…

Unitate de învăţare Nr. 12

EVALUAREA IN CONTABILITATE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12............................................................................ 105

12.1. Noţiunea şi bazele evaluãrii 105
12.2. Formele de evaluare în contabilitate 107

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12......................................................109

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.................................................110
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12.....................................................................110

105
…
 …

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 12

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 12 sunt:

 Înţelegerea noţiunii de evaluare

 Definirea bazelor de evaluare
 Descrierea formelor de evaluare în contabilitate

12.1. Noţiunea şi bazele evaluãrii

Evaluare, Prin intermediul contabilitãţii se pot mãsura şi înregistra cu ajutorul

etalonului monetar soldurile iniţiale şi modificãrile suferite de
Costul istoric elementele patrimoniale în urma operaţiilor ce se desfãşoarã.
Evaluarea este un procedeu fundamental al contabilitãţii ce
realizeazã cuantificarea şi exprimarea în unitãţi monetare a
Valoarea de mãrimii elementelor de activ, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli
utilitate sau venituri dar şi a operaţiilor economico-financiare ce duc la
modificãri în masa patrimonialã. În baza acestor valori înregistrate în
Valoarea de masa elementelor patrimoniale, acestea se recunosc în bilanţ şi în
piaţã contul de profit şi pierdere.
În ceea ce privesc bazele de evaluare în contabilitate, acestea s-
au conturat având în vedere anumite criterii de la care s-a plecat şi
Valoarea justã
anume : valoarea de utilitate, valoarea de piaţã, valoarea justã sau
realã şi timpul.
Valoarea de utilitate se referã la faptul cã reprezintã « efortul »
(« costul ») depus pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu sau
avantajul pe care ar putea sã-l aducã utilizarea bunului respectiv în
întreprindere sau dacã s-ar vinde terţilor. O altã definiţie ce a fost datã
valorii de utilitate este aceea cã ea ar reprezenta valoarea pe care un
cumpãrãtor potenţial încearcã sã o plãteascã pentru achiziţionarea lui,
în starea în care se aflã, valoare ce se poate stabili în funcţie de preţul
pieţei, starea şi amplasarea bunului.
Valoarea de piaţã este folositã în cadrul relaţiilor comerciale ce
se stabilesc în mod direct şi este preţul ce se poate obţine sau se poate
plãti (dupã caz) pe o piaţã activã. Piaţa activã are anumite caracteristici
şi anume : activele de pe piaţã sunt relativ omogene, sunt cantitãţi
suficiente de astfel de active, oricând putând exista potenţiali
cumpãrãtori şi vânzãtori şi nu în ultimul rând preţurile sunt
transparente şi pot fi cunoscute de cãtre toţi cei interesaţi.
Valoarea justã sau realã reprezintã suma la care se poate
tranzacţiona un activ sau se poate deconta o datorie, de bunã voie, între
pãrţi aflate în cunoştinţã de cauzã, în cadrul unei tranzacţii în care
preţul este determinat obiectiv.
Timpul ca şi criteriu se referã la momentul în care se plaseazã
evaluarea în trecut, prezent sau viitor, deoarece plecând de la un
principiu fundamental în contabilitate şi anume acela al continuitãţii

106
…
 …

activitãţii întreprinderii, orice evaluare va pleca de la trecut, va trece

prin prezent şi va avea în vedere evoluţia valorilor economice în viitor.
Plecând de la aceste patru criterii, în timp s-au cristlizat mai
multe baze de evaluare :
costul istoric ;
costul curent (de înlocuire) ;
valoarea realizabilã;
valoarea realizabilã netã ;
valoarea actualizatã ;
valoarae recuperabilã ;
valoarea rezidualã, ş.a.
Costul istoric (valoarea de intrare) reprezintã o valoare realã a
activelor sau datoriilor din momentul în care acestea au intrat în
patrimoniu. Cadrul contabil pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor
financiare face distincţie între costul istoric al activelor ce este suma de
bani ce a fost plãtitã sau valoarea realã din momentul achiziţiei sau
producţiei şi costul istoric al datoriilor ce reprezintã valoarea
echivalentelor obţinute în urma obligaţiei sau valoarea ce se aşteaptã a
fi plãtitã în vederea stingerii datoriilor.
Costul curent (de înlocuire) este costul pe care întreprinderea îl acceptã
pentru a dobândi, la nivelul valorii actuale, un bun similar cu cel
delimitat ca obiect al evaluãrii.
Valoarea realizabilã reprezintã valoarea pe care întreprinderea ar
obţine-o dacã ar vinde în mod normal activele sau ar plãti datoriile.
Valoarea realizabilã netã este preţul de vânzare estimat la care activul
ar putea fi vândut sau înstrãinat în mod normal, în apropierea datei de
închidere a bilanţului, mai puţin costurile estimate pentru finalizare şi
costurile de vânzare necesare.
Valoarea actualizatã este o estimare în prezent a valorii în funcţie de
fluxurile de beneficii viitoare ce apar în desfãşurarea normalã a
activitãţii, adicã aducerea la zi a unei valori care devine disponibilã
pentru viitor. Conform International Accounting Standards Board, în
ceea ce privesc activele, valoarea lor actualizatã se referã la fluxurile
viitoare de intrãri de numerar şi echivalente de numerar pe care bunul
le va genera în desfãşurarea normalã a activitãţii. În ceea ce privesc
datoriile, valoarea actualizatã este echivalentã fluxurilor nete de
numerar viitoare (de ieşire) care sunt aşteptate a fi necesare pentru
stingerea obligaţiilor apãrute în desfãşurarea normalã a activitãţii.
Valoarea recuperabilã reprezintã suma pe care întreprinderea se
aşteaptã sã o recupereze din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv
valoarea sa rezidualã în momentul înstrãinãrii.
Valoarea rezidualã reprezintã valoarea netã pe care întreprinderea
estimeazã sã o obţinã prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale
de utilizare, dupã deducerea cheltuielilor aferente cedãrii.
Trebuie precizat faptul cã, nici o bazã de evaluare din cele prezentate
mai sus nu are o aplicabilitate generalã şi nu satisface pe deplin
cerinţele celor ce se confruntã în practicã cu aceastã problemã a
evaluãrii, astfel încât aceastã chestiune este una de opţiune şi
raţionament profesional în condiţiile respectãrii reglementãrilor legale

