UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

TEMA PROIECTULUI

DEPOZIT DE DESEURI DIN LOCALITATEA

ANINOASA, JUDETUL DAMBOVITA

Nume:VIJEU

Prenume:IOANA-DANIELA
 CUPRINS

A. PARTEA SCRISĂ

1. Tema proiectului....................................................................................4
2. Memoriu justificativ.............................................................................. 5

Capitolul 1. . COMUNA ANINOASA- Potential natural si antropic.

1.1. PREZENTAREA GENERALĂ:

1.1 Scopul şi importanţa realizarii depozitului..........................................9
1.2 Stabilirea clasei şi categoriei de importanţă a lucrării............................10
 DEPOZIT DE DESEURI DIN LOCALITATEA

ANINOASA, JUDETUL DAMBOVITA

TEMA PROIECTULUI:

Sa se intocmeasca un proiect de management integrat al deseurilor

din localitatea Aninoasa.

I. COMUNA ANINOASA – Potential natural si antropic.

1.1. PREZENTAREA GENERALĂ:

Asezarea geografică:
Comuna Aninoasa este situată în nordul municipiului Târgoviște, reședinta
judetului Dâmbovita (la 5 Km distantă) la 450 57, latitudine nordică și 250 35,
longitudine estică, pe DN 71. Are o suprafată de 28Km2, fiind cuprinsă între Râul
Ialomita și afluientul acestuia,pârâul Slănic si următoarele componente:

Satul Aninoasa – centrul politic-administrativ al comunei, satul Sateni ,

satulViforâta si cătunul Valea Sasului (așezat la poalele dealului pe coama căruia
se află Mânăstirea Dealu).Fată de reședinta comunei, cele două sate sunt situate
la distante mici: la 3Km satul Săteni, respectiv la 4Km satul Viforâta. Vecinii de
hotar ai comunei sunt: Sotânga, Doicești, Glodeni și Răzvad.Comuna este legată
de orașul Târgoviște prin drumul national Târgoviște-Sinaia. Pe teritoriul comunei
există 2 statii de cale ferată- halta Aninoasa si halta Sateni și statii de autobuz
pentru transportul rutier in comun, care fac legătura cu centrele importante ale
judetului și cu reteaua de transport natională.
Relief :
Formele de relief coboară din nord, nord-estul și estul comunei până în
apropierea vechii cetăti domnești, într-o succesiune de coline deluroase și văi
care, la poalele lor delimitează Câmpia Târgoviștei, ce se întinde pe malul stâng al
Ialomitei, de-a lungul acesteia. Teritoriul celor trei sate este brăzdat de văile unor
pârâuri ce au cursuri de apă permanente, văi ce pornesc dintre dealurile comunei
împărtindu-le în trei grupe: una nordică, alta central nord estică, ultima fiind pe
latura estică a comunei, a satului Viforâta.

Valea Adânca, ce merge paralel cu hotarul dintre comuna Aninoasa și

comuna Doicești, delimitează grupa nordică la interfata cu dealurile componente
ale asezării Doicești. Dealurile grupei nordice sunt așezate în șiruri paralele pe
directia NE-SV : Dealul Sătenilor sau Săteanca, Dealul Băleanu și Râpa Mocanilor.
La poalele acestor dealuri este Valea Mocanilor care se prelungește cu Valea
Jurubita.Cele două văi despart șirul amintit de al doilea șir format din Dealurile
Grozica Mare, Grozica Mică și Boltașu, dealul Cornetu la poalele căruia începe
Câmpia Târgoviștei.

Grupa Central Nord Estică este cuprinsă între Valea Mare, pârâul Valea Mare
și Valea Bojorâtei, împreună cu pârâul Valea Viforâtei și cuprind grupa
dealurilor:Râpa Târgului, Solomon, Cărpiniș și Măureni, după care urmează Sipotul
și Aninoasa cu vestitele „ Fetele Aninoasei” cunoscute și sub denumirea de
„ Fetele Albe” , ce se desfășoară de la Valea Sipotului până la Valea Viforâtei.

Grupa estică a regiunii deluroase a comunei este reprezentată de Dealul

Viforâta (421m) cunoscut ca Dealul Târgoviștei și dealul pe care este situată
Mânăstirea Dealu.

Climă,retea hidrografică,resurse naturale:

 Comuna este situată într-o zonă cu climă temperat – continentală.Apărarea
naturală împotriva vânturilor dominante asigurată de dealurile subcarpatilor
determină un microclimat specific cu ierni blânde și veri răcoroase, caracterizat
printr-o temperatură medie anuală de + 9,7 0C. Din cercetările efectuate s-a
constatat că amplitudinea termică anuală este diminuată de amplasarea satelor în
zona intracolinară. Amplitudinea termică este de 250 C, comuna fiind încadrată de
izotermele anuale de 90C-100C. Vânturile dominante în această zonă sunt cele
din Nord-Vest, NE și Est. In general, intensitatea vânturilor este redusă, aerul fiind
în cea mai mare parte a anului calm.

Precipitatiile se încadrează tipului continental, caracterizat prin maximum în

lunile mai-iunie si minimum în februarie, cu un regim deosebit de variat ca și al
vânturilor.

Reteaua hidrografică a satelor și împrejurimilor se află sub influenta reliefului

și a climatului. Astfel densitatea acesteia este de 0,3-0,5 Km/Km2 Apele freatice in
câmpia subcolinară sunt la 10-15m adâncime.

Principalele văi cu ape sunt: Valea Mare împreună cu Valea Sipotului, Valea
Viforâtei – cu ape permanente și Valea Adânca – cu ape sezoniere.

Râul Ialomita mărginește satul Săteni și delimitează comuna Aninoasa de satul

Teiș, apoi desparte teritorial orașul Târgoviște de comuna Aninoasa.

Deși comuna Aninoasa este amplasată în bazinul hidrografic al râului Ialomita, nu

dispune de un strat acvifer adecvat, acesta fiind pe de-o parte limitat cantitativ
din cauza structurii geologice, iar pe de altă parte, stratul este sarăturat sau la
limita de potabilitate chimică având si o infestare biologică.

La începutul secolului nostru începuse exploatarea cărbunelui,pe raza satului

Aninoasa, fiind cunoscute minele de pe Valea Popii, dar principala resursă a
subsolului comunei o constitue petrolul.

