Cu inima grea, c nu puteam s -i spun nimic despre el,
nici m car dac mai tr ie te sau nu, priveam spre copiii care
Acas
S fi trecut un secol, un mileniu, sau poate numai
câteva ore sau secunde de la acel atât de întunecat i îndep rtat
'48 ?
M reg seam în acela i loc din care am fost smuls
atunci - plecare ce p rea f r întoarcere - iar acum eram aici,
inând-o în bra e pe mama care nu se mai putea opri din plâns...
De data asta - plâns de fericire !
Nu-i venea s cread c m-am întors. La fel i surorii
mele, Viorica, ce era al turi. . .
La întrebarea ce plutea în aer, dar n-o rostisem înc ,
Viorica, cu ochii în lacrimi, îmi spune :
Valerica e bine, la Cluj, student în ultimul an la
filologie. Va trebui s-o anun m c te-ai întors ; îi dau telefon,
tot trebuie s merg la birou. A mai fost pe la noi, chiar nu
demult, cu bun t i pentru copii.
(Era vorba de logodnica mea, Valerica).
X
Sora mea a r mas singur cu trei copii mici, doi b ie i
gemeni de 4 ani i o feti de un an, când so ul ei, preotul Ioan
Barda a fost arestat i condamnat ca legionar la 15 ani de
închisoare.
1 2
a teptau de la mine s le spun ceva.
B ie ii aveau aproape 14 ani. În mintea lor mai st ruia
imaginea, confuz desigur, a tat lui lor, dar în ochii negri ai
feti ei citeam c nu i-l aminte te deloc.
Ce mândru ar fi fost de ei ! I-a putut conduce în via
doar cu rugile fierbin i ce le în l a spre cer în fiecare zi i pe
care nu le-a putut împiedeca nimic, nici om, nici gratii. . .
Tributul de suferin dat de familia mea, începând cu
acel an de groaz , cu greu ar putea fi imaginat.
Cu dou luni înainte de arestarea mea, tat l meu a f cut
o boal galopant de rinichi prin care Dumnezeu l-a scutit de a
mai fi martor atâtor dureri . . .
X
-"Ce slab sunte i, dragul mamii, i bolnav. Azi v
odihni i i mâine merge i la doctor, face i tratament i în curând
o s v înt ri i !".
Abia atunci mi-am dat seama c mama mi se adresa cu
"Dumneavoastr " i asta îmi sfâ ia inima. Pentru dânsa eram o
minune pe care o privea cu evlavie. Am cuprins-o în bra e i cu
ochii în lacrimi am rugat-o s nu-mi mai vorbeasc a a, c m
pierd cu firea. Sunt tot copilul pe care cândva, demult, l-a inut
în bra e. Parc nu putea în elege, dar încetul cu încetul i-a
revenit.
X
Nu am avut curajul s -i spun cât eram de bolnav .
Sufeream cu ficatul i cu pl mânii , cât despre sistemul nervos
îmi lipsesc i acum cuvintele . . .
 Iar mama continua s fac planuri. Imaginea ei mi-a
r mas limpede i acum - în timp ce-mi preg tea patul, venea i
m cuprindea cu bra ele-i firave s se conving c n-am
disp rut, c sunt aievea. . . i nu n luca din visele atâtor nop i
de nesomn.
Un pat adev rat ! Cu pern adev rat i plapuma. . . cu
cearceafuri de bumbac îmbietoare la odihn i la visare.
R mas cu mine însumi, imaginea de sub pleoapele
obosite se lumin brusc i crâmpeie dinaintea arest rii mele îmi
frem tar în suflet.
Era chipul unei fiin e deosebite (Valerica) pe care l-am
purtat prin toate torentele vie ii i de la care i spre care nu
mi-a fost îng duit s treac nici un rând i nici o veste.
Întrebarea chinuitoare dac aveam dreptul s sper
mi-am pus-o adeseori. R spunsul l-am primit mai repede decât
m a teptam.
A doua zi diminea , eram deja trezi i, cei mici pentru
coal , cei mari pentru serviciu, când cineva bate la u . . .
În prag r mâne nemi cat , f r grai - i ea i noi to i -
(era Valerica).
Venise cu primul tren.
Izbucnind în hohote de plâns mi se pr bu e te în bra e
dup 9 ani i trei luni de la arestare.
Timpul nu mai avea dimensiuni. Prezentul era dominat
de trecut.
. . ."Trebuie s m reîntorc cu primul tren, am cursuri ,
în ianuarie sesiunea de examene. . . voi veni de Anul Nou i
atunci vom face planuri de viitor. . ."
Am condus-o la gar , o a tepta un drum lung ; pe atunci
distan a Sighet - Cluj se f cea în 12 ore.
Trenul a pornit încet, apoi mai repede, mai repede, dar
ro ile ce b teau ca inima au p strat secretul evenimentelor ce
m a teptau, chiar dac atunci doar le-am b nuit .
3 4
Picioarele de plumb abia m ascultau. Casa mi se p rea
i mai departe, dar calea lung în ora ul slab luminat m ajuta
s -mi limpezesc gândurile înainte de a ajunge.
_"De Anul Nou voi reveni i atunci vom face planuri de
viitor. . ." din toat fraza ultimul cuvânt îmi ap rea într-un
contur ireal.
...
La mili ie.
Eram acas de dou zile.
Ordinul primit la plecarea din Jilava spunea f r
echivoc ca a treia zi, deci la 48 de ore de la sosire, trebuie s
m prezint la mili ie. Termenul de mili ie suna mai pu in
înfrico tor ca cel de securitate.
Au fost zilele acelea atât de pline de evenimente încât le
voi descrie pe larg pentru a putea fi în eles.
La prima or m adresez func ionarei de la biroul
popula iei cu biletul de eliberare. M prive te lung, plin de
în elegere :
-Dar la cei din vecini a i fost ?
_Nu. Mi s-a spus s m prezint la mili ie pentru buletin.
-Totu i, merge i acolo mai întâi !
Dintr-odat , diminea a ce oas de noiembrie deveni
plumburie, iar ciocanele b teau ritmic în mintea mea. . .
-"Iar i ? "
În aceea i cl dire , dar cu intrare separat , era sediul
securit ii. . Ofi erului la care sunt condus îi spun acela i lucru.
-"Da, tim c a i fost eliberat, am fost anun a i, merge i
la mili ie ca s v dea un buletin de identitate, un buletin
provizoriu.
Neîncrez tor în rezolvarea atât de prompt i simpl , nu
am dat importan cuvântului provizoriu.
 Cu câteva minute înainte eram convins c m vor
obliga s semnez te miri ce angajamente i m preg team s
rezist la orice antaj, dar Dumnezeu m-a ferit de aceasta.
Reîntors la mili ie mi se cere livretul militar.
La 21 de ani am fost recrutat la coala de ofi eri de
avia ie, pentru c aveam brevet de planorist categoria B.
"-Merge i la comisariat i rezolva i problema" - a fost
verdictul mili iei.
Nu re in cine era eful comisariatului dar, i-am spus c
nu se pune problema s fac armata deoarece sunt foarte bolnav.
-"Asta va stabili medicul nostru, dr. Moldovan Mihai.
Este chiar aici.
În sfâr it, o raz de speran în h i ul ultimelor ore.
Îl cuno team dinainte. Fusese medic militar în timpul
r zboiului din Rusia la Batalionul 9 Vân tori de Munte. Un om
integru, de caracter i medic foarte bun. N-a ezitat s - i arate
bucuria c m vede din nou liber.
În privin a livretului a g sit prompt solu ia : s fac
analizele hepatice, pentru c rezultatele se dau repede, apoi voi
consulta ceilal i medici.
A doua zi, cum era de a teptat, la probele sangvine
pentru ficat, reac ia TAKA-TARA a fost foarte mare , a a c
am intrat în posesia livretului. Scos din eviden pe motiv de
boal .
Dup alte dou zile intram în posesia buletinului - toat
existen a noastr fiind legat de aceast "identitate".
La pl mâni mi s-a f cut urgent un pneumotorax.
Oboseala atâtor zile o sim eam puternic.
Medicul neurolog, un specialist renumit în tot nordul
Ardealului m-a consultat cu toat în elegerea i diagnosticul l-a
înso it cu propunerea de a m interna pentru un timp, deoarece
medicamentele sunt foarte scumpe i nici nu se prea g sesc în
afara spitalului.
Am ales tratamentul la domiciliu. Eram abia ie it de
dup gratii i a fi avut impresia c intru din nou.
-"Bine, cum dore ti". . . i mi-a prescris tratamentul.
5 6
Mi-am f cut calculul c sistemul nervos trebuie s
mi-l înt resc , hran consistent , dar respectând regimul pentru
ficat mi-ar ajuta i pl mânii , iar cu ajutorul lui Dumnezeu
mi-ar permite s supravie uiesc.
Cu aceste gânduri încurajatoare m apropii de cas mai
înseninat, iar mama îmi confirm presupunerea c e mai bine
s nu m internez :
-"În privin a banilor nu- i face griji. Vom vinde o
bucat de p mânt i vom cump ra orice medicament ai
nevoie". (Eram în anul 1957 când vânzarea unui lot de p mânt
nu era interzis prin lege).
...
Vizita camarazilor.
Auzind c m-am întors, m-au vizitat câ iva dintre
camarazii de închisoare ca s - i exprime bucuria revederii. Nu
mic mi-a fost emo ia întâlnirii cu ei.
Mi-au povestit pe unde au trecut, prin câte au trecut, dar
mai ales cum rând pe rând i-au întemeiat familia.
Ionic Motrea avea deja un b iat de care era mândru i
m-a invitat s -l v d. I-am promis . . .
Îi reg seam aceia i, curajo i, optimi ti.
Întrebând de ceilal i am aflat cu mare durere c doi
dintre ei nu mai sunt . . .
Virag Ioan, tân rul notar, doar cu doi ani mai mare ca
mine, a murit în infirmerie la închisoarea din Cluj, iar G vrilu
Coman, copilul de trup cu sufletul de aur i voin a de o el,
elev excelent la înv tur , s-a stins din via în spitalul
închisorii din Bra ov.
 Nu m puteam reg si, nu-mi puteam rosti cuvintele
decât la gândul c ei sunt undeva sus, de unde vegheau asupra
noastr . Prea eram strâns lega i ca moartea s ne poat desp r i.
Mi-am amintit versurile ce mi-au â nit din inim
cândva la închisoarea din Cluj, gândindu-m la câte
încerc ri sunt supu i ace ti copii :
"Trec prunci cumin i prin curtea toamnelor
pe sub acelea i s lcii , grele de-amintiri.
Acelea i frunze stranii, acelea i crengi sub iri
cad mute de durere-n calea lor. . .
i-n stropii care cad i sânge e i ap .
Cine-a-mplântat jungherul în salcia-copii ?
Trec prunci cumin i prin toamnele târzii
i-n ochii lor triste ile se-adap
Dar foile din carte s-au scuturat în vânt,
-pe orice frunz -un cântec, pe orice strop un gând-.
Însângerat amurgu- i moaie-n lacrimi geana. . .
L sa i s vin pruncii, s -i lege toamnei rana".
X acas . Ori eu am ajuns acas i m întrebam cum a fost
O veste stranie.
Reîntors dintr-o plimbare f cut în împrejurimi, mama
era îngândurat . Parc voia s -mi spun ceva. . .
-Te-a c utat azi un mili ist ; a zis c trebuie s mergi
mâine diminea la securitate.
O umbr îmi acoperi creierul i a a destul de labil. . .
Întreb ri, întreb ri . . . Încercam s m încurajez singur c ,
poate, este vorba de alte formalit i în leg tur cu buletinul.
7 8
Cu pa i de plumb, a doua zi, m apropiam de securitate.
Printre gândurile ce m învolburau î i f cea loc i
întrebarea : "Oare m voi mai reîntoarce ?".
Când erai chemat acolo, perspectivele nu puteau fi
decât sumbre, iar consecin ele grave.
Odat ajuns, sunt trimis la c pitanul Nagy, care îmi
spune f r nici un fel de menajament, c Ministerul de Interne
mi-a dat domiciliu obligatoriu pe 36 de luni în B r gan. "Drept
pentru care vi se acord 24 de ore pentru a v prezenta la
securitate cu bagajul, de unde ve i fi înso it pân la Fete ti".
Totodat mi-a re inut buletinul.
Am sim it o stare de sl biciune , capul mi se învârtea,
se n ruia totul în jurul meu. O singur consolare - slab - : am
ie it totu i de pe poarta securit ii.
Ce s fac ? S fug ? Unde ? i de ce ? Nu mai eram
condamnat !
Despre domiciliu obligatoriu auzisem la închisoare. Ba
mai mult, tiam c to i cei ce- i terminau pedeapsa la Aiud erau
trimi i direct în domiciliu obligatoriu f r a mai putea trece pe
posibil ?
Probabil fiind eliberat de la Jilava, închisoare de tranzit
mixt , a fost o încurc tur i mi-au dat drumul acas , fapt
imposibil dac ie eam direct de la Aiud. Sau s fi fost o
capcan pe care mi-o întindeau pentru a m întâlni cu fo tii mei
camarazi ? Erau circumstan e grave care ne-ar fi încriminat
pentru a fi du i din nou la închisoare. . .?
M apropiam încet de cas , cu groaza în suflet :
"Ce-i voi spune mamei ? Cum s o fac s în eleag c
trebuie s plec din nou ?".
O voi convinge, totu i, c am fost norocos ajungând
pân acas - al ii plecau direct în domiciliu obligatoriu.

