Capitolul I Organizatia

Natiunilor Unite (ONU)

Organizaţia Naţiunilor Unite

(organizaţie politică universală) este cea
mai importantă organizaţie internaţională
din lume. Fondată în 1945, după Al
Doilea Război Mondial, are 193 de state
membre. ONU are misiunea de a asigura
pacea mondială, respectarea drepturilor
omului, cooperarea internaţională şi
respectarea dreptului internaţional.Sediul
central al organizaţiei este situat în New York.
Cel de-al Doilea Război Mondial nu a avut ca rezultat un tratat de pace general,
cauza a fost nivelul scăzut de solidaritate între aliaţi. Carta ONU a fost un substitut al
unui tratat general de pace. Obiectivul – menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale.În
afara scopului fundamental, de a institui un nou sistem de securitate colectivă, Carta
ONU menţionează în preambulul său trei finalităţi : respectul drepturilor funadamentale
ale persoanei umane, respectul dreptului internaţional şi al dreptăţii de promovare a
progresului social general într-un climat de libertate.
ONU utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa și
spaniola.
Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită ,Argentina, Australia, Belgia,
Belarus, Bolivia, Brazilia,Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt, El
Salvador, Etiopia, Filipine, Franţa, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran,
Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul
Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru,
Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică (mai
târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.

Scopul si sarcinile ONU

Scopurile pentru care a fost creată Organizaţia Naţiunilor Unite şi pentru

realizarea cărora acţionează statele membre şi organizaţia ca atare sunt înscrise în primul
articol al Cartei.
Primul şi cel mai important dintre acestea este menţinerea păcii şi securităţii
internaţionale.Aliniatul întâi al aceluiaşi articol indică şi căile utilizării acestui obiectiv:
a.) prin măsuri colective pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi
prin reprimarea actelor de agresiune sau a altor încălcări ale păcii; b.) prin aplanarea şi
soluţionarea diferendelor sau a situaţiilor cu caracter internaţional care pot duce la o
încălcare a păcii, prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi
dreptului internaţional.
În al doilea rând, după menţinerea păcii şi securităţii internaţionale,Carta
subliniază, ca scop al Organizaţiei,realizarea cooperării internaţionale în domeniul
economic şi social.Pentru atingerea acestui obiectiv,ca şi în cazul menţinerii păcii şi
securităţii globale,Carta conţine prevederi precise privind atribuţiile organelor sau
organizaţiilor din sistemul său,în sarcina cărora cade realizarea acestui obiectiv.
Un al treilea obiectiv al ONU, consfiinţit în articolul 1 al Cartei,este realizarea
cooperării internaţionale pentru promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului
şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.
Potrivit Cartei, principalele responsabilităţi pentru promovarea drepturilor omului sunt
încredinţate Adunării Generale şi Consiliului Economic şi Social.
Un alt obiectiv al ONU constă în dezvoltarea de relaţii prieteneşti între naţiuni.
Carta stabileşte un set de principii în baza cărora vor acţiona, pentru înfăptuirea
scopurilor consacrate, atât Organizaţia, cât şi statele membre.
Din organizaţiile speciale ale ONU fac parte:Centrul Naţiunilor Unite pentru
Aşezări Umane;Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF);Conferinţa Naţiunilor
Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare;Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
(PNUD);Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (PNUE);Programul
Internaţional al Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Consumului de Droguri;Înaltul
Comisariat ONU pentru Refugiaţi;Operaţiunile ONU de Menţinere a Păcii;Fondul ONU
pentru Activităţi în Domeniul Populaţiei;Agenţia pentru Refugiaţii Palestieni;ONU
lucrează cu următoarele organizaţii autonome: UNESCO, BIRD, FMI şi altele.
ONU nu este un guvern şi nu emite legi. Oferă totuşi mijloace pentru rezolvarea
conflictelor internaţionale şi pentru formularea de politici în chestiuni care ne afectează
pe toţi. În cadrul Organizaţiei toate statele membre – mari sau mici, bogate sau sărace, cu
vederi politice şi sisteme sociale diferite – au un cuvânt de spus şi drept de vot egal.
ONU are şase organisme distincte. Cinci dintre ele – Adunarea Generală,
Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă şi Secretariatul
– au sediul central în New York. Cel de-al şaselea - Curtea Internaţională de Justiţie - îşi
desfăşoară activitatea la Haga, în Olanda.
Secretari Generali ai ONU:1946-1953 Trygve Lie (Norvegia) ,1953-1961 Dag
Hammarskjöld (Suedia),1961-1971 U Thant (Birmania),1972-1981 Kurt Waldheim
(Austria) ,1982-1991 Javier Perez de Cuellar (Peru) ,1992-1997 Boutros Boutros-Ghali
(Egipt) ,1997-2006 Kofi Annan (Ghana) .2007 Ban Ki-moon.

