Conferinta Nationala Universitara a Delegatilor pentru Dizabilitate

CNUDD
METODOLOGIE
Sumar
Introducere................................................................................................... 2
Presedintii CNUDD incepand cu 2001....................................................... 3
Membri ai Consiliului Director CNUDD incepand cu 2001 ........................ 4
Referinte normative..................................................................................... 4
Principii……………………………................................................................. 5
Responsabilitati........................................................................................... 6
Delegat al Rectoratului …........................................................................
6
Servicii Dizabilitati /TSI in facultati ..................................................... 7
Servicii………………………………....………………………………………… 8
Tutorat ................................................................................................. 8
Asistenta pentru mobilitate si a persoanei............................................ 8
Materiale didactice si support tehnologic.............................................. 9
Modalitati de evaluare si probe de examinare.................................... 10
Suport pentru mobilitate internationala ............................................. 10
Orientare…….. .......................................................................................... 11
La intrare si pe parcurs....................................................................... 11
La iesire ............................................................................................. 11
TSI ............................................................................................................ 12
Acces la servicii ................................................................................. 12
Servicii, instrumente compensative si masuri dispensative .............. 12
Calitatea serviciilor si bune practici........................................................... 13
Anexa TSI ................................................................................................ 14
Introducere
Legea 17 din 28 ianuarie1999 pentru “Integrarea si modificarea legii cadru
nr 104 din 5 februarie 1992, perntru asistenta, integrarea sociala si
drepturile persoanelor cu dizabilitati” introduce directive specifice in privinta
activitatilor pe care universitatile italiene trebuie sa le puna in practica cu
scopul de a favoriza integrarea studentilor cu dizabilitati in perioada
parcursului lor formativ universitar. Fiecare universitate este responsabila
sa furnizeze servicii specifice, printre care utilizarea unor tehnologii si
metode didactice, instituirea unor servicii speciale de tutorat specializat, dar
si tratament individualizat pentru a face fata examenelor.
In afara de acestea, Legea prevede directionarea unei cote speciale din
Fondul de finantare ordinar (FFO) al universitatilor pentru acest scop si
obligarea fiecarei universitati la numirea unui profesor delegat al
Rectoratului pentru dizabilitati , cu functii de coordonare, monitorizare si
suport pentru toate initiativele care privesc integrarea studentilor cu
dizabilitati in mediul universitar.
Incepand cu anul 1999, Delegatii pentru dizabilitati ai Rectoratelor se
intalnesc in diverse ocazii cu scopul de afavoriza schimbul de experienta si
bune practici deja existente in unele universitati, cu scopul de a cadea de
acord asupra necesitatii instituirii unui organism de coordonare a tuturor
universitatilor italiene pe tema integrarii studentilor cu dizabilitati in mediul
universitar.
Astfel, in anul 2001 ia fiinta Conferinta Nationala Universitara a Delegatilor
pentru Dizabilitati (CNUDD), coordonata de prof. Edoardo Arslan de la
Università degli Studi di Padova, in calitate de prim Presedente, de prof.
Lucia De Anna de la IUSM di Roma si de prof. Gianfranco Cupidi de la
Università di Palermo.
Inca din ianuarie 2002, CRUI (Conferinta Rectorilor din Universitatile
Italiene) a demarat un parcurs de colaborare cu CNUDD, avand in vedere
intocmirea unor metodologii comune pentru universitati, recunoscand
aceasta Conferinta ca pe un organism national de coordonare, dar mai ales
de directionare pentru toate actiunile in beneficiul studentilor cu dizabilitati.
Astfel au fost intocmite primele Linii Directoare- intelese ca indicatii de baza
pentru a dispune, in conditiile respectarii autonomiei universitare, servicii
adecvate si pe cat mai mult posibil posibile, omogene, pe baza unor
principii comun acceptate de primire, participare, autonomie si integrare a
studentului cu dizabilitati, caruia sa I se garanteze oportunitati egale de