Mama, presim ind, m a tepta cu ochii însp imânta i :
-"De ce te-au chemat, dragul mamei ?"
Precipitat îi explic c domiciliul obligatoriu este un loc
în care nu e ti închis. Te po i plimba liber, po i scrie i primi
scrisori, vizitatori - omi ând s -i spun pentru cât timp . . .
Mama m privea ca înlemnit . Oare m credea ?
"Vei putea veni la mine s stai cât vrei !
Biata mama , cu gâtul strâns de lacrimi, f r s mai
poat plânge, nu mai zicea nimic.
O priveam cu durere ce nu o pot descrie, mai ales la
gândul c , din cauza atâtor ani cât m-a plâns i-a pierdut
complet vederea la un ochi. Dar cât dragoste citeam în cel
care i-a mai r mas !
...
Ultimul colac de salvare.
Un gând îmi trezi o lic rire de speran :
Oare pe baza faptului c sunt bolnav, o întoarcere în
spital mi-ar putea amâna plecarea ?
Alerg mai întâi la medicul neurolog. Surprins c m
vede îmi adreseaz întrebarea :
-"A i venit s v interna i ?"
-"A vrea, domnule doctor, dar situa ia s-a complicat.
Azi am primit ordinul de plecare în B r gan , în domiciliu
obligatoriu".
Doctorul - vizibil descump nit i cu regret - îmi spune :
-"În aceast situa ie nu mai pot face nimic, sunt în
imposibilitate de a v ajuta. Dac v-a i fi internat atunci, era cu
totul altceva. . ."
9 10
Înfrânt alerg la sec ia t.b.c. unde se tia c sunt bolnav
cu cavern pulmonar - cu câteva zile înainte mi s-a f cut
pneumotorax-.
Repet rug mintea i aici.
Doctorul -foarte reticent- auzind c este vorba de un
ordin al Ministerului de Interne, pe de o parte, pe de alta
con tient de gravitatea bolii, a spus ceva ce n-am în eles i mi-a
f cut o radioscopie.
Dup aceea, în fa a mea, a chemat securitatea
expunându-le adev rata situa ie. Un schimb de replici l-au
determinat s cedeze, spunând c sunt transportabil. Am citit în
ochii lui frica. Nu putea face nimic. . . era vorba de securitate !
...
Cugetând, m -ntorc acas .
C utam un punct de sprijin.
Entuziasmul c am sc pat din iadul Pite tiului, care m-a
ajutat s trec mai u or peste restul închisorii, disp ruse
complet. Nici rug ciunile nu reu eau s -mi dea o raz de
lini te, întrebându-m mereu : "De ce, Doamne ?"
Am intrat în biserica romano-catolic din centrul
ora ului i gândul m duce la cele aflate abia acas :
-Biserica greco-catolic în care am fost botezat i
crescut a fost interzis prin lege, l ca ul de cult fiind atribuit
bisericii ortodoxe.
(Erau comuni tii atât de mari ortodoc i, mai ortodoc i
decât greco-catolicii ?).
Episcopii no tri au fost aresta i i închi i chiar în
închisoarea Sighet.
O parte din ei a murit aici.
Episcopul Suciu, supranumit "episcopul tineretului',
autorul c r ii "Tinere e i eroism" care a însufle it i înt rit o
întreag genera ie de tineri indiferent c erau greco-catolici sau
ortodoc i zace i acum - dup patruzeci de ani - într-un
mormânt necunoscut.
Aceast biseric lupt toare care a avut un rol atât de
mare în f urirea României Mari din 1918 i a dat rii atâ ia
oameni de valoare - era acum z vorât !
To i episcopii i o parte din cler, c lug ri i c lug ri e,
au fost închi i, institu iile religioase greco-catolice pur i
simplu desfiin ate.
Doamne, prin câte încerc ri a trebuit s treac acest
popor !
X Mi s-a dat voie s privesc pe geamul de pe culoar, dar
Mama m a tepta plângând, încercând s descifreze pe
fa a mea o raz de speran .
-"Nu mai plânge, mam " - o încurajam încurajându-m
pe mine totodat .
Vei veni la mine când vei vrea, dar trebuie s plec !
La gândul iernii de pe B r gan mi-am procurat haine de
iarn . Renumitul criv venit din r s rit se n pustea fioros
asupra Câmpiei Române an de an . . . f r iertare.
La securitate m a tepta nu un înso itor, ci doi ! Eram
prea periculos pentru unul singur - vezi Doamne ! - ca s nu
fug ! E posibil s fi fost urm rit pas cu pas în tot acest timp.
X Gardienii mei au r mas stupefia i - ce ordine severe
Spre noul domiciliu.
În compartimentul de tren am fost flancat de cei doi
înso itori : plutonierul i sergentul. Oare ce or fi gândit ceilal i
c l tori ?
11
M desp r eam de Sighet cu inima grea de negre
presim iri.
Pe o foaie de hârtie i-am scris Valeric i , încercând s-o
încurajez, ca pe mama, dar c proiectele de Anul Nou s-au
spulberat. . .
I-am scris i mamei tot ce cuvintele rostite în febra
plec rii nu au putut cuprinde.
Descriindu-i drumul, am subliniat c nu mai sunt în
dub , ci într-un compartiment obi nuit - omi ând s -i scriu
despre cei doi înso itori.
A a a trecut prima noapte.
orice pas f cut mai departe trebuia s -l anun mai întâi . . .
La venirea zorilor, priveli tile din ce în ce mai clare
mi-au împr tiat gândurile sumbre. La Bucure ti am schimbat
trenul, iar a treia zi am ajuns la Fete ti. Ultima parte a traseului
în imensitatea alb a B r ganului am str b tut-o la fel de t cu i
i eu i înso itorii.
Securitatea se afla în Fete ti-ora la 4 km distan de
gar . Am g sit-o u or . Plutonierul se prezent la sediu în timp
ce sergentul m p zea .
Un ofi er îmi comunic pe un ton simplu c domiciliul
obligatoriu mi s-a fixat în comuna L e ti pentru 36 de luni, iar
pân la sosirea unui camion m pot plimba prin împrejurimi.
primiser la plecare ! - i acum ei s m lase liber i ei s se
reîntoarc la Sighet.
L e tiul era la 12 km de Fete ti. Eu aveam voie s m
mi c pe o raz de 10 km. Deci cel mult pân la Fete ti-gar .
Pentru ora trebuia s cer avizul efului de post din comun .
12
 O banc din apropiere îmi inea loc de mas , când
deodat apare unul din cei mai buni prieteni ai mei, Tase
Berzescu !
Uimire, bucurie de nedescris !
Un r t cit în dogoarea de ertului nu se bucur mai pu in
când z re te oaza.
Tase venea direct de la Aiud, dup expirarea pedepsei.
Nu-i venea s cread c eu am fost i pe acas . Ba mai mult,
amândoi mergeam la L e ti.
Dup câteva minute apare i p rintele Gheorghe
P tra cu, preot romano-catolic din Moldova, care era într-o
situa ie similar , venind direct de la Gherla.
În jurul ora ului Fete ti erau mai multe comune
populate cu oameni trimi i în domiciliu obligatoriu. Pe
buletinele noastre a fost aplicat un DO mare. Securitatea putea
fi lini tit . Cele dou litere erau lan urile ce m ineau aproape
de ea.
-"Ei, i acum ce facem ?"
L e ti .
Camionul care ne-a dus de la Fete ti-gar spre L e ti ,
ne-a l sat în comuna Bordu ani unde era un mare I.A.S.
(Întreprindere agricol de stat). De acolo 2 km pe jos. . .
Era deja sear când am z rit ni te lumini e ici, colo.
Era L e tiul.
În jurul nostru descifram, hai s zicem, ni te c su e ,
dar care, în realitate erau ni te bordeie acoperite cu stuf.
Erau înclinate, unele într-o parte, altele într-alta ca
într-un desen naiv de copil. Erau f cute din chirpici (p mânt
amestecat cu paie). Prin unele geamuri se vedea lic rind câte
un opai .
13
Am aflat mai târziu c aceste bordeie fuseser ridicate
în 1950 de c tre "chiaburii" arunca i în plin câmp i care, dup
mai mul i ani, au fost l sa i s se întoarc la casele lor.
"La care u s batem ?" Suntem prea mul i pentru un
singur bordei. Hai s ne împ r im în dou . . .
Eu i Tase Berzescu am luat-o spre unul mai ar tos, iar
p rintele P tra cu spre altul.
Ne deschide un om în vârst , cu tr s turi distinse i care
v zându-ne ne întreab :
"Dar voi de unde veni i, fra ilor ? Desigur de la Aiud" -
ne r spunde tot el poftindu-ne înl untru.
Ne-a spus c se nume te Moise, c a fost tipograf la
Lugoj (dac nu m -n el ) i a executat 10 ani de închisoare ca
legionar. Era pe B r gan de un an.
În c m ru a din bordei î i încropise dou paturi, pe
ni te ru i b tu i în p mânt , o mas cu dou scaune lucrate
rudimentar, dar scaune.
Bun tatea sa fireasc se sim i imediat :
-"Pute i sta cu mine, aici, pân ve i g si o c su în care
s v gospod ri i cât de cât.
Dup plecarea chiaburilor au r mas mai multe c su e
goale, una mai strâmb decât alta. La unele lipsesc u ile, la
altele geamurile".
-"Pân una-alta, hai s facem o m m lig i s
s rb torim întâlnirea !"
Culmea, domnul Moise avea i o capr ce-i d dea lapte.
O inea legat de c su . Adev rat gospodar !
A doua zi am aflat am nunte despre L e ti.
În afara de inu ilor politici care aveau domiciliu
obligatoriu i care locuiau în bordeie, în partea opus a satului
existau dou uli e numite "ale basarabenilor". Erau refugia i din
Basarabia, adu i în B r gan în regim de chiaburi i l sa i în
mijlocul câmpiei ca s se descurce.
14
 Ace tia erau cu familiile lor. P mânt fiind destul, li s-a
dat câte o suprafa în folosin , dar f r drept de proprietate.
Au început s - i ridice c su e ceva mai bune. Adul ii
lucrau la I.A.S., copiii mergeau la coala din sat.
Dup ridicarea restric iei de D.O. ei nu aveau unde s se
duc i au r mas în L e ti având voie s circule liber unde
doresc.
Gospod riile lor au început s capate o form mai
omeneasc .
În sat se mai afla o prim rie i un secretar, o alimentar
i un post de mili ie unde trebuia s ne prezent m s pt mânal
pentru a semna condica de prezen .
...
Personalit ile L e tiului
La sosirea mea în L e ti, printre figurile proeminente
ale rii, fo ti de inu i, l-am g sit pe fostul ministru Ionel Pop,
cel care semnase armisti iul cu U.R.S.S. în 1944 i pe
profesorul universitar I.V.Georgescu, profesor de ebraic la
facultatea de Teologie din Bucure ti i care preluase catedra de
la Gala Galaction.
I.V.Georgescu fusese comandant legionar pe ar în
1944-1945 i fiind descoperit a fost - pur i simplu - r pit de pe
strad de c tre ru i i dus într-un lag r aproape de Cercul Polar,
dup care adus în ar la închisoarea Gherla i de acolo în
B r gan.
L-am întâlnit pe Adrian Marino, mare om de cultur ,
fost asistent al lui George C linescu .
15
Spre pl cuta mea surprindere aflu c în L e ti avea
domiciliu obligatoriu doamna Lilica Codreanu, so ia
C pitanului Corneliu Zelea Codreanu. Aceasta , sub presiunea
terorii care se ab tuse asupra ei, purta numele de Praporgescu.
S-a c s torit cu colonelul Praporgescu, fiul eroului de
pe Jiu din primul r zboi mondial, crezând c prin schimbarea
numelui va sc pa de neagra persecu ie.
Colonelul locuia la Bucure ti, nu avea domiciliu
obligatoriu i venea din când în când s -i aduc doamnei Lilica
alimente i cele necesare.
Doamna Lilica era o femeie deosebit , cult , blând ,
pl cut . Îi puteai citi pe chip suferin ele îndurate mai mult de
20 de ani !
Avea preg tire didactic , era profesoar , drept pentru
care a fost angajat ca femeie de serviciu la coala din
localitate.
Peste drum de c su a în care locuia doamna Codreanu
se afla doamna Maria Antonescu, so ia mare alului Antonescu.
La ea venea în mod regulat fostul ofer al mare alului, care îi
aducea de toate câte avea nevoie pe B r gan.
Dintre prieteni am g sit acolo pe Pop Romulus,
fost student anul V la medicina din Cluj cu care am trecut prin
focul "reeduc rii" de la Pite ti.
Victor Terniceru , inginer, absolvent al politehnicii,
Oarg Ioan, cu care deasemenea am trecut tortura din Pite ti i
atâ ia al ii de care nu-mi mai amintesc.
...
În pensiune la domnul Moise.
Primul lucru ce l-am f cut dup sosirea în L e ti a fost
s scriu scrisori celor dou fiin e dragi pentru a le lini ti,
prezentându-le situa ia cât mai roz posibil.
16
 Le-am scris c pe o raz de 10 km sunt liber, c
locuiesc bine, c pot s -mi trimit pachet i c pot veni oricând
la mine, c cele 36 de luni vor trece u or comparativ cu cei 10
ani de închisoare.
Nu dup mult vreme am primit pachet i bani de la
mama, iar medicamente de la Valerica.
Era spre sfâr itul lui noiembrie. Se f cuse frig, iar
starea s n t ii mele, atât de precar , se înr ut ea.
C su ele erau fost prev zute cu ni te cuptoare, special
construite pentu înc lzitul cu paie, "combustibil" ce se g sea
din bel ug pe B r gan. Dar, pân se înc lzea cuptorul, ie ea
mult fum, un fum de nu era chip s stai în cas !
G titul mânc rii se f cea pe ni te l mpi de petrol,
numite petromax, care l sau un miros specific.
Cei care puteau s munceasc mergeau la I.A.S.
Burdu ani. Eu - îns - n-am putut merge la munc .
Boala pulmonar a început s se agraveze, cea de ficat
la fel . . . Explicabil - cu mâncarea pe care o puteam încropi în
asemenea condi ii.
Aveam o mare problem : pl mânul drept la care aveam
caverna, trebuia supus la pneumotorax la interval de o lun - i
se apropia termenul. Interven ia se f cea la spitalul din Fete ti.
M-a înso it prietenul meu Tase Berzescu, profesor de
român la Lugoj care avea i el probleme pulmonare. A fost
unul ditre cei mai grav bolnavi de la Aiud.
Am c l torit în spatele unui tractor, în picioare,
inându-ne de bara din spatele tractorului, pe un viscol teribil.
Drumul a fost îngrozitor. Criv ul ne biciuia cu
vârtejuri de z pad . Un astfel de drum echivala cu o
sinucidere. Luna urm toare am recurs la alt solu ie.
...
17
Cr ciunul la L e ti.
Începuse s -mi fie greu, foarte greu. Colegii mei plecau
diminea a la lucru, dar eu eram obligat s stau la pat, cu
transpira ia specific bolii.
În camer era rece. Foc nu îndr zneam s fac din cauza
fumului. R mas singur, gândurile m n p deau. . . i nu erau
deloc vesele.
În afara rug ciunii ce avea caracter permanent, doar
faptul c nu mai eram la Pite ti m mai însenina i prin
compara ie - toat mizeria din jur p rea reconfortant .
Desigur c , în scrisorile ce le trimiteam, nu pomeneam
adev rul, pentru a nu-i îndurera i mai mult pe cei dragi.
Se apropia Cr ciunul ! Spre bucuria tuturor. Victor
Terniceru f cuse rost de un br dule , nu tiu de unde. L-am
împodobit (m întreb i acum cu ce ?), iar în seara de Cr ciun
am început s colind m , când colinde de închisoare, când
colinde de acas .
Fiecare am primit de acas câte un pachet substan ial,
cu ocazia s rb torilor. Pe mas , sub br dule , ap ruse i uica,
ba chiar i vin adev rat de Târnave adus de prietenul Oarg .
Printre colind tori a fost i profesorul I.V.Georgescu
care ne-a sf tuit s fierbem uica spre a o face mai gustoas .
L-am ascultat i a avut dreptate.
Dup atâtea Cr ciunuri cu foamete i teroare, iat -ne la
o mas îmbel ugat , unde am gustat i noi din mânc ruri alese
i am b ut vin pe îndestulate. Totu i lipsa familiei, a celor
dragi, o sim eam cu to ii. . .
Datorit faptului c p rintele P tra cu i-a amenajat o
capel într-o cas mai bun , am putut participa i la slujbele
religioase de s rb tori.
Credincio ii din parohia lui din Moldova îl vizitau,
aducându-i cele necesare cultului ; i-au adus chiar i un
armoniu i o statuie a sfântului Anton. . .
18
 Mai erau în comun dou c lug ri e i un c lug r, to i
greco-catolici de prin regiunea Clujului. Ei îngrijeau capela
unde puteam asculta liturghia în fiecare zi. Mica noastr
biseric era plin .
...
Un tratament medical deosebit.
Dup Anul Nou, împreun cu Tase Berzescu i cu Ion
Oarg , ne-am mutat la Victor Terniceru. Avea dou camere pe
care Victor, inginer fiind, le-a aranjat cât de cât.
M sim eam r u - scuipam sânge. Îmi f ceam singur
injec ii cu streptomicin , dar nu era suficient. Trebuia s fac i
pneumotoraxul. Deplasarea la Fete ti, la spital, era imposibil
în condi iile iernii de acolo.
Atunci mi-a venit o idee salvatoare :
În sat se afla un colonel medic militar din Bra ov,
c ruia i-am expus planul meu. . . Întrucât nu avea aparatul
necesar, s încerce s -mi introduc serul între pleure cu
ajutorul unei siringi mari de sp lat urechile. Auzisem eu c prin
Siberia s-a mai recurs la acest procedeu.
La început, doctorul a r mas descump nit, dar v zând
starea în care m aflam, neexistând alternativ , a promis c va
încerca, dar existau câteva piedici.
În primul rând, când se introduce acul, trebuie s tie
exact când se afl vârful acului între pleure, altfel riscam o
embolie. . .
L-am încurajat spunând c am experien a necesar dup
doi ani de pneumotorax :
-"Voi sim i momentul exact când vârful acului trece
prin prima pleur i v voi opri ca s nu o ating pe a doua".
Al doilea factor ce trebuia respectat : aerul introdus
între pleure trebuia filtrat, dar neavând nici o posibilitate de
filtrare, mi-am asumat riscul.
19
Dup un consult am nun it a cedat insisten elor mele.
Nu f r emo ii a luat siringa în mân , în timp ce eu - cu
aten ia încordat - urm ream mersul acului. Când am sim it
prima opintire am zis :
-"Stop ! Pute i introduce aerul".
Dup fiecare doz de aer introdus între pleure, aerul
r mânea în pl mân, pân am sim it c este suficient.
Era mare pericol s lucrezi f r aparat - dac era prea
mare presiunea exista posibilitatea ca pl mânul sau pleura s
plezneasc .
Când a terminat, de pe fruntea doctorului curgeau valuri
de sudoare, dar era i el mul umit de reu ita ineditului
tratament.
Cu toate acestea starea s n t ii mele r mânea precar .
Pl mânii cereau o alimenta ie abundent , dar ficatul, dup cele
trei hepatite anterioare, necesita un regim foarte sobru.
De ce trei hepatite ?!
Prima dat a fost o hepatit infec ioas la Baia-Sprie,
care era s -mi fie fatal , dar peste care s-a suprapus miracolul
revenirii din co marul Pite tiului.
Dup un timp mi se produce caverna la pl mâni. Pe
vremea aceea se f cea tratament cu un antibiotic T.B.Z-om,
care fiind d un tor ficatului, mi-a revenit hepatita. Agravându-
se situa ia pulmonar , iar se recurgea la T.B.Z-om.
Numai Dumnezeu tie cum am sc pat de aceste
antagonisme i numai El le-a putut împ ca.
Criv ul.
Spre sfâr itul lui ianuarie s-a desl n uit Criv ul .
Era ceva de nedescris.
20
 B tea din fa i z pada o troienea în spatele casei.
Aveai impresia c din moment în moment zbori i tu în aer cu
cas cu tot.
Trei zile la rând nu am putut ie i din cas din cauza
viscolului care nu uiera, ci urla. Se întunecase totul în jur, nu
se mai vedea nimic. Panica ne-a cuprins pe to i, nu atât din
cauza viscolului, cât din cauza ubrezeniei casei.
Aveam impresia c nu se va mai termina niciodat .
Stihiile dezl n uie ne r peau i ultima mare bucurie ce
ne mai lega de restul lumii : venirea po tei.
Oare b nuiau cei dragi cum tr im aici ? Dar mai bine s
nu tie. . .
Dup zile i s pt mâni , primele raze de prim var
transformar câmpia alb înc în feerie de basm.
...
Pe albele, stranii z pezi, nimb de foc
Ard zorile limpezi corole.
Se acord -n ode celeste viole
Pe-ntins portativ de cristale în joc.
Sunt zorile limpezi ce-au nins feeria ?
Ori chipul Fecioarei Maria ?
Mereu sub tensiune.
În luna martie primesc o telegram prin care sunt
anun at c mi s-au expediat 200 de lei. M-am mirat, bucurându-
m de ei, dar nu-mi puteam explica. . .(doar cu câteva zile mai
înainte mai primisem exact aceea i sum ) .
La vreo zece zile îmi spune factorul po tal c
sunt chemat la po ta din F c ieni - o comun vecin .
Înghe asem. . .
La F c ieni era i postul de securitate.
21
Au mai disp rut câ iva de pe B r gan , chema i pe
diverse motive i nu s-au mai întors.
i prietenii cu care locuiam b nuiau c ar putea fi o
capcan .
M i vedeam din nou arestat i dus la securitate. Dar
pentru ce ?
De i vremea se mai înc lzise, m-am îmbr cat cât mai
gros posibil în a teptarea inevitabilului. . .
În c ru , al turi de po ta , îmi treceau prin minte cele
mai negre gânduri :
"Oare ce vor iar i de la mine ? M a teapt din nou
securitatea, anchete, b t i, teroare ?
Sechelele de la Pite ti func ionau perfect !
La po t mi se spune s a tept pân vine domnul
diriginte.
Chiar i a teptarea era o regul tipic securist . Priveam
h ituit în toate p r ile, s -i v d când apar. . .
Dirigintele (care la început mi s-a p rut c -i securist)
dup primele cuvinte m-a lini tit pu in :
-"A i primit de la Sighet suma de 200 de lei care din
eroare v-a fost achitat de dou ori . Prima dat a fost
considerat mandat telegrafic, ceea ce nu era. Când a venit
mandatul, banii vi s-au dat din nou. . .Casiera e pasibil de
pedeaps ".
Eu, care eram preg tit pentru drum lung, aveam banii la
mine, a a c i-am restituit pe loc spre marea bucurie a
casieri ei.
Drumul înapoi pân la L e ti , circa 8 km, i-am f cut
cântând i fluierând, dar i meditând la psihoza fricii care s-a
creat printre noi cei oropsi i de regimul de teroare comunist.
22
 ...
Nostalgia.
Bolnav fiind, nu puteam merge la lucru ca ceilal i.
R mâneam acas cu mine însumi i cu sumbrele mele gânduri.
Zilele erau lungi, prea lungi.
Uneori m plimbam pe malul Dun rii, de fapt era bra ul
Borcea.
Privind la ciulinii nebunatici ce jucau sarabande pe
întinsul nesfâr it al B r ganului, mi-aminteam ce sugestiv i-a
descris Panait Istrati.
Repetam rug ciunea rozariului rostind cuvintele cât mai
rar, ca s dureze cât mai mult, spre a nu r mâne cu propriile
gânduri.
Cu dou mii de ani înainte, cam tot prin aceste locuri,
un mare exilat - Ovidiu - î i cânta în versuri sfâ ietoare durerea
i dorul.
Una este s fii singur între dealuri, între mun i pe care
totu i îi sim i aproape, pe care privirile î i urc domol spre cer
i alta este s fii singur într-o câmpie f r margini, în care
realizezi singur tatea în toat drama ei.
Întreb ri dup întreb ri ce nu- i g seau r spuns. M
ap sa continuu dorul de cei dragi i nu în elegeam de ce atâta
suferin .
Versurile lui Arghezi , dintr-un psalm foarte cunoscut,
le repetam adeseori ca o rug :
"Tare sunt singur,Doamne, i piezi !
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar i cu frunzi
[epos i aspru-n îndârjire vie.
...
De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
23
i de-a rodi metale doar, p truns
De grelele porunci i-nv minte,
Poate c , Doamne, mi-este deajuns.
În rostul meu Tu m-ai l sat uit rii
i m muncesc din r d cini i sânger.
Trimite, Doamne, semnul împ c rii ,
Din când în când , câte un pui de înger,
S bat alb din arip la lun ,
S -mi dea din nou pova a Ta cea bun .
. . . dup care m sim eam mai mângâiat în
cople itoarea-mi singur tate .
X
Întreb ri f r r spuns continuate, pân când, într-o zi,
i le-am spus p rintelui P tra cu - despre care am aflat mai
târziu c era superiorul franciscanilor din România.
Mi-a r spuns printr-o istorioar din via a sfintei Tereza
cea Mic de Lisieux, care vorbind cu Iisus, îl întreba cu toat
inocen a ei de copil :
-"Doamne, de ce prietenii T i sufer mai mult decât
al ii ?".
Iisus îi r spunde :
-"Pentru c a a îmi tratez prietenii. . ." La care, mica
Tereza, cu toat candoarea i sinceritatea, parc dojenindu-L :
-"R u, Doamne, de aceea ai atât de pu ini prieteni !".
R scolit de aceste cuvinte m-am întrebat :
-"Puteam eu s m socotesc printre prietenii lui Iisus, El
care este finalitatea luptei noastre ?".
24
 Totul a c p tat un sens mai clar i d t tor de noi for e
îmbog ite s pt mânal prin predicile ce le inea în capela din
L e ti. Caii lui Suditu.

Via a din sat era înviorat din când în când de diverse

evenimente, care ne mai descre eau frun ile.
Pâinea ni se aducea de la Fete ti de c tre un basarabean
numit Suditu, cu o c ru ce trecea ca vântul cu caii la trap sau
la galop într-un nor de praf ce m mira c nu-i sufoca.
i erau caii lui Suditu atât de slabi c nu în elegeam
cum pot sta în picioare, dar s mai i mearg în galop.

Într-o zi, plimbându-m cu bunul meu prieten Pop

Romulus, fost student la medicin , i-am zis :
-"Romi, cum î i explici tu c aceste fantome de cai, de
slabi ce sunt, pot merge în galop ?".
-"E simplu. Ace ti cai dac stau, pic !".

S rmanul Romi ! Mi-l aminteam de la închisoarea din

Pite ti unde era atât de slab, mai slab decât roibii lui Suditu.
Când eram sco i la plimbare, nici nu putea s se mi te,
ci st tea rezemat de zidul închisorii.
...

