋅ 22007
g) 7+77+777+…..7777…7(de n ori 7)
2

a) 1 + x + x + x + .....x = 0, x ≠ 1
9. S se rezolve ecua iile :
2 3 2007

b) 1 + (1 + x) + (1 + x ) + ........ + (1 + x ) = 0, x ≠ 0
2 2007

IV. LOGARITMI

1. S se logaritmeze expresiile în baza a : a) E=a2

7
ab 6 .
a3
b) E= 4 .
b5
a⋅3 b
a ⋅ b2
c) E=

1
2. S se determine expresia E ştiind c : lg E=2 lga- lgb-3 lg3.
2
3. S se arate c log26+log62>2.

log12125
4. S se calculeze expresiile: a) 11

100
 1
49
log 4
b) 7

c) E=log225-log2 ⎛⎜
20 ⎞ ⎛ 4⎞
⎟ + log 2 ⎜ ⎟ .
⎝ 3⎠ ⎝ 21 ⎠
d) log 5 (log 3 (log 6 216))

e) log 2 (log 5 (log 3 243))

log 5 125 − log 3 3 9

64 log 8 2 + log 2
f)
2
49 log 7 3
+ log 3 81
log 2 3 2 − log 3 3
g)

log 2 x + log 2 y + log 2 3 z

log 3 x + log 3 y + log 3 3 z
5. S se arate c expresia: E= este

independent de valorile strict mai mari ca 1 ale variabilelor

x,z,y.

−
log 2 24 log 2 192
6. S se calculeze expresiile: a) E= .
log 96 2 log12 2
b) E= 31+log3 7 − 2 log 4 121
7.S se calculeze suma:

+
1 1
log 2 1 + log 2 2 + ... + log 2 n log 3 1 + log 3 2 + .... + log 3 n

+ ... +
1
log n 1 + log n 2 + ... + log n n
8. S se arate c dac a,b,c sunt în progresie geometric atunci are loc

∀a, b, c ∈ R * + − {1}, x〉 0
egalitatea:

= +
2 1 1
log b x log a x log c x
9. S se arate c dac x, y, z sunt în progresie geometric atunci
log a x, log b y, log c z sunt în progresie aritmetic .

101
 PRIMITIVE

1. S se calculeze primitivele urm toarelor func ii.

1. ∫(3x 5 −2 x 3 + 3 x − 2)dx 2. ∫ x(x-1)(x-2)dx

3. ∫ ( x + 1)( x − x + 1)dx 4. ∫ (3 x + 3 )dx

1

∫ (2 ) 6. ∫ ⎜⎜ 5 − 3 +
x x
⎛ 5 2 ⎞
x − 3 x + 45 x dx ⎟⎟dx
3
⎝ x x⎠
5.

8. ∫ ⎜ 2 x + − 2 ⎟dx
x
⎛ 5 3 ⎞
7. ∫ x ( x − 1) 3 dx
⎝ x x ⎠
9. ∫( e x + 10. ∫ (x 5 +5 x )dx
1

(x + 2)3 dx
)dx

∫
ex

∫ ⎜⎝
⎛ 5 + 4x ⎞
⎟ dx
2

x ⎠
11. 12.
x3
13. ∫ x 2 + 4dx 14. ∫ x 2 − 9dx
4 − x 2 dx
1
x + x2 −1
15. ∫ 16. ∫ dx

∫ ∫
x2 + 3 x2 − 2
x2 + 2 x2 − 3
17. dx 18. dx

19. ∫ ∫
1 1
dx 20. dx
sin x. cos 2 x
2
sin x . cos x

21. ∫
1+ x
1− x
dx

102
1. ∫ 5 ⋅ 2 5 x dx 2. ∫ 3 4 x dx 3. ∫ 4 sin 4 xdx
2..S se calculeze primitivele urm toarelor func ii compuse.

4. ∫ 3 cos 3 xdx ∫ 5x + 3 dx 6. ∫
1 1
4x + 9
5. dx

∫ 4x ∫ 25 − 9 x 9. ∫
2

1 1 1
− 16
7. dx 8. dx dx

10. ∫ 11. ∫ tg 4 xdx 12. ∫ 2ctg 2 xdx

2 2
cos 2 3 x
1
dx

13. ∫ ∫
sin 2 5 x
1 1
16 x 2 + 4 2 9 − 16 x 2
dx 14. dx

3. S se calculeze primitivele urm toare utilizând metoda

1. ∫ ln xdx ∫ x ln xdx ∫ x ⋅ ln xdx

integr rii prin p r i:
2
2. 3.

