973-856S6-2-6

FRANCISC MARIAS

METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE

MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL

CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

2005
"Cunoştinţa structurii geologice a unei
ţări este criteriul pe care se reazemă cea
mai mare parte din industriile şi lucrările
ei publice".
Gregoriu Ştefănescu, 1882
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
ln memoriam EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Părinţilor mei ...
PREFATA
Cartea de faţă este o ilustrare excelentă a conceptului de „sinteze etajate"
(Routhier, 1967), prin care se valorifică la nivelul unui întreg district minier observaţii
foarte detaliate făcute de autor de-a lungul câtorva decenii în zăcământul Cavnic. Pe
această bază, autorul recunoaşte cu uşurinţă momentele de mineralizare (M1 - M7) de
la Cavnic în celelalte zăcăminte din districtul minier Baia Mare, pe care reuşeşte să le
etajeze şi, mai departe, să sugereze unele zone de perspectivă, încă neexplorate.
Deşi cartea apare într-un moment de extincţie progresivă a mineritului,
valoarea ei va rămâne intactă, ca un progres al cunoaşterii, confirmând un fel de
dicton nord-american, după care „un zăcământ nu este complet cunoscut decât după
ce s-a epuizat". Nu este cazul (tuturor) zăcămintelor din districtul Baia Mare, dar
nevoia de sintetizare a fost impusă de acumularea unui volum foarte mare de
informaţii, care includ şi analize izotopice, absolut necesare pentru înţelegerea
proceselor de mineralizare.
Baza de pornire pentru această carte o reprezintă teza de doctorat a
autorului, având ca subiect zăcământul Cavnic, unul din cele mai mari zăcăminte
hidrotermale neogene din România. Acest zăcământ prezintă avantajul enorm al
existenţei a numeroase filoane, formate parţial nesincron.
La aceasta se adaugă abilitatea autorului de a consemna, ani în şir,
observaţii minuţioase, devenite în final un tot coherent (teza de doctorat), continuat cu
un „etaj superior de sinteză", i.e. cartea de faţă.
Cartea conţine foarte multe şi variate informaţii, structurate corespunzător; ea
oferă celui interesat un tablou complet şi complex asupra mineralizaţiilor neogene din
districtul minier Baia Mare. Se porneşte de la istoricul cunoaşterii (geologice şi
miniere), extins mult în secolele trecute, se continuă cu prezentarea datelor, mai întâi
pentru Cavnic, apoi pentru celelalte zăcăminte şi se încheie firesc cu un model, primul
de acest gen în districtul Baia Mare.
Originalitatea cărţii are multe „rădăcini", între care observaţiile în subteran,
multe şi pertinente, reluate periodic, reprezintă filonul de bază. O documentare
extinsă îi permite autorului să navigheze cu uşurinţă pe „oceanul" zăcămintelor
similare din lume (poate mai puţin pe „lacul" celor din România?). Observaţiile primare
sunt dublate cu analize, care le confirmă veridicitatea. Datele izotopice îi permit
autorului să deceleze sursele fluidelor, amestecul de fluide (cu o componentă
meteorică uneori importantă) şi consecinţele acestora asupra configuraţiilor
paragenetice. Interesantă este concluzia sursei unice a Pb din majoritatea
zăcămintelor din districtul Baia Mare; dacă înmulţirea datelor analitice va confirma o
asemenea concluzie, consecinţele în plan metalogenetic general vor fi extrem de
preţioase, cu implicaţii şi asupra evoluţiei magmatismului neogen din regiune.
Sunt convins că suntem în prezenţa unei apariţii editoriale de succes,
încununând un efort constant al autorului de acumulare a datelor şi de prelucrare a
informaţiilor. Succesul preliminat de mine este cu atât mai semnificativ cu cât autorul
5
 Francisc MARIAS
u ?tost totdeaun în poziţii privilegiate de informare şi de acces fa baze analitice.
lndarpre c care ş, !e a?ropiat (şi folosit) este demnă de toată lauda. Personal, aş fi
vrut_ ca !n fmalul arţu sa apară şi mesajul creerii minelor-muzeu, relativ lesne de
rea/Jzat m zona Baia Mare, unde densitatea de mine celebre este foarte mare. Minele-
muzeu ar putea reprezenta o alternativă viabilă pentru mentinerea traditiei miniere în
zonă,: Nu am în?oieli pr'.vind fluxul de vizitatori. Faima unor mine ca' Baia Sprie /
Fels? an a, He a, avm , etc, va atrage cu siguranţă atât specialişti, cât şi amatori,
dornic sa vada minele m care s-au descoperit atâtea minerale noi: felsobanyit,
andont, rodocrozit, semseyit, ...
Prof. dr. Gheorghe Udubaşa
Membru al Academiei Române
Preşedintele Societăţii Române de Mineralogie
Noiembrie 2004
Bucureşti
6 7
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME
PREFACE
This book perfectly illustrates the concept of „synthese etagee" (Routhier,
1967) by using detailed observations in the biggest base metal mine, Cavnic, for
deciphering the hydrothermal evolution of the whole Baia Mare mining district. The
long time experience in the underground workings, nat only at Cavnic, enabled the
author to recognize the seven mineralizing events (M1 - M7) from Cavnic a/so in other
major deposits in the area.
Although the book is appearing in a moment of progressive decline of mining
in Romania, it is important to have it as a knowledge status and confirms an american
saying: one ore deposit is completely known after it was exhausted. lt is nat the case
of al/ the ore deposits in the Baia Mare area. The book collects a great number of
informations and data, isotope analyses included, and became a valuable monograph.
The book is based on author's PhD focussed on the Cavnic ore deposit, one
of the largest Pb-Zn mines in Romania. The Cavnic mines have the advantage to
display a very large number of veins, partly non-synchroneously formed. To this, the
ability of author to make numerous observations, during many years, which finally
solved (or tried to salve) the „puzzle".
The book contains many valuable informations and their presentation offers to
the interested people a complete and complex image of the Neogene ores in the Baia
Mare mining district. The comparison of the „key stane" Cavnic with other ore deposits
produced a model, first of this kind for the area.
The original roots of the book are based on caretul observations in the mining
workings at Cavnic, repeatedly undertaken in order to find aut new aspects, to verify
earlier working hypotheses. Pertinent literature sources included in the references
show how deep/y interested the author was to know more about similar ore districts in
the world (however /ess in other parts of Romania). Numerous ana/yses, isotopic ones
included, made the conclusions easier, concerning the fluid sources, the fluid mixing
and their influence on the ,,final product": the ores and their pecu/iarities. lt is
interesting to note that the Pb isotopes indicate a single source for many Baia Mare
ore deposits. l f further analyses wifi cluster on the existing data provided by Dr.
Marias, a new insight info the evolution of both magmatic and metallogenic activity in
the area cou/d be developed.
l'm convinced this wifi be an editorial success, due to the amount of
informations, of illustrations, due to the model proposed. Personally, I wished to see in
this book a message of creating MUSEUM-MINES in such a region with celebra/ed
mines, many of them type localities of some minerals. This could be a chance to keep
alive the mining tradition in the area . ..
Prof. Dr. Gheorghe Udubaşa
Member of the Romanian Academy
November 2004, Bucharest
 Francisc MARIAS
METALLOGENY OF T H E BAIA MARE MINING D I S T R I C T
-AN APPROACH BASED ON THE CAVNIC HYDROTHERMAL SYSTEM -
COMPARISON WITH OTHER EPITHERMAL SYSTEMS IN THE WORLD
Abstract
Keywords: ores; hydrothermalfluids;metallogeny,veins; isotope;base metals;miningfields
The epithermal ore deposits in the north-western part of Romania are located
within the Neogene andesitic chain of the Gutâi-Văratec Mts (NACGV), which
subordinately contain also rhyodacites. Both, andesites and rhyodacites represent
extracraterial products.
The NACGV belongs to the 1.000 km long mountain chain running from
Austria, through Slovakia, Hungary and Ukraine, to Romania and forms a volcanic
massif some 60 km in length and 5 - 30 km in width, with a WNW - ESE trend.
The volcanic rocks are older (17,5 - 10 Ma) in the West and younger (10,5 -
4 Ma) in the East (Edelstein et al., 1993).
Two main structural units can be distinguished in the area: the andesitic chain
(or „plate") and the prevolcanic basement. The last one contains in its turn a
prebadenian unit (PU) overlying the metamorphic basement and a post-tectonic cover
of Neoene age (CNA). The PU displays a significant thickness and banded fabrics
(alternation of lutitic and arenitic sequences), typical of flysch formation (Săndulescu,
1984). The PU are involved in largely developed overthrust structures. The CNA
shows much reduced thicknesses and contains geologic formations from Badenian to
Quaternary.
The two units are strongly faulted and locally folded. The major faults have an
W-E trend and they led to the development of severa! zones with different positions:
some are more elevated, some others are less (depressions). They appeared both
before the volcanism has started and during its evolution.
The youngest unit is represented by the andesitic cover and forms the
touristic landscape of the Baia Mare area. ln addition, it hosts the upper parts of the
hydrothermal ore deposits, i.e. llba, Nistru, Săsar, Dealul Crucii, Valea Roşie, Baia
Sprie, Herja, Cavnic, Jereapăn, Băiuţ, Văratec. The volcanic rocks, mostly andesites
with subordinately occuring dacites and rhyodacites, evolved mostly under subaerial
conditions but locally alsa under subaquatic conditions, giving rise to volcano-
sedimentary deposits. The thickness of the andesitic cover is variable, being of about
250-350 m in the East and of 500-700 m in the West andin the central part.
Faur generations of subvolcanic bodies have been first depicted in the Cavnic
area, thereafter in the ore deposits situated eastwards. They were emplaced at
different levels within the basement and represented „vapor machines" (Taylor &
8 9
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Epstein, 1962a) enabling conductive-convective fluid systems to evolve. To the
primary magmatic fluids, connate waters and meteoric waters were added to the
hydrothermal systems. Based on the oxygen isotope measurements such
combination of waters of different origins was proved.
Seven mineralizing events have been identified within the largest
hydrothermal vein system in Romania, i.e. the Cavnic base metal ore deposits. The
ore events show different mineral associations (fig. 9.35) paralleling alsa the isotopic
composition of oxygen in the accompanying gangue minerals (fig. 8.14). Meteoric
water influx was thus proved by isotopic lightening of !atest ore events, after the
thermal „collapse" of the hydrothermal systems has occurred.
Sulphur isotopes of paired sulphides in the Cavnic ores show congruent
formation temperatures as compared with fluid inclusion microthermometry (see Table
no. 20).
A single lead source for all the ores in the Baia Mare district has been
advocated by using the galena isotope lead measurements, which show a radiogenic
overprint.
The formation temperatures continuously decreased from the pre-mineralizing
events (commonly over 300 ° C) down to about 220 ° C (event Ms). However, the
salinity has been proved to be highly variable, sometimes even within the same ore
event.
On the basis of temperature and salinity measurements, there were estimated
the depth of the mineralizing process, the fluid pressure as well as the erosion rate.
For the whole Baia Mare area an erosion rate of about 350 m has been calculated,
giving an erosion rate of 0,09 mm/year for the Pontian - Pliocene mineralizing interval
(4 Ma). This figure fits well the estimates of 0,06 mm/year given by Măldărescu and
Popescu (1981 ).
The seven mineralizing events appeared as a resuit of faulting during the ore
forming process The first event, M1, is comprised of red quartz (zinopel) - hematite -
magnetite, followed by pyrite, chalcopyrite and quartz. Meteoric and connate waters
dominate the composition of fluids during this event and magmatic waters become
dominant during M2, characterized by deposition of pyrite and chalcopyrite.
Massive deposition of base sulphides occurred as a resuit of fluid boiling
during the M3, an event recognized in many vein deposits, i.e. llba, Nistru, Săsar,
Herja, Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ. Vapor production was an important process being
related to the emplacement of many subvolcanic bodies in the area, mostly in the
eastern part. This fact induced in the andesitic plate strong alterations both of high
sulfidation and of low sulfidation type. Mixing of fluids, i.e. magmatic, meteoric and
connate waters strongly influenced the fluid salinity, which greatly varies, even during
the same event. Low salinity fluids accompanied by boiling and heat transfer favoured
massive deposition of Au and Ag, especially in the upper parts of the circulating
channels, a fact observed at Băiţa, Săsar, Dealul Crucii, Şuior, Cavnic, Jereapăn,
Văratec.
 Francisc MARIAS
lt is important to know that overwhelming amounts of ores were formed during
M3 event. lt was estimated at about 35 Mii. tones for the Cavnic mine and at about 75
per cent for the whole Baia Mare area.
The M4 to M6 event ores were deposited by retrograde boiling, due to cooling
as a resuit of fluid mixing. Repeated re-opening of ore veins led to breccia formation
at the expense of previously formed ores. ln such a way, ,,bonanzas" or ore shoots
rich in Au, Ag and Cu have formed district-wide, but mostly at Cavnic.
Low sulfidation (LS) alterations are very widespread and can be regarded as
being very characteristic for the Baia Mare area, where adularization was early
described by Giuşcă (1962). Locally high sulfidation (HS) alterations were alsa
depicted, e.g. in the llba-Nistru area (Kovacs-Palffy, 1977), where alunite is closely
associated with pyrite. At Cavnic, alunite is scarcely developed, but the externai zone
with scoriaceous quartz and kaolinite is well represented.
The ascending fluids (magmatic and connate waters) lost the pressure at the
top of hydrothermal systems and the occurring boiling led to the deposition of sulfide
and gangue minerals. lncreasing H+ lost of the boiling produced alsa the fluids being
more oxidized; the same is true for the loss of CO2 and SO2, inducing a more alkaline
environment. Reaching the hydrostatic levei the primary fluids produced alsa heating
of the meteoric waters which became more acidic as well. This is demonstrated by the
presence of great amounts of pyrophyllite developed within the andesitic cover at
Cavnic, especially between Bolduţ and Roata, where a small through exists. There
are outcrops of pyrophyllite on Furnicarului, Steampul and Cotreanţa valleys as well
as the „iron hats" on Merchiului valley, Crucea de Fier (,,Iran Cross") and the
pyrophyllite quarry at Brickstein, exploited in the XXth century.
The acid leaching developed above the boiling zone produced pyrophyllite at
Cavnic and alunite at llba-Nistru, as well as at Cavnic. The transition from acid-sulfate
alteration to the ore deposition reflects changes of fluid state from vapor dominated to
liquid dominated as shown by Heald and Foley, (1986); Perkins and Nieman, (1983).
The acid-sulfate characteristics of the Cavnic ores are as follow:
- abnorma! concentration of Cu at the top of the andesitic cover (e.g.
Danului vein, c+890 m and Iosif vein, c+ 753 m);
- great amounts of pyrite in the veins hosted by the andesitic cover;
- the significant Hg occurrence at the top of the veins (Iosif, Gavra, Gavril,
Rozalia, Cotreanţa, etc.)
- great amounts of scoriaceous quartz in the veins located within the
andesitic cover (Ana-Nicolae, Gavril, Kelemen).
The LS alterations dominate the hydrothermal systems in the Baia Mare area.
The top of the hydrothermal systems is highly argilized (mostly at Cavnic, Şuior),
silicified (Baia Sprie, Băiuţ) and adularized (Nistru, Săsar, Valea Roşie). As shown by
Marias (1996) illite is the dominant clay mineral (75-90%) in zones clase to the veins;
the association chlorite - smectites is less represented.
10
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
The polimorf 2M1 illite was produced by fluids with minimal chemistry
variations (Udubaşa et al., 1976). ln general the illite forms at temperatures of 200 -
220 ° c and such a temperature seems to have existed at the interface connate brines
/ meteoric fluids, where significant amounts of Au, Ag and sulfosalts were deposited.
The K metasomatosis is less developed in the eastern part, e.g. Cavnic as
compared to the western one (Nistru - Săsar - Valea Roşie), as induced by different
concentrations of illite - sericite in the vicinity of discordance between the andesitic
cover and the prevolcanic landscape. On the contrary, below the above mentioned
discordance the potassic alteration (as shown by the presence of adularia) is mostly
related to the veins. lllite and adularia formation belongs to the same process, by pH
increase due to volatile fractionation and condensation and hydrolisis of such volatiles
from the meteoric waters, respectively.
*
* *
The main factors controlling the mineralizing processes in the Baia Mare
mining district can be summarized as follows:
- abruptly dipping faults;
- low permeability host rocks (mostly sedimentary) are located in the lower
parts of the systems and therefore the fluid flow was only possible through
,,conduits";
- nearly unlimited meteoric water flow to deeper levels;
- self-healing of the upper parts of the hydrothermal systems produced
intermediate boiling at intermediate depths and overpressures occurred led
to ore breccias formations;
- the events took place at temperatures between 200 - 300 ° C .
Such main factors determined the following characteristics of the ore
deposits:
- deposition of precious metals by boiling during the M3 event, especially at
Cavnic, Săsar, ,,9 Mai" and ,,11 Iunie" at Nistru and llba;
deposition of precius metals from acid residual fluids and/or fluid mixing
(e.g. auriferous structures at Nistru - Săsar, Baia Sprie (upper part), Băiuţ
(upper part), Jereapăn, Şuior;
lack of both vertical and horizontal zoning as concerns the precious and
base metals due to boiling and occasional formation of „bonanzas" (ore
shoots);
- a large variation of ore textures and structures, reflecting variable
formation conditions;
- hydrothermal breccia formation, sometimes several times occurring;
- stockwork features produced by aborted explosions (Rotunda - Strâmbu)
or of ending parts of the veins (Cavnic, Nistru, Săsar);
- rich ore zones alternating on a vertical scale with scarce ore zones (non-
economic): Cavnic, Baia Sprie, Băiuţ;
11
 Francisc MARIA$
disseminated ores at the upper parts, sometimes rich in gold;
collomorph textures and fine banding of ores at the top of ores at the top
of hydrothermal systems, probably due to the mixing of primary and
meteoric waters.
The Author
ACKNOWLEDGEMENTS
Many thanks to the following sponsors, who made the printing of this book
possible:
. Mr. eng. Georg Szasz, Frauenbach Company; Mr. geol. eng. Saşa Nicolici,
pres1dent of Samax-Romania Company; the MiningTrade UnionBaia Mare.
The author is grateful to Prof. Univ. Dr. GheorgheUdubaşa, member of the
Romanian Academy and president of the Mineralogica/ Society of Romania tor
reviewing the manscripts and for several suggestions and constructive comments.
No last l'm deeply indebted to te French colleagues from BRGM,
Geodynam1cs Dept., Orleans: dr. J. P. Milesi,dr. PatricePiantone,dr. Eric Marcoux
and dr. PierreNehlig, for facilitating isotope analyses to be made , as well as tor their
cooperation during their trips to Baia Mare in the '90s.
12
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
(J)ezvoftarea [urnii contemporane în genera( necesită strategii eficiente pentru
satisfacerea necesităţifor de materii prime minerafe şi energie, ştiinţei zăcămintefor
revenindu-i un ro[ deose6it de important. }lceastă ştiinţă a cunoscut în uftimefe decenii o
dezvoftare deose6ită, prin diversificarea necontenită a metodo[ogii[or de cercetare.
(J)istrictu[ minier <Baia :Mare, caracterizat printr-o diversitate minerafogică şi
petrografică puţin o6işnuită, face parte dintr-o regiune cfasică a (E,uropei pentru studiu[
fenomenefor n.idrotennafe.
Tema ce constituie o6iectu[ cărţii este vastă, chiar dacă ne referim numai fa
,,zona" <Baia :Mare - din cadru[ eruptivu[ui terţiar a[ <RJ)mâniei - atât su6 aspectu[
compfe:(j,tăţii fenomenefor şi procese[or care se desfăşoară în timpu[ activităţii
n.idrotennafe, dominate tfe particufarităţifefacton[or endogeni şi ai mediu[ui am6iant, cât
şi a vo[umu[ui mare şi diversităţii [ucrărifor, care cuprind date şi interpretări rezuftate
dintr-o perioadă de 50 de ani (1950 - 2000) de activitate de exp[orare şi de expfoatare.
}lfterărife n.idrotennafe şi minera[izaţiife asociate, a căror compfe:(j,tate a atras
de-a [ungu[ timpu[ui mu{ţi geofogi, sunt uşor de recunoscut prin efementefe jundamentafe
comune afe cadru[ui geofogic, dar derutante prin variaţia capricioasă a unor trăsături
specifice pentru diferite ocurenţe.
}1.6ordarea studiu[ui fegifor de acumufare a minereuri[or n.idrotennafe în
zăcăminte izogenetice se poate face din punct de vedere a[ concepţiei de cercetare în două
moduri: a) prin conq_area unor o6seroaţii parţiafe cofectate dintr-un număr mai mare de
zone; 6) printr-un studiu aprofundat a[ unei zone reprezentative - în cazu[ de faţă,
cefe6ru[ zăcământ Cavnic - pentru a se ajunge [a efa6orarea unui mode[ genetic de
evo[uţie pentru ansam6[u[ districtufui minier <Baia :Mare.
Pără această ordonare şi integrare date[e prezentate oricât de riguros ar f i
conta6i[izate, rămân potenţe nevaforijicate, fără nici o semnificaţie constructivă.
În decursu[jumătăţii de seca[ amintite, fiecare rea[izare o6ţinută în cunoaşterea
structurii geofogice a unui zăcământ, a devenit un dement constitutiv indispensa6i[ şi
pentru cunoaşterea aftor zăcăminte din „zona" în discuţie.
:Mode[u[ geostructura[ de evo[uţie a n.icfrotenna[ismu[ui rezu[tat pentru
zăcământu[ Cavnic a devenit un mode[ nou şi pentru districtu[ minier <Baia :Mare căci
prin definiţie, un mode[ tre6uie să admită - în spiritu[ acefeiaşi filozofii geofogice - şi
afte modefe, de unde decurge fecunditatea fiecărui mode[ şi în acefaşi timp, caracteru[
său efemer.
<Prezentarea structura[ - metafogenetică a corpurifor de minerafizaţie cu
evidenţierea şi caracterizarea compfe:(ă: geocn.imică, geochimia izotopifor sta6ifz;
microtennometria şi compoziţia cn.imică a f[uidefor n.idrotenna[e, precum şi descifrarea
evo[uţiei în timp a acestora, gradu[ de contaminare meteorică şi afterărife n.idrotennafe
produse, reprezintă modafităţi noi de a6ordare şi înţefegere a mecanismeforfundamentafe,
care au avut drept consecinţă fina(ă fonnarea acumufări[or de minereuri n.idrotennafe în
ansam6[u[ districtu[ui minier <Baia :Mare.
13
 Francisc MARIAS
rr'ratarea roo[uţiei procesefor meta[ogenetice cu aspecte distincte pentru fiecare
zăcământ în parte, cu inii.carea factorifor principafi care au inf[uenţat roo[utia
procese[or şi imaginea distri6uţiei spaţiafe a sistemefor conductive nidrotennafe pen ru
zăcământu[ afes ca mode( reprezintă corofaru[ o6servaţii[or prezentate.
O astje[ de modalitate de a6ordare a studi.u[ui unui zăcământ nu poatefi· , un
·-'"'. 'Este un crez, fegat de ro[u[ de „pârgnie" pe care autoru[ î[ atri6uie acefor idei,
li, azaru
care - ivite cu ani în urmă - şi-au regăsit o nouă confinnare în fiteratura mondi.ală de
speciafitate: teoriife „per ascensum" şi „per descensum ".
În contrast cu acest suflu nou de idei, ansam6[u[ datefor geoc/i,imice şi izotopice
prezentate au fost integrate cadru[ui structura[ - metafogenetic e)(j.stent, căutându-se în
pennanenţă acordarea roentuafefor aspecte aparent contradi.ctorii, cu efa6orarea unor
modefe fogice care să satisfacă totafitatea condi.ţiifor impuse de datefe e erimentafe
citate di.n diferiţi autori: americani, canadi.eni, engfezi, japonezi, austrafieni, ruşi, etc şi
prezentate în 6i6fiografia cărţii.
(J)ominat de crez şi datorie, fegat afectiv de peste douăzeci şi cinci de ani de
pro6fematica zăcămintefor de fa (J3aia 'Mare, pennanent stimufat de foştii mei profesori de
fa Vniversitatea „(J3a6eş - (J3o[yai" di.n C[uj-:Napoca, am încercat să surprind noutatea, să
evit repeta6ifitatea şi suprapunerife cu enunţun·fe cfasice redate în studi.i şi cărti de
speciafitate va[oroase de către: Socofescu, Ianovici, Petru[ian, (]iuşcă, CJ(ădufescu,
(J)imitrescu, 'Mârza, Cioj{ică, Săncfufescu, Vdu6 a ş a, Popescu, 'llfaa, (J3er6efeac,
Constantina Stanciu, (J3orcoş şi a{ţii.
!f.u ştiu _în ce măsură am reuşit să feg „q_naustivu[ petrometafogenetic" - fas pe
seama cititoru[ui acest [ucru - dar [ucrarea aceasta se doreşte o încercare de a6ordare
unitară, într-o manieră nouă, a uneia di.n cefe mai 6ogate districte miniere di.n 'Europa de
sud-est: districtu[ minier (J3aia 'Mare. Semnificaţia datefor poate depăşi fimita „zonei"
(J3aia 'Mare, putându-se ex.ţrapofa (prin metodă şi semnificaţie) asupra tuturor
zăcămintefor de minereuri nidrotennafe din ţară. Cartea se înscrie de asemenea ca o
străduinţă de a mu{ţumi e)(j.genţefe foştifor mei profesori, de a răsplăti în acest j e [ efortu[
„jl[ i. :Mater :Napocensis". jlceastă carte n-ar f i putut f i scrisă dacă n-a ş f i avut
posi61Cttatea de a sta aproape de prof univ. dr. :Mârza Ioan în anii de studentie
' ,
începând di.n 1972 şi apoi în calitate de doctorand, [a începutu[ anifor' 90.
Sunt deose6it de recunoscător profesoru[ui 'Mârza pentru ajutoru[ şi apropierea
. noi între6ări şi răspunsuri. Pentru un geofog răspunsurife sunt mai importante decât
fui întotdeauna prietenoasă şi cordială. Sentimentefe mefe de recunoştinţă faţă de
(J)omnu[ profesor sunt profunde şi compfe . J l fe e rima aici ar depăşi scopu[ acestei
note.
Profunda mea recunoştinţă se îndreaptă şi spre prof. univ. dr. qneorg/i,e
Vdu6aşa - mem6ru a[ )l.cademiei (Jwmâne, care mi-a oferit ajutoru[ şi mai afes
6unăvoinţa (])-safe, într-o manieră de profundă cofegiafitate şi raţionament profesional
izvorâte din erudi.ţia sa encicfopedi.că.
Îi mu{ţumesc (])-fui profesor pentru efortu[ de a fectura manuscrisu[ şi a
contri6ui cu o6servaţii preţioase fa îm6unătăţirea tex.ţu[ui. Port respectuos recunoştinţă
tuturor ace fora care într-un f e [ sau a[tu[ au contri6uit [a „geneza" cărţii despre
14
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
minereurife di.n :Maramureş; enumăr aici: (]roza (J)orin, 'Edefstein Oscar, Iştvan (J)-tru,
(J3ud Ioan şi mu{ţi a{ţii. CJ'e/i,noredactarea cărţii a fost realizată de ing. geo[ Joana
Cnioreanu - de fa finnajl jl (J)'E s.r.[ (J3aia 'Mare, căreia îi adresez mu[ţumirife şi
recunoştinţa mea pentru sugestiife de adevărat edi.tor avizat.
Soţia mea 'Efena a avut ră6darea să citească toate variantefe manuscrisu[ui şi în
opinia autoru[ui judecata ei s-a dovedi.t în mufte situaţii mai sigură dacât a mea. Piica
mea 'Edi.t/i, - Iufia a tradus mufte [ucrări de speciafitate, fiind un traducător avizat în
,, fim6aj geo[ogic".
„Last 6ut not feast" mu(ţumesc co[egifor di.n străinătate cu care într-un j e [ sau
a[tu[ am scnim6at opinii privind geofogia procesefor de fonnare a minereurifor şi cu care
am cofa6orat în di.verse etape a[e carierei mefe: dr. jlndrew 'Mitcfze[[ (Oiford Vniversity,
jlnglia) dr. Jean Pierre 'Mifesi - (J)irectoru[ (J)epartamentufui de (]eodi.namică de [a
(J3JR,,(].'M Or[ians (Pranţa) dr. Patrice Piantone, dr. 'Eric 'MarcoUJ(, dr. Pierre :Nefzfig de
fa (J3JJ(,(].'M Or[ians (Pranţa), care mi-au facilitat e cutarea unor anafize de izotopi
sta6ifi pe eşantioane de cuarţ şi car6onaţi, dr. Jlfan Stepfzens (Compania „CY<P<R..,VS
Jl'MJlX" Coforado, SVJl), dr. Pausto q. (]uccfzi (şefu[ departamentu[ui pentru Jlmerica
de Sud a[ ,, PJ fl'E,LPS (J)O(J)(]'E" 'Mining Company, Lak,wooa, SVJl), dr. Pranr;ois (Jw6ert
(Comission (]iofogique du Canada, Otawa), Peter 1(,ovtics-Pafffy (Jfungarian (]eo[ogica[
Institute) ing. Scnfangen :Monica ('l(arfsru/i,e Vniversitii.t, (]ennania). (J)iscuţiife purtate
- de mu[te ori în su6teranu[ mine[or din Cavnic - cu aceşti speciafişti, au constituit tot
atâtea prifejuri de 6ucune intefectuală pentru mine.
Cartea se adresează în primu[ rând specia[iştifor di.n domeniu[geofogic - minier,
studenţifor de fa facu[tăţife de profi[geofogic şi minier, profesorifor cât şi cefor interesaţi
de între6area: ,,Cum sefonnează minereurife?"
:Nu de 6unăvoinţa cititorifor măfrământ, ci de atenţia for. Jlceastă carte nu este
aftceva decât o sinteză a datefor e)(j.stente şi a unor cunoştinţe noi, în 6ună parte
ongina[e prin noutatea pro6femei şi a manierei de prezentare.
În uftimii ani, mai precis de fa 1990 încoace, m-am tot între6at asupra focufui
geofogu[ui în ceaţa tranziţiei intennina6ife, asupra impficării, ori retragerii safe. (J)in
aceste o6sesii asupra decti.nu[ui programat a[ mineritu[ui maramureşan şi a[ ce[ui di.n
:Munţii Jl.puseni s-a întrupat vofumu[ de faţă. Odată reunite în vo[um, nutresc nădejdea
că terapeutica gândi.ni în domeniu[ a6ordat va f i mers până [a capăt, născându-se astje[
între6ări[e.
Prancisc :Marias
(J3aia :Mare, 25.09.2003
15
Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DN LUME