O duioas poveste de dragoste.

Odat , întâlnindu-l în sat pe Romi, îmi spune :

-"Am primit o scrisoare de la Cluj. Parc -i scris de o
c lug ri . Ce crezi de asta ?
-"Cite te-o !".
Era scris în termeni foarte religio i de o tân r cu
numele Tereza, care îl încuraja f când trimiteri la vie ile
sfin ilor.
Explica ia a primit-o de la mama lui, o femeie foarte
evlavioas :
25 26

-"Aici la Cluj fac parte dintr-un cerc de femei
evlavioase mai în vârst , dar i mai tinere. Le-am vorbit despre
tine, fiul meu, despre anii de închisoare, prin câte ai trecut i
acum te afli în domiciliu obligatoriu în pustietatea B r ganului.
Tereza, fiica unui preot greco-catolic de lâng Cluj, este
cea mai tân r din acest grup i a fost foarte impresionat de
situa ia ta. Mi-a cerut voie s - i scrie".
Astfel s-a înfiripat coresponden a între Tereza i Romi
i pe nesim ite o duioas poveste de dragoste.
Dup câtva timp, cu implicitul schimb de fotografii,
Tereza s-a hot rât s împart via a cu Romi pe B r gan. Ea îi
dest inuie mamei lui Romi hot rârea pe care o socotea
inspirat de protectorii ei cere ti, iar aceasta i-o transmite cu
bucurie fiului s u.
Tereza era o fat frumoas , chiar foarte frumoas .
Romi, în al noulea cer, vine la mine cu scrisoarea :
-"Ce zici de asta, Aurel ? Uite ce veste primesc i ce
fat frumoas este Tereza ! Cât despre sufletul ei, mi-am dat
seama din scrisori".
În scrisoare se mai preciza c -l vor anun a printr-o
telegram despre data sosirii la gara din Fete ti.
Într-o zi, fiind în centrul satului, în a teptarea po tei,
vine vestea :
"O telegram pentru Pop Romulus !".
Romi fiind plecat la lucru, preiau eu telegrama i
citesc :
"Sosim la data de . . . mama i Tereza".
Îl g sesc lucrând la casa fostului ministru Ionel Pop -
cel care a semnat armisti iul cu URSS în septembrie 1944. Îi
tencuia casa cu argil i era stropit din cre tet pân -n t lpi .
Îi strig de departe :
27
-"Romi, telegrama, sosesc !".
La aceast veste sare Romi i m îmbr i eaz ,
f cându-m aidoma lui.
Deodat îl v d nelini tit :
-"M i Auric , mai este o mare problem !"
-"Care ?"
-"Tereza m tie dup fotografia de acas , când eram
tân r, frumos i cu p r bogat. Ce o s zic acum când m va
vedea cu a a frumuse e de chelie ?".
...
În calitate de na mare.
...
i s-au c s torit . Eu le-am fost na .
C s toria a emo ionat toat colonia de vitregi i ai
soartei.
Tereza s-a obi nuit repede cu via a pe B r gan. Având
preg tire de cosmetician mai câ tiga câte un ban pentru
diverse servicii solicitate. Romi muncea la I.A.S.
Într-o zi, trecând pe la ei, o g sesc pe Tereza -
cosmeticiana - plin de noroi, lipind peretele casei care se
cr pase. Romi nu era acas .
Tereza face o pauz i st m de vorb . Întreb cum o duc,
la care ea îmi r spunde pu in am rât , îngrijorat :
-"Bine, Iisus e cu noi i vom trece i peste asta. Numai
c banii sunt pu ini. Vrem totu i s ne încropim o gospod rie.. .
Necazul este c Romi fumeaz i nu ie im cu banii. Înva -m
ce s fac ? Cum s -l dezv ?
Trebuia s -i dau un sfat, doar le eram na ! Stau i m
gândesc ce-i de f cut i-mi veni o idee genial :
-"Tereza, e simplu, spune-i c te apuci i tu de fumat".
Tereza zâmbi i-mi promise :
-"A a voi face ".
...
28
 De atunci Romi d dea tuturor urm toarea explica ie :
". . . dac fumam amândoi r mâneam f r nici un ban în cas ,
dar groaza de a o vedea pe Tereza cu igara în gur m-a
convins. Solu ia era una singur ".
i Romi n-a mai fumat.
Tase Berzescu.
L-am întâlnit prima dat în spitalul închisorii Aiud. Era
grav bolnav pulmonar. Studiase teologia, dar l-au prins
vremurile vitrege i s-a retras în mun i, f când parte din
mi carea de rezisten din Mun ii Banatului.
Berzescu, inginerul Dragon i cu mine eram considera i
cei mai puternic afecta i de aceast boal .
Tase nu mai locuia la domnul Moise. i-a aranjat singur
o c su . Normal. Era c s torit i a tepta vizita so iei.
Într-o bun zi, aflându-m pe uli a satului, v d c se
apropie de mine o doamn cu dou geamantane grele, ce m
întreb unde îl poate g si pe Tase Berzescu.
-"Tase ?"
-"Da", r spunde ea cu voce tremurând .
-"Dumneavoastr trebuie s fi i doamna Maria, so ia
lui !
-"Cum a i ghicit ?", m întreab mirat .
-"Cum s nu ghicesc, doamn , dup câte mi-a vorbit de
dumneavoastr ?! Veni i cu mine, v conduc cu cea mai mare
pl cere. Îmi face i i mie o bucurie. . ."
Dar ce o s zic Tase când o s o vad ! . . .
I-am luat un geamantan i-mi trece prin minte s fac o
glum :
-"Doamn Maria, r mâne i pu in mai în urm . Eu merg
înainte s -l preg tesc .
Cum intru în cas cu geamantanul, Tase se uit la mine
nedumerit. M schimbasem la fa , nu tiam s joc teatru.
29
-"M i Tase, m-am certat cu Victor Terniceru. Nu mai
vreau s stau cu el. Am venit la tine ".
Eram credibil, aveam geamantanul în mân .
Tase nu tia ce s cread , m cuno tea c nu eram
cert re , dar fiind bolnav, b nuia c -mi face r u toat situa ia.
Când s deschid gura, apare Maria în u .
Scena care a urmat nu poate fi descris . Trecuser 10
ani de când nu s-au mai v zut. Lacrimi, bucurie nest vilit !
Maria, care era o femeie m run ic , pe fa a c reia pân acum
câteva clipe puteai citi frumuse e, blânde e, dar mai ales
suferin amalgamat între ele, era transfigurat de fericire. La
fel i Tase. Apoi am râs de farsa f cut .
-"M i Aurel, m i, chiar c m-am speriat tiind cât de
r u î i face ie o simpl ceart ".
F cea aluzie la întâmpl ri din Aiud, când gardienii
strigând la noi, temperatura mi se ridica la 39 de grade i peste
câteodat . Acestea l-au determinat pe doctorul Bog eanu,
medicul Ministerului de Interne al spitalului, s le spun
gardienilor :
-"Dac din cauza voastr li se mai ridic temperatura i
trebuie alte medicamente, v pun s le pl ti i !"
...
O raz de speran .
Po ta, po ta pe care o a teptam zilnic, îmi aduse o veste
care m învior brusc. Valerica spera s vin de Pa ti pentru
dou zile. Avea sesiune de examene I nu putea sta mai mult.
Sose te într-adev r, înc rcat cu alimente, cu
medicamente. To I prietenii s-au bucurat pentru mine,
împreun cu noi.
30

Cele dou zile au trecut alternând între bucurii I t ceri
grele. Viitorul era atât de confuz . . . se estompa ca o p dure
deas prin care nu puteam întrez ri nimic. Totul era provizorat
. . . nelini tile pluteau în aer.
Am cerut ajutorul p rintelui P tra cu , s ne
binecuvinteze, ca s putem suporta mai u or cele ce ne
a teptau.
i a plecat.
O alt scrisoare îmi anun a sosirea mamei care, la cei
60 de ani ai ei, se încumeta s fac un asemenea drum.
...
Dup seceri .
Venise vremea seceri ului în B r gan .
În jurul L e tiului , un lan imens de grâu, de care nu te
puteai apropia din cauza soarelui care dogora reflectat de auriul
spicelor.
Pentru noi, din zona de deal sau de munte, era greu de
imaginat atâta c ldur .
Sub acest aspect B r ganul era un p mânt binecuvântat
pentru pâinea oamenilor.
Treieratul cu combine n-a durat decât câteva zile. Dar,
în urma lor puteai merge cu sacul s aduni grâul împr tiat pe
miri te.
Probabil c mecanicii aveau o anumit suprafa ca
norm , pe care parcurgând-o în vitez , o bun parte din grâu
r mânea pe teren. . . Ca s nu mai vorbim despre paie, care
trebuia balotate, dar pe care le g seam vrai te, spre bucuria
noastr .
31
Le adunam cu spor pentru înc lzirea cuptorului, dar, i
pentru umplerea saltelelor în loc de puf.
Am g sit i eu o c su aproximativ vertical , dar care
cerea multe repara ii.
...
erpii.
Încercând s astup ceva g uri din pere i, observ în
praful de jos, pe lut, o dâr erpuit .
Erau mul i erpi în zon , erpi de cas i probabil unul
i-a g sit ad post în cuptorul din viitoarea mea c su . Cu un
b am încercat s -l alung, dar nu mai era acolo. Am aprins
chiar ni te paie în cuptor. . .
Pân ce n-am fost sigur c nu mai este nici un arpe în
casa mea, am intrat tot cu groaz în interiorul ei.
Se tie c erpii de cas nu sunt periculo i. Cu toate
acestea numai gândul c-ai putea s -i vezi î i inspira sila i
teama.
Îmi amintesc acum de Marcel Petri or, pe care l-am
întâlnit dup câ iva ani în Zarca Aiudului, care ne povestea
cum dormea în camer cu un arpe. Petri or îl îngrijea, îl
hr nea , iar arpele se plimba nestingherit ca la el acas , chiar
i peste patul lui.
Groaznic, greu de imaginat !
M uitam la acest om blând, care în celula de la Zarc
ne inea adev rate dizerta ii filozofice, întrebându-m cum se
putea apropia de aceste lighioane gre oase. Ba mai mult,
prindea i vipere dup un procedeu special, le storcea veninul,
dup care le d dea drumul. Veninul colectat îl vindea la
farmacie, având astfel o surs de venit necesar vie ii de
student.
32
 Într-o zi, la L e ti, dintr-o c su aud un strig t
disperat de femeie :
-" arpe ! arpe !"
M reped într-acolo.
În spatele casei, un arpe încol cit -destul de mare -
st tea în b taia soarelui. Probabil era n ucit de ar i a zilei,
deoarece femeia arunca cu pietre în el, dar arpele r mânea
neclintit.
Am aruncat i eu câteva pietre. . . în cele din urm l-am
nimerit. Am v zut cum a l sat capul în p mânt.
Atunci mi s-a f cut mil de el. În fond ce r u f cuse
bietul arpe ca s moar a a lovit cu pietre, f r s riposteze ?
...
C su a mea.
În a teptarea mamei, lucram la c su încercând s o fac
cât mai pl cut , mai locuibil .
Ferestrele i u ile nu se închideau, dar le-am reparat. Ba
mai mult, m-am hot rât s v ruiesc pere ii spre a o face mai
luminoas cu lutul de pe jos.
Opera ia am dus-o la bun sfâr it cu o . . . perie de
pantofi. Trebuia, îns , trasat i o linie de-a lungul pere ilor sub
tavan. Cineva mi-a dat o idee : s folosesc periu a de din i.
Pornind de la un punct, am început s trag linia cât se
poate de drept. Când îns ajung la punctul de plecare eram cu o
palm sub el.
N-am avut nevoie de scar , deoarece atingeam plafonul
cu mâna.
În ce prive te soliditatea construc iei, sprijinindu-m o
dat de canatul u ii, casa a început s se clatine.
C su a era acoperit cu stuf. Deci foarte vulnerabil atât
iarna pe viscol cât i vara pe secet .
33
O c su din vecini a luat foc.
Ni te copii trengari au legat de coada unei pisici o
cutie cu petrol i i-au dat foc. Pisica speriat a luat-o la fug
oprindu-se direct pe acoperi ul casei. . .
i totu i într-o asemenea c su , ce pentru mine era un
"palat", am g zduit-o i pe mama i pe Valerica.
Mama a r mas dou s pt mâni, îngrijindu-m ca o
mam : îmi g tea, sp la, m încuraja.
Eu, care mai înainte eram atât de singur, iat -m
înconjurat de dragostea celor dou fiin e atât de deosebite. Nu
tiau ce s -mi mai dea, ce s mai fac pentru ca s m simt cât
mai bine.
Mi-amintesc c mergeam cu mama la capel ; a fost
de-a dreptul cucerit de p rintele P tra cu i de evlavia
enoria ilor s i.
...
La plecare, pân la gara Fete ti am condus-o cu c ru a
lui Suditu.
Tot acolo mergea i doamna Maria mare al Antonescu.
Eu st team în fa cu Suditu, iar în spate doamnele. Ce
mândri erau caii lui Suditu, transportând cele dou personalit i
diametral opuse !
Ce ironie a soartei : so ia fostului conduc tor al statului
al turi de mama !
Tot atunci Valerica a f cut cerere la Fete ti s i se
aprobe s predea ca înv toare la coala din sat - era diploma
ei de baz .
De i era absolvent a facult ii de filologie din Cluj, nu
i s-a aprobat.
...
Se apropia toamna i nori negri se conturau la orizont.
...
Închisoare sau domiciliu obligatoriu ?
34