Populatia :
 Comuna Aninoasa are populatie totală de 6056 de locuitori dintre care 2840
bărbati și 3216 femei, densitatea fiind de 216,2 locuitori / km2. Locuitorii
comunei detin 2251 de cladiri organizate în 2205 gospodarii.

Structura pe vârste a populatiei este urmatoarea:

0- 17 ani – 1302

18-35 ani – 1421;

36-60 ani – 1941;

Peste 60 ani – 1392;

La nivelul comunei nu sunt înregistrate persoane apartinând minoritatilor

nationale.

Infrastructura:

Drumuri: Lungimea totala a drumurilor publice este de 39,07.Km, din care:

- 13 Km drumuri asfaltate (Aninoasa –strada principală, Viforâta – strada
principală,Săteni - strada principală);

- 4,85Km drumuri betonate (Aninoasa–str.Valea Mare, Viforâta–Aleea Solarino,

Sateni);

- 21,22 Km drumuri pietruite;

Cale ferata: lungimea caii ferate situata pe teritoriul comunei -5 Km cu doua

halte, halta Aninoasa si halta Sateni;

Utilitati: comuna dispune de:

- retea de distributie a apei potabile cu o lungime de 28Km în satele Aninoasa si
Viforâta;

- retea de gaze naturale cu o lungime totala de 29,5Km extinsa în toata comuna;

- retea de distributie a energiei electrice cu o lungime totala de 26 Km la care sunt
racordate toate gospodariile.Iluminatul stradal este modernizat si asigurat pe
întregul teritoriu al comunei.

- retea de telefonie digitala cu 800 de posturi telefonice la care sunt racordate

toate cele trei sate;

- televiziune prin cablu introdusa in toate satele comunei;

- serviciu public de gospodărire comunală cu 46 de angajati;

Scurt istoric:
Toponimele provin din alnus anin Aninoasa; satum, fossatum sat Săteni; vifor
Viforâta . De remarcat la toponimie existenta a două topice de origine latină:
Aninoasa și Săteni și unul de origine slavă Viforâta.

Satele au fost atestate documentar: satul Aninoasa în anul 1453; Săteni în anul
1572; Viforâta in anul 1479.

Localitatea Aninoasa a fost sat de șerbi ai Mitropoliei din Târgoviște atestată

la 29 aprilie 1453 printr-un hrisov dat din Târgoviște de către Vladislav Voievod
( Vladislav al-II-lea 1447-1448 si 1448-1456 ) prin care este dăruită o vie de la
Aninoasa, Mânăstirii din Pădurea cea mare la Bolintin și o vie de la Răzvad . Din
hrisov reiese clar că este vorba de

Aninoasa din Dâmbovi]a fiindcă localitătile mentionate Bucșani , Răzvad ,

Dragomirești, sunt pe teritoriul jude]ului , unele atestate înainte de această dată.
Viile de la Aninoasa au constituit surse de dispute între boieri, domnul tării,
Mitropolia Tării Românești fiind și locuri pentru danii făcute de puternicii vremii
favoritilor lor. De comuna Aninoasa apartine și Mânăstirea Viforâta , din satul cu
același nume.

Toponimul Viforâta sub forma de Viforîti apare în 1479, septembrie, 12 în

hrisovul lui Basarab Tânărul Voievod prin care “ dă la Mănăstirea de la Bolintin, ca
să-i fie satele anume Bolintinul și Bucșanii și Argeșul și moara la Neajlov cu loc de
cosit fân via la Vihorîti “
 Nu știm dacă pe aceste locuri , Viforîte- Vihorîte erau locuitori, cert este că
la 1530, pe locul unei bisericute de lemn, Vlad Inecatul (1530- 1532) construiește
Mânăstirea căreia i se mai spunea Vihorăști. Bisericuta se poate să fi fost a vreunui
schit de călugărite sau călugări. Satul propriu-zis s-a format în jurul mânăstirii care
ca și sora ei mai mare , Dealu, devine proprietara unor întinse suprafeŃe cu
români și robi tigani , așezati pe proprietătile apropiate. La anul 1810 îl găsim cu
denumirea -satul Mânăstirea Viforîta. Satul Săteni este atestat documentar mult
mai târziu decât celelalte sate ale comunei.Pentru un timp i s-a mai spus și Satul
Nou , Satul Mare, fără însă a fi mentionat în documentele vremii sub această
denumire. Citat în anul 1572 iulie 4 într-un hrisov al lui Alexandru Voievod
(Alexandru al II lea Mircea , 1568-1577 ) , satul Săteni va apărea tot mai des în
actele oficiale ale cancelariilor domnești, datorită situatiei economice a așezării
sale (lângă cetatea de scaun Târgoviște- aproape de Mânăstirea Dealu , pe unul
din drumurile ce lega Tara Românească de Transilvania), a functiilor detinute în
organele feudale de stat, a locuitorilor sau a puternicilor vremii ce acaparează
proprietăti aici. Localitatea există totusi mai de mult deoarece la jumatatea
secolului al XVI- lea o găsim alături de unele sate de pe valea Ialomitei ( Brănești,
Băleni, Cucuteni, Fieni ) făcând comert cu Brașovul.

Resurse naturale:
Comuna detine o suprafata agricola totala de 2367 ha din care 1552 ha in
proprietate privata structurată astfel:

- suprafata arabila total: 572 .ha;

- pasuni: 633 ha

- vii si pepiniere viticole + livezi: 296 ha

- fânete : 135 ha

- paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera – total 731

ha din care 119 ha in proprietate private

 Structura suprafetei cultivate pe culturi este urmatoarea:

-13,6% - grau

-62% - porumb

-5,6% - cartofi

-9,3% - legume

-6,1% - plante de nutret

Principala resursa a subsolului comunei o constitue petrolul fapt ce a

determinat infiintarea, pe raza comunei, a unor unitati economice specializate în
extractii petroliere si servicii anexe extractiei petrolului ( SNP PETROM – Schela
Târgoviste, BAT– Viforâta).

Venituri locale:
Veniturile populatiei comunei provin în principal din activitatile desfasurate în
unitatile economice ,sanitare,învatamânt,etc.de pe raza judetului Dambovita dar si
de pe raza comunei, agricultura si cresterea animalelor fiind practicate numai
pentru satisfacerea propriilor nevoi. Locuitorii comunei detin:

- bovine: 530 capete

- ovine: 2500 capete

- caprine:550 capete

- porcine:1400 capete

- pasari:11900 capete
1.2. CONTEXTUL SOCIO – ECONOMIC:

Contextul social:
Forta de muncă:

Tranzitia la economia de piată si-a pus amprenta asupra caracteristicilor pietei

muncii în comuna Aninoasa, determinând modificări semnificative de volum si
structură a principalilor indicatori ai fortei de muncă.