CUPRINS
PREFAŢĂ 5
PREFACE 7
M E T A L L O G E N Y O F T H E B A IA M A R E M IN I N G D IS T R IC T - AN APPROACH
BASED ON THE CAVNIC HYDROTHERMAL SYSTEM - COMPARISON WITH OTHER EPITHERMAL
SYSTEMS IN THE WORLD _ Abstract 8
CUVÂNTUL AUTORULUI 13
CUPRINS 17
INTRODUCERE 23
CAP. 1. - DATE GENERALE PRIVIND LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ ŞI CARACTERIZAREA
MORFOLOGICĂ A BAZINULUI NEOGEN BAIA M A R E 26
CAP. 2. - ISTORICUL CERCETĂRILOR GEOLOGICE 29
CAP. 3. - LOCALIZAREA ŞI ÎNCEPUTURILE AŞEZĂRII MINIERE CAVNIC, ISTORICUL ACTIVITĂŢII
MINIERE 34
3.1. - Localizare, toponimie, atestări documentare 34
3.2. - Istoricul activităţii miniere 36
3.2.1. - Dezvoltarea mineritului şi metalurgiei din feudalismul timpuriu până în 1918 36
3.2.2. - Etapa de activitate: 1918 - 1948 41
3.2.3. - Dezvoltarea mineritului între 1948 - 1990 42
3.2.4. - Declinul programat: 1990- 2007 44
CAP. 4. - UNITĂŢI TECTONO- STRUCTURALE REGIONALE ÎN COMPONENŢA BAZINULUI
NEOGEN DE LA BAIA MARE 46
4.1. - Fundamentul cristalin 46
4.2. - Stratigrafia formaţiunilor sedimentare 48
4.2.1. - Unităţile structurale ale fundamentului prebadenian 48
4.2.1.1. - Unitatea de Lăpuş 48
A. Formaţiunea de Vima 48
B. Gresia de Minge! 48
4.2.1.2. - Unitatea flişului transcarpatic 50
A. Pânza de Petrova 50
B. Pânza de Botiza 50
4.2.1.3. - Depozite paleogene epicontinentale 53
A. - Formaţiunile eocene 53
B. - Formaţiunile oligocene 53
4.2.2. - Cuvertura post-tectonică 54
A. Badenianul 54
B. Sarmaţianul 56
C. Pannonianul 57
D. Ponţian - Pliocenul 58
E. Cuaternarul 60
4.3. - Magmatismul neogen - tectonic setting 60
4.3.1. - Caracteristicile tectono - structurale ale fundamentului prevulcanic - zone elevate (de
stress) şi zone subsidente (de relaxare tectonică) 61
4.3.1.1. - Horstul tectono - magmatic Seini - Băiţa - Chiuzbaia - Şuior - Cavnic 63
16
17
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE O NLUME

4.3.2. - Formarea catenei andezitice de la Baia Mare 6.2.1. - Structura internă a fracturilor de extensie 119
64
4.3.2.1. - Evoluţia vulcanismului şi unităţile structural - stratigrafice constitutive 6.2.2. - Caracteristicile megafantelor de extensie - evoluţii geomecanica şi dinamica fluidelor de
ale catenei
andezitice din zona vestică şi centrală a districtului minier între llba - valea Firizei 64 mineralizare 122
4.3.2.2. - Evoluţia vulcanismului în zona estică a districtului minier Baia Mare
' caracteristicile CAP. 7. - PROCESE MAGMATIC- HIDROTERMALE PREMETALOGENETICE EVIDENŢIATE ÎN
unităţilor petrografice componente ale catenei andezitice 69
4.3.2.2.1. - Complexul de magmatite subvulcanice apartinătoare catenei andezitice ZĂCĂMÂNTUL CAVNIC 128
' de la
Cavnic 7.1. - Răcirea intruziunilor ignee, exolvirea fluidelor magmatice, interacţiunea cu fluidele
76
A. Dacite: intraformaţionale de tip „connate water" 128
77
B. Microdiorite porfirice ± cuarţ: 7.2. - Conditii structurale - factori activi în declanşarea proceselor hidrotermale 130
78
C. Leucogabbro-uri porfirice: 7.2.1. - E'pisoade magmatic - hidrotermale premetalogenetice de tip .breccia pipe" şi „breccia
78
D. Andezite piroxenice: dyke" evidenţiate în zăcământ 132
78
E. Andezitele cuarţifere cu amfiboli şi biotit: 7.2.2. - Sinterele silicioase - condiţii de apariţie, semnificaţii 141
80
F. Andezite bazaltoide cu piroxeni şi amfiboli: 80 CAP. 8. - ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA FLUIDELOR FORMATOARE DE MINEREURI 147
4.3.2.2.2. - Caracteristicile petrochimice ale corpurilor intruzive subvulcanice din
zona 8.1. - Geochimia izotopilor stabili - intoducere în problematică, reguli, sistematică,
M rationamente 147
4.3.2.2.3. - Magmatismul subsecvent tardiv - generaţii de intruziuni
83 8.1.1 .'- Raporturi 1so11so ale fluidelor din natură şi în diferite medii geologice 153
A. Generaţia a l-a: granodioritică (yo) 83 Apele magmatice 153
B. Generaţia a li.a: 85 Apele geotermale 153
1. Diorit cu textură nodular- metasomatică (apxm) 85 Apele metamorfice 153
2. Diorite cuarţifere (oq) 86 A oo 1
3. Tonalite {,) 86 Apele dulci 154
C. Generaţia a III-a: 88 8.2. - Raporturile 1 so 11 so în zăcământul Cavnic 157
1. Latiandezite {tca) 88
2. Diorite (microdiorite) porfirice ±cuarţifere {µfor± q) 8.2.1. - Compoziţia izotopică 0 180 în cua ul stadiilor de mineralizare 157
88 8.2.2. - Compoziţia izotopică o 1 8Onuid în zăcământ 161
3. Dacite (Li) 89
4. Monzodiorit ± porfiric (Mo±n) 8.2.3. - Compoziţia izotopică o 18Ocam(sMoW) în mineralele carbonatice din zăcământ 163
89
D. Generaţia a IV-a: 8.3. - Discuţii asupra raporturilor 0 13CPso în natură şi în medii geologice 166
90
1. Leucogabbro-uri porfirice± cuarţifere {Ly13±q) 90 8.3.1. - Variaţii ale izotopului 13 C1Pos1în sistemul hidrotermal Cavnic 169
2. Gabbro cuarţifer (ypq) 91 8.4. - Discuţii asupra raporturilor 0 34ScoTîn natură şi în medii geologice
171
3. Gabbrodiorite ± cuarţifere (ypo±q) 92
4.3.2.2.4. - Caracteristicile petrochimice ale intruziunilor magmatice subsecvent tardive 8.4.1. - Valorile de o34S în mineralele zăcământului Cavnic 175
din zona Cavnic 92 CAP. 9. - PROCESE METALOGENETICE- SURSA METALELOR DIN FLUIDELE MINEREICE,
4.3.3. - Aspecte petrogenetice evidenţiate în catena andezitică de la Baia Mare CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ALE ACESTORA, MOMENTE (STADII) DE
95
4.3.4. - Indici de polaritate geochimică în catena andezitică
98 MINERALIZARE 181
4.3.5. - Cronologia proceselor magmatice
100 9.1. - Sursa metalelor din zăcămintele districtului minier Baia Mare evaluată pe baza datelor
CAP. 5. - METAMORFISMUL DE CONTACT TERMIC
104 izotopice de plumb: 207 Pb/204 Pb ; 206 Pb/204 Pb 181
5.1. - Caracteristicile aureolelor termic-metamorfice asociate corpurilor 181
intruzive 104 9.1.1. - Generalităti
5.2. - Caracterizarea mineralogică - petrografică a corneenelor, tipuri 9.1.2. - Caracteristicile valorilor izotopilor plumbului în rocile magmatice şi în minereul
de roci 108
5.2.1. - Corneene nodulare zăcămintelor de la Baia Mare 183
108
5.2.2. - Corneene vărgate 9.2. - Caracteristicile fizico - chimice ale fluidelor responsabile de mineralizarea fracturilor
109
5.2.3. - Corneene epidotice fi M 1
110
5.2.4. - Corneene cu epidot - albit - clorit - actinolit 110 9.2.1. - Temperatura fluidelor mineralizante corespunzătoare momentelor de mineralizare
5.2.5. - Corneene cu albit - clorit ± andaluzit 111 evaluate pe baza incluziunilor fluide; mineralele gazdă 189
5.2.6. - Corneene biotitice 9.2.1.1. - Metode analitice folosite 189
111
5.2.7. - Corneene cu piroxeni± cordierit 111 9.2.1.2. - Tipuri de incluziuni evidenţiate şi caracteristicile lor 189
CAP. 6. - GEODINAMICA FORMĂRII FILOANELOR ŞI CIRCULAŢIA FLUIDELOR 112 9.2.2. - Evoluţia temperaturilor în sistemul epitermal Cavnic pe momente de mineralizare 191
6.1. - Scurtă caracterizare a filoanelor de la Cavnic 9.2.3. - Temperatura de depunere a sulfurilor obţinută pe baza raporturilor de fracţionare
112
izotopică o 34Snuid evaluate pe perechi de sulfuri 194
6.2. Geodinamica proceselor de fracturare - formarea filoanelor 116
18 19
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MOOEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

9.4.4. - Filonul Iosif (70) 299

9.2.4. - Salinitatea fluidelor mineralizante 196
CAP. 10. -ALTERĂRI HIDROTERMALE 303
9.2.5. - Paleoadâncimea de depunere a mineralizaţiilor şi presiunea fluidelor (Pr) 199
9.2.6. - Originea fluidelor cu salinitate ridicată - discuţii 202 10.1. - Alterări premetalogenetice de tip greizen 303
9.3. - Evoluţia proceselor tectono-metalogenetice - definirea momentelor (stadiilor) de 10.2. - Evoluţia proceselor de alterare hidrotermală contemporane proceselor
mineralizare M1--+M1 204 metalogenetice ... . •
305
9.3.1. - Primul moment de mineralizare [M1] post „breccia dyke" intrusivă format din 10.2.1. - Elemente ale alterării de tip „high sulfidation" (HS) - alterare arg1ht1ca avansata 305
fluide mixte 205 10.2.2. - Caracteristicile alterării principale de tip „low sulfidation" (LS) sau sericii- (illit) -
9.3.1.1. - Caracterizarea mineralogică a paragenezelor caracteristice momentului de adular 316
mineralizare [M1] - semnificaţii 207 10.3. - Date comparative privind caracteristicile de alterare ale zăcământului Cavnic,
9.3.2. - Intervenţia masivă a fluidelor magmatice - stadiul [M2], (pirito-cuprifer) de evoluţie a comparativ cu zăcămintele Summitville şi Creede, (S.U.A.) 320
mineralizaţiei 213
9.3.2.1. - Caracterizarea asociaţiilor minerale specifice momentului [M2] de evoluţie tectono- CAP. 11. - CARACTERISTICILE STRUCTURAL - METALOGENETICE ALE SISTEMELOR
metalogenetică 215 EPITERMALE DIN DISTRICTUL MINIER BAIA MARE 322
9.3.3. - Fierberea - depunerea masivă a mineralizaţiilor plumbo-zincifere de tip .bonanzas" - 11.1- Procese postmagmatice (hidrotermale) în partea vestică a districtului minier
stadiul [M3] de mineralizare 218 Baia Mare: llba - Nistru - Băiţa 322
9.3.3.1. - Rezerva de căldură şi nivelul de adâncime al fierberii pentru [M3] la Cavnic 218 11. 1.1. - Caracterizarea metalogenetică a structurilor mineralizate din câmpul filonian llba 323
9.3.3.2. - Sistem închis sau deschis de fierbere pentru zăcământul Cavnic? 220 I. - Mineralizatii asociate vulcanului Aluniş 323
9.3.3.3. - Consideraţii teoretice privind evoluţia fierberii în sisteme închise şi deschise 222 A. - Structura mineralizată Nucuţ - Baltoşa 323
9.3.3.4. - Efectele fierberii asupra compoziţiei izotopice, a salinităţii şi volatilităţii fluidelor în B. - Structura mineralizată Gheroldy - Plopăţ 326
sistemul epitermal Cavnic 224 C. - Structura metalogenă Venera 327
9.3.3.5. - Interacţiuni: mineral/ agregate de minerale - fluide, ca dovezi ale fierberii în D. - Structura metalogenă Firizan 328
fracturile filoniene din zăcământ 227 E. - Structura metalogenă Aluniş 330
9.3.3.6. - Consideraţii privind modalităţile de transport, condiţiile de apariţie şi depunere a li. - Mineralizaţii asociate structurii vulcanice Faţa Mare 331
paragenezelor stadiului [M3] de mineralizare: A). minerale metalice; B). minerale de F. - Structura metalogenă Faţa Mare 331
gangă 231 III. - Mineralizaţii asociate aparatului vulcanic Purcăreţ 332
A. - Minerale metalice caracteristice [M3]: 234 G. - Structura metalogenă Purcăreţ - Mihai Nepomuc 332
B. - Minerale de gangă caracteristice [M3]: 244 IV. - Mineralizaţii asociate aparatului vulcanic Ţapu 333
9.3.3.7. - Cantitatea de metale depuse prin fierbere în zăcământul Cavnic 244 H. - Structura metalogenă Fătuţoaia - Speranţa 333
9.3.3.8. - Semnificaţia fierberii ca modalitate modenă de cercetare în explorarea V. - Mineralizaţii asociate aparatului vulcanic Poiana Mesteacănului 335
geologică 245 I. - Grupul filonian Valea Mesteacănului 335
9.3.4. - Evoluţia stadiilor post-fierbere: stadiile de mineralizare [M4] şi [Ms] 248 J. - Zona mineralizată Vama - Racşa 336
9.3.4.1. - Modalităţi de depunere şi caracteristicile mineralizaţiei [M4] 249 11.1.2. - Discuţii privind caracteristicile de zonalitate a mineralizaţiilor din câmpul minier llba 337
A. Mineralizaţii de tip: aur - arsenopirită 249 11.1.3. - Caracterizarea metalogenetică a câmpului filonian Nistru 339
B. Mineralizaţii de tip: sulfosăruri ± (sulfuri) - aur 258 A. - Structura metalogenetică „9 MAI" - Nistru 340
C. Mineralizaţii de tip: allemontit (stibarsen) - aur 259 B. - Structura metalogenetică „11 IUNIE" - Nistru 342
9.3.4.2. - Procese metalogenetice tardive de tip [M4 - Ms] cu: aur- adular - carbonaţi ± C. - Grupul filonian Coroana de Aur 344
cuarţ dezvoltate în structuri de .ventilaţie" hidrotermală 264 D. - Grupul filonian Anton - Limpejoara 344
9.3.4.3. - Depunerea aurului din fluide reziduale acide - stadiul [Ms] de evoluţie hidrotermală E. - Grupul filonian Florian 346
265 F. - Structura metalogenă Tarniţa - Dubugău 346
9.3.5.1. - Caracterizarea mineralogică a paragenezelor caracteristice stadiului [M6] 273 G. - Grupul filonian Domnişoara - Câmpurele 347
9.3.6. - ,,Căderea termică" a sistemului hidrotermal - stadiul de mineralizare [M1]; parageneze H. - Grupul filonian Galbena - Lăpuşna 347
actuale 283 11.1.4. - Caracterizarea metalogenetică a structurilor aurifere şi polimetalice componente ale
9.3.6.1. - Caracterizarea morfocristalografică a jamesonitului cu cristalizări neconvenţionale câmpului minier Săsar - Valea Roşie 349
A. - Grupul filonian Aurum 349
9.4. - Configuraţii de tip „bonanzas" sau dispunerea spaţială a zonelor de maximă acumulare B. - Grupul filonian Adam - Cremenea 352
pentru Au, Ag, Cu 291 C. - Structura de stock aurifer Borzaş 352
9.4.1. - Filonul Cristofor (1 O) 291 D. - Grupul filonian Ţigher - Sofia 354
9.4.2. - Filonul Gutin (20) 295 E. - Structura mineralizată Tyuzoşa - Ludovica 356
9.4.3. - Filonul Kelemen (40) 297 F. - Grupul filonian lojica - Bartoşa-Wilhelm 358