Încercând s fac o paralel între cele dou forme de
izolare, constat c paralela nu mai este . . .paralel . De multe
ori mi se p rea c exilul este mai greu de suportat.
În închisoare libertatea era ceva straniu foarte
îndep rtat, în domiciliu obligatoriu era sub ochii t i, dar nu te
puteai atinge de ea. Raza de mi care era 10 km i cuprindea trei
a ez ri omene ti, câmpia B r ganului i câteva c r ri pe malul
Borcei.
Puteai vedea trenurile care sosesc i pleac , chiar i
trenul ce pleca spre cas , dar nu puteam urca într-un tren. La
Fete ti în ora era un cinematograf, dar nu aveam voie s ne
apropiem de el.
Orice dep ire a razei de 10 km însemna închisoare.
În magazinele de la gar vedeam fel de fel de lucruri
îmbietoare, pe care nu le puteam cump ra din lips de bani.
În închisoare, hrana - oricât de mizerabil ar fi fost - era
asigurat .
În domiciliu obligatoriu - fie c erai un între inut al
familiei, ceea ce era penibil i dureros pentru un b rbat de peste
30 de ani - fie c trebuia s munce ti (ceea ce eu nu eram în
stare ) în condi ii foarte grele i cu salarii mici.
Când nu aveam de lucru la IAS oamenii lucrau la spart
betoane în gar .
Îmi amintesc c în acea var torid din 1958, unii au
lucrat la prepararea i întinderea bitumului încins pe autostrada
Fete ti-Constan a. aceasta, bineîn eles, doar cu aprobarea
securit ii.
Aici singur tatea era la ea acas i era sfâ ietoare. . .
Sigur c nimeni nu prefera închisoarea cu asprul ei
regim de supraveghere i pedepe, cu lipsa oric rei lecturi, cu
absen a total a coresponden ei, dar pân la adev rata libertate
era cale lung !
35
D -mi s beau !
În partea din spre Borcea a satului, exista o singur
fântân , foarte adânc , de vreo 30 de metri. Era greu de scos
apa, de aceea - pentru sp lat - o aduceam din Dun re, iar din
fântân doar pentru mas i b ut .
La începutul lui septembrie, scoteam o g leat cu greu,
când în dreptul meu se opri un camion cu mili ieni înseta i
dup un drum lung. Mi-au cerut s le dau ap s bea. . .
Nu puteam b nui atunci c mili ienii ace tia se
îndreptau spre o int precis i ne preg teau lag rul de la
"9 Culme", unde peste vreo dou s pt mâni vom fi du i unii
dintre noi.
Pluteau în aer multe semne de nelini te.
Din când în când prin L e ti veneau indivizi ciuda i -
probabil de la Ministerul de Interne. Chemau pe câte unul s -l
întrebe cum se simte, care sunt condi iile în D.O.. De obicei
nu- i spuneau numele.
Într-o zi are loc un dialog inedit. Fiind chemat la
discu ii domnul Moise - tipograful din Lugoj - intr în camera
unde era ofi erul decis s afle numele individului. . . Îi întinde
mâna recomandându-se :
-"Moise. Cu cine am onoarea ?"
Luat prin surprindere acesta îi zise :
_"Maior Miorin" (dac acesta era într-adev r numele
lui ).
Aceste vizite din partea M.A.I. - aparent inofensive -
ne-au pus pe gânduri. Unii chiar b nuiau c ne vor aresta din
nou. Dar de ce ?!
36
 Pe plan interna ional erau câteva evenimente, dar când
este lini te absolut pe întreg globul ? S ne aresteze pentru c
între China i Taiwan se ascute disputa ?
O vorb de duh lansat de domnul Victor Medrea - fost
ef de protocol în anii 1940-1941 - circula printre noi :
"Au lansat chinezii o bomb în Taiwan i a explodat în
România".
Glumele noastre aveau un gust amar. În apropiere era
un aeroport militar ; zilnic vedeam turboreactoare trecând spre
r s rit.
Un zvon nemaipomenit, dar dorit de toat suflarea
româneasc : trupele sovietice vor p r si România. Speran ele
noastre cre teau.
i totu i, la 29 august, când Romi Pop a fost chemat la
Fete ti la securitate, so ia lui a fost îngrozit . Se va întoarce
oare ?
S-a întors - totu i - spre sear , ab tut i speriat.
...
La începutul lunii septembrie a venit un împletitor de
co uri din L e ti .
Pe malul bra ului Borcea era foarte mult r chit ,
materie prim necesar confec ion rii co urilor ce se putea
valorifica. Ba mai mult, me terul î i c uta ucenici, considerând
c nu e ceva greu.
M-am angajat i eu s înv , dar eram atât de "talentat"
încât co ul meu nu voia deloc s ia forma voit de me ter.
Pentru un co se pl tea câte 5 lei i lucram câte o zi
întreag pe unul.
Când - însfâr it - am reu it s împletesc un co cât de
cât acceptabil i s încasez cei 5 lei binemerita i, satul a fost
înconjurat de securitate i armat i ne-au arestat din nou.
Au fost ridica i to i legionarii - numai legionarii.
Îmbarca i în camioane spre o destina ie necunoscut , pe
care am aflat-o abia atunci când am ajuns în lag rul "9 Culme".
37
Dup un drum lung, în care am trecut i Dun rea cu
bacul pe la Vadu-oii, spre sear am ajuns.
Era 19 septembrie 1958.
Toat ziua ne-am întrebat - încotro ? - renun ând s mai
întreb m de ce ?
M gândeam chiar c ar fi mai bine s ne duc în Rusia,
în Siberia la Cercul Polar sau oriunde în lume, numai în
România nu !
Se sp rsese în mine icoana României . . .
Atât de brusc a fost arestarea noastr , atât de n ucit
eram, încât nu m mai gândeam la ce am l sat în urm .
Era cu noi i doamnul Moise - tipograful - care a
muncit cu sârg toat vara în gospod ria lui. Toamna puteai
vedea în jurul casei lui o recolt bogat i variat .
Cineva l-a întrebat de ce se ostene te atât, când în orice
moment ar putea fi ridicat din nou.
-"Este adev rat. Dar ce se vor bucura cei ce vor veni în
urma mea. . ."
Lag rul " 9 Culme ".
Aspectul era deprimant. Bar ci r mase de pe vremea
canalului Dun re-Marea Neagr , acea oper faraonic
întrerupt cu 4-5 ani înainte i care, dac s-ar fi terminat ar fi
reu it s duc Marea Neagr în Dun re i nu invers.
Un peisaj sinistru.
În jurul bar cilor p r site era plin de mili ieni - poate i
cei ce mi-au cerut ap , înseta i de drum.
38
 To i strigau la noi, urlau chiar, de parc eram urgia
p mântului .
În mijlocul lag rului, o groap larg i adânc ne-a
himnotizat privirile. Avea 2-300 metri p tra i i cam 2 metri
adâncime.
Întreg grupul nostru a fost str b tut de acela i fior :
"Ne vor împu ca i ne vor arunca în groapa dinainte
preg tit " .
Probabil asta a i fost ini ial inten ia lor. Ba chiar
doream s fie cât mai scurt a teptarea, s se termine odat cu
totul.
În bar cile lungi i friguroase, am fost tun i la zero,
îmbr ca i în zeghe ; nici unul nu mai sem na cu cel de ieri.
În curând vântul de toamn ne-a p truns pân la oase,
mai ales pe cei bolnavi.
Ne-au dat i mantale de zeghe, dar nu ne-au ajuns la
to i. Printre cei f r noroc am fost i eu.
Sco i la plimbare din când în când, am încercat s
înlocuiesc mantaua cu p tura pe care mi-am pus-o în spate, dar
m-a observat gardianul.
Ordinul suna r stit :
-"D jos p tura ! N-ai voie s-o por i ".
Refuzând s o dau jos, m-a amenin at cu carcera.
Doar la cuvântul "carcer " te îngrozeai. Pericolul era de
moarte, dar nu-mi p sa . . .
Carcerele erau a ezate în b taia vîntului i de inu ii
pedepsi i erau introdu i în ele dezbr ca i i descul i.
Conflictul dintre mine i gardian a fost observat de
profesorul universitar I. V. Georgescu, cel care a fost r pit de
ru i i aruncat în lag r dincolo de Cercul Polar. De la L e ti a
fost adus i el la "9 Culme".
39
Dându- i seama în ce pericol m aflam, certându-m cu
un gardian imbecil, s-a dezbr cat de mantaua lui de zeghe i
mi-a dat-o mie. tia cât sunt de bolnav.
Am încercat s -l refuz pentru a nu-l expune pe el la frig,
dar a fost atât de categoric c n-am putut face nimic.
A a am sc pat de amenin area cu carcera din care n-a
fi avut nici o ans s scap viu.
Comandantul lag rului "9 Culme" era c pitanul
Ioani escu. Îl cuno team de la Aiud i nu m-am bucurat de loc
s -l v d în calitate de comandant.
Cu un an înainte, când am fost transportat de la Aiud la
Jilava în procesul Munteanu într-o carcer din duba auto, mi
s-a f cut r u i la o oprire am c zut jos pe marginea oselei.
De i tia c sunt bolnav, c pitanul Ioani escu mi-a luat
medicamentele, le-a trântit la p mânt, sp rgând sticlu a cu
cizma de asfalt.
Era un om îngust la minte i hain la suflet. Un om de
care trebuia s te fere ti, ocolindu-l cât mai departe posibil. Era
capabil de cele mai sadice crime. . .
Reglement ri draconice.
La câteva zile de la sosirea în lag r ni s-a comunicat c
avem statutul de "internat politic" pe o perioad de 36 de luni.
Timpul de pedeaps era exprimat în luni, pentru a nu se
confunda cu de inu ii politici care presupuneau o condamnare
penal .
Condi iile din lag r erau a a de bine reglementate c
to i fo tii bolnavi s-au îmboln vit din nou.
Exista i o a a-zis infirmerie unde se aplicau ni te
m suri draconice.
40
 Eram obliga i s mânc m ciorba în clocot i repede,
tiind c bolnavilor de pl mâni le f cea r u - aceasta putându-le
provoca hemoptizii.
Pneumotorax nu se putea face, neexistând aparatur .
Din grija "patern " pentru noi cei interna i, diminea a
primeam o buc ic de marmelad pe care trebuia s-o înghi im
dintr-odat , altfel ne-o confisca. Încercând s-o p str m pentru
mai târziu, o lipeam sub banc .
A a în elegeau tovar ii s dea asisten medical celor
bolnavi.
În infirmeria "9 Culme" mi-am întâlnit vechi camarazi
de suferin : Vasile Alupei din Bac u , Oniga Dumitru, poet
bucovinean din Stupca lui Ciprian Porumbescu, Tase Berzescu
din Lugoj i mul i al ii.
Eram printre cei mai bolnavi. Se zvonea c , întrucât nu
aveam condamn ri penale, cei grav bolnavi vor fi pu i în
libertate.
Când a venit gardianul i mi-a spus s -mi fac bagajul,
to i prietenii s-au bucurat, îmbr isându-m , c plec acas . Ba
chiar i gardianul mi-a dat s în eleg c voi fi eliberat.
Prea încrez tor nu eram, totu i m str b tea o raz de
speran .
Eram de ase luni în lag r cu un regim de izolare total
ca în închisoare ; nu tiam nimic de acas i nici ei de mine de
când am plecat din L e ti.
La drum spre poarta lag rului, gardianul ce m înso ea
mi-a confirmat înc odat c voi fi pus în libertate pe motiv de
boal , dar dincolo de poart m a tepta o dub . . .
...
41
Spre necunoscut.
-"Urc în dub !"
-"De ce în dub , dac sunt eliberat ?!"
-"Doar pân la Constan a unde i se fac formele de
eliberare".
i astfel m trezesc în carcera din dub , împreun cu un
ran , de la care aflu c face parte din lotul "Arsenescu" i
care, mai realist fiind, era convins c suntem du i la securitate
pentru anchet . Faptul c acest ran nici m car nu era bolnav,
m-a trezit i pe mine la realitate.
Drumul pe care mergeam era altul decât cel spre cas . .
În gara Constan a ne a tepta o dub -tren .
-"Oare unde i de ce ? Ce mai vor de la mine ?".
Eram sleit de boal , oboseal i o spaim de
necunoscut.
...
Ajuns la Jilava m-au închis într-o improviza ie de lemn
murdar din care la intrarea mea a ie it un obolan enorm.
Încercând s iau leg tura cu cel din înc perea vecin ,
vorbeam cu o voce joas s nu m aud al ii. În momentul
acela apare gardianul i-mi trânte te o palm de era s m
doboare . . . Dup lovitur se uit atent la mine i eu la el.
L-am recunoscut. Era acela i gardian care mi-a deschis poarta
închisorii când am fost pus în libertate în noiembrie 1957.
M prive te nedumerit :
-"Te-au adus din nou ?!"
Am aflat mai târziu c cel din lotul "Arsenescu" cu care
am venit de la "9 Culme" a fost rejudecat i condamnat la
moarte, dar nu tiu dac a fost executat.
Cei r ma i în lag r au fost du i i ei pe rând la anchete
i condamna i. Astfel disp rea categoria de "internat politic",
42
care de i avea regim de închisoare, nu avea nici o justificare
juridic . . . C utau astfel s - i asigure o a a-zis legalitate.
Din nou spre necunoscut.
Nu reu esc s -mi amintesc cât am stat la Jilava -
desigur pân aveam asigurat un vagon-dub cu care s fiu dus.
Spre sfâr itul lui aprilie 1959, m v d într-o carcer
sufocant de strâmt , unde nu-mi puteam nici m car întinde
picioarele. Era înc un semn c sunt tratat ca foarte periculos.
De obicei deplasarea între dou închisori se f cea în
înc perea mare a dubei împreun cu ceilal i de inu i politici,
dar izolarea aceasta m fr mânta cumplit.
M tortura gândul unde m duc, de ce, ce mai vor de la
mine ?
Nu mai era nimic de stors de la mine, dar "speciali tii"
de la securitate puteau inventa orice i asta era groaznic.
Ciocanele din creier interferau cu zgomotul ritmat al
ro ilor de tren.
Trebuie s fie o înscenare ! Cele câteva zile petrecute
acas puteau fi prilej pentru a m acuza chiar i de un complot
care urma "s zguduie statul din temelii ". . .
Variante perfide, obsesive, pentru c nu tiai cum s te
aperi ! Când era vorba de f cut r u, imagina ia anchetatorilor
nu cuno tea margini.
Nu-mi trecea îns prin minte ca tinerii din lotul meu din
1948 ar putea fi i ei aresta i. Îi tiam liberi de mult timp i asta
m lini tea oarecum.
C securitatea avea ceva cu mine personal, urma s aflu
în curând.
43
Ca s împiedic gândurile de a m tortura mereu,
repetam f r întrerupere rugile cele mai fierbin i.
Era mai bine s mor ! Toate prin câte am trecut erau
peste m sur .
"O, Iisuse-al meu, iart -ne p catele,
Scute te-ne de focul iadului,
Du în cer toate sufletele,
Dar mai ales acelea care au
Mai mare nevoie de îndurarea Ta !"
. . .Aici eu eram, f r îndoial , printre ei !
Prin satu-n care m-am n scut.
O deschidere mic printre gratii îmi permitea s citesc
numele g rilor prin care treceam.
Într-o diminea - surpriz ! Citesc clar "S rm ag" .
Era o comun din jude ul S laj unde în urm cu 33 de ani a
avut loc evenimentul venirii mele pe lume.
N-am copil rit acolo, deoarece tat l meu a fost curând
transferat în alt localitate, Andrid.
De atunci, refugiul i peregrin rile chinuitoare m-au
f cut s ocolesc satul în care m-am n scut . . . i totu i un
sentiment ciudat de duio ie mi-a inundat sufletul.
...
Ce mai faci, cucule ?
În sfâr it, trenul se opre te i-mi dau seama c am ajuns
la Satu-Mare, deci, eram doar la 100 de km de cas i totu i cât
de departe.
44
 Închisoarea o cuno team din prima perioad . Ca i
atunci, celula în care sunt închis singur m prime te cu un
puternic miros de D.D.T..
Închisoarea din Satu-Mare era i anticamera securit ii
din Baia-Mare, deci, iar anchete.
Gândurile mi-l readuc pe [urcanu în prim plan a c rui
amenin are "pentru tine am ceva cu totul deosebit !" era
imposibil s mi-o scot din minte. D inuia ca un r get
neîntrerupt de fiar feroce . . .
Gardienii se obi nuiser s m vad tot singur în celul ,
iar diminea a la deschidere îmi ziceau :
-"Ce mai faci, cucule ?"
"Deschiderea" era termenul oficial pentru num r toarea
de inu ilor i dura un minut sau dou , dup care u a r mânea
închis pân seara la "închidere", când procedeul se repeta.
În timpul zilei se mai deschidea u a doar când erai dus
la anchet sau pentru scosul tinetelor.
Gamela (cu zeama de prânz) era strecurat printr-o u i
de lâng z vor , atât cât intra gamela, ca s nu putem vedea nici
chipul gardianului, care oricum era (bun sau r u ), era totu i un
chip de om.
...
La securitatea din Baia-Mare.
Într-o ma in -dub , de data asta f r lan uri la picioare,
ajung la Baia-Mare, dus direct la securitate i tot singur în
celul .
De i eram îngrozit de ce avea s urmeze, cel pu in voi
afla ce vor de la mine. Dar n-a fost s fie a a.
45
Mult experimentata securitate mai avea o metod
rafinat de distrugere a omului : metoda de a te ine în tensiune
crescând prin a teptare îndelungat .
Au trecut zile i s pt mâni i nu m-a întrebat nimeni
nimic.
Am ajuns eu s doresc s fiu scos la anchet . A teptarea
era un co mar ce cre tea, luând propor ii apocaliptice.
"Ce vor de la mine ?" era întrebarea ce mi-o puneam
obsesiv.
În sfâr it, sunt scos din celul , mi se pun ochelari negri
- ca s nu v d pe unde calc - i dus în alt înc pere unde mi se
scot ochelarii.
În mijlocul camerei v d un birou la care st tea un
individ ce m fixa cu o figur grav .
Mi se adreseaz cu "domnule Vi ovan" (ca s vezi unde
st tea polite ea !).
-"Domnule Vi ovan, dup ce v-am dat drumul a i
început reorganizarea. . .
-"Poftim ?" -Credeam c nu am auzit bine. La
surprinderea mea, replic imediat :
-"Nu încerca i s nega i, întrucât cei cu care a i fost
arestat prima dat sunt i ei aici i avem probe zdrobitoare
împotriva dumneavoastr !"
-"Dar, domnule anchetator, ceea ce îmi spune i e cu
totul imposibil. În r stimp de câteva zile de a a-zis
"libertate" i s fi avut timpul fizic s m ocup de a a ceva, n-a
fi putut-o face - doar ti i bine cât eram de bolnav. Pot s
dovedesc fiecare minut unde am fost i ce am f cut.
Îmi d deam seama c e vorba de o înscenare diabolic
pe de o parte, iar pe de alta eram sigur c nici unul din
camarazii mei nu puteau s declare asemenea lucruri.
46

S-a dovedit a fi - îns - o dramatic excep ie.
Anchetatorul îmi întinde ni te foi de hârtie :
-"Citi i-le !"
. . .Subsemnatul Vasile Dunca declar urm toarele :
"Numitul Aurel Vi ovan, imediat dup ce a fost pus în
libertate, a mers la locul unde era îngropat drapelul Fr iei de
Cruce, l-a dezgropat i l-a s rutat i ne-a convocat pe to i la el.
Ne-a vorbit despre necesitatea reorganiz rii i continu rii luptei
împotriva comunismului. . .
-"Dar, domnule anchetator, e ceva cu totul i cu totul
ireal. În cele câteva zile cât m-a i l sat acas , m-am perindat
când la medici, când la analize.
Sufeream de tuberculoz pulmonar . Am f cut
pneumotorax. Am avut hepatit infec ioas i mi-am f cut
analizele, mi-am procurat medicamente. . .
Cum puteam s fac eu ceea ce declar respectivul ?!"
Mi-am dat seama c trebuie s fi fost o adev rat
tragedie cu Vasile Dunca, dac a putut s semneze o asemenea
declara ie.
Îl tiam un b iat sensibil, bun, corect. . . drept pentru
care nu am recunoscut ca autentic declara ia i am cerut o
confruntare direct .
Când a fost introdus în camera de anchet , aproape c
nu l-am recunoscut.
Era p mântiu la fa , încovoiat, î i plimba privirile spre
podea sau spre col ul camerei, ocolindu-m .
F r s cer vreo permisiune i-am zis :
-"Tu ai declarat acestea ? Cum e cu putin ?"
Nu mi-a r spuns nimic, iar anchetatorul m opri brusc :
47
-"Eu sunt cel care conduce ancheta !"
Chiar sub coordonarea de c tre anchetator, am reu it s
demontez punct cu punct fiecare acuz din declara ie.
Se vedea clar c cel care o semnase era terorizat i nu a
contrazis nimic din tot ce am spus eu . . . La care anchetatorul,
pornit pe una i bun , zise :
-"NU le-a i f cut voi acum, ci în prima perioad de
închisoare, când cu "Rapsodia Maramure ului". . . Nega i c a i
compus-o, domnule Vi ovan ?"
-"Nu, asta nu neg !"
-"Vede i ? Numai rapsodia aceasta v poate aduce o
condamnare pe via ".
"Voi a i primit prima dat condamn ri prea mici. În
închisoare v-a i dovedit intransigen i, a a c nu v putem l sa
în libertate. . . Sunte i un grav pericol pentru statul nostru
comunist.
Anchetatorul tot repeta c am primit pedepse prea mici.
Nu le-am primit atunci mai mari, le vom primi acum !
Am aflat mai târziu ce s-a întâmplat. Declara ia a fost
ticluit de securitate i semnat de Vasile Dunca, dup ce prin
metode arhicunoscute i-au speculat anumite sl biciuni.
Era un tân r sensibil, pl pând i boln vicios. Î i
întemeiase o familie. În momentul în care i s-a n scut feti a
(primul copil), securitatea a început s fac presiuni asupra lui.
S -l conving c ceilal i din vechea forma ie sunt ni te
"bandi i" care reprezint un mare pericol pentru ar . Dac el
colaboreaz cu securitatea, semnând o declara ie (cea de mai
sus), va sc pa de arestare i va r mâne liber cu feti a lui.
tiau anchetatorii s fie foarte conving tori !
Prins pe punctul acesta atât de sensibil. . . a cedat i a
semnat declara ia.
48
 Repet, la confruntarea cu mine n-a mai recunoscut
nimic. A p strat o mu enie total . i iar . . . câte toamne pustii, cine tie ?
Dar "c r ile au fost aruncate" . . . camarazii mei aresta i, i iar . . . câte cupe s-or umple pe rând
iar anchetatorii porni i pe fel de fel de inven ii ca s motiveze De lacrimi, de cea , i-amurguri plângând,
arestarea noastr . i cât triste e povestea va scrie ?!
Rearestarea noastr avea - în cele din urm - o singur Toamn pustie, toamn pustie, adun - i copiii,
motiva ie : Adun -i din vânt !
Odat cu plecarea trupelor sovietice din ara noastr ,
pentru mai mult siguran , regimul comunist a hot rât : pe to i
opozan ii politici cunoscu i s -i bage cu orice pre la Victimele înscen rii.
închisoare, atât de ubred era legitimitatea lor în fruntea rii.

. . .Îar nou ni se argumenta c am primit condamn ri Din spusele anchetatorului am aflat numele celor
prea mici fa de cât eram de periculo i. aresta i din nou :
Nistor Man
Costic Radu
Gheorghe Andreica
Curg lacrimi din inima-mi zdrobit . Vasile Dunca
Nelu Dunca
Reîntors în celul m-am întrebat cu nemângâiat durere Gicu Bulacu
: tefan Deac
Pe unde i-s, toamn , iar pruncii ? Ionic Motrea.
Spune-mi unde i-s ? Deci, jum tate din grupul meu arestat în 1948. Pe lâng
L sat-ai iar vântul s -i zboare departe, departe ? ace tia, câ iva din grupul "Pop a".
Dar frunzele tale agale cin` s le poarte ? tefan Minic
Poemele tale de aur, comoara- i de vis. Ion Hotea
Ion Dunca "B rbosu"
Pe unde i-s, toamn , iar pruncii ? Ion Bogdan
Spune-mi, pe unde i-s ? tefan Coman.
Tot atunci l-au arestat i pe p rintele Hotico Vasile i
Iar, toamn , pe drumuri i tot tu de vin înc doi tineri care nu mai fuseser aresta i pân acum :
Ori n-am pus destule balsamuri Ghi Nan din Cuhea (actualul Bogdan-Vod )
Pe sânu- i str puns ? Tical Ilie din Dragomire ti.
Ori cupele pline de lacrimi
N-au fost de ajuns ?
Hain e ti, toamn , hain , hain !

49 50
 Culmea era c , de i mul i dintre ei locuiau în comune i Trebuie s recunosc c au avut ecou în sufletele celor
sate diferite, cunoscându-se mai mult sau mai pu in, securitatea închi i i s-a r spândit repede prin închisori, a a c a ajuns i la
ne-a înscenat procesul legându-ne în aceea i plas . urechile securit ii.
Din punct de vedere muzical nu era o rapsodie, ci mai
Povestea cu "reorganizarea" pe care a fi f cut-o în cele mult un poem. Cum de a fost botezat "Rapsodia
câteva zile de stat acas n-a inut, pentru c Vasile Dunca n-a Maramure ului" nici eu nu mai tiu.
confirmat declara ia la confruntare.
Alt încriminare era faptul c am cântat în grup
Anchetatorii, totu i, nu au renun at. Au pescuit orice roman a "Vânt de sear , vânt de sear " pe versurile poetului
altceva care la ora respectiv era pasibil de condamnare. Radu Gyr.
De exemplu : ne-au încriminat pentru faptul c , atunci
când ne soseau pachetele - asta în primele luni la Sighet i la Lectura c r ii "Protocoalele în elep ilor Sionului" - în
Cluj, înainte de proces - le împ r eam între noi fr e te. Or prelucrarea lui Ion Mo a - a fost un alt cap de acuzare.
pentru securitate asta însemna neaparat activitate legionar . Din toate acestea au reu it s însceneze, dup ani de
anchete, un proces de mari propor ii.
Pe mine - în special - m acuzau de acea "Rapsodie a Au întrebuin at toate sofismele posibile ca s
Maramure ului" incendiar . . . pe care nu puteam s o neg. construiasc acest edificiu al minciunii.
Incendiar , recunosc. . . i care începe a a : Pentru judecarea acestui proces s-a deplasat la Baia-
În cântecul tulnicului Mare întreg completul de judecat a Tribunalului Militar din
Mun ii Maramure ului Cluj.
Gem, Cu toate încerc rile noastre de a aduce lucrurile la
Slugile rele se tem, normal, la realitate, am fost condamna i între 15 i 25 de ani
Frunza se scutur , închisoare.
Pâraiele murmur . . .
E semn de furtun Eu eram în frunte cu 25 de ani munc silnic .
Cu ur ur .
Mun ii Maramure ului gem. În ce prive te ap rarea, avoca ii din oficiu sau avoca ii
Blestem de potop i de par angaja i de familii, au fost cu to ii de acord cu rechizitoriul
Pe toate n pârcile procurorului.
Ce-au n v lit în ar ;
Pe toate domniile În derularea edin ei de la proces un fream t emo ionant
Cu sufletul de fiar . a produs intrarea în sala de judecat a familiilor celor din box ,
... dar mai ales so ia lui Costic Radu cu cei doi gemeni în bra e,
etc, etc. . . un b iat i o feti de vreo 2-3 ani ori.

