I.

CINEMATICA PUNCTULUI MATERIAL

1. Mişcări ı̂n linie dreaptă

Într-o mişcare rectilinie a unui punct material P, pentru care legea
MMSM I - LABORATOR #4 de mişcare este x = x(t), x : I → R, x ∈ C 2 (I ), I ⊂ R− interval,

Lect. Dr. Raisa Paşcan

Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti, România

E-mail: pascanraisa@yahoo.com
Figure: Legea de mişcare

viteza şi aceleraţia punctului se calculează cu formulele

v (t) = ẋ(t)
(1)
a(t) = ẍ(t)

Laborator Laborator

PROBLEMA #1 Un punct material P(x) se mişcă pe axa Ox,

Într-o mişcare rectilinie şi uniformă viteza este constantă, i.e.
v (t) = v0 = const. Legea de mişcare ı̂n acest caz se exprimă liniar
ı̂n raport cu t, i.e. x(t) = v0 t + x0 , unde x0 este distanţa iniţială.
Într-o mişcare rectilinie şi uniform variată a unui punct material
P, acceleraţia este constantă, i.e. a(t) = a0 = const. Legea de
mişcare ı̂n acest caz este pătratică ı̂n raport cu t, i.e.
1
x(t) = a0 t 2 + v0 t + x0
2 (2)
v (t) = a0 t + v0
Dacă a0 > 0 mişcarea se numeşte uniform accelerată, iar dacă
a0 < 0 mişcarea se numeşte uniform ı̂ncetinită.
abscisa lui fiind egală cu x(t) = t 3 − 5t 2 + 3t + 4, t ≥ 0.
a) Determinaţi distanţa de la origine de la care punctul ı̂ncepe să
se mişte;
b) Determinaţi când punctul se mişcă ı̂n sensul pozitiv al axei
Ox, respectiv ı̂n sensul contrar. Specificaţi atât poziţiile
punctului, cât şi timpii parcurşi, ı̂n momentele de oprire;
c) Determinaţi când mişcarea este accelerată, respectiv
ı̂ntârziată.
d) Simulaţi ı̂n Python mişcarea punctului pe intervalul de timp
[0; 4, 5]. Afişaţi pe grafic ı̂n timp real, odată cu deplasarea
punctului, valorile curente ale vitezei şi ale acceleraţiei. Ce
observaţi?

Laborator Laborator
 PROBLEMA #3 Două mobile M1 şi M2 se mişcă ı̂n linie dreaptă
PROBLEMA #2 Un punct material P(x) se mişcă astfel ı̂ncât
unul către altul. Primul pleacă din A, cu o mişcare uniformă cu
abscisa x(t), x(·) : I → R, de clasă C 2 (I ) verifică ecuaţia:
viteza v1 , iar al doilea pleacă din B, ı̂n acelaşi moment cu M1 ,
x
ẍ = ksin (3) către A, şi are o mişcare uniform accelerată, cu viteza iniţială v2 şi
a acceleraţia a. Ştiind că AB = d, să se afle locul de ı̂ntâlnire şi
√ timpul ı̂n care mobilele se ı̂ntâlnesc. Simulaţi ı̂n Python mişcarea
a) Să se afle legea de mişcare, ştiind că x(0) = aπ, ẋ(0) = 2 ak, celor două puncte până la momentul ı̂ntâlnirii.
unde k, a sunt constante fizice date.
b) Simulaţi ı̂n Python mişcarea punctului pe intervalul [0, 6],
folosind formula (4). Constantele fizice: a = 1, k = 1.
c) Rezolvaţi numeric ı̂n Python ecuaţia (3) ı̂mpreună cu
condiţiile iniţiale.
Răspuns:  s  Răspuns: Timpul şi locul ı̂ntâlnirii sunt
k
t p
x(t) = 4a arctg e a 