∫x ∫ x ln xdx 6. ∫
1 1 ln(ln x)
4. ln xdx 5. 2
dx

7. ∫ ln 2 xdx 8. ∫ ln(1 + )dx 9. ∫

x
2 ln 3 x
dx
x2
10. ∫ dx 11. ∫ cos(ln x)dx 12. ∫ sin(ln x)dx
x
ln 2 x

13. ∫ ( x − 2 x + 3) ln xdx ∫ x ln( x − 1)dx

x2
2
14.

∫ 16. ∫ x ln
x −1
ln(1 + x 2 + 1)dx
x
x +1 x +1

∫( )
15. dx

∫ x ⋅ e dx
2

x + 1 ⋅ e x dx −x

19. ∫ (x + 2 x ) ⋅ e 20. ∫ x ⋅ e dx
2
17. 18.

21. ∫ x ⋅ e dx 22. ∫ ( x 3 + 5 x 2 − 2) ⋅ e 2 x dx
2 3x 2 x
dx
2 2x

∫ 24. ∫
3⋅ 2x + 2 ⋅ ex
23. x ⋅ e dx
2 −x
dx
2x

103
 ∫ e ⋅ sin xdx 26. ∫ e x ⋅ cos xdx
27. ∫ e ⋅ sin 2 xdx ∫ e ⋅ cos 2 xdx
x
25.

29. ∫ x ⋅ sin xdx 30. ∫ x ⋅ cos xdx

x x
28.

31. ∫ x ⋅ sin xdx 32. ∫ x ⋅ cos xdx

33. ∫ x ⋅ sin 2 xdx 34. ∫ x ⋅ cos 2 xdx
2 2

35. ∫ x ⋅ sin xdx 36. ∫ x ⋅ cos xdx

2 2

2 2

37. ∫ 38. ∫
x x
dx dx

∫ ∫
x ⋅ arcsin x
2 2
cos x sin x
arcsin x
1− x2
39. dx 40. dx

41. ∫ e − x 42. ∫ cos 2 (ln x)dx

x2
⋅ sin 2 xdx
43. ∫x⋅ x 2 − 9dx 44. ∫ x ⋅ x 2 + 16dx

45. ∫ x ⋅ 4 − x 2 dx 46. ∫ x ln xdx

47. ∫
x 2 − 2x + 5
dx
ex

∫ (ax + b ) dx ∫ (2 x − 1) dx
3. S se calculeze integralele prin metoda substitu iei

4. ∫ x(5 x − 3) dx
n 9

3. ∫ x(2 x − 1) dx
1. 2.

5. ∫ x (x + 1) dx 6. ∫ x (x + 1) dx
9 2 7

2 3 6 k k +1 n

∫ x ⋅ 7 dx ∫ e x + 1dx
x 2 ex
7. 8.

9. ∫ 2 x dx 10. ∫ e x dx
ex
e +1

11. ∫ ∫ e x − 1dx
e x e2x
dx 12.
x

104
13. ∫ 2 x dx ∫x x − 1dx
e3x
e −1
14.

∫ 2 x + 5dx ∫ x 1 + x dx
2

17. ∫ x 1 − x dx 18. ∫ x x + 2dx

15. 16.
3 4 25 3

19. 3
2 x + 5dx 20. ∫ x − 6 x − 7 dx
2

∫ − x 2 − x + 2dx ∫
ln x
21. 22. dx
x

∫ ∫
ln x
23. dx 24. x ln xdx

(1 − x )2 dx
x

∫ ∫
x−2 x
25. dx 26.

∫ ∫
3
x x x
1 1
4x + 2x − 3 − x + 3x + 4
27. dx 28. dx
2 2

29. ∫ 4 30. ∫
x x
x +1 x2 +1
dx dx

31. ∫ 32. ∫
x(1 + ln x ) ( )
1 1
x ln x + 8
4
dx 2
dx

33. ∫ 34. ∫
1 1
x 3 − ln x
dx dx
2 x ln x

35. ∫ 36 . ∫ x 3 x 2 + 2dx
1 + ln x
3
dx

37. ∫ ∫x
x
1 1
x(2005 + ln x) 2006 x2 −1
dx 38. dx

4. S se calculeze primitivele urm toarelor func ii

1. ∫ sin 3 x ⋅ cos xdx 2. ∫ cos 3 x ⋅ sin 2 xdx

trigonometrice:

