Experiențe și practici incluzive

pentru studenții cu dizabilități

senzoriale
CONF. UNIV. DR. CRISTIAN BUICĂ BELCIU
FPSE, UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Noțiuni introductive

 Folosim sintagma „deficienţe auditive” (respectiv „dizabilităţi auditive”) pentru a evidenţa mai corect
gama extrem de variată a tulburărilor soldate cu deficite variabile de auz, mono- sau binaurale, stabile
sau progresive
 Surditatea nu este de fapt o boală, ci un simptom corespunzător unei etiologii diverse; atunci când
constituie unicul simptom definitiv, surditatea constituie, de fapt, esenţa dizabilităţii
 Clasificarea dizabilităţilor de auz ţine cont, în primul rând, de momentul apariţiei (congenitale, de
sorginte ereditară în marea lor majoritate, şi dobândite, cu precizarea vârstei – precoce, respectiv
tardive). În al doilea rând, şi cel mai important, ia în considerare specificul acestora (de transmisie,
atunci când cauza interesează urechea externă, urechea medie şi ferestrele labirintice, şi de recepţie
nervoasă sau de percepţie, atunci când leziunea este localizată la nivelul urechii interne, pe căile
nervoase retrolabirintice sau pe porţiunea radiculară a nervului acustic; în sfârşit, mixte, când amândouă
componentele sunt afectate). În al treilea rând, contează natura etiologiei: organică, funcţională sau
psihogenă
Noțiuni introductive

Criteriile medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap:

 0 – 20 dB: fără deficienţă;
 20 – 40 dB: deficienţă uşoară (handicap uşor);
 41 – 70 dB: deficienţă medie (handicap mediu); pierdere auditivă bilaterală, protezabilă;
 peste 70 dB: deficienţă accentuată (handicap accentuat); pierdere auditivă greu
protezabilă asociată cu tulburări psihice şi de limbaj;
 peste 90 dB: deficienţă accentuată (handicap accentuat); surditate congenitală sau
dobândită înaintea achiziţionării limbajului, însoţită de mutitate (cu demutizare slabă sau
nulă)
Date statistice orientative

 După domiciliu, populaţia României era de 22.175.000 de locuitori la 1 ianuarie 2020

(deci incluzând şi persoanele care nu şi-au stabilit legal reşedinţa în alte ţări); populația
estimată a României la data de 1 decembrie 2022 este de 19.023.542 persoane
 La 31 martie 2020, numărul total de persoane cu dizabilităţi a fost de 852.565 persoane
(ANDPDCA, 2020), dintre care 1.924 copii și 21.627 adulți cu dizabilități auditive
 Ponderea persoanelor cu dizabilităţi reprezenta circa 3,8% din populaţia ţării în 2020
(1,27% fiind ponderea persoanelor cu dizabilități auditive)
 Marea majoritate a persoanelor cu dizabilități auditive au diverse forme de hipoacuzie
 Marea majoritate (90%) a copiilor surzi provin din familii de auzitori; dacă nu există o
cauză genetică, copiii familiilor de surzi sunt auzitori
Terminologie

 deficienţă: lipsă de integritate anatomică şi funcţională a unui organ; absenţă a anumitor

facultăţi fizice sau psihice
 incapacitate: limitare funcţională a activităţii fizice şi/sau psihice ca urmare a unei
deficienţe
 handicap: defavorizare a adaptării persoanei la cerinţele mediului fizic şi social, ca
urmare a deficienţei sale şi a incapacităţii rezultate din aceasta
 dizabilitate: deficit de competenţă manifestat în aria deprinderilor fizice şi psihice
 cerinţe educative speciale: continuum al dificultăţilor speciale de educaţie, cu referire la
un registru larg de tulburări care se întinde de la deficienţele profunde, la tulburările de
învăţare uşoare
Diferențe conceptuale