Structura ONU

Celelalte structuri ale ONU şi organizaţiile speciale

Consiliului Economic şi Social îi sunt subordonate multe din organizaţiile
speciale.
Consiliul de Tutelă şi-a suspendat momentan activitatea.
Curtea Internaţională de Justiţie decide dispute internaţionale (se află la Haga).
Secretariatul Naţiunilor Unite: cea mai mare funcţie administrativă este cea de
Secretar General al ONU – Ban Ki Moon
 Capitolul II Prezentarea problemei vizate

Una dintre principalele probleme vizate de ONU este saracia si eradicarea acesteia.
Sărăcia înseamnă o viață lipsită de șansele de a trăi în cadrul unui anumit
standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după țară
sau regiune. Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU,
definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap
de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective. De
exemplu în Germania, unde există un procent de 60 % din salariile medii din Uniunea
Europeană, limita sărăciei a fost considerată în anul 2003 la un venit lunar de 983 euro.

Abordari teoretice

Secretarul general ONU,Ban Ki-moon (foto),are convingerea ca tintele importante

privind eradicarea saraciei propuse pana in 2015 pot fi indeplinite,cu conditia ca intreaga
comunitate internationala sa stranga randurile, intr-un efort comun de a asigura un viitor
mai bun pentru intreaga lume.
Intr-un discurs tinut joi in fata liderilor Natiunilor Unite reuniti la New York cu
prilejul celei de-a 192-a reuniuni ONU, acesta a facut apel la o atitudine generala marcata
de principii si pragmatism, care sa se opuna "fortelor care incearca sa ne dezbine".
Totodata,
Ban Ki- moon a
cerut liderilor
mondiali sa
transforme in realitate
promisiunile legate de eradicarea saraciei, de adoptarea unor masuri care sa atenueze
efectele schimbarilor climatice, eliminarea armelor nucleare si promovarea femeilor.El a
caracterizat perioada pe care o traversam drept "vremuri dificile", cauzate de criza
economica si financiara, dar si de cresterea polarizarii lumii politice.
Printre obiectivele acestui mileniu, stabilite la inceputul lui 2000, se numara
reducerea la jumatate a saraciei extreme pana in 2015, promovarea educatiei, a egalitatii
de sanse, combaterea epidemiilor la nivel mondial, precum si protejarea mediului.
Ban Ki-moon a anuntat un program de 40 de miliarde de dolari care va avea in
vedere protejarea sanatatii mamei si copilului, dar si a femeilor in general, program
sustinut de guverne, de grupuri filantropice si de companii private.
Programul Millenium este cel mai amplu proiect realizat vreodată pentru
combaterea sărăciei, iar faza desfăşurată între 5 aprilie 2000 şi 5 aprilie 2015 este doar
prima etapă. Principalele eforturi s-au concentrat asupra celor mai sărace ţări ale globului,
precum cele din regiunea Sahel, Cornul Africii şi Asia centrală.
Până acum, marile puteri (precum Rusia şi SUA) au anulat datorii în valoare de
20 de miliarde de dolari ale unor ţări africane şi se încearcă anularea altor datorii ale
statelor Benin, Madagascar şi Zambia, ce însumează 500 de miliarde de dolari.
În plus, ONU desfăşoară programe care să crească calitatea educaţiei în ţările în
dezvoltare. Însă principala problemă este ajutorul direct care, până acum, a ajuns foarte
greu în aceste state.
După finalizarea acestei prime etape, ONU intenţionează să ia în considerare
soluţiile careau reuşit să ridice economic şi social ţările în dezvoltare şi să le adapteze şi
implementeze în ţările sărace, arată Radio Voice of Russia.

Istoricul problemei vizate

Actualitatea temei. Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea

problemelor de cercetare.

