SLUJBA VECERNIEI –SCURT ISTORIC

Slujba Vecerniei face parte din categoria Laudelor Bisericești Mari, alături de
Utrenie și Miezonoptică și se încadrează în grupa I a Laudelor, alături de Ceasul IX
și Pavecerniță .
Istoricul și vechimea acestui oficiu liturgic coboară până în veacul apostolic,
Vecernia fiind slujba cu o puternică influență și elemente moștenite din tradiția
rugăciunii iudaice nocturne de la templu. Cea mai evidentă este moștenirea în
tradiția creștină a slujbei Vecerniei a Sfeșnicului cu șapte brațe, prezent și pe Sf.
masă din Altarul ortodox dar și prin cele 7 Rugăciuni ale luminilor pe care preotul
ortodox le citește de pe solee, în fața Sf. Uși, cu capul desoperit.
Cuvântul Vecernie provine din limba slavă de la vecer sau grecescul vespera-
inon și înseamnă seară.
Vecernia este slujba de seară prin care se aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru
binefacerile primite în decursul unei zile, cerând deopotrivă ajutor și binecuvântare
pentru a trece timpul nopții în pace și fără de păcat. Primele mențiuni despre
rânduiala liturgică a acestei Laude bisericești ne sunt oferite de scrierile Sf.
Ciprian al Cartaginei, de istoricul și filosoful Tertulian cât și de Evloghiul
episcopului Serapion din Egipt din sec. IV.
Din punct de vedere tipiconal, slujba Vecerniei se împarte în :
1.) Vecernia mică sau a zilelor de rând.
2.) Vecernia Mare unită cu Litia.
3.) Vecernii cu rânduială specială.

SLUJBA VECRNIEI MARI UNITĂ CU LITIA – RÂNDUIALĂ TIPICONALĂ

Pr: cu epitrahilul pe gât stând în Sf. Altar înaintea Sf. Mese, rostește
Binecuvântarea mică: ,, Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și
pururea … “.
Str: Amin. Se citește Ps. 103 până la cuvintele ,, dându-le Tu lor, vor aduna… “.
Pr: iese pe solee în fața Sf. Uși și cu capul descoperit citește în taină cele 7
Rugăciuni ale luminilor.
Str: după cuvintele : ,, dându-le Tu lor, vor aduna… “, strana va cânta
Anixandarele.
Pr: la finalul cântării revine din nou pe solee în fața Sf. Uși și rostește Ectenia
Mare
 Str: dă răspunsurile ,,Doamne miluiește… -simplu“.
Pr: rostește ecfonisul Ecteniei Mari: ,, Că Ție ți se cuvine toaă slava, cinstea și
închinăciunea…… “ și intră în Sf. Altar.
Str: cântă ,, Fericit bărbatul… “.
Pr: rostește la finalul cântării Ectenia mica din Sf. Altar iar la final ecfonisul:
,, Că a Ta este stăpânirea… “.
Str: dă răspunsurile: ,,Doamne miluiește “ cântat simplu.
În continuare după ectenia mică, strana va cânta stihurile psalmilor aleși, urmați
de stihirile Vecernei. ,, Doamne strigat-am către Tine auzi-mă… “.
La cuvintele: ,, Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta… “ preotul
binecuvintează tămâia din cădelniță și săvârșește cădirea mare în toată Biserica, El
cădește mai întâi cele 4 laturi ale Sf. Mese, Proscomediarul, Scaunul cel de Sus,
Iconostasul, Naosul, Pronaosul, Pridvorul interior și exterior dacă există și revine
în Sf. Altar cădind din nou de 3 ori înaintea Sf. Mese, la Proscomediar și Scaunul
cel de Sus.
Str: se cântă stihirile Vecerniei din Minei, Octoih, Triod, Penticostar, după
trebuință și perioada liturgică în care ne aflăm. Cântările se vor pune pe 6, 8 sau 10
cum ne indică slujba zilei la început.
Pr: la cuvintele ,, Că S-a întărit mila Lui peste noi și Adevărul Domnului rămâne
în veac“ , preotul îmbracă și felonul sau sfita . La Slavă… Și acum…, preotul
deschide larg Sf. Uși și citește în taină Rugăciunea intrării: ,, Seara și dimineața și
la amiaz… “. Preotul se închină în fața Sf. Mese, binecuvintează tămâia și ia
cădenița de la paraclisier. Acesta cu lumânare aprinsă merge înaintea preotului și
împreună înconjoară Sf. Masă pe latura dinspre miazăzi și ieșind pe ușa
diaconească de miazănoapte, se opresc în Naos sub policandru. Aici preotul se
închină după obicei, binecuvintează intrarea Sf. Uși cu mâna dreaptă în chipul
Crucii, rostind: ,, Binecuvântată este intrarea Sfinților Tăi Doamne, totdeauna
acum și pururea… “. În continuare preotul săvârșește cădirea mică în Naos și se
oprește între cel două iconostase mici sau tetrapoade. La final va rosti cu voce tare:
,, Înțelepciune drepți “ în timp ce cădește de 3 ori spre intrarea Sf. Uși.
Str: intonează imnul : ,, Lumină lină “ ce pare a fi cel mai vechi imn creștin
alcătuit se pare de Sf. Antinoghen, epicopul Sevastiei Armeniei celei mari.
Pr: la cuvintele ,, … lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sf. Duh Dumnezeu… “,
preotul urcă pe solee și cădește de 3 ori intrarea Sf. Uși și Sf. Masă. Intră în Sf.
Altar și cădește din nou de 3 ori spre Proscomediar și Scaunul cel de Sus. Face o
închinăciune înaintea Sf. Mese și se îndreaptă spre Scaunul cel de Sus unde aici
face o închinăciune mare iar apoi se așează cu fața spre popor.
Preotul binecuvintează poporul zicând: ,, Să luăm aminte, Pace tuturor sau al
sărbătorii.
Str: Și duhului Tău. Se cântă de trei ori prochimenul zilei sau al sărbătorii.
cu stihurile rânduite. Urmează citirea Paremiilor ( 3 la număr, de obicei).
Pr: După ultima paremie citită se închid Sf. Uși iar preotul din fața Sf. Mese va
rosti mai întâi Ectenia întreită cu ecfonisul : ,, Că bun și iubior de oamnei
Dumnezeu ești…”
Str: dă răspunsurile ,,Doamne miluiește”- cântate întreit.
Pr: rostește ectenia cererilor iar la final binecuvintează poporul și citește în taină
Rugăciunea plecării capetelor.
Str: dă răspunsurile ,, Dă Doamne”
Pr: rostește ecfonisul ,,Fie stăpânirea Împărăției Tale, binecuvântată și
preamărită…”.
Str: Amin, în continuare se cântă stihirile Litiei.