3. ∫ sin(2 x + 5)dx 4. ∫ sin 3 x ⋅ cos 2 xdx

105
 ∫ (tgx + tg x )dx ∫ 1 + sin
3 cos x
5. 6. 2
dx

∫ cos x dx ∫
x
sin 3 x 1
7. 8. cos x dx

9. ∫ 10. ∫ sin 3 xdx

x
x
1 − cos x
dx

11. ∫ cos 3 xdx ∫

arcsin x
1− x
12. dx
2

13. ∫ 14. ∫
1 − (cos x )
sin x sin 2 x
cos 2 x − 4
dx dx
2 2

15. ∫ 16. ∫
1 1
1 − x 2 ⋅ arcsin 2 x
dx dx
sin x

17. ∫ 18. ∫ sin 10 x ⋅ cos 3 xdx

1
dx

(arctgx )2006 dx
cos x

19. ∫ dx 20. ∫
1
1 − x 2 ⋅ (2005 + arcsin x) 2006 1+ x2

5.S se calculeze primitivele urm toarelor func ii ra ionale:

∫ 3x + 5 dx ∫ 2 x + 1 dx ∫ x + 4 dx
1 2x + 3 x
1. 2. 3.

∫ 2 x + 3 dx ∫ (2 x + 3) ∫x
1 − 3x 1 1
−9
4. 5. 2005
dx 6. 2
dx

∫ x 2 + 4 dx ∫ x 2 − 2 dx ∫ x 2 + 1 dx
1 x2 x2
7. 8. 9.

10. ∫ 2 11. ∫
(x − 1)(x − 2)
1 1
3x + 5
dx dx

12. ∫ ∫ x(x + 2) dx
(x + 1)(x + 2)
1 1
dx 13.

106
 ∫x ∫ 2x
1 1
− 3x + 2 − x −3
14. dx 15. dx

16. ∫ 2 17. ∫ 2
2 2

1 1
3x + x + 1 x − 2x + 5
dx dx

18. ∫ 2 19. ∫ 2
4x − 3 6x − 2
2 x − 3x + 1 3x − 2 x + 5
dx dx

20. ∫ 2 21. ∫ 2
3x − 2 5x − 2
x − 5x + 6 x +4
dx dx

22. ∫ 2 23. ∫ 6
x +1 x2
x + 2 x + 10 x −3
dx dx

24. ∫ 25. ∫
x 2x
x + 1+ x4
dx dx
4 1

26. ∫ ∫ (x − 1)
4
3
x x3
1 + x8
dx 27. 12
dx

∫ (x − 1) ∫ x 6 + 4 dx
x x2
28. 10
dx 29.

107
 ISTORICUL NO IUNILOR MATEMATICE

Sec. 18 î.e.n. mesopotamienii creeaz primele tabele de

înmul ire;
sec. 6 î.e.n. este cunoscut asem narea triunghiurilor
de c tre Thales;
Sec. 5 î.e.n. pitagorienii introduc no iunile de num r
prim, num r compus, numere relativ prime, numere prime
perfecte;
Sec. 4 î.e.n.
Aristotel (384-322 î.e.n) filozof grec a introdus
no iunile de perimetru, teorem , silogism.
Sec. 3 î.e.n.
Matematicianul grec Euclid(330-275 î.e.n ) cel care a
întemeiat celebra şcoal din Alexandria (în 323 î.e.n)
a introdus no iunile de semidreapt , tangent la o curb ,
puterea unui punct fa de un cerc sau sfer , sau
denumirile de paralelogram, poliedru, prism , tetraedru.
A enun at teorema catetei şi a în l imii pentru un triunghi
dreptunghic şi a demonstrat concuren a mediatoarelor
unui triunghi;
Apolonius din Perga(262-200 î.e.n), unul din cei mai
mari geometri ai antichit ii introduce pentru prima dat
denumirile pentru conice, de elips , hiperbol , parabol

inversiunea şi d o aproximare exact a lui π cu patru

şi no iunile de focare, normale şi defineşte omotetia şi

zecimale.
este dat aria triunghiului în func ie de laturi sau în
func ie de raza cercului înscris şi semiperimetru;
Eratostene din Cyrene(275-195 î.e.n) introduce
metoda de determinare a tuturor numerelor prime mai
mici decât un num r dat, metod cunoscut sub numele
de „Ciurul lui Eratostene”