Sărăcia reprezintă o problemă globală majoră şi cu toate eforturile de reducere,

continua să afecteze un număr considerabil de persoane în plan mondial.
Astfel, pe glob, peste 1 mlrd. de oameni nu au acces la apă potabilă curată; 3
mlrd. nu au acces la condiţii sanitare; 2 mlrd.- la electricitate, 925 mil. persoane suferă de
foame şi malnutriţie.
Importanţa problemei este confirmată de faptul că primul din cele opt Obiective
de Dezvoltare ale Mileniului (ODM),stabilite până în 2015,este „Eradicarea sărăciei
extreme şi a foamei”.Pronosticurile arată că cel puţin un miliard de persoane vor mai trăi
în sărăcie extremă în anul 2015 .
Problema sărăciei a fost din timpuri străvechi pe larg analizată în diverse aspecte
ale sale,începând de la filozofii antici pînă la abordările moderne originale în viziunea
unor savant notorii ca A. Sen, J. Sachs ş.a. De o mare atenţie s-a bucurat acest domeniu în
ultimele decenii şi în cadrul multiplelor studii cu caracter aplicativ ale organismelor
internaţionale – Banca Mondială (BM), Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
(UNDP), etc.
 Dar,deşi cercetările privind cauzele sărăciei au evoluat pe parcursul istoriei
omenirii, începând de la abordarea de decizie divină pînă la abordarea de situaţie cauzată
de problemele structural ale economiei statului, unele laturi ale sărăciei deveneau mai
pronunţate (cum ar fi aspectul monetar), iar altele (de exemplu, confortul celor săraci) au
rămas în umbră. Toate acestea reiterează că sărăcia reprezintă un fenomen complex, care
necesită o abordare multilaterală, interacţionând cu diferite sfere ale vieţii omului:
economică, socială, culturală ş.a.
Un şir de alte argumente pledează pentru studierea permanentă a problematicii
sărăciei:
- cu toată atenţia merituoasă din partea cercetării ştiinţifice şi a factorilor decizionali,
fenomenul sărăciei rămâne a fi o problemă globală majoră, nici pe departe soluţionată
exhaustiv;
- în pofida faptului că este răspândită masiv, nu există un consens în ceea ce priveşte
definirea sărăciei. Nu este un consens nici referitor la măsurarea ei, diferite organizaţii şi
ţări utilizând diverşi indicatori, fapt ce contribuie la apariţia situaţiilor de
incomparabilitate a datelor în diferite ţări ale lumii şi, prin consecinţă, la eficienţă scăzută
a politicilor de eradicare a ei;
- deşi ţările dezvoltate sunt societăţi ale bunăstării, sărăcia revine periodic în forţă chiar şi
în aceste areale;
- deseori tratată ca fenomen economic, sărăcia reprezintă o problemă interdisciplinară,
soluţionarea căreia necesită un efort comun al cercetătorilor din diferite domenii;
- cu toată atenţia de care a benefeciat, au rămas întrucâtva în umbră aspectele psihologice
ale apariţiei şi manifestării sărăciei;
- în ultimele decenii, la scară mondială, au fost întreprinse variate măsuri - pe plan
local,naţional şi internaţional - pentru reducerea sărăciei. Unele eforturi s-au soldat cu
succes, iar altele nu au avut un impact substanţial asupra vieţii săracilor, sau impactul lor
nu a fost durabil. Studierea acestor experienţe este necesară pentru a multiplica bunele
practici şi a evita repetarea eşecurilor.