formare, studio si cercetare, promovand in acelasi timp sensibilizarea
comunitatii academic pe tema diversitatii si dizabilitatii.
In anul 2003, CNUDD a aprobat un Regolament de functionare care
prevede alegerea la fiecare trei ani a unui Consiliu Director, ai carui membri
vor desemna un Presedinte si vor convoca de doua ori pe an o adunare
generala. Presedintele ramane in serviciu pe o perioada de trei ani si poate
fi reales o singura data.
CNUDD adevenit un organism din ce in ce mai insemnat ca referinta pentru
Ministerul Educatiei, Universitatilor si Cercetarii pentru toate cele care tin
de actualizarea celor prevazute in Legea 17/99 si, in continuare, in legea
170/2010, legat de problematica studentilor cu Tulburari Specifice de
Invatare ( numiti in continuare TSI). Un reprezentant al CNUDD a participat
la grupul de lucru constituit de MIUR ( Ministerul Educatiei) pentru
instituirea “Liniilor Directoare pentru Dreptul la Studiu al elevilor si
studentilor cu TSI”.
La finalul primului deceniu de activitate, Adunarea generala a CNUDD a
decis sa intreprinda un parcurs de revizuire a Liniilor Directoare ale
CNUDD, modificandu-le in conformitate cu evolutiile legislative si cu
experienta dobandita e integrand si o sectiune legata de studentii cu TSI.
Documentul, la a carui redactare au participat numerosi delegati si
colaboratori, a fost dezbatut in cursul mai multor intalniri si a fost adoptat
definitiv de Adunarea generala a CNUDD.
Liniile directoare se doresc a fi un model de referinta comun destinat
directionarii politicilor si bunelor practice in universitati, stimuland schimbari
si sinergie in optica unei tot mai bune calificari a dreptului la invatatura
pentru studentii cu cerinte educationale speciale si realizarea unei
comuitati academic incluzive.
Aceste Linii Directoare aprobate in unanimitate de Adunarea generala a
CNUDD (Bergamo, 10 luglio 2014) sunt dedicate memoriei prof. Edoardo
Arslan, primul Presedente al CNUDD, membru al Consiliului Director in
momentul prematurei sale disparitii in aprilie 2013, promotor si coordonator
al procesului de revizuire.
.
Presedinti ai CNUDD din 2001
2001 – 2003 Prof. Edoardo Arslan – Università di Padova
2003 – 2009 Prof. Paolo Valerio – Università di Napoli Federico II
2009 – Prof. Paolo Mancarella – Università di Pisa
Membri ai Consiliului Director CNUDD din 2001
Prof. Gianfranco Cupidi (Università di Palermo)
Prof.ssa Lucia De Anna (IUSM)
Prof.ssa Emilia Wanda Caronna (Università di Parma)
Prof.ssa Angela Costabile (Università della Calabria)
Prof.ssa Marcella Renis (Università di Catania)
Prof.ssa Elisabetta Genovese (Università di Modena e Reggio Emilia)
Prof. Walter Fornasa (Università di Bergamo)
Prof.ssa Marisa Pavone (Università di Torino)
Prof. Paolo Ponzio (Università di Bari)
Prof.ssa Francesca Santulli (Libera Università di Lingue e Comunicazione
IULM, Milano
Site web: www.cnudd.it
Referinte normative
Principalele normative de referinta, pe baza carora s-au facut dispozitii de
ajustare si de aplicare sunt:
Legea n. 104 din 5 februarie 1992, “Legea‐cadru pentru asistenta,
integrarea sociala si drepturile persoanelor cu handicap”.
Legea n.17 din 28 ianuarie1999, “Integrarea si modifiicarea legii cadru nr
104 din 5 februarie 1992, “ Legea cadru pentru asistenta, integrarea
sociala si drepturile persoanelor cu handicap”.
Legea n.4 din 9 ianuarie 2004,, "Dispozitii pentru favorizarea accesului
subiectilor cu dizabilitati la instrumente informatice” .
Legea n. 18 din 3 martie 2009, , “Ratificarea si punerea in executare a
Conventiei Natiunilor Unite asupra drepturilor persoanelor cu dizabilitati, cu
protocol optional, realizata la New York in 13 decembrie 2006 si instituirea
Observatorului National pentru conditia persoanelor cu dizabilitati” .
Legea n. 170 din 8 octombrie 2010, “Noile norme in materie de tulburari
specifice de invatare“ si Liniile Directoare corespunzatoare.
Au fost realizate dispozitii relevante in legatura cu tot ansamblul studiilor
universitare, care contin in interiorul lor prevederi specifice pentru studentii
cu dizabilitati sau TSI, cum ar fi de exemplu DPCM din 9 aprilie 2001 si
D.Lgs. n. 68 din 29 martie 2012, normative pentru dreptul la invatamant
universitar.
Principii inspiratoare
Intentiile si actiunile universitatilor italiene in favoarea studentilor cu
dizabilitati si a celor cu TSI se inspira din principille dreptului la educatie, la
viata independenta, cetatenie activa si incluziune in societate, care
orienteaza politicile actuale, al caror principal punct de referinta este
Conventia ONU asupra dreptului persoanelor cu dizabilitatdin 2006,
ratificata de Parlamentul Italian.
Conventia sustine, protejeaza si garanteaza persoanelor cu dizabilitati
