Scriitori pentru libertate

„Freedom Writers” este un film despre a doua șansă, despre lupta pentru supraviețuire, mândrie
și respect, despre acceptare dar mai ales despre bogăția sufletească pe care o poți descoperi acolo
unde te aștepți mai puțin. O profesoară pe nume Erin Gruwell a fost repartizată să predea la o
clasă foarte dură de la liceul Wilson. Majoritatea elevilor din acea clasă erau convinşi că aceasta
nu va rezista şi că va demisiona după prima săptămână, dar Ms.Gruwell a ales să se confrunte cu
ei, cu temerile lor, cu greutăţile lor, găsind de fiecare dată metode ca aceştia să o asculte.

Ceea ce este admirabil la această poveste este că se observă cu uşurinţă că principalul motiv al
răzvrătirii, dincolo de problema rasială, este tratarea preferenţială care există oriunde în lume.
Ms.Gruwell a lansat o temă printre elevii ei, anume scrierea într-un jurnal. Toţi erau obligaţi să
facă această temă, fiind înştiinţaţi că acesta va fi testul de trecere al anului. I-a asigurat că pot
scrie orice doresc ei şi sub orice formă (proză, poezie, ba chiar şi desene). De asemenea le-a
menţionat elevilor şi că nu le va citi dacă ei nu vor dori acest lucru.

Schimbarea a început cu aceste jurnale în care toţi s-au deschis şi, într-un final, au decis să le
predea profesoarei pentru a fi citite de aceasta. Astfel s-au apropiat de ea iar ea de ei, ştiind care
sunt problemele fiecăruia i-a fost mai uşor să se raporteze la ei. La finalul celor 4 ani de liceu în
care le-a fost aproape şi i-a sprijinit în ciuda răutăţilor directorului liceului şi a altor profesori din
cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ, elevii şi-au publicat jurnalele într-o sigură carte – The
Freedom Writers Diary. 

Erin Gruwell este in primul an la catedra, motiv pentru care va preda unei clase formate din
astfel de elevi problema. Inclusiv colectivul este impartit in functie de apartenenta la o etnie sau
o banda. Singura lor ratiune de a trece prin viata era sa supravietuiasca zilei respective. Viitorul
putea sa se opreasca oricand, uneori chiar inainte de a implini 18 ani.

Momentul în care Erin a primit din partea unuia dintre studenții săi o caricatură cu un puternic
mesaj rasist este cu siguranță momentul declanșator pentru tot ceea ce a urmat. Comparând acel
desen cu actele de rasism care au condus la ororile Holocaustului, Erin le aduce cărțile: „Anne
Frank: Jurnalul unei tinere fete” și „Jurnalul lui Zlata: Viața unui copil în Saraievo„, începând
astfel ceea ce urma să fie o adevărată odisee de schimbare de vieți, de înțelegere a lucrurilor așa
cum trebuiau ele privite, de deschidere a ochilor, a spiritului împotriva intoleranței și
neînțelegerii. În zilele următoare studenții au învățat să vadă paralelele din aceste cărți în
propriile lor vieți. Apoi, la îndemnul profesoarei lor, au început să scrie: gânduri, trăiri până
atunci ignorate, sentimente despre care erau obișnuiți să nu vorbească pentru că nimeni nu vroia
să îi asculte.

Si totusi, Erin Gruwell este decisa sa ii motiveze sa citeasca, sa invete, sa devina altceva decat au
vazut in mediul in care au crescut. Pentru asta este dispusa la orice sacrificiu, inclusiv la
sacrificarea vietii de familie.
Aparent paradoxal, principala lupta pe care o da Erin Gruwell nu este cu educarea propriilor
elevi ci cu sistemul de invatamant anchilozat, sustinut de oameni fara perspective pentru care nu
educatia conteaza ci respectarea unor norme scolare rigide.
Si totusi, Erin Gruwell lupta impotriva sistemului si isi cauta aliati care sa inteleaga cu adevarat
ce inseamna interesul copiilor. Un interes care nu consta in respectarea unor regulamente
invechite si rigide, aplicate orbeste de angajati in educatie fara nici un pic de vocatie de dascali,
ci un interes real care se poate modela in functie de personalitatea fiecaruia si personalitatea de
grup.