108
 în prima carte din „Elementele” lui Euclid este
cunoscut teorema împ r irii cu rest şi „algoritmul lui
Euclid” pentru aflarea c.m.m.d.c. a dou numere întregi
85-168 matematicianul grec Ptolemeu prezint în
cartea sa „Almagest”, pe lâng vaste cunoştin e de
astronomie şi trigonometrie şi diviziunea cercului în 360
de p r i congruente şi exprimarea acestora în frac ii
sexagesimale.
Sec. 3 s-a dat formularea teoremei celor trei
perpendiculare de c tre Pappos; acesta a mai dat şi
defini ia conicelor precum şi teorema despre volumul
corpurilor de rota ie
Sec. 7
sunt cunoscute regulile de trei direct şi invers de
c tre Bragmagupta, matematician indian;
Arhimede(287-212 î.e.n) precursor al calculului
integral, a determinat aria şi volumul elipsoidului de
rota ie şi ale hiperboloidului de rota ie cu pânze.
1202- Leonardo Fibonacci (1170-1240) matematician
italian introduce nota ia pentru frac ia ordinar ;
1228- Fibonacci introduce denumirea pentru num rul
zero, precum şi sistemul de numera ie zecimal. Tot prin
opera sa „Liber abaci” sunt introduse pentru dat în
Europa numerele negative, fiind interpretate ca datorii;
1150- este descris extragerea r d cinii p trate şi a celei
cubice în cartea „ Lilavati” a matematicianului indian
Bhaskara(1114-1185), tot el prezint şi opera iile de
înmul ire şi împ r ire cu numere negative;
1515- rezolvarea ecua iilor de gradul al treilea cu o
necunoscut de c tre Scipio del Fero, iar mai târziu de
Niccolo Tartaglia în 1530, şi pe acelea de gradul al
patrulea de Ludovico Ferrari în 1545. Acestea au fost
f cute cunoscute abia în 1545 de c tre Girolamo
Cardano(1502-1576) în lucr rile sale, deşi promisese
autorilor lor s nu le divulge;

109
1591-matematicianul francez Francois Viete(1540-
1603) introduce formulele cunoscute sub numele de
rela iile lui Viete;
1614- inventarea logaritmilor naturali de c tre John
Neper(1550-1617);
1637- este introdus no iunea de variabil de c tre
Rene Descartes(1596-1650), cel care a introdus literele
alfabetului latin pentru nota ii şi a folosit coordonatele
carteziene (definite dup numele s u), reducând
problemele de geometrie la probleme de algebr ;
1640- este introdus denumirea pentru cicloid de c tre
Galileo Galilei (1564-1642);
1654- începutul cre rii teoriei probabilit ilor datorat
coresponden ei dintre Pierre Fermat(1601-1665) şi
Blaise Pascal(1623-1662) şi dezvoltarea combinatoricii
odat cu apari ia lucr rii lui Pascal, „Combina iones”;
1656- matematicianul englez John Wallis(1616-1703)
introduce simbolul ∞ cu nota iile = ∞, = 0 şi a
1 1
0 ∞
denumirilor de interpolare respectiv mantis
1670- este determinat semnul sinusului şi desenat
sinusoida respectiv secantoida de c tre John Wallis);
1678- este dat teorema lui Ceva de c tre Ceva
Giovani(1648-1734);
1679- în „Varia opera mathematica” ap rut postum, a
lui Pierre Fermat(1601-1665), a fost dat „Marea
teorem a lui Fermat”, reguli de integrare, defini ia
derivatei.
1692- este scris primul manual de calcul integral de
c tre matematicianul elve ian Jean Bernoulli(1667-
1748)” Lectiones mathematicae de methodo
integralium aliisque”, tip rit abia în 1742 şi de
asemenea a mai scris un manual de calcul diferen ial,
descoperit abia în 1920.
„Regula lui l’Hospital” este dat de c tre Jean Bernoulli
lui Guillaume de l’Hospital pe care acesta o public în
1696;

110
 1690- este propus denumirea de integral de c tre
Jacques Bernoulli(1654-1705)
1692- sunt descoperite propriet ile spiralei logaritmice
(Jacques Bernoulli)
1694- este descoperit curba numit lemniscat ,