Cauze,efecte,implicatii
Malnutriţie şi înfometare
Malnutriţia este unul din cele mai comune efecte ale sărăciei. În ţările în curs de
dezvoltare cei mai săraci oameni nu-si pot obţine caloriile adecvate pentru a dezvolta şi
menţine o greutate corporală potrivită. În Etiopia, de exemplu, se estimează că aproape
jumătate din copiii de sub cinci ani suferă de malnutriţie. Copiii săraci din ţările în curs
de dezvoltare suferă adesea şi cel mai mult de o deficienţă numită malnutriţia de energie
proteinică. În aceste cazuri, copiilor le lipsesc proteinele din dietă, în special de la
cantitatea insuficientă aflată în laptele matern. Această malnutriţie duce la diverse
probleme incluzând tulburări gastrointestinale, oprirea creşterii, dezvoltare mentală slabă.
Malnutriţia prelungită duce la înfometare, o condiţie în care ţesuturile şi organele se
deteriorează.
Bolile infecţioase şi alte boli
Săracii au parte de înalte rate de boli infecţioase. Adăposturile inadecvate creează
condiţiile pentru răspândirea acestora. Fără o protecţie decentă, mulţi dintre săraci sunt
expuşi vremii periculoase şi severe dar şi bacteriilor şi virusurilor purtate de alţi oameni
sau de animale. La tropice taifunurile şi uraganele pot distruge casele săracilor. Odată
expuşi oamenii sunt vulnerabili la fluctuaţiile de temperatură care le scad rezistenţa la
boli. Ei sunt, de asemenea, mai predispuşi la infecţii cu boli purtate de insecte sau
rozătoare. De exemplu, ţânţarii poartă malaria care este comună la tropice. În lume sunt
350-500 milioane de persoane care suferă de malarie anual iar 1 milion din aceştia mor.,
În regiunile aride, seceta îi lasă pe săraci fără apă curată pentru băut, gătit sau îmbăiat. În
zonele temperate, incluzând princialele oraşe ale ţărilor dezvoltate, numărul persoanelor
fără adăpost este în creştere. Multe din aceste persoane sunt vătămate sau mor ca urmare
a expunerii la iernile deosebit de friguroase.
Boli ale sărăciei:hepatita A, bolile diareice, salmonelozele, pediculoza,
scabia,insuficienţa tuturor substanţelor nutritive (slăbire până la caşexie şi marasm la
adult şi malnutriţie protein-calorică la copilul mic),malnutriţii parţiale prin
carenţă(anemiilor carenţiale,rahitism,guşa endemică,hipo şi avitaminozele.
Sărăcie şi depresie
Pe intervalul 2008-2010 consumul de medicamente antidepresive în Spania a
crescut cu 10%Reţetele pentru antidepresive au înregistrat creşteri şi în Statele Unite: în
2008, numărul acestora a fost cu 15% mai mare decât în 2007, potrivit datelor companiei
de cercetare IMS Health.Mama împăratului Lemuel îi spune fiului său în Proverbele lui
Solomon:Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărît 7ca să bea să-şi
uite sărăcia, şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. Acesta trebuie băut cu măsură,
cu mare chibzuinţă adică în cantităţi mici, aşa cum învaţă apostolul
Efecte pe termen lung
Persoanele care au trăit în sărăcie pot experimenta probleme pe viaţă din această
cauză. Ei beneficiază de mai puţină educaţie. Studiile arată că persoanele care au crescut
în gospodării sărace un timp îndelngat au mai multe dificultăţi decât cei care au trăit
deasupra nivelului de sărăcie. În general, ei nu se descurcă aşa bine la şcoală, au mai
multe dificultăţi în căsnicie şi devin mai frecvent părinţi singuri. În plus aceia care au
avut părinţi săraci sunt ei înşişi mai săraci, câştigând venituri sub medie. Ei pot de
asemenea avea o anume montură (mindset) care îi împiedică să scape de sărăcie. Toate
