Egiptul este unul dintre cele mai uimitoare și longevive state ale lumii antice alături de

Imperiul Akkadian, Imperiul Summerian, Regatul Hitit, Mitanni ori Assiria. Odată cu
dezvoltarea vieții pe cursul râului Nil se naște și noțiunea aceasta de „stat” care este explicată sub
forma unui teritoriu cuprins între anumite limite spațiale și cu o formă de conducere și
administrare în cadrul acesteia. Statul egiptean s-a format pe cursul Nilului iar conducerea
acestei entități stabilite în cuprinsul ei geografic cade în mâinile unui administrator acesta fiind
faraonul, reprezentantul zeilor din panteonul egiptean pe pământ. Potrivit mitologiei faraonul
primește anumite atribute cum ar fi cel de a îngrijii populația și de a o apăra de inamici, de a ține
la departe nisipurile de terenurile fertile 1, este judecător al lumii vii dar și cel de a extinde această
lume. Pentru a face aceste lucruri, faraonul fiind considerat un om care trebuie să se ocupe de
toate acestea și mai ales faptul că nu este un zeu în sine el are nevoie de sprijinul unor oameni
pentru a înfăptui toate acestea. Astfel faraonul devinit deja o instituție, el formează alăruri de un
grup de oameni aparatul de stat cu rol managerial, religios, juridic etc... Faraonul se situează în
vârful piramidei2 fiind urmat de vizir, preoți, generali militari, secretari, comandanți dar la baza
acesteia se află scribii.

Scribii capătă un rol tot mai important în societatea egipteană deoarece odată cu
birocratizarea sa și cu etapele succesive de dezvolatre vom vedea că aceștia vor constituii cea
mai mare parte a funcționarilor publici3. De ce scrbii? În aparatul de stat este nevoie doar de
oameni alfabetizați care să poată să răspundă cerințelor monarhului absolut și al populației, de la
această premisă plecând scribii își începeau educația încă de la cele mai fragede vârste. Potrivit
surselor existente, a fi scrib însemna a avea o meserie ale cărei prime cunoștiințe erau dobândite
din familie de regulă de la tatăl copiilor, de aici mai reiese un alt aspect acela că această ocupație
era transmisă de la o generație la alta și tot odată că prin practicarea ei omul în cauză reușa să își
întrețină familia. În formarea viitorului scrib intrau și aspecte priviitoare la matematică și
geografie dar pe lângă aceste a existat o operă numită „Kemit” 4 care cuprindea sfaturi, morale,
povestioare și învățături pentru care se merita să devii scrib. Pentru a devenii scrib trebuia ca
elevul să practice această artă și unde altundeva decât în centrele de exercițiu de pe lângă palate

1
Miron Ciho, ,,Lexiconul Faraonilor,, București, Editura Universității din București, 2008, pp 117-120
2
Eric H.Cline, David O`Connor, Ramesses III, The life and times of Egypt`s last hero, The University of Michigan
Press, Ann Arbor, 2012, p.68
3
Miron Ciho, ,,Scribul în literatura faraonică,, București, Editura Universității din București, 2018. Pp 18
4
Ibidem. Pp 18
ori temple5. Ei erau învățați tipurile de scriere egipteană cu ar fi hieratica, demotica dar mai ales
screrea cu hieroglife.

Inițial rolul scribilor era acela de a copia documente ale palatului și templelor sau de a
scrie texte cu caracter religios6, ulterior rolul lor se va extinde destul de mult, ei fiind prezenți pe
peste tot în Egipt de la administrarea porturilor și a comerțului prin scrierea de rapoarte și
registre comerciale până la vămi și depozite pentru ținerea evidențelor mărfurilor și persoanelor.
Ei aveau diverse statute și cu o gamă extinsă de titulaturi, începând de la unele modeste până la
scribii din suita regală care erau purtători ai unor informații sensibile sau chiar secrete de stat,
precum efectivele militare, vistieria sau grânele din depozite.

În cinstea acestora s-au confecționat statuete7 s-au scris lucrări dedicate lor ori au fost
imortalizați în picturile din mormintele faraonice ca buni slujitori ai monarhului suprem8.

În concluzie putem afirma că scribii fac parte din elita aparatului de stat egiptean și
totodată că ei au avut un rol crucial în existența tuturor documentelor și scrierilor care s-au
păstrat și fără de care lumea egipteană ar fi fost mai puțin cunoscută.

5
Miron Ciho, ,,Ostraca: Surse pentru studierea universului faraonic,, Editura Universității din București, 2016, pp
105-109
6
Miron Ciho, ,,Scribul în literatura faraonică,, București, Editura Universității din București, 2018. Pp 20
7
Ibidem pp 21
8
Miron Ciho, ,,Lexiconul Faraonilor,, București, Editura Universității din București, 2008, pp 256-259