(1+x)n ≥ 1+nx (Jacques Bernoulli);

caracterizat de inegalitatea

1696-1697- introducerea calculului varia ional, punerea

problemei izoperimetrelor de c tre Jean Bernoulli.
1705- este dat „Legea numerelor mari” de c tre
Jacques Bernoulli;
1711- realizarea dezvolt rii în serie a func iilor ex, sinx,
cosx,arcsinx, de c tre matematicianul englez Isaac
Newton(1642-1727) cel care a pus bazele calculului
diferen ial şi integral concomitent cu Gottfried
Leibniz(1646-1716);
1729- este demonstrat existen a r d cinilor complexe
în num r par a unei ecua ii algebrice cu coeficien i reali
de c tre Mac Laurin Colin(1698-1746;
1731- utilizarea sistemului de axe perpendiculare pentru
a determina pozi ia unui obiect în func ie de cele trei
coordonate;
1733- crearea trigonometriei sferoidale de c tre Alexis
Clairaut(1713-1765);
1735- Matematicianul elve ian Leonhard Euler(1707-
1783) introduce şi calculeaz constanta
e= lim(1 + + + ... + − ln n) =0,577215..., n→∞;
1 1 1
2 3 n
1739- introducerea conceptului de integral curbilinie
de c tre Alexis Clairaut;
1746- rela ia lui Stewart este demonstrat de Mathew
Stewart dup ce în prealabil ea îi fusese comunicat de
c tre Robert Simson în 1735;
1747
este enun at problema celor trei corpuri de c tre
Clairaut;

111
 introducerea metodei multiplicatorilor nedetermina i
în studiul sistemelor de ecua ii diferen iale de c tre
Jean Le Rond D’Alembert(1717-1783);
1750- Gabriel Cramer d o regul de rezolvare a
sistemelor cunoscut sub denumirea de metoda lui
Cramer;
1755- sunt puse bazele calculului varia ional de c tre
Lagrange(1736-1813) concomitent cu Euler,
1765- începutul cre rii geometriei descriptive de c tre
Gaspard Monge(1746-1818);
1766- crearea mecanicii analitice de c tre Joseph
Lagrange(1736-1813) cu enun area principiului

1767- demonstrarea ira ionalit ii lui π de c tre

vitezelor virtuale şi a ecua iilor Lagrange;

Heinrich Lambert(1728-1777);
1768- demonstrarea existen a factorului integrant la
ecua iile diferen iale de ordinul întâi de c tre
D’Alembert;
1771- a fost dat ecua ia planului normal şi formula
distan ei dintre dou puncte din spa iu de c tre
matematicianul francez G. Monge;
1775- introducerea no iunilor de solu ie general şi
solu ie particular în teoria ecua iilor diferen iale de
c tre Leonhard Euler; acesta a introdus şi func ia
ϕ (n ) - indicatorul lui Euler, precum şi nota iile e, i,
f(x)şi a creat teoria frac iilor continue;
1780- au fost introduse liniile de curbur ale
suprafe elor(G. Monge);
sunt descoperite func iile automorfe de
matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912);
1785- a fost dat ecua ia planului tangent(G. Monge);
1796- este dat „Teorema lui Fourier” de determinare a
num rului r d cinilor reale cuprinse într-un interval, de
c tre Joseph Fourier(1768-183);
1797- este dat formula creşterilor finite, cunoscut sub
denumirea de „teorema lui Lagrange”;

112
 1798- au fost considerate cosinusurile directoare ale
unei drepte(G. Monge);
este introdus simbolul [.], pentru partea întreag de
c tre Arien Marie Legendre
(1752-1833);
1807-, 1822 sunt date seriile Fourier care au contribuit
la crearea teoriei analitice a c ldurii.
1812- este introdus seria hipergeometric de c tre Carl
Friedrich Gauss(1777-1855) matematician german, cel
care a demonstrat teorema fundamental a algebrei;
1816-1835- Augustin Cauchy(1789-1857), fondatorul
analizei matematice moderne, a enun at criteriul de
convergen al seriilor, criteriu care-i poart numele, a
dat primele teoreme de existen din teoria ecua iilor
diferen iale şi al ecua iilor cu derivate par iale, a
introdus no iunile de afix, modul al unui num r
complex, numere conjugate, transpozi ie;
1820- introducerea no iunii de raport anarmonic de
c tre Chasles Michel(1793-1880), fondatorul
geometriei proiective al turi de matematicianul francez
Jean Poncelet;
1822
introducerea func iilor Bessel de c tre Friedrich
Bessel;
este introdus nota ia pentru integrala definit

∫ f ( x)dx , de c tre Fourier.;

b

a
este propus denumirea de reprezentare conform
de c tre Gauss;
cercul lui Euler sau cercul celor nou puncte este
considerat pentru prima dat de c tre Charles
Brianchon , Jean Poncelet şi Karl Feuerbach,
atribuinduse din greşeal numele lui Euler acestei
teoreme;

113
 1823-1831- începutul cre rii primei geometrii
neeuclidiene de c tre Janoş Bolyai(1802-1860)
concomitent şi independent de cea a lui Lobacevski.
1824-
este dat denumirea de geometrie neeuclidian de
c tre Gauss;
Niels Abel(1802-1829) demonstreaz
imposibilitatea rezolv rii cu ajutorul radicalilor, a
ecua iilor algebrice de grad mai mare decât patru;
1825- Abel introduce integralele ce-i poart numele;
1827- este creat teoria func iilor eliptice de c tre Abel;
1828
sunt introduse formele fundamentale ale suprafe elor
şi curburii total a unei suprafe e(curbura Gauss) de
c tre Gauss;
demonstrarea teoremei lui Fermat pentru n=5 de c tre
matematicianul german Dirichlet (1805-1859);
1830- este propus denumirea de grup cu în elesul
actual de c tre matematicianul francez Evariste
Galois(1811-1832);
1831- definitivarea calculului cu numere complexe de
c tre Gauss ;
1834- introducerea no iunii de factor de discontinuitate,
referitor la integralele
1837- introducerea nota iilor pentru limite laterale de
c tre Dirichlet şi a func iei care îi poart numele,
func ia Dirichlet;
W. Hamilton introduce termenul de asociativitate a
unei legi de compozi ie;
1839- introducerea no iunii de integrale
multiple(Dirichlet);
1840- este dat o form a eliminantului a dou ecua ii
algebrice de c tre James Sylvester(1814-1897),
matematician englez;
1841- descoperirea invarian ilor de c tre
matematicianul irlandez George Bole (1815-1864);

114
 introducerea no iunilor de margine inferioar şi
superioar ale unei func ii, de convergen uniform de
c tre Weierstrass(1815-1897);
1843- descoperirea cuaternionilor de c tre William
Hamilton (1805-1865);
1845- „Teorema limit central ” este dat de
matematicianul rus Pafnuti Cebâşev;
1846- Legea numerelor mari – Cebâşev;
introducerea variabilei complexe în teoria numerelor
imaginare de c tre D’Alembert;
1847
este introdus calculul logic de George Boole,
creatorul algebrei booleene;
este introdus no iunea de ideal de c tre Ernest
Kummel(1810-1893);
1851- sunt introduse no iunile de rang şi signatur a
unei forme p tratice şi sunt propuse no iunile de
matrice şi jacobian(J. Sylvester);
introducerea sufrafe elor riemann de c tre
matematicianul german Bernhard Riemann(1826-1866),
lui datorându-se studiul integralei definite.
1852- introducerea segmentelor orientate AB de c tre
Chasles Michael(1793-188) care a formulat şi
propriet ile axei radicale a dou cercuri precum şi a
conicelor şi cuadricelor.
1853- Kronecker(1823-1891) introduce nota ia
a ij = det(a ij ) ;
1854- este introdus no iunea de oscila ie într-un punct
de c tre Riemann care creeaz o nou geometrie
neeuclidian , numit geometria sferic ;
1858- crearea calculului matriceal de c tre Arthur
Cayley(1821-1895) matematician englez ;
1871 Dedekind introduce no iunile de corp şi modul
ceeace în limbajul actual exprim no iunile de subcorp
şi Z-submodul ale lui C. Tot el introduce mul imea
întregilor unui corp de numere algebrice, definind şi