aceste efecte pe termen lung sunt mai probabile să se întâmple dacă este vorba de sărăcie
prelungită şi este mai probabil să afecteze copiii minori.De la începuturile lui
creştinismul a dus o luptă neîncetată pentru reducerea sărăciei prin promovarea milei ca
una dintre cele mai importante virtuţi creştine.
Nivelul de sărăcie
Numarul tarilor foarte sarace s-a dublat in ultimii 30 - 40 de ani, in timp ce
numarul oamenilor care traiesc intr-o saracie extrema s-a dublat de asemenea fata de anii
'80,a aratat un expert din partea ONU.
In raportul sau anual, facut cu date culese din 49 de tari dintre cele mai slab
dezvoltate, Conferinta ONU pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) a spus ca modelul
de dezvoltare folosit pana acum nu a dat rezultate si ca ar trebui sa fie regandit, scrie
Rawstory.
"Modelele traditionale aplicate acestor tari, pentru a le indruma in directia
cresterii (economice) bazate pe comert, par sa nu fi dat rezultate," a spus Supachai
Panitchpakdi, secretarul general al UNCTAD. "Ce s-a intamplat este ca in ultimii 30 - 40
de ani, numarul acestor tari slab dezvoltate s-a dublat, asa ca (situatia) s-a deteriorat,
numarul oamenilor care traiesc sub limita saraciei s-a dublat fata de anii '80."
Raportul mai arata ca situatia s-a inrautatit dramatic in ultimii ani. Numarul
oamenilor care traiesc in saracie extrema "a crescut cu trei milioane in perioada de boom
economic, intre anii 2002 si 2007," ajungand la 421 de milioane de oameni in 2007.
Chiar daca aceste tari s-au dovedit mai rezistente in perioada crizei, sunt totusi
foarte fragile, mai ales din cauza dependentei lor de importuri. "Dependenta de importuri
a devenit devastatoare, cheltuielile acestor tari au crescut de la 9 miliarde de dolari in
2002 la 23 de miliarde de dolari in 2008," a subliniat Supachai.
In plus, economiile din aceste tari nu sunt diversificate, cu foarte putine
imbunatatiri in economiile individuale, dependenta mare fata de economiile externe si o
secatuire rapida a resurselor naturale, a spus UNCTAD. "Toate aceste lipsuri impiedica
proiectele acestor natiuni de dupa recesiune," a avertizat oficialul, cerand acestor state sa
adopte o noua metoda de dezvoltare.Secretarul general ONU arată că aproape un sfert din
populaţia lumii trăieşte sub pragul sărăciei. Numărul copiilor în lume este de 2,2 miliarde
iar 1 miliard din ei suferă de sărăcie. Din cei 1,9 miliarde copii din ţările aflate în curs de
dezvoltare 640 milioane (1 din 3) nu au un adăpost adecvat, 400 milioane nu beneficiază
de apă sigură (safe) (1 din 5) iar 270 milioane (1 din 7) nu beneficiază de servicii
medicale. Potrivit ONU, 22 000 copii mor zilnic din cauza sărăciei, adică un copil la
fiecare 4 secunde (statistica îi include doar pe copiii de sub cinci ani).
Peste un miliard de locuitori ai planetei suferă de foame din cauza crizei
economice şi creşterii preţurilor la alimente în ultimii trei ani, a declarat directorul
general al Organizaţiei ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). Din cei un miliard
de oameni care suferă de foame, 642 de milioane trăiesc în Asia - Pacific, 265 de
milioane în Africa, 42 de milioane în America Latină şi Caraibe şi 15 milioane în ţările
dezvoltate. Africa este în continuare continentul cel mai afectat de foamete.În ţările în
curs de dezvoltare, familiile cheltuiesc până la 50 la sută din venituri pe alimente,
comparativ cu 20 la sută în ţările dezvoltate.