20 21
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU Al TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

G. - Structura metalogenetică Valea Roşie 360 INTRODUCERE

11.1.4.1. - Discuţii asupra mecanismelor depunerii aurului în structurile aurifere din zona
vestică a districtului minier Baia Mare 363 Se ştie că metalogeneza unei regiuni se constituie dintr-o succesiune de
11.1.5. - Structura metalogenelică Dealul Crucii 369 fenomene, în cazul nostru postmagmatice, în conexiune cu evoluţia tectono-
11.1.6. - Structura metalogenetică Herja 371
11.1. 7. - Structura metalogenetică Baia Sprie 375
magmatică a acelui teritoriu.
11.1.8. - Structura metalogenetică Şuior 3844 Una din multele unităţi structural-tectonice din România, caracterizată printr-o
11.1.9. - Structura metalogenetică Racoş Vest (Cavnic) 3888 mare acumulare de minereuri hidrotermale o constituie importantul district
11.1.1 O. - Grupul fi Ionian Jereapăn 3899 metalogenetic Baia Mare, situat pe rama sudică a Munţilor Gutâi.
11.1.11. - Structura de tip stock Rotunda - Kelemen 3933 Recunoaşterea proceselor care au determinat formarea celei mai mari
11.1.12. - Structura metalogenetică Băiuţ - Breiner 3933
11.1.13. - Structura metalogenetică Văratec 3988
acumulări de metale neferoase şi preţioase de tip filonian-hidrotermal din România, a
CAP. 13. - CONCLUZII necesitat observaţii geologice, petrografice, metalogenetice, tectonice, microtectonice,
4099 microtermometrice, geochimice, chimico-fizice şi geostatistice deci o îmbinare cât mai
ÎN LOC DE EPILOG 4166
BIBLIOGRAFIE
perfectă a observaţiilor de teren cu cele rezultate din prelucrări de laborator, în lumina
4177 teoriilor moderne din domeniul metalogeniei. Adeseori aceasta reclamă intuiţie,
informaţiile aparent minore, cum ar fi apariţia unei structuri de „breccia dyke" uşor
confundabilă în textura mineralizaţiilor filoniene cu alte tipuri de brecii - dar care în
realitate au semnificaţii aparte - constituie un exemplu în acest sens; nu mai puţin
interesante sunt datele geochimice: compoziţia izotopică şi chimică a incluziunilor
fluide „prinse" în cavităţile microscopice ale cristalelor de cua sau salinitatea fluidelor
şi gradul de contaminare meteorică a fluidelor magmatice saline ascendente.
Efectele fenomenelor convergente - când prin factori şi procese diferite se
nasc produse asemănătoare {de exemplu, fierberea şi amestecul de fluide) - sunt şi
ele prezente în zăcămintele de la Baia Mare. Aceasta a fost de fapt şi scopul
investigaţiilor noastre: de a reface din informaţii ,,frânte" şi dispersate un model
genetic logic şi clar, care să poată surprinde până la identitate modelele actuale şi
care să devină o modalitate nouă de explorare a acumulărilor de minereuri atât pentru
zona în discuţie, cât şi pentru alte pă i.
Epoca pionieratului fiind demult depăşită, în prezent se pune problema
aprofundării cunoştinţelor de petrometalogenie, cu ajutorul unor metode moderne de
investigaţii, cum ar fi compoziţia izotopică a fluidelor ce au format un zăcământ şi
originea lor.
Asigurarea cadrului teoretic de explicare a proceselor a necesitat consultarea
unui mare volum bibliografic, prezentat în bibliografia că ii.
Piesele grafice - multe originale - şi fotografiile de la suprafaţă şi din
subteran, au fost alese pentru exprimarea cât mai convingătoare a fenomenelor
descrise, unele pentru prima dată la noi în ţară.
Cartea aduce în discuţie într-o viziune modernă probleme majore ale
metalogeniei post-magmatice în general şi hidrotermale în special, precum: originea
fluidelor hidrotermale formatoare ale minereurilor din zona minieră Baia Mare, pe
baza raporturilor izotopice 8 180 ; temperatura fluidelor pe baza aceleiaşi compoziţii
izotopice; sursa metalelor în zăcămintele de la Baia Mare; definirea conceptelor de
fierbere a fluidelor în fracturile filoniene şi efectele fierberii asupra compoziţiei
22 23
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE O N LUME

izotopice, a salinităţii şi volatilităţii fluidelor; interacţiuni mineral / agregate de minerale În cele ce urmează adresez calde mulţumiri sponsorilor că ii de faţă, care au
şi fluide, ca dovezi ale fierberii prograde şi retrograde; evoluţia stadiilor de post- manifestat bunăvoinţă acordându-mi sprijinul financiar fără de care
fierbere, amestecul de fluide şi, în final, "căderea" termică a sistemelor hidrotermale. METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE
De asemenea, sunt prezentate configuraţiile ,,fosilizate" ale zonelor de fierbere SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)" - ar fi rămas la faza de
concretizate în caracteristicile de tip „bonanzas" ale mineralizatiilor din 1conducte" proiect.
(fracturi), respectiv ale zonelor celor mai bogat mineralizate; sunt r liefate de Recunoştinţă profundă exprimă autorul în numele beneficiarilor că ii faţă de
asemenea unele aspecte ale alterărilor de tip HS şi caracterizate în detaliu alterările sponsorul principal, ing. dipl. GEORG SZASZ Vorsitzender des Verwaltungsrates
de tip LS. om de aleasă ţinută culturală şi profesională, care a asigurat suportul financiar
Volumul de faţă redă rezultatele cercetărilor în domeniu ale autorului, în aproape total pentru apariţia că ii.
cadrul celui mai mare zăcământ hidrotermal-filonian din România: zăcământul Calde mulţumiri - pentru suportul financiar pa ial, până la faza de editare -
Cavnic. Expunerea s-a făcut într-o manieră originală cu intervenţia opiniilor personale adresez domnului ing. geol. SAŞA NICOLICI executiv-manager al companiei de
în explicarea unor probleme discutabile, cum ar fi cele legate de exemplu de placa explorare SAMAX-România, şi de asemenea UNIUNII SINDICATELOR MINIERE
andezitică de la Baia Mare. BAIA MARE.
Lucrarea aceasta s-a născut în anul 13 al tranzitiei dominată de o lume În final adresez multumiri
' S.C. ,,MAR/NEX PRINT" S.R.L. din Baia Mare,
bezmetică până azi insuficient cristalizată, în care industri minieră în special este care s-a supus cu profesionalism exigenţelor autorului în ceea ce priveşte calitatea
blamată de politrucii zilei, indiferent de culoarea politică. execuţiei că ii.
În România de azi se uită că civilizaţia metalului şi a cărbunelui a dus Europa
occidentală acolo unde este ea astăzi. Exemple sunt nenumărate ...
Îmi exprim speranţa că acest volum - prin tot ceea ce reprezintă - să
satisfacă exigenţele specialiştilor (atâţia câţi mai există), să constituie o carte
utilă care să poată fi folosită ca model şi în cercetarea altor zăcăminte
hidrotermale.
Mi se pare relevant să amintesc aici, că acum câţiva ani am primit un telefon
din Dakar (Senegal) de la un geolog român care lucra pentru prospectarea unor
zăcăminte de aur. Specialistul respectiv - la recomandarea prof. dr. Radu Dimitrescu
- citise rezumatul tezei de doctorat a subsemnatului şi solicita în consecintă
permisiunea de a o folosi în întocmirea unor rapoarte geologice pentru compania din
Anglia de care apa inea.
Prin aceasta doresc să subliniez faptul că un mecanism de depunere a
metalelor odată identificat, poate să aibă caracter de generalitate în sensul aplicării lui
şi la alte zăcăminte, în speţă hidrotermale, chiar şi de pe alte continente.
Cartea în discuţie, prin conţinutul său „la obiect" se adresează tuturor
geologilor, studenţilor geologi şi geofizicieni, profesori, ingineri mineri, tuturor celor
care într-un fel sau altul sunt preocupaţi de substanţele minerale, de relatia:
prospecţiune explorare exploatare minieră mediu ambiant (prote�ţia
mediului, turism geologic); în final cartea poate fi considerată o călăuză în
cunoaşterea naturii, a lumii minerale în general.
Numai prin înţelepciunea şi bunăvoinţa unor oameni care percep dezvoltarea
societăţii prin industrie - cultură - ştiinţă cartea aceasta a putut să vadă lumina
tiparului.

24 25
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

CAP. 1. -DATE GENERALE PRIVIND LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ Elementele geomorfologice adiacente acestei catene sunt la vest colinele
Munţilor Oaş, iar la sud-est catena andezitică se continuă cu Munţii Ţibleşului, având
ŞI CARACTERIZAREA MORFOLOGICĂ A BAZINULUI NEOGEN înălţimi mai mari, izolate care domină împrejurimile mai joase ale flişului paleogen.
Catena andezitică de la Baia Mare (fig. 1.2.) separă trei bazine hidrografice
BAIA MARE principale: bazinul Maramureşului în nordul catenei, bazinul Caşului la vest de
aceasta şi bazinul Baia Mare în sudul acesteia.
Unitatea munţilor vulcanici neogeni Oaş - Gutâi - Văratec, cunoscuţi sub
numele de Munţii Băii Mari, se situează în partea de NV a teritoriului României, în
□,
Roci magmatice
regiunea administrativă a judeţului Maramureş. Muntii Gutai

Unitatea munţilor vulcanici neogeni de la Baia Mare face parte din lanţul o --'----- 10 lan -

vulcanic Vihorlat - Gutâi - Călimani - Harghita, cea mai impozantă manifestare Pt:mo<o1
-

vulcanică neogenă din Europa (fig. 1.1 ). Blocul eruptivului se situează în nordul 4
!ms
oraşului Baia Mare având o lungime (V - E) de 70 km şi o lăţime maximă (N - S) de
□,
6 Roci sedimenlae
40 km; are aspectul geomorfologic caracteristic regiunilor cu vulcanite neogene -
ru1
afectate de eroziune: platouri de lave şi proeminenţe conice cu înălţimi în general -- 8

m
E::]2
mici, rareori depăşind altitudinea de 1000 m, cu suprastructura aparatelor vulcanice în BadBrbl f:-:•:-:;
9 3
general erodată.

o 100 200
km

PLATFORMA
EUROPEANA

----- --48'N
.. --

• Budapesta
,
,Muntii
.·.. ------
------
- ""1IAZJNUt
-,a;.

·
Panze de sariaj lef1lare , ' Gutai ig.1.z: ·
fCarpatil Exteriori') BAZINUL / .. ·:. Muntii

.. ---
PANNONIC ,' ·:::::.·Apuseni
...--t:.. T
./·: ..
[] Panze de sariaj si panze
de soclu cretacice ...

. -:-:::....·.....
fCa,pati1 Interiori ) • ,/ Fig. 1.2. Schiţa geologică simplificată cu entităţile stratigrafice componente ale catenei
,
-------:
■
"::::: ·:::
�=�) ',,
:.-.
··:_·;,,;.".'.:.-.:,. --··:
.:-. : :. .
andezitice de la Baia Mare (după Edelstein et colab., 1980)

■
Explicaţii: Roci magmatice: 1. Curgeri de bazalte; 2. Andezite cu piroxeni, amfiboli, cua şi biotit de tip
Magrnatite neogene
calo-alcaline ', >:---:-: :-:-:-:·::::::::: Gutin (Cumulodomul Gutin); 3. Andezite piroxenice bazaltoide de tip lgniş - Mara; 4. Andezite
Magmatite neogen sup.
-amtemare alcaline
'--:::::
, .... ::::_::::::\::::::::::::::::::/::::-::::::::
··················· .... piroxenice± hornblendă de tip Jereapăn; 5. Andezite cua ifere de tip Piscuiatu; 6. Dacite şi hialodacite
t · : • : : : : : : .: , : : : . : : : . •
1 • • · •· .· · · · · · · ·. . . . .
de tip Ulmoasa; 7. Andezite piroxenice bazaltoide de tip llba; 8. Andezite piroxenice de tip Seini; 9.
"7 Sariaje majore
Belgrad
!............
:.:-:-:-:-:-:-: :: ·:·: .. PLATFORMA Riodacite şi ignimbrite; 1O. Mineralizaţii fi Ioniene; Roci sedimentare: 1. Depozite cuaternare; 2.
_ _ _ - • Limita terilonului nalional -:'. :< MOESICA
------ • Bucuresti Formaţiuni sedimentare neogene; 3. Formaţiuni sedimentare paleogene.