51 52
 Dup terminarea edin ei de judecat ne-au permis s
st m de vorb cu familia . . . câteva minute !
...
Recursul.
În cursul anului 1961 - vara - s-a judecat recursul i din
nou Tribunalul Militar Cluj, dar cu un alt complet de judecat ,
s-a deplasat la Satu-Mare.
Din desf urarea procesului am observat c se
renun ase la acele mari învinuiri de "Complot" i alte
"reorganiz ri" , re inându-se doar câteva capete de acuzare
care-l priveau pe fiecare personal, f r o inculpare colectiv .
Procesul a decurs lini tit, iar avoca ii - al ii decât prima
dat - i-au sus inut cu mai mult curaj pledoariile.
De exemplu, la acuza ia de a fi mâncat împreun
pachetele primite în 1948-1949, catalogate ca activitate
legionar , avocatul s-a adresat completului, zicând :
-"Tovar i, noi când am fost studen i i primeam
pachete de acas , nu le mâncam împreun ? Asta înseamn c
am fost legionari ?".
Sau la acuza ia cu roman a "Vânt de sear , vânt de
sear " : -"Care din genera ia dinaintea noastr nu cuno tea i
nu fredona aceast frumoas roman ? Ce caracter politic are
acest cântec ?".
-"Da, dar aceast roman a fost scris de comandantul
legionar Radu Gyr !" bâigui procurorul.
...
Sentin ele au fost pronun ate cu condamn ri mai mici ;
mie mi s-au dat 18 ani munc silnic , dar prin redimensionarea
primei condamn ri de 10 ani i prin computare. . . Asta
53
însemna c în anul 1961 aveam deja 13 ani de închisoare
executa i i-mi mai r mâneau înc 5 ani.
Sigur c nu mi-am f cut nici o iluzue, dup cum nici
primirea celor 25 de ani nu m-au însp imântat.
Dac la primul proces, din 1961, toate condamn rile
erau de peste 15 ani, acum dup recurs erau între "achitat" i
7-8 ani, cu excep ia mea.
Semnificativ pentru justi ia român de atunci este cazul
lui Ionic Motrea, care de i a fost achitat, a f cut aproape 3 ani
închisoare i a mai fost re inut chiar i dup pronun area
recursului.
...
Aceast situa ie, de a fi supus acelora i restric ii ca i
cei condamna i de i e ti achitat, crea mari suferin e, mult mai
mari, prin ad ugarea nesiguran ei, obsedat tot timpul de
întrebarea : "Ce nume urm resc organele de securitate ?" Era o
tortur în plus fa de ceilal i camarazi, care tiau c trebuie s
execute o perioad de deten ie.
L sând la o parte faptul - ceea ce atunci nu era
cunoscut- c dup isp irea pedepsei nu erai pus în libertate, ci
erai trimis în lag r sau în domiciliu obligatoriu.
Aceasta era injusta justi ie comunist !
La raportul procurorului.
Reîntor I la securitate, dup proces, spre marea noastr
bucurie, ne-am reg sit în aceea i celul , de data asta mai
înc p toare.
Împreun fiind am uitat de condamn rile recent
pronunun ate i care pentru noi, parc nu mai contau, convin i
c vom fi închi i cât va d inui comunismul. Am reu it chiar, în
ciuda tuturor mizeriilor, s ne sim im bine.
54
 Dar bucuria a fost de scurt durat .
Pe mine m-au desp r it de ei, repartizându-m cu un
ungur din localitate.
Am început din nou s m simt r u, mi s-a redeschis
leziunea la pl mâni , scuipam sânge i datorit febrei sufeream
îngrozitor de sete.
În repetate rânduri am cerut s mi se dea ceai în locul
mânc rii pe care n-o puteam consuma. În zadar. . .
Atunci am cerut s fiu scos la procuror pentru a cere de
la acesta aprobarea unei asisten e medicale minime.
În mod normal administra ia era obligat s m scoat
la raportul procurorului, la cerere.
În a teptarea lui trec zile dup zile, când deodat
gardianul deschide u a i-mi spune s -l urmez; dar nu oricum !
Îmi pune ochelari negri pe ochi i ajung într-un birou
unde m a tepta un ofi er, probabil ofi erul politic al închisorii.
"Ce-or mai fi vrând de la mine ?". . . Nu mai suportam
s fiu anchetat.
...
Spre mirarea mea îmi pune câteva întreb ri banale :
prin ce închisori am trecut ? S -i povestesc despre Jilava. . .
Cum ar ta închisoarea ? Dac era frig, umezeal . . . Era chiar
sub p mânt ?
Complet derutat, nu în elegeam ce urm re te.
Dup o jum tate de or de discu ii complet f r rost,
cheam gardianul, îi opte te ceva, dup care sunt dus înapoi
cum am venit, tot cu ochelari negri la ochi.
"Ce-o fi vrut de la mine ?". . . Misterul s-a l murit
curând .
Aflu de la colegul meu de celul c , în absen a mea, a
avut loc vizita procurorului la a c rui audien am cerut s fiu
scos.
Deci toat mascarada a avut drept scop s nu pot lua
leg tura cu procurorul.
. . .Aceasta era doar o mostr de "legalitate" în justi ia
român a anilor `60.
55
...
O m sur diabolic dictat de securitate.
V zând c mi se refuz orice ajutor medical i c grija
permanent a securit ii, prin administra ia închisorii, îmi
preg te te o moarte înceat i natural , m-am hot rât s recurg
la greva foamei.
L-am anun at pe gardian c de a doua zi refuz mâncarea
Nu cred c au trecut dou ore i u a se deschide din
nou :
-"F - i bagajul i urmeaz -m !".
Mi-am dat seama c e vorba de o nou mi elie.
Diabolica minte a conducerii comuniste a pl nuit la repezeal
s împu te mai mul i iepuri cu un singur foc.
Ceilal i tineri, condamna i o dat cu mine, erau
înghesui i într-o celul mic , în partea opus a celularului.
tiind c sunt grav bolnav i am dese hemoptizii,
crezând c sunt i contagios, au pl nuit distrugerea mea
concomitent cu a celorlal i.
M-au mutat în celul cu ei, cu inten ia clar de a m
termina. În acea celul îmi lipsea total aerul pentru a
supravie ui.
Numai c Dumnezeu a vrut altfel. . .
Ajuns în mijlocul lor, o explozie de bucurie a f cut s
dispar zidurile închisorii. O veselie ce nu poate fi descris . O
adev rat reînviere. Eram din nou împreun !
Uitaser m cu to ii c aveam peste 30 de ani. Ne
sim eam i ne manifestam ca în urm cu 14 ani, la vârsta
adolescen ei.
56
 Eu eram mai rezervat din cauza bolii, dar ceilal i,
luându-m pe sus, m-au convins c dac Dumnezeu ne-a dat
aceast bucurie, înseamn c a a-i bine.
Imediat mi-au eliberat cel mai bun pat dintre cele
suprapuse, la nivelul doi, exact sub geam, ca s am cât mai
mult aer i ei s-au înghesuit cum au putut pe celelalte ase
paturi suprapuse pe trei nivele.
i iat c s-a produs un adev rat miracol !
În condi ii de supraaglomera ie i aer viciat, am început
s m simt mai bine i nici ei nu s-au îmboln vit.
Apropos de minuni, care nu au fost pu ine în via a mea .
Îmi amintesc un episod din timpul cât lucram la mina
din Baia Sprie :
Era în al treilea an de când , de la Gherla, am fost dus la
minele de plumb din Maramure .
Coboram cu un vagonet plin cu minereu de plumb pe o
pant . Trebuia s frânez vagonetul tot timpul, ca s nu ia vitez
prea mare i s nu deraieze.
În acelea i condi ii, cam la un minut diferen , trebuia
s coboare un alt vagonet dup mine.
Ajuns la destina ie, dup un timp, m ajunge înso itorul
de la al doilea vagonet, palid la fa , transpirat, foarte speriat :
-"Aurel !", îmi spune gâfâind prietenul meu. "Ai sc pat
printr-o minune de la moarte !"
Ce se întâmplase ? La un minut dup mine a pornit i
el cu vagonetul plin, cu frâna pus . Nu tiu cum, s-a
împiedecat, a c zut i i s-a stins lampa. Vagonetul a luat-o
singur la vale cu vitez din ce în ce mai mare, ca pe orice plan
înclinat. În mod inevitabil, vagonetul care nu era frânat urma s
m ajung i s m striveasc de vagonetul meu.
57
Ce mân de înger a frânat vagonetul prietenului meu de
nu m-a ajuns i s-a oprit la câ iva metri de mine . . . las cititorul
s gândeasc . . .
Dintre ai no tri lipseau trei : Nistor Man, tefan Deac i
Ghi Nan, care dup proces au fost du i direct la izolare în
lan uri. Motivul exact nu-l tiam nici noi nici ei. Probabil ceva
din atitudinea lor l-a deranjat pe pre edintele tribunalului, încât
a dat aceast dispozi ie.(?!).
Am aflat c erau în celula de izolare nr. 22 de la parter.
Era deja frig, toamna înaintat , i ne gândeam cu mult
îngrijorare la situa ia lor. Ne rugam pentru ei s nu se
îmboln veasc , era singurul mod prin care-i puteam ajuta.
Dup 20 de zile de izolare a sc pat Ghi Nan. Dup 21
de zile - F nic Deac i dup 31 de zile Nistor Man.
Revederea lui Nistor Man a fost o explozie de bucurie.
Am cântat în surdin "Ave Maria", iar Nistor i-a amintit de
versurile d ltuite de mine în celula din Baia-Mare :
. . ."Pe unde i-s toamn , iar pruncii ?
spune-mi pe unde i-s ?"
Atmosfera din celul .
...
În celul domnea o atmosfer de familie reîntregit .
Aveam un program variat destul de organizat. În urma unor
schimb ri între noi i celula vecin (f cute de administra ie), a
venit la noi i p rintele Vasile Hotico - preot greco-catolic.
Diminea a recita tot ce se putea din Sfânta Liturghie,
apoi ne mai înv i alte rug ciuni.
Urmau orele de martematic , în care rezolvam multe
probleme, dup cum ni le aminteam. S-au dovedit a fi to i buni
matematicieni.
58
 Cum le rezolvam f r creion i hârtie ?
Foloseam dou metode :
Prima - pe fundul exterior al gamelei frecam cu pu in
s pun de rufe, i pe acest ecran , cu un pai rupt din m tur ,
scriam, desenam figurile geometrice. Dac ne-ar fi observat
gardianul, se l sa cu carcer .
A doua metod - mai grea, dar mai pu in periculoas ,
pentru c nu exista corpul delict : rezolvam problemele în
gând. Pentru fixarea datelor scriam cu degetul . . . în aer, i
aveam impresia c datele se întip resc mai bine în memorie.
Un moment hazliu : când "pagina" din aer era plin , o
" tergeam" cu mâna.
Nistor Man care era un mare iubitor de istorie ne inea
prelegeri din acest domeniu.
Cursurile de limb italian îmi reveneau mie care
predam aceast limb în 1946-1947 la liceul din Sighet, unde
eram profesor suplinitor de fizic i chimie.
Le-am povestit "studen ilor" mei din celul c la Baia-
Mare, singur în celul , s pt mâni întregi am încercat s
calculez distan a de la P mânt la Venus cu ajutorul a dou
triunghiuri asemenea, apreciind distan a pe care cea mai
str lucitoare planet o parcurge între dou fante mici de
deasupra u ii.
Sigur c rezultatul a fost mai mult decât aproximativ,
dar a fost un mod de a petrece timpul.
...
Într-una din zile, în timpul lec iei de italian , de i
vorbeam cât mai încet posibil, observ m c în dreptul vizetei
mi ca ceva. A tept m pu in . . . apoi ne continu m lec ia.
Deodat u a se deschide brusc i gardianul strig la noi
-"Voi ce limb vorbi i aici ?"
-"Limba italian !" îi r spund imediat, v zându-ne
surprin i.
-"De ce ? Voi mânbca i aici pâine italian ? V fac
raport i-n lan uri cu voi !".
59
Desigur, nu ne-a fost indiferent, iar eu care eram cel
mai vizat am început s m preg tesc i pentru lan uri.
Nostim a fost c dup plecarea gardianului, cei din
celul au încercat s g seasc sensul mi c rilor v zute prin
vizet .
-"Fra ilor", zice unul din tineri, " ti i de ce cred eu c
n-a deschis imediat u a ?"
Auzind c vorbim într-o limb str in , dar ne tiind care,
i-a chemat colegii de la celelalte nivele s asculte i ei :
-"Vorbe te ungure te ?"
-"Nu !"
-"Nem e te ?"
-"Nu !"
-"Atunci, ruse te ?"
-"Nici vorb !"
. . . Nervos c i-a epuizat toate variantele cunoscute,
ne-a întrebat pe noi . . .
De i eram bolnav, tratamentul era iluzoriu. Din când în
când venea asistentul i-mi aducea câte o . . . aspirin .
În a teptarea lan urilor promise sunt dus la infirmerie.
Acolo era medicul i ofi erul politic.
Dup consulta ie , medicul d din cap i sunt dus înapoi
f r a-mi spune o vorb .
Dup alte câteva zile, v zând c nu sunt pus în lan uri
pentru marea crim de a fi vorbit în italian , mi-am dat seama
c gardianul a f cut raport, dar medicul nu i-a dat avizul.
De fapt i f r consulta ie el tia foarte bine starea în
care m g seam, din dosarul medical.
Spanac.
60
 A trecut Cr ciunul , Anul Nou i prim vara din 1962
ne-a b tut în geam, dar pu ine evenimente mi-au r mas în
minte.
Cei de la buc t rie aveau sim ul umorului (dirijat, f r
îndoial .
Zile la rând ne d deau ciorba f r sare, pentru ca apoi
s fie dintr-odat atât de s rat c nu se putea mânca.
Gardianul a motivat lipsa s rii la buc t rie, iar când au
primit-o, ne-au dat i restan ele.
Pe sec ie a ap rut un gardian nou, înalt, negricios.
Schimbarea gardianului ne-a îngândurat. Urmeaz ,
oare, zile i mai grele ? Dar nu a fost a a !
Noul gardian ne l sa la plimbare mai mult liberi, iar în
celul mai pu in supraveghea i.
Sosise "zodia" spanacului. Undeva în vreo gospod rie
colectiv se cosea iarba amestecat cu spanac, care fiart apoi,
ne era servit , producându-ne o foame teribil . Nu avea nimic
substan ial în ea.
Într-o zi, dup ce s-a servit masa cu "deliciosul" spanac,
gardianul nostru deschide u a târând un hârd u dup el :
-"Preg ti i gamelele pentru supliment ! Spanac, cur
sângele, dar dac v mai d mult, v cur i pe voi".
tia el ce spune . . . i nu cu r utate.
De atunci "Spanac", i-a r mas numele.
O "cârti " sincer .
La noi în celul a fost introdus un individ gr su , foarte
vioi i simpatic. S fi fost cu vreo doi ani mai tân r decât cei
din grupul nostru.
61
Se recomand :
-"Adole erban, inginer M.A.I.(Ministerul Afacerilor
Interne).
Stupoare !!! . . . dar ne-a pufnit râsul.
i-a c utat un loc, instalându-se comod.
To i eram cu ani grei petrecu i în închisori i am devenit
suspicio i. Cei mai tineri au început s -l încol easc cu fel de
fel de întreb ri , dar mai ales cum de a ajuns în celul cu noi,
care eram - oricum - un grup omogen.
Încol it fiind, i dându- i seama c în jurul lui nu sunt
naivi u or de convins, recunoa te:
-"Sunt în aceast celul , ca s informez securitatea
despre tot ce face i i tot ce vorbi i. . . !".
Formidabil ! chiar c un astfel de informator n-am mai
pomenit. O fi f cut-o din naivitate, bun inten ie sau calcul, nu
tiu, dar ne-a spus-o !
-"Bravo, Adole ! S tii c e ti simpatic ! Acum
spune-ne i nou de ce te-au arestat ?
-"S vezi i s nu crezi !" î i începu Adole povestea.
Mama mea, la vârsta de 65 de ani, s-a m ritat cu
colonelul Birca, de vreo 75 . . cam încolo c tre 80.
Trecuser vreo câteva zile de la pompoasa nunt i
acum st teau cuminte acas , ca doi porumbei, a teptând s
treac luna de miere.
Eu - ca un fiu cuminte i iubitor - le fac o surpriz ,
cump rându-le un cofrag cu ou , s mai schimbe i ei meniul
compus din fasole i varz .
Cum sunt însurat i am i eu o soacr , i-am cump rat i
ei un cofrag, s nu fie sup rare !
Ghinionul a fost c cele dou cuscre au constatat c
ou le sunt stricate i mi-au repro at acest lucru, în scris.
La rândul meu, le-am scris la fiecare câte o scrisoare,
acuzând comer ul socialist pentru aceast penibil situa ie.
62
 În acest timp securitatea - neavând ce face - procedeaz
la o descindere la casa "tinerilor" c s tori i pentru a-i face o
perchezi ie colonelului Birca i . . . dau peste scrisoarea mea.
Încuraja i de "grozavul" document pe care au pus mâna,
fac o perchezi ie i soacrei mele i g sesc i a doua scrisoare.
Astfel, din cauza unor ou clocite, am fost arestat i dat
în judecat pentru crima de ponegrire a comer ului socialist !
Multe perle au ie it din gura lui, iar noi îl provocam
mereu, contrazicându-l.
Nu se d dea b tut niciodat . Când î i epuiza toate