Cauzele sărăciei

Geografice amplasarea geografică (lipsa unor resurse naturale proprii); dependenţa de importul
resurselor naturale; piaţă relativ mică de desfacere.
Istorice deportări masive ale populaţiei;
Politice instabilitatea politică „cronică” şi lipsa voinţei politice de a implementa integral
 politicile necesare
Administrative multitudinea planurilor naţionale; ineficienţa utilizării banilor publici (reforme
administrativ-teritoriale; cheltuieli nejustificate; cheltuieli „confidenţiale”;ineficienţa
sistemului de justiţie; participare în calitate de membru la un număr considerabil de
organzaţii internaţionale); privatizarea ineficientă; ineficienţa în colaborare cu
donatorii străini; dezechilibrul dezvoltării regionale; nivelul înalt al corupţiei .
Economice: acumularea datoriilor financiare externe; utilizarea creditelor pentru consum curent;
dezindustrializarea; penuria locurilor de muncă; subutilizarea forţei de muncă;
dezechilibrul comercial;dependenţa economiei de agricultură; ineficienţa companiilor
prestătatoare de servicii publice; nivelul investiţiilor străine directe scăzut;
productivitatea joasă.
Sociale condiţiile de muncă nesatisfăcătoare; accesul limitat la servicii publice; ineficienţa
sistemului de asistenţă socială; pensii mici şi neachitate la timp; achitarea investiţiilor
companiilor prestătatoare de servicii publice din contul populaţiei.
Informaţionale acces limitat săracilor la informaţie, în special tehnologii informaţionale.
Culturale unele obiceiuri şi tradiţii specifice;numărul considerabil de sărbători oficiale şi
neoficiale; consumul excesiv de alcool ş.a.
Spirituale încălcarea poruncilor lui Dumnezeu (comiterea păcatelor).

Capitolul III Cai si metode de rezolvare a problemei

3.1.Abordari teoretice

Reducerea sărăciei a devenit un imperativ al timpului şi unul din obiectivele

principale ale dezvoltării. Dacă creşterea economică se concetrează în anumite regiuni
sau sectoare ale economiei, cei săraci trebuie să aibă acces şi să beneficieze de la
creşterea economică în aceste sectoare economice sau regiuni. Cu alte cuvinte, creşterea
economică trebuie să fie orientată spre cei săraci, adică să fie o „creştere care contribuie
la creşterea abiltăţilor persoanelor sărace de a participa, contribui şi a beneficia de
creştere”.
Deoarece în majoritatea cazurilor resursele disponibile sunt limitate, este extrem
de important ca atât la etapa de elaborare, cât şi la etapa de implementarea strategiilor de
reducere a sărăciei, aceste resurse să fie alocate pentru activităţi care vor aduce impactul
cel mai considerabil la îmbunătăţirea situaţiei celor săraci.
Practica diferitor ţări demonstrează: cu cât inegalitatea veniturilor şi inechitatea în
acces la active productive este mai mare, cu atât creşterea economică trebuie să fie mai
mare, şi cu atât un rol mai important joacă distribuirea veniturilor în societate .
Reducerea sărăciei poate fi asigurată la diferite nivele, cu implicarea diferitor
actori sociali, prin asigurarea creşterii economice durabile şi distribuirea echitabilă a
veniturilor luând în consideraţie necesităţile celor săraci.
Strategiile personale adoptate de către cei săraci depind în mare parte de mediul,
de unde provin. Deoarece majoritatea săracilor sunt în mediul rural, varietatea strategiilor
aplicate de ei este mai mare, decât de cei din mediul urban, dar sunt şi strategii comune.
Printre strategiile utilizate de către săracii din zonele rurale pot fi menţionate următoarele:
1.Intensificarea agriculturii: presupune utilizarea seminţelor de calitate mai bună,
utilizarea mai activă a pesticidelor şi îngrăşămintelor, investiţii în sisteme de irigare, etc.
2.Diversificarea agriculturii: depinde de pământurile disponibile
3.Agricultură netradiţională: deseori constă în creşterea produselor cu valoare adăugată
sporită; unii agricultori cresc produse sau animale mai puţin tradiţionale. Cei care iniţiază
asemenea afaceri deseori sunt în câştig, până când numărul altor agricultori ce copie
afacerea creşte considerabil.
4.Angajare în sectoare neagricole: presupune servicii cu tehnică şi transport, alte servicii
pentru sectorul agricol; depinde în mare măsură de infrastructura economică a
comunităţii.
5.Vânzare cu amănuntul: un număr larg de populaţie încearcă să vândă lucruri de
valoare mică, dar care să aducă venit zilnic (ziare, lucruri casnice, etc.)
6.Vânzare la distanţe mari:o parte din populaţie se deplasează la distanţe mari (în afara
ţării) cu scopul de a procura produse, care vor fi vândute la ei acasă.O altă variantă:
persoanele procură produse la ei acasă şi se deplasează la distanţe mari cu scopul de a le
realiza.
7.Migraţie peste hotarele ţării: strategie comună atât pentru zone rurale, cât şi pentru
cele urbane.
8.Migraţie în oraşe: cei din zone rurale pleacă în căutarea serviciului în zonele urbane
(cei din zonele urbane pot să plece în oraşe mai dezvoltate). Uneori are loc deplasarea
zilnică spre polul economic.
9.Transferuri din partea statului: deseori statul nu acoperă pe deplin necesităţile de bază
ale celor săraci.
10.Transferuri private
11.Remitenţe
12.Pluriactivitate (combinaţie între diferite strategii): majoritatea săracilor nu se bazează
pe o singură sursa de venit.
 3.2 Solutii practice existente