Fig. 1.1. - Schiţa geologică simplificată cu distribuţia eruptivului calco-alcalin neogen din zona Reţeaua hidrografică a bazinului Baia Mare este situată la sud de cumpăna
centrală a Europei (Săndulescu, 1984) cu evidenţierea plăcii andezitice de la Baia Mare (fig. 1.2.) de ape a Munţilor Gutâi, fiind formată din văile care se varsă în râul Someş. Aceste
văi au cursul orientat în general de la N spre S, cum sunt văile Firizei, Băiţei şi
Curgerile de lave, stâlpii şi mai puţin dyke-urile se recunosc deseori în Romană, sau cu direcţie E - V, valea Săsarului.
formele de relief. Această arhitectură am definit-o în cuprinsul că ii sub numele de
placă andezitică sau catenă andezitică.
26 27
 Francisc MARIA$
Reţeaua hidrografică din estul bazinului Baia Mare este formată de văile
Cavnicului_şi Bloaj i, are prin intermediul râului Lăpuş se varsă în Someş.
Ch a regIun11_ Maramureş a fost - cu excepţia ultimilor ani - umedă şi cu
temperaturi in cea mai mare parte a anului pozitive, favorabile în general pomiculturii
şi creşterii castanului dulce.
Aşezările principale din bazinul minier se confundă cu istoria mineritului, fiind
până nu demult centre miniere importante. Oraşul Baia Mare, numit în Evul Mediu
Rivulus Dominarum, este capitala judeţului Maramureş şi principalul centru industrial
i cultural din e iune. La 8 _km înspre es se află oraşul Baia Sprie, centru minier
important, numit in Evul Mediu Mons Medws. Alte localităti miniere în zona estică a
b zinului minier sunt oraşul Cavnic de pe valea cu ac laşi nume şi, într-o zonă
pitorească relativ izolată, localitatea Băiuţ. În partea vestică a bazinului se află
localităţile llba, Nistru, Băiţa, de asemenea foste centre miniere importante.
Dacă_ nor ul bazinul i Baia Mare_ este marcat morfologic de masivul eruptiv,
• observaţii din câteva foraje adânci, plasate în vecinătatea masivului vulc nic (fig.
in sudul bazinului morfologia este dominată de trei dealuri numite masive"
„insule" cristaline: Preluca, Ţicău şi Codru. Ele apar în relief ca blocu;i ridicate din
depresiunile înconjurătoare, ocupate de depozite paleogene şi neogene. Aceste trei
masive constituie un aliniament despă itor prin care bazinul Baia Mare se conturează
ca o unitate morfologică distinctă faţă de Bazinul Transilvaniei (fig.
Totodată, prin intermediul Munţilor Meseş, axa Preluca - Ticău - Codru face
legătura între masivul cristalin maramureşan şi masivul Gilău al Mu ţilor Apuseni.
28
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN lJME
CAP. 2. - ISTORICUL CERCETĂRILOR GEOLOGICE
În stadiul actual de cunoaştere a principalelor elemente geologice,
vulcanologice, metalogenetice şi geo-economice ale regiunii vulcanice neogene Oaş
- Gutâi, există numeroase date care au fost sistematizate fie într-o gândire geologică,
guvernată predominant de interpretarea observaţiilor directe, fie de o gândire
geofizică, ordonată mai ales pe baza criteriilor stabilite de gradul de prelucrare a
datelor geofizice primare. S-a realizat astfel o cunoaştere destul de bună a teritoriului,
atât în ceea ce priveşte aspectele generale, cât şi cele particulare - pentru fiecare
zăcământ în parte. Această cunoaştere se limitează pe verticală la adâncimea de 800
- 1OOO m sub nivelul actual de eroziune, dar numai acolo unde situatiile erau
favorabile din punct de vedere economic.
Sub adâncimea de 1OOO m structura geologică este în cea mai mare parte
necunoscută, sau în cel mai fericit caz, intuită - în acest sens se detin unele
4.1.).
Observaţiuni geologice în această regiune au fost făcute încă de la începutul
secolului al XIX-iea.
Astfel, zonele de aflorare ale fundamentului cristalin au fost cercetate de F.
Posepny, (1862), Fr. Hauer şi G. Stache, (1864). Mai târziu Th. Krautner, (1937;
1938) a stabilit principalele tipuri petrografice şi a contribuit la elucidarea tectonicii
şisturilor cristaline. V. Stanciu, (1951) îşi aduce contributia la descifrarea tectonicii
cristalinului de Preluca. Înspre timpurile apropiate lucrări aiupra insulelor cristaline din
sudul bazinului Baia Mare au făcut: R. Dimitrescu, (1963); I. Kalmar, (1971A,B; 1972;
1994) şi Gh. Bombiţă, (1972), iar mai recent I. Denuţ, (1998; 2000).
Cercetările asupra rocilor sedimentare au început tot cu F. Posepny, (1862)
şi F. Hauer şi G. Stache, (1864) şi au continuat mai ales cu A. Koch, (1894 - 1900),
care a tratat în special depozitele sedimentare ale tertiarului.
Cercetările ulterioare au abordat aspecte ge erale ale geologiei Transilvaniei
de NV (E. Szadeczky-Kardoss, 1930), sau au condus la descoperirea klippelor în
facies pienin de la Poiana Botizei (S. Anton, 1943).
După 1950 se remarcă lucrările lui Th. Iorgulescu, (1952); M. Paucă, (1955;
1961 1 ; 1964); R. Givulescu et al., (1964); FI. Marinescu, (1964); V. Ghiurcă, (1969);
O. Edelstein et al., (1971); L. Voiculescu, (1972); Gh. Bombiţă, (1972); V. Papiu et al.,
(1976) şi în ultimul timp Gh. Macovei, (1993A,B).
Ceea ce face cunoscut însă districtul minier Baia Mare ,,în lume" - încă din
prima jumătate a secolului al XIX-iea - sunt mineralele hidrotermale, unele specii
rare de sulfosăruri fiind descrise pentru prima dată aici.
1 Paucă et al., (1961) - Prospecţiuni geologice pentru cărbuni în bazinul Baia Mare şi împrejurimi. Arh.
1.G.G. Bucureşti
29
 Francisc MARIAS
Aceste minerale fac faima zăcămintelor de la Baia Mare în diferite mari
muzee din ţară, Europa şi SUA. Dintre cele cca 3850 specii minerale existente în
lume, cca 30 minerale şi 3 varietăţi sunt descoperite în România, iar dintre acestea 1O
sunt descrise pentru prima dată în lume în districtul minier Baia Mare (cf. Mureşan et
al., 1990). Astfel, în colecţia K. K. Hof. Mineralien Cabinetes din Viena se află
felsăbanyitul provenit de la Baia Sprie descris de Haidinger, (1854); klebelsbergitul
(Baia Sprie) escris de Zsivny, (1929); andoritul (Baia Sprie) descris de Krenner,
(1893). Kraut,tul (Cavnic şi Săcărâmb) se află în colecţiaŞcolii Superioarede Mine
din Paris, iar cel de la Cavnic la Muzeul din Viena (eşantion J.8927) şi la
SmithsonianInstitutedin Washington(eşantion: R.10961) şi descris de Fontan et
al., (1975); ,,monsmeditul" (Baia Sprie) în colecţiaREMINBaia Mare, descris de G6tz
et al., (1962)*. Szmikitul de pe filonul Leppen (Baia Sprie) a fost descris de J. v.
Schr6kinger (1877); zink-fauseritul (= epsomit cu Zn) (Baia Sprie) descris de Tokody,
(1949); semseyitul (Baia Sprie) descris de Krenner, (1881); dietrichitul (Baia Sprie)
descris de Schr6kinger, (1878); fizelyitul (Herja) descris de Krenner şi Loczka, (1925);
f{Jfăpitul 1Dealu Crucii) descris de Finaly şi Koch, (1929).
Intre primele lucrări privind mineralele zăcămintelor din districtul minier
menţionăm pe cele ale lui J. F. Hausman, (1813); A. Breithaupt, (1832; 1841); M. V.
Haidinger, (1854; 1856); M. J. Akner; (1855), A. Kenngott, (1856); V. R. v.
Zepharovich, (1859; 1873; 1893); Fr. Hauer şi G. Stache, (1864); J. A. Krenner,
(1881; 1893); J. v. Schr6kinger, (1877); A. Schrauf, (1879); A. Gessel, (1891); G. T.
Prior şi L. J. Spencer, (1897).
În secolul trecut lucrări despre mineralogia zonei Baia Mare au scris: J. A.
Kr nner, (1913); M. Palfy, (1916, a, b; 1929); J. A. Krenner şi J. Loczka, (1925); V.
Zs1vny, (1929); J. Finaly, (1929); J. Finaly şi S. Koch, (1929), K. Sztrokay, (1941); V.
Zsivny şi I. Năray - Szabo, (1947); C. Superceanu, (1957); Butucescu et al., (1963);
D. Rădulescu şi R. Dimitrescu, (1966); A. G6tz et al., (1968); Suzana Antonovici,
(1969); Suzana Antonovici şi I. Acsintovici, (1971); A. Moţiu et al., (1972); A. Moţiu şi
J. Reffner, (1974); A. Moţiu, (1976; 1981); V. Bologa, (1977); V. Gorduza, (1978); Gh.
Udubaşa şi V. Gorduza, (1980); V. Ghiurcă, (1985); V. Ghiurcă şi A. Motiu, (1986); A.
Moţiu şi L. Suciu, (1987); G. Papp şi Weiszburg, (1989); Mureşan t al., (1990);
Szegedi et al., (1992); Gh. Udubaşa et al., (1992a,b; 1993); S. Udubaşa, (1992); J.
Zeman, (1992); Gh. Damian şi E. Oşan, (1992); Gh. Damian şi N. Pop, (1992); Gh.
Damian et al., (1992; 1998); Nedelcu et al., (1992); Nedelcu şi L. Robu, (1992);
Seghedi et al., (1992); Gh. Damian şi Floare Damian, (1994); Gh. Damian, (1996); N.
J. Cook şi Gh. Damian, (1997); Fr. Marias şi S. Iancu, (1998); Floare Damian, (1998);
Fr. Marias, (1999).
În ceea ce priveşte zăcămintele de minereuri primele informaţii le avem de
la K. Ruprecht, (1860), B. v. Cotta, (1861) şi F. Posepny, (1862). Studiile aveau un
• Actualmente discreditat (Udubaşa, comunicare personală, 2004)
30
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A lTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
caracter descriptiv de aflorimente şi lucrări miniere. Această situaţie se menţine până
înainte de cel de-al II-iea război mondial. Dintre specialiştii care au „marcat" astfel
primele descrieri de zăcăminte din zona Baia Mare îi amintim pe Fr. Hauer şi G.
Stache, (1864); G. Szelemy, (1864); A Gessel, (1892, 1893), A. Koch (1894 - 1900),
St. Woditska, (1896); Palfy, (1915; 1916a,b; 1917; 1929), Szadeczki - Kardoss,
(1930); N. Petrulian, (1931); T. P. Ghiţulescu, (1935); I. Mez6si, (1948).
După cel de-al doilea război mondial, mai precis după 1950, se reiau
cercetările geologice din jurul zăcămintelor cunoscute, sau se reiau problemele
geologice de ansamblu ale bazinului Baia Mare, concretizate în diferite rapoarte şi
studii: V. Manilici, (1951) 2; R. Dimitrescu, (1960)3; V. Manilici şi N. Lupei, (1954); L.
Pavelescu, (1954); R. Dimitrescu şi M. Bleahu, (1955); D. Giuşcă, (1958); V. Manilici
şi R. Jude, (1959)4, R. Jude et al., (1958, 1960, 1963) 5; M. Dumitriu şi Cristina
Dumitriu, (1960) 6 ; N. Gherase şi Constantina Stanciu, (1959)7; P. Polonic şi Gabriela
Polonic, (1958) 8 ; Gr. Răileanu, (1953) 9 ; Emilia Saulea, (1953) 10 ; S. Seiceanu,
(1955) 11 .
Între 1960 - 2000 studiile şi rapoartele întocmite sunt din ce în ce mai
complexe, atât în ceea ce priveşte cadrul structural geologic al zăcămintelor cât şi
problemele de geochimie şi metalogenie; între cei care au publicat aspecte privind
metalogenia zăcămintelor de la Baia Mare îi amintim pe: Bădescu et al., (1961); Ioana
Popp, (1961); M. Socolescu, (1961; 1972); Ioana Gheorghiţă, (1962); M. Socolescu et
al., (1962); R. Dimitrescu şi Ioana Gheorghiţă, (1962); A. Bota et al., (1963); V.
Manilici et al., (1965); V. lanovici et al., (1966); N. Gherasi, (1968); I. Kalmar, (1969);
D. Giuşcă et al., (1969; 1973); L. Nedelcu et al., (1970); I. Măldărescu, (1970; 1977);
R. Jude et al., (1970); A. Gurău et al., (1970); N. Petrulian et al., (1961; 1971; 1976);
N. Petrulian, (1973); V. Manilici şi Victoria Stiopol, (1971); D. Giuşcă şi Ernestina
Volanschi, (1971); Gh. Popescu şi A. Ştefănoiu, (1973); M. Borcoş şi B. Lang, (1973);
M. Borcoş et al., (1972a,b,c; 1973A,B; 1974a,b; 1975; 1976; 1977A,B; 1979b,c,d;
1984A,B; 1994a,b); B. Lang, (1979); I. Măldărescu şi Gh. Popescu, (1981); V. lanovici
şi M. Borcoş, (1982); R. Dimitrescu (1984); Gh. Udubaşa et al., (1985); R. Jude,
2 Raport geologic asupra cercetărilor geologice din sectorul Capnic, reg. Baia Mare - Arh. Corn. Stat al
Geologiei, Bucureşti
3 Raport geologic asupra lucrărilor de cartare din masivul Preluca -Arh. I.G.G. Bucureşti
4 Raport geologic asupra sectorului minier Cavnic -Arh. E.M. Cavnic
5 R. Jude - Rapoarte geologice - Arh. Corn. Stat Geol. Bucureşti
6 M. Dumitriu şi Cristina Dumitriu (1960) - Cercetări stratigrafice şi vulcanologice în reg. Baia Mare -
Arh. I.G.G. Bucureşti
7 Raport asupra cercetărilor geologice în regiunea cuprinsă între Baia Mare şi Ferneziu - Arh. Corn.
Stat Geol. Bucureşti
8 Raport asupra cercetărilor geologice în reg. Chiuzbaia (Baia Mare) -Arh. Corn. Stat Geol. Bucureşti
9 Raport geologic asupra reg. Fericea - Curtuiuşu Mare - Stejera ) -Arh. Corn. Stat Geol. Bucureşti
10 Raport asupra geologiei reg. Ţicău - ladăra (Baia Mare) )-Arh. Corn. Stat Geol. Bucureşti
11 Raport asupra prospecţiunii geologice pentru hidrocarburi în reg. Baia Mare - Seini. - Arh. Corn. Stat
Geol. Bucureşti
31
 Francisc MARIAS
(1?86); h. Pop_escu, (1986); N. Pop et al., (1989); Şt. Valdman et al., (1993); I.
Marza şI Fr. Marras, (1993; 1994); V. Şerb an şi M. Borcoş, (1994; 1998); D. lştvan et
al., (1984; 1995a, b ); R. Jude şi Rodica Popescu, (1997); I. Berb eleac, (1985; 1988); I.
Mâ a, (1977; 1982; 1990; 1992; 1995; 1999), Fr. Marias et al., (1996; 1999A,B); Fr.
Marras (1992; 1994; 2000A,B,C); Fr. Marias şi D. Gheţa, (2000); Ioana Chioreanu şi
Alexandrina FOlăp, (2000); Floare Damian, (1998; 1999; 2000); Gh. Damian, (1995,
1996, 2000); Nina Ozerova et al., (2000); G. Cioflică et al., (2000).
Placa andezitică de pe rama nordică a b azinului minier, cu diferitele ei
componente structural - petrografice şi relatiile cu formatiunile sedimentare au fost
c:rcetate şi studiate, printre alţii, de: S. Jaşko, (1950); G. Cioflică, (1956); D.
Radul_escu, (1958; 1973; 1974); V. lanovici et al., (1961); P. Polonic şi Gabriela
Polo 1c, (1,962); I. Gheorghiţă şi Margareta Dofescu, (1963A,B); V. Manilici, (1963);
Amalia Szoke, (1963; 1965A,B; 1968); N. Gherasi, (1964); N. Stan şi V. Bîrle, (1964);
I. Mârza şi Lucreţia Ghergari, (1967); V. Chiţimuş et al., (1967); V. Ghiurcă şi E.
Yakab (1967); Valentina Dragu şi Mioara Chiorpec, (1970); I. Kalmar şi Doina
Ionescu, (1970); N. Gherasi şi Constantina Stanciu, (1970); O. Edelstein et al., (1972;
1980A; 1985; 1987); B. Lang, (1972; 1973); Doina Russo, (1971; 1972); D. Giuşcă et
al., (1973); B. Lang et al., (1973); M. Borcoş et al., (1972a; 1973A,B; 1979a, b ); I.
Kalmar, (1975); R. Jude şi Lidia Jude, (1984); P. Paulini et al., (1984); N. Pop et al.,
(198?; 1991); M. Kovacs et al., (1987A,B; 1998; 2000); I. Mureşan et al.; (1987); Gh.
Damian et al., (1987); V. Ghiurcă şi I. Mârza, (1991); Alexandrina FOlăp et al., (1991);
- Jude et al., (1992); D. Rădulescu et al., (1993); D. lştvan et al., (1993); M. Borcoş
ş1 V. Şerb an, (1994a, b ); Alexandrina FOlăp şi S. Halga, (1995); Alexandrina FOlăp şi
M. Kovacs, (1996; 2000); Fr. Marias (1996); Alexandrina FOlăp şi A. Bernad, (2000).
Fenomenele de alterare hidrotermală manifestate asupra plăcii andezitice
din zona zăcămintelor de minereuri sau din zonele adiacente acestora au fost studiate
printre alţii de către: D. Giuşcă, (1961); I. Măldărescu şi L. Banea, (1963); Doina
Russo (1971; 1973); I. Măldărescu şi Maria Măldărescu, (1965); D. Giuşcă et al.,
(1965); O. Anton, (1969; 1970); Constantina Stanciu et al., (1967); Constantina
Stanciu, (1970; 1972;1973A,B; 1984); Fr. Marias, (1994; 1996); I. Mârza et al., (1996).
Aspectele legate de temperatura de depunerea mineralizatiilor filoniene
au fost urmărite printre alţii de: V. Pomârleanu, (1957; 1961; 1964; 1967; 1971); M.
Savul şi V. Pomârleanu, (1961); V. Pomârleanu şi Al. Barb u, (1962); M. Borcoş,
(1964); V. Pomârleanu şi Aurelia Movileanu, (1966); M. Borcoş şi V. losuf, (1966); V.
Pomârleanu şi I. Petreuş, (1967; 1968a, b ); V. Pomârleanu et al., (1968A,B); V.
Manilici şi Aurelia Dumitrescu, (1981); Fr. Marias, (1984; 1996a); I. Pintea, (1992); L.
Nedelcu şi I. Pintea, (1993); P. Piantone et al., (1999); Luminita Grancea et al.,
(2000),
Datările de vârstă K-Ar asupra diferitelor tipuri de roci au fost efectuate şi
pu b licate ab ia în ultimul timp de către. O. Edelstein et al., (1977; 1992; 1993); B. Lang
et al., (1994); Z. Pecskay et al., (1994; 1995); M. Kovacs et al.; (1997).
32
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU AL TE SISTEME EPITERMALE O N LUME
Studii de geochimia izotopilor stabili în evoluţia proceselor metalogenetice
au fost efectuate după 1995 de către: Fr. Marias et al., (1995; 1996A,B; 1998); E.
Marcoux et al., (1995); Fr. Marias, (1996); Gh. Damian et al., (1998); P. Piantone et
al., (1999); Fr. Marias şi E. Marcoux, (2000).
Aspecte privind caracteristicile geostructurale şi tectonice ale teritoriului
au fost aduse în diferite pu b licaţii de către: Amalia Sz6ke, (1965); S. Fotopoulos,
(1967) 12 ; I. Kalmar şi E. Bălaşa, (1968); J. Andrei et al., (1970) 13 ; R. Botezatu et al.,
(1970); D. Rădulescu şi M. Săndulescu, (1973); D. Rădulescu şi B. Lang, (1973); M.
Socolescu et al., (1975); M. Răduţ et al., (1984); V. Manilici şi V. Macaleţ, (1984); M.
Borcoş et al., (1979c,d; 1984; 1994b); M. Săndulescu, (1972; 1980; 1984; 2000); D.
Ioane et al., (1988) 14; D. F. Stan şi M. Radu, (1993); Fr. Marias, (1993); R. Crahmaliuc
şi A. C. Crahmaliuc, (1994); R. Crahmaliuc et al., (1996); I. Bud şi Fr. Marias, (1998);
D. Dordea, (1998; 2000A,B); T. Sleam, (2000); M. Săndulescu, S. Veliciu, (2000).
Alături de autorii amintiţi, date despre geofizica teritoriului se găsec în diferite
rapoarte: Gavăt, (1963); M. Socolescu, (1963; 1965); I. Cristescu, (1969); R. Botezatu
et al., (1961 - 1970); D. Hannich et al., (1964 - 1969); M. Săndulescu et al., (1972;
1976; 1986; 1987) 15_
Investigaţiile geologice şi geofizice ale Institutului Geologic al României şi ale
fostei I.P.E.G. ,,Maramureş" Baia Mare - între timp desfiinţată - precum şi eforturile
colectivelor de geologi de la unităţile miniere de exploatare - în curs de desfiinţare -
au asigurat remarca b ile contrib uţii la aprofundarea cunoaşterii geologice, su b toate
aspectele, ale districtului minier Baia Mare, concretizate în diferite studii şi
documentaţii pu b licate sau nepub licate.
12 Fotopoulos, S., (1967) - Raport asupra prospecţiunilor gravimetrice pentru minereuri neferoase în
reg. Baia Mare. Arh. ,,Prospecţiuni" S A Bucureşti
13 J. Andrei el al., (1970) - Sinteza lucrărilor geofizice din eruptivul neogen al zonei Baia Mare. Arh.
I.G.G. Bucureşti
14 Ioane et al., (1988) - Studii mercurometrice şi spectrometrice în districtul minier Baia Mare. Arh.
I.G.R. Bucureşti
15 M. Săndulescu, (1987) - Studiul petrografic al forajelor de adâncime medie şi mare, Sectorul
Strâmbu Băiuţ - Roata. Arh. S.C. ,,Cua " S A Baia Mare
M. Săndulescu, (1986) - Studiul formaţiunilor preneogene interceptate în unele foraje executate în
zona munţilor Oaş - Văratec. Arh. S.C. ,,Cua " S A Baia Mare
33
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC IMARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