Profilul economic dominant al comunei Aninoasa este industrial,fapt ilustrat

de existenta agentilor economici pe raza comunei .

Activitatea industrială se desfășoară în două zone compacte:

- zona industrială Târgoviște;

- zona industrială Aninoasa;

Principalii agenti economici de pe raza comunei sunt: SNP PETROM SA

Sucursala Târgoviște – cu activitate de exploatare a resurselor de petrol, SC
CONSTRUCTII MUNTENIA SA – societate de constructii rutiere, SC KAROLINE
IMPEX SRL – cu activitate comercială, SC COMPAN SA – morărit și panificatie,
PETROM SERVICE SA -Târgoviște- activitate de servicii conexe extractiei petrolului
și gazelor naturale, SC FORESTIERA SA – cu activitate in domeniul exploatării
lemnului, SC CONFORT SA – cu activitate de constructii locuinte, BAT –SA –
confectionare și reparare utilaj petrolier.

Pe raza comunei exista 14 magazine de desfacere cu amanuntul.

Alte îndeledniciri ale locuitorilor comunei sunt creșterea animalelor și cultura

cerealelor.

La sfârșitul anului 2006, populatia civilă a fost de 6056 persoane, din care :

-pensionari 1941 persoane , 41 persoane apte de munca care primesc ajutor

social , 14 persoane vârstnice care beneficiază de ajutor social, șomeri
(indemnizati și neindemnizati);129 persoane din care:
- 112 muncitori necalificati (86,8%);

- 11 persoane cu studii medii (8,55%);

- 6 persoane cu studii superioare (4,65%);

- 35 someri cu vârste între 18-30 de ani (27,13%);

- 73 someri cu vârste între 31-50 de ani ( 56,58%);

- 21 someri cu vârste peste 50 ani (16,27%);

- 52 femei (40,3%);

-77 barbati(59,7%);

Populatia activa a fost de 2758 persoane, iar rata somajului – 4,67% situâdu-
se sub media înregistrata la nivel de tara în decembrie 2006– 5,2% si sub media
înregistrata la nivelul judetului Dâmbovita în decembrie 2006 – 5,9% . Având în
vedere evolutia nefavorabila pe piata muncii (în luna ianuarie 2007, în judetul
Dâmbovita, s-a înregistrat o crestere a ratei somajului cu 0,2% fata de decembrie
2006) , măsurile întreprinse în domeniul politicii de ocupare a fortei de muncă
trebuie să urmărească, în principal:

cresterea gradului de ocupare a acesteia, precum si măsuri de sprijinire a

somerilor;

reconversia profesională a unor categorii de someri;

organizarea de actiuni de consultantă și orientare în carieră (în cadrul serviciilor

sociale prin legătură cu AJOFM și agentii economici) pentru tineri de vârsta 18-30
ani;

cresterea mobilitătii, flexibilitătii si a adaptabilitătii fortei de muncă prin

programul de formare continuuă si învătare pe tot parcursul vietii;

garantarea sanselor egale prin transparenta ofertelor de locuri de muncă

organizarea sistemului educational.

Contextul economic:
Componentă de bază a politicilor publice din ultimii ani, relansarea cresterii
economice a devenit o prioritate natională, pornindu-se de la importanta sa atât
pentru asigurarea conditiilor de realizare a criteriilor de aderare la Uniunea
Europeană cât si pentru cresterea nivelului de trai.

Cu atât mai mult propagarea si continuitatea la nivel teritorial a acestor politici,

implicarea factorilor locali si a reprezentantilor societătii au devenit din ce în ce
mai stringente în procesul de elaborare si realizare a programelor de dezvoltare
economico-socială, indiferent dacă resursele financiare sunt asigurate din fonduri
guvernamentale, din fonduri private interne sau prin cofinantări si împrumuturi
externe. La nivelul comunei Aninoasa activitatea economico - socială se axează pe
următoarele domenii:

- industrie ;

- transport si distributie apă, energie electrică si gaze .;

- prestări servicii si comert;

- constructii civile si industriale;

- agricultură .
II.1.Calculul cantitatii de deseuri:

Cantitatea de deşeuri menajere zilnice se calculează cu formula:

Qzi = N x I [kg/zi]

Qzi =0.001*I*N (t/zi)=0.001*0.9*250 000=225(t/zi)

I=0.8÷1.2 Kg/loc*zi

I=0.9 Kg/loc*zi

N=250 000 locuitori;

unde:

Q = cantitatea de deşeuri menajere zilnice;

N = numărul de locuitori ai localităţii

I = indice mediu de producere a deşeurilor (kg/zi loc)

Cantitatea de deşeuri menajere anuală este:

Qan = Qzi x 365 [t/an]

Qan=365*225=82 125( t/an)

Pentru întreaga perioadă de funcţionare a depozitului T = 15 ani, cantitatea de

deşeuri ce trebuie depozitată este:

Q total = Qan * T [t]1

Q total =82 125*15=1 231 875(t/an)

locuitori H(m) ρdepozit(t/m3) T(ani)

<60.000 <10 0.7 25

60.000-100.000 12-15 0.9 20

100.000-150.000 15-18 1.1 18

>150.000 18-25 1.2 15

2.Dimensiunile depozitului :

a)calculul volumului de deseuri :

V=Qtot/ρdep=1 231 875/1.2=1 026 562.5m³

b)calculul suprafetei utile :

Su=V(m3)/H(m)*10 000=1 026 562.5/200 000=5.13 ha=51 300 m²

H=20m

c)calculul suprafetei totale:

St=Su+Spt+Sprot+Sconstr=10.03 ha

St=supratata totala;
Su=suprafata utila;

Spt=suprafata platformei;

Sprot=suprafata protectiei mediului;

Sconstr=suprafata constructiei;

Spt=0.3÷0.5 ha=0.4 ha

Sprot=1.5 ha

Sconstr=3 ha

Su=5.13 ha

S 1celula=2÷5 ha=2 ha

Nr celule=Su/S1celula=2.56~3 celule

Trasarea retelei de drenaj:

Calculul necesarului de geomembrana:

Suprafata de geomembrana este alcatuita din suprafata care se ataseaza si

suprafata care e necesara pentru incastrarea geomembranei.

Suprafata de etansare este formata din suprafata amprizei pe totalul depozitului

sau pe o celula si suprafata taluzurilor interioare.

a)calculul suprafetei amprizei:

Sa=L*l=342*150=51b)calculul suprafetei taluzului:

St=Lt*lt=984*10.06=29 901.3 m²

Lt=perimetru depozit;

lt=H√1+m²=4.5√5=10.06m
lt=latimea depozitului;7

Lt=984m

H=4,5m

c)suprafata de incastrare:

lî=3 m

Sî=Lt*lî=984*3=2 952 m²

S=Sa+St+Sî =51 300+9 901.3+2 952=64 153.3 m²

Nr role=S/S rola=68.25 bucati

S rola=940

S rola=suprafata rolei;

1 rola=100 m lungime si 9.4 m latime =940 m²

S=S rola*Nr role=64 155 m²;

I.Dig de imprejmuire:(sc: 1:1000) :

li=lt+lî=10,06+3,0=13,06:10=1.3 cm

Caracteristicile geomembranei sunt:

L=100m=10 cm;

l=9.4m=0.94 cm;

II.Dig de compartimentare:(sc: 1:1000):

li=lt+lî=3,53+3=6,53:10=0.65m

H=2.25 m

lt=H√1+m²=3.18m

m=1

Inchiderea depozitului:
1.Necesitatea pentru inchiderea finala.

Cand depozitul a ajuns la cota proiectata si si-a epuizat capacitatea de depozitare

se face inchiderea finala.

Inchiderea finala cuprinde 3 operatiuni:

-nivelarea deseurilor;

-asezarea straturilor de acoperire finala;

-conservarea instalatiei de colectare a gazelor si a retelei de colectare si epuizare

a levigatului.

2.Cerintele pentru inchiderea finala.

Inchiderea finala trebuie sa realizeze urmatoarele cerinte:

-sa asigure colectarea gazelor;

-sa acopere deseurile cu un strat inert pentru a impiedica imprastierea deseurilor

usoare;

-sa impiedice iesirea necontrolata a gazelor;

-sa impiedice patrunderea apei din precipitatii in depozit;

-sa asigure colectarea si evacuarea apei;

-sa asigure colectarea gazului;

-sa se incadreze in peisaj.

Criteriile de proiectare a acoperirii finale trebuie să aibă în vedere:

minimizarea infiltraţiei din precipitaţii; asigurarea unui bun drenaj de suprafaţă;
rezistenţa la eroziune; controlul migraţiei gazelor din depozit; separarea
deşeurilor de agenţii de contaminare; protecţia estetică; utilizarea stratului de
acoperire.

Reducerea infiltraţiilor din precipitaţii la un sistem de acoperire bine

proiectat se realizează printr-un drenaj de suprafaţă foarte bun care să
minimizeze scurgerile de suprafaţă, pierderile de sol şi eroziunile, să mărească
transpiraţia plantelor din zona rădăcinilor stratului vegetal de acoperire şi prin
reducerea percolaţiilor, folosind material pământos. Stabilirea unui strat
vegetal sănătos este vitală pentru protejarea sistemului de acoperire împotriva
eroziunii. Trebuie, însă, plantate specii de plante cu rădăcină scurtă pentru a nu
periclita straturile filtrante de dedesubt.

Pentru închiderea depozitului se recomandă mai multe soluţii.

Acoperirile finale ale depozitului sunt utile în prevenirea pătrunderii apelor în

corpul depozitului şi producerea de infiltraţii, dar în acelaşi timp contribuie şi la
oprirea evacuării în sus pe verticală a gazelor din depozit.

Alternativa de depozitare a deşeurilor menajere şi de tip manajer în rampe, chiar

cu respectarea tuturor normelor ecologice de construcţie şi exploatare, prezintă o
serie de inconveniente din care se menţionează:

- procesul de oxidare al deşeurilor se face în mod lent şi necontrolat, cu implicaţii

negative asupra mediului înconjurător; indiferent de calitatea foliei izolante şi de
drenaje există posibilitatea în timp de infiltraţie a lichidelor nocive în pânza
freatică;

- ocupă o suprafaţă mare de teren care ar putea fi folosită mult mai eficient, în
plus o suprafaţă limitrofă mare din jurul rampei nu se poate folosi în scopuri
rezidenţiale;
- după ce a fost închisă şi acoperită cu pământ, locul fostei rampe este inutilizabil
pentru perioade mari de timp;

3.Solutia de inchidere.

Preturi unitare pentru evacuarea lucrarii(euro/m2):

Lucrari Costuri Costuri

minime(euro/m2) maxime(euro/m2)

Pregatirea terenului Su*3=153.900 Su*5=256.500

Nivelare Su*2=102.600 Su*3=153.900

Terasamente Su*4=205.200 Su*6=307.800

Stratul de argila Su*3=153.900 Su*3.5=179.550

Geomembrana Su*10=513.000 Su*12=615.600

Geotextil de protectie Su*1.5=76.950 Su*2=102.600

Stratul drenant Su*3=153.900 Su*4=205.200

Geotextil peste stratul drenant Su*1=51.300 Su*1.5=76.950

Drenajul Su*5=256.500 Su*7=359.100

Evacuare gaze Su*3=153.900 Su*5=256.500

Acoperire finala

Strat egalizare si colectare gaze Su*4=205.200 Su*6=307.800

Geotextil Su*1.5=76.950 Su*1.5=76.950

Strat mineral impermeabilizare Su*2.5=128.250 Su*3=153.900

Geomembrana Su*8=410.400 Su*10=513.000

Geotextil de protectie Su*1.5=76.950 Su*1.5=76.950

Strat drenant al acoperisului Su*2.5=128.250 Su*3=153.900

Stratul de recultivare Su*3=153.900 Su*3=153.900

Vegetatia Su*0.2=10.260 Su*0.4=20.520

Total=3 010 410 Total=3 970 620

Su=suprafata utila; Su=51.300 m²

Debitul de levigat:
Sistemul de drenaj al depozitelor de deseuri are drept scop sa evacueze apa
care se colecteaza la partea inferioara a depozitului, respetiv pe stratul de
impermeabilizare,de etansare.Aceasta apa contine substante poluante de natura
organica sau minerala.Apa care se colecteaza este defapt apa uzata si poarta
numele de leviga sau lixeviat.

Levigatul provine din urmatoarele surse:

-din precipitatii cazute pe suprafata depozitului care percoleza straturile de

deseuri antrenand diverse materiale poluante,inclusiv germeni patogeni;

-apa adusa odata cu deseuri;

-apa rezultata din activitatea microorganismelor din depozit care descompun

materialul organic(deseurile organice rapid fermentabile).
 Cantitatea de levigat care se formeaza depinde deci de precipitatii,

umiditatea deseurilor,intensitatea descompunerilor si de eventualele pierderi prin

evaporare.

Pentru stabilirea debitului de levigat avem:

-metoda de estimare pe baza precipitatiei maxime de 72 h cu asigurarea de calcul

de 10%.

Q=q*S (l/s)=18.09 (l/s)

q=debit modul sau specific;

S=suprafata depozitului sau celulei;

q=2.8*KH/T (l/s*ha)=3.52 (l/s*ha)

K=coeficient de colectare a precipitatiei;

K=0.9;

H=inaltimea precipitatiei maxime multianuala cu asigurarea de 10%;

H=68÷92 mm=70 mm;

T=timpul de evacuare a apei;

T=48÷72 h=50 h,in functie de modul de umplere;

-metoda experimentala(metoda masurii directe) la un depozit existent se

instaleaza instrumente de masurare a debitului(debitmetre);

-metoda bilantului-stabilirea cantitatilor care vin in depozit si stabilirea cantitatilor

care se consuma;

Suprafata depozitului:
Caracteristici I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII suma

Volum deseuri,V 5 625 5 625 5 625 5 625 5 625 5 625 5 625 5 625 5 625 5 625 5 625 5 625

Precip.teoretice 42.4 42.5 40.1 46.9 70.1 80.7 78.8 57.7 44.5 35.8 48.5 44.0 632.0

(mm)P

Evap.teoretica 0 0 13.20 49.95 93.38 121.95 135.82 120.44 78.78 42.48 13.73 0.28 670.01

(mm),ET

Precip.reala 40.28 40.38 38.10 44.56 66.60 76.67 74.86 54.82 42.28 34.01 46.08 41.8 600.44

(mm),Pr

Evap.reala 0 0 8.58 32.47 60.70 79.27 88.28 78.29 51.20 27.61 8.92 0.18 435.50

(mm),ETr

Infiltratie 40.28 40.38 29.52 12.09 5.9 0 0 0 0 6.4 37.16 41.62 213.35
reala(mm),Ir

Consum 206.63 207.14 151.43 62.02 30.27 0 0 0 0 32.83 190.63 213.51 1.094.46
fermentatie

(mm),Cf

Precip.totala 2.066,3 2.071,4 1.954,5 2.285,9 3.416,5 3.933,1 3.840,3 2.812,2 2.168,9 1.744,7 2.363,9 2.144,3 30.802,3

(mc)Pt

Evap.totala 0 0 440,15 1.665 3.113 4.066 4.529 4.016 2.627 1.416 458 9.23 22.340

(mc),ETt

Infiltratie 2.066,3 2.071,4 1.514,4 620,2 303 0 0 0 0 328,3 1906,3 2136 10.9449

totala(mc),It

Consum 10.600 10626 7768,3 3181,6 1552,8 0 0 0 0 1684,1 9779,3 10953 56145,4
total(mc),Ct

Acumulare 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20
teoretica
(l/mc),A

Acumulare 112,5 112,5 112,5 112,5 112,5 112,5 112,5 112,5 112,5 112,5 112,5 112,5
reala(mc),Ar

Debit 1747,2 1751,9 1250,4 445,69 159,93 0 0 0 0 182,99 1603,2 1809,1 8950,4
levigat(mc),Ql

Debit levigat 58,24 58,40 41,68 14,86 5,33 0 0 0 0 6,1 53,44 60,3 298,35

(mc/zi),Qzi

Debit(l/s),Q 0,67 0,68 0,48 0,17 0,06 0 0 0 0 0,07 0,62 0,70 3,45

Formule:

V=Qd/ρdep;

Vo=Qzi*30/ρdep=225*30/1,2=5 625 m³

V=Qtot/ρdep*T*12 ;

V=volumul deseurilor;

Ir=Pr-ETr

Ir<0»Ir=0 ;

Ir=infiltratie reala;

Pr=P(1-Kp)=P*0.95;
Pr=precipitatie reala;

Kp=5%

Kp=factor de reducere a precipitatiei;

ETr=ET(1-Ke)=ET*0.65;

ETr=evaporatia reala ;

Ke=factor de reducere a evaporatiei ;

Ke=35%;

Ptot=Pr*S/1000

Ptot=precipitatie totala;

Pr=precipitatie reala;

ETtot=ETr*S/1000;

ETtot=evaporatie totala;

ETr=evaporatie reala;

S=suprafata;

Itot=Ir*S/1000;

Itot=infiltratie totala;

Ir=infiltratie reala;

Cf=0.1*Itot;

Cf=consum fermentatie;

At=20 l/mc;

At=acumulare teoretica;

Ar=At*V/1000(mc);
Ar=acumulare reala;

Qlevigat=Itot-(Ar+Cf);

Qzi=Qlevigat/30(mc/zi)

Q=Qzi/86.4(l/s)

Evaporatia:
ET=16(10*t/I)ª*Kl;

I=indicele termic anual;

I=Σi=45.27

a=1.208;

t=temperatura;

i=indicele termic lunar;

a=0.000000675*I³-0.000077*I²+0.01792*I+0.49239

i=(t/5)1.514

Pentru i exista un tabel.

Evapotranspiratia depinde si de latitudine si exista in tabele.

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII SUM

A

Tem - - 3.8 10.5 16.0 19.7 21.4 20.7 16.4 10.6 4.8 0.2 10.1
2.6 0.7
p

i 0 0 0.6 3.08 5.82 7.97 9.04 8.59 6.04 3.12 0.94 0.0 45.27
6 1

ET 0 0 13. 45.9 93.3 121.9 135.8 120.4 78.7 42.4 13.7 0.2 670.01
 2 5 8 5 2 4 8 8 3 8

Paralela 44º

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII SUM

A

Tem -2.6 -0.7 3.8 10.5 16.0 19.7 21.4 20.7 16.4 10.6 4.8 0.2 10.1

i 0 0 0.6 3.08 5.82 7.97 9.04 8.59 6.04 3.12 0.94 0.0 45.27
6 1

Kl 0.8 0.8 1.0 1.13 1.27 1.29 1.30 1.20 1.04 0.95 0.80 0.7 12.39
1 2 2 6

ET 0 0 13. 45.9 93.3 121.9 135.8 120.4 78.7 42.4 13.7 0.2 670.01
2 5 8 5 2 4 8 8 3 8

Necesarul de masini de transport

Pentru colectarea si transportul deseurilor se recomanda folosirea

autogunoierelor,compactare cu capacitatea benei de 10,5m³.Acest tip de utilaj
are un compartiment de depozitare prevazut cu dispozitiv de compactare si un
perete mobil pentru descarcare,ambele actionate hidraulic.De asemenea,masina
are si dispozitiv mecanic pentru descarcarea pubelelor.

Se mai folosesc si autoplatforme pentru transport conteinere,dar si

automaturatoare-colectoare pentru reziduuri stradale.

Alte genuri de autovehicule, ca: autoplatformele, autobasculantele si altele de

acest tip, nu sunt indicate pentru transportul reziduurilor decat daca
precolectarea se face prin schimb de pubele sau de saci.
Colectarea:

Odata cu dezvoltarea urbanistica si industriala a localitatilor a devenit necesara

si organizarea unor unitati de salubritate care sa asigure atat colectarea
reziduurilor, cat si intretinerea curateniei pe caile publice de circulatie.Importanta
acestor unitati de salubritate este si mai mare, in aceasta perioada, cand se pune
problema valorificarii unei mari parti din reziduurile solide, care solicita mijloace
tehnice din ce in ce mai complicate.

Problema protectiei mediului inconjurator constitue de asemenea un motiv de

crestere a dotarii si importantei unitatilor de salubritate.

Colectarea reziduurilor trebuie astfel organizata incat sa corespunda sistemului de

precolectare adoptat in localitatea respectiva.

Astfel, exista urmatoarele sisteme principale de colectare:

-Colectarea deschisa care consta in descarcarea directa a recipientilor – in general

fara capac – in autovehiculul de transportat reziduuri;

-Colectarea ermetica se face prin incarcarea recipientilor (pubele, conteinere etc.)

prevazuti cu capac, direct in autogunoiere, prin sisteme mecanice de ridicare si
cuplare la gura de descarcare a acestora.

-Colectarea prin schimb de recipienti: acest sistem consta in schimbarea

recipientilor plini, din punctele de precolectare cu altii goi, dupa ce in prealabil au
fost spalati. Sistemul se aplica si la noi in tara pentru colectarea in conteinere.
Colectarea prin schimb de pubele este mai dificil de realizat, ceea ce fade sa nu fie
prea raspandita in strainatate si nici la noi.

-Colectarea in saci consta de fapt tot in schimb de recipienti ca si la sistemul de

mai sus, cu deosebire ca sacii nu mai sunt recuperati. De regula sacii sunt de
hartie sau de material plastic.

Caracterisiticile tehnice:

-capacitatea benei este de10,5 m³;

-capacitatea minima de incarcare este de 20 m³ ;

-deseuri cu densitatea de 0,35 t/m³ in pubela;

-masa proprie a masinii este de 8,99 t;

-incarcatura utila este de 7 tone;

-dimensiunea de gabarit este de: L=7,55 m

l=2,53 m

h=2,93 m

garda de sol este egala cu 0,35m

-indicele de compactare este cuprins intre:1,8÷4

-timpul de golire a benei este de 7 minute;

-timpul de golire a unei pubele este de 0,015h;

-coeficientul de utilizare a parcului este cuprins intre 0,7÷0,9;si este nota ci litera
¨C¨.

-viteza de la un punct de colectare la altul este de 5 km/h;

-viteza de transport in plan este cuprinsa intre 20÷25 km/h;

-viteza de mers in gol este de 40 km/h;

-numarul de pubele la un punct de colectare este 6;

-distanta medie de la un punct de colectare la altul este de 50 m;

N=Q´zi = 292,5 =3,93≈4 masini

n*Pο*γ*C 74,42

Q=cantitatea zilnica de deseuri;

N=numarul de autogunoiere
Q´zi=1,2÷1,4*Qzi=1,3*225=292,5 t/zi;

Q´zi=1,3

n=numarul de ore de lucru intr-o zi

n=8;10;12

n=8

Pο=productivitatea orara;

Pο=Gu =30 = 37,97

T 0,79

Gu=capacitatea de incarcare(umplere);

T=timpul unui ciclu;

γ=greutatea volumetrica a deseurilor

γ=0,35÷0,5

γ=0,35

C=coeficientul de utilizare a parcului auto

C=0,7÷0,9

C=0,7

T=Tînc+ttplin+tdesc+ttgol=0,36+0,22+0,08+0,13=0,79;

Tînc=timp incarcare;

ttplin=timp transport plin;

tdesc=timp descarcare;

ttgol=timp transport gol;

Tînc este alcatuit din 2 timpi:

-timpul de incarcare propriu-zis;

-timpul de transport de la un punct de incarcare la altul;tînc=numar pubele*tînc

pentru o pubela =6*0,015=0,09

Tînc=tînc+ttr umplere=0,09+0,27=0,36

Numar de pubele=capacitatea de incarcare = 30 =150 pubele

Volumul unei pubele 0,2

Volumul unei pubele=0,2 m³=200 l;

Distanta =distanta de la un punct la altul * un puncte(opriri)= 1,25 = 0,25m

Numar puncte=numar pubele total =150 = 25

Cate pubele intr-un pct 6ttr umplere= distanta de la un pct la altul

= 0,25*25 =0,27h viteza umplere 23ttplin=distanta = 5 =0,22h; volum tplin
23ttgol=distanta = 5 =0,13h; volum tgol 40tdesc=0,08h

Grosimea geomembranei:

g=P*X (tgδN+tgδL)=24*0,5(0,5+0,32)=12 *0,82=0,40m

cosβ*σadm 0,82*30 24,6

P=presiunea exercitata se determina astfel: P=γ*H=1,2*20=24

γ=1,1÷1,3 t/m³

γ=1,2t/m³

X=distanta de mobilizare a geomembranei

X=0,4÷0,6m

X=0,5 m

β=unghiul de taluz

β=30÷40°

β=35°

cosβ=0,82

σadm=rezistenta admisibila a geomembranei

σadm=30÷40 MPa

σadm=30MPa

δN=unghiul de frecare dintre geomembrana si geotextil

tg27°=0,5

δL=unghiul de frecare dintre geomembrana si terenul de fundatie

tg18°=0,32

Volumul bazinului de stocare a levigatului:

Bazinele de stocare a levigatului trebuie sa inmagazineze debit levigat in luna cu

debit maxim pentru 2 zile.

V=Qmax*2=8 950,4*2=17 900,8 zile/m³

m=2
Hbazin=1,4÷1,6 m

Hbazin=1,5 m

S=V =17 900,4 =5 966,8 m²

m*H 2*1,5

Calculul static si de rezistenta determina grosimea peretelui din beton de o

anumita clasa.

Determinarea suprafetei de armatura.

Calculul se face pentru ipotezele:

-bazin ingropat plin

-bazin ingropat gol

Incinerare
 1.Descrierea statiei de incinerare:

Staţiile de incinerare a reziduurilor menajere, trebuie proiectate astfel încât să

se respecte fluxul tehnologic stabilit, în conformitate cu calitatea şi cantitatea
acestora. Intrarea în staţia de incinerare, autovehiculele care transportă
reziduurile menajere sunt cântărite şi înregistrate în registrul existent la cabina de
poartă.

a. Alimentarea incineratorului.:
 Reziduurile menajere preluate de regulă cu greiferul polip din buncărul de
recepţie, sunt introduse în pâlnia de alimentare a incineratorului.

Pâlnia de alimentare, de obicei de forma unui trunchi de piramidă cu baza

mare în sus, trebuie să fie suficient de bine dimensionată, pentru a preveni
eventualele deversări în timpul alimentării cu graifărul. Pereţii pâlniei trebuie să
aibe o pantă suficient de mare, pentru a permite descărcarea uşoară a
reziduurilor menajere în incinerator. Gâtul pâlniei de alimentare trebuie să fie
vertical sau cu pante foarte mari, pereţii acestuia trebuind să fie îmbrăcaţi în tablă
suficient de groasă pentru a permite o alunecare uşoară. Coborârea
reziduurilor în incinerator se face gravimetric, dimensiunile pâlniei de alimentare
trebuind să fie suficient de mari pentru a permite introducerea reziduurilor în
incinerator. Înălţimea acesteia este de obicei de 1–1,5m, în funcţie de importanţa
incineratorului.

Pâlnia trebuie să asigure atât o alimentare regulată a incineratorului şi o

rezervă între două alimentări succesive, cât şi o etanşare a incineratorului, pentru
a nu permite intrarea aerului sau ieşirea gazelor de ardere.

Pâlnia de alimentare mai este prevăzută cu:

– dispozitiv de etanşare pentru izolarea cuptorului în timpul unei opriri, care

pot fi de forma unor şibăre sau sectoare pivotante. Etanşarea trebuie să fie foarte
bună, pentru a evita ieşirea prafului în timpul încărcării pâlniei;

–indicator de temperatură;

– indicator de nivel a reziduurilor menajere din pâlnie prevăzute cu

dispozitive de alarmă când se atinge nivelul minim de la bază.

b. Grătarul şi anexele sale.

Incineratoarele moderne sunt compuse în principal din grătare şi dintr–o serie de
dispozitive care asigură condiţiile optime pentru arderea cât mai completă a
reziduurilor.

Acest ansamblu (grătar şi anexe) trebuie să aibă următoarele funcţiuni principale,

care în funcţie de tipul grătarului sunt asigurate parţial sau în totalitate:

– introducerea reziduurilor menajere în incinerator;

– suport pentru deşeuri sau alt combustibil;

– avansarea reziduurilor menajere in incinerator;

– răsturnarea deşeurilor în vederea unei bune combustii.

Aceste operaţii sunt asigurate în mod diferit de un sistem sau altul de grătar.
Principalele tipuri de grătare utilizate pentru incinerarea reziduurilor menajere
sunt:

– grătare fixe;

– grătare basculante;

– grătare suprapuse;

– grătare mobile în mişcare continuă.

c . Camera de combustie.

Este o construcţie aşezată deasupra grătarului şi are următoarele roluri:

– de a permite un amestec intim între aerul secundar introdus deasupra

grătarului şi gazele imperfect arse, pentru a asigura o ardere cât mai complet
posibilă;

– preâncălzirea prin ardere a reziduurilor proaspete, pentru a le usca şi

pentru a menţine prin inerţia sa termică o temperatură suficientă, pentru o bună
combustie a gazelor .Această parte a cuptorului expusă la o temperatură înaltă de
900–1000 C trebuie să fie protejată cu materiale foarte rezistente la căldură şi la
şocuri mecanice. Acoperirea pereţilor camerei de combustie se face , în general,
cu cărămidă refractară sau cu beton refractar preparat cu ciment aluminos.

Rezistenţa la acţiunea agresivă a cenuşei şi zgurii este foarte importantă,

deoarece se pot forma la contactul cu acestea, fuziuni licale care pot merge pâna
la distrugerea pereţilor.

Pereţii camerei de combustie pot fi construiţi în mai multe feluri, după

importanţă şi gradul de izolare cerut. În cele mai multe cazuri se obişnuieşte ca
sub stratul refractar menţionat , să se prevadă unul sau două straturi izolante
executate din: cărămizi de diatomotă, azbest, beton izolant, vată minerală etc.
protejate cu o plasă de sârmă sudată.

Volumul camerei de combustie poate fi determinat pornind de la încărcarea

calorifică admisă, care pentru deşeuri menajere este cuprinsă între 80 000–150
000 kcal/m şi oră. Funcţie de acest volum cuptorul poate avea una sau două
camere de combustie.

Forma camerei de combustie şi repartiţia duzelor de aer secundar, au o

mare importanţă pentru realizarea unui amestec intim între gazele de ardere şi
aer. Bolţile focarului au de asemenea o importanţă mare pentru uscarea
deşeurilor prin radiaţie şi pentru regularizarea combustiei.

Când se face recuperarea căldurii, camera de combustie se realizează în

general cu ecran de apă pentru a absorbi radiaţiile, ceea ce are ca efect
diminuarea excesului de aer necesar şi îmbunătăţirea randamentului.

Extragerea şi tratarea zgurii şi cenuşii :

Scopul principal urmărit prin realizare dispozitivelor pentru extragerea zgurii şi

cenuşii este de a le răci şi de ale scoate din incinerator, menţinând focarul liber. În
cele mai multe cazuri răcirea zgurii şi cenuşii se face prin introducerea acestora în
apă, proces care dă naştere unori vapori de apă destul de încărcţi în pulberi fine.
Temperatura reziduurilor de ardere la ieşirea din incinerator este cuprinsă de
regulă între 200 şi 700.

Cele mai utilizate dispozitive de extragere a zgurii şi cenuşii sunt:

– dispozitive cu împingere intermitentă, unde cenuşa şi zgura sunt

deversate într–o incintă plină cu apă, racordată la incinerator , cu ajutorul unui
sistem de impingere alternativă a acestora către un plan înclinat de forma unei
rigole de unde cad de pe o bandă care le evacuează în depozitul de zgură;

– dispozitive cu extragere continuă car e sunt formate din nişte jghiaburi

metalice sau din beton armat. În aceste jghiaburi culisează extractoare cu lanţ
care ridică zgura şi cenuşa pe un plan înclinat şi le descarcă în vehicole saupe
benzi transportoare cu care acestea sunt trimese în depozit.

Tratarea reziduurilor de ardere se face în scopul valorificării în condiţiuni

mai bune a acestora sau pentru a recupera fierul. Pentru depozitarea deşeurilor
de la incinerare pot fi adoptate mai multe soluţii, potrivit condiţiilor stabilite prin
proiectare şi anume:

– stocarea temporară (câteva ore) în buncăre speciale, de unde se preia zgura şi

cenuşa cu autocamioane sau vagoane şi se trimet la o haldă exterioară sau la un
alt loc de valorificare;

– stocarea în bazine de decantare de unde sunt extrase cu poduri rulante şi

trimese de asemenea în locurile de stocare sau la valorificare;

– stocarea pe platforme exterioare prevăzute cu un sistem de drenaj pentru

evacuarea apei. Aceste platforme trebuie să fie împrejmuite şi eventual
acoperite ;

În medie cantitatea de zgură şi cenuşă rezultată din arderea reziduurilor

menajere reprezintă cca. 25–40% în greutate şi 10–15% în volum din cantitatea de
deşeuri incinerate.
 Temperatura de fuziune a zgurei şi cenuşii este de aproximativ 1 100–1 200C,
ceea ce explică limita maximă a temperaturii admise în camera de combustie şi
care este 900–1 000C.

Depăşirea acestor temperaturi poate crea neplăceri mari în funcţionarea

incineratorului şi anume:

– transformarea cenuşii volante într–o pastă, care se solidifică pe canalele

de fum şi pe ţevile cazanului, provocând o micşorare a secţiunii de trecere a
gazelor de ardere şi o creştere a rezistenţei de transfer a energiei calorice;

– formarea de blocuri de zgură în masa reziduurilor supuse incinerării care

au inconvenientul de a îngloba în ele deşeuri incomplet arse, impiedicând
realizarea unui amestec normal pentru asigurarea arderii complete;

– blocarea grătarelor datorită vitrificării zgurii şi cenuşii ca urmare a răcirii

cu aer a acestora.

Densitatea zgurii este de 0,9–1,1t/m la ieşirea din baia de răcire şi de1,1–

1,3t/m în stare uscată şi afânată. Procentul de umiditate este foarte variabil în
funcţie de metoda adoptată pentru răcire, însă valorile sunt cuprinse între 10 şi
20% după o perioadă de stocare umiditatea micşorându–se.

Aerul necesar incinerării reziduurilor menajere este introdus sub formă de:

– aer primar, sub grătare;

– aer secundar în camera de combustie;

– aer terţiar sau de răcire a gazelor de ardere.

În circuitul aerului din incinerator sunt necesare următoarele instalaţii:priză de

aspiraţie,instalaţii pentru preâncălzirea aerului şi ventilatoare de aer primar,
secundar şi terţiar.

Priza de aspiraţie a aerului este amplasată în buncărul de recepţie, în

vederea punerii într–o uşoară depresiune a acestuia, pentru a împiedica ieşirea
prafului şi a mirosurilor în exterior.
 Priza de aer trebuie să fie amplasată cât mai sus posibil, pentru a evita
intrarea unor deşeuri uşoare în tubul de aspiraţie sau a bloca grătarul de protecţie
al acesteia. Dimensionarea prizei de aer se face destul de larg la viteze de cca. 1–2
m/s.

Ventilatoarele de aer dintr–o staţie de incinerare a reziduurilor, nu diferă

practic de cele care funcţionează cu alt combustibil, diferenţa constând în
cantitatea de aer în exces ce trebuie asigurată în acest caz.

d. Electrofiltre.

Electrofiltrele constituie sistemul cel mai eficace de filtrare a gazelor de ardere,

fiind montate în general la staţiile de incinerare de capacitate mare, unde
concentraţia de suspensii admisă este sub 150 mg/Nmc

Electrofiltrele sunt construite din una sau mai multe camere în care sunt
montate o serie de plăci despărţite prin interspaţii în sensul de curgere a gazelor
de ardere.Între aceste plăci se găsesc fire întinse sau bare, racordate la o sursă de
curent continuu de înaltă tensiune (11 000–50 000V), plăcile

constituind masa. Gazele cu suspensii trec prin câmpul electric creat între bare şi
plăci iar particulele în suspensie încărcate electric sunt atrase către plăci, fiind
apoi precipitate şi depuse în pâlnia situată la baza electrofiltrului , de unde
evacuarea se face la anumite intervale, în funcţie de gradul de umplere al
acestuia. Curăţirea plăcilor şi a barelor se face prin vibrare.

e. Coşul de fum.

Utilizat în toate centralele termice, coşul de fum este foarte cunoscut pentru
rolul său principal, de a asigura evacuarea gazelor de ardere şi de a permite
dispersia acestora în atmosferă la o astfel de înălţime, încât procentul de gaze
poluante la sol să se înscrie în limitele admise.

Dimensionarea coşului de fum din punct de vedere al rezistenţei trebuie să

se facă ca şi la alte construcţii de înălţime mare.
 2.Calcul :

a.Puterea calorifica a deseurilor

Metode :

-metoda experimentala :cu un dispozitiv,aparat numit bomba calorimetrica(este

tot un aparat foarte costisitor) ;

-metoda empirica :

Pc=1﴾nı*pı+n 100)