Erori logice-Sofisme și paralogisme

Erorile în argumentare sunt des întâlnite. Atunci când eroare se comite intenţionat se
produce un sofism, iar când eroarea se comite fără intenţie , se produce un paralogism.

Indiferent de prezenţa sau absenţa intenţiei , este vorba de erori logice , denumite sofisme
care se clasifică în două categorii:

1. sofisme formale

2. sofisme materiale

Sofismele formale denumesc erori logice din punctul de vedere al nerespectării regulilor de
validitate ale inferenţelor deductive.

Sofismele materiale sunt erorile logice care respectă din punct de vedere formal regulile de
validitate ale argumentelor , dar conţin anumite erori de conţinut.

Sofismele materiale sunt grupate în cinci clase:

1. Sofismele de limbaj (ale ambiguităţii) sunt determinate de folosirea greşită a termenilor.

2. Sofismele circularităţii (argumentele circulare) sunt determinate de presupunerea a ceea ce
urmează a fi argumentat.
3. Sofismele supoziţiei neîntemeiate sunt argumentele care se bazează pe supoziţii false.
4. Sofismele de relevanţă se produc atunci când premisele, deşi sunt adevărate, nu sunt
relevante pentru stabilirea concluziei.
5. Sofismele dovezilor insuficiente se produc atunci când premisele sunt relevante în raport
cu concluzia, dar nu sunt suficiente.
Sofismele de relevanţă cunosc următoarele forme:
a) Argumentum ad hominem (argument relativ la persoană): justificarea sau respingerea
unei idei se face prin referirea la calităţile sau defectele unei persoane. Ex: teoria nu este
adevărată, întrucât autorul ei are probleme psihice.
b) Argumentum ad ignorantiam (argument relativ la ignoranţă): se bazează pe ignoranţa
interlocutorului, luându-se ca argument pentru o propoziţie imposibilitatea acestuia de a dovedi
opusul ei. Ex: există viaţă pe alte planete, deoarece nimeni nu a dovedit contrariul.
c) Argumentum ad misericordiam (argumentul milei, al compătimirii): se face apel la
sentimentele de milă sau simpatie pentru a dovedi adevărul unei teze. Ex. trebuie să te
căsătoreşti cu mine, căci altfel mă sinucid.
d) Argumentum ad populum (argumentul majorităţii, al poporului): se adresează
sentimentelor şi prejudecăţilor colective invocându-se faptul că cei mulţi cred sau acţionează
într-un anumit fel. Ex: consider că această carte este foarte bună, deoarece toţi solicită
autografe autorului.
e) Argumentum ad baculum (argumentul bastonului, al forţei): vizează impunerea
acceptării unei concluzii prin intermediul unei ameninţări directe la adresa auditoriului. Ex. dacă
nu eşti de acord cu decizia directorului, atunci te concediez.
 f) Argumentum ad verecundiam (argumentul modestiei): se face apel la o autoritate în
sensul că aceasta ar constitui un argument suficient în favoarea tezei. Ex. Pământul se
învârte în jurul Soarelui, deoarece aşa ni s-a spus la ora de astronomie.

Aplicații:

A. Se dau următoarele raţionamente:

1. Dacă nu eşti cuminte, nu vei merge în excursie.
2. Ultimele cântece ale lui Elvis Presley nu puteau avea succes, deoarece cântăreţul se
droga.
3. Trebuie să merg la discotecă, altfel toţi colegii vor râde de mine.
4. Dacă nu faci ceea ce ţi s-a spus, nu vei putea cere o mărire de salariu.
5. Cum poţi să crezi un ateu că e o persoană morală?

Cerinţe:
 să se precizeze dacă este vorba despre un raţionament eronat;
 să se identifice tipul de sofism;
 să se denumească tipul de sofism, explicând şi conţinutul acestuia.
B. Analizaţi următoarele argumente:
1. Mareele sunt produse de mişcarea Lunii în jurul Pământului, deoarece aşa a spus
profesorul de geografie.
2. Şi noi avem slăbiciuni, deci trebuie să accepţi că Ion este nevinovat.
3. Trebuie să porţi şi tu uniformă pentru că toţi elevii liceului o poartă.
4. Omul acesta a trecut prin suferinţe teribile. Trebuie crezut când afirmă că Pământul e
cubic.
5. Cum milioane de copii cred în Moş Crăciun, acesta trebuie să existe.
Stabiliţi pentru fiecare argument:
 care este concluzia; formulaţi-o dacă lipseşte;
 dacă este un argument valid sau este un sofism;
 ce tip de sofism este şi cum poate fi respins.