CAP. 3. - LOCALIZAREA ŞI ÎNCEPUTURILE AŞEZĂRII MINIERE durităţii mari a rocilor, apar ca forme de relief puternic pozitive: cumulodomul Gutin,
aparatele vulcanice erodate Mogoşa, Higea, Racoş, Bolduţ, Roata.
CAVNIC, ISTORICUL ACTIVITĂTII
' MINIERE Aparte sunt şi structurile pozitive de relief reprezentând resturi de sintere
silicioase epitermale, denumite în limbajul localnicilor „pietre": Piatra Malnaş, Oanţei,
3.1. - Localizare, toponimie, atestări documentare Totoş, Apostolilor, etc.
Teritoriul administrativ al vechii localităţi miniere şi al actualului - încă -
centru minier Cavnic, se găseşte la cca 30 km ENE de municipiul Baia Mare, centrul
localităţii având 23 ° 50' longitudine estică şi 47 ° 39' latitudine nordică.
Oraşul este situat în centrul judeţului Maramureş din nord-vestul României şi
cuprinde în general depresiunea intramontană care se dezvoltă în lungul văii
Cavnicului, afluent al râului Lăpuş.
Teritoriul apa inând oraşului are 24 km2, cuprinzând altitudini între 540 m
(confluenţa văii Albe cu valea Cavnicului) şi 1443 m dyke-ul Creasta Cocoşului, (fig.
4.11.).
Limitele perimetului minier sunt cuprinse între valea Şuierului la vest,
cumulodomul Gutinului la nord, valea Deluţului la est, cu prelungirea convenţională
spre nord a acesteia, iar limita sudică este dată de linia ce uneşte structurile vulcanice
Higea şi Bolchiş, (fig. 4.18.).
După Posea, (1962) bazinul văii Cavnicului reprezintă o terminaţie periferică
a depresiunii Copalnicului, parte componentă a bazinului neogen Baia Mare, care se
dezvoltă între Cristalinul Prelucii şi satul Plopiş (fig. 4.1.). Valorile energiei de relief
exprimate prin valorile adâncimii fragmentării reliefului şi a densităţii de fragmentare a
acesteia sunt de 450/km2. După aceste caracteristici partea nordică a perimetrului se Fig. 3.2. - Imagine din Cavnic
Explicaţie: În fundal, cumulodomul Gutin; în plan apropiat uzina de preparare dispusă în trepte.
încadrează la regiuni montane (fig. 3.1) iar cea sudică la submontane.
Urmele materiale vechi (excavaţii, hălzi, depozite de zguri metalurgice) atestă
V Furnicarului Vf. Sttura i .
Gutinul Mare Ptelrele
IApostolilor V. Cotreanţa Şantier Roata
că aşezarea mineră Cavnic îşi are începuturile în Evul Mediu timpuriu, fiind atestată
documentar, prima dată anul 1336 16 . Este vorba de menţiunea făcută de K. Ruprecht,
Piatra Malnaş (1783) în lucrarea „Untersuchung der rotlichen Ganggesteine der sagenaunten
Feldspatke von Capnic in Siebenburgen", adică „Cercetarea rocilor filoniene
feldspatice din Capnic din Transilvania", publicată în revista „Amicii Fizicii" din Viena.
Exploatarea încă din epoca bronzului a minereurilor neferoase din districtul minier
Baia Mare - care au asigurat cuprul şi stibiul - ar putea fi o explicaţie a marii bogăţii
de obiecte de bronz, expuse în Muzeul Judetean de Istorie Baia Mare.
Etimologia toponimului „Cavnic" nu a făcut obiectul unor cercetări ştiinţifice. În
Fig. 3.1. - Vedere cu zona nordică a perimetrului Cavnic (dinspre Roata) varianta popular-mitologică, minereurile de la Cavnic au fost descoperite de un
Explicaţie: În fundal, cumulodomul Gutin cu vf.
Secătura şi Pietrele Apostolilor; iar în colţul din dreapta- cioban cu „capul mic", de unde şi denumirea de Capnic 17.
jos: platoul minei Roata.
Varietatea morfologică este dată de structura geologică a catenei
andezitice. Formaţiunile magmatice - indiferent de forma de zăcământ - datorită 16
Arhivele Statului, filiala Maramureş, Baia Mare - Fondul Comisariatului Minier Cavnic.
17
S. Gessel (1893) - Kapnikbanya banyageologia viszonyai (Relaţiile geologo-miniere ale minei
Cavnic), A Magyar Kiralyi Foldtani lntezet evi Jelentese (1882-rol, Budapest)
34 35
 Francisc MARIAS
Potrivit unei alte explicaţii 18 , denumirea de Cavnic este de origine latină,
provenind de la termenul cavo, cavere, cavui, (care înseamnă a săpa, a scobi, a
găuri) sau de la adjectivul cavus (scobitură, adâncitură), sau de la termenul unguresc
kapni, care înseamnă a găsi.
După lucrarea lui Coriolan Suciu, (1968) 19 formele în care este atestată
localitatea Cavnic sunt - în ordine - următoarele: la 1336 - Kapnik-banya (Mokkai,
p.156); la 1445 - Kapnik (Csaki, p.447); la 1555 - Kapnik (Veress, doc. III, p.64); la
1639 - Kapnikbanya (Mokkai, p.438); la 1750 - Kapnik Banya (Hurmuzaki); la 1828 -
Kapnik (Nagy, p.362); la 1835 - Kapnik Banya (Sch. p.132); la 1850 - Kapnik Baje,
Kapnik Grub; la 1854- Kapnikbanya, Cavnic Baiea (Buii. Hung. p.74).
3.2. - Istoricul activitătii miniere
3.2.1.- Dezvoltarea mineritului şi metalurgiei din feudalismul timpuriu până în 1918
În condiţiile în care majoritatea filoanelor aflorează la suprafaţă, era firesc ca
activitatea de extragere a minereurilor din zăcăminte să se fi petrecut din vremuri
imemoriale.
Prima atestare documentară a localităţii Cavnic - din 1336 (Mokkai, p.156) ne
face să presupunem că exploataţia minieră era mult mai veche.
Este cunoscut faptul că în partea de nord a Transilvaniei, călugărul Rogerius
în a sa „Carmen mizerabile" menţionează distrugerile provocate - cu ocazia marii
invazii mongole din 1241 - la mina Rodna şi la alte mine, deci inclusiv de la Baia
Mare (n.a.).
Exista deci o activitatea minieră intensă în zona de NV a ţării la data invaziei
mongole. La începutul Evului Mediu, după ocuparea treptată a Transilvaniei de către
unguri şi oprirea marilor migraţii, pentru mineritul transilvănean şi cel băimărean a
început o perioadă de înflorire.
În vederea intensificării exploatării au fost colonizaţi numeroşi specialişti şi
mineri calificaţi: germani, unguri, polonezi, slovaci, cărora regii unguri le-au acordat
privilegii însemnate.
Deşi galeriile de la Cavnic sunt menţionate din 1336, mărturii clare privind
activitatea minieră există abia din 1445 şi de mai târziu.
Într-un document de inspecţie datând din 1836 - intitulat „vizitationis
decretum" - se arată următoarele: ,,Capnicul de la început a fost o localitate minieră
cu pietre argintoase (galenă n.a.) şi este exploatat tocmai de 500 de am" (Balogh, A.,
1978).
În 1445 Iancu de Hunedoara emite un decret asupra minelor din Rivulus
Dominarum şi Civitas de'/ Medio Monte (Baia Sprie) în care se fac - printre altele -
1 s Gabriel
Bălan, muzeograf
19 „Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania", voi. I, Bucureşti
36
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DlN LUME
următoarele menţiuni asupra Cavnicului: ,,Suntem de acord şi permitem ca oricare
miner (din Rivulus Dominarum n.a.) să deschidă mine în comuna Kapnik, primind un
privilegiu de 8 ani, după cum este obiceiul şi la alte exploatări mai mart". În 1454
Iancu de Hunedoara - guvernator al Transilvaniei - vizitează regiunea Baia Mare
(Rivulus Dominarum) intrând în posesia minelor din zonă.
În această perioadă mineritul dispunea de o tehnică simplă, extracţia
minereului făcându-se în special prin excavaţii superficiale, cu târnăcopul şi lopata în
zona de aflorare a filoanelor, din care se săpau galerii direcţionale cu profil mic (fig.
3.3.). Tăierea rocilor se făcea cu ţâncuşul, utilizându-se încălzirea rocilor cu foc şi
stropirea cu apă, pentru dezagregare. Minereul sfărâmat era ales cu grijă de steril şi
ulterior topit, obţinându-se metalele dorite: Au, Ag, Pb, Zn, Cu, cu ajutorul unor
procedee cunoscute, menţionate şi de marele miner şi metalurg Georgius Agricola.
De la începutul sec. al XVI-iea se cunoaşte de la Cavnic o inscripţie de pe
peretele galeriei Voievod, cu următorul text: ,,Hier hat erschlagen Jakob Huber 1511"
(adică, ,,Aici a murit Jakob Huber în 1511 ").
În 1556 un funcţionar al minelor statului de la Cavnic, Ioan Torday raporta
oficiului cămării regale de la Baia Mare că „minele de la Cavnic sunt foarte bogate,
dar din cauza hoţilor nu pot fi lucrate", cerând soldaţi pentru pază şi apărare.
Măsurile de revigorare a mineritului, luate pe întreaga Transilvanie în sec. al
XVII-iea şi al XVIII-iea se recunosc şi la Cavnic. În această perioadă mineritul era în
curs de dezvoltare şi totodată se înregistrează o creştere numerică a populaţiei:
germani, polonezi, slovaci, unguri, români. Cele mai vechi morminte din „Cavnicul de
Jos" datează din 1712, reprezentând populaţie germană, maghiară şi poloneză.
Astfel, în perioada 1644 - 1735 se sapă galeria de coastă Iosif, denumită ulterior
orizontul Reiner, din care începe cercetarea filoanelor Iosif şi Sfinţi.
Fig. 3.3. Aşa arătau probabil primii mineri din Cavnic, căutători de „pietre argintoase"
(Stampă - reproducere, de Anthony Kampf şi Peter Keller, 1982).
37
 Francisc MARIA$
Din 1644 mina Cavnic devine proprietatea principelui Apaffi, iar în 1702 trece
în proprietatea Statului Austro-Ungar.
În amintirea unor lupte cu tătarii de la începutul sec. al XVIII-iea datează un
obelisc pe_ care este inscripţionat în latină: ,,Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris",
respectiv „ln anul 1717 până aici au ajuns tătarii" (fig. 3.4.).
Fig. 3.4. - Obeliscul „Piatra Tătarului" - ridicat în amintirea luptelor cu tătarii din 1717
Fig. 3.5. Cea mai veche clădire din Cavnic cu sigla anului 1717 (în dreapta), fost sediu al
exploataţiei miniere de la sfârşitul secolului al XVII-iea şi începutul secolului al XVIII-iea.
Tot din această perioadă datează şi vechiul sediu al exploataţiei miniere,
existentă şi astăzi (fig. 3.5.) cu sigla anului respectiv. Este cea mai veche clădire din
38
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC [MARAMUREŞ)
EVALUĂR COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
localitate şi în care s-ar putea amenaja un muzeu al mineritului şi geologiei din zona
Cavnic; este o propunere pentru primăria Cavnic, ca şi pentru alte localităţi cu trecut
istorico-minier.
La începutul secolului al XVIII-iea minele din regiunea Baia Mare apa ineau
de Direcţia Minelor din Kosice (Slovacia), până în 1748, când, urmare a măsurilor
luate de Curtea de Habsburg pentru sporirea producţiei de Au şi Ag, a fost înfiinţat
Inspectoratul Superior Minier, subordonat erariului regal, care reorganizează întregul
sistem de exploatare a minelor.
Astfel, în 1749 se înfiinţează Oficiul Minier de la Cavnic şi apare prima
menţionare a minei particulare Ana - Roata şi Niculae (actuala mină Roata).
Amploarea luată de mineritul şi metalurgia neferoasă la Cavnic după înfiinţarea
Oficiului Minier stârneşte şi mai mult interesul autorităţilor vremii, care decid
construirea drumului Baia Sprie - Cavnic în 1786, localitatea fiind până la această
dată izolată.
Transportul minereului se făcea în coşuri purtate pe spate şi mai târziu cu
vagonetul pe şine de lemn. Minereul era ales manual, apoi măcinat la şteampuri
acţionate hidraulic, fiind obţinut concentratul metalifer pe mese de lemn înclinate.
Pentru întărirea controlului statului habsburgic asupra mineritului autorităţile
emit un nou regulament al minelor în 1771 „System fur den Siebenburgischen
Bergbau".
Potrivit acestui regulament a luat fiinţă matricola minieră (,,Gewerkenbuch"),
adică înregistrarea tuturor lucrărilor miniere în vederea evidenţei şi controlului
acestora - sub aspect tehnic şi al securitătii muncii20.
În secolul al XIX-iea se execută lucrări din ce în ce mai complexe şi de
anvergură. Precizăm câteva dintre acestea:
- în 1810, cu ocazia vizitării localităţii de către prinţul moştenitor al coroanei
habsburgice, Reiner, se inaugurează orizontul cu acelaşi nume;
- în 1845 se termină orizontul -100 (c+580 m) sub nivelul orizontului minier
Reiner (c+676 m) pe 2880 m lungime, numit ulterior Ferdinand
(,,Întregitorul") regele României la 1918; săparea acestei galerii a fost o
importantă realizare a mineritului din acea vreme; lucrarea a fost
executată din mai multe puncte, unul dintre acestea fiind Puţul Tătar,
situat în apropierea obeliscului din fig. 3.4„ Prelucrarea minereului se
făcea cu şteampuri cu săgeţi de fier, înşirate în lungul văii Cavnicului (în
număr de 13 - ale căror urme se văd şi astăzi).
Tot de la începutul sec. al XIX-iea (1816) avem şi prima mărturie privind
importanţa minelor de la Cavnic, făcută de un negustor „european". Astfel W. G. E.
Becker, şeful minelor de la Freiberg (Germania) notează în jurnalul său în urma vizitei
făcute, că mina Cavnic este cea mai importantă din bazinul minier Baia Mare.
Acest aspect este consemnat şi într-un document erarial din 1822, unde se
20 Arhivele Statului - Fondul Comisariatlui minier Cavnic, 1749 -1849
39
 Francisc MARIAS
menţionează că aici sunt 19 mine (în fapt galerii). Toate acestea atestă o activitate
minieră intensă.
După 1848 se reorganizează întreaga activitate minieră, culminând cu anul
1854 când se introduce Codul Minier Austriac.
În această perioadă se interceptează şi se deschid majoritatea filoanelor
cunoscu e. din zăcămân . P lân ă am lifi area lucrărilor miniere s-a dat atenţie şi
metalurg1e1 neferoase, ştiut fiind ca o topitorie modernă pentru acele vremuri a existat
în Cavnicul de Jos încă din 1760. La sfârşitul sec. al XIX-iea aceasta era vestită pe
plan european pentru randamentele superioare, după cum mentionează R evista de
mine şi metalurgie" din Schemnitz (Germania), cităm: «În 1889 cel�, mai bune
randamente se obţineau la Cavnic, cheltuielile de valorificare a metalelor fiind cu 50%
mai mici decât În alte părţi» (Balogh, 1978).
ceste .procedee moderne au stârnit interesul specialiştilor din Ungaria,
Germania, Rusia, Transvaal (R. Sud-Africană), care au venit aici în schimb de
experientă.
Î specialiştii metalurgi de la Cavnic sunt trimişi în Rusia pentru a pune
. e1891
•m funcţiun o instalaţie de alcalinizare în Muntii Altai.
. . _î această perioadă asistăm la primele penetrări ale capitalului străin În
Tot
mdustna mm,eră (Balogh, 1978) cu deosebire în minele mai mici din jurul celor
principale.
Astfel .' inele Totoş şi Jereapăn (aurifere) sunt preluate în 1894 de capitalul
francez, constituindu-se „The Budfalu Gold and General Properties Company Ltd." cu
sediul la Paris.
Prima încercare de pătrundere a capitalului englez o consemnăm în 1899
legat de numele englezului Creewel Jakob, care a preluat averea „Asociatiei Minier�
R ota Ana şi Nicolae" - actuala mină Roata. Noul proprietar înfiintează 'societatea
minieră „R ota Anna Mines Ltd.". Această societate va trece pentr� prima dată În
Transilvaniala extragereaauruluiprin metoda cianurării.
Tot aici se deschide un cazino, un parc de distracţii pentru mineri şi se fac
modernizări privind instalaţiile de transport, evacuarea apelor subterane, se
construiesc noi şteampuri (400 tizi minereu prelucrat), într-o lună de zile productia a
ajuns la 80 kg aur.
În scurt timp, după cca 10 ani de experimentări, datorită compozitiei specifice
a minereurilor tehnologia adoptată de englezi - ce provenea de la minele' aurifere din
Africa de Sud, deci de la un alt tip genetic de zăcământ - nu a dat randamentul
scontat, pierderile de metale preţioase fiind mari. Consecinta directă a fost reducerea
a tivităţii şi ulterior î cetarea ei în 1904. În acest an instal ţiile pendinte şi mina sunt
va dutev banche ulu1 Jo ann Francisc Zeibig din Hermanstadt (Sibiu). Din această
perioada dateaza colecţia de eşantioane din zona Baia Mare a Muzeului Brukenthal
din Sibiu.
40
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
În 1908 mina Roata este preluată din nou de capitalul englez, sub numele de
Karpathians Minerals Ltd." până în 191 O, când, datorită randamentelor scăzute, este
edată din nou Statului Austro - Ungar pentru 300.000 coroane.
În timpul primului război mondial are loc o importantă cădere a activităţii
miniere scăderea producţiei de metale din lipsă de fonduri.
şi
Din evidenţele publicate (Balogh, 1978) reiese că în 1918 s-a putut extrage o
producţie reprezentând 50% din cea de dinainte de război.
3.2.2. - Etapa de activitate: 1918-1948
Ruinarea mineritului din Cavnic, ca şi a întregii economii transilvane, ca
urmare eforturilor de război ale Austro - Ungariei a cauzat greutăţi deosebite în
a
primii ani după Marea Unire din 1918, când producţia a scăzut la 1.014 t minereu (în
1920) faţă de 27.260 t în 1912. Urmare a Unirii din 1918, minele aparţinând statului
austro - ungar trec în proprietatea statului român, până în 1940 fiind administrate de
Ministerul Industriei şi Comerţului, în cadrul căruia a fost înfiinţată R egia Publică a
Intreprinderilor Miniere şi Metalurgice ale Statului din Ardeal (R.P.I.M.M.S.A.).
În 1940, printr-un decret, cele două direcţii ale Regiei au fost transformate în
intreprinderi independente: Minele de Aur ale Statului - MINAUR la Baia Mare şi
Uzinele de Fier ale Statului la Hunedoara.
Tinerei tehnici miniere româneşti i-a revenit sarcina modernizării proceselor
de productie inclusiv la Cavnic. Un prim merit în acest domeniu este introducerea
pentruprima dată În bazinulminierBaia Mare a perforajuluimecanic la Cavnic
În 1935.
În vederea transportului minereurilor de la Cavnic la Baia Sprie s-a construit,
tot în această perioadă - un funicular de 9 km lungime. După recesiunea economică
dintre 1929 - 1933, când s-a pus cu acuitate problema sistării activităţii, se resimte o
revigorare a activităţii; producţia din 1937 înregistrează - conform datelor de arhivă -
109 kg Au fin şi 2.894 kg Ag metalic; conţinutul mediu al rezervelor de Zn era de
6,6%.
Exploatarea minereului se făcea prin metoda treptelor răsturnate, cu rambleu
şi pilieri de siguranţă. Minereul scos de la 127 m adâncime pe puţul Kuemburg era
concasat la granulaţia de 40 mm şi apoi transportat cu funicularul la Baia Sprie pentru
preparare; această modalitate de transport a durat până în 1978.
După Dictatul de la Viena din 30 August 1940, administraţia românească şi
personalul tehnic român s-au retras, mina fiind preluată de autorităţile horthyste de
ocupaţie. În cei patru ani de ocupaţie horthystă s-a practicat o exploatare preferenţială
a celor mai bogate zone mineralizate.
După toamna anului 1944 se revine la statutul de organizare existent înainte
de Dictat.
În vara lui 1948 (11 iunie) se desfiinţează proprietatea privată şi se
inaugurează monopolul statului român asupra bogăţiilor solului şi subsolului.
41
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

3.2.3. - Dezvoltarea mineritului între 1948 -1990

li
> 400.000 t în 1965 (443.954 t)
li
> 500.000 t li
în 1967 (527.093 t)
După 1948 începe dezvoltarea producţiei, paralel cu creşterea potenţialului
de rezerve; în acest sens se continuă deschiderea filoanelor principale la orizontul - > 600.000 t li
în 1972 (662.000 t)
"
100 (c+580 m), cât şi a filoanelor Iosif (70), Kelemen (40) şi Borcut la orizontul
li
> 700.000 t în 1974 (732.433 t)
Ferdinand(c+530 m). li
> 800.000 t în 1978 (820.734 t)
Între 1956 - 1962 îşi intensifică activitatea de cercetare în zona Baia Mare
diverse institute din Bucureşti, printre care T.P.D.M.N. - Trustul Pentru Deschiderea Productia peste 800.000 t se mentine până în 1988, maximul de productie
de Mine Noi, care în final se concretizează prin crearea unei unităţi specializate de '1982, (865.000 t) minereu e tras şi prelucrat. În mod corespunzător a
fiind realizat în
cercetare locală: I.P.E. G. ,,Maramureş" cu sediul în Baia Mare. crescut şi producţia de metale.
Prin secţia de la Cavnic a acestei intreprinderi de prospecţiuni şi explorare Mina Roata a fost în faza de explorare detaliată între 1950 - 1972,
geologică se cercetează partea superioară a structurii Bolduţ la c+753 m (orizontul realizându-se redeschiderea vechilor lucrări abandonate în trecut de englezi la
Varvara), realizându-se în 1967 legătura subterană dintre cele două mine: Bolduţ şi orizonturile: Gotlieb (c+1025 m), +50 (c+980 m) şi Ferdinand - Roata (c+889,7 m).
Roata. S-au executat noi orizonturi de cercetare de către I.P.E.G. ,,Maramureş" -
În 1972 s-a terminat construcţia magistralei subterane Cavnic - Şuior - Baia sectia Cavnic: -60 (c+840 m) şi-120 (c+770 m) şi -180(c+710 m).
Sprie, prin care se transporta minereul la Flotaţia Centrală din Baia Mare. ' În 1973 mina Roata intră în exploatare cu o producţie medie anuală (până în
1989) de cca 240.000 t, concomitent cu intensificarea activităţii de cercetare
Tabelul nr.1 geologică în adâncime la orizonturile -180 (c+710 m) şi -240 (c+660 m), actualmente
- cu situaţia sintetizată a evoluţiei activităţii minelor din Cavnic între 1875 - 1993 în exploatare.
Interval Extras m Au lka) Aa lka) Pb {t) Zn (t) Cult) Pentru desfăşurarea activităţii de cercetare geologică se construieşte Puţul
1875-1900 373.420,00 359,9 35.835,6 3.880,0 - 232,9 Orb nr. 1 (cel vechi construit de englezi este abandonat), precum şi Puţul Orb nr. 2, cu
1900-1914 316.104,91 296,6 2.564,4 3.201,0 - 401,5 o adâncime de 300 m.
1915-1918 40.003,90 31,2 1.737,2 329,4 - 35,4
- Metoda de exploatare folosită în prezent este cea a panourilor de exploatare
1919-1941 274.806,00 830,6 19.803,1 9.126,5 676,7
1942-1945 104.486,00 223,4 5.464,6 3.117,0 - 145,9
cu fâşii orizontale şi înmagazinarea minereului în spatiul excavat.
1946-1965 2.832.530,00 3.704,2 119.224,3 63.103,4 64.528,3 6.348,8 În 1983 mina Cavnic a devenit unitatea inieră cea mai importantă din
1966-1989 1. 701.857,00 14.253,9 587.177,9 292.084,0 312.930,0 40.057,0 ramura extracţiei şi preparării minereurilor neferoase, asigurând 42% din producţia de
1990 -1993 1.163.787,00 611,6 36.157,0 48.333,0 16.840,0 2.848,0 plumb a fostei Centrale a Minereurilor Baia Mare şi peste 20% din producţia de Pb a
României şi 27% din cea de Zn.
În intervalul 1970 - 1990 se accentuează în fiecare an creşterea producţiei şi *
a lucrărilor de cercetare geologică, ajungându-se la ~860 mii tone minereu extras în * *
1982, an ce constituie apogeul producţiei din înteaga istorie multiseculară a minei.
Evoluţia extracţiei de minereu între 1875 - 1993 se poate observa din cele prezentate Perioada 1950 - 1990 a fost cea mai amplă şi mai profundă în dezvoltarea
mai sus (mina Boldut + Roata). producţiei miniere la toate minele districtului minier Baia Mare, atât ca urmare a
În intervalul enţionat a crescut an de an volumul producţiei şi al investiţiilor, volumelor mari de lucrări de investiţii (puţuri, galerii, suitori, foraje, pregătiri), cât şi a
astfel că în decembrie 1989 au fost deschise (şi pa ial exploatate) orizonturile: -150 creşterii pe cale de consecinţă a potenţialului de rezerve exploatabile (cca 17 milioane
(c+430 m), -200 (c+380 m), -250 (c+330 m), -300 (c+280 m), -350 (c+230 m), -400 tone minereuri numai la Cavnic).
(c+180 m), realizându-se peste 100.000 m galerii, suitori şi puţuri de extracţie şi aeraj. De altfel, acest zăcământ de tip filonian - hidrotermal, polimetalic, este şi va
Acest efort se oglindeşte şi în următoarea analiză: rămâne încă cel mai important, nu numai din districtul minier Baia Mare ci şi din
Europa centrală şi de sud-est.
prima producţie peste 100.000 t minereu extras apare în 1956 (124.876 t) Este unul din motivele pentru care ne-am oprit asupra lui în ceea ce priveşte
11
> 200.000 t IIîn 1962 (226.493 t) descifrarea formării minereurilor hidrotermale.
11
> 300.000 t IIîn 1963 (339.821 t)
42 43
 Francisc MARI AS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATI\IE CU Al TE SISTEME EPITERMALE OIN LUME

3.2.4. - Declinul programat: 1990- 2007 Ce reprezintă Baia Mare fără minerit? Tot ce s-a realizat în acest oraş şi în
judeţul Maramureş s-a sprijinit pe mineritul şi procesarea materiilor prime oferite de
După „marea sminteală"* din decembrie 1989 a început degringolada în zăcămintele din jur.
mineritul maramureşean. Bomboana pe colivă a fost „instalată" în intervalul 1992 - Se spune că până în 2007 - anul presupusei aderări la UE - mineritul trebuie
1997 odată cu creerea pompoasei denumiri: ,,Compania Naţională (?) a Plumbului şi să dispară ... Ce se va întâmpla într-o asemenea situaţie pe nimeni nu interesează.
Zincului" în locul vechii denumiri - chipurile comuniste - ,,Centrala Minereurilor Baia Cert este că potenţial mineral, inclusiv preţios există, dar există şi s.r.1.-uri mafiote -
Mare". În perioada aceasta se înlătură din conducerile exploataţiilor miniere toţi căpuşe - care profită de situaţie şi care nu sunt străine de degringolada instaurată
specialiştii competenţi, inclusiv directorii de unităţi, şi se instalează nulităţile şi după 1990.
semidocţii care până atunci vegetau în „subterane". Singura lor grijă a fost să se
menţină pe posturile pe care s-au instalat cu ajutorul .liderilor" de sindicat, care - pe
fondul unor promisiuni populiste - manevrau în interesul lor şi al noilor directori,
masele de muncitori.
Din păcate pentru industria fanion a judeţului, mafia politico-directorială
incompetentă a reuşit ceea ce alţii n-au reuşit secole de-a rândul - să fie pe cale de a
distruge mineritul maramureşean - industrie fanion de sute de ani în acest colţ de
ţară.
Pe fondul agitaţional caracteristic intervalului amintit, producţia industrială a
scăzut vertiginos cu peste 50%. Nu s-au mai făcut investiţii, lucrări de deschidere şi
pregătire. În acest fel a scăzut baza de rezerve geologice - ceea ce se exploata într-
un an, nu se mai punea în loc. Managementul defectuos al REMIN - Baia Mare
(denumirea ulterioară a C.N. Pb, Zn) a dus la sufocarea activităţii în toate unităţile
miniere, programele generale anuale de exploatare având pe an ce trece, dificultăţi în
a justifica obiectul de activitate.
în acest deceniu fatidic 1990 - 2000, în loc să se concentreze activitatea pe
unitătile care realizau cheltuieli rezonabile de 3 - 4000 lei la 1OOO lei productie marfă,
.managementul" a hotărât să continue activitatea şi la acele unităţi care realizau
producţii de 5 - 6000 (şi chiar peste 6000) lei cheltuieli la 1000 lei producţie marfă.
Restructurări mai ample s-au încercat după 1997, în sensul restrângerii, sau închiderii
activităţilor miniere din zona Borşa, Leşul Ursului, Fundul Moldovei, Rodna, Baia
Mare, etc.
Deocamdată nu există o strategie clară în domeniul mineritului la nivel
naţional. Mai are România nevoie de minereuri neferoase şi preţioase? Sau şi le
poate asigura ca şi ţările occidentale din importuri, cu efort valutar considerabil?
Dezinteresul guvernanţilor, indiferent de culoarea politică, s-a manifestat prin
reducerea an de an a subvenţiilor pentru că aşa ne cere FMI, UE ... etc.
Conform motto-ului acestei cărti, se va mai „rezema" tara noastră pe vreuna
din industriile ei traditionale? - includem aici şi mineritul - sau ne vom limita la
I

.industrii" migratoare de tip confecţii în sistem lohn, artizanat, etc?

• Andrei Pleşu
44 45
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DJN LUME

CAP. 4. - UNITĂTI' TECTONO - STRUCTURALE REGIONALE ÎN
COMPONENTA BAZINULUI NEOGEN DE LA BAIA MARE
Într-o formă unitară, analiza structurii bazinului neogen Baia Mare între llba şi
Văratec a fost realizată pe baza datelor geologice existente, publicate în literatura de
specialitate şi nu în ultimul rând, din documentaţiile geologice existente în arhive şi
consultate de autor în decursul anilor. Beneficiind de ultimele date de observaţie
directă din subteranele minelor, de discuţii şi schimburi de idei cu diverşi specialişti
practicieni din ţară şi străinătate, cu colegi de la exploatările miniere, am putut
cristalin la nivelul cotei absolute qe-524 m, comp rabilă c _a_dâ cimea pre upu ă a
cristalinului la Cavnic (fig. 4.1.). Intre aceste doua ex rem!taţI _s tuate a rox1mat1v
aceeaşi latitudine, se individualizează o zonă centrala prabuş1ta tectonic_ (z_ona a11
Băitei) cu fundamentul cristalin situat la nivelul c-1626m (F4757). Nu mtamplator
ac astă arie cuprinde secvenţele cele mai acide ale catenei andezitice şi, P : _cale _de
consecintă, aici sunt dispuse zăcămintele aurifere de la Baia Mare. Aceasta imagine
structurală are o deosebită semnificaţie metalognetică, întrucât adâncimea limitei
metamorfite - roci sedimentare acoperitoare ar constitui şi limita bazală (inferioară) a
potenţialului minier filonian.

t
' \ .... V / /
închega - cred, unele răspunsuri avizate privind ansamblul de probleme '
' - - - - - - I ...... I
• -••... ,,, , •I· · - ...,, I
petrometalogenetice pe care le ridică districtul minier Baia Mare, în faţa oricărui , , '
...... .zo ' 1trt I
' , '. c - S.cr.•••;._--,:.,o,._ -";':'.--
specialist. ' -
'
: '
I
' t . , .,,.r r !b:,._

I·.li:fm
..,_
............__,.,._.,
\ ".1,IC-. --
A "'..;....--- - .,,..
, ' ,V
- - ,.,.
- ,,..,,
•• · - -..w c ,/• F e- -·..· • . /
Jt:::--,.,....
!!.!!!'.R
& -AJ
' ........ (/1, E!m

l
i '- :
'i-:.._ I
/ ' ltl

--::, zd:,,
I

' ·:,.-."' /•• /"'-J ',

/ '
Cr.
' ) (
4.1. - Fundamentul cristalin
I ... /2 '
-1-
',1
r- •- •- .,,.,, I./
, I . ,.,,_
.,,.,,y,, ·<: \ _,,1•-....,, _ , '::J( '

,..1tm // t:
Formatiunile
' metamorfice nu aflorează în arealul muntilor ' Gutâi. lnformatii' / N _.
Effl . .Ysii
. ..- , ••• .....

asupra prezenţei lor însă în adâncime, sunt furnizate de datele de foraj. V...1....
' FAICASA
•-
SECTORIA.
I •.,
DAf' ll
, Z a ., - - ·"' .,
l)r
,.),,_, -'-..
Astfel, în zona estică a districtului în apropiere de Strâmbu-Băiuţ, în zona de ,
1/I -:... , .a. il.:
/
..t. c,
;' -;:ic:-
-
•
,i•":m
,. ,.,
v-,:::
obârşie a văii Strâmbului s-a executat forajul nr. 19. Acest foraj a interceptat la : yo/ ' ' -lf'•"/. SECTORUL
SATULUNG,REME'TEACHIOARULUF,.._
,,'M..(,_ . •• •f.ll!l!I,
••7
- ' - -1- E.IJ'l1
adâncimea de 1024 m (cota -152,6 m) şisturi cua itice şi şisturi clorito-sericitoase, V ... .._ ' ' I •• ., ::.:::t;;;' -t..i3
'
l -- So2..I?!!!.-.,,;;;;,."i.u,a.
, .- __ . . - :.d!HlllHIHEI
atribuite de Săndulescu, (1986) seriei mezometamorfice de Preluca.
COfl#,LNIC
I ..:. .&. Î. =l' -

Faţă de horstul cristalin al Prelucii din faţa satului Copalnic Mănăştur (fig.
'' /
,,.. -/
4.1.), datele de intercepţie a cristalinului din forajul de la Strâmbu-Băiuţ arată o I• *" ş ' ..:./
/:. #' I
prăbuşire a acestei serii cristaline de cca 900 m pe verticală. Alături de această I ·•.. A
informaţie directă, datele geofizice confirmă scufundarea în trepte spre N a horsturilor li ·· •...... • L
,;=- ...
··•.; &fmi ••, ••••
Preluca şi Ţicău, printr-o alternanţă de sectoare cu înclinare în general moderată, pe ..s.
I
linii de falii VNV - ESE: falia Prelucii; falia Seini - Cavnic2 1 şi falia llba - Gutin22 şi I

rh
NNE - SSV: falia Codru; falia Ţicău - valea Băiţei; falia Lăpuşului 23; falia Dăneşti - v.
Mare; falia Cavnic şi falia Bloaja.
Faptul că la 3 km S E de mina Roata (Cavnic), F19 a interceptat fundamentul
cristalin la cota c-152,6 m, iar în subteranul minei Bolduţ F202 a străbătut până la
adâncimea de -329 m numai prin formaţiuni sedimentare flişoide paleogene (Pg1-2), Fig. 4.1. - Schiţa tectonică a bazinului neogen Baia Mare şi a regiunilor limitrofe (Ghiurcă,
certifică de asemenea afundarea diferenţiată a fundamentului cristalin prin intermediul 1969) cu modificări.
faliilor cu direcţii VNV - ESE şi NNE - SSV (fig. 4.1.). Având în vedere cele aţie: 1 I 4 li it; e g ologice ale ho!stur or c is ali e; t I
_ .
I falii vizib le_; 3..
prezentate, fundamentul cristalin s-ar găsi în subasmentul zăcămintelor de la Cavnic, l===.::j _ falii mascate; 4. · 1
1- ana frontala a panzeI w1ldfhschulu1; 5. I i 1- ant1chnal, 6.
1 l 1- sinclinal; 7. F----3- zonă de ridicare a fundamentului; 8 I.......... limitele bazinului
....----,, - - ,
la o adâncime de aproximativ -500 m. Prin comparaţie, în vestul districtului minier
Baia Mare, la cca 13 km NV de llba, F6 (Oraşul Nou) a interceptat fundamentul neogen Baia Mare; 9. • - foraje structurale.

După părerea noastră, secvenţa de adâncime cuprinsă între -250 m

21 Falia Seini- Cavnic (Ghiurcă, 1969) = Falia Gutinului (Săndulescu, 1986) şi -500 m ar constitui zona de înrădăcinare a sistemelor hidrotermale din
22 Falia llba- Gutin (Ghiurcă, 1969) = Falia Bogdan Vodă (Săndulescu, 1986)
23 Falia Lăpuşului (Ghiurcă, 1969) = Falia Mara (Săndulescu, 1986)

46
47
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

districtul minier Baia Mare; sub discordanţa metamorfic - sedimentar nu ar mai Cavnic este mai puţin prezentă, întâlnindu-se la S E de localitate, corespunzând în
exista (teoretic) mineralizaţii filoniene - hidrotermale. mare cu separaţiile făcute de Borcoş et al., (1980), pe foaia Cavnic (scara 1:50.000).

4.2. - Stratigrafia formaţiunilor sedimentare

În redarea acestei pă i nu s-a urmărit prezentarea exhaustivă a problematicii
de stratigrafie; cititorul interesat va găsi la bibliografia că ii majoritatea lucrărilor care
au abordat această problemă. Datele obţinute cu lucrările de foraj, corelarea lor cu
cele din literatură şi interpretarea lor într-o concepţie nouă, unitară, au permis unele
detalieri şi precizări evolutive pentru geologia formaţiunilor sedimentare.

4.2.1. - Unităţile structurale ale fundamentului prebadenian

4.2.1.1. - Unitatea de Lăpuş
Aceasta constituie autohtonul pânzelor flişului transcarpatic (fig. 4.2.).
Formaţiunile cele mai vechi ale acestei unităţi sunt reprezentate de marno-calcare
priaboniene dispuse direct peste fundamentul cristalin, având o grosime de 39 m în
F512 la Şurdeşti şi 60 m grosime în forajul nr. 493 la Dăneşti (fig. 4.2.). Ambele
localităţi sunt situate pe drumul judeţean Baia Sprie - Cavnic.
În componenţa „unităţii de Lăpuş" intră - după Săndulescu, (1987) 15 - două 10C0n
1---l
secvenţe geologice importante; acestea sunt: A. Formaţiunea de Vima şi B. Gresia de
Minget.
A. Formatiunea de Vima 1 .........
Se dispune peste depozitele calcaroase priaboniene în vestul zonei Baia 2 ......_
3-.....
Mare şi sunt de vârstă oligo-miocenă. În estul districtului minier această formaţiune se 40
dispune direct peste fundamentul cristalin (fig. 4.3.). s•
Este reprezentată prin marne cenuşii-negricioase, în alternantă cu gresii, în 80
general nisipoase, ce-i conferă un aspect flişoid. În cursul superior al vă'ii Bloaja la sud 7 o f l J (•18)
, 1.... ,
de Cavnic formaţiunea de Vima a fost separată sub forma unui orizont grezo-argilos, ?

uneori calcaros cu rare exemplare de Cyclamina cancellata şi resturi de foraminifere

aglutinate sau calcaroase şi asociaţii de nanoplancton, ce pun în evidenţă Oligocenul
superior cu: Coccolithus crasus, C. Copelagicus, C. Pelagicus, etc. La partea
superioară a acestui complex, pe valea Cavnicului predomină marne cenuşii
muscovitice, uneori cu spărtură concoidală cu intercalaţii subţiri şi discontinui de gresii
nisipoase gălbui muscovitice. Din aceste formaţiuni Iorgulescu, (1952) consemnează
o asociaţie microfaunistică constituită din Bolivina marginala, Biloculina sp.,
Coscinodiscus sp. şi oase de peşti. Este posibil ca aceste formaţiuni să facă trecerea
la Miocen.
B. Gresia de Minget
Este de vârstă Miocen inferiorioară; are compozitie fină până la grosieră sau
microconglomeratică, cu foarte rare intercalaţii de roci p'elitice şi nisipoase. În zona
48
Fig. 4.2. Schiţa tectonică a unităţilor structurale pre-badeniene din estul districtului minier Baia
Mare (după Săndulescu, 1986 15) cu poziţionarea structurilor metalogene de la Cavnic în
raport cu tectonica regională disjunctivă şi plicativă.
Explicaţie: 1 - pânză de şariaj; 2 - falii cu caracter regional; 3 - falii pannonice (NV - SV); 4 - eruptiv
neogen; 5 - structuri vulcanice; 6 - limita structurilor metalogene de la Cavnic; 7 - foraje;
8 - aliniamente tectono - magmatice.
Rar apar intercalaţii de marne nisipoase cu microfaună săracă (Cibicides sp.)
ce denotă o încetinire a transgresiunii mării din Miocen.
49
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DN LUME

'500
SE NV ei din două subunităţi structurale distincte: a) pânza de Botiza (sens strict) şi b) solzii
vf Mogosa
frontali ai pânzei (Săndulescu, 1986) 15 . .
·ooo vf Tisa v Bloa1a
F
în forajul 231 (Roata - Cavnic): elevaţie +1029 m (fig. 5.1.), în intervalul
m1136 - m1205 (talpă) s-a interceptat o serie marnoasă roşietică de tip „c o c he
500 rouges" ce apa ine probabil unui solz de vârstă senonian . D_ea u?ra_ aceste, sem
Paleogenul este divizat astfel: a): m915 - m1102: se Ie ritmic_ tip ,, trat .
o hiero glife", în care se recunosc ritmuri binare de 2-5 cm cu mtercalaţ11 de pelite v1şm11;
b): m1102 -1125 serie predominant pelitică - siltică cenuşie închisă; c): m1125 -
•:,00
1136, serie pelitică verzuie .

----- - ------
-------
--------
-------
--- -----------
-------
-------
F229

----------
--- N
upx±ho
s

Fig. 4.3. Secţiune geologică structurală între aparatele vulcanice erodate vf. Mogoşa şi vf. o oo 2 o oe o o oo o
o oo Oo0 ° o
Tisei (Borcoş et al., 1980) cu modificări.
I
Explica/ii: 1. apx" I andezit piroxenic de t T Mogoşj; 2 aq' I !%a- andezite cua ifere de ti Şuior;
3 - intruziuni de tip Mog1şa; 4. l p x ± h o - andezite de tip Jereapăn; 5. " " " " " -
piroclastitele andezitului de Mo o a; 6. - ~-~- ~ - fundamentul cristalin; 7 ol-mi
- I 1- formaţiunea de Sm
Vima (oligo-miocen); 8. Pr+Pg, <;i - pânzj wildflişului; 9 1 Pg, 1- I
pânza de Botiza; 1O Bd I-
tufite şi gresii badeniene; 11. Sm - argile marnoase cu intercalaţii de resii sarmaţiene; 12.
I 00 I gresii şi nisipuri cua oase odesiene; 1 3 . - - - - - falii. Bd

4.2.1.2. - Unitatea flişului transcarpatic

Aceasta formaţiune a fost întâlnită în mai multe foraje din districtul minier Baia
Mare şi în lucrările miniere din minele Herja şi Bolduţ - Cavnic; este reprezentată prin
Pânza de Petrova şi Pânza de Botiza.
A. Pânza de Petrova
Această unitate structurală plicativă reprezintă continuarea, pe teritoriul
României, a pânzei de Măgura din Carpaţii polonezi şi ucrainieni (Săndulescu, 1984 şi
Săndulescu et al., 1986 15) . Autorul citat presupune existenţa Pânzei de Petrova în
forajul nr. 229 Gutin est (elevaţie +1081 m) (fig. 4.4.), sub forma a trei secvenţe FÎg. 4.4.1ecţiune geologică prin zona Gutin est (Cavnic), Marias, (1994).
distincte: astfel, a) între m576,4 - m625 se individualizează o serie marnoasă cu zone Explicaţii: 1. apx±ho -Andezite piroxenice ± hornblendă de tip Jereapăn cu secvenţe de piroclastite;
nisipoase; b) între m625 -m725,5 o secvenţă marină predominant grezoasă; c) între '}I 1-
sm - Pn serie sedimentară comprehensivă sarmaţian - pannoniană; 3 BdI 1-
formaţiuni
m725,5 - m760,5 o serie marnoasă siltică cu impregnaţii de pirită. I
badeniene în facies tufitic; 4. Pg, 1- formaţiuni sedimentare paleogene superioare; 5...f - foraje
Primele două intervale prezintă o microfaună reprezentată în exclusivitate de 71
de la suprafaţă în proiecţie; 6 . - - - - F - falii din sistemul Bogdan Vodă (BV); + + + intruziune 1-
foraminifere aglutinate: Dendrophyra exc e/sa, Sa c c o rmina pan c i/o cu/ata, Bathysipho n dioritică.
dubia, etc.
B. Pânza de Botiza Fată de situatia incertă de la Cavnic, pe valea Botizei, (de la Poiana Botizei),
Aceasta se dispune în sudul pânzei de Petrova, separată de aceasta prin marnelor roşii senoniene cu glo bo trunc ane le urmează în continuitate de sedimentare
sistemul de fracturare Bogdan Vodă (fig. 4.2.). Această pânză se compune la rândul o suită paleogenă ale cărei caractere stratonomice sunt de fliş tipic. Seria este
50 51
 Francisc MARIAS
continuă din Paleocen până în Eocenul superior. Cuprinde în bază un suborizont de
15 m grosime de gresii calcaroase micafere cu mecanoglife şi bioglife, cu rare
microforaminifere, în alternanţă cu marne cenuşii sau vişinii. Orizontul superior este
reprezentat printr-o suită marnoasă cenuşie, cu un suborizont grezos-micaceu,
grosier.
Formaţiunile paleogene ale pânzei de Botiza (sens strict) sunt prezente în
forajele de la Cavnic şi în lucrările miniere din mina Bolduţ, unde sunt puternic
termometamorfozate (v. Cap. 5). Ele au caracter de fliş grezos - şistos de tipul
„stratelor cu hieroglife" (fig. 5.4.). Sunt roci dure, aşchioase în spărtură, pătate sau
rubanate, vârsta lor fiind atribuită doar pe baza caracteristicilor litologice. Apar la zi
într-un singur afloriment situat în versantul sudic al vulcanului Mogoşa (fig. 4.3.) pe un
afluent de dreapta al văii lui Văsâi (Marias, 1996).
Mineralizatiile filoniene din mina Boldut sunt localizate în această pânză,
începând cu orizo tul +330 m, înspre adâncim ; la orizontul în discuţie Paleogenul
apare începând din zona estică a filonului Iosif (sau 70) 24 , până în flancul estic al
filonului Voievod (160); la orizonturile inferioare, rocile atribuite paleogenului apar
începând din flancul vestic al filonului Kelemen (40), până în flancul estic al filonului
Orban (200), (fig. 6.1.).
Se constată astfel o ridicare a rocilor atribuite paleogenului pe sisteme de
fracturi NNV - S S E (fig. 4.16.). Microhorstul Bolduţ are flancurile vestice şi estice
faliate de fracturi (viitoare aliniamente filoniene), cu înclinări în general vestice, spre
flancul vestic şi estice înspre flancul estic (fig. 6.1.).
Flancurile nordice şi sudice ale microhorstului paleogen sunt de asemenea
faliate şi căzute, formându-se şanţuri tectonice (fig. 4.4. şi fig. 4.16.); fracturile sunt de
tip carpatic (E - V), reprezentând foliaţia de faliere a fracturii Bogdan Vodă pe care -
de altfel - la vest de Cavnic, se dispun mineralizaţiile de la Şuior şi Baia Sprie. Astfel
delimitat spaţial, zăcământul Bolduţ ocupă un areal dreptunghiular cu fundament
paleogen, având axa lungă (VNV - ESE) de cca 2 km şi axa scurtă (ENE - VSV) de
cca 1,5 km.
La vest de Cavnic şi în nordul oraşului Baia Mare, paleogenul în facies de fliş
apare sub forma unor petice izolate înconjurate de formaţiuni sedimentare şi eruptive
mai noi. În general, aceste iviri apa in eocenului şi au fost caracterizate
micropaleontologie prin două asociaţii de foraminifere aglutinate (Iorgulescu, 1952).
Ferestrele tectonice în care apare pânza de Botiza (Eocen) sunt situate pe
şoseaua Baia Sprie - Sighetu Marmaţiei, valea Chiuzbăii, pârâul Firizei, valea
Romană, pârâul Ulmoasa şi valea Mesteacăn la nord de llba. Bine dezvoltat apare
flişul pânzei de Botiza şi în microhorstul zăcământului Herja, fiind constituit din gresii
cenuşii - albăstrui, cu hieroglife în secvenţe de 5 - 10 cm, alternând cu marne cenuşii
24 Prin anii '70 numele filoanelor din bazinul minier Baia Mare au fost schimbate cu cifre: de exemplu,
filonul Iosif a devenit filonul 70. Pentru o corectă înţelegere, alături de numele istoric al filonului
redăm în paranteză cifrele cu „noua" denumire.
52
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DN LUME
şi argile gălbui, având aceleaşi grosimi. Depozitele paleogene din sectoarele sudice
ale bazinului Baia Mare îmbracă un facies epicontinental.
Depozitele epicontinentale paleogene alcătuiesc bordura sudică a bazinului
Baia Mare pe o lungime de peste 30 km (între Stejera şi Coaş).
4.2.1.3. - Depozite paleogene epicontinentale
În cadrul acestor depozite se disting formaţiuni eocene şi oligocene.
A. - Formatiunile eocene - se compun din patru complexe litologice, şi
I
anume:
- Complexul vărgat inferior este prezent pe bordura sudică a bazinului
neogen Baia Mare numai prin orizontul său superior, care are o grosime de
la 60 m la câteva sute de metri (Ghiurcă, 1969) şi căruia i se atribuie vîrsta
Lutetian inferioară;
- Seri� marină inferioară este prezentă în zona Chioarului doar prin trei
orizonturi: a)-orizontul cu Nummulites perforatus, b)-orizontul marno-
calcarelor cu moluşte şi al marno-argilelor cu Ostree şi c)-orizontul gresiei
de Racoţi, de vârstă Luteţian superioară;
- Complexul vărgat superior (stratele de Turbuţa) - are o grosime de cca
70m; în cadrul acesteia predomină argile roşii vărgate cu intercalaţii de
gresii şi nisipuri cua oase, care prin puritatea lor prezintă interes economic;
sunt considerate de vârstă priaboniană. Complexul în discuţie constituie în
jumătatea nordică a bazinului prima formaţiune sedimentară dispusă peste
formaţiunile cristalofiliene, reprezentând deci autohtonul pânzelor flişului
transcarpatic (v. anterior);
- Seria marină superioară - în cadrul acestei unităţi de vârstă priaboniană
distingem un orizont de conglomerate bazale, un orizont de calcare grosiere
superioare, cu evidente caractere recifale, iar spre partea lui superioară se
individualizează orizonturile cu Nummulites fabiani şi mai puţin orizontul
marnelor cu briozoare.
B. - Formaţiunile oligocene - se depun în continuitate de sedimentaţie
peste cele eocene; au caractere regresive şi îmbracă pa ial faciesuri paralice-
palustre. În cadrul formaţiunii oligocene distingem:
(a) Orizontul de Mera; acesta are în bază faciesul salmastru al stratelor de
Curtuiuş ce conţine şi unele intercalaţii cărbunoase, peste care se dispun
calcarele organogene ale stratelor de Mera propriu-zise, considerate de
Ghiurcă, (1969) de vârstă priaboniană;
(b) Orizontul de 1/eanda - este reprezentat prin şisturi bituminoase rupeliene
cu solzi de peşti şi apare numai ca petice în zona Mesteacăn şi Coaş. După
dispunerea acestui orizont marea oligocenă se retrage din sectorul cuprins
între „insulele" cristaline ale Ţicăului şi Prelucii.
53
 Francisc MARIA$
Sedimentarea în marea oligocenă continuă însă în sectoarele situate la nord
de Preluca, unde se dispune o serie comprehensivă nefosiliferă, echivalentă cu
stratele de valea Almaşului şi parţial cu stratele de Coruş, căreia i se acordă o vârstă
Chattian - Aquitanian - Burdigalian inferioară.
Aceste depozite, alcătuite din argile marnoase şi gresii, formează bordura
estică a bazinului Baia Mare pe o lungime de cca 31 km, între localităţile Coaş în sud
şi Trestia în nord (fig. 4.1.).
4.2.2. - Cuvertura post-tectonică
Odată încheiată edificarea structurilor şariate ale flişului transcarpatic din
nordul bazinului neogen Baia Mare şi a finalizării sedimentării epicontinentale a
formaţiunilor paleogene din sudul bazinului, în Burdigalian şi Helveţian toată regiunea
Baia Mare este exondată. Abia în Badenian (substadiul stiric nou) se conturează
treptat bazinul Baia Mare - prin subsidenţa sectorului sudic, cristalin, şi a celui nordic,
flişoid; are loc avansarea apelor badeniene spre est (substadiul valah) şi instaurarea
în regiune a unor regimuri de sedimentare determinate de morfologia paleoreliefului şi
de evoluţia tectonicii disjunctive, care a favorizat primele erupţii vulcanice în sectorul
llba - Seini - Săsar.
A. Badenianul
În bazinul Băii Mari, Badenianul apare sub forma unei benzi continue între
Coaş şi Cărbunari şi în zonele sudice ale bazinului în sectorul golfului Chioar şi în
zona Benesat - Ţicău - Chelinţa. În cadrul acestor depozite, pe baza criteriilor
biostratigrafice şi litofaciale, Ghiurcă, (1969) separă Badenianul inferior reprezentat
printr-un complex marnos şi Badenianul superior reprezentat printr-un complex
tufaceu. Fiecare din aceste complexe reprezintă câte un ciclu de sedimentare
delimitat de transgresiunile şi regresiunile mişcărilor stirice vechi (Burdigalian -
Helveţia ) şi noi (Helveţian - Badenian).
ln sectorul Benesat în locul numit „Coaste" apare un profil litologic continuu,
ce cuprinde întreaga stivă a Badenianului inferior de cca 77 m dispus transgresiv
peste cristalinul Ticăului, sau peste complexul vărgat inferior.
În sectorul văii Runcului, la hotarul comunei Valea Chioarului în locul numit
„Secătura" apare un profil al formaţiunilor badeniene inferioare asemănător cu cel de
la Benesat. Micropaleontologie, Badenianul inferior se caracterizează prin asociaţii de
dentaline, globorotalii, orbuline, bulimine, globigerine.
În celelalte sectoare ale bazinului Baia Mare, Badenianul inferior nu a putut fi
pus în evidenţă în aflorimentele existente. Totuşi, în zonele llba - Seini şi Trestia,
unele elemente microfaunisitice ar pleda (după Ghiurcă, 1969) pentru prezenţa măcar
parţială a unor segmente din coloana stratigrafică a Badenianului inferior
Depozitele Badenianului superior se dispun în cadrul bazinului pe o fâşie
continuă SV - NE pe o lungime de aproape 60 km între localităţile Aluniş - Benesat;
54
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATNE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Trestia - Cetăţele şi Cavnic în nord. Petice sporadice neacoperite complet de eruptiv
mai apar în sectorul Seini - llba Handal. Badenianul superior se dispune transgresiv
şi discordant peste formaţiuni de diferite vârste.
Faţă de relativa monotonie litologică a Badenianului inferior, în general
marnos cu intercalaţii de tufuri, litologia Badenianului superior variază mult - atât pe
orizontală cât şi pe verticală. Sunt caracteristice numeroase intercalatii de tufuri sau
de tufite ce marchează primele erupţiuni cu caracter exploziv de pe ;ama nordică a
bazinului Baia Mare. Tufurile şi tufitele sunt în alternanţă cu gresii moi şi marne
compacte cenuşii deschise la culoare până la negricioase, uneori şistuoase.
Sectorul Aluniş - Benesat - Ţicău (fig. 4.1.) constituie cel mai sudic sector de
sedimentare Badenian superioară din cadrul bazinului Baia Mare. Acest sector are 6
km lungime şi 1 km lăţime. În imediata apropiere a cristalinului apar calcare cu
Lithotamnium, briozoare, sau calcare coraligene.
În sectorul Chelinţa - Remeţi - ladăra, situat la nord de masivul cristalin al
Ţicăului grosimea Badenianului superior este de cca 20 - 60 m şi îmbracă un facies
detritic grosier; predomină gresiile conglomeratice, nisipurile şi subordonat apar
marne. Biostratigrafia depozitelor este marcată de o asociaţie cu bulimine, uvigerine,
virgu/ine, anomalinide şi buliminide.
Sectorul Stejera - Văleni - Curtuiuşu Mare - Valea Chioarului - Buciumi -
Ciolt - Berchezoaia, cuprins între insulele cristaline ale Ţicăului şi Prelucii include cele
mai bine deschise profile ale Badenianului superior din întreg bazinul Baia Mare.
Grosimea coloanei litologice depăşeşte 100 m, iar originea materialului sedimentat
este în proporţie de 75% magmatică (piroclastică).
Asociaţia micropaleontologică din acest sector (Ghiurcă, 1969) este
comparabilă şi se încadrează în partea bazală a zonei cu Rota/ia beccari Linne şi
Elphidium crispum Lamark, citate îndeosebi în bazinul Vienei. Relevăm de asemenea
importanţa asociaţiilor de briozoare în construcţiile recifale, autorul citat determinând
101 specii din care 60 sunt forme noi pentru tara noastră.
În sectorul Remecioara - Coaş - C rtuiuşu Mare - Berinţa - Cărbunari (fig.
4.1.) fâşia de depozite badeniene se continuă la nord de râul Lăpuş, având grosimea
de 70 - 80 m şi o lăţime maximă de 1 - 3 km. În zona Berinţa - Cărbunari depozitele
badeniene superioare se dispun transgresiv peste depozitele oligocenului superior -
burdigalianului inferior. Local se întâlnesc lentile de calcare de Leitha cu pecteni şi cu
melobesiee. Badenianul este caracterizat aici micropaleontologie printr-o asociaţie de
foraminifere şi de pteropode corespunzătoare orizontului marnelor cu Spirialis. Mai
rare sunt macrofosilele; din valea llbei - singura arie din nordul bazinului în care
depozitele Badenianului superior apar sub formă de petice de sub placa andezitică -
se citează Pycnodonta coch/ear (Paucă, 1955), iar la Cărbunari, pe lângă aceeaşi
formă s-au mai recoltat din calcar: Chlamys rybnicensis, Venericardia partschi, Venus
haidingeri, Phacoides columbe/la, etc (Jasko, 1950).
În estul bazinului Baia Mare Badenianul superior a fost remarcat doar în
forajele de la şi din zona Cavnic, sub forma unor nivele de tufuri riolitice acide,
55
 Francisc MARIA$
fragment de magmatite cu structură porfirică prinse în masa unor argile şi gresii
carbonatlce (Pop et al., 1989, 1991). Nivelele de intercepţie se situează între cotele
+43 m (F236 - valea Gutinului) şi +130m (F237 - Gutin est, fig. 4.4.) şi sunt dispuse
peste formaţiunile paleogene flişoide termometamorfozate.
Cetăţele, Plopiş
. Dacă înspre_ zonele sudice ale Cavnicului: valea Bloaja,
s:d m ntarea badenrană a avut aspecte epicontinentale (de litoral), la nord de aria
zaca rnntelor, elementele geostructurale sugerează un regim de sedimentare
subs1dent, cu un grad de evoluţie a subsidenţei în secvenţe strânse şi continue, cu 0
amplitudine finală pe verticală de peste 500 m.
B. Sarmatianul
Sarmaţianul se aşterne în continuitate de sedimentare peste Badenianul
m rin. Ba_za etajului este marcat de prezenţa speciilor bugloviene Ervilia podolica
E1chw., şI Abra reflexa Eichw.. ln linii mari, Buglovianul îmbracă două faciesuri
principale şi anume: a) un facies marnos cu intercalaţii de tufuri şi b) un facies marnos
- lagunar cu gipsuri. Limita inferioară a orizontului buglovian este jalonată de obicei
de calcarele de Leitha, iar cea superioară de gresiile calcaroase sarmatiene.
Fâşia cea mai bine individualizată a Sarmaţianului - ca şi' continuitate -
• la sud de Benesat şi se continuă spre nord-est până la Cavnic, şi sunt
in valea cu acelaşi nume. Ca petice apare la Tăuţii Măgherăuş în nord, iar insular de
sub magmatitele neogene la Baia Sprie, Chiuzbaia şi Ulmoasa. Ca şi în
depozitelor badeniene, cele sarmaţiene lipsesc în general în ariile vestice ale
bazinului.
Ghiurcă, (1969) deosebeşte trei faciesuri în cadrul depozitelor sarmatiene din
bazinul Baia Mare: a) un facies litoral - marginal; b) un facies flişoid; c) u'n facies
detritic.
a) Faciesul litoral - marginal - este reprezentat prin calcare recifale, ce apar
în perimetre restrânse în golful Chioarului, pe valea Bâlborii lângă Buciumi,
sau cu aspect detritic este dezvoltat pe o întindere mare de la Benesat până
la Coaş - Berinţa în nord.
Aceste formaţiuni conţin forme de Cardium lithopodolicum, C.
vindobonense, iar dintre briozoare predomină formele de Cryptosulla
terebrata, Tervia vibicata, Tubulipora sp. şi viermi.
b) Faciesul flişoid - În partea de NE a bazinului Baia Mare depozitele
sarmaţiene îmbracă un facies flişoid (termen utilizat de lanovici et al., 1961),
caracterizat prin alternanţe de gresii cu hieroglife şi marne dure, dispuse în
plăci. Acest facies se suprapune pa ial peste fostele zone labile ale fosei
transcarpatice (de exemplu la Jereapăn şi Cavnic acest facies are o
grosime de peste 1000 m).
c) Faciesul de larg - Sub acest aspect se prezintă Sarmaţianul înspre ariile
centrale ale bazinului Baia Mare. Cele mai extinse zone de aflorare ale
56
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
acestui facies se găsesc situate lângă localităţile Cărbunari - Cetăţele -
Şurdeşti - Rus.
Succesiunea litologică este caracterizată de predominarea marnelor cu
cardiacee, iar subordonat apar gresii şi tufuri fine bentonitizate. Sub raport
micropaleontologie predomină miliolidele, articularinidele şi nonionidele.
Sarmaţianul de la Chiuzbaia se prezintă într-un facies uşor nisipos, ca
urmare a regresiunii bessarabiene.
C. Pannonianul
După regresiunea din Bessarabianul superior, apele lacului pannonic au
înaintat progresiv ocupând o parte din ariile bazinului Baia Mare.
Depozitele pannoniene aflorează pe o suprafaţă de cca 450 km 2 , alcătuind
umplutura zonei centrale a bazinului. Pe suprafeţe mai restrânse apare în zonele
estice şi nordice, iar ca petice în interiorul catenei andezitice la Şuior, Cavnic,
Negreia, Chiuzbaia, valea Firizei.
În aceste perimetre restrânse apar nisipuri cu intercalatii
. ' de marne, marne
nisipoase şi gresii micacee.
Datele oferite de conţinutul microfaunistic al depozitelor pannoniene arată că
cele mai vechi depozite în facies pannonic sunt localizate în partea sudică a masivului
Codrului, în perimetrul comunei Oa a de Sus. Succesiunea litologică începe prin
nisipuri cu stratificaţie încrucişată, intercalaţii de gresii dispuse transgresiv peste
cristalinul Codrului şi au o grosime de cca 200 m. Peste acest complex se dispune
discordant un orizont marnos, de cca 40 m grosime, care în partea inferioară conţine
un nivel lumaşelic în care predomină forma de Congeria partschi şi forme de
Orygoceras sp„ Acest nivel ar fi echivalent ca timp de formare cu Meoţianul din
zonele subcarpatice.
În continuitate de sedimentare urmează un complex constituit din nisipuri cu
intercalaţii de gresii şi marne. Acest nivel este întâlnit şi la Unguraş, Dumbrăviţa şi
Cavnic, cu forme de Congeria partschi, C. triangularis, Limnocardium kosici, etc. Pe
baza acestor date se poate constata o transgresiune progresivă a apelor înspre
sectoarele centrale şi nordice ale bazinului Baia Mare (Chiuzbaia, Baia Sprie, Cavnic).
În aceste perimetre s-au depus în principal nisipuri cu intercalaţii de marne şi marne
nisipoase.
În sectoare vestice ale bazinului Baia Mare amintim punctele fosilifere de la
Asuaju de Sus, Nadeş şi Someş Uileac.
În concluzie, caracterul transgresiv al acestui etaj este demonstrat de
raporturile sale cartografice faţă de termenii subiacenţi, de prezenţa marnelor
sarmaţiene remaniate în bază, sau / şi de conţinutul paleontologic. Acest conţinut
atestă existenţa în bazinul Baia Mare a Pannonianului mediu, respectiv a zonelor C şi
D din bazinul Vienei.
Zona C este caracterizată prin faune cu Congeria ramphophora Brus.,
Melanopsis impresa bone/li Manz, Congeria ciji.eki Hoernes.
57
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU AL TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Zona D este caracterizată prin asociaţia cu Congeria partschi partschi Cijiek, Carpinus grandis), Alnus (Alnus cecropiefolia), Acer, Sa/ix, etc, care apa in
Melanopsis fossilis ruaosa Gmelin, Melanoosis vindobonensis vindobonensis Fuchs. Pliocenului.

Fig. 4.5. - Urme de valuri (ripple marks) în gresii pannoniene din valea Cuscreada (Cavnic) -
(fragment 0,40 x 0,60 m - Marias, 1977)25 .
O. Pontian - Pliocenul
După această etapă de maximă transgresiune urmează din nou o regresiune
treptată a apelor din bazin, destul de rapidă ca desfăşurare în timp. În această
perioadă se realizează faciesuri mlăştinoase - cărbunoase prezente în sectoarele
nordice, estice, şi centrale, respectiv la Tăuţii de Sus, Dealul Ţigher, Cavnic, (aval de
oraş), valea Bloajei, Odeşti, Hideaga şi Finteuşu Mic. Asociaţia faunistică cuprinde
forme de Congeria neumayeri, Me/anopsis vindobonensis, Monodacna,
Limnocardium, Didacna, etc.
Cu ocazia prospecţiunilor efectuate s-a identificat în versantul stâng al văii
Cavnicului un nou punct fosilifer cu impresiuni foliare, localizat în formaţiuni grezoase
fin micacee, considerate - alături de cele de la Chiuzbaia - ca fiind de vârstă pliocenă
(fig. 4.6.).
Asociaţia de plante, relativ precar conservată, evidenţiază în zona Baia Mare
existenţa unor păduri de foioase apa inând Neogenului superior. Fără nici un dubiu
suntem în faţa unor copaci cu frunze căzătoare, aşa cum se întâlnesc în această
parte a Europei în asociaţiile mezofile din Neogenul superior26. Din examinarea
impresiunilor (fig. 4.6.) rezultă că avem de-a face cu o pădure de Carpinus (în special
Fig. 4.6. - Impresiuni foliare din flora pliocenă de la Cavnic
1., 2., 3. Carpinus grandis (Te iar); 4. Fagus atenuata (Cuaternar inferior); 5. Alnus hoernesii
Explicaţii:
25 Marias, Fr., - LUCRARE DE DIPLOMĂ - Studiul geologic şi mineralogic al complexului filonian (?) (Te iar); 6. Lumachel de fagus; 7. Acer trilobatum (?); 8. Alnus cecropiefolia (?) (Ponţian); 9. Salix
Roata - Jereapăn cu privire specială asupra elementelor rare şi disperse; 160p. Univ .• Babeş - various (Te iar)
Bolyai" Cluj-Napoca, 1977.
26 în identificarea speciilor de plante am beneficiat de amabilitatea distinsului paleobotanist şi palinolog
prof. univ. dr. Iustinian Petrescu de la Universitatea Babeş - Bolyai din Cluj-Napoca
58 59
 Francisc MAR/AS
. Lip_sa_ unor . ta_xoni • ( Glystos�robus), respectiv conservarea deficitară a
aten l lu1_ (m gr su şI nu I_n d1atom1te ca la Chiuzbaia), nu ne permite să facem
mcadr n sistematice sau biostratigrafice. Rămâne ca cercetări ulterioare asupra
acestui punct fosilifer cu floră te iară să aducă noi clarificări.
E. Cuaternarul
. :p_ozitele cuater are prezintă o morfologie destul de diferită şi o serie de
p rt1_ ulanta 1 sugereaza
_complexitatea şi diversitatea proceselor erozionale asupra
_ce Factorul dinamic
placu andez1t1ce. predominant pare să fi fost determinat de procesele
de pantă, la care se adaugă procese fluviatile incipiente (şiroiri, torenţi, băltiri).
Depozitele cuaternare din bazin sunt reprezentate prin depozite continental _
lacustre, prin nisipurile şi pietrişurile teraselor poligenetice pleistocene şi holocene
precum şi prin argile loessoide.
a. Depozitele pleistocene - Semnalăm prezenţa unor astfel de depozite la
Gârda i, Ardusat, Cavnic, sub formă de nisipuri limonitice, argile
loess?1 e nefosilifere şi pietrişuri. Pietrişurile de terasă şi argilele gălbui
constItu1e un alt aspect de prezentare a depozitelor cuaternare. În
sectoarele nordice pietrişurile sunt de provenientă eruptivă, iar în cele
sudice de origine metamorfică.
b. Depozitele holocene - Aici s-au încadrat pietrişurile luncilor fluviatile
conurile de dejecţie, glacisurile, depozitele eluviale (câmpuri de roci
dezagregat ), depozitele deluviale; ultimele, sunt grohotişuri dispuse pe
pantele mai pronunţate, sau la contactul cu paliere de eroziune aflate la
altitudini mai mari decât bazinele colectoare (de exemplu obârşia văii
Albe de la Cavnic).
Grosimea depozitelor deluviale poate fi de 10 - 15 m, iar materialele din
care sunt constituite sunt de altă natură decât roca subiacentă. Martorii
de eroziune constituie o realitate geomorfologică deosebit de
semnificativă_ la suprafaţa sistemelor hidrotermale din districtul minier
Baia Mare. ln limbajul localnicilor sunt cunoscute sub denumirea de
,,pietre" au „pietriceaua"; amintim aici Piatra Malnaş (fig. 7.14. şi fig.
7.15.), Piatra Totoş, Piatra Şesului, Piatra Sermetieş, Pietrele Doamnei,
Pie!rel_e. Apo tolilo! s u G tinul Doamnei, Pietriceaua Oanţei. Morfologic
se md1v1duahzeaza pnn relief abrupt, ocupând suprafeţe de peste 1O.OOO
m2 (Piatra Malnaş). Rocile sunt constituite dintr-un agregat omogen de
brecii, cimentate cu silice alb-gălbuie partial mineralizată, având
semnificaţii pre-metalogenetice.
4.3. - Magmatismul neogen - tectonic setting
Segmentul vulcanic al Munţilor Gutâi - parte componentă a lantului de peste
1.000 km lungime, din Austria până în România, via Slovacia, Ungaria, 'ucraina - fig.
60
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
1_1. _ se constituie într-un masiv vulcanic impresionant, orientat VNV - ESE, de cca
60 km lungime şi 5 - 40 km lăţime (fig. 1.2.). Activitatea magmatică s-a desfăşurat
între Miocenul inferior şi Cuaternar, demonstrând o evoluţie complexă în timp şi spaţiu
de la V spre E şi SE. Produsele vulcanismului neogen carpatic, constituite în principal
din andezite şi mai multe varietăţi de roci acide, sunt interpretate ca produse de arc
insular sau margine continentală.
Două domenii sunt însă definitorii în sistemul carpatic, după Săndulescu,
(1975): domeniu extern, ce corespunde lanţului carpatic propriu-zis şi un domeniu
un
intern subsident, ce corespunde bazinului Pannonic (Royden et al., 1982), (fig. 1.1.).
Domeniul extern prezintă o dispunere în cute de şariaj cu vergenţe spre N şi E, peste
avanfosă. Această structură de tip „thin skinned tectonics" este recentă, debutează în
Oligo-Miocenul inferior (~25 m.a.), în partea occidentală a lanţului şi în miocenul
mediu în partea orientală. Această dispunere structurală este atribuită de Rădulescu
şi Săndulescu, (1973) subducţiei foarte active spre S şi V a plăcii est-europene sub
blocul pannonic.
Sincron acestei subducţii, tectonica extensivă în domeniul intern se traduce
prin migrarea frontului lanţului spre N şi E, sub efectul dispariţiei în subducţie a plăcii
est-europene; este ceea ce Kuthan, (1948) a denumit „vulcanismul de undaţie a
orogenezei carpatice".
Tectonica în pânze de şariaj a rezultat deci în urma compresiunii localizate la
marginea a două plăci larg decuplate: placa pannonică şi placa est-europeană (fig.
1.1.). Sincron convergenţei (subducţiei) dintre aceste două blocuri, începând din
Miocen, în domeniul intern se dezvoltă lanţul vulcanic calcoalcalin neogen. Vârsta
eruptiilor se înscrie între 17,5 m.a. şi 10 m.a. - în partea occidentală a lantului - şi
între' 10,5 m.a. şi 1 m.a. în partea orientală a lanţului. În regiunea Baia Mare acest
vulcanism se întinde din Badenian până în Dacian (sau între 17 m.a. - 3 m.a.), (v. fig.
1.2.). În Badenian, vulcanismul specific Munţilor Gutâi a început cu acumulări de
piroclastite acide, sub forma unor secvente vulcano - sedimentare, distribuite în
partea de sud-vest a masivului (Giuşcă et ai'.,1973) între Racşa şi Vama. Într-o etapă
următoare activitatea magmatică a continuat în partea sudică a masivului cu tendinţă
de migrare V ----+ E, având caracter predominant andezitic.
Cele mai importante formaţiuni ale acestui stadiu sunt: andezitele piroxenice
sarmaţiene în SV, andezite cua ifere şi dacite (pannoniene) în partea central-sudică
a masivului şi andezite piroxenice (pannonian - ponţiene) în E şi S E (fig. 1.2.).
4.3.1. - Caracteristicile tectono - structurale ale fundamentului prevulcanic -
zone elevate (de stress) şi zone subsidente (de relaxare tectonică)
Tectonica fundamentului prevulcanic corespunzător segmentului Oaş - Gutâi
de magmatite neogene se remarcă prin direcţii fracturale longitudinale apropiate de
direcţii NE - S V sau „pannonice". Aceste fracturi imprimă reliefului prevulcanic al
61
 Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME

acestei regiuni o configuraţie în blocuri (horsturi) tectonice ridicate, alternant separate

de cu u re deprevsiona e subsidente (Borcoş et al., 1979a; Jude, 1986). Această
tectonica rupturala de tip horst - graben a fundamentului prevulcanic, redată în fi1·
4.7., este caracteristică pă ii nord-vestice a structurii vulcano - carpatice neogene
?nsambl , r ăsindu- e şi în Ucraina Transcarpatică (Merlici şi Spitkovskaia, 197 )
in Slovacia şI m Ungaria de NE.
ETU MARMATIEI
.-.
Popescu, 1978; Gardu, 1998). Pe aliniamentul acestei falii sunt amplasate camere
agmatice cu apofize, generatoare ale zăcămintelor importante de la Baia Mare: llba,
Săsar, Dealu Crucii, Herja, Baia Sprie, Şuior, Cavnic, Băiuţ, Jereapăn, Văratec.
Această falie delimitează înspre sud horstul Seini - Băiţa - Chiuzbaia -
Cavnic, a cărui caracterizare o redăm mai jos, având deci importanţă în „amplasarea"
zăcămintelor din districtul minier Baia Mare.
4.3.1.1. - Horstul tectono - magmatic Seini - Băiţa - Chiuzbaia - Şuior - Cavnic
Această unitate tectonică corespunde spaţial şi în timp zonei de maximă
intensitate vulcanică şi metalogenetică, cu detaşare netă de aria depresionară nordică
vama - Pleşca Mare (v. fig. 4.7.). Mai înainte, Ghiurcă, (1969), a denumit această
elevatie ca fiind sectorul ridicat Seini - Cavnic (fig. 4.1.).
' Întrucât această arie ridicată se suprapune în cea mai mare parte cu cea a
districtului metalogenetic Baia Mare, ale cărui procese postmagmatice constituie
obiectul prezentei că i, vom proceda în cele ce urmează la o detaliere a aspectelor

:y.
:-:-:--.

