Sofismul

Sofismul reprezintă un silogism sau raționament corect din punct de vedere

formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului.
Începuturile filozofiei inclusiv în Grecia sunt legate în cea mai mare parte de
preocuparea de ontologie, îndreptate pentru explicarea existenței în general,
pentru găsirea unui punct de sprijin, a unui principiu pe baza căruia să poată să
fie explicată întreaga realitate. Căutările unui asemenea principiu au fost
îndreptate la început asupra mediului exterior omului, asupra naturii, astfel că
reprezentanții școlii ioniene propun ca realitatea să fie explicată pe baza unor
principii de natură materială, bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor
neesențiale ale fenomenelor etc.

Clasificare:
1. Sofisme de relevanță
Sofismele de relevanță nu oferă motive valide pentru a accepta ca adevărate
concluziile lor. Deși sunt destinate să-i convingă pe toți, numai cei neatenți,
predispuși sau creduli sunt de obicei impresionați de apelurile lor nelogice. Va fi
util să analizăm structura, să dăm exemple și să indicăm motivul invalidității
pentru fiecare în parte.
2. Sofisme de supoziție

Sofismele de supoziție sau supoziție neîntemeiată sunt raționamente greșite

la care eroarea rezultă din folosirea unor premise corecte dar insuficiente
pentru a susține concluzia sau dintr-o presupunere implicită a unei propoziții al
cărei adevăr nu este sigur sau plauzibil. Vom examina câteva sofisme de acest
fel, căutând să identificăm supoziția neîntemeiată pe care se bazează
3. Sofisme de limbaj
Pe lângă sofismele de relevanță și supoziție neîntemeiată există și sofismele
de limbaj ambiguu. Cuvintele și propozițiile pot avea mai multe înțelesuri.
Relațiile deductive ale unei argumentări vor fi sigure numai dacă cuvintele își
vor păstra același sens până la concluzie. Sofismele de limbaj ambiguu implică
confuzia între două sau mai multe sensuri.

Evitarea sofismelor
Sofismele pot afecta serios capacitatea noastră de a stabili adevărul. Fie că
sunt comise din greșeală în cursul procesului de gândire, fie că sunt folosite
deliberat în efortul de a-i înșela și manipula pe alții, niciunul dintre ele nu oferă
motive legitime pentru validitatea concluziei lor. Cunoscând că sunt erori în
argumentare, suntem protejați în ambele cazuri. Dacă putem identifica câteva
din cele mai obișnuite sofisme, probabilitatea să le folosim noi înșine sau să fim
înșelați atunci când alții le folosesc este mai mică. Mintea logică trebuie să
poată distinge între sofisme persuasive și raționamente valide.