TITLU: Castelul din Carpați

AUTOR: Jules Verne

În satul Werst din Transilvania, ciobanul Frik remarcă într-o zi că din vechea
cetățuie în ruine a baronului Rodolphe de Gortz, aflată pe un pisc deasupra trecătorii
Vulcan, iese un fir de fum. Cetățuia era abandonată de zeci de ani, iar localnicii credeau
că acolo erau fantome care veniseră să o ocupe. Tânărul pădurar Nic Deck, însoțit de
doctorul Patak, decid să meargă la castel, dar sunt victimele unor întâmplări stranii. În
acel moment sosesc în sat tânărul conte Franz de Télek și ordonanța sa, Rotzko.
Contele află acele întâmplări, în fantasticul cărora nu crede, dar devine brusc interesat
când află numele proprietarului său.
Cu cinci ani în urma, în Italia, la Stilla este o mare cântăreață italiană de operă,
aclamată de public și elogiată de critică. Unul dintre cei mai mari admiratori ai săi
este baronul de Gortz, nelipsit de la spectacolele sale, un personaj enigmatic cu
mijloace bănești suficiente pentru a putea să o urmeze pe cântăreață prin lumea
întreagă,. Boierul nu s-a apropiat niciodată de artistă, nu i-a scris niciodată, nu a
încercat să o vadă niciodată în afara scenei, dar vocea sa a ajuns să fie o necesitate a
existenței sale. Îl însoțește doar nu mai puțin enigmaticul Orfanik,
un inventator neînțeles care trăiește pe banii stăpânului său.
La un spectacol de pe scena Teatrului San Carlo din Napoli, tânărul și
aventurierul conte de Telek, originar din Craiova , se îndrăgostește obsesional de Stilla
și o cere în căsătorie. Ea acceptă pentru a scăpa de misteriosul admirator care o
urmărește peste tot. Începe astfel să se extindă zvonul că diva se va retrage de pe
scenă la sfârșitul stagiunii, deși era la apogeu, urmând să se mute în Valahia cu viitorul
său soț.
Baronul suferă o criză profundă și încearcă să se sinucidă. Deprimat, ia parte la
ultima reprezentație a operei Orlando, în care Stilla interpretează rolul Angelicăi.
Dând la o parte perdeaua de la lojă, baronul de Gortz își arată fața și ochii săi
strălucitori pe o față înspăimântător de palidă și îi inspiră Stillei o teamă care o
paralizează. Ea își duce mâna la gură, care se umple de sânge, apoi se clatină și
cade... I-a plesnit o arteră la inimă și a murit.
Telek aproape că-și pierde judecata și nu poate asista la înmormântarea iubitei
sale în cimitirul Campo Santo Nuovo din Napoli. După ce se reculege la mormântul
Stillei, baronul Rodolphe de Gortz părăsește orașul italian, trimițându-i o scrisoare lui
Franz de Telek în care îl învinovățește pe acesta de uciderea cântăreței și îl blesteamă.
Telek își revine și după cinci ani este convins de Rotzko să facă o călătorie prin
Europa, urmând să viziteze mai întâi provinciile transilvane. Datorită indiscreției
jupânului Koltz și a fiicei sale, Miriota, află istoria castelului și a stăpânului acestuia.
Contele Franz de Telek se apropie de castel însoțit de Rotzko și acolo îi apare imaginea
Stillei, îmbrăcată în costumul Angelicăi, cântând aria din Orlando. În același timp,
ordonanța sa fusese trimisă la Alba Iulia pentru a aduce de acolo agenți de poliție care
să intre în castel. Surprins de vedenie, sigur că logodnica sa era în viață, crezând că
aceasta fusese răpită de baron, Franz intră în castel în aceeași noapte pe poarta
deschisă, care se închide însă imediat în urma lui.
Contele Telek îl întrerupe pe baronul de Gortz, care asculta vocea Stillei.
El străbate dezorientat niște coridoare strâmte și se trezește închis într-o criptă
de sub capelă, unde aude din nou vocea Stillei.
Reușește să forțeze ușa, intrând în capelă, unde erau îngropați strămoșii lui
Rodolphe de Gortz; printr-o gaură în zid îi vede pe Orfanik și pe baronul de Gortz, care
părea să nu fi îmbătrânit. Ei așază niște cilindri stranii de-a lungul zidurilor și vorbesc de
uciderea lui Telek. A doua zi era plănuit atacul agenților asupra cetățuii. Orfanik
călătorește la Bistrița, ieșind pe un tunel secret, iar baronul rămâne în castel „pentru a-i
auzi încă o dată vocea”.
Convins că Stilla era nebună și se afla în puterea baronului, contele Telek urcă în
donjon unde văzuse anterior imaginea Stillei. Aici îl întâlnește pe baron nemișcat, cu o
cutie în mâini. Aici o vede pe Stilla și o aude cântând. Dorind să o scoată din castel, el
este atacat de baron care înfige un cuțit în inima cântăreței, iar imaginea Stillei se
sparge în mii de cioburi. Părăsește sala, lăsându-l pe Franz prăbușit, dar pe terasa de
la primul etaj al donjonului o împușcătură de-a lui Rotzko îi sfarâmă cutia. La scurtă
vreme, se aude o explozie care transformă castelul în ruine.
Pătrunși în castel, ordonanța și Nic Deck scot corpul contelui de Telek, care nu
murise, dar își pierduse mințile repetând întruna: „innamorata, voglio morire”.
După prinderea lui Orfanik, se descoperă că baronul îi dăduse acestuia porunca
să înregistreze vocea Stillei pe cilindri, iar folosind un portret în mărime naturală a
artistei și un sistem de oglinzi s-a reușit obținerea unei imagini a cântăreței.
Împușcătura trasă asupra baronului a distrus cutia unde erau păstrate înregistrările și
de disperare baronul a dorit să se îngroape în castel, declanșând explozia.