 Tulburare vs dizabilitate: tulburarea este o condiție medicală care, în funcție de gravitate

(și de alți factori) poate conduce sau nu la o dizabilitate; dizabilitatea reprezintă
dezavantajul funcțional suferit de o persoană ca efect al tulburării respective (e.g.
tulburare de învățare vs dizabilitate de învățare)
 Deficiență vs handicap: referențial medical vs referențial sociocultural
 surd vs Surd: persoană cu dizabilitate vs aparținător al comunității surzilor (d/Deaf);
„Surd”, nu „persoană cu surditate”
 Hipoacuzic / persoană cu hipoacuzie (cu dizabilitate auditivă)
 DHH: deaf and hard-of-hearing; CODA: child of deaf adults
Legea Semnelor Române

 Prin prezenta lege se recunoaște Limba Semnelor Române, denumită în continuare LSR,
limba maternă specifică persoanelor surde și/sau hipoacuzice
 LSR este limbă de sine stătătoare, compusă din semne manuale combinate cu gestică, mimica
feței, cuvinte rostite fără sunete și cu structură, lexic și reguli gramaticale proprii, utilizat de
comunitățile de surzi din România. LSR reprezintă pentru persoanele surde și/sau
hipoacuzice un instrument de comunicare, un instrument de gândire, un instrument de
învățare, precum și un instrument de construire a identității
 Comunitatea persoanelor care folosesc LSR reprezintă o minoritate lingvistică și culturală, cu
dreptul de a folosi, păstra, dezvolta și întreține cultura surzilor, de a spori și moșteni propria
limbă maternă
 Persoanele surde și/sau hipoacuzice au dreptul să folosească LSR în raporturile cu autoritățile
şi instituţiile centrale şi locale, publice sau private, pentru a-și exercita drepturile cetățenești
Legea Semnelor Române

 Autorităţile şi instituţiile centrale şi locale, publice sau private, au obligația de a pune

gratuit la dispoziția persoanelor surde și/sau hipoacuzice, interpreți autorizați în LSR,
conform legislației în vigoare
 Accesul la interpret autorizat în LSR se acordă la cerere sau din oficiu
 Statul român garantează și asigură copiilor și elevilor surzi și/sau hipoacuzici dreptul de a
învăța, de a se instrui și de a susține examenele școlare în LSR
 În termen de 2 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei
legi, toate ministerele și instituțiile subordonate acestora sunt obligate să coreleze propria
legislație cu prevederile acestei legi și să ia toate măsurile necesare pentru a respecta
dreptul persoanelor surde și/sau hipoacuzice de a folosi LSR în relația cu instituțiile
statului român
Cultura surzilor

 Cultura surzilor: set de reprezentări sociale, valori, atitudini, tradiții și obiceiuri fundamentat pe
surditate și axat pe limba semnelor ca mijloc principal de comunicare și referențial identitar central
(Carl Croneberg, 1965)
 Surditatea este considerată drept parte a diversității/variabilității umane, nu o afecțiune sau
dizabilitate ce trebuie „vindecată” sau „compensată”. Accentul se deplasează de la pierderea de auz
(hearing loss) către câștigarea surdității (Deaf gain)
 Școlile pentru surzi cu internat sunt considerate centre de educare, păstrare și perpetuare a culturii
surzilor (cf. Gallaudet University). Social media a facilitat enorm răspândirea culturii surzilor
Aspecte controversate

 Surditatea afirmată ca marcă identitară, nu ca afecțiune medicală sau dizabilitate

 Respingerea implantării cohleare ca formă de apărare a identității culturale
 Discriminarea altor persoane cu dizabilități auditive („not deaf enough”)
 Tendințe autarhice (de închidere în grup și evitare suspicioasă a auzitorilor)
„-isme”: mărci ale discriminării