argumentele, pro pit lâng perete, perora teatral :
-"Ei, ce vre i ? Asta e p rerea mea gre it la care nu
renun !".
Dar iat c într-o zi este chemat de gardian jos, la
birouri.
La întoarcere, Adolo al nostru era grozav de sup rat. Ne
lipsea umorul lui care ne mai descre ea frun ile.
-"Ce s-a întâmplat, inginere, de ce e ti atât de ab tut ?
-"Ce mai e i cu securitatea asta ! Mi-au comunicat
sentin a. sunt condamnat la 6 ani închisoare !"
-" i tu ce le-ai zis ?
-"Cum e posibil una ca asta ?"
-"Mi-a i cerut s fiu sincer . . .Am fost ! Mi-a i cerut s
v dau informa ii despre ce vorbesc i ce fac cei din celul . . .
V-am dat !.
Drept r splat - în loc s fiu achitat - m condamna i la
6 ani de închisoare !"
-" i anchetatorul ce a r spuns ?
-"Numai 6 ani ? Pentru "crimele" tale trebuia s
prime ti 20 de ani !"
...
-"A a sunte i voi, securi tii, tr i i din pierderi !"
63
Lan uri.
Adole erban a plecat. Drumurile noastre nu s-au mai
intersectat în urm torii ani de închisoare.
...
Anumite zgomote ce ne parveneau de pe coridor, ne
puteau viza doar pe noi, singurii locuitori de la ultimul etaj. . .
Astfel, într-o zi u a se deschide larg i gardianul cite te
o list cu numele tuturor celor ce erau cu mine . . cu excep ia
mea. Mi s-a strâns inima - era desp r irea de ei.
Pân când ? . . . Ne vom mai întâlni ? . . .
O îmbr i are cald , puternic , b rb teasc spunea mai
mult decât potop de cuvinte de r mas bun.
A teptam înfrigurat hot rârea administra iei în privin a
mea.
Doctorul închisorii mi-a spus la un consult c voi fi dus
la sanatoriul din Tg.-Ocna (sanatoriu penitenciar). Fiind foarte
bolnav era cea mai fireasc dintre alternative.
Celor câteva formalit i de la gref nu le-am dat nici o
importan , tiind c sanatoriul era în Moldova.
Dar la poart , stupefac ie ! Bolnavului Aurel Vi ovan i
se puneau lan uri la picioare. Lan uri foarte grele, cu obezile
cât mâna de groase. Abia m-am putut târî pân la dub .
i de data asta i-am crezut. Oare pentru a câta oar sunt
în elat, obiectul batjocorii lor ?
Nu mi-am revenit din durerea i umilin a provocat nici
când am v zut gara pe care scria cu litere mari : AIUD.
De la tren pân la duba auto, zdr ng nitul lan urilor
atr geau toate privirile spre mine, mai mult însp imântate decât
mirate sau curioase.
64
 "Cine o fi odiosul criminal ce trebuia transportat în
asemenea vacarm de lan uri ?".
Chiar i gardienii din Aiud s-au mirat când au v zut
br rile de la picioare.
i ei credeau c asemenea lan uri au r mas de pe
vremea imperiului Austro-ungar. Au pus mâna pe dalt i
ciocan i au t iat mai întâi niturile ca s mi le poat scoate.
i la Aiud se purtau lan uri, dar erau f cute cu mai
mult economie.
Aiud, Aiudule !
Iat -m din nou la Aiud, de unde am plecat în 1957.
O senza ie stranie de disperare m cuprinse total ca un
sloi de ghia , mai ales dup ce am fost îmbr cat în zeghe de
pu c rie .
Celula era hidoas : lat de un metru i ceva, lung de
doi metri, dar foarte înalt ; avea un gemule undeva sus de tot.
aceste celule erau chiar lâng poarta închisorii.
În interior era un frig de- i înghe au oasele. Nu-mi
amintesc s fi avut vreo rogojin pe jos. Singurul mobilier
caracteristic celulelor : dou tinete.
Deci acesta era sanatoriul despre care îmi vorbise
doctorul Fenives din Satu-Mare !
Am cerut în repetate rânduri s fiu dus la doctor.
Când aproape îmi pierdusem speran a, nici nu mai tiu
dup câte zile de la sosire, ajung i la cabinet. Îi spun medicului
c trebuie s continui tratamentul, c m simt foarte r u.
Dup o examinare sumar , m trimite înapoi în aceea i
celul . i totu i, mai târziu, sunt "transferat" într-o celul mai
mare, cu mul i de inu i i to i necunoscu i mie.
65
Prima reac ie a fost de groaz . Nu cumva se repeta i
aici reeducarea de la Pite ti ? M a teptam s se repead to i
asupra mea din moment în moment i s m tortureze. Dar n-a
fost a a.
În camer era lume pestri , muncitori, rani,
func ionari care au început s m întrebe de unde vin, de ce am
fost arestat . . .
De i nu sunt o fire prea comunicativ , le-am r spuns .
Printre ace tia era un tân r care de la început nu mi-a
inspirat încredere. Era un fost elev - sau chiar student ?
Începuse s m iscodeasc mai mult decât ceilal i.
În timp ce m rugam, de i o f ceam cât mai discret
posibil, m privea cu mali iozitate. Ba chiar a încercat s m
conving c Iisus nici nu a existat i c tot cre tinismul este o
inven ie a apostolului Pavel.
Prin aceasta i-a prezentat "cartea de vizit ". Era -
probabil - unul din reeduca ii de la Pite ti sau Gherla.
...
Revelion 1962.
Temerile mele c ororile Pite tiului s-ar putea relua i
aici, au fost împr tiate prin mutarea în alt celul la etajul unu,
pe celular, unde am întâlnit mul i tineri.
Eram foarte înghesui i. Dormeam câte doi pe un pat de
o singur persoan .
Aici am întâlnit - spre bucuria mea - un cunoscut fost
student la medicin - Gorjinschi.
i acesta trecuse cu mine prin groz viile de la Pite ti.
Era refugiat din Basarabia, de unde p rin ii lui au fost
deporta i de c tre ru i chiar în Siberia.
66
 Îi cuno tea bine pe ceilal i tineri i m-a asigurat c nu
am motive de nelini te.
Cu toat mizeria i mâncarea extrem de slab , în celul
domnea o atmosfer tinereasc , vesel , uneori prea vesel .
Într-o zi, când doi b ie i se îmbrânceau în joac ,
mimând un meci de box, un gardian pe nume Feren - ce nu tia
prea bine limba român - surprinzându-ne, ne-a amenin at pe
to i :
-"Fac voi raport pentru incaierare !"
În zadar i-am explicat c nu s-a b tut nimeni, c era
vorba de un joc tineresc, nu l-am putut convinge. Feren a f cut
raportul i iat -ne pe to i 7 trimi i la parter în celulele de
pedeaps , câte unul în fiecare celul .
Era între Cr ciun i Anul Nou. Frig, foarte frig . . .
În celula de izolare era un simulacru de rogojin pe jos
i o p tur în care erau 14 g uri num rate de mine, dintre care
prin 10 puteai b ga capul.
Mâncare - la trei zile o dat , dezbr ca i doar în lenjeria
de corp.
Trebuia s m mi c tot timpul ca s nu înghe . A ipeam
câte pu in noaptea, dar de un somn adev rat nu putea fi vorba.
Singura consolare - în afara rug ciunii cu care îmi
petreceam majoritatea timpului - era amintirea torturilor din
Pite ti.
Doamne ! Cât a fi dorit ca în locul lor s fi suportat
nenorocirile de aici !
Este înc un mod de a ilustra intensitatea ororilor de la
Pite ti.
Nu-mi amintesc cum a trecut Cr ciunul. Eram înc în
celul , sus, dar de Anul Nou 1962 eram la izolare. Gorjinschi
mi-a spus mai târziu c a încercat s ia leg tura cu mine, b tând
în eav ur rile "La mul i ani !"
Era eava de la calorifer prin care - îns - nu trecea nici
o c ldur .
67
S rb toarea Bobotezei, la 6 ianuarie, cu gerul ei
specific, am petrecut-o tot acolo . . .
La terminarea pedepsei am fost muta i în alt celul , cu
to ii ; pe latura de r s rit, într-una din cele mai friguroase laturi
ale celularului.
Sl bit i mai mult din cauza izol rii i a frigului, boala a
r bufnit din nou. Ba mai mult, i reumatismul a izbucnit
violent.
Mi s-au umflat mâinile, degetele . . . începeam s m
pierd.
Atunci prietenul meu, Gorjinschi, i-a sacrificat c ciula
i mi-a f cut m nu i pentru amândou mâinile ca s mi le
înc lzesc .
Mare sacrificiu era s renun i la ceea ce î i era atât de
necesar pentru a- i ajuta camaradul !
Sim eam c m sting încetul cu încetul.
Într-o diminea , fiind îngenunchiat pentru rug ciune,
am avut senza ia mor ii iminente.
Le-am spus celorlal i . . . Cei ce vor supravie ui s le
spun celor de acas c mor cu gândul la ei . . . Dup care am
c zut le inat.
Doctorul Brancovici.
Nu tiu cât timp mi-am pierdut cuno tin a. M-am trezit
pe un pat de infirmerie.
Un felcer se uita atent la mine i mi-a spus c am f cut
un oc, dar acum s stau lini tit c voi fi tratat medical.
Într-adev r, mi-am revenit dup un timp, iar la ie irea
din infirmerie m-au dus într-o alt celul în care l-am întâlnit
pe doctorul Brancovici.
68
 Era nepotul lui Sava Brancovici, mitropolitul Moldovei
din secolul trecut.
Era un bun cunosc tor al limbii franceze, deoarece î i
f cuse studiile la institutul "Curie" din Paris, unde a i lucrat un
timp. O adev rat somitate medical .
Pentru mine, a tr i în preajma lui, a fost un reviriment
intelectual . . . Cunoscând i eu pu in francez , am început s
vorbim fran uze te, îmbog indu-mi astfel cuno tin ele i de
limb i de cultur în general.
Era mult mai în vârst decât mine, dar fluidul unei
simpatii profunde circula între noi în ambele sensuri.
Dac s n tatea mi-ar fi îng duit, multe a fi înv at de
la acesta . . .
În celul era mare înghesuial . Mâncare slab i aer
insuficient.
Doctorul Brancovici i-a dat seama imediat de
gravitatea bolii mele, dar acolo nu m putea ajuta cu nimic.
Din nou hemoptizii, dar dreptul de a merge la cabinetul
medical mi se refuza sistematic.
Întâmplarea face c doctorul Brancovici era specialist
radiolog i administra ia avea mare nevoie de un asemenea
medic la spitalul închisorii. Astfel c a fost dus ca s lucreze
acolo. M-am bucurat mult pentru el.
Într-o zi, dup multe insisten e, ajung i eu la cabinetul
medical.
Imediat dup radioscopie, dr. Brancovici - care-mi tia
bine situa ia real , îmi face formele i m interneaz în spitalul
închisorii.
Astfel c - datorit competen ei i inutei morale a
doctorului Brancovici - am beneficiat o perioad de tratament
i de condi iile mai umane ce le oferea spitalul.
69
Mai târziu am aflat c dr. Brancovici a fost pedepsit cu
izolare pentru c m-a internat (pe mine cel atât de înd r tnic la
manevrele reeduc rii).
Astfel, indirect, mi se aduce la cuno tin c i la Aiud
a început . . .
Reeducarea aceasta se f cea cu alte metode. Mai
rafinate, nu neap rat violente ca la Pite ti, dar nici f r perfidie.
Exemplul de mai sus : dr. Brancovici pedepsit pentru c i-a
onorat jur mântul lui Hipocrat.
Era suficient îns c plana acest spectru sumbru al
co marului tr it la Pite ti.
...
Durerea de m sele .
Întors în celul , înghesuial mare ! Dormeam câte doi
într-un pat. Se f cuser noi arest ri, procese, condamn ri. Nu
cuno team motivul acestui nou val . . .
Peste tot acest chin, ap ru pentru mine unul nou
nemaicunoscut : durerea unei m sele cariate.
Durerea cre tea, m chinuia zi i noapte f r s o pot
potoli cu ceva.
Zadarnic m adresam gardianului pentru a merge la
cabinetul stomatologic. Avea ordine precise.
Nu tiam ce s m mai fac de durere, când îmi veni o
idee pe care am considerat-o salvatoare.
Aveam - nu tiu de unde - un pic de sare. În naivitatea
mea am considerat-o dezinfectant i am pus sare pe m sea. În
loc s -mi treac durerea, a înzecit-o.
Urlam de durere, nu m mai puteam st pâni. Am b tut
în u , rugându-l pe gardian s m duc la dentist. Au
intervenit i ceilal i colegi de celul , st ruind la rug mintea
mea . . . Cu greu am fost dus la doctor.
70
 Doctorul Ni u era medic stomatolog, asistent universitar
i - bineîn eles - tot de inut politic.
I-am spus c am pus sare pe carie.
-"Domnule Vi ovan, m seaua dvs. nu este numai
cariat , ci cangrenat . Or, a pune sare pe cangren înseamn a
pune benzin pe foc. Situa ia este grav . Eu v pun un
pansament. Dac timp de o or nu cedeaz durerea, cere i s fi i
adus la mine".
-"Dac a i ti cât de greu am ajuns la dumneavoastr !
Au trecut dou s pt mâni de când cer întruna".
Doctorul, dând din cap, îmi r spunse :
-"Da, a a este ! Dar acum este altceva. În cazul acesta,
repet, dac timp de o or durerea nu a încetat, s bate i în u
oricât de tare, c vor urma dureri groaznice".
La Zarc .
i a a a fost ! Trece ora i durerile devin tot mai
violente.
Am încercat s aplic, ca i la izolare, paralela cu
"Pite tiul" în sensul c , fa de atrocit ile de atunci, durerea de
din i s par mai mic .
De data asta n-am reu it.
Am b tut în u , au b tut i ceilal i. Am raportat
gardianului ce a spus doctorul . . . Totul a fost în zadar.
"Partea asta a închisorii este planificat peste dou
s pt mâni" - îmi comunic sec regulamentul i trânte te u a.
Cred c le f cea o pl cere deosebit s ne vad suferind.
M zvârcoleam de durere de mai multe zile, când apare
un alt gardian i întreab :
71
-"Care-i Vi ovan ?"
Mi-am zis :
-"În sfâr it !"
-"F - i bagajele i ie i în fa a u ii !"
-"Cu bagajul ?" . . . Nu mai în elegeam nimic.
Pe coridor am mai v zut câ iva, fiecare în fa a celulei
lui.
-"Încolonarea ! . . . Dup mine, înainte mar !"
S fi fost vreo 7-8 in i. Coborâm la parter, travers m
curtea i iat -ne în fa a cl dirii denumit "ZARCA".
Era "închisoarea închisorii". Cl dire veche cu regim de
pedeaps i izolare total .
Pedepsit la "Zarca" ?! Pentru ce ? Pentru c am cerut
s fiu dus la medic ? De necrezut !
Intrând pe culoarul întunecos, suntem repartiza i fiecare
în celule separate.
tiam dinainte c - la Zarca - pe lâng regimul
alimentar mult mai slab, bolnav fiind, nu te scoteau la cabinetul
medical. Adev rat regim de exterminare !
Circula o vorb de duh :
-"La doctor, numai vineri, o dat pe an !"
-"Care vineri ?"
. . .asta n-o mai tie nimeni.
Toat aceast mi care surprinz toare, cu trecerea la
"Zarca", a avut pentru mine un efect contrar celui scontat de ei.
Preocupat de noua situa ie, parc nu m mai durea m seaua
a a de tare.
Auzisem c la Zarca se afla elita rezisten ei române ti i
asta m umplea de mândrie.
Desigur s-au dat multe informa ii despre mine, din
celulele prin care am trecut i unde nu mi-am ascuns deloc
72
atitudinea ferm împotriva comunismului i hot rârea de a nu
renun a la ea cu orice risc.
La noul "domiciliu" am g sit pe Lic P tra cu , student
la Academia Comercial din Bucure ti, eful grupului din care
f cuse parte i Lic Pop a, prietenul meu c zut eroic în luptele
din mun ii Maramure ului.
Auzise i el de mine.
Când i-am povestit despre durerea mea atroce de din i,
îmi zice :
-"Stai a a !" i scoate din c ptu eala zeghei un...
antinevralgic.
Mi s-a p rut o minune ! Într-adev r, imediat a început
s - i fac efectul i durerea s scad i mai mult.
Iat cum, venirea mea la Zarca în loc s m sperie parc
m bucura. Ba mai mult, mi-am zis c acolo este locul meu
printre acei oameni minuna i.
73
Ra ia de lemne.
Regimul de Zarc era foarte dur :
La masa de prânz primeam un fel de zeam care era
numit - nu tiu de ce - "Sup de fasole". [in minte c le-am
propus celor din jur s decret m s rb toare ziua în care vom
g si în sup primul bob de fasole.
Era frig în celul ; apa înghe a în tinete. Ca mijloc -
presupus - de înc lzire a celulei exista o sob de tabl , care n-a
apucat s se înc lzeasc vreodat .
Într-o sear , eram întâmpl tor lâng u , când intr
gardianul i-mi spune :
-"Ia lemnele !"
M uit s v d unde-s lemnele ; coridorul fiind
întunecos, în sfâr it, ni te a chii. R mân pu in pe gânduri.
Astea s fie ?
Gardianul îmi în elege nedumerirea i repet r stit :
-"Ia-le odat !"
Le-am luat cu o singur mân , dup care gardianul îmi
atrage aten ia :
-"Vezi c -s pentru dou zile !"
. . . probabil c ra ia pentru o s pt mân era de un
kilogram !
74

Moartea lui Kenedy.
Într-o sear foarte friguroas din 1963 se deschide u ile
celulelor de la Zarca i ni se spune s ie im pe interval.
Pentru prima dat am putut z ri i fe ele celorlal i,
pentru ca imediat s fim du i într-un alt corp de cl dire, într-o
sal cald .
L sa i oarecum mai liberi, au început îmbr i rile cu
cei cunoscu i, exclama ii de bucurie c tr im , c ne-am întâlnit
...
Ne întrebam totodat , ce s-o fi întâmplat, c rui fapt
datoram ie irea din Zarc ?
Sala era împânzit de gardieni, care totu i, nu ne-au
împiedecat s vorbim unii cu al ii.
Deodat intr în sal chiar directorul închisorii,
colonelul Cr ciun, care începe s ne vorbeasc :
-"În occidentul atât de visat de voi se tr ie te ca în
s lb ticie. Pân i pre edintele Statelor Unite a fost asasinat.
Ce încredere pute i s mai acorda i occidentului ?"
Deci, dup o lun de la asasinare, am aflat i noi de
acest eveniment, pe care, acum, directorul închisorii caut s -l
folosesc pentru denigrarea întregului occident.
De aici, cu logica lui cazon -comunist , voia s ne
impun concluzia c toat lupta noastr , care desigur ne
producea atâtea suferin e (recuno tea i el !) nu are nici un
sens.
-"Ar fi mai bine" - ne spune p rinte te - s ne gândim,
s ne reconsider m ideile, s ne reeduc m, pentru a putea intra
în rândurile celorlal i oameni liberi i ferici i".
Cu aceast ocazie - i în contextul aceleia i idei -,
pentru a descuraja i mai mult, ne spune c unii dintre
75
comandan ii no tri i-au reconsiderat atitudinea i au fost
plimba i prin unele întreprinderi din ar , ca s vad cu proprii
lor ochi marile realiz ri împotriva c rora noi continu m s
lupt m.
S ne gândim bine la viitorul nostru, s accept m
"reeducarea" (iar "reeducarea" , ce termen nefast !) - pentru a
nu mai r mâne la celulele de la Zarca, despre care recunoa te i
el c sunt îngrozitoare.
_"Dar, de ! Pentru bandi i nu acord m locuri mai bune "
declar colonelul Cr ciun în încheiere.
Dup aceste cuvinte am plecat din aceast sal cald
spre celulele noastre de la Zarca , întunecate i reci.
Comentând cele auzite, m-a surprins vestea mor ii lui
Kenedy, f r îndoial groaznic i f r sens, dar i mai mult
"invita ia" de renun a la idealurile noastre în favoarea "raiului"
comunist pe care îl cuno team atât de bine.
Desigur, n-am dat importan celor spuse de colonelul
Cr ciun. Cuno team tot arsenalul de invita ii la compromitere.
Am r mas - în schimb - cu bucuria de a ne fi întâlnit cu
al i camarazi din acest loc de groaz i exterminare numit
"Zarca".
Dup care via a noastr a continuat s se scurg în
acelea i condi ii de frig, întuneric, umezeal i foame.
Spre sfâr itul anului 1963.
Dar nu disperam . . .
Eu personal, gândindu-m la ororile de la Pite ti, unde
torturat fiind, nu te l sau s mori - aici sim ind moartea pe
aproape o primeam cu senin tate.
76
 To i din celule, dar absolut to i, ar tam ca ni te epave. Pe suflet
Atmosfera era - îns - senin i fiecare moment al zilei îl Pe oase
întrebuin am cu folos. Pe cer.
Începeam cu rug ciunea, care era nota dominant i
terminam cu prelegerile pe care le ineam fiecare, în domeniul Nu-s florile
în care ne pricepeam. Zorile dalbe
S ning colinzile albe.
Sigur c în celul se vorbea foarte încet. Orice vorb ...
mai tare era sanc ionat de gardienii, care, la vizet , st teau tot Cânt sfânt
timpul cu ochii pe noi. Bucurie
Erau gardieni specializa i la "Zarca". i pace.
Unul dintre ei - Biro - extrem de r u (dar, care gardian
era bun ?) ne-a spus : Mormânt
-"Când ave i nevoie de ceva s bate i o singur dat în Moarte ce-n r zboi
u , c eu v aud". i tia direct la care s mearg . Pe aici, pe la noi
Acest "ave i nevoie de ceva" se referea la lucruri Doar strigoi
foarte grave : cineva era pe moarte, un cutremur sau o Colind la geamuri opace.
inunda ie, cu altceva nu aveam voie s -l deranj m. Cum seam n , Doamne, cu noi !
...
Nu prea aveam no iunea timpului, dar tiam c Doar umbrele sumbre s-adun
s rb torile Cr ciunului se apropie i odat cu ele i sfâr itul S cânte cu noi împreun ;
anului 1963. Doar sumbrele umbre-au adus
Fredonam colinde mai mult în gând. Dep nam amintiri Un cântec cu pruncul Iisus !
i prin antitez vedeam str lucind luminile pomului de acas , în
timp ce la Zarca bâjbâiam în semiîntuneric i înghe .
Ca ni te boabe de m t nii , frânturi de versuri îmi revin
în minte : Camarazi de celul .
Cr ciun
S rb toare
Colinde, Când l-au adus în celul pe camaradul Gigi Dragon,
Surghiun bucuria mea a fost f r margini.
Închisoare Îl cuno team dinainte. Am stat cu dânsul în spitalul
i ger. închisorii, unde, de i era printre cei mai bolnavi - f cea
Pe undeva-n cer pneumotorax la ambi pl mâni - era prezent oriunde era nevoie
Leru-i ler, de ajutor.
Pe aici doar înghe ul se-ntinde
77 78
 Avea o forma ie robust . Fusese sportiv de performan
la aruncarea cu suli a i f cuse alpinism. Era de profesiune
inginer.
Avusese la început o condamnare mic - apte ani.
Dup pu ina libertate de care s-a bucurat la expirarea ei, a fost
rearestat i condamnat - împreun cu un grup de bra oveni - la
pedeapsa cu moartea. Era vorba de o ac iune ce avusese loc în
mun ii Ciuca ului i în care a fost i el implicat.
Auzisem de toate acestea i acum, când l-am reîntâlnit,
m-am bucurat extrem de mult.
Primul lucru pe care i l-am spus la aceast nesperat
întâlnire a fost :
-"Domnule inginer, am aflat c a i fost condamnat la
moarte ".
La care el - cu modestia-i specific - r spunde :
-"Ei, mare lucru !". . . i începe s râd .
De i ulterior i s-a comutat pedeapsa cu moartea în 25 de
ani de închisoare, nu a fost anun at decât dup mult vreme,
l sându-l s tr iasc cu spectrul mor ii imediate.
Scurtul timp de libertate ce i-a fost îng duit l-a folosit
cu mult eficien . Era un om cu o cultur deosebit pe care
i-o îmbog ea mereu.
-"Domn` Orel" (Aurel citit în francez ), îmi zice el . . .
De i eram foarte buni prieteni, din respectul reciproc ce ni-l
purtam, eu îi spuneam "domnule inginer" , iar el "domn` Orel".
-" tii ce am citit când eram liber ? Provincialele lui
Pascal. Este o oper monumental !".
Îl admira profund pe Pascal, omul de tiin , filozoful i
literatul, care atinsese cote atât de înalte în domeniul spiritual.
De altminteri acest lucru îl caracteriza pe Gigi Dragon.
Era expert în matematic . Geometria descriptiv era
pasiunea lui, iar aprofundarea cunoa terii spiritual-religioase
era o preocupare continu .
79
Cuno tea prelegerile pe care Horia Cosmovici -
deasemenea izolat în Zarca - le transmisese din gur în gur în
limba francez , încât str b tând toat Zarca, au ajuns i la noi.
Horia Cosmovici fusese comandant legionar, avocat
celebru înc din tinere e. Îl ap rase pe C pitan - Corneliu Zelea
Codreanu - la ultimul proces, prezentând un model de pledoarie
ce ar merita s fie trecut în istoria dreptului românesc i nu
numai . . .
În închisoare Horia Cosmovici l-a reîntâlnit pe
monseniorul Ghika pe care-l cuno tea dinainte i care l-a
marcat atât de profund încât dup eliberare a f cut studii
teologice i a devenit preot.
X
Despre monseniorul Ghika, care a murit în închisoare,
p rerea unanim a celor care l-au cunoscut este c a fost una
din cele mai carismatice figuri ale secolului 20 din România.
Horia Cosmovici, în munca lui spiritual din închisoare
a încercat - i a reu it - s transmit valoroase idei filozofice
mo tenite de la monseniorul Ghika i prin el ideile lui Jacques
Maritain i Giovanni Papini.
Toate acestea se înv au pe de rost în limba francez .
De ce în francez ? Pe de o parte pentru c toate aceste texte
orale a a au fost recep ionate, pe de alt parte pentru cultivarea
acestei limbi. Un exemplu :
"L`homme d`aujourd`hui cherche la paix, plus que la
liberte`. Il n`y a pas paix sur que sous le jogue du Christ".
("Omul azi caut pacea, mai mult decât libertatea. Nu este pace
sigur decât sub jugul lui Christos").
X
Inginerul Dragon ne inea lec ii de geometrie
descriptiv . Avea predilec ie pentru teoriile lui Desargnes.
Cu ni te fire de a mai mult sau mai pu in colorate,
scoase din te miri ce resturi rupte, i a ezându-le pe p tur ,
80
reu ea s construiasc figuri geometrice în plan i spa iu de
toat frumuse ea.
De la dânsul am înv at- printre altele - s demonstrez
"cercul celor 9 puncte ale lui Euler" i eram foarte mândru de
aceasta.
...
F când un salt peste ani, cu mul i ani în urm , figura
inginerului Dragon mi se contureaz iluminat de curaj i
b rb ie .
În spitalul închisorii din Aiud eram trata i de doctorul
Zean , i el de inut politic. Multora dintre noi li se f cea
pneumotorax - metoda curent de tratament în acei ani.
Un student la medicin - bolnav i el - ce îl asista pe
doctorul Zean i-a exprimat dorin a s efectueze i el un
pneumotorax pentru a se obi nui cu procedeul.
Doctorul Zean a întrebat mai mult în glum :
-"Este cineva care are curajul s se ofere pentru aceast
opera ie ?"
Nu era deloc simplu s te încredin ezi unui încep tor
care nu practicase înc acest procedeu.
La care inginerul Dragon zice :
-"Hai, frate, la mine ; po i s -mi faci în care pl mân
vrei !"
Sigur c opera ia a reu it sub atenta supraveghere a
doctorului Zean .
X trei zile !
Printre noi se afla un tân r student la filozofie, Marcel
Petri or. Avea o vast cultur filozofic . A fost adus de la
Jilava, unde a avut parte de un tratament foarte dur.
Marcel ne inea prelegeri de filozofie. Avea darul de a
se face în eles chiar i în probleme dificile. Era un bun
povestitor, dar participa cu aten ie i la demonstra iile lui
Dragon.
81
. . . Astfel, cu toate rigorile Zarcii, timpul trecea relativ
u or.
X
În celul un colocatar, figur inedit . Un domn mai în
vârst , cu mult mai în vârst decât noi. Cred c avea peste 60
de ani.
C runt, cu musta alb , s-a prezentat scurt :
-"Mo oiu".
Numele lui era cunoscut i nu numai mie. Era nepot al
generalului Mo oiu, care victorios în 1919, a intrat în
Budapesta i a atârnat pe parlamentul maghiar o opinc , aluzie
la îngâmfarea grofilor care îi f ceau pe români "opincari".
Totodat era nepot al unui alt Mo oiu, guvernator al
B ncii Na ionale, între cele dou r zboaie mondiale.
Îmi amintesc i acum semn tura lui Mo oiu pe
bancnotele române ti.
Domnul Mo oiu - nepotul - era de o fermitate cu totul i
cu totul ie ite din comun.
Nu permitea gardienilor s i se adreseze nepoliticos. Îi
punea la punct. Drept urmare gardienii îi f ceau raport i
domnul Mo oiu era mai mult la izolare.
Îl invidiam pentru t ria lui.
La izolare te trimeteau aproape dezbr cat, în c ma i
izmene, cu picioarele goale în bocanci i mâncare . . . o dat la
St tea domnul Mo oiu o s pt mân la izolare, dup
care se întorcea la fel de mândru i de ferm, r spunzând pe
acela i ton aspru gardienilor când nu i se adresau respectuos i
- bineîn eles ! - iar mergea la izolare.
L-a pus la punct chiar pe colonelul Cr ciun care vizita
Zarca din când în când, spre a vedea cum st m cu moralul.
Foame, frig, oboseal , singur tate, dar domnul Mo oiu
nu ceda.
82
 Dac tot atât de intransigent era i în executarea
profesiunii de judec tor, nu e de mirare c a fost condamnat la
atâ ia ani de închisoare.
X Difuzoarele.
Îmi amintesc c prin ul Ghica cerea cu aceea i fermitate
tuturor s i se respecte rangul princiar.
Când a fost dus la proces, i-a spus pre edintelui :
-"Nu recunosc nici un tribunal care ar avea calitatea s
m poat judeca pe mine. De aceea nu r spund la nici o
întrebare".
Spre stupefac ia tuturor a încheiat cu salutul
"Tr iasc Legiunea i C pitanul !" i nu a mai scos nici
un cuvânt.
X zgomote. Era ceva neobi nuit.
La plimbare eram sco i foarte rar. [in minte c , într-o
zi, se sim eau deja razele soarelui de prim var i aflând din
întâmplare ce dat era, inginerul Dragon ne-a spus :
-"Aceasta e ziua când se reîntorc cocorii".
Intrând din nou în celula întunecoas , în suflet cu razele
soarelui de afar , care b teau i la celula noastr , dar nu puteau
intra, m-am întrebat :
...
Tu cine e ti, surâs plin de lumin
Ce mi-ai b tut în geam ?
De unde vii ? Cin-te-a trimis ?
A florilor gr din
Aprins tainic, pe al vremii ram ?
Tu prim var , tu cântec, tu vis
Tu floare albastr ,
Tu dor de libertate, dor !
A cui e ti tu ?
E ti tot a lor ?
83
Ori tu e ti libertatea noastr ".
La Zarca t cerea era aproape total . În celule nu aveai
voie s vorbe ti decât în oapt . Cum vorbeai ceva mai tare,
gardianul, cu urechi de animal de prad , deschidea u a i te
amenin a cu pedeapse grave, ce nu r mâneau doar ameni ri.
De pe coridoare, unde gardienii umblau cu pâslari, nu
se auzea absolut nimic.
Era i t cerea o metod de tortur !
Dar iat c spre sfâr itul prim verii auzim pe coridor
Se lucra ceva. Auzeam b t i în pere i, ca de ciocan.
Ceva nedeslu it.
Zgomotele s-au auzit mai multe zile f r s în elegem
ce se întâmpl .
Cam dup o s pt mân am auzit ni te sunete ce uneori
sem nau cu ni te voci înfundate, alteori p reau a fi fragmente
muzicale.
Cineva dintre noi a exclamat :
-"S ti i c e vorba de difuzoare, prin care vor s ne
îndoctrineze - s ne reeduce".
Într-adev r, de la difuzoare r zb teau pân în celul
cântece revolu ionare comuniste.
Dac muzica se percepea destul de clar - spre norocul
nostru cuvintele ce ni se adresau aproape c nu le puteam
deslu i.
Mai întâi am aflat c unii dintre mai marii no tri, ajun i
la cap tul rezisten ei de ani i ani de zile, au fost determina i în
mod for at, s ni se adreseze prin aceste difuzoare.
84
 Se urm rea în felul acesta s direa neîncrederii între noi,
sl birea moralului pentru a ne face s renun m la idealurile
noastre.
În continuare, din când în când, colonelul Cr ciun
trecea prin celule s ia pulsul politic, dar se izbea de acela i
r spuns categoric.
-"Dar, bine m , efii vo tri i-au schimbat p rerile i voi
tot înc p ina i a i r mas ?".
...
Era deja var , cald, mai bine-zis z pu eal , întrucât
aerisirea se f cea foarte greu. Transpiram încontinuu.
La prânz ni se aducea zeama atât de fierbinte încât - cu
toat foamea - aproape c n-o puteam mânca. Eram obliga i s-o
servim imediat, a a fierbinte, iar n du eala curgea valuri pe
noi. Ne descheiam zeghea, c ma a . . . abia puteam respira.
Atunci ap rea colonelul Cr ciun - se vedea c avea o
adev rat sl biciune pentru cei de la Zarca - i ne apostrofa :
-"Cum v permite i s nu respecta i regulamentul !
De inutul trebuie s stea în celul îmbr cat în zeghe, cu to i
nasturii încheia i pân la gât".
Dup care ad uga senten ios :
-"A a trebuie s stau i eu. Ce-ar zice superiorii mei
dac m-ar g si descheiat la gât, ba mai mult i f r c ma ?!"
Asta însemna c i directorul închisorii (bietul de el !)
suferea al turi de noi.
Între timp difuzoarele huruiau. Se repetau mereu
frânturi de discursuri asupra întunecatului trecut burghez i
asupra luminosului prezent comunist.
Ne parveneau tiri despre eliberarea unora înainte de
expirarea pedepsei.
Eram în vara lui 1964. Am aflat - mult mai târziu - c
occidentul a reu it s fac presiuni asupra guvernului român
pentru a ne pune în libertate.
85
tiind c în curând vom pleca cu to ii, colonelul
Cr ciun s-ar fi mul umit cu câte o mic declara ie scris din
partea noastr . Dar nu a ob inut-o.
A g sit - în schimb - o formul care i nou ni s-a p rut
necompromi toare.
Trecând din celul în celul a întrebat :
-"Vre i s ie i i la lucru ?"
tiam c închisoarea are ateliere mecanice, de tâmpl rie
. . . de fapt o mic industrie.
Sigur c am r spuns afirmativ. Cu o singur excep ie :
domnul Mo oiu a spus NU !
-"Atunci voi v face i bagajele i ie i i afar . Tu,
Mo oiule, r mâi !".
Nu cred c a r mas mult timp, deoarece evenimentele
au început s se precipite.
Am fost condu i în curtea mare a închisorii. Era o zi
frumoas , senin , dar noi eram n uci i din cauza soarelui, albi i
de atâta vreme de foame i bezn .
X
Concluzionând asupra perioadei de Zarca, trebuie s
admit c a avut un bilan pozitiv. Mâna lui Dumnezeu a fost
permanent asupra noastr .
Trimiterea la Zarca urm rea s te distrug atât fizic, cât
i moral.
Am fost dus acolo într-un moment extrem de greu
cauzat de cangrena de la m sea. Zadarnic am apelat la
compara ia cu tortura de la Pite ti - pentru a-mi mic ora
suferin a - , acest paralelism nu a mai func ionat.
Totodat pl mânii mei erau bolnavi - scuipam sânge -,
transpiram continuu, nu aveam aer . . .
Ce s-a întâmplat în Zarca ? Trebuie s recunosc c -i de
domeniul miracolului.
86
 Durerile atroce de din i nu numai c s-au redus, dar au
i încetat total. Cu toat mizeria în care tr iam situa ia
pulmonar s-a stabilizat. Lipsa celei mai elementare asisten e
medicale de la Zarca nu mi-a d unat .
Din punct de vedere sufletesc, la Zarca am întâlnit
oameni minuna i, împreun cu care trecerea prin regimul mai
mult decât aspru care ni s-a aplicat a fost - pot spune - chiar
u oar .
Alimenta ia, redus sub limita subzisten ei, ne topea i
sim eam c intr m în p mânt, atât de slabi eram. Dar acest fapt
îl acceptam cu inima senin .
Îmi închinam suferin ele idealului pentru care am luptat
i pe care îl consideram sfânt.
Acest lucru la Pite ti nu a fost posibil. În Zarca n-a mai
erupt din adâncul fiin ei mele strig tul de disperare :
-"O, Doamne, unde e ti ? . . . Dumnezeul meu, de ce
m-ai p r sit ?"
Aici sim eam permanent prezen a lui Iisus, cu
convingerea c nu mai sunt singur.
...
X pentru suferin ele îndurate.
L sând în urm o asemenea atmosfer , când am fost
scos din Zarca i am intrat în amalgamul de toate culorile
politice a celorlal i de inu i, m-am sim it oarecum dezam git.
Unii f ceau reeducare, al ii, tânjind dup via a de
dincolo de ziduri - despre care ni se tot spunea c nu poate fi
ob inut decât prin compromis - erau gata s -l fac . . .
Am fost repartiza i în ni te camere mari cu mul i
locatari, cu p reri i mai multe. Erau greu s g se ti câte un
suflet în care s ai încredere i cu care s te în elegi.
Am avut noroc tot cu inginerul Dragon cu care
- întâlnindu-m la plimbare - ne împ rt eam gândurile.
87
Erau, f r îndoial , înc multe caractere ferme, dar fiind
împr tia i în alte camere comunicam mai greu. i aceast
n ucire a oamenilor prin amestecarea lor , f cea parte din regia
dezbin rii aplicat de oculta comunist .
Mereu erai întrebat de c tre diver i de inu i dac vrei
s - i schimbi orientarea, pentru c numai în felul acesta ai
putea fi pus în libertate . . .
Mai mult decât atât, se insinua c datorit celor ce nu
acceptau s adere la comunism, nici cei care au f cut-o sau o
fac nu sunt pu i în libertate.
Ni se crea astfel un sentiment de culpabilitate fa de
ceilal i.
i totu I auzeam despre câte unul sau altul c au fost
elibera i.
Administra ia închisorii era mul umit cu o aderare
formal .
Puteam s r mânem în interiorul nostru ce am fost,
numai s zicem ca dân ii . . .
Zadarnic. M sim eam înv luit din toate p r ile de o
for nev zut . Era harul lui Dumnezeu - cea mai mare r splat
Cu fruntea sus am intrat în închisoare, cu fruntea sus
trebuia s ies.
Eli, Eli, lama sabactani ?
Dac la Zarc difuzoarele instaurau o situa ie confuz i
datorit sonorului care nu se putea regla - astfel c în elegeam
prea pu in din ce se întâmpl - în curte îns am aflat c s-a
pornit o ac iune de reeducare diferit de stilul Pite ti - Gherla,