107
…
 …

în domeniu.

Test de autoevaluare 12.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi evaluarea.

2. In ce constau bazele de evaluare?

3. Definiţi costul istoric.

4. Definiţi valoarea realizabilã netã.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

12.2. . Formele de evaluare în contabilitate

Cost de În funcţie de momentul în care se efectueazã evaluarea vom întâlni

achiziţie, patru forme de evaluare :

Cost de 1. Evaluarea la intrarea în patrimoniu ;

producţie 2. Evaluarea la ieşirea din patrimoniu ;
3. Evaluarea la inventariere ;
4. Evaluarea la data închiderii exerciţiului financiar (la data
bilanţului)
1. Evaluarea la data intrãrii în patrimoniu se face cu ajutorul
costului istoric denumit şi valoare de intrare sau contabilã şi care poate
îmbrãca mai multe forme în funcţie de modalitatea în care ajunge bunul
respectiv în patrimoniu. Astfel :

- pentru bunurile obţinute cu titlu oneros, valoarea de intrare este

reprezentatã de costul de achiziţie care este format din preţul de
cumpãrare, cheltuielile de transport-aprovizionare, taxe nerecuperabile,
alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare a
bunului respectiv din care se scad reducerile comerciale primite de la
furnizori.

- pentru bunurile produse de unitatea patrimonialã valoarea de

intrare este reprezentatã de costul de producţie ce include costul de
achiziţie al materiilor prime şi materialelor direct consumate, cheltuieli

108
…
 …

directe de producţie, cotã din cheltuielile indirecte de producţie

determinate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia bunului.

- pentru bunurile aduse ca aport în naturã la capitalul social al

întreprinderii sau pentru bunurile primite cu titlu gratuit valoarea de
intrare este reprezentatã de valoarea de utilitate ce reprezintã o
valoare actualã ce se stabileşte în funcţie de preţul pieţei, utilitatea
bunului respectiv pentru întreprindere, starea (gradul de uzurã) şi
amplasarea sa.

- pentru bunurile ce reprezintã titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni

şi alte titluri de valoare cumpãrate) valoarea de intrare este preţul de
achiziţie al acestora, cheltuielile accesorii fiind considerate cheltuieli
de exploatare ale perioadei.

2. Evaluarea la ieşirea din patrimoniu a bunurilor se efectueazã la

valoarea lor de intrare. În cazul stocurilor, spre exemplu, valorile
contabile diferã, practic, neexistând posibilitatea identificãrii valorii de
intrare exacte, aşa încât evaluarea se face alegând una din cele trei
metode de evaluare a stocurilor la ieşirea din patrimoniu : metoda
primului lot intrat, primul ieşit (FIFO) , metoda ultimului lot
intrat, primul ieşit (LIFO) sau metoda costului mediu ponderat
(CMP).

3. Evaluarea la inventariere se efectueazã cu ocazia inventarierii

patrimoniului la închiderea exerciţiului financiar. Inventarierea se face
numai asupra activelor şi datoriilor, valoarea la care se face evaluarea
fiind denumitã valoare de inventar. Aceastã valoare este exprimatã în
funcţie de preţul pieţei, utilitatea bunului pentru întreprindere, situaţia
în care se aflã bunurile materiale sau starea acestora şi nu în ultimul
rând în funcţie de amplasarea lor.

4. Evaluarea la data închiderii exerciţiului financiar se face la

valoarea de intrarea a elementelor patrimoniale, respectiv valoarea
contabilã pusã de acord cu rezultatele inventarierii. Acest acord al
valorii de intrare cu inventarierea constã în urmãtoarele aspecte :

- pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus între

valoarea de inventar şi cea de intrare nu se înregistreazã în
contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
Diferenţele constatate în minus între valoare de inventar şi cea de
intrare se înregistreazã în contabilitate pe seama amortizãrii, în cazul în
care deprecierea este consideratã ireversibilã sau se ajusteazã valoarea
pentru deprecierea consideratã reversibilã, aceste elemente

109
…
 …

menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

- pentru elementele de pasiv, diferenţele constatate în minus între

valoarea de inventar şi cea de intrare nu se înregistreazã în
contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
Diferenţele constatate în plus între valoare de inventar şi cea de intrare
se înregistreazã în contabilitate prin înregistrarea unei ajustãri, aceste
elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

Test de autoevaluare 12.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi formele de evaluare.

2. Definiţi costul de producţie.

3. In ce constã metoda FIFO?

4. Descrieţi evaluarea la data închiderii exerciţiului financiar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 12.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 12 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12

110
…
 …

1. In ce constã valoarea de piaţã?

2. Definiţi costul de achiziţie.

3. Descrieţi evaluarea la inventariere.

4. Ce este valoarea actualizatã?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015

2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

111
…