 Ableismul se referă la un set de reprezentări, procese şi practici care generează un anumit tip de
standard corporal şi psihologic ce este imortalizat ca reper al perfecţiunii şi tipicalităţii umane şi,
prin urmare, devine marcă a chintesenţei şi desăvârşirii omeneşti. De pildă, idealul antic al
trupului uman (ipostaziat în sculpturi şi basoreliefuri greceşti) reprezintă un referenţial de tip
ableist (1981)
 Audismul denumeşte acel corpus de reprezentări, procese şi practici care se fundamentează pe
convingerea în superioritatea auzitorilor faţă de persoanele cu dizabilităţi auditive. Audismul se
află la confluenţa ableismului cu linguicismul. A comunica, solicita, impune, furniza ceva
exclusiv prin limbaj verbal oral ori a presupune recurgerea implicită la auz constituie conduite
audiste (Tom Humphries, 1975, popularizat de Harlan Lane, 1992)
 Linguicismul denunţă ideologiile, structurile şi practicile folosite pentru a legitima şi promova
discriminarea bazată pe convingerea că o limbă este superioară alteia (de exemplu, limba engleză
în raport cu cea innuită ori limba semnelor în raport cu cea vorbită) (Tove Skutnabb-Kangas,
1988)
Tehnologie asistivă

 Audiție asistată (Assistive Listening Devices): sistem FM, Sistem IR, Buclă de
inducție (Induction Loop)
 Amplificare: proteze auditive (hearing aids): BTE (behind-the-ear), ITE (in-the-
ear), CIC (completely-in-the-year), RITE (receiver-in-the-ear), CROS (Contralateral
Routing of Signals), T-Switch (telecoils); implant cohlear
 Comunicare: labiolectură (lipreading), subtitrare, closed captioning, real-time
captioning, C-Print (speech-to-text service), transcriere CART (Communication
Access Real-time Translation), TTY (text telephone) sau TDD (Telecommunication
Devices for Deaf), CAN (computer assisted notetaking)
Impedimente posibile

 Disconfort ca urmare a nefamiliarizării cadrului didactic cu nevoile studentului DHH și cu prezenţa

interpretului în sala de curs/seminar
 Anxietate cauzată de ineditul situației (cadrul didactic nu știe cum să relaționeze într-o manieră
adecvată și degajată)
 Nemulțumire generată de cerințe suplimentare referitoare la modul de desfășurare a activității
didactice
 Stres produs de presiunea continuă a necesității de a respecta regulile comunicării cu persoane DHH,
dar și de prestația interpretului
 Izolare a studentului DHH de către colegii de an sau activitate
Niveluri de disconfort

 Scăzut: simpla prezenţă a studentului DHH în sala de

curs/seminar şi interacţiunea limitată cu acesta
 Moderat: intervenția activă și repetată a interpretului şi
interacţiunea directă cu studentul DHH
 Înalt: diferenţe manifeste de atitudini şi valori culturale,
frizând uneori discriminarea
Strategii didactice: poziționare

 În fața studentului DHH, la distanță rezonabilă pentru a permite labiolectura, perceperea mimicii și
gesticulației cadrului didactic, precum și fluxul interpretării
 Înapoia sursei de lumină pentru a oferi o imagine cât mai vizibilă a feței vorbitorului (dar nu în fața
ferestrei sau a unui ecran luminos)
 La un unghi nu foarte pronunțat (astfel încât cadrul didactic să evite discursul de sus în jos sau din
profil)
 Evitarea deplasării în sala de curs în timpul comunicării, precum și a mișcărilor prea ample
 Evitarea obturării buzelor de către degete, microfon, mască etc.
 Plasarea, pe cât posibil, a participanților la comunicare în semicerc (sau, acolo unde nu este posibil, a
studentului DHH într-o poziție laterală, cu lumina venindu-i din față)
Strategii didactice: comunicare

 Separarea momentelor comunicării (evitarea suprapunerii cititului sau scrisului cu vorbitul,

evitarea vorbitului în timp ce se scrie pe tablă, evitarea explicațiilor verbale în timp ce sunt
prezentate imagini, scheme/diagrame, materiale didactice etc.)
 Identificarea vorbitorilor atunci când este o discuție în grup și gestionarea intervențiilor
 Oferirea de context informațional (note suplimentare, imagini, joc de rol, recuzită) imediat
 Reformularea frazelor atunci când sensul celor comunicate nu este înțeles
 Menținerea unui ritm mai lent al comunicării verbale, cu fraze clare și la obiect (fără
reveniri, divagații, exprimări pretențioase, metafore rare), fără a ridica vocea
 Adresarea directă către studentul DHH, nu către interpret
 Manifestarea răbdării atunci când studentul DHH își pierde concentrarea sau nu înțelege
 Evitarea mișcărilor exagerate ale buzelor sau frazarea sacadată și lentă
Strategii didactice: sprijin

 Oferirea suportului de curs/seminar anterior activității didactice

 Prezentarea termenilor, conceptelor, denumirilor, numelor proprii etc. (fie pe tablă, fie într-
o imagine) anterior și separat, pentru ca studentul DHH să se familiarizeze cu acestea
 Prezența unui asistent care să ia notițe în timpul activității didactice
 Folosirea unui sistem de amplificare instituțional la care studentul DHH să se conecteze
 Minimalizarea surselor de zgomot, distragere, suprapunere
 Respectarea stilului de învățare specific studentului DHH
 Oferirea de consultații, tutoriat, feedback la teme/referate
 Asigurarea accesului la comunicările curente (suspendarea unor activități, schimbarea
sălii, substituirea cadrului didactic, deplasarea în alt corp de clădire, chestiuni neprevăzute)
 Bibliografie

 ANDPDCA (2021). Diagnoza situaţiei persoanelor cu dizabilităţi în România. Accesat la adresa: https://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2021/01/Diagnoza-situatiei-persoanelor-cu-dizabilitati-in-
Romania-2020-RO.pdf (12.03.2023)

 Bauman, H-D. L. (2004). Audism: exploring the metaphysics of oppression. Journal of Deaf Studies and Deaf Education, 9(2), 239-246.

 Bauman, H-D. L., Murray, J. M. (2009). Reframing: from hearing loss to deaf gain. Deaf Studies Digital Journal, 1(1), 1-10.

 Bauman, H-D. L., Murray, J. M. (coord.) (2014). Deaf Gain: raising the stakes for human diversity. Minneapolis, MN: University of Minnesota Press.

 Buică, Cristian B. (2004). Bazele defectologiei. Aramis.

 Byrd, S., Shuman, A. G., Kileny, S., Kileny, P. R. (2011). The right not to hear: the ethics of parental refusal of hearing rehabilitation. Laryngoscope, 121(8), 1800-1804

 Downs, S., Owen C., Vammen, A. N. (2000). Make a difference: tips for teaching students who are deaf or hard of hearing handbook. Accesat la adresa: https://www.umaryland.edu/media/umb/oaa/campus-
life/disability-services-/documents/Tips-for-Teaching-Students-Who-Are-Deaf-or-Hard-of-Hearing.pdf (12.03.2023)

 Teaching strategies to use with deaf students: advice for lecturers in higher education (2020). Accesat la adresa: https://ifhohyp.org/wp-content/uploads/2020/09/Teaching-Deaf-Students-Lecturers-Guide.pdf
(12.03.2023)

 Tips for working with students who are deaf or hard of hearing (2023). Accesat la adresa: https://diversity.utexas.edu/disability/tips-for-working-with-students-who-are-deaf-or-hard-of-hearing/ (12.03.2023)

 Yuknis, C., Santini, J., Appanah, T. (2017). Supporting deaf students – and all students. Acesat la adresa: https://www.ascd.org/el/articles/supporting-deaf-students-and-all-students (12.03.2023)