Reducerea sărăciei este un imperativ de bază pentru asistenţă în secolului XXI.

Dintre aproape 140 de ţări, 97 sunt orientate spre reducerea sărăciei: 29% de ţări au
planuri de reducere a sărăciei ca documente aparte şi 40% - au procesul de reducere a
sărăciei încorporat în planificarea la nivel naţional. Planurile se deosebesc considerabil
între ele: unele sunt doar documente strategice cu obiective generale, pe când altele
conţin programe concrete.
Sărăcia este un factor determinant pentru creşterea şomajului, inflaţiei, precum şi
tendinţei de emigrare în căutarea unei surse de „viaţă” care nu se poate câştiga în ţara de
origine. Această tendinţă agravează şi mai mult situaţia financiară şi posibilităţile celor
mai sărace pături sociale rămase în ţară: afluxul de valută duce la creşterea masei
monetare în circulaţie în monedă naţională, ceea ce duce la creşterea preţurilor şi la o
putere de cumpărare tot mai scăzută a cetăţeanului de rând. Balanţa de plăţi externe
dezechilibrată şi sistemul de pensii distorsionat sunt alte verigi ce continuă „lanţul
slăbiciunilor”.
Ajustarea plafonului de măsurare a sărăciei, recunoscut la nivel mondial, de la 1
dolar/zi la 1,25 dolari/zi a avut loc ca urmare a estimării de către ONU a unui număr mult
mai mare de oameni ce trăiesc într-o săracie extremă decât se credea anterior. Instituţiile
ce se ocupă cu combaterea sărăciei au anunţat că un sfert din populaţia globului (1,4
miliarde) trăiau în 2005 în condiţii extreme de sărăcie în cele mai sărace 20 de ţări ale
lumii. În 2007 ONU anunţase că numărul persoanelor cu un venit sub nivelul anterior, de
1 dolar/zi, este de 1 miliard. Noile cifre ar putea accentua presiunile asupra marilor ţări
donatoare, pentru a lua măsuri mai drastice de combatere a sărăciei mondiale, dar şi
asupra ţărilor emergente, pentru a implementa politici mai eficiente de ajutoare a
persoanelor sărace.
Cel mai des, ca mod direct de ajutorare a ţărilor sărace, se întâlneşte ajutorul
umanitar, atât sub formă bănească, cât şi sub formă de hrană şi bunuri de strictă
necesitate. Deşi sentimentul generozităţii există, rezultatul nu este de cele mai multe ori
cel scontat. „Ajutorul alimentar permite surpavieţuirea şi îngrijirea, dar el nu rezolvă
problema subdezvoltării.” [Didier Michel „Economia-regulile jocului", Ed.Humanitas,
Bucureşti 1998]. Banii ce parvin în ţările sărace trebuie să fie însoţite de stimularea
creşterii economice şi nu să intre în conflict cu aceasta din urmă.
Trebuie să se interzică categoric munca copiilor, factor recunoscut de
organizaţiile internaţionale ca fiind determinant al sărăciei, şi stimularea, în acest
context, a creşterii economice care să conducă la un progres social şi la atenuarea
sărăciei, precum şi să facă posibil accesul la educaţia universală.
Ţările dezvoltate fac o greşeală când încearcă să scurteze drumul ţărilor sărace
spre creştere economică prin transferul de tehnologii sofisticate. Nu este aceasta o
soluţie bună, pentru că populaţiie ţărilor subdezvoltate au nevoi elementare şi de muncă
locală. Astfel nu este necesară tehnica ultramodernă, ci o tehnică de fabricare a
produselor de bază cât mai simple, economicoase şi care să utilizeze cât mai multă forţă
de muncă. Astfel, oamenii de ştiinţă ai secolului 21 nu trebuie să fie preocupaţi de
viitorul lumii şi de acel sofisticism tehnologic după care toţi se dau şi dau în vânt sume
enorme de bani, ci să găsească acele „tehnologii adecvate” ţărilor sărace care să fie
adaptate problemelor lumii a treia. [Didier Michel „Economia-regulile jocului",
Ed.Humanitas, Bucureşti 1998]
Comunitatea Economică Europeană trebuie să dea un grad de siguranţă ţărilor
sărace în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor la materiile prime pe care acestea le
exportă. În contextul economico-financiar actual, sărăcia are tendinţa de a se extinde şi a
se acutiza din moment ce crizele economice ale statelor mari ale lumii devin o premisă
pentru o recesiune economică mondială. Este dreptul ţărilor sărace de a cere ca „destinul”
lor să nu depindă în întregime de tranzacţiile de pe piaţa financiară internaţională unde în
general se fac speculaţii cu interesul îmbogăţirii în plus.
Organismele internaţionale trebuie să promoveze prin activităţile lor principii
care să îi avantajeze şi pe cei slabi şi săraci. Criza ţărilor bogate face ca acestea să fie tot
mai egoiste când este vorba de acordarea de împrumuturi cu dobândă redusă sau
nerambursabile ţărilor sărace. Şi, dacă îndatorarea pentru ţările dezvoltate reprezintă o
cale de creştere susţinută, atunci pentru ţările subdezvoltate resursele împrumutate menţin
populaţia la limita supravieţuirii.
Nu este destul să intervină occidentul în ţările sărace doar prin acordare de bunuri
materiale şi alte „cuantificabile”. În ţările subdezvoltate există înrădăcinate anumite
structuri sociale, care nu sunt receptive la inovaţie, pentru că chiar şi „tehnologiile
adecvate” în raport cu munca tradiţională e ceva inovator pentru oamenii din aceste ţări.
Trebuie să se intervină la nivel de subconştient, care nu este nativ omului vorbind la
general, ci se educă prin informare. Astfel, după cum zicea Michel Didier, „cheia
dezvoltării economice se află în iniţiativa şi motivaţia oamenilor, în dorinţa lor de a fi
eficienţi şi productivi”. Ţările bogate nu trebuie decât să le susţină ideile pe care le au,
iniţiative ce nu vin din dorinţa de a se îmbogăţi, ci dintr-o nevoie elementară – o viaţă
decentă.