deplinul si egalul beneficiu asupra tuturor drepturilor umane si tuturor
libertatilor fundamentale si promoveaza respectul pentru demnitatea lor.
In particular, efortul este acela de a promova si sustine accesul la
Universitate, la educatia si formarea pe tot parcursul vietii, cu convingerea
ca in fapt cunoasterea, cultura superioara si participarea la cercetare
favorizeaza dezvoltarea plenara umana, patrunderea pe piata muncii si
realizarea libertatii, intelese ca oportunitati de concretizare a aspiratiilor
personale.
Un puternic impuls dat pricipiilor de egalizare a sanselor, de cetatenie
activa si incluziune provine din dezvoltarea inepuizabila a universului
tehnologiei: un sector in continua evolutie, in care factorul uman se rescrie
continuu si care provoaca modificari continue ale modului nostru de a trai.
Mediul universitar este pe deplin implicat pe multiple planuri, in special
pentru studentii cu dizabilitati si cu TSI: accesul la informatii, gestionarea
Serviciilor, abordarea parcursurilor, cercetarea si inovarea, in acord cu
orientarile programelor Uniunii Europene.
Urmarirea finalitatii obiectivelor institutionale, in concordata cu principiile
inspratoare, trebuie sa fie valorizata de cooperarea in interiorul sistemului
universitar si sustinuta de activarea retelelor si colaborarilor cu alte institute
de formare si cercetare, cu sistemul scolar, cu agentiile, organismele
teritoriale si asociatiile, la nivel nationals I international.
Sensibilizarea si formarea diferitelor componente ale comunitatii
universitare pe tema dreptului la educatie cu sanse egale si a deplinei
incluziuni a studentilor cu dizabilitati si TSI constituie in acelasi timp o
realizare in sine, dar si un instrument strategic de dezvoltare in directia
calitatii sistemului.
Subiecti si roluri
Legea17/99 impune fiecarei universitati instituirea unui profesor Delegat de
Rectorat cu “functia de coordonare, monitorizare si suport pentru toate
initiativele care privesc integrarea in mediul academic”. Ca urmare a intrarii
in vigoare a legii 170/2010, in acdrul adunarii din 20 ianuarie 2012CNUDD
a decis ca atributiile Delegatului Rectoratului sa fie extinse si asupra
studentilor cu TSI.
Este esential ca fiecare universitate sa instituie si o structura administrativa
de suport, coordonata de Delegat, denumita in continuare Serviciul
Dizabilitati/TSI al Universitatii (Servizi Disabilità/DSA di ateneo -SDDA).
Este recomandat de asemenea, mai ales in universitatile de dimensiune
medie sau mare, ca Delegatului sa-I fie alaturati profesori referenti pentru
structurile didactice si stiintifice ( desemnati pe baza structurii
organizatorice a fiecarei universitati) scoli, facultati, departamente, etc
Delegatul Rectoratului
Delegatul trebuie, in primul rand, sa fie un punct de referinta constant in
interiorul propriei universitati pentru toate chestiunile legate de dizabilitati si
TSI: este persoana careia i se pot adresa toti membrii comunitatii
universitare pentru a semnala problemele inerente integrarii; de asemenea
este persoana de la care trebuie sa plece indicatii specifice catre
Oragnismele Aacdemice in privinta politicilor generale ale unioversitatii in
materie de dizabilitati si TSI.
Delegatul trebuie, in acelasi timp, sa fie punctul de referinta fata de toate
relatiile cu entitatile exterioare universitatii care se ocupa de dizabilitati si
TSI, printre care: agentiile regionale pentru dreptul la educatie, entitatile si
organismele administrative teritoriale, oficiile scolare descentrate si scolile
secundare (licee, institute preuniversitare), asociatii, intreprinderi si agentii
de insertie profesionala.
Sarcina fundamentala a Delegatului este aceea de a promova
sensibilizarea pe tema dizabilitatii si TSI in interiorul universitatii, prin
intermediul unor initiative periodice in acest sens destinate studentilor,
cadrelor didactice si personalului non-didactic, ingtre care de exemplu
interventii tintite in Consiliul Departamentului/Scolii/Facultatii, dar si prin
campanii informative si de popularizare despre bunele practici actuale. In
aceasta privinta este fundamental sa se puna accentul pe interventii in
scopul sustinerii demnitatii personale, succesului formative si autonimiei
studentului.
Delegatului ii revina sarcina coordonarii tuturor activitatilor SDDA, pe langa
controlul si monitorizarea eficientei serviciilor oferite. Coordonarea va
putea privi si diferitele sectoare ale cercetarii stiintifice, in scopul inovarii si
imbunatatirii serviciilor. In aceasta optica Delegatul este punctul de
referinta si animatorul unor proiecte orientate spre calificarea universitatii
spre o directive din ce in ce mai incluziva.
Delegatul si/sau un referent al sau trebuie sa fie pregatit sa asiste SDDA in
faza delicata a primirii studentului, care, pentru prima data, patrunde in
universitate cu intentia de a urma un parcurs de studii universitare. Apoi
trebuie sa organizeze, si prin intermediul SDDA sau al profesorilor
referenti, intalniri periodice cu studentii care se bucura de serviciile oferite,
atat pentru a verifica eficienta acestora, cat si pentru a evidentia noi cerinte
si a preagti eventual noi servicii. O insemnatate aparte are rolul de mediere
intre student si profesori pe tot parcursul formative, si suportul acordat
acestora din urma pentru cunoasterea tuturor normativelor, drepturilor si
cerintelor educationale ale studentului.
Delegatul supervizeaza utilizarea fondurilor prevazute de legea 17/99 si
asigura ca procedurile dictate de directivele ministeriale vor fi finalizate la
termenele prevazute, in special completarea unei scheme anuala de
evaluare pentru actualizarea interventiilor aflate in sarcina universitatii
(miur.cineca.it/interventilegge17/).
Delegatul realizeaza periodic o descriere sintetica a activitatilor intreprinse,
pe care o supune atentiei organismelor academice si Nucleului de
Evaluare/Comitetul de calitate.
Delegatul face parte de drept din e CNUDD, asa cum este prevazut de
art.3 al regulamentului acesteia.
Servicii Dizabilitati/TSI in cadrul universitatii
Aproape toate universitatile italiene, inca de la aparitia precedentelor Linii
Directoare, au instituit cate un Serviciu Dizabilitati/TSI in cadrul universitatii,
in unele cazuri prin intermediul unor birouri dedicate acestui scop, in altele
prin intermediul unor unitati operative sau prin personalul din interiorul
structurilor administrative preexistente.
SDDA constituie primul contact pentru student si joaca un rol strategic in
primirea si gestionarea serviciilor. De aceea este important ca in cadrul sau
sa existe competente relationale, organizative si administrative-contabile,
deoarece, in acord cu Delegatul, se pot individualiza nevoi, define
intreventiile si monitoriza parcursul corect al procedurilor
activate.Conjugand regularitatea si eficienta administrative, astfel de
procedure nu trebuie sa se transforme in obstacole- in sensul erogarii
nevoile educationale si cerintele studentilor.
Intre sarcinile fundamentale ale SDDA se numara:
- Delicata misiune de interfata intre sistemul universitar si studenti, si,
in masura in care e necesar cu familiile si serviciile teritoriale si
sanitare;
- Legatura cu serviciile din universitate si, in special cu tutorii si
resonsabilii cu orientarea la intrare si absolvire;
- Acompaniamentul personalizat pe tot parcursul pentru a favoriza
succesul formativ;
- Organizarea si gestionarea administrative pentru erogarea serviciilor
si monitorizarea eficacitatii acestora;
- Activitatea de suport al Deelegatului si, acolo unde e prevazut, a
referentilor din structurile universitatii;
SDDA, pe langa faptul ca va dispune de spatii accesibile si adecvate
pentru desfasurarea unor discutii individuale, trebuie sa poata asuma
resurse umane, pe cat posibil stabile si structurate, cu o formare adecvata
atat pentru activitatile de birou de informare si suport pe timpul parcursului
universitar, cat si pentru cele de furnizare de auxiliare tehnice si informatice
dedicate.
Servicii
Pentru a putea avea acces la serviciile si masurile de suport in vederea
asigurarii dreptului la educatie, studentul cu dizabilitati sau TSI trebuie sa
puna la dispozitie documentatia medicala adecvata valabila, redactata pe
baza modelelor de clasificare ale OMS.
Tutorat
Legea 17/99, in modificarile si adaosurile aduse celor prevazute in legea
104/92, mentioneaza serviciile de tutorat specializat cu scopul sustinerii
studentilor cu dizabilitati. Exista o mare diversitate de masuri adoptate de
fiecare universitate pentru a oferi personalul adecvat, dar ramane
fundamentala necesitatea ca serviciile de tutorat sa fie dedicate cresterii
autonomiei studentului, integrarii sale in mediul academic, dezvoltarii
participarii sale active la procesul formativ, imbunatatirii contextului de
invatare si presupune interventii personalizate in functie de nevoile
educationale si conditia fiecarui student si cu scopul crearii unui mediu
incluziv. Interventiile vor putea fi articulate pe mai multe nivele, in functie de
flexibilitatea si autonomia fiecarei universitati.
Serviciul este oferit exclusive pe baza cererii studentului, in functie de
criteriile de personalizare bazate pe o atenta analiza a nevoilor formative
specifice. Continuarea serviciului va tine cont si de progresul parcursului
universitar. In interiorul serviciului de tutorat specializat se pot individualiza
diferite zone de interventie:

suportul oferit studentului prin acompanierea lui in timpul diferitelor

activitati legate de invatare ( de exemplu: sustinerea la lectii, ajutor la
studio, procurarea unor materiale pentru studiu, intre care notite, carti,
bibliografie, etc);
suportul pentru studiu individual din partea unui tutor cu competente
specifice ( de preferinta selectat dintre sudentii mai mari, cei aflati in
perioada de practica dupa absolvire, doctoranzi, asistenti sau profesori)
pentru a face fata examenelor sau pentru a realiza lucrarea de absolvire;
coaching oferit de o persoana specializata in suport pentru comunicare.
Pentru a garanta acest Serviciu de tutorat, se poate recurge la contracte
per student tip part-time (150 ore), la proiecte de Serviciu civil si la
conventii cu entitati si persoane care opereaza la nivel territorial.
Totusi se poate recurge si la o formare adecvata a oricarei persoane care
opereaza in cadrul unor astfel de servicii.
.
Asistenta pentru mobilitate si asistenta persoanei
Accesibilitatea si uzabilitatea spatiilor universitatii sunt un obiectiv
obligatoriu pentru deplina participare la viata universitara a intregii
comunitati academice. Monitorizarea accesibilitatii cladirillor universitare si
inlaturarea barierelor arhitectonice si senzoriale este o sarcina specifica a
serviciului tehnic al universitatii, dar trebuie sa existe un acord cu SSDA in
scopul de a planifica si programa interventii pentru imbunatatirea acestei
accesibilitati.

SDDA poate juca rolul de interfata valoroasa intre studentul cu dizabilitati si

serviciul tehnic al facultatii pentru o semnalare directa a situatiilor critice si
propunerea unor solutii eficiente pentru depasirea acestora. Fiecare
universitate ar trebui sa realizeze o harta a accesibilitatii cladirilor sale si sa
o updateze periodic; harta trebuie sa fie disponibila tuturor celor care se
afla in mediul universitar ( student, profesori si personal) prin diverse
modalitati ( suport de hartie, web etc). Pe langa aceasta harta trebuie sa
existe un plan de inlaturare a barierelor arhitectonice si senzoriale, care
presupune participarea, in afara personalului serviciului tehnic-administrativ
si a delegatului pentru dizabilitati si a studentilor.
In privinta mobilitatii studentilor cu dizabilitati, multe facultati au infiintat
servicii dedicate astfel incat sa faciliteze participarea activa la lectii si la
toate activitatile universitare. O astfel de mobilitate priveste in primul rand
deplasarile in interiorul si intre structurile diferite ale universitatii. In limitele
resurselor disponibile, mobilitatea poate include si deplasarile necesare
ajungerii la sediile universitare.
Serviciul, in mod necesar personalizat in functie de nevoile fiecarui student,
va putea fi dezvoltat prin intermediul unor conventii cu entitati responsabile
cu transportul din teritoriu (intreprinderi comunaale, regionale , etc ) ,
promovand si acorduri de sistem cu agentiile pentru dreptul la educatie,
organisme si asociatii teritoriale care sunt de acord cu limitarea costurilor.
In situatia unor dizabilitati care limiteaza in mod sever autonomia
studentului, pentru a garanta dreptul la studiu universitar se pot prevedea,
eventual prin intermediul unor conventii incheiate cu asociatii sau
cooperative din domeniul serviciilor, interventii de asistenta personala, mai
ales acolo unde aceasta nu poate fi asigurata direct de serviciile socio-
sanitare.
Materiale didactice si suport tehnologic
In ultimii ani au crescut in mod sensibil oportunitatile pentru persoanele cu
dizabilitati sau cu TSI de a beneficia de instrumente compensative, atat
hardware cat si software, datorita evolutiei tehnologiei asistive si a
tehnologiei pentru informatii si comunicatii (TIC) care permit celui in cauza
castigarea unei mai mari autonomii in desfasurarea propriilor activitati.
In unele cazuri, un astfel de auxiliar permite realizarea unor activitati care
nu se pot desfasura altfel, in conditii de siguranta, viteza si eficienta.
Intr-un ambient de invatare cum este cel universitar sunt relevante in
special auxiliarele care ofera suport studentului in activitatea cotidiana
legata de didactica ( poate beneficia de lectii si de studiu personal ) cat si
accesul la informatii. Printre altele: softuri de sinteza vocala, de
recunoastere a discursului oral, de interfata vocala, aplicatii de corectare a
scrierii prin possibilitatea de selectare a cuvantului corect din cateva
variante, tastaturi marite, dispozitive pentru vedere,etc
La intrarea in universitate este important ca SDDA sa faca o evaluare
corecta a auxiliarelor impreuna cu studentul, individualizand solutii
personalizate pe baza unor exigente specifice, apeland daca e cazul la
sfaturile unor tehnicieni specializati, sau prin colaborare cu centrele de
auxiliare prezente in teritoriu. Acest lucru trebuie sa se intample si in cazul
studentilor deja obisnuiti cu utilizarea auxiliarelor in scoala superioara,
datorita modificarilor mediului de invatare care deseori conduce spre
exigente mai sofisticate prin comparatie cu alte nivele de scolarizare.
Dupa ce au fost selectate, auxiliarele pot fi puse la dispozitie, daca este
prevazut astfel in reglementari, prin intermediul unei cereri adresate
agnetiilor sanitare teritoriale si SDDA va trebui sa ofere asistenta
studentului pentru a parcurge procedurile administrative preavzute. In alte
cazuri, este posibil sa se recurga la contributiile allocate acestui scop de
catre agentiile regionale pentru dreptul la educatie (daca sunt disponibile)
sau sa se prevada, in limitele disponibilitatilor bugetare, achizitionarea de
catre universitate din fondurile pe legea 17/99 si punerea acestora la
dispozitia studentului in mod gratuit.
Se evidentiaza si necesitatea formarii si asistentei pentru o utilizare
corecta a auxiliarelor si o monitorizare corecta a eficientei optiunilor
effectuate, care sa evidentieze problemele aparute sau necesitatea
adaptarilor personalizate, conducand eventual spre gasirea unor solutii
alternative.
Utilizarea auxiliarelor trebuie sa fie permisa, cand este necesar in functie
de tipologia de dizabilitate sau specificului TSI, si in activitatile care
presupun realizarea de productii orale sau scrise (verificari periodice,
examene finale ).
In aproape toate situatiile, utilizarea de auxiliare tehnologice trebuie sa fie
insotita si de disponibilitatea unor materiale didactice accesibile: SSDA
trebuie sa-I sustina pe profesori pentru a oferi studentului formatul accesibil
adecvat cerintelor sale (format digital, copii marite, etc ) . Daca in cazul
materialelor realizate de catre profesori (referate, slide-uri ale
lectiilor,etc)sau disponibile in open access este nevoie doar de
implementarea acestora, problema devine mai complicate in cazul unor
carti supuse dreptului de autor.
Tablele (sau monitoarele ) digitale si sistemele de inregistare audio/video a
lectiilor pot devein un instrument foarte util pentru a se putea transmite
materialul didactic in mod direct in format digital:
profesorii trebuie sa fie sensibilizati dar mai ales formati pentru utilizarea
acestor instrumente novatoare.
Accesibilitatea trebuie sa fie garantata pentru toate informatiile furnizate de
catre universitate prin intermediul site-urilor web: in aceasta optica SDDA
are sarcina de a monitoriza periodic respectarea prescripriilor in vigoare in
privinta accesibilitatii, semnaland eventualele probleme.
Modalitati de examinare si probe de examen
Legea 17/99 prevede tratamentul individualizat in favoarea studentilor cu
dizabilitati chiar si la locul examenelor, in acord prealabil cu profesoril de
specialitate si utilizandu-se mijloacele tehnice specifice. La cererea
studentului si/sau profesorului, SDDA trebuie sa ofere suport si consultanta
cu scopul gasirii unor modalitati adecvate cazului respective ( de exemplu:
timp suplimentar, teste echivalente, auxialiare si instrumente tehnice,
prezenta unor asistenti de comunicare, etc ) . Astfel de interventii pentru
TSI sunt prevazute in dispozitiile actualizate ale legii 170/2010.
Aceste principia trebuie sa se aplice si cu ocazia probelor de admitere la
cursurile programate si de verificare a cunostintelor necesare accesului la
studiu.
Suport pentru mobilitate internationala
Desi participarea studentilor cu dizabilitati sau cu TSI la programele de
mobilitate a crescut cu siguranta in ultimii ani, universitatile vor trebui sa o
promoveze in continuare, imbunatatinf difuzarea informatiilor si oferind un
suport specific pentru organizarea externe.
In colaborare cu oficiul universitatii pentru mobilitate internationala, SDDA
va trebui sa evalueze nevoile reale ale studentului, sa faciliteze contactul
cu universitatea gazda, si, in cazuriel prevazute, sa initieze procedurile
pentru a cere fonduri suplimentare.
Este foarte importanta actiunea de sensibilizare a celorlalti studenti care
participa la programele de mobilitate internationala si care pot sa
desasoare activitati de insotitori, sau de tutori, pentru studentii cu dizabilitati
care merg in aceeasi destinatie.
In contextul atentiei crescande a mediului universitar pentru
internationalizare, universitatile, prin intermediul birourilor destinate
mobilitatii internationale si SDDA, trebuie sa isi asume sarcina primirii
studentilor straini si sa le garanteze serviciile necesare pe tot parcursul
sederii lor .