:::i:i (z>, , .
structurale, geofizice.
Astfel, în partea vestică a horstului în limitele ariei de distribuţie a produselor
..........
: .;:rw::.. "' :
andezitice de Seini, fundamentul prevulcanic (horstul) prezintă o elevaţie mai
\ ji@ accentuată, fiind afectat preferenţial de sisteme de fracturi pannonice, apropiate de
NNE (v. fig.4.1. şi fig. 4.7.).
-- - . FALIA ._,., ·.·.·.
·>:-,
BOGOANV
:::\
În partea central-vestică - în care vor apărea (în pannonian) dacitele şi
IAMARE
......,. andezitele cua ifere - se face trecerea la o zonă puternic afundată, de tip culuar sau
şanţ tectonic (v. fig. 4.7.), cu grosimi mari ale plăcii andezitice (600 - 700 m), arie
conturată de sisteme de fracturi carpatice. Această afundare se reflectă şi la nivelul
I' discordanţei: metamorfic - sedimentar, care se găseşte în culuarul amintit la nivelul
cotei de -1626m (F4757), (v. fig. 4.1.). Subsidenţa acestei zone s-a menţinut inclusiv
la nivelul Paleogenului, astfel încât aceste formaţiuni (ale pânzei de Botiza) nu apar în
Fig. 4.7. Distribuţia leme telor tectono - structurale alternante de tip horst (haşurat) şi de spaţiul culuarului afundat, dar apar în zonele adiacente vestice şi estice elevate,
tip d f f l 1 subs1dente (punctat) (din Borcoş Vlad, cu modificări respectiv în ferestrele tectonice v. Mesteacăn (llba) şi Ulmoasa (Băiţa).
fi 1994) Pe baza datelor combinate (geologice şi geofizice) s-au conturat în spaţiul
Explicaţii:� - zone de horst tectono-magmatic; 2. :::,:-:?:/ - zonă de subsidentă de tip
graben; 3. - fa transcrustală Bogdan Vodă; 4. - - - fracturi preneogene re ctivate; 5. vestic al horstului trei aliniamente vulcano-tectonice cu direcţii carpatice (NV), în care
, , , , - fracturi cu funcţie metalogenetică; 61 sog
filoane. se încadrează majoritatea fracturilor filoniene din câmpul minier llba (fig. 11.1.), şi cu
direcţii pannonice (NE) în câmpul minier Nistru (fig. 11.5.).
Pe teritoriul românesc sunt importante elevatiile: Tarna Mare - Turt - Spre vest de Seini, această parte a horstului cade în trepte cu realizarea unor
Cămârzana; Livada - Oraşul Nou - izvoarele văii Săpânta; Seini - Băita - Chiuzbaia denivelări de maxim şi minim gravimetric, reprezentând probabil vechi aparate
- Cavnic şi culuarele tectonice: Turulung - Călineşti - · Bixad - Râm'eti şi Vama - vulcanice badeniene ,,îngropate" (Crahmaliuc, Anca şi Crahmaliuc, R., (1994)).
Pleşca Mare (fig. 4. 7.); şi în cadrul acestor depresiuni apar euniformităti În arealul prăbuşit din câmpul minier Săsar - Valea Roşie (fig. 11.8.) se
morfostructurale. consemnează existenta' a două structuri andezitice cuartifere ' de mari dimensiuni,
Activitatea magmatică şi - asociat acesteia - metalogenetică se corelează conturate gravimetric până în zona de izvoare a văii Băiţa.
mai al_es în ultima structură elevată şi cu fractura majoră Bogdan Vodă (V - E) (v. fig. Activitatea metalogenetică în această zonă se localizează pe fracturi situate
4.2. ş1 fig. 4.7.), care, după unele opinii, manifestă caracter de falie transformantă în microstructuri vulcanice şi subvulcanice (Poprad - valea Toncii şi Valea Roşie) sau
62
63
 Francisc MARIAS
în vecinătatea acestora (Tigher, Sofia, Aurum, Wilhelm, Calazanţius, Martin), ce
sugerează o mare calderă prăbuşită în cursul Badenianului şi reciclată în secvente
magmatice ulterioare (fig. 11.8.).
La est de Dealul Crucii sunt prezente din nou tendinţe de ridicare regională a
fundamentului prevulcanic (paleogen), în care se reflectă şi tectonizarea formatiunilor
neogene, cu formarea mai multor compartimente elevate, separate de zone prăbuşite
(la Baia Sprie şi Cavnic). Zonele prăb şite au configuraţia de şanţuri tectonice cu
alungiri pe direcţii NE - S V (fig. 4.7.). ln primul compartiment ridicat, cu pozitivitate
gravimetrică mărită, se înscriu horsturile tectono - magmatice Dealul Crucii şi Herja.
Al doilea compartiment cu fundament prevulcanic ridicat acoperă în întregime
câmpurile miniere Baia Sprie - Şuior - Cavnic. În limitele acestui câmp minier au fost
conturate însă mai multe microcompartimente denivelate între ele, fapt ce explică pe
de o parte unele neconcordanţe ivite în corelarea produselor vulcanice, iar pe de altă
parte compartimentarea aliniamentului filonului Principal între puţul 6 (Baia Sprie est)
şi zona vestică a filonului Cremenea (Şuior), şi dintre aceasta şi structura Bolduţ Nord.
Câmpul minier Cavnic se reflectă de asemenea într-o largă anomalie de
maxim gravimetric corespunzător efectului cumulat al fundamentului paleogen şi al
corpurilor andezitice care îl traversează (v. fig. 6.1.).
Tot sistemului de fracturi pannonice (NE) i se datorează şi apariţia şanţului
tectonic ce separă grupul estic de filoane de la Cavnic (mina Roata), de sistemul
filonian al minei Bolduţ (fig. 6.1.). Faţă de celelalte câmpuri miniere, caracteristic
pentru câmpul minier Băiuţ - Văratec, este apariţia la suprafaţa actualului nivel de
eroziune a formaţiunilor paleogene în facies de fliş (valea Leorda, valea Tocilei, etc).
4.3.2. - Formarea catenei andezitice de la Baia Mare
4.3.2.1. - Evoluţia vulcanismului şi unităţile structural - stratigrafice constitutive
ale catenei andezitice din zona vestică şi centrală a districtului minier
între llba - valea Firizei
Primele manifestări explozive magmatice (badeniene inferioare) au apărut în
condiţii de subsidenţă a teritoriului. În acest sens tufurile cu compoziţii rio-dacitice
apar intercalate masiv chiar în baza badenianului inferior. Însăşi orizontul bazal
transgresiv conţine numeroase fragmente de bombe riolitice şi chiar andezitice ca
semn de început al activităţii vulcanice. Cele 17 intercalaţii de tufuri cristalo- şi
vitroclastice din coloana litologică a badenianului inferior - de natură riolitică -
semnalate de Ghiurcă, (1969), sunt un argument că erupţiunile încep în această
etapă. Desfăşurarea vulcanismului, ca şi caracteristicile petrochimice ale produselor,
privite în contextul general al activităţii vulcanice ulterioare în regiune, au condus la
individualizarea unui prim ciclu de erupţie desfăşurat din Badenianul inferior până în
Buglovian.
64
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Succesiunea generală a materialului acumulat, constituit din secvenţe
preponderent vulcanogene (piroclastite, aglomerate, tufuri), în alternanţă cu secvenţe
(subsidiare) terigene, are o gosime mai mare de 200 m în zona vestică a districtului
(la vest de zona localităţii Băiţa) şi o grosime de numai 1O - 30 m la est de Valea
Roşie; aici materialul magmatic repausează în contact nemijlocit cu fu_!1damentul
prevulcanic paleogen pe văile Usturoi, Romană şi în raza localităţii Remeţi. ln general,
la est de valea Băiţei, aria ocupată ee produsele primului ciclu este mult mai redusă
comparativ cu partea vestică.
Predominarea produselor piroclastice riolitice în secvenţele bazale ale plăcii
andezitice arată caracterul predominant exploziv al vulcanismului primului ciclu
(Cioflică, 1956; Giuşcă, 1958; Rădulescu şi Borcoş ,1968; Ghiurcă, 1969; Borcoş et
al.,1972b, 1973a; Giuşcă et al.,1973; Rădulescu şi Lang, 1973; etc).
Reluarea activităţii vulcanice în Sarmaţian într-un context de ridicare generală
a teritoriului marchează ciclul al doilea de erupţie; acesta se manifestă intens în
intervalul Volhinian - Bessarabian inferior (vulcanismul fazei l-a).
Fenomenele vulcanice cresc în intensitate după o perioadă de acalmie, fapt
demonstrat de existenţa tufurilor vacuolar-spongioase de la Văleni - Coaş şi frecvent
a unor bombe vulcanice de natură andezitică, corelabile prin compoziţia lor cu
andezitele de Seini. Piroclastitele acestei faze de erupţiuni s-au depus şi în zone
distale ale centrelor de erupţie. Astfel, în cadrul depozitelor de siltite argiloase negre
sarmaţiene din subasmentul câmpului minier Bolduţ (Cavnic) au fost întâlnite nivele
de piroclastite andezitice sortate granulometric de 10 - 15 cm grosime (fig. 4.8.).
Sortarea s-a produs într-un bazin de sedimentare subsident existent în flancul nordic
al microhorstului paleogen de la Bolduţ (fig. 4.16.).
Entitatea petrografică a andezitelor piroxenice de tip Seini din componenţa
plăcii andezitice de la Baia Mare prezintă o mare omogenitate petrografică pe întinderi
mari la N şi E de localitatea Seini: Stan şi Bârlea (1964, 1966), Sagatovici (1968),
Borcoş et al. (1972b) (v. fig. 1.2.). Această unitate stratigrafică reprezintă faza l-a a
ciclului al II-iea de activitate vulcanică şi este prezentă mai ales prin curgeri de lave,
microcompartimentate tectonic, având o grosime medie de cca 250 m, la actualul
nivel de eroziune.
Produsele vulcanice au fost depuse atât în spaţiul unei zone elevate, cât şi în
bazinul de sedimentare Vama - Racşa, situat la nord de spaţiul elevat menţionat (fig.
4.7.).
Faţă de zona elevată, în aria depresionară Vama - Racşa s-a depus o
formaţiune vulcanogen-sedimentară, formată în intervalul Buglovian - Bessarabian
(Sagatovici, 1968).
După erupţia andezitelor sarmaţiene are loc o intensă activitate
metalogenetică evidenţiată pe actualul versant sudic al masivului eruptiv, în câmpul
de acumulări de sulfuri polimetalice - aurifere epitermale: Valea Colbului - Purcăret -
Mihai Nepomuc - Nistru - Sofia (fig. 4.9.). În intervalul de calm din Sarmaţia ul
superior are loc exondarea aparatelor vulcanice, după care diastrofismul attic imprimă
65
 Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE D N LUME

o miş c a re l e nt ă da r c o_nt i u ă d e s u bs ide nţă a t e r it o r iu lu i, c are a re c a e fe c t îngropare
la p s te 1. 00 m ?an c ,me a u no r apa r a te v u lc anic e , inc lu s iv bad e nie ne, pos ib
P.u rta t oa r e ş, de a c t,v,t a te me t alog e ne tic ă; a c e s te a a u fost ide ntific ate geofizi c în zon
Livada.-:: O r aş u l N u . (Borc oş e t al.,. 1994a; C r ahma l iu c e t al., 1996). A c tivit atea
v u lc anic de zvolt atav , a c e s te c ondiţii, c ons titu ie faza a li-a a ciclului al 11-tea
(Pann rna ), ma rc ata m g e ne r al de e r u pţii me ditic e - a c ide . Unită t ile s t ratigrafi
(pe t rot , u nle ) . c omp ne nte l e pl ăcii, din a c e as t ă fază, s e c ompu n din da
panno.rne e ş, and e z it e c u a 1fe re . Da c ite le a u fos t pu s e în l oc în do u ă s e c toa re 1
rc u lu Ba, Mare, u n I n zona v e s t ic ă - dacitele de Ulmoasa şi dacitele de Şindil!ue
ia r .c e l a la.lt m zona e s tic a ( la e s t de val e a Fi r iz e i) - dacitele de Dăneşti şi dacitele d'e
Baia Spne (fig. 1.2.).
Apa r iţia and e zite lo r c u a ife re (pannonian - ponţien e ) c u toate va r ie tăţile: tip
p;scuiatu - Colbu, din zona Ci c â r lă u - Băiţa; tip Arşiţa, din zona A r şiţa - Să l hij ; tip
Highişa, din zona Vama, c oinc ide c u o a c c e ntu are a miş c ă r il o r de s u bs ide nţă,
marcate de avan s a re a formaţi u nil o r s e dime nta r e pannoni e ne în inte r ioru l a r ie i
vu lcanic e . E r u pţiile de and e zite c u a ife re s e con s titu ie din mai mu lte s e c v e nţe c e s e
succed în timp, de l a S s pre N, prin div e rs e fo r me de ză c ământ. De a c e s te pe tr otipur i
mai acid e s e le agă şi a c u mu l ă r ile de s u l fu r i de bază + meta le pre ţioas e din c âmpu rile
filoniene : Wi l he lm, Galb e na - Lăpuşna, Borzaş, Va le a Roşi e , D e alu l C r u c ii (fig. 4.9.).
.......
...... .. ......f
..... .
..... . ..... ..
10km

. . . . .. . . . . . . .
. . . .............. ·1· ........... .
.·.·-:,;.:,· .·.·.·.·.·
. . ,l . . . . . . . • . . . . . . • . .
. . . .
-il :. ·.·.· · · ·
BAZINUi. SIGHET

. " . • . • -· X" ,.III

..1X ... ".....
- r . i Y•- (. 1/l'isflG
' :t ... , .. "..... .
•••• ;;:· .•••••
t . • ,,'//•
- .
••••••••••
. .
. . .
. . I//,; . . . .. .. .. . .. . . . . . . . . . . .. .
• .. j\ -: :-
1•.S,aJdf

BAZINUL IIAJAMARI:

Fig. 4.9. Distribuţia structurilor mineralizate în placa andezitică de la Baia Mare care acoperă
elevaţia Seini - Băiţa - Chiuzbaia - Cavnic din fig. 4.7„

Fig. 4.8. Nivel de pi oclastite sarmaţiene în flancul nordic al structurii Boldut (c+180 m)
. . . . ga eria di ecţională_filon Ungarn N, m.540, (Marias, 1996) '
Expltcaţ,e. N1velul_P1ro c last1c es_te lam1n t t c to nic şi de c ro şat. Grosimea nivelului este de 15 c m·
deasup a se o bserva un nivel a1 fin de c inente puterni c silicifiate (c hert silici o s), iar fisurile albe s nt
1lo naşe umplute cu c alc it, . c o ntemporane" metalo genezei M6 a fil o nului Ungarn (150).
D c itu l de U l moa s a şi c e l de Şindile u p re z int ă c a r a c te r l arg porfi r
.
p m fe no c n t a le le dve c u a şi f ld s pa t ; u l t ime le se pre zint ă în diferite s tadiiic e vide ntia t
de alterare
hid r ote rmala_. O c u pa u p r a !e ţe Imp rtan te în t re văi le Ulmoa s a şi Bartoşa.
. a c ,tu l de . aneş t_, par e , vatra s atu lu i c u a c e laşi nu me , de pe
B ,a Sp ,e - C vrn c , _s e d1_s _t m g e pnn c u loa re a alb-gălb u ie şi prin p re z enta şos e a u a
P! r_oc l a t ,te g r os ie r e noda c 1t 1c e apa r pe val e a S ă s a r u lu i la Baia S p r ie , biotitu lui.
în bazin u l văii
Fmza ş, pe val e a Laz u lu i (Chi u z baia) .
. a c itu l de Baia Sp r ie apa r e în tr - u n aflo r ime nt s itu a t l a km19 al şo s e le i Baia
Spne - Sighe tu ! Marmaţi e i.
P e te rito r iu l în di s c u ţie a u fu nc ţionat mai mu lţi v u lc ani a c t ivi în Pannonian c are
au e mis c u r ge r i de l avă şi mate r ia l pi r oc l a s tic în can t ităţi foarte ma r i (tab e lu l nr . 2).
E r u pţiile andezitelor piroxenice ± hornblendă de tip Breze (ponţien e ) în c he ie
ci c lul II-iea de e r u pţie . And e zit e l e pirox e nic e c u ho r nble ndă din s u d u l zon e i H e rja -
al
Chi u zbaia vin în c ont a c t ne mij loc it c u de pozite le s e diment a re pannoni e ne, pe c a r e le
str ăbat şi le acop e ră. În s ta r e proa s pătă a u cu l oa r e g r i-ne ag r ă, s tructu ră porfiric ă şi
te x tu r ă ma s ivă.
Ciclul al III-iea (Ponţian - Plio c e n s u pe r io r ) s e de s făşoară pe u n t e r ito r iu
va s t, c e oc upă ap r oape în t ota l it a t e parte a c e ntr ală şi no r dic ă a r e giu nii Baia Ma re ;
depozitele piroclastice (un e o r i a lte r ate ), ală t u r i de nivele de epiclastite c onfe r ă înt re gii
for maţiu ni caracter vulcano - sedimentar c u de zvolt a re r e gională. Lav e le a c e s t o r
and e zite a u întinde re a c ea mai ma re , oc u pând aproap e în t ota l ita te parte a no r dic ă a
c atene i e ruptiv e , g e ne rând aspectele morfologic e act u a le a le re giu nii.
Secvenţel e andezitului piroxenic bazaltoid de I/ba (Răd u le s c u , 1958) şi a
c e l o r c va s is inc r one de Mara şi de Săpânţa s u nt u nităţile s tr atig r afic e fina le c e l e mai

66 67
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

importante care intră în componenţa plăcii andezitice din partea de vest şi centrală a Tabelul nr. 3
districtului minier Baia Mare. Limitele de variaţie şi media ( x ) pentru principalele elemente ale petrotipurilor din zona
llba vest - valea Băiţei (Marias, 1994)
Tabelul nr. 2 Fe20
Aparatele vulcanice din partea de vest a districtului minier Baia Mare şi produsele activităţii lor Petrotip Si02(%) Al203(%) Fe203 (%) Mg0(%) Ca0(%) Na20(%) Ki0(%)
(%)
pe cicluri de activitate magmatică (după Borcoş et al., 1972)
-
Andezite A: efuziv X = 56,46
- -
52,71-63,39 14,49-20,40 0,75-8,5
-
1,14-9,0 0,72-6,39 3,09-8,12
- - 1,23-3,49 0,74-3,17
- -
Tipul de Caracterul Compoziţia Ciclul vulcanic X = 17,68 X = 3,89 X = 4,38 X =3,12 X = 7,10 X = 2,34 X = 1,49
piroxenice
Nr.crt. Aparatul vulcanic în care a activat
vulcan produselor petrografică sannaţiene B: 52,60-59,49
- - - - - -
13,50-19,0 2,03-9,66 2,91-6,39 2,60-6,40 5,60-9,23 1,35-2,39 0,82-1,71
- -
6 intruziv
1 2 3 4 5 X =55,82 X = 16,77 X =4,13 X =3,85 X =3,85 X =7,42 X =2,0 X =1,2
andezit piroxenic li 53,45-58,90 14,25-23,56 1,93-6,17 2,62-6,30 3,22-5,18 3,94-8,65 2,05-3,21 0,88-1,90
1 Ţapu Andezite bazaltoide - - - - - - -
de tip llba
2 Aluniş Vulcani de lavă Lave andezit piroxenic li X = 56,40 X = 17,52 X =3,48 X =4,53 X =3,86
X =7,13 X =2,56 X = 1,32
62,68-73,70 12,98-16,85 2,16-4,0 0,13-1,85 0,24-1,53 0,43-3,78 0,91-3,68 0,03-4,65
3 Arşiţa andezit cuarţifer III Hialodacite şi dacite - - - - - - - -
de tip Şindileu X = 68,45 X = 15,02 X =2,97 X =0,93 X =0,76 X =2,47 X =2,48 X = 2,73
4 Grohotiş andezit piroxenic li+ III
5 Runc andezit piroxenic li+ III
andezit piroxenic li+ III Tabelul nr. 4
6 Gorun
andezit piroxenic li Limitele de variaţie şi media ( x ) pentru oxizii principali din petrotipurile din zona centrală a
7 Coasta Caprei
munţilor Gutâi, dintre valea Băiţei şi valea Firizei (Marias, 1994)
8 Cornetul Vămii andezit cuarţifer li
andezit cuarţifer li Nr.
9 Highişa Petrotip Si02(%) Al203 (%) Fe total(%) Mg0(%) Ca0(%) Na20(%) K20(%)
probe
10 Pietroasa Alternanţă de andezit piroxenic III
lave cu li+ III
Dacitul de 60,10-67,85
- 14,64-16,90
- 3,72-8,74
- -
0,67-2,35 1,50-6,10
- -
1,50-4,29 1,54-2,76
-
11 Tarda andezit piroxenic Ulmoasa X = 64,34 X = 15,75 X = 5,37 X = 1,53 X =4,13 X = 2,99 X =2,17
6
piroclastite riodacit?
12 Comşa
Stratovulcani grosiere şi fine
riolit? Andezitul 56,25-98,05 14,58-17,82 2,97 - 7,68 1,46-4,38 0,88-9,08 2,21-3,12 1,47-3,25
- - - - - - - 26
13 Pleşu (pe alocuri cu andezit piroxenic cuarţifer de
X = 59,40 X = 16,62 X = 6,72 X = 3,09 X = 6,52 X = 2,61 X = 1,92
Piscuiatu
14 Mesteacăn facies andezit piroxenic Andezitul 53,95-59,86 15,10-21,28 6,11-8,16 0,36-3,90 0,72- 7,80 2,21-2,83 1,16-2,03
ignimbritic) andezit piroxenic - - - - - - -
15 Purcăreţ cuarţifer tip
Colbu Băiţa X = 57,28 X = 17,42 X = 7,22 X = 2,70 X =6,13 X = 2,45 X = 1,54
8

16 Piatra Handal riolit riodacit

Andezitul
17 Tăul Serjii riolit riodacit cuarţifer de
58,45-61,27
- 13,25-17,55
- 6,13-8,17
- -
1,00-3,55 4,78- 7,52
- 2,29-4,31
- 1,19-2,50
- 11
Highişa X = 59,88 X = 16,26 X = 6,94 X = 2,86 X = 6,05 X =2,8 X = 1,85
18 Piscuiatu andezit cuarţifer
57,70-58,90 5,89-7,22 15,95-19,89 2,73-4,01 4,93- 7,35 2,09-3,08 1,08-1,83
Andezitul de tip - - - - - - -
19 Şindileu dacit cu piroxeni Breze X =58,11 X = 6,54 X = 17,38 X = 3,35 X =6,31 X = 2,50 X = 1,50
5

20 Piatra Şoimului dacit

riolit riodacit
Andezitul de tip -
57,98-61,50
-6,0-7,43 17,0-17,59
- -
2,30-3,61 5,10- 7,27
- 2,32-2,93
- 1,68-2,28
- 4
21 Puturosu Firiza X = 59,15 X = 6,80 X = 17,28 X =3,12 X = 6,50 X = 2,55 X = 1,89

Compoziţia oxidică a principalelor entităţi petrografice (stratigrafice) din 4.3.2.2. - Evolutia

componenţa plăcii andezitice dintre llba vest şi valea Băiţei sunt redate în tabelul nr.
3, iar limitele de variaţie ale principalilor oxizi, pe unităţi petrografice componente din
zona centrală, sunt prezentate în tabelul nr. 4.
Alcaliile (K2 0 şi Na20) versus Si02 sunt variabilele cele mai semnificative în
compoziţia elementelor majore în andezite, utilizându-se atât pentru clasificarea
chimică a rocilor, cât şi pentru a obţine unele informaţii privind caracterizarea tipurilor
fundamentale de magme, adâncimea şi condiţiile tectonice în care s-au format
magmele, conform Hatherton şi Dikinson, (1969), vezi tabelul nr. 9.
68
, vulcanismului în zona estică a districtului minier Baia Mare '
caracteristicile unităţilor petrografice componente ale catenei
andezitice
Faza eruptivă care a generat andezitele piroxenice ± hornblendă (ponţiene)
de tip Jereapăn (Dimitrescu, 1954), s-a manifestat cu deosebită amploare în zona
cuprinsă între valea Firizei la vest şi Jereapăn - Văratec, la est. Cu această delimitare
ne situăm în segmentul estic al catenei andezitice de la Baia Mare. Formaţiunea
69
 Francