ZAHARIA PAULA

CLASA A XI-A D

Dezvoltarea economică sau protecția mediului?

Fiecare activitate economică este strâns legată de dezvoltarea

mediului, fie că este vorba de dezvoltarea resurselor subterane și
terestre pentru industriile grele și de prelucrare, fie de dezvoltarea
florei și faunei în scopuri turistice și climatice balneare. Dezechilibrele
de mediu pot duce la pierderi uriașe în acest sector al economiei și
uneori chiar la prăbușirea acestuia . Dacă dezvoltarea economică
depinde de protecția mediului, trebuie spus că cea din urmă este mai
importantă, întrucât o condiționează pe prima.
Termenii „dezvoltare durabilă” și „economie durabilă” au fost
introduși în 1992 după „Conferința privind mediul și dezvoltarea
acestuia” pentru a răspunde nevoilor actuale fără a pune în pericol
capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.
Problema pusă aici este aceea a utilizării eficiente a resurselor .Dacă
măsurile nu sunt implementate și economia rămâne la același nivel de
poluare ca înainte sau dacă modificările nu se fac suficient de rapid și
satisfăcător, consecințele ar putea fi drastice. Încălzirea globală,
izbucnirea unor boli, pierderea unor habitate etc.
În ultimii 40 de ani, Europa a dezvoltat strategii pentru a aborda
probleme specifice, cum ar fi poluarea aerului și a apei. Unele dintre
aceste măsuri au produs rezultate remarcabile. Europenii se bucură de
aer curat și apă curată. Rata de reciclare a deșeurilor s-a îmbunătățit
dramatic. Din ce în ce mai multe zone terestre și maritime sunt
protejate. UE a redus drastic emisiile de gaze cu efect de seră luând in
calcul si rezultatele anterioare.
În acest timp, cunoștințele și percepția noastră asupra mediului s-au
extins din nou și a devenit din ce în ce mai clar că oamenii, mediul și
economia fac parte din același sistem. Noi nu putem să ne menținem
traiul într-un mediu precar. Distribuția inegală a profiturilor, bogăția
eco-economică și aerul curat, precum și costurile, inclusiv cele
asociate cu poluarea și pierderea recoltelor din cauza secetei, vor
continua să provoace tulburări sociale.
Cu toate acestea, în ciuda acestei provocări, este posibil să
construim un viitor durabil. Aceasta include oprirea practicilor actuale,
eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare mediului, eliminarea
treptată a tehnologiilor poluante și interzicerea acestora.
Problema echității între generații este, deopotrivă ,una de
solidaritate, generozitate, dar și de timp. Spunem aceasta deoarece din
momentul în care emitem pretenția că suntem atenți cu generațiile
viitoare ,dar și cu interesele lor, atunci problema resurselor ,indiferent
de natura lor ,dar în deosebi cele naturale ,trebuie să devină o
problemă de planificare seculară ,nu anuală sau decenală.
Plasarea intereselor generației prezente în fața celei viitoare nu se
vrea a fi o sacrificare a celor dintâi. Nu este nici posibil și nici moral .
Fiecare generație își are timpul ei ,interesele ei ,în plus, existența unei
generații este ea însăși o „resursă " unică. Mai mult decât atât ,dreptul
la existență al generațiilor viitoare nu poate fi pus sub nici o formă în
discuție . Când vorbim de aceeași generație ,strategia dezvoltării
durabile trebuie să țină seama de faptul că „o generație nu e de fapt ,o
generație unică ;coexistă în același timp ,trei generații :tinerii ,maturii ,
vârstnicii " . Tinerii cu viitorul în față sunt interesați în păstrarea pe
termen lung a caracteristicilor de mediu și a nivelului de trai.