Orientare
La primirea in universitate si pe parcurs

Accesul la studii universitare reprezinta pentru multe persoane cu

dizabilitati sau TSI o aspiratie efectiva si o posibilitate de realizare
personala.
In realitate, procesul de orientare si continuitate pentru admiterea
universitara este extrem de semnificativ pentru studentii cu dizabilitati sau
TSI, cu scopul de a facilita alegerea celui mai potrivit parcurs educational
pentru a valorifica si a amplifica potentialul existent si a contracara
dispersarea si abandonarea parcursului. O mai buna cunoastere a
studentului, a aspiratiilor sale si a asteptarilro pe care le are la intrarea in
universitate, alegerea parcursului si acompaniamentul studiului, si pentru
realizarea incluziunii, reprezinta o garantie a aficientei si calitatii parcursului
academic si reprezinta puntea pentru a apropierea cu piata muncii, o
finalitate esentiala pentru o viitoare viata independenta.
Orientarea la admitere trebuie sa faciliteze continuarea dezvoltarii pe
parcursul trecerii de la scoala superioara la universitate, individualizand din
timp serviciile de suport pentru adaptarea personalizata.
Adaptarea proiectului/procesului prevede promovarea unor actiuni de
apropiere a studentului de mediul universitar inca din ultimii ani ai scolii
secundare, in sinergie cu scolile si organismele scolare teritoriale, inclusive
prin intermediul unor acorduri sau conventii asupra programelor.
Dupa depasirea examenului de maturitate si inainte inmatriculare, trebuie
ca studentul sa fie ghidat pentru a se obisnui cu ambientul universitar in
diferitele lui componente si in special cu referentii cursurilor de studii si cu
structurile didactice.
La absolvire
Sarcina universitatii nu se termina odata cu inmanarea diplomei, ci trebuie
sa prevada si strategii concrete pentru a furniza un suport adecvat
studentilor cu dizabilitati sau TSI in momentul tranzitiei spre piata muncii. In
aceasta privinta fiecaare actiune va fi realizata in colaborare cu Biroul de J
dell’università non si esaurisce con il conseguimento della laurea, ma deve
Job Placement din universitate, inclusive prin activitati de sensibilizare
destinate mediului antreprenorial care sa puna in evidenta oportunitatile de
lucru conforme achizitiilor profesionale ale fiecarui student.
In aceasta privinta se obisnuieste sa se organizeze interventii care sa
permita studentului achizitia unor competente specifice in elaborarea unui
Curriculum Vitae; sad se promoveze relatia intre student si piata muncii
inclusive prin stagii si practica (pre- si post-licenta) care sa realizeze un
matching efficient intre cererea si oferta de munca, pe baza profilului si
aspiratiilor fiecarui student.
Este de dorit ca SDDA sa colaboreze cu structurile Centrelor de munca
teritoriale si cu orice alte entitati (asociatii, cooperative,etc) de sector, in
scopul planificarii actiunilor de legatura cu reteaua operatorilor publici si
private ce actioneaza in teritoriu.
TSI
Asa cum s-a aratat in introducere CNUDD este organismul de referinta
inclusiv pentru actualizarea celor prevazute de legea 170/2010 si de
prevederile ulterioare. Noutatea relativa a acestui subiect in mediul
universitar face ca sa devina oportuna introducerea in aceste Linii
Directoare a unei sectiuni dedicate exclusiv studentilor cu TSI, in care sunt
sintetizate principalele arii de interventie.
Accesul la servicii
Pentru a avea acces la serviciile furnizate de universitati, inclusiv la intrarea
la probele de admitere la studio, studentul va trebui sa prezinte un
diagnostic clinic pt TSI.
Pentru ca aceasta sa fie valida, trebuie sa fie redactata conform normelor
in vigoare (anexa TSI punctul 1). In caz contrar, SDDA invita studentul sa
se supuna din nou unei diagnosticari, putand sa-I recomande o structura
potrivita ( vezi aneza TSI punctul 1). Se va proceda la fel si in cazul unei
suspiciuni a prezentei TSI ( de exemplu in cazul semnalizarii acestui lucru
de catre student sau profesor ) .
Servicii, instrumente compensative si masuri de dispensare
SDDA ofera studentilor cu TSI servicii analoge celor oferite studentilor cu
dizabilitati si printre acestea: orientare la admiterea si absolvirea studiilor,
diferite forme de tutorat, instrumente tehnologice si didactice, mediere cu
corpul profesoral.
Liniile directoare ale legii 170/2010 detaliaza instrumentele compensative si
masurile de dispensare ( anexa , punctele 2 si 3) care pot fi acordate
studentului, atat in cursul activitatii didactice, cat si la probele de evaluare
si de verificare ( inclusiv probele de admitere in universitate).
Avand in vedere marea diversitate a manifestarilor TSI si luand in
considerare caracteristicile diferite ale studentilor, este recomandata
evaluarea personalizata a instrumentelor compensative si a masurilor de
dispensare adecvate parcursului individual, in legatura si cu specificitatea
fiecarei discipline si finalitatii cursurilor respective.

Calitatea serviciilor si bunele practici

Asigurarea calitatii serviciilor este un proces transversal care priveste
totalitatea structurilor universitatii si este cu atat mai importanta cu cat se
refera la serviciile pentru student cu dizabilitati sau TSI.
In aceasta privinta SDDA trebuie sa monitorizeze in mod constant eficienta
serviciilor oferite, prin intermediul unor mecanisme de detectare care sa
includa discutii periodice individuale sau de grup si strangerea de date ,
inclusiv prin intermediul administrarii unor chestionare ad hoc, adresate
atat studentilor care beneficiaza de aceste servicii, cat si diveritilor actori
implicati in oferirea acestora ( tutori, profesori, alti student, etc). Analizele
dovezilor stranse trebuie sa constituie periodic baza pentru o evaluare de
parcurs si pentru o eventuala revizuire a modalitatilor de desfasurare a
serviciilor in scopul imbunatatirii calitatii.
Delegatul trebuie sa redacteze periodic un raport care va fi supus Nucleului
de Evaluare a Calitatii universitatii, evidentiind complexitatea activitatilor
desfasurate, impreuna cu rezultatele procedurilor puse in actiune in scopul
evaluarii calitatii.
Procese mai rafinate de asigurare a calitatii cer resurse ulterioare in
materie de competente profesionaale si disponibilitati financiare, tinand
cont ca nu trebuie totusi sa interfereze cu fluxul normal de actiune al
acestor servicii.
Pe de alta parte intalnirile periodice ale CNUDD constituie o ocazie
importanta de intalnire intre delegatii si responsabilii SDDA: schimbul de
experiente si de bune practici si impartasirea unor proiecte innovative
inclusiv la nivel interuniversitar au rezultate positive asupra imbunatatirii
calitatii.
In scopul imbunatatirii colaborarii, sunt din ce in ce mai multe experiente de
coordonare intre universitati la nivel regional sau interregional care, in afara
de a avea avantajul unei vecinatati geografice, pot sa devina interlocutori
directi in fata entitatilor teritoriale si institutiilor descentrate.
Ar trebui promovate contacte si schimburi cu universitati si organizatii la
nivel international.
Anexa TSI
1. Diagnostic

In prezent diagnosticarea TSI trebuie sa raspunda criteriilor Conferintei

Consensus (2011), sa reflecte codurile si denumirea explicita a tipului de
TSI in cauza, sa contina informatiile necesare pentru a cuprinde
caracteristicile individuale ale fiecarui student, cu indicarea respectivelor
arii de forta si de slabiciune.
Sunt valabile doar diagnosticele emise de structurile SSN sau de entitati
profesioniste acreditate de autoritatile regionale.
Asa cum prevede legea 170 din 2010 (art3) si ulteriorul Acord Stat-Regiuni
din 24/7/2012, diagnosticul trebuie sa fie revazut dupa 3 ani, daca este
vorba despre un minor; nu este obligatoriu s afie revizuita dupa implinirea
varstei de 18 ani.

2. Instrumente compensative

In privinta instrumentelor compensative, studentii cu TSI pot utiliza

auxialiarele eventual deja utilizate pe intreg parcursul scolar, intre care de
exemplu:
‐ aparat de inregistrare digital,
‐ PC cu corector ortografic;
‐ texte in format digital;
‐ programe de sinteza vocala;
‐ presenta unui tutor cu functiunea de lector, in cazul in care nu este posibil
sa I se furnizeze material de examen in format digital;
‐ calculator;
‐ tabele si formule;
‐ harti conceptuale;
‐ materiale didactice in format accesibil (preszentarii, referate, caiete de
lucru), puse la dispozitie daca este necesar inaintea lectiilor predate;
‐ alte instrumente tehnologice de facilitare in fazele de studiu si la
examene.
3. Masuri de dispensare
‐ considerarea posibilitatii de a imparti materia de examene in mai multe
probe partiale;
‐ optarea pentru evaluari orale mai degraba decat scrise, tinand cont si de
profilul individual de abilitati;
‐ acolo unde examenul scris va fi considerat indispensabil, se verifica daca
formatul ales ( de ex teste grila, sau cu raspuns inchis,etc) reprezinta un
obstacol si daca poate fi substituit prin alte forme de evaluare scrisa;
‐ tot referitor la probele scrise, se vor prevedea alternative reducere
cantitativa, dar nu calitativa, a probei, sau se va acorda timp suplimentar,
pana la maximum 30%, pentru desfasurarea examenului;
‐ se va aprecia la evaluare continutul mai mult decat forma si ortografia.
Se observa ca majoritatea suporturilor de mai sus la punctele 2 si 3 sunt
preavzute si pentru studentii cu dizabilitati.

Bergamo, 10 luglio 2014