CURS 5

Consilierea privind cariera – o abordare

multidimensională
 Scurtă introducere
În prezent, consilierea se realizează pe două planuri distincte:

consilierea personal-emoţională în psihoterapie;

consilierea vocaţională în psihologia carierei.

Implicarea individului într-un proces de consiliere vocaţională „dezvoltă

sentimentul de confort psihic, diminuează stresul şi sprijină efortul de
depăşire a obstacolelor întâlnite în carieră" (Chen, Young, 1999, p. 125).
Procesul de consiliere presupune comunicare între consilier și client.
Activitatea de consiliere este caracterizată prin etape foarte bine definite,
având în centrul atenției conceptele de “proces” și “schimbare”. Este
important ca una dintre caracteristicile consilierului să fie flexibilitatea în
aplicarea creativă a modelelor teoretice și structurilor predefinite.
Calitățile unui consilier eficient sunt strâns legate de abilitățile
interpersonale ale acestuia, de experiența profesională, de expertiza și
dorința de dezvoltare, precum și de abilitățile de intervenție ale acestuia.
 Care sunt particularităţile procesului de
consiliere vocaţională?

Tabel 1. Particularităţi ale procesului de consiliere vocaţională

Aspecte Consilierea vocaţională

a) Specificului - presupune confruntarea cu o
problemelor serie de probleme, legate de
muncă şi profesie, scopul acestui
demers fiind rezolvarea acestora
de către persoana implicată în
procesul de consiliere.
b) Percepţia - un proces raţional de informare
asupra cantitativă a persoanei consiliate,
procesului bazat pe utilizarea unor evaluări.
c) Durata - scurtă, ceea ce afectează şi
procesului limitează drastic posibilităţile
strategice de intervenţie,
neglijând uneori procesele
psihologice de tipul indeciziei.
Care sunt principiile activităţii de orientare şi
consiliere pentru carieră?

Consilierea carierei se realizează de către specialiști, psihologii fiind cei care facilitează
tranzacţiile, interacţiunile dintre individ şi mediul său profesional, respectând câteva principii
esenţiale (Jigău, 2001):
să fie cu precădere dinamică şi convergentă, să acţioneze pe mai multe planuri şi din
diferite direcţii, în anumite etape de vârstă şi niveluri de educaţie;
să fie concordantă cu motivaţiile, interesele şi aptitudinile persoanei, având un caracter
educativ;
să asigure respectarea libertăţii persoanei de a decide cu privire la propria carieră;
să fie corelată cu modul particular de cristalizare a trăsăturilor de personalitate, în special
cu valorile şi atitudinile persoanei;
să aibă un caracter continuu, iar conţinutul său să fie adaptat momentului dezvoltării
persoanei;
să fie o provocare pentru individ şi sursă de satisfacţie şi afirmare;
să ofere informaţii relevante asupra situaţiei socio-economice în plan naţional, regional şi
local, cât şi asupra posibilei evoluţii a forţei de muncă;
să fie dominant pozitivă şi axată pe calităţile şi aspiraţiile persoanei, nu pe constrângeri
externe, deficienţe sau contraindicaţii ale profesiilor;
să cultive, motivat şi preventiv, ideea că, pe parcursul vieţii active, formarea continuă,
schimbarea traseului profesional, utilizarea sistemului de cunoştinţe şi deprinderi şi în alte
contexte de muncă sunt episoade oricând posibile şi uneori necesare.
Care este structura procesului de consiliere a
carierei?

Procesul de consiliere a carierei are o serie de etape, menţionând că această structură

trebuie adaptată situaţional (Gysbers et al., 1998, 2000):

Tabel 2. Etapele procesului de consiliere a carierei

Etape Subetape Activităţi
1) Identificarea, a) Deschiderea către client sau formarea -identificarea iniţială a problemelor clientului;
- ascultarea activă a gândurilor acestuia;
clarificarea şi alianţei de lucru
- descifrarea sentimentelor şi evidenţierea
specificarea problemei dinamicii lor;
persoanei consiliate - definirea şi clarificarea relaţiilor şi
responsabilităţilor clientului şi consilierului.

b) Culegerea informaţiilor despre client -explorarea percepţiilor clientului asupra sa şi a

altora, asupra lumii, a modului în care acesta îşi
reprezintă rolurile în viaţă, locurile şi
evenimentele (trecute, prezente şi viitoare);
- determinarea gradului de conștientizare de
către individ a posibilelor bariere sau
constrângeri, a stilurilor decizionale cu ajutorul
unor instrumente cantitative şi proceduri
calitative.

c) Formularea ipotezelor asupra - formularea ipotezelor cu privire la obstacolele

întâmpinate de client în selectarea modalităţilor
comportamentului clientului
de intervenţie;
- focalizarea pe variabilele specifice de sex sau
culturale care ar putea influenţa comporta-
mentele clientului.

Etape Subetape Activităţi

2) Realizarea a) Acţiunea - evaluarea cantitativă şi calitativă a clientului
pentru a-l sprijini să-şi soluţioneze problemele;
obiectivelor și
rezolvarea problemelor
b) Dezvoltarea obiectivelor carierei şi a - elaborarea unor planuri de carieră sau planuri
de acţiune menite a contribui la realizarea
planurilor de acţiune
obiectivelor sau la depășirea posibilelor
 Abilități de comunicare în procesul de
consiliere
Comunicarea nonverbală și comunicarea verbală
Comunicarea nonverbală conține următoarele elemente: contactul vizual,
poziția corpului, pauzele, tonul și intensitatea vocii, gesturile și expresia
feței, distanța fizică, atingerea și căldura.
Contactul vizual – păstrarea contactului vizual demonstrează o comunicare sinceră și deschisă,
caracteristică a persoanelor inteligente, cu încredere în sine, independente. Se recomandă a fi
păstrat contactul vizual atât timp cât clientul se simte confortabil. Consilierul va evalua fiecare
situație și își va adapta stilul de comunicare în funcție de reacțiile clientului.
Poziția corpului – trebuie să denote profesionalism, relaxare și siguranță. Se recomandă consilierilor
o poziție ușor înclinată spre client când stau față în față cu acesta, cu condiția să nu invadeze zona
de confort a acestuia.
Pauzele – folosirea acestora în discuție are efectul de a-i încuraja pe clienți să se concentreze, le dă
impresia că sunt respectați, că ceea ce au spus este important, că sunt luați în seamă de către
consilier.
Tonul și intensitatea vocii – reflectă starea emoțională a persoanei. Consilierul trebuie să își dezvolte
un filtru personal datorită căruia să reușească să transmită numai emoțiile pe care dorește să le
transmită. Se recomandă să existe congruență între tonul și intensitatea vocii clientului și cea a
consilierului.
Gesturile și expresia feței – subliniază starea emoțională și ca atare, consilierul trebuie să le pună în
congruență cu mesajul transmis. Gesturile trebuie monitorizate de consilieri mai ales dacă ei știu că
au anumite ticuri sau sunt începători. Efectele acestora sunt negative, în cazul în care sunt percepute
de către clienți.
Distanța fizică (are o latură culturală) – consilierul va trebui să acorde clientului libertatea de a
alege distanța care îi dă gradul de confort necesar, dotând corespunzător biroul.
Atingerea – se recomandă precauție în folosirea gesturilor care presupun atingere, astfel încât
clientul să nu acorde alte semnificații și interpretări.

Comportamente recomandate: utilizarea tonului vocii în concordanță cu nevoia de confort

emoțional a clientului, menținerea contactului vizual, utilizarea gesturilor care să confirme
ascultarea, zâmbetul, distanța fizică potrivită, viteza vorbirii moderată, postură relaxată/deschisă,
ton care exprimă siguranța.

Comportamente nerecomandate: lipsa contactului vizual, distanța prea mare, sarcasmul,

încruntarea, căscatul, închiderea ochilor, tonul neplăcut, viteza de vorbire prea mare.
Comunicarea verbală conține următoarele elemente: ascultarea activă,
coordonarea, reflectarea, provocarea, sumarizarea.
Ascultarea activă – este procesul activ de interceptare, procesare și interpretare a mesajului
auditorului și a stimulilor contextuali în cadrul procesului de comunicare.
Coordonarea – este abilitatea folosită pe parcursul întregului proces de consiliere, dar are
impact mai mare la început, când se construiește relația cu clientul (în conversație se
utilizezază întrebări deschise și închise).
Reflectarea – reprezintă tehnica prin care mesajul este analizat din trei puncte de vedere: al
conținutului verbal, al sentimentelor exprimate și al comportamentului non-verbal (mod
direct de feedback).
Provocarea - este o tehnică de comunicare cu un impact mai mare deoarece îl aduce pe
client la o comunicare bazată pe deschidere și sinceritate față de el însuși.
Sumarizarea – presupune repetarea într-un mod structurat și coerent a ideilor exprimate pe
parcursul discuției. Se utilizează la sfârșitul fiecărei etape de consiliere și în mod special la
sfârșitul procesului de consiliere când se revizuiesc problemele discutate, concluziile,
recomandările și planul de acțiune.
Bibliografie
Lemeni, G., Miclea, M. (coord.). (2004). Consiliere și
orientare – ghid de educație pentru carieră, Editura
ASCR, Cluj-Napoca.