3.

Sofismele supoziției neîntemeiate – concluzia se susține pe supoziții false/neîntemeiate

a) Bifurcația -  se presupune că există doar două soluţii, când de fapt pot fi mai mult de
două soluții.
Exemplu:
Dacă vrei să slăbeşti nu ai decât să ţii cură de slabire sau să faci jogging în fiecare dimineaţă câte
o oră. (cu siguranţă că există şi alte variante de a slăbi pe lângă cele două sugerate).
b) falsa dilemă: este bazată pe bifurcație, pe o presupunere incorectă că nu exiată decât
2 variante posibile: p sau non-p.
Exemplu:
Sau merg la mare, sau merg la munte. Nu vreau sa merg la mare, prin urmare voi merge la
munte.
Eroare nu este de natură formală, ci de conținut. Prima premisă sugerează că sunt doar 2 variante
posibile(ar mai fi: delta, sau stat acasă)

c) inconsistența – premisele sunt inconsistente (nu pot fi împreună adevărate), din

acestea putând fi derivate orice concluzii
Dacă şeful de echipă nu se implică activ în activităţile clasei, atunci întreaga echipă va suporta
consecinţele. De asemenea, dacă şeful din cealalaltă echipă se implică activ mai mult decât este
necesar, atunci şi cea de-a doua echipă va suporta consecinţele.
 
4. Sofisme de relevanță – premisele sunt adevărate, dar nu sunt relevante pentru concluzie;
aceste sofisme se mai numesc și ignoratio elenchi = ignorarea tezei de demonstrat.
a) Agrumentul relativ la persoană - apare când  se atacă persoana care susţine un
argument şi nu se examinează argumentul însuşi.
De regulă are o formă negativă.
Exemple:
Nu trebuie să acceptăm nimic din ce spune X, deoarece el este un mincinos notoriu
b) argumentul relativ la ignoranţă - trebuie să acceptăm teza întrucât nu există dovezi că
ea este falsă
Există viață pe alte planete, deoarece nimeni nu a dovedit contrariul.
c) argumentul relativ la modestie/autoritate - apare ca urmare a susţinerii unei
idei/opinii de către o autoritate. 
Niciun om de ştiinţă din această sală de conferinţă nu cunoaşte toate soluţiile posibile la
problematica adusă în discuţie.
Nu este bine să umbli noaptea în cluburi, așa cum spunea și profesorul de geografie.
d) argumentul relativ la popor -  teza este acceptată întrucât este susținută de popor, de
toată lumea.
Această lucrare merită să fie premiată, pentru că toţi care au citit-o au spus că e foarte
bună.
e) argumentul relativ la milă: vorbitorul nu invocă în susținerea tezei temeiuri raționale,
ci apelează la milă.
Exemplu: Te rog să îmi dai maşina astăzi la şcoală, pentru că, în caz contrar, colegii mei
care deţin o maşină vor râde de mine şi vor spune că nu sunt bogat.
f) argumentul relativ la baston - se încearcă întemeierea unei concluzii prin apelul la
forță.
Exemplu:
Dacă nu faci ceea ce ți s-a cerut, nu vei putea solicita o mărire de salariu.