VULPEA CU COADA TĂIATĂ

de N. T. Orășanu

O cumătră vulpe, foarte profitoare,

Foc de liberală și bună-oratoare,
Îi plăcea din toate să trăiască bine,
Lucru care place mai la orișicine:
Găini, rațe, gâște, le stinsese toate
Și țipau de dânsa două sau trei sate.
Nu mai rămăsese nimic prin cotețe,
Dar nu putea vulpea ca să se dezvețe
De trai bun, de carne, de dulce vânat,
Prins fără de muncă și necumpătat.
Ce să facă vulpea? se gândi puțin,
Și plecă-ntr-o noapte la alt sat vecin,
Unde găsi-ndată chilipir frumos,
Un coteț prea mândru și prea meiestos,
Încărcat cu paseri, bine farnisit,
În care cumătra îndat-a sărit,
Provizia-i fusese curând căpuită1
Și plecă-ncărcată vulpea iscusită.
A doua zi iar, cum s-a înserat,
Vulpea-și ia papucii ș-o plecă spre sat,
Și cu ochii țintă la coteț sări.
Însă biata vulpe cam rău o păți;
Căci stăpânul care văzuse hoția,
Și înțelesese a cui e drăcia,
Întinsese cursă să prindă pe fur,
Și să-i ia scurteica în loc de cusur.
Dar cumătra vulpe, plină de noroc,
Dete numai coada ș-o lăsă în loc,
Și bearcă2, ciuntită, abia a scăpat,
Pierzând deocamdată pofta de vânat.
O șerse-n pădure la soațele ei,
Nemaiavând coadă decât un crâmpei.
Dar vulpea tot vulpe, tot șirată mare,
Tot neam de cumătră, de înșelătoare;
S-arată-n vulpime, sprintenă, voioasă,
Și către junime foarte călduroasă,
Și ca să nu fie numai ea pătată,
Bearcă și pocită, cu coada tăiată,

1
Căpuită - înhățată
2
Bearcă – cioantă, fără coadă
- Dragii mei – le zise – să faceți ca mine,
Să vă tăiați coada că e mult mai bine;
Fără coadă sunteți cu mult mai ușuri,
Mult mai sprinteoare pentru sărituri,
N-o mai târâți geaba prin praf și noroi.

- E, cumătră dragă – zise un vulpoi –

Gogoși nu se trece pe la unul ca mine,
Care te cunoaște foarte mult ți bine:
Ai pățit rușinea, și că-ți zic, mă iartă,
C-ai vrea să vezi ț-alții cu coada tăiată.

Așa ziariștii ce se vând pe bani

Caută prin junime, nerozi, gugumani.
Le corupe gustul și-a lor simțiminte
Spre a nu fi singuri cu cozi ciuntite.