(4) −(v1 + v2 ) + (v1 + v2 )2 + 2ad
t∗ =
a
x(t ∗ ) = v1 t ∗

Laborator Laborator

2. Mişcări ı̂n spaţiu/plan

Indicaţie la PROBLEMA #3
1. Datele problemei: v1 = 5, v2 = 4, a = 1, d = 20;
2. Se definesc funcţiile x = x(t) si y = y (t);
3. Se scrie formula pentru t ∗ ;
4. Discretizati intervalul de variaţie pentru t ∈
5. Animaţi mişcarea celor două puncte până ı̂n momentul
ı̂ntâlnirii.
2.1. Legea de mişcare, viteza şi acceleraţia.
Dacă un punct material P se mişcă pe o traiectorie de ecuaţie
~r = ~r (t) = ~x (t)~i + y (t)~j + z(t)~k, x(·), y (·), x(·) : I → R,
x(t), y (t), z(t) ∈ C 2 (I ), atunci viteza şi acceleraţia lui P se
calculează conform formulelor:
~v (t) = ~r˙ (t) = ẋ(t)~i + ẏ (t)~j + ż(t)~k
(5)
~a(t) = ~¨r (t) = ẍ(t)~i + ÿ (t)~j + z̈(t)~k
[0, t ∗ ];
2.2. Elementul de arc. Lungimea arcului de curbă.
Elementul de arc se defineşte conform formulei:

ds =k d~r k=k ~r 0 (t) k dt (6)

Numărul v (t) =k ~r 0 (t)

k se numeşte viteza punctului P la
momentul t. Din relaţia (6) conchidem că s 0 (t) =k ~r 0 (t) k .
Laborator Laborator
 _ Demonstraţie:
Lungimea arcului de curbă AB, unde A(t = a), B(t = b) sunt două
s
Z  Z 
puncte de pe curbă, se calculează astfel:
~ 0 (s) k ds  = s
   
` _ =  _ ds  =  kρ
Z  Z b  AB AB 0
k r 0 (t) k dt 
   
` _ =  _ ds  = 
AB AB
Z b q
a
 Propoziţie
Orice curbă netedă, (C : ~r = ~r (t), t ∈ I cu ~r 0 (t) 6= ~0, ∀t ∈ I ) poate
 
=  (x 0 (t))2 + (y 0 (t)2 ) + (z 0 (t))2 dt  (7)
a avea o parametrizare naturală.

2.3. Parametrizarea canonică (sau naturală) a curbei. Demonstraţie: Fie I = [a, b], A(t = a), B(t = b) şi M(t) ∈ C,
_
dρ
~ t ∈ (a, b) un punct oarecare care parcurge arcul de curbă AB ı̂n
Fie C : ~r = ρ
~(s), s ∈ J. Dacă k k= 1, ∀s ∈ J, se spune că C are
ds sens pozitiv. Definim funcţia u = s(t) prin
o parametrizare canonică.
Z Z t
Propoziţie s(t) := ` _ = _ ds = k ~r 0 (t) k dt (8)
AM AM a
Fie C : ~r = ρ
~(s), s ∈ J a.ı̂. 0 ∈ J şi A(0), B(s) ∈ C, s > 0. Atunci
_
Din s 0 (t) =k ~r 0 (t) k> 0 rezultă că funcţia u = s(t) este o funcţie
lungimea arcului AB, ` _ = s.
AB strict crescătoare. Cum s(·) este continuă, rezultă că funcţia
s(·) : [a, b] → Im(s) este inversabilă, deci ∃ s −1 : Im(s) → [a, b]
Laborator Laborator

astfel ı̂ncât s −1 (s(t)) = t. În urma derivării ı̂n raport cu t se Propoziţie

obţine: Fie C : ~r = ρ
~(s), s ∈ J o curbă netedă şi biregulată parametrizată
1
(s −1 (u))0 · s 0 (t) = 1 ⇒ (s −1 (u))0 = 0 (9) canonic (~ ρ 0 (s) 6= 0 şi ρ
~ 0 (s) × ρ
~ 00 (s) 6= 0). Atunci
s (t)
~τ (s) = ρ~ 0 (s) (11)
Atunci ~r = ~r (t) = ~r (s −1 (u)) = ρ
~(u). ~ 0 (s) × ρ
ρ ~ 00 (s) ~ 00 (s)
ρ
~
β(s) = ~ν (s) = , ∀s ∈ J (12)
Mai mult kρ ~ 00 (s) k ~ 00 (s) k
kρ

1 0 (t)
k ~r k
~ 0 (u) k=k ~r 0 (t)(s −1 (u))0 k=k ~r 0 (t) ·
kρ k= =1
s 0 (t) k ~r 0 (t) k Demonstraţie: Ţinând cont că ~r = ρ ~(s) este o parametrizare
canonică a curbei C, deci k ρ ~ 0 (s) k= 1 expresia lui ~τ (s) rezultă
2.4. Triedrul lui Frénet imediat. Mai mult, dacă derivăm relaţia ρ ~ 0 (s) · ρ~ 0 (s) = 1 se
Fie C : ~r = ~r (t), t ∈ I o curbă netedă şi biregulată (~r 0 (t) 6= 0 şi ρ 0 (s) · ρ
obţine 2~ ~ 00 (s) = 0, deci vectorii ρ
~ 0 (s) şi ρ
~ 00 (s) sunt
~r 0 (t) × ~r 00 (t) 6= 0). Se defineşte ı̂n fiecare punct M(t) ∈ C triedrul ortogonali. Astfel că:
~
Frénet reperul notat prin {M(t), ~τ (t), ~ν (t), β(t)} astfel:
~ 0 (s) × ρ
kρ ~ 00 (s) k =k ρ
~ 0 (s) kk ρ
~ 00 (s) k sin^(~
ρ 0 (s), ρ
~ 00 (s))
~r 0 (t) ~ ~r 0 (t) × ~r 00 (t) ~ ~ 00 (s) k
=k ρ
~τ (t) = , β(t) = , ~ν (t) = β(t)×~
τ (t)
k ~r 0 (t) k k ~r 0 (t) × ~r 00 (t) k
(10) ~
iar din relaţia (10)2 rezultă expresia pentru β(s).
Laborator Laborator
 PROBLEMA #4 Fie


x = 2 cost

Mai mult, conform (10)3 rezultă C: y = 2 sint , t ∈ [0, 10]

z = 10t

~ × τ (s)
~ν (s) = β(s) ~
~ 0 (s) × ρ
ρ ~ 00 (s) ~ 0 (s) × (~
ρ ρ 00 (s) × ρ~ 0 (s)) 1. Să se calculeze simbolic parametrizarea canonică a curbei C.
= ×ρ ~ 0 (s) =
kρ ~ 00 (s) k kρ~ 00 (s) k
2. Să se reprezinte grafic curba C, folosind atât reprezentarea
~ 00 (s) ~ 0 (s)
 

 ρ ρ 
parametrică dată ı̂n enunţ, cât şi parametrizarea canonică
~ 0 (s) · ρ~ 00 (s) ρ ~ 0 (s) · ρ~ 0 (s) 

 ρ ~ 00 (s)
ρ calculată simbolic. În primul caz se va considera intervalul
= = (13)
kρ ~ 00 (s) k kρ~ 00 (s) k t ∈ [0, 10], iar ı̂n al doilea caz intervalul u ∈ [s(0), s(10)],
unde ~r = ρ~(u) reprezintă parametrizarea canonică.
3. Să se calculeze simbolic triedrul lui Frénet şi să se simuleze
deplasarea punctului curent M(u) pe curba C la care se
ataşează baza formată din vectorii τ (u), β(u), ν(u),
u ∈ [s(0), s(10)]. Pentru reprezentarea unui vector ı̂n spaţiu se
va folosi funcţia quiver .
Laborator Laborator

PROBLEMA #5 Fie curba C dată parametric prin:

2.5. Formulele lui Frénet - Serret

t
x = e cos(t)
 Teoremă
C : y = e t sin(t) , t ∈ [0; 1, 6] Fie o curbă dată sub forma parametrizată C : ~r = ρ
~(s), s ∈ J,

z = et kρ~(s) k= 1. Reperul lui Frénet satisface următoarea ecuaţie:


1. Să se calculeze simbolic parametrizarea canonică a curbei C. 

~τ
 
0 K(s) 0

~τ

d 
2. Să se reprezinte grafic curba C, folosind atât reprezentarea ~ν  =  −K(s) 0 T (s)   ~ν  (14)
ds
parametrică dată ı̂n enunţ, cât şi parametrizarea canonică β~ 0 −T (s) 0 β~
calculată simbolic. În primul caz se va considera intervalul
unde |K(s)| =k ~τ 0 (s) k se numeşte curbura ı̂n punctul M(s) ∈ C,
t ∈ [0; 1, 6], iar ı̂n al doilea caz intervalul u ∈ [s(0), s(1, 6)],
iar |T (s)| =k β~ 0 (s) k se numeşte torsiunea ı̂n M(s). Mai mult,
unde ~r = ρ ~(u) reprezintă parametrizarea canonică. 1 1
R(s) = şi T (s) = se numesc raza de curbură, respectiv
3. Să se calculeze simbolic triedrul lui Frénet şi să se simuleze K(s) T (s)
deplasarea punctului curent M(u) pe curba C la care se raza de torsiune.
ataşează baza formată din vectorii τ (u), β(u), ν(u),
u ∈ [s(0), s(1, 6)].
Laborator Laborator
 ~
Demonstraţie: Fie Q matricea formată din versorii {~τ , ~ν , β}
dispuşi pe linii, i.e. 
0 K 0

dQ T 
Q = −K 0 T 
   
~τ τ1 τ2 τ3
ds
Q =  ~ν  =  ν1 ν2 ν3  (15) 0 −T 0
β~ β1 β2 β3
~
Orice vector din R3 se poate rerezenta ı̂n raport cu baza {~τ , ~ν , β},
~ formează o bază ortonormată,
Întrucât matricea vectorii {~τ , ~ν , β}
ı̂n particular
matricea Q este ortogonală, i.e. QQ T = I3 . Dacă derivăm această  0 
~τ
relaţie ı̂n raport cu s se obţine: d
Q =  ~ν 0  = AQ.
ds ~0
d dQ T dQ T dQ T dQ T β
QQ T = 0 ⇒


Q +Q =0 ⇒ Q = −Q
ds ds ds ds ds
Din relaţia
Pe de altă parte dQ T dQ T
Q +Q =0
dQ T
T dQ
T dQ T ds ds
Q =Q =− Q rezultă
ds ds ds
dQ T
de unde rezultă că matricea Q este antisimetrică, deci aceasta dQ T
ds AQQ T + Q =0
se reprezintă prin intermediul a doi parametri K şi T astfel: ds
Laborator Laborator

sau
 
   a1 a2 a3 
0 K 0
dQ T unde (~a, ~b, ~c ) =  b1 b2 b3 
 
dQ T 
A = −Q = Q = −K 0 T  (16)  c1 c2 c3 
ds ds
0 −T 0
Demonstraţie: Temă.
obţinem astfel formula (14). Din relaţia ~τ 0 (s) = K(s)ν(s) rezultă
|K(s)| =k ~τ 0 (s) k . Deasemenea, conform relaţiei Teoremă
β~ 0 (s) = −T (s)ν(s) rezultă |T (s)| =k β~ 0 (s) k . Fie curba dată prin ecuaţia vectorială C : ~r = ~r (t), t ∈ I , curbă
biregulată pentru orice t ∈ I , ~τ , ~ν , β~ versorii triedrului Frénet
Propoziţie ı̂ntr-un punct oarecare al curbei P(t) ∈ C. Atunci
Fie o curbă dată sub forma parametrizată C : ~r = ρ
~(s), s ∈ J,
kρ~(s) k= 1. Atunci curbura şi torsiunea se exprimă astfel:     
~τ 0 K(t) 0 ~τ
d 
~ 00 (s) k
K(s) =k ρ (17) ~ν  =k ~r 0 (t) k  −K(t) 0 T (t)   ~ν  (19)
dt
2 3 β~ 0 −T (t) 0 β~
( ddsρ~ , dds ρ2~ , dds ρ3~ )
T (s) = d 2ρ
~
(18)
k ds 2
k2

Laborator Laborator
 2.6. Componentele vitezei şi acceleraţiei faţă de triedrul lui
Frénet.
Propoziţie
Fie curba C : ~r (t) = x(t)~i + y (t)~j + z(t)~k.
Fie curba dată prin ecuaţia vectorială C : ~r = ~r (t), t ∈ I , curbă
~r 0 (t)
biregulată pentru orice t ∈ I , ~τ , ~ν , β~ versorii triedrului Frénet Pornind de la formula ~τ = se obţine
k ~r 0 (t) k
ı̂ntr-un punct oarecare al curbei P(t) ∈ C. Atunci
~v (t) = v (t)~τ (t), vτ = v (t), vν = 0, vβ = 0. (22)
k ~r 0 (t) × ~r 00 (t) k p
K(t) = (20) unde v (t) = x(t)2 + y (t)2 + z(t)2 . Mai mult, derivând viteza
k ~r 0 (t) k3
obţinem reprezentarea acceleraţiei
(~r 0 (t), ~r 00 (t), ~r 000 (t))
T (t) = (21)
k ~r 0 (t) × ~r 00 (t) k2 ~a(t) = ~v 0 (t) = v 0 (t)~τ (t) + v (t)~τ 0 (t)
= v 0 (t)~τ + v 2 (t)K(t)~ν (t) (23)
v 2 (t)
aτ = v 0 (t), aν = , aβ = 0
R(t)

Laborator Laborator

Problema #6 Mişcarea unui punct material M(t) este dată prin II. DINAMICA PUNCTULUI MATERIAL
ecuaţiile parametrice:
 Fie ~r = ~r (t) legea de mişcarea a unui punct material P(t) de masă
2 m. Atunci conform legii a doua a lui Newton deducem că
x = 3t

y = t3 (24)
m~a = F~ (25)

z = 6t, t ≥ 0

unde F~ este forţa care acţionează asupra punctului material.
1. Să se reprezinte grafic curba pentru t ∈ [0, 2]. Problema #7 Dintr-un punct O se trage un proiectil P, care se
~0 a
poate asimila cu un punct material de masă m. Viteza iniţială V
2. Să se afle simbolic punctele traciectoriei ı̂n care modulul
acestuia face cu axa Ox unghiul α. La distanţa egală cu b se
vitezei este k ~v k= 9.
găseşte ţinta.
3. Să se afle simbolic curbura K(t), raza de curbură R(t), ~0 k şi
1. Să se deducă ecuaţiile de mişcare ı̂n funcţie de V0 =k V
torsiunea T (t), raza de torsiune T (t), componenta
α. Se va neglija rezistenţa aerului.
tangenţială a vitezei, vτ (t), componenta tangenţială a
acceleraţiei, aτ (t) şi componenta normală a acceleraţiei, aν (t). 2. Să se afle relaţia pe care o satisface b şi V0 ı̂ncât să fie
asigurată existenţa unghiului α cu proprietatea ca proiectilul
4. Să se reprezinte ı̂ntr-o figură nouă graficele razei de curbură şi
să lovească ţinta. Să se demonstreze că există două unghiuri
razei de torsiune.
α1 , α2 complementare cu această proprietate;
Laborator Laborator

3. Să se simuleze mişcarea proiectilului pâna ı̂n momentul
atingerii ţintei. Să se construiască punctul ţintă de coordonate
(b, 0). Date numerice:
b = 1km, V0 = 360km/s, g = 9, 8m/s 2 .
Laborator
Problema #9 Un avion supersonic zboară deasupra Pământului la
ı̂nălţimea h, cu viteza orizontală constantă V1 . Dintr-o baterie
antiaeriană B se trage un proiectil cu viteza V0 asupra avionului ı̂n
momentul ı̂n care avionul trece pe deasupra acestei baterii.
1. Să se scrie legile de mişcare ale proiectilului;
2. Să se calculeze timpul ı̂ntâlnirii t ∗ , unghiul α pe care
proiectilul trebuie sa-l facă cu axa Ox la momentul iniţial,
astfel ı̂ncât proiectilul să atingă avionul. Să se pună ı̂n
evidenţă condiţia pe care V0 trebuie sa o satisfacă.
3. Să se simuleze mişcarea avionului şi al proiectilului ı̂n acelaşi
timp până ı̂n momentul impactului. Datele numerice sunt:
h = 20km, V1 = 1440km/h.
Laborator
Problema #8 Un avion P, zburând la ı̂nălţimea h, trebuie să
lovească ţinta terestră T . Avionul zboară orizontal cu viteza V0
constantă.
1. Să se stabilească problemele Cauchy pe care x(·), y (·) le
verifică. Asupra proiectilului actioneză doar forţa gravitaţiei;
2. La ce distanţă x ∗ ı̂n stânga ţintei trebuie să lanseze
proiectilul? Dupa cât timp t ∗ de la lansarea proiectilului se va
atinge ţinta?
3. Să se simuleze mişcarea proiectilului pentru următoarele date
numerice: h = 1km, V0 = 360km/h, g = 9.8m/s 2 , t ∈ [0, t ∗ ].
Laborator
III. PROBLEMA ÎNTÂLNIRII (sau ŞOARECELE ŞI
PISICA)
Fie punctul P1 care se mişcă rectiliniu şi uniform cu viteza V1
constantă, V1 =k V~1 k . Punctul P2 se mişcă cu viteza V ~2 cu
modul constant, i.e. k V ~2 k= V2 = const şi traiectoria punctului
P2 este mereu ı̂ndreptată ı̂n spre P1 . Se cere să se afle traiectoria
punctului P2 până ı̂n momentul ı̂ntâlnirii celor două puncte.
REZOLVARE: Fie R(P10 , e~1 , e~2 ) un referenţial cu centrul
P10 = P1 (0). Vectorul e~1 este vectorul director al dreptei suport a
mişcării P1 , astfel că V~1 = V1 e~1 . Fie R∗ (P1 (t), ~ε1 , ~ε2 ) un
referenţial mobil ı̂n timp având originea P1 (t) şi ~ε1 = e~1 , ~ε2 = e~2 .
Punctul P2 ı̂şi ı̂ncepe mişcarea la momentul t = 0 din poziţia
−−−→ −−−→ −−−→
P20 = P2 (0). Vectorii P10 P2 (t), P10 P1 (t), P1 P2 (t) sunt vectorii de
poziţie ai punctelor: P2 (t), respectiv, P1 (t), P2 (t), ı̂n referenţialele
R, R şi respectiv R . ∗
Laborator
 Distanţa de la P10 la P1 este egală cu V1 t, astfel că
−−0−→
P1 P1 (t) = V1 t~
e1 . Fie X1 , X2 coordonatele punctului P2 ı̂n reperul
R, astfel că
−−0−→
P1 P2 (t) = X1 (t)~
e1 + X2 (t)~
e2 . (26)
Deasemenea, fie x1 , x2 coordonatele punctului P2 ı̂n reperul R∗ , de
unde
−−−→
P1 P2 (t) = x1 (t)~ε1 + x2 (t)~ε2 = x1 (t)~
e1 + x2 (t)~
e2 (27)

Din relaţia:
−−0−→ −−−→ −−−→
P1 P1 (t) + P1 P2 (t) = P10 P2 (t) ⇒ (28)
V1 t~
e1 + x1 (t)~
e1 + x2 (t)~
e2 = X1 (t)~ e2 ⇒
e1 + X2 (t)~ (29)
Figure: Problema ı̂ntâlnirii 
x1 (t) = X1 (t) − V1 t
(30)
x2 (t) = X2 (t)

Laborator Laborator

Viteza punctului P2 ı̂n referenţialul R se exprimă prin: sau via (30) rezultă sistemul:

~2 (t) = Ẋ1 (t)~

V e1 + Ẋ2 (t)~
e2 (31) V2 (X1 (t) − V1 t)



 Ẋ1 (t) = − q
Mai mult, V ~2 (t) este orientat mereu ı̂nspre P1 (t), i.e. 
 (X1 (t) − V1 t)2 + X 2 (t) 2
~2 (t) k −
V
−−→
P2 P1 (t). Rezultă V2 X2 (t)
(34)
Ẋ2 (t) = − q



(X1 (t) − V1 t)2 + X22 (t)

−−−→ 
~2 (t) = V2 P2 P1 (t) = q V2
V (−x1 e~1 − x2 e~2 ) (32)
−−−→
|P2 P1 (t)| x12 + x22 Pe de altă parte dacă derivăm ı̂n raport cu t relaţia (30) va rezulta

Ẋ1 (t) = ẋ1 (t) + V1
Prin urmare, din (31) şi (32) va rezulta (35)
Ẋ2 (t) = ẋ2 (t)
V2 x1 (t)


 Ẋ1 (t) = − q Combinând relaţiile (33) şi (35) se va obţine

x 2 (t) + x 2 (t) V x (t)
 
 ẋ1 (t) = −V1 − q 2 1

1 2
(33)

V2 x2 (t)

x 2 (t) + x 2 (t)

Ẋ2 (t) = − q
 
 1 2
 (36)
x 2 (t) + x 2 (t)


1 2
V2 x2 (t)
ẋ2 (t) = − q



x 2 (t) + x 2 (t)


1 2
Laborator Laborator
şi ţinând cont de faptul că x2 (t) > 0 deducem

 u̇x2 = −V1
V2 (39)
x1 (t)  ẋ2 = − √


 V2 1 + u2

 x2 (t)


 ẋ1 (t) = −V1 − s


 x1 (t) 2
 Împarţind relaţiile sistemului (39) se obţine
 +1
x2 (t) (37) du V1 dx2
 V2 √ = ⇒ (40)
1 + u2 V2 x2

ẋ2 (t) = − 


 s
x1 (t) 2

 
 V1
+1
 p
u + 1 + u 2 = (Cx2 ) V2 (41)


x2 (t)
√
Amplificând ı̂n (41) cu conjugata u − 1 + u 2 se obţine
Pentru integrarea sistemului (37) se va face următoarea schimbare V
− 1
p
de variabilă: u − 1 + u 2 = −(Cx2 ) V2 (42)
x1 (t) Din (41) şi (42) rezultă expresia necunoscutei u
u(t) = ⇒ ẋ1 (t) = u̇(t)x2 (t) + u(t)ẋ2 (t) (38)
x2 (t)  
1 V1 V
− 1
Introducând (38) ı̂n sistemul (37) rezultă sistemul diferenţial ı̂n u= (Cx2 ) V2 − (Cx2 ) V2 (43)
2
u(t) şi x2 (t), i.e.
Laborator Laborator

Derivând relaţia (43) ı̂n raport cu x2 obţinem Integrând relaţia de mai sus avem
V2 −V1
   V1 +V2

1 V1 V1
−1
V
− 1 −1
u 0 (x2 ) = C (Cx2 ) V2 + (Cx2 ) V2 ⇒ (44) 1  (Cx2 ) V2 (Cx2 ) V2 
2 V2 − = −t + t1 (45)
2C V1 + V2 V1 − V2
Din u 0 (t)x2 (t) = −V1 , folosind derivarea funcţiilor compuse,
rezultă u 0 (x2 )x20 (t)x2 (t) = −V1 .
unde t1 este o constantă de integrare.
Derivând pe u(x2 ) din (43) şi introducând ı̂n ultima relaţie se
Intruducând expresia pentru u ı̂n schimbarea de variabilă şi ţinând
obţine
const de x2 = X2 se obţin expresiile variabilelor x1 şi x2 versus
  variabila X2 .
1 V1 V1
−1
V
− 1 −1
Cx2 (Cx2 ) V2 + (Cx2 ) V2 x20 (t) = −V1 ⇒
  V1 +V2 −V1 +V2

2 V2 1
x1 = 2C (CX2 ) V2 − (CX2 ) V2

  (46)
1 V1 V1
−
V1
x2 = X2
(Cx2 ) V2 + (Cx2 ) V2 x20 (t) = −V1

2 V2
Reprezentarea (46) este o reprezentare parametrică a traiectoriei ı̂n
Prin separarea variabilelor se obţine
  raport cu reperul mobil R∗ , ı̂n care parametrul parametrizării este
1 V1 V
− 1 X2 .
(Cx2 ) V2 + (Cx2 ) V2 dx2 = −dt
2V2
Conform formulelor (30) via relaţia (45) se obţine reprezentare
Laborator Laborator
parametrică a traiectoriei ı̂n raport cu reperul fix R, ı̂n care
parametrul parametrizării este x2 . 2x10
Y2 − Y −1=0 (49)
x20
  V1 +V2 −V1 +V2

1
X1 = V1 t + 2C (Cx2 ) V2 − (Cx2 ) V2

(47)
V1
X2 = x2

unde Y = (Cx20 ) V2 , astfel că

Din (45) şi (47)1 se obţine sistemul din care vor rezulta constantele p x10
t1 , C . La momentul t = 0, x1 (0) = x10 = X10 , x2 (0) = x20 = X20 , Y1,2 = P ± P 2 + 1, unde P = (50)
x20
astfel că
V2 −V1
 " V1 +V2
#
 1 (Cx20 ) V2 (Cx 0 ) V2 Vom considera Y > 0, iar C se calculează conform formulei
 t1 = 2C − V21 −V2


V1 +V2
  (48)  s   V2
V1 +V2 −V1 +V2 2 V1
1  x10 x10
 1
 X10 = 2C (Cx20 ) V2 − (Cx20 ) V2


C= 0 0
+ 0
+ 1 (51)
x2 x2 x2
Din (48) rezultă:
Observaţie: Condiţia ca cele două puncte să se ı̂ntâlnească este
2x 0
 −V1

1 V1
1 ca x2 (t) = 0 şi această condiţie presupune t = t1 , deci t1 este chiar
x10 = Cx 0 (Cx20 ) V2 − (Cx20 ) V2 ⇒ 01 = Y − ⇒
2C 2 x2 Y momentul ı̂ntâlnirii.
Laborator Laborator

Implementare numerică a problemei ı̂ntâlnirii:

Metoda soluţiei analitice
1. Datele numerice: X10 = 1, X20 = 1, k = 3; V1 = 3, V2 = k ∗ V1 ;
2. Se calculează constanta C conform formulei (51);
3. Se calculeaza timpul ı̂ntâlnirii t1 conform formulei (48);
4. Se discretizează intervalul x2 ∈ [X20 , 0] cu 100 de noduri;
5. Se calculează t conform relaţiei (20);
6. Se calculează X1 , X2 conform formulelor (47);
7. Se simulează mişcarea punctelor până ı̂n momentul ı̂ntâlnirii.
Metoda numerica
1. Se parcurg paşii 1, 2, 3 conform metodei analitice;
2. Se rezolvă numeric sistemul (36) pe intervalul [0, t1 ];
3. Se simulează mişcarea punctelor până ı̂n momentul ı̂ntâlnirii.
Laborator