Universitatea Transilvania Brașov

Facultatea de Sociologie și Comunicare

Specializarea Asistență și dezvoltare comunitară

LEGENDE URBANE

Student: Ilie Adrian

Grupa: 16MF321 , An I
Specializarea: Asistență și dezvoltare comunitară
Disciplina: Practici urbane comunitare
Îndrumător: Prof. univ. dr. Sorea Daniela

-Martie, 2023-
1. Legendă urbană din orașul Buzău

Cimitirul Dumbrava din Buzău, cel mai vechi din municipiu, este un adevărat muzeu cu
importante monumente funerare, unele dintre ele învăluite în mister. Aici se află un vechi
şi straniu mormânt al unei mame, despre care se pune că a murit plângând, după ce toţi
cei şase copii au pierit.
Mormântul se află la mijlocul cimitirului şi este vegheat de un ansamblu statuar, colorat
strident, care înfăţişează o mamă în mărime naturală, ce-şi strânge la piept cu disperare cei şase
copilaşi.
Lipsa unor informaţii precise a lăsat loc de interpretări. O legendă urbană spune că ar fi
vorba despe o femeie blestemată, careia îi mureau copiii la scurt timp după naştere, chiar de
Crăciun fără ca vreun doctor să o poată ajuta.
După şase prunci pierduţi, se spune că mama a murit şi ea. Ea a fost înmormântată alături
de copiii ei. Alţii spun că statuia aminteşte de un episod sângeros, în care soţul şi-ar fi omorât
întreaga familie deodată.
O a treia variantă a legendei spune că toţi copilaşii, împreună cu mama lor, ar fi murit
otrăviţi cu ciuperci.
Se spune că, după ce i-a îngropat pe toţi şase şi a rămas singură, a cam luat-o razna.
Nebună, şi cu inima ruptă de durere, femeia simţea că nu mai are nici un rost pe lume. La scurt
timp, biata nefericită a murit în somn. Oamenii vorbeau că atunci când a fost găsită, faţa ei şi
perna erau ude de lacrimi. A plâns până şi-a dat duhul. A fost îngropată în acelaşi mormânt,
alături de cei şase copii ai ei.
Nenorocirea s-a petrecut în urmă cu 100 de ani, iar istoricii susțin că familia îngropată
acolo ar fi fost a meșterului care a construit gardul cimitirului Dumbrava.
La ceva timp după înmormântarea femeii, rudele acesteia au comandat monumentul
funerar care să amintească tuturor de această poveste triste. Peste alte câteva decenii, locul de
veci a fost vândut. Propiretarii au refuzat să demoleze ansamblul sculptural. Statuia se află în
picioare și astăzi.
2. Legendă urbană din orașul Brașov
„Balaurii care au terorizat Brașovul”

Multe legende povestesc despre balaurii care au semănat teroare în oraș. Una dintre ele
menționază existența unui balaur care ar fi ucis copiii conducătorilor Brașovului. Acesta ar fi
locuit într-o peștereă din munte, iar ani la rând oamenii l-au urmărit, însă fără a reuși să îi vină
de hac.

1
 Ideea salvatoare a venit de la un măcelar, care a umplut cu var o pile de vițel. El a dus-
o în apropierea grotei unde sălășluia balaurul, care a mâncat-o. Burta lui s-a umflat atât de tare
încât a plesnit, iar orașul de la poalele Tâmpei a scăpat astfel de temutul balaur.
Un alt balaur este protagonismul unei alte legende la fel de sângeroase. Se spune că o
călugăriță ar fi trăit într-o peșteră din munte, iar la un moment dat a gășit un pui de balaur rănit.
L-a îngrijit și l-a crescut, însă creatura nu a fost recunoscătoare, ajungând chiar să își mănânce
stăpâna. Legenda amintește și faptul că peștera în care ar fi locuit femeia poartă numele de
Peștera Călugăriței.
3. Legendă urbană din orașul Brașov
„Legenda Copilului de pe cornișa Bisericii Negre”

Legenda copilului de pe cornișa Bisericii Negre datează din secolul al XV-lea, perioadă în
care a fost construit acest simbol al goticului transilvănean. Pe una dintre laturile bisericii
putem vedea statuia unui copil care dă impresia că se apleacă peste cornișa clădirii.
Legenda este cutremurătoare și s-a transmis în mai multe versiuni de-a lungul timpului.
Povestea spune că, atunci când s-a ridicat acest edificiu impunător, meșterul care se
ocupa de construcție și-a angajat un ucenic pentru a-l ajuta. Lunile treceau iar meșterul a început
să observe priceperea ucenicului său în lucrările de zidărie. În acel moment, maestrul
constructor a fost cuprins de invidie și a pus la cale un plan diabolic.
Astfel, prinzând un moment prielnic, l-a trimis pe tânăr să ia ceva de pe cornișa bisericii.
În momentul în care s-a aplecat, copilul a fost împins de meșter și a murit. Nu a trecut mult și
meșterul a fost cuprins de remușcări pentru fapta pe care a săvârșit-o. În memoria tânărului ucis,
el a construit statuia unui băiat care stă aplecat, chiar pe locul unde a fost comisă fapta. Povara
din sufletul meșterului era prea mare și nu-i dădea pace. Meșterul a recurs la autodenunțare și
a fost condamnat la moarte pentru crimă.
O altă versiune a legendei ne spune că nu a fost vorba despre o crimă, ci despre un
simplu accident. Povestea spune că fiul unuia dintre constructorii care lucrau la clădire a venit
să-l viziteze pe tatăl său, atunci când acesta se afla pe acoperișul clădirii. Fiind curios, tânărul
s-a urcat și el pe acoperiș, mergând până la marginea acestuia. Voia să vadă ce distanță este
până jos dar s-a aplecat prea mult și a căzut, sub ochii tatălui său. După această pierdere, inima
părintelui era îndurerată. Pentru a-și mai calma suferința, constructorul a comandat o statuie
care-l reprezenta pe fiul său.