1.3. Metodologia criminalisticii.

Datorită obiectului propriu de cercetare, Criminalisticii îi sunt specifice

anumite metode de cunoaştere, unele dintre ele tipice ştiinţei respective, altele
comune mai multor ştiinţe, dar aplicate într-un mod particular, potrivit obiectului său.
Noţiunea de «metodă criminalistică» poate fi definită ca o totalitate de acţiuni,
operaţii şi mijloace, inerente însuşirii realităţii obiective, privind cercetarea
infracţiunilor. La nivel practic, metodele criminalistice se prezintă în forma unor
măsuri, operaţii şi mijloace tehnico-ştiinţifice, aplicarea cărora asigură eficienţa
activităţii organelor judiciare în vederea investigării şi prevenirii faptelor penale.
Savantul autohton, Igor Dolea, subliniază că în tot scenariul judiciar nucleul în
jurul căruia se realizează activitatea procesuală este demnitatea uman.
De pe această poziâie trebuie apreciată corectitudinea metodelor criminalistice. Nu
pot fi admise ca fiind amorale şi deci nelegitime metodele bazate pe violenţă inclusiv
psihică, înşelăciune, ameninţare şi şantaj. Unii autori clasifică metodele discutate în
două-trei, alţii în şapte-opt categorii.
Unul şi acelaşi fenomen, de exemplu, studierea şi generalizarea experienţei
judiciar-penale, e prezentat diferit de către autori: fie ca obiect de aplicare a
metodelor criminalisticii, fie ca metodă criminalistică de investigare , fie ca sursă
informativă. Totodată, o asemenea analiză a opiniilor demonstrează, aceasta
confirmându-se şi în practica judiciară, că atât la nivel teoretic, cât şi la cel utilitar, se
folosesc trei categorii de metode: general ştiinţifice, particular ştiinţifice şi speciale.
1)- Metodele general ştiinţifice sunt specifice tuturor formelor de activitate umană,
fiind folosite cu prisosinţă in cercetările criminalistice. Acestea sunt:
1) Metoda observaţiei; 2) Metoda măsurării; 3) Metoda experimentală; 4) Metoda
modelării; 5) Metoda comparatiei; 6) Metoda descrierii.
Categoria a doua de metode, frecvent aplicate în criminalistică, constituie cele
2)-Particular ştiinţifice. Fiind în marea majoritate preluate în direct sau prin
adaptare la specificul cercetărilor criminalistice din diverse ramuri ale ştiinţelor
naturale, metodele din această categorie sunt atestate sub diverse denumiri, de
exemplu «metode fizice» , «metode de ramură» , «metode adaptate la specificul
criminalisticii», «metode ştiinţifice şi tehnice».
In toate cazurile însă se au în vedere, în primul rând, metodele fizice sau fizico-
chimice, matematice şi antropologice.
1. Metode fizice sau fizico-chimice. Dintre multiplele metode fizice şi fizico-
chimice uzuale în cercetările criminalistice menţionăm următoarele: - Metoda optică;
- Metoda palpării; - Metoda efectului de luminiscenţă; - Metoda convertizării
electrono-optice; - Metoda difuzo-copiativă prin contact;
2. Metode matematice;
3. Metode antropologice.
3)-Categoria a treia constituie, după cum anticipam, metode speciale
criminalistice, denumite de unii autori «metode de examinare proprii criminalisticii»,
care pot fi încadrate în patru subgrupuri, după cum urmează:
a) metodele tehnico-criminalistice destinate descoperirii, fixării şi ridicării
urmelor materiale ale infracţiunii, desfăşurării evidenţei criminalistice şi măsurilor de
protejare a valorilor sociale de atentări criminale ca, spre exemplu, metodele
fotografiei de fixare, aplicate în cadrul cercetării la locul faptei sau în alte împrejurări,
de relevare şi ridicare a urmelor invizibile de mâini, a celor create de instrumente sau
în urma tragerii din arma de foc, cele vizând prevenirea furturilor , traficurilor de
stupefiante etc11;
b) metodele expertizelor criminalistice (grafoscopice, trâseologice, balistice )şi a
acitivităţii specialiştilor abilitaţi să efectueze constatări tehnico-ştiinţifice.
c) metodele tactice de organizare şi desfăşurare a acţiunilor procesuale, a
cercetării la faţa locului percheziţiei etc. metodele de cercetare a anumitor categorii
de infracţiuni cunoscute şi sub denumirea de metodici particulare de cercetare penală.
Metodele speciale criminalistice se subdivid în cele aplicate în cercetările
ştiinţifice, cum ar fi generalizarea practicii înaintate, studierea şi adaptarea
realizărilor altor ştiinţe la specificul activităţilor criminalistice, analiza şi evidenţa
modalităţilor de săvârşire a actelor antisociale şi cele destinate să deservească
practica judiciară etc.