ERORI LOGICE.

SOFISME SI PARALOGISME

1). Cateva idei introductive despre logica

Logica este stiinta gandirii in sensul ca logica este stiinta “formelor de gandire”, in calitatea lor de
produse abstracte ale mintii omenesti; acestea au scopul de a organiza modalitatile noastre de a reflecta
realitatea, de a gasi un sens existentei. Cand vorbim despre gandire logica, ne referim la modalitatea in care
gandirea noastra abstracta ne poate organiza viata de studiu si viata de fiecare zi; astfel, spunem ca viata
noastra “are un sens”, “este rationala”.
Prin urmare, obiectul de studiu al logicii il constituie tocmai propriile sale metode de cunoastere;
in acest sens, spunem ca logica este o stiinta unica, cunoasterea logica exista doar in calitate de cunoastere
reflexiva. Altfel spus, mintea omeneasca se gandeste pe ea insasi, cautand sa-si organizeze gandurile.
Acesta este sensul expresiei lui Aristotel: logica este “gandirea care gandeste gandirea”.
Cand spunem despre gandirea unui om ca este logica, admitem, dupa caz, ca anumite forme logice
sunt adevarate, iar altele valide. In concluzie, principala functie a logicii este aceea de a conserva si a
transmite adevarul, prin intermediu limbajului logic, care este diferit de limbile naturale.
Vorbim despre ERORI LOGICE acolo unde formele logice nu mai sunt respectate, adica, dupa
caz, acolo unde se incalca adevarul unora, respectiv, validitatea altora. Aceste incalcari se numesc
PARALOGISME (daca cel care le savarseste a facut-o din necunoastere sau neatentie) sau SOFISME (daca
cel care le savarseste a facut-o cu intentia de a pacali sau a induce pe cineva in eroare).
2). Cateva idei despre argumentare
Argumentarea este o activitate umana, o activitate de comunicare, prin care cineva (interlocutorul)
intentioneaza sa conteste sau cere explicatii rationale altcuiva (locutorul) in privinta anumitor afirmatii
facute de acesta din urma (teze sustinute); argumentarea apare si este necesara atata timp cat interlocutorul
considera ca mijloacele de sustinere a afirmatiilor respective nu sunt relevante, nu au fost epuizate.
De retinut faptul ca, in timp ce logica este o “stiinta a formelor abstracte ale gandirii”,
argumentarea este o “activitate de comunicare interpersonala”; prin urmare, caracteristicile lor nu trebuie
confundate, desi logica este cea care contribuie la structurarea modalitatilor de argumentare (argumente
logice).

 Tema de reflectie 1
Puteti gasi si alte sensuri ale expresiei aristotelice “gandirea care gandeste gandirea”?
 Tema de reflectie 2
Stim ca logica este o stiinta teoretica, abstracta, adica ea se constituie in calitate de activitate mentala de un anumit tip
riguros (stiintific, filosofic, artistic etc.). Dar exista si o “logica a bunului simt“, adica un mod de gandire oarecum
spontan, capatat in practica vietii. Puteti da exemple de astfel de “comportamente logice spontane“?
 Tema de reflectie 3
Stim ca logica are o functie aplicativa, in sensul ca gandirea elaborata rational trebuie sa se regaseasca la nivelul
comportamentului de fiecare zi. Totusi, oamenii nu respecta sau nu cunosc legile logicii si comit adesea “fapte
absurde”, aparent inexplicabile. Puteti da exemple de “comportamente contradictorii“?

1
 O CLASIFICARE A ERORILOR LOGICE

(Def.) Eroarea logica reprezinta o incalcare sau o nerespectare a legilor si a regulilor care structureaza formele
abstracte ale gandirii.
Exista multe clasificari ale erorilor logice, facute dupa anumite criterii; fiecare are limitele ei, dar unele pot fi
mai utile sau mai clare decat altele. Una dintre acestea este prezentata mai jos si va avea in vedere doar erorile specifice
argumentelor deductive. Pe baza ei, pot fi decelate cu usurinta si celelalte tipuri de erori (trecand, practic, prin toate
tipurile de forme logice).

I). Erori formale

1. Sofisme dilematice
a). “A lua dilema de coarne”
b). “A scapa printre coarnele dilemei”
2. Erori in patratul logic
a). Ignorarea dublei posibilitati de a conchide, reducerea la univocitate
b). Generalizarea pripita
c). “Totul sau nimic”
3. Erori in inferentele imediate cu propozitii categorice
a). Conversiunea simpla a propozitiilor universale afirmative
- “Eroarea fariseului”,
- “Eroarea patriotului”,
- “Eroarea boemului”.
b). Conversiunea propozitiilor particular-negative
4. Erori silogistice
4.1). Erori in silogismul ipotetic
- “Afirmarea consecventului”
- “Negarea antecedentului”
4.2). Erori in silogismul disjunctiv
- Confundarea disjunctiei neexclusive (V) cu disjunctia exclusiva (W)
- Premisa disjunctiva exclusiva nu este completa
4.3). Erori in silogismul categoric
- Eroarea termenului mediu nedistribuit
- Eroarea majorului ilicit
- Eroarea minorului ilicit
- Deducerea unei concluzii din doua premise negative
- Deducerea unei concluzii din doua premise particulare

II). Erori de interpretare

1. Amfibolia
2. Ambiguitatea
3. Eroarea compozitiei
4. Eroarea diviziunii
5. Eroarea accidentului
- forma directa
- forma conversa.

III). Erori de relevanta

1. Petitio principii
a). A postula ceea ce este de dovedit
b). A postula in sens universal pentru a conchide ceva particular
c). A postula in sens particular ceea ce e de dovedit in sens universal
d). A postula asupra unor cazuri ceea ce trebuie dovedit in mod universal
e). A postula o premisa care presupune deja concluzia (“circulus in probando”)
2. Ignoratio elenchi (“ignorarea tezei de demonstrat”)
a). Argumentum ad hominem
b). Argumentum ad baculum
c). Argumentum ad verecundiam
- Argumentum multitudinis
d). Argumentum ad populum
e). Argumentum ad ignorantiam
f). Argumentum ad misericordiam
g). Argumentum ex silentio
3. Intrebarea complexa
4. Argumentum ad consequentiam