115
 idealele acestei mul imi şi demonstreaz teorema
fundamental de descompunere unic a oric rui ideal în
produs de ideale prime;
1872-
introducerea structurilor de subinel şi modul de c tre
Dirichlet;
introducerea numerelor ra ionale prin t îeturi de
c tre Dedekind;
1873- Charles Hermite(1822-1901) demonstreaz
transcenden a num rului e= lim (1 + ) n = 2,718281....
1
n →∞ n
1874- este dat denumirea de subgrup de c tre Sophus
Lie(1842-1899);
1874-1897- crearea teoriei mul imilor de c tre Georg
Cantor(1845-1918). El a introdus no iunile de mul ime
deschis , mul ime închis , mul ime dens , mul ime bine
ordonat , mul ime num rabil , punct de acumulare,
punct izolat, produs cartezian, reuniune, intersec ie.
1878- rezolvarea problemei celor patru culori pentru
colorarea h r ilor de c tre Cayley;
1880-sunt descoperite func iile automorfe de
matematicianul francez Henri Poincare(1854-1912);

demonstrat trascenden a num rului π =3,141592......;

1882- Ferdinand Lindemann(1852-1939) a

(un num r se numeşte transcedent dac nu este solu ia

niciunei ecua ii algebrice cu coeficien i ra ionali); tot el
demonstreaz imposibilitatea cvadraturii cercului cu
rigla şi compasul;
1893- H. Weber, asociaz conceptului de corp, sensul
de ast zi, ca o structur cu o lege de grup aditiv şi o
înmul ire asociativ , distributiv şi în care orice element
e inversabil;
1897- introducerea denumirii de inel de c tre
Hilbert(1862-1943);
1899 -axiomatizarea geometriei de c tre David
Hilbert;

116
1900- introducerea axiomatic a numerelor
întregi(D.Hilbert);
1905- este introdus no iunea de distan între dou
mul imi închise de c tre matematicianul român Dimitrie
Pompeiu(1873-1954);
1910- este introdus denumirea de func ional de c tre
Jacques Hadamard (1865-1963), unul din fondatorii
analizei func ionale;
1912 -este descoperit no iunea de derivat
areolar (Pompeiu)
1927-s-a stabilit formula Onicescu referitoare la
geodezice dat de Octav Onicescu(1892-1983);
1928 -este introdus func ia areolar-conjugat de c tre
matematicianul român Miron Nicolescu(1903-1975);
1933 -introducerea func iilor convexe de ordin superior
de c tre Tiberiu Popoviciu(1906-1975);
1936 -Matematicianul român Gheorghe Mihoc(1906-
1981) d o metod cunoscut sub numele de metoda
Schulz-Mihoc, de determinare a legilor limit ale unui
lan Markov;
1941 -teorema lui Moisil referitoare la geodezicele unui
spa iu riemannian este introdus de Grigore
Moisil(1906-1973);
1944 -este introdus în domeniul algebrei moderne
no iunea de signatur de c tre matematicianul român

1950 -este introdus no iunea de Δ - derivat de c tre

Dan Barbilian(1895-1961);

Dan Barbilian;
1996 -celebra conjectur a lui Fermat este demonstrat
de c tre Andrew Wiles de la institutul Isaac Newton
din Cambridge.
2000 -este determinat cel mai mare num r prim 26972593-
1, având dou milioane de cifre, ob inut cu ajutorul a 20
de mii de calculatoare puse în re ea;

117
BIBLIOGRAFIE.

1: N. Mih ileanu- Istoria matematicii,vol.1,vol2.,Editura

Ştiin ific şi enciclopedic ; Bucureşti,1974/ 1981;
2: Vasile Bobancu- Caleidoscop matematic, Editura Niculesu;
3. Neculai Stanciu, 100 de probleme rezolvate. Editura Rafet;
4. Mic enciclopedie matematic , Editura Tehnic , Bucureşti

118
 Cuprins

Aplica ii ale numerelor complexe în geometrie.............5

Sinteze matematice
Mul imea numerelor reale...........................................37
Inegalit i....................................................................42
Mul imi. Opera ii cu mul imi..................................... 45
Progresii......................................................................47
Func ii.........................................................................50
Numere complexe.......................................................56
Func ia exponen ial şi logaritmic ............................59
Binomul lui Newton....................................................63
Vectori şi opera ii cu vectori..................................... .65
Func ii trigonometrice.................................................69
Formule trigonometrice...............................................72
Ecua iile dreptei în plan..............................................75
Conice..........................................................................77
Algebr liniar ..............................................................82
Şiruri de numere reale..................................................88
Limite de şiruri.............................................................93
Func ii continue...........................................................98
Derivate.......................................................................101
Studiul func iilor cu ajutorul derivatelor.....................103
Primitive......................................................................109
Probleme propuse şi rezolvate....................................117
Probleme.sinteze.........................................................128
Istoricul no iunilor matematice...................................143

119
120