dup expresia lor : "bazat pe convingere".
88
 La aceast reeducare se spunea c promotorii ei sunt
chiar unele din cele mai frumoase caractere, adev rate modele
pentru noi mai tinerii de atunci, cu mul i, mul i ani de
închisoare, neînfrân i pân la acea dat .
Aceast form de reeducare se efectua în mai multe s li
sau în curte. Se începea cu lecturi din scriitorii "progresi ti",
dup care urmau dezbateri ce trebuia întotdeauna concluzionate
în spirit marxist-leninist .
Am auzit de unii care î i ap rau ideile cu fruntea sus,
dar i despre al ii care nu mai erau în stare s r zbeasc prin
aceast negur i erau îngenunchia i.
Au existat i din aceia care au dat dovad de lips de
caracter cu mult timp înainte, coborând pe cea mai de jos
treapt , împro când cu noroi tot ce era mai sfânt în lupta
noastr . Nu le voi pomeni numele, fiind de foarte trist
amintire. Ei f ceau jocul comuni tilor, în slujba c rora se pare
c erau de mai mult vreme.
M voi referi îns la o categorie deosebit de oameni
care au f cut ISTORIE în ara noastr . Exemple de credin ,
curaj, demnitate, care acum au fost îngenunchia i.
Asupra lor s-au n pustit, insinuând c , dac se mai
men in intransigen i, vor suferi to i, condi ionând eliberarea -
nu numai a lor, ci a tuturor celorlal i - de actul de supunere i
de recunoa tere c au fost pe un drum gre it.
Elitelor li se pretindea s fac declara ii publice, în fa a
tuturor.
Dup ani grei de închisoare, am putea zice zeci de ani
f r s gre im, fiind supu i acum i acestei "pic turi chineze ti"
de a fi învinui i de soarta celorlal i . . . au început s se clatine.
Cine, în afar de ei în i i, ar putea descrie vacarmul
interior ce la zguduia sufletul ? Cine, în afar de ei, ar putea
b nui nop ile de chin, în care cu capul ascuns sub p tura
zdren uit , î i în l au rugile spre cer, implorând putere pentru a
putea rezista.
89
"Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m p r se ti?
De ce nu-mi dai for a s trec i prin aceast încercare f r a
face r u nim nui ?
Ajutorul de sus nu se f cea prezent dintr-o ra iune pe
care doar Dumnezeu o tie, iar lacrimile curgeau în lini tea
nop ii, neb nuite de ceilal i.
i totu i, trecu i prin aceast mla tin a dezn dejdii,
ace ti OAMENI au reu it s urce o treapt mai sus spre lumin
i adev r , dovedind-o în tot restul vie ii.
Sunt mul i, sunt foarte mul i. Dac a omite un singur
nume ar fi o mare nedreptate.
Ast zi sunt unii care îi ponegresc, poate din
necunoa tere, poate din rea-voin , p c tuind îns cu p cat de
moarte.
P rintele Barda .
La o mutare în alt parte (la Aiud erau frecvente
asemenea rocade) - m întâmpin o voce puternic de bariton :
-"Aurel ! Tu e ti ? !" i m v d cuprins de dou bra e
puternice i un efluviu de dragoste. Era p rintele Barda ,
cumnatul meu, preot ortodox în jude ul Bihor.
Fusese arestat cu 14 ani înainte, dup cei doi ani de
pribegie prin mun i, acas r mânându-i - f r nici un mijloc de
trai - so ia i cei trei copii.
Cu el în camer zilele s-au scurs mai u or. În to i anii
de închisoare nu l-am întâlnit niciodat , dar am auzit pe al ii
vorbind foarte frumos despre el.
Am dep nat amintiri dinaintea arest rii mele, i-am
povestit despre copiii pe care i-am v zut câteva zile când am
stat acas în 1957.
Nici el nu tia absolut nimic de acas .
Având o constitu ie mai robust , a reu it s scape de
bolile atât de frecvente în închisori.
90
 În acest sens a fost mai norocos ca mine i m-am
bucurat pentru el.
-"Poveste te, Aurel !" i eu povesteam . . . Apoi
începea el . . .
În toate închisorile mizeria era aceea i, c doar era
dirijat din acela i centru, de i fiecare o percepea altfel, dup
capacitatea de rezisten la suferin cu care era înzestrat.
Am fost fericit s -l g sesc neschimbat, efect salutar al
credin ei ce vibra în adâncul fiin ei lui de p stor sufletesc.
La munc .
Urma s fim repartiza i la munc .
-"În ce domeniu v pricepe i s lucra i ? S declare
fiecare pe rând !".
La închisoare existau ateliere de l c tu erie , tâmpl rie ,
fier rie, etc . . .
Eu am optat pentru l c tu erie, de i nu m pricepeam,
dar m-am gândit c a putea deprinde meseria în timp.
Numai c , în fabric , am fost supus direct unui fel de
examen. Trebuia s polizez ni te materiale i au constatat cât
de neîndemânatic sunt.
Era pe vremea aceea, la Aiud, un director tehnic - fost
muncitor - cu numele de Mari , originar din Cuhea (Bogdan
Vod ) jude ul Maramure .
Chiar el m-a scos din atelier, zicând c sunt nepriceput.
Avea dreptate. Nu m a teptam s m declare "l c tu
calificat" , dar putea totu i s m ocoleasc .
Am fost trecut la munca în construc ii. În curtea
închisorii se lucra la construirea unei cl diri.
Nu era deloc u or, la condi ia noastr fizic , s por i o
roab înc rcat cu material greu, dar nici de mare pricepere nu
era nevoie.
91
Noroc c am dat peste ni te oameni dintre ai no tri, care
conduceau lucrarea i care v zându-m cât eram de slab m-au
repartizat la o betonier ce prepara tinciul (gletul).
Era într-adev r mai u or. Sarcina mea era s ap s pe un
buton. La înc rcat i desc rcat ajutau al ii mai vrednici.
Când auzeam de sus de pe schele :
-"Auric , tinci !" - ap sam butonul, urm ream s se
realizeze amestecul cuvenit, dup care deversam.
Atmosfera pe antierul de construc ii era pl cut , ziua
trecea destul de repede.
X
Spectrul reeduc rii, îns , se m rea din ce în ce mai
mult, iar în imagina ia noastr devenea tot mai amenin tor. M
gândeam f r întrerupere :
"Oare Pite tiul s-ar putea repeta ?... Ar fi oare posibil ?"
În camerele în care st team, venea unul de la reeduca i
i ne citea pagini întregi din scriitori "progresi ti".
În curtea închisorii era un birou în care lucrau câ iva
reeduca i de la Pite ti i Gherla i care ne îndemnau s ne
facem "analiza" i "autoanaliza" pentru a putea fi pu i în
libertate.
Tic lo ia era cosmetizat , nu i se mai spunea
"autodemascare" ca la Pite ti.
A a am descoperit c unii dintre noi - i nu chiar pu ini -
n-au mai rezistat. Au avut mult timp o atitudine frumoas ,
intransigent , de verticalitate moral . . . Îns , datorit
num rului prea mare de ani de prigoan , au început încetul cu
încetul s cedeze. Ba mai mult, chiar s -i sf tuiasc i pe al ii
s fac la fel.
92
 Nu-i puteam condamna. Oamenii - pur i simplu - nu
mai rezistau. S-au adunat prea mul i ani de închisoare !
Trebuia s existe i la ace ti "sf tuitori" o limit : s nu
fac r u altora. Or - din p cate - au existat i astfel de cazuri.
Evitam discu iile cu asemenea persoane i c utam s
nu-i provoc. Administra ia era de partea lor i eu tiam asta.
În curte se ineau din când în când întruniri organizate
la care luau cuvântul cei care se pricepeau i erau de acord s
denigreze.
Propriile lor virtu i, pentru care cândva i-ar fi dat i
via a, acum le c lcau în picioare, împro cându-le cu fel de fel
de murd rii .
Albul îl f ceau negru, iar negrul încercau s te conving
c -i alb.
Programul a fost diversificat. Pe lâng lecturi, pledoarii,
conferin e i discu ii a ap rut i un cinematograf în aer liber.
Probabil s atenueze ocul ce-l provoca "cinematograful" i
"panoramicul". Cât "grij " de s n tatea noastr !
Numai c în curtea închisorii puteam viziona numai
filme de propagand comuniste.
Din aceast perioad de confuzie îmi amintesc cu
pl cere c mai existau mul i oameni deosebi i cu care puteai
face schimb de idei care s te înal e nu s te coboare.
Inginerul Dragon, inginerul Manole Vlad, profesorul
Zima - macedonean -, inginerul Gheorghe Jijie, p rintele Ioan
de la Vladimire ti i mul i al ii de mare valoare, i mul i al ii al
c ror nume le-am uitat, fapt pentru care îmi pare foarte r u .
Erau caractere puternice care în aceast ultim b t lie
psihologic î i ineau fruntea sus.
Pe celular.
93
Repartiza i din nou pe celular, de data aceasta în
condi ii cu totul i cu totul deosebite.
U ile celulelor r mâneau deschise tot timpul, iar noi ne
puteam plimba la care celul voiam.
Ne puteam uita pe luminatorul celularului - atâta vreme
interzis -, puteam vedea ora ul, oamenii ce treceau pe strad .
Sim eam un suflu nou, ce aducea u or a libertate.
La atâtea seri de dor i singur tate scriam în gând
scrisori celor dragi :
"S nu crezi tu, m icu , c-am murit
de nu i-am scris atâ ia ani de zile,
de când în calea ta n-au mai surâs zambile,
nici crinii toamnelor ce-n p r i-au înflorit.
...
S nu crezi tu, m icu , c-am murit . . ."
X
Dar iat c un alt vestitor al prim verii noastre ne-a
înt rit speran a apropiatei eliber ri :
-"Ave i dreptul la o carte po tal ; s scrie i acas s v
trimit haine".
De necrezut ! Era a doua carte po tal în 16 ani de
închisoare.
În foarte scurt timp am primit pachetul cu haine, iar în
adresa de pe pachet am recunoscut scrisul surorii mele Viorica.
Era o dovad c era în via .
Dar coletul nu con inea nici o scrisoare. Fiind desf cut
la primire, probabil c scrisoarea a fost confiscat . Nici o veste
despre mama, nici o veste despre Valerica.
Pentru fiecare om, mama este o constant în via a lui.
C Valerica ar fi putut lua alte hot râri în atâ ia ani de zile era
94
foarte posibil. Gândul acesta m chinuia. S fi ajuns i la ea
zvonul c am murit ?
Am auzit ulterior c asemenea zvonuri erau lansate
planificat, din când în când, pentru a distruge i ce a mai r mas
din speran ele familiilor noastre.
Gardienii.
O not aparte în tensiunea ce-o sim eam cu to ii o
f ceau gardienii. Am intuit nelini tea lor, deruta ; totul se
schimbase i nu se puteau adapta.
U i deschise, plimbarea de inu ilor pe coridoare,
discu ii, ie irea la munc , întruniri în curte, cinematograf !!
Li se p rea mai incredibil decât nou . F r îndoial c ,
tiind mai multe decât noi despre o eliberare în mas a
de inu ilor politici, se întrebau îngrijora i :
-"Dar cu noi ce va fi ?"
Le venea greu s ne considere oameni poten iali, pe noi,
bandi ii, care pân mai ieri st team la dispozi ia capriciilor lor.
Unii - probabil - se gândeau c au dat dovad de exces
de zel care le-ar putea fi repro at ulterior, ar putea fi tra i la
r spundere.
Era afectat chiar i situa ia lor material : nefiind
de inu i în închisori, nu mai era nevoie de gardieni, deci, vor
r mâne f r un salariu sigur.
Ce altceva tiau s fac ace ti oameni ? Iat deci c
pentru ei viitorul nu era deloc roz.
De-a lungul atâtor ani petrecu i în Aiud, doar doi
gardieni s-au dovedit a fi i oameni : Filimon i Alexa. Pentru
aceasta - îns - au avut de suferit. Le voi p stra amândurora o
amintire frumoas .
95
Eliberarea.
În ziua de 31 iulie 1964 mi s-a înmânat biletele de tren
i - bineîn eles - biletul de eliberare.
Privind nemi cat hârtia atât de mult râvnit , l-am citit
de mai multe ori . . . deodat mi-am dat seama c data eliber rii
coincidea cu o s rb toare din calendarul catolic : 31 iulie, ziua
Sfântului Igna iu de Loyola.
Cu ani în urm , dup Pite ti, am f cut o devo iune
pentru acest sfânt, c ruia îi închinasem ziua de joi.
De altfel, în fiecare zi din s pt mân aveam - în acest
sens - o devo iune special :
Luni - zi închinat Sf. Tereza de Lisieux ;
Mar i - Sf. Anton de Padova ;
Miercuri - Sf. Iosif ;
Joi - Sf. Igna iu de Loyola ;
Vineri - Preasfânta inim a lui Iisus ;
Sâmb t - Inima neprih nit a Mariei ;
Duminica - lui Dumnezeu Tat l .
Cu to i ace ti sfin i mi-am dus greul închisorii.
Ei sunt cei care m-au înt rit i de atunci am fost convins
c Dumnezeu nu m-a p r sit .
Era comoara mea de spiritualitate, de tr ire intim cu
cei ce m protejau, peste privirile gardienilor, peste r utatea
multora dintre noi, în pofida timpului atât de lung petrecut în
închisoare.
96
 i iat c ziua de 31 iulie, ziua Sf. Igna iu de Loyola, un
mare sfânt, dar atât de pu in cunoscut la noi în ar , era ziua
punerii mele în libertate.
X -"Încotro ?" . . . i tot eu mi-am r spuns :
Ie irea s-a f cut pe grupuri. Mie mi-a venit rândul cam
pe la ora 11 noaptea.
O atmosfer stranie ne cuprinsese pe to i. Nici o
exuberan , nici o explozie de bucurie, de i era firesc, când te
vedeai liber dup atâta amar de ani petrecu i dup gratii.
La intrare eram tineri. Doamne, ce tineri eram ! Al ii
erau atunci în floarea vârstei. Acum p r seam închisorea cu o
oboseal general care ne era adânc s pat pe fa .
Fiecare avea semnele lui de întrebare :
-Oare mai g sesc pe cineva din familie ?
-M voi putea adapta la noua via ?
-Voi g si de lucru ? Voi putea munci ?
Ani de-a rândul ne gândeam c dac va exista o zi a
eliber rii - va fi o explozie de bucurie. Chiar ne temeam c nu
vom fi în stare s o dep im .
Or, n-a fost a a. Unul din motive mai era i sentimentul
c ne eliberam în acela i regim în care am fost aresta i.
De pe poarta închisorii am ie it cu ultimul grup. Ne-am
dus direct la gar . Puteam privi nestingheri i înainte, înapoi, la
stânga, la dreapta, dar mai ales cerul.
Aveam tren abia peste trei ore. Am început s m plimb
singur de-a lungul liniei ferate din gara Aiud.
Mai erau c l tori în gar ce a teptau acela i tren.
M uitam la chipurile oamenilor ce treceau pe lâng
mine i care nu tiau de unde vin. Unii mai perspicace vor fi
ghicit imediat - prea mult cenu iu se adunase în privirea
noastr .
97
Încercam s îmi imaginez ce preocup ri poate avea un
om ce n-a cunoscut închisoarea, ba mai mult, cum î i reprezint
cei liberi no iunea de "închisoare".
Ca la orice plecare din ultimii ani m-am întrebat :
-"Acas ! ACAS~ !"
Cei din compartiment - obosi i - nu b nuiau i nu-i
interesa c printre ei se afla unul care, doar cu câteva ore mai
înainte, era între zidurile închisorii.
Am încercat s a ipesc. Imposibil. A doua zi diminea a,
ajuns la Beclean, a trebuit s a tept mai multe ore.
În trenul ce mergea de la Beclean la Sighet, lâng mine
s-a a ezat un cet ean care -spre surprinderea i nelini tea
mea - mi-a zis :
-"Dumneata e ti Vi ovan i vii de la închisoare ?"
-"De unde ti i ?"
-"V tiu de mult . . ."
M-am ferit s discut prea multe cu el, dar spre a nu
observa c -l suspectez (era de la securitate ?) am pus i eu
câteva întreb ri de circumstan :
-"Ce mai este prin Sighet ? . . . Ce schimb ri s-au mai
f cut ? . . ."
Dup care retr gându-m în sinea mea m-am pref cut
c dorm.
Trenul mergea încet, foarte încet, gândurile o luau cu
mult înaintea trenului, ajungând acas , apoi iar se întorceau la
Aiudul din care abia am ie it.
X
În a doua noapte de c l torie, s fi fost ora 1 sau 2 dup
miezul nop ii, am citit pe frontispiciul g rii : SIGHETU
MARMA[IEI.
Aici era o noapte r coroas de Maramure i c utam s
m conving c sunt în ora ul meu.
98
 -"Ei, i acum ce fac ? S merg direct acas ?".
M nelini tea gândul c , dac mama mai tr ia, s-ar fi
putut speria prea tare dac o trezeam din somn. B trân i
pl pând cum era dup atâta amar de suferin , m temeam s
nu fac vreun oc.
M-am a ezat pe o banc în sala de a teptare, dar a fost
peste putin s a ipesc. Era atâta clocot în mintea i inima mea
încât m miram c nu-l aud i cei din jur . . .
Odat cu zorii, am ie it pe peron, m-am înviorat cu ap
rece, apoi cu sacu-n spate am pornit încet-încet spre cas .
Nu p ream i nu eram ca un om sc pat din închisoare i
care acum e liber . . . Eram bântuit de nelini te. Oare ce voi
g si acas ? Treceam pe lâng oameni f r s -i v d i f r s
le atrag aten ia.
În vacarmul gândurilor ce se succedau cu furia unei
tornade, m-am îndreptat, ca i la eliberarea din 1957 spre casa
în care locuia familia te de la care s aflu cât de cât ceva.
Cu inima strâns m opresc în fa a por ii i bat, bat cam
mult având în vedere ora matinal .
La un moment dat poarta se deschide i apare b trânul
domn te , care m recunoa te f r prea mult greutate.
Întreb în mod ierarhic despre mama i sora mea, dac
mai tr iesc i ce fac . . .
-"Sunt bine amândou ".
-"Dar Valerica ?" . . . am întrebat în oapt cu vocea
pierdut în inima-mi strâns .
Îmi r spunde, dup o scurt ezitare, neb nuind impactul
ce-l vor avea cuvintele lui :
-"E c s torit i are un copil".
Un întuneric brusc s-a l sat în jur. P mântul îmi alerga
nebune te de sub picioare, iar eu abia inându-mi echilibrul,
f r s mai spun nimic, mi-am continuat drumul.
Totul se pr bu ise. Emo ia marelui eveniment al
eliber rii din închisoare, ce trebuia s fie bucurie, s-a
transformat în durere.
99
-"Ce s fac ? S -mi continui drumul sau s m întorc,
c utând alte c r ri ?"
Dar mama ? . . . Chipul ei mi-a ap rut aevea. Mama
care suferise atâta de-a lungul anilor i care a tepta minunea
reîntoarcerii mele ? . . .
Ea nu- i pierduse speran a. Pentru ea merita s m
reîntorc.
Aproape f r s -mi dau seama am ajuns în fa a casei.
Trebuia s -mi compun o masc spre a o în ela, s
citeasc pe fa a mea doar bucuria revederii.
Descizând poarta o v d în curte, harnic de diminea .
Nu tiu cum a zburat în bra ele mele . . . apoi sora mea
la fel.
Plângeam în hohote to i trei. Timpul i-a oprit tic-tacul.
Încet, încet lacrimile s-au mai potolit f când loc
surâsului i fericirii.
-"Dragul mamei, drag . . ."
Mama, schimbându-se la fa , tiind ce ran mare îmi
produce, îmi spune cu toat delicate ea :
-"Dragul mamei, Valerica s-a c s torit . Are deja un
copil. Se auzise c ai murit. A a tiam to i. Ea, dup ani de
a teptare, n-a mai putut rezista insisten elor familiei de a- i
face un rost în via . . .
Am dat doar din cap c în eleg . . .
_"S l s m, mam , toate celelalte i s ne bucur m de
întoarcerea mea".
-"S - i rostesc, mam , o scrisoare pe care i-am scris-o
în gând cu câtva timp în urm , pentru momentul pe care-l tr im
acuma :
...
"Pentru tot ce-a fost odat
cântec, basm i leag n dus pe aripe de fluturi,
mam , azi poem de flori s scuturi
i-am adus din zarea-nsângerat .
100
 Vin de departe, mam , din ara de departe,
din greu de ani, de viscole i moarte.
Nu plânge . . .
Florile nu-s flori de sânge,
ci flori de m r , îngem nate-n rou ;
sunt pentru mâinile tale amândou
ce-au ridicat odat un prunc spre aurori.
Sunt pentru ochii t i , ce luminau culori
când îmi vorbeai de Maica Preacurat .
Vin de departe, mam , din zarea-nsângerat
s - i str juiesc c r rile cu flori !".
Sighet, 7 martie 2000
Aurel Vi ovan.
Pe cerul rii noastre - ba chiar i-al lumii întregi -
ace tia sunt a tri vii ce lumineaz , ce dau c ldur i via .
Prin ace ti eroi se revars harul lui Dumnezeu asupra
lumii.
Ace tia-s martirii secolului 20 !
Ace tia-s urma ii martirilor din primele secole cre tine!
Ei au tiut ce vor i i-au dus crucea pân la cap t,
indiferent dac au pierit prin închisori sau au supravie uit
cruntei ierni comuniste.
Ridic - i, popor român, ochii spre cer i atunci n-ai s
mai confunzi umilin a (care este cea mai mare virtute) cu
la itatea (care este egal cu tr darea ) . . .
Constan a, 13 iunie 2000
Gheorghe Andreica

Postfa .

Drama tr it de Aurel Vi ovan prin temni ele

comuniste în cei 16 ani, n-are nimic politic în ea.
Nu se simte izul nici unei tendin e de m rire lumeasc ,
de st pânire material . Nu-i o lupt pentru putere.

Lipsesc orgoliile i ambi iile meschine.

Atât Aurel Vi ovan cât i bravii lui camarazi traversând

aceast zon de întuneric a istoriei i-au în l at sufletele,
perfec ionându-se mereu pân la limita de sus ce a fost l sat
de Dumnezeu fiin elor umane.
Prin ruga neîntrerupt au p strat leg tura cu Hristos, de
unde au sorbit lumina, c ldura i for a rezisten ei.
101 102