3.3. Solutii posibile pentru eradicarea saraciei

Datorita saraciei mamele care provin din familii sarace nu merg la medici
specialisti pe parcursul sarcinii si de aceea mor la nastere. Pentru ca mortalitatea
mamelor la nastere sa scada femeile trebuie sa aiba acces la asistenta maternala de
calitate. In 2010, 63% dintre femeile din intreaga lume, cu varste cuprinse intre 15 si 49
de ani, care erau casatorite sau traiau in concubinaj, foloseau o forma de contraceptie, se
arata in raport. Cu toate acestea aproape 16 milioane de fete cu varste cuprinse intre 15 si
19 ani dau nastere in fiecare an. Copiii nascuti de mame adolescente reprezinta
aproximativ 11% dintre nou-nascutii din toata lumea, 95% dintre aceste nasteri avand loc
in tari in curs de dezvoltare.In prezent, ONU estimeaza ca populatia globala va creste de
la 6,8 miliarde la 8,0-10,5 miliarde pana la jumatatea acestui secol.
Cea mai saraca tara din lume este Zimbabwe cu un indice de saracie de
103,3%,cu o rata a inflatiei de 8,3% si cu o rata a somajului de 95%.Multe ONG-uri
acuza guvernul din Zimbabwe de incalcari grave ale drepturilor omului. Violenta si
amenintarile sunt practici frecvente ale politicienilor, iar liderii nu reusesc nicicum sa
ajunga la un consens. Economia este grava afectata si de recolta slaba si de sumele mici
pe care ii primeste tara pentru diaemente. O alta problema a statului este infrastructura
subdezvoltata. Toate aceste lucruri au dus la acumularea unor datorii externe uriase.
 Numarul de persoane care sufera de malnutritie la nivel global a ajuns la un
nivel foarte mare, agentiile ONU avertizand ca peste un miliard de persoane de pe Glob
sunt subnutrite. Adica una din sase persoane.
Problema malnutritiei la nivel global devine tot mai serioasa, pe fondul crizei
economice si pe fondul crizei alimentelor, potrivit unui raport al Organizatiei pentru
Hrana si Agricultura a ONU si Programului Mondial pentru Hrana, informeaza Press TV.
"Numarul in crestere a persoanelor care sufera de malnutritie este intolerabil.
Avem posibilitatile economice pentru a eradica fenomenul, ceea ce lipseste este vointa
politica", a declarat directorul general al organizatiei, Jacques Diouf.
Preturile mari la alimente si veniturile scazute sunt principalul motiv pentru
cresterea numarului de persoane subnutrite. Criza economica a redus ajutoarele
straine si investitiile in tarile mai putin dezvoltate, si va reduce veniturile celor care
lucreaza in alt tari, arata raportul.
Cea mai mare crestere din ultimii 20 de ani privind numarul persoanelor
subnutrite a fost inregistrata in tarile africane, adica in Republica Congo, urmata
indeaproape de Burundi, Eritrea, Sierra Leone, Comoros si Zimbabwe.
Raportul mai arata ca prin facilitarea accesului la educatie si locuri de munca
a femeilor din tarile dezvoltate se poate reduce numarul de persoane subnutrite din
lume. Raportul a fost publicat cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentatiei. (L.S.)
Numarul persoanelor afectate de foamete va depasi 1 miliard, in acest an, pentru
prima data in istorie, potrivit World Food Program (WFP) al Organizatiei Natiunilor
Unite.
In jur de 1,3 miliarde de tone de alimente, adica o treime din ceea ce se produce
pentru consumul uman, este aruncat sau risipit anual, potrivit unui raport al agentiei
alimentare a Ornganizatiei Natiunilor Unite.Aceasta este o jignire la nivelul celor
saraci.Daca fiecare ar cumpara alimente exact cat consuma si ar dona si la saraci nu ar
mai fi aceasta foamete in lume intr-un nr atat de mare.
Foarte multe tari nu au acces la educatie datorita faptul ca,guvernul aloca
multi bani fortelor militare.Daca de exemplu guvernul tarilor sarace ar reduce
cheltuielile militare cu 10% ar putea trimite la educatie cu 2,7 milioane mai multi copii
la scoala.

Pentru combaterea saraciei se pot dezvolta mai multe obiective. Aceste obiective
trebuie sa fie pe termen lung pentru a determina o crestere substantiala a nivelului de trai,
ar trebui sa aiba in vedere factorul politic, resursele, managmentul si lupta contra saraciei.
Obiectivele sunt:

1) mai multe oportunitatii pentru castigarea hranei;

2) implementarea politicilor si strategiilor, fonduri adecvate pentru generatiile
viitore, cresterea controlului local, crearea unui mediu propice pentru infiintarea
organizatiilor non-guvernamentale, organizatii si consilii locale.
3) Implementarea unor strategii de dezvoltare in zonele sarace;
4) Crearea unui nucleu international ce poate realize planuri de dezvoltare, in mod
special in zonele rurale cat si in cartierele marginase din marile orase.
 Bibliografie

1) http://danieladermengi.wordpress.com/2008/11/16/reducerea-saraciei-severe-
obiectiv-de-dezvoltare-a-mileniului/
2) http://ro.wikipedia.org/wiki/Sărăcie
3) http://www.cnaa.md/files/theses/2010/15095/oxana_livitchi_abstract.pdf
4) http://www.ziare.com/international/onu/onu-numarul-oamenilor-sub-pragul-
saraciei-s-a-dublat-1058459
5) http://www.ziare.com/economie/crestere-economica/onu-foametea-nu-poate-fi-
combatuta-fara-masuri-impotriva-incalzirii-globale-952782
6) http://www.ziare.com/international/onu/onu-una-din-sase-persoane-de-pe-glob-
sufera-de-foame-919777
7) http://www.ziare.com/international/stiri-externe/inmultirea-necontrolata-a-
populatiei-va-duce-la-foamete-analfabetism-si-conflicte-893981
8) http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/peste-un-miliard-de-persoane-
mor-de-foame-din-cauza-crizei-887700
9) http://www.ziare.com/international/papa/papa-francisc-despre-aruncatul-
mancarii-este-ca-si-cum-ai-fura-de-la-saraci-1239425
10) http://www.bitfm.ro/stiri/saracia-o-problema-globala-care-este-solutia-343.htm

www.referat.ro

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate