Barocul românesc

Stilul baroc a luat naștere în Italia care, prin relațiile sale comerciale și culturale cu orientul
Europei, nu putea să nu influențeze asupra Balcanilor și, în special, asupra Munteniei și
Moldovei. Acest „stil românesc” este departe de a avea originalitatea pe care i-o presupuneau
unii sau alții dintre cercetătorii de la noi, deoarece toate elementele esențiale – planuri, norme
estetice, părți constructive cu rol funcțional, chiar și procedee de construcție – nu ne aparțineau
în adevăratul sens al cuvântului, ci erau provenite pe teritoriul țării noastre. De asemenea, deși,
conform istoriei Barocul a pătruns în România cu aproape 200 de ani mai târziu, specificul
acestui curent este conservat și relevat în aceeași manieră într-un mod mai restrâns. Grandioasele
clădiri ce se înalță sub acest curent păstrează elementele definitorii stilului, totodată promovând
măreția și contrastul epocii.

Gheorge Balș, inginer și istoric de artă român, a vorbit despre influența pe care străinătatea a
avut-o la formarea artei moldovenești, care nu este prea deosebită de cea muntenească: „La
marele val bizantin, atunci modificat de contribuții secundare, vine să se amestece un val gotic
(foarte puțin pronunțat însă în arta muntenească) care atinge aici, pe continent, extrema sa limită
orientală. Pe căi încă nedeterminate... vin să se amestece acolo influențe turcești, rusești și
occidentale [...]”. Până la finalul secolului al XVI-lea așa au stat lucrurile pe teritoriul nostru, dar
odată cu domniile lui Matei Basarab și Vasile Lupu (perioadă care coincide cu înflorirea
barocului în Italia) asistăm la o înnoire a ornamentelor sculptate, la o modificare a stilului
mobilierului religios și a celui a odoarelor sacre care nu sunt deloc întâmplătoare. Aproape toate
construcțiile capătă o importanță aparte.

În secolul al XVIII-lea, odată cu domniile fanariote care erau influențate de lucrurile care se
petreceau la Constantinopol, elementele baroce au pătruns în țara noastră cu ușurință.

În România, stilul baroc s-a manifestat cu precădere în arhitectură:

Arhitectura bisericească (eclesială): Bazilica din Oradea; Biserica Iezuiților din Cluj; Biserica
Sfinții Petru și Pavel din Brașov; Catedrala Nașterea Sf. Ioan din Arad; Biserica Sf. Ioan
Botezătorul din Târgu Mureș; Catedrala Sfântul Gheorghe din Timișoara.
Arhitectura laică: Palatul Bánffy din Cluj; Case în stil baroc din Turda; Palatul Brukenthal din
Sibiu; Casa Karacsonyi din Gherla.

Arhitectura militară: Cetatea Alba Iulia; Cetatea Aradului.

Fiind un curent aflat în strânsă legătură cu Biserica, cele mai multe edificii sunt Bisericile, iar
constrcțiile laice sau militare au avut o importanță nu atât de pregnantă.

Bazilica din Oradea, considerată ca fiind cel mai mare edificiu baroc de pe teritoriul României și
printre cele mai frumoase bazilici din Europa, a fost construită între 1752-1780.

Literatura barocă a venit ca o inovație în ceea ce privește modurile și tehnicile. Acest lucru se
reflectă în Europa, cu precădere în Spania unde există o creștere mai largă în comparație cu
restul țărilor continentului. Unul dintre scriitorii români în ale cărui opere pot fi regăsite trăsături
baroce este Mateiu Caragiale. Labirintul și metamorfoza, două dintre caracteristicile de bază ale
curentului, sunt ușor de identificat în proza sa. Pe lângă ele, mai sunt prezente și masca, oglinda,
teatrul, moartea etc. Craii de Curtea-Veche sau Remember sunt doar două dintre scrierie sale
care demonstrează aparteneța sa în rândul autorilor care au abordat cu măiestrie barocul.