Cuprins

4.1 Audit intern vs control intern .................................................................................. 2

4.2 Sistemul de control intern ...................................................................................... 2
4.3 Riscul de audit...................................................................................................... 3
4.4 Componentele riscului de audit ............................................................................... 3
4.5 Studiu de caz: Auto Romania SRL ........................................................................... 5
4.6 Tema de casa ....................................................................................................... 8
Bibliografie ................................................................................................................ 9

1
 CAP. 4 RISCUL DE AUDIT. SISTEMUL DE CONTROL INTERN

Este responsabilitatea conducerii și a celor însărcinați cu guvernanța să prevină și să detecteze

frauda și, în acest sens, auditorii interni joaca un rol important.

Auditul intern are două roluri cheie de jucat în ceea ce privește gestionarea riscurilor
organizaționale:

• Asigurarea funcționării eficiente a sistemului de gestionare a riscurilor al companiei;

• Asigurarea funcționării eficiente a strategiilor puse în aplicare în ceea ce privește

riscurile de afaceri.

4.1 Audit intern vs control intern

Auditul intern este o activitate independentă de asigurare obiectivă și de consiliere, destinată

să adauge valoare și să antreneze îmbunătățirea activităților organizației. Acesta ajută
organizația în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică și disciplinată în
cadrul evaluării și îmbunătățirii eficacității proceselor de management al riscurilor, control și
guvernare.

Controlul intern este sistemul implementat de o companie pentru a asigura integritatea

informațiilor financiare și contabile și că societatea progresează spre îndeplinirea cu succes a
obiectivelor sale de rentabilitate și operaționale.
Diferența dintre auditul intern și controlul intern este prezentă datorită naturii și aplicabilității
acestora. Scopul controlului intern este de a atenua riscurile prin controale adecvate și
asigurarea faptului că societatea nu este împiedicată să își atingă obiectivele, în timp ce scopul
auditului intern este verificarea dacă aceste controale interne funcționează corespunzător.

4.2 Sistemul de control intern

Sistemul de control intern reprezintă toate politicile şi procedurile (controale interne) adoptate
de conducerea unei entităţi care ajută la îndeplinirea obiectivelor manageriale privind
asigurarea, atât cât este posibil, a conducerii sistematice şi eficiente a activităţii, inclusiv
aderarea la politicile manageriale, protecţia activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor şi
erorilor, acurateţea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile, precum şi pregătirea în timp
util a informaţiilor financiare credibile. Sistemul de control intern se extinde dincolo de acele
aspecte ce au legătură directă cu funcţiile sistemului contabil şi cuprinde:
• Mediul de control, care reprezintă atitudinea generală, percepţia şi acţiunile întreprinse
de directori şi conducere cu privire la sistemul de control intern şi la importanţa
acestuia pentru entitate. Mediul de control are efect asupra eficienţei procedurilor
specifice de control. Un mediu de control puternic, de exemplu unul cu controale
bugetare severe şi cu o funcţie eficientă a auditului intern poate suplimenta în mod
semnificativ procedurile specifice de control. Totuşi, un mediu solid nu poate să
asigure, prin el însuşi, eficacitatea sistemului de control intern.

2
 • Procedurile de control, care reprezintă acele politici şi proceduri pe lângă mediul de
control, pe care conducerea le-a stabilit în vederea atingerii obiectivelor specifice ale
entităţii.
În auditul situaţiilor financiare, auditorul este preocupat numai de acele politici şi proceduri
din cadrul sistemelor de contabilitate şi control intern care sunt relevante pentru aserţiunile
referitoare la situaţiile financiare. Înţelegerea aspectelor relevante ale sistemelor de
contabilitate şi de control intern, împreună cu evaluările riscului inerent şi cele ale riscului de
control şi cu alte considerente, vor permite auditorului:
• Să identifice tipurile potenţialelor denaturări semnificative care ar putea să apară în
situaţiile financiare;
• Să ia în considerare factorii care afectează riscul de apariţie a denaturărilor
semnificative; şi
• Să stabilească proceduri de audit adecvate.

4.3 Riscul de audit

Auditorul trebuie să obţină o înţelegere suficientă a sistemelor de contabilitate şi de control

intern pentru a planifica auditul şi a dezvolta o abordare eficientă a acestuia. Auditorul trebuie
să utilizeze raţionamentul profesional la evaluarea riscului de audit şi la stabilirea procedurilor
de audit, pentru a se asigura că riscul este redus până la un nivel acceptabil de redus.
Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie de audit
neadecvată, atunci când situaţiile financiare sunt denaturate în mod semnificativ.

4.4 Componentele riscului de audit

Riscul de audit are trei componente: riscul inerent, riscul de control şi riscul de nedetectare.

Riscul de audit = Risc inerent * Risc de control * Risc de nedetectare

Riscul inerent si de control sunt variabile si sunt influentate de natura entitatii, in timp ce
riscul de nedetectare este fix (constant).

• Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de

operatiuni sa comporte erori semnificative datorita unui control intern inexistent sau
insuficient; ex: riscul pietei.

• Riscul de control reprezintă riscurile legate de conceptia si functionarea sistemelor

de control (sistemele de control eficiente si eficace ar trebui sa fie capabile fie sa
previna erorile, fie sa le detecteze pe cele care s-au produs deja in vederea corectarii
lor). Riscul de control consta in faptul ca o eroare semnificativa de la nivelul unui cont
sau categorii de operatiuni nu este nici prevenita, nici descoperita si nici corectata prin
sistemul contabil si sistemul de control intern. (sistemul de control intern exista dar
nu este eficient si eficace). Ex: riscul valutar

3
 • Riscul de nedetectare consta in posibilitatea ca auditoria sa nu reuseasca sa
descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni.

Categorii de riscuri cu care se confrunta, de regula, un auditor:

• Riscuri generale, specific intreprinderii: auditorul trebuie sa identifice

caracteristicile proprii ale intreprinderii care o disting de celelalte. Astfel, vor fi
analizate urmatoarele:

• Activitatea entitatii si sectorul din care face parte;

• Organizarea si structura entitatii;
• Politicile generale ale entitatii;
• Perspective de dezvoltare (dezvoltare, respectiv continuitatea activitatii);
• Organizarea administrativa si contabila (verificarea existentei sistemelor informatice,
controlului intern etc);
• Politicile contabile.

• Riscuri legate de natura operatilor tratate

Exista 3 categorii de operatii:

• Repetitive (vanzari, achizitii, plata salariilor);
• Punctuale (inventarierea, evaluarea);
• Exceptionale (reevaluari, fuziuni, restructurari)

Cu cat valoarea unei categorii este mai importanta, cu atat erorile sunt susceptibile de a avea
o mai mare influenta asupra situatiilor financiare.

• Riscuri legate de functionarea sistemelor: sistemele de descoperire si de tratare

a operatiilor trebuie sa permita prevenirea erorilor, detectarea si corectarea lor.

• Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului

Oricare ar fi sistemele adoptate de entitate si tehnicile de control adoptate de catre auditor

nu se poate obtine o asigurare absoluta privind lipsa erorilor in situatiile financiare,
principalele motive fiind cele legate de costuri si eficacitate.

Prin alegerea procedurilor, intinderii si perioadei misiunilor de audit, auditorul trebuie sa

incerce sa diminueze cat mai mult riscul.

Cunoasterea factorilor de risc este foarte importanta in momentul planificarii lucrarilor de

audit, intrucat permite orientarea auditorului inspre zonele unde riscurile de erori sunt cele
mai probabile.

Scopul misiunilor de audit consta in exprimarea unei asigurari rezonabile ca nu exista erori
semnificative in situatiile financiare. Cu alte cuvinte, responsabilitatea auditorului este
limitarea riscului de audit la un nivel minim acceptabil.

4
4.5 Studiu de caz: Auto Romania SRL

SC Auto Romania SRL Timişoara („Societatea”) activează în domeniul închirierii de

autovehicule din anul 1997. Situatiile financiare anuale nu au fost auditate niciodată, însă,
contractând un credit de la Swiss Bank în cursul exercitiului financiar 2018, banca i-a cerut
ca situatiile financiare să fie auditate începând cu acest an. Societatea a solicitat mai multe
oferte cabinetelor de audit cărora le-a pus la dispozitie informatii generale şi o fotocopie a
situatiilor financiare întocmite pentru exercitiul financiar încheiat la 31 decembrie 2017.
Cabinetul ABA la care sunteti angajat este unul dintre cei cărora li s-a solicitat o ofertă tehnică
şi financiară. Va aflati în data de 17 octombrie 2018 şi, în calitate de manager în această
firmă, vi s-a solicitat de partnerul cabinetului să examinati factorii relevanti pe care firma
trebuie să-i ia în considerare pentru fundamentarea deciziei de accepta sau nu angajamentul.
Informatiile pe care le-a pus la dispozitie Societatea sunt următoarele, completate cu altele
câteva pe care le-ati putut afla, având caracter public. SC Auto Romania SRL Timişoara a fost
înfiintată în anul 1993 de către Petre B care este în prezent directorul general al Societătii şi,
în acelaşi timp, actionarul principal. Sediul social al Societătii este în Timişoara, având centre
de închiriere în Arad, Cluj Napoca, Sibiu şi Bucureşti. Centrele din Bucureşti, Sibiu şi Timişoara
sunt cele mai mari, având un număr mediu anual de 60 automobile. Centrele din Cluj Napoca
şi Arad detin fiecare aproximativ 20 maşini. Majoritatea centrelor sunt şi au fost profitabile
chiar de la deschidere, exeptie face centrul din Sibiu care a înregistrat pierderi în ultimii trei
ani şi urmează să fie închis la sfârşitul anului 2018. În primii ani de activitate, Societatea
închiria maşini de lux pentru diverse evenimente speciale precum nunti, petreceri, festivităti.
În ultimii ani şi-a extins activitatea, trecând şi la închirierea de microbuze şi autocare. Cu doi
ani în urmă a încheiat un contract cu un lant de casinouri din Bucureşti, iar în prezent
negociază un contract similar cu o serie de hotelori şi cazinouri din Timişoara.

SC Auto Romania SRL Timişoara achizitionează majoritatea autovehiculelor de la un dealer

local la un pret negociat mai mic decât pretul de catalog. Finantarea autovehiculeor este
asigurată de Finance Expres IFN SA pe o durată între trei şi cinci ani, egală cu durata de
utilizare a autovehiculelor. Finantarea este acordată separat pentru fiecare autovehicul
detinut de SC Auto Romania SRL Timişoara, fiind garantată numai prin autovehiculul
respectiv. SC Auto Romania SRL Timişoara obişnuieşte să vândă autovehiculele înainte de
expirarea duratei de utilizare a acestora. În astfel de situatii, Finance Expres IFN SA solicită
rambursarea imediată a datoriei rămase aferente autovehiculeor în cauză. În ultimul timp,
Societatea a înregistrat întârzieri în restituirea sumelor finantatorului pentru autovehiculele
vândute. Îngrijorată de aceste întârzieri, Finance Expres IFN SA a adus la cunoştinta Societătii
că ia în calcul organizarea de inspectii neanuntate asupra parcului de autovehicule şi a
înştiintat societatea că îşi va retrage finantarea dacă va descoperi că au fost vândute
autovehiculele fără a rambursa datoria aferentă acestora. SC Auto Romania SRL Timişoara şi-
a făcut un brand pe piată datorită maşinilor noi şi luxoase pe care le oferă spre închiriere şi,
pentru a mentine această pozitie, Societatea obişnuieşte să utilizeze autovehiculele pe
perioade relativ scurte comparativ cu durata lor de viată utilă, vânzându-le apoi la un pret
bun. Petre B intentionează să-şi extindă afacerea prin deschiderea de centre de închiriere şi
în alte oraşe din România (litoral, sudul şi estul tării). Pentru a face fată efortului investitional
a contractat un credit în valoare de 700.000 euro. Pe lângă cerinta ca situatiile financiare să
fie auditate, banca a pus şi conditia ca rata lichiditătii generale a Societătii şi rata de acoperire
a dobânzilor să nu depăşească anumite limite. În cursul anului 2017, SC Auto Romania SRL

5
Timişoara a implementat un nou sistem informatic care să permită procesarea creantelor,
datoriilor, veniturilor din închirieri, întocmirea registrului jurnal şi controlul închirierilor de
autovehicule. Deşi cea mai mare parte a înregistrărilor se realizează la Bucureşti, fiecare
centru regional poate accesa prin terminale on-line programul de control al închirierilor de
autovehicule. Acest program calculează şi înregistrează chiriile şi actualizează situaŢia care
arată starea autovehiculelor. Deşi acest sistem informatic aduce multe îmbunătătiri, SC Auto
Romania SRL Timişoara are în continuare probleme cu localizarea autovehiculelor sale. De
exemplu, în cursul anului 2018, un raport indica faptul că acelaşi autovehicul fusese închiriat
în acelaşi timp către două persoane diferite şi urma să fie înapoat la date diferite şi în locatii
diferite.

Directorul financiar al Societătii a fost destituit recent. Despre noul director financiar, Dna.
Theodora B, ati reuşit să aflati nişte referinte furnizate de un coleg de la departamentul de
taxe. În urmă cu 7 ani, colegul dvs. a fost implicat într-un angajament pentru furnizarea de
servicii de consultant fiscală pentru firma la care lucra atunci Dna. Theodora. Cu acea ocazie
Dna. Theodora s-a dovedit greu de contactat, retinută în furnizarea de informatii şi a trezit
suspiciuni cu privire la sinceritatea declaratiilor sale. Drept urmare, colegul respectiv
renuntase la continuarea angajamentului.

Sarcini:

1. Evaluati factorii pro şi contra acceptării misiunii de audit.

6
2. Identificati factorii de risc pentru o misiune de audit la SC Auto Romania SRL Timişoara

3. Indicati erorile descoperite în raportările financiare, respectiv ajustările ce trebuie operate.

4. Ce informatii suplimentare considerati că vă mai sunt necesare înainte de a accepta

misiunea de audit?

7
4.6 Tema de casa

1) Ce este auditul intern?

2) Numiți trei diferențe-cheie între auditul intern și cel extern.

3) Este posibil să se externalizeze serviciul de audit intern de la o organizație externă?

4) Recunoașterea tot mai mare de către management a beneficiilor unui bun control
intern și complexitatea unui sistem adecvat de control intern au condus la dezvoltarea
auditului intern ca formă de control asupra tuturor celorlalte controale interne. Apariția
auditorilor interni în calitate de experți în controlul intern este rezultatul unui proces
evolutiv similar în multe feluri cu evoluția auditului extern.
a) Explicați de ce revizuirea procedurilor de control intern de către auditorii interni și auditorii
externi diferă.
b) Explicati motivele pentru care auditorii interni ar trebui sau nu ar trebui să raporteze
constatările lor privind controlul intern urmatoarelor parti interesate ale societății:
(i) Consiliul de administrație
(ii) contabilul-șef

8
Bibliografie

Cărți

1. Toma, M. (2012). Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi;

2. Popa, I., Bunget, O., Marcu, N., Mihăilescu, I., Dumitrescu, A., Şpan, G., Dumitrescu,
D., (2011). Standarde Generale de audit;
3. ACCA, Paper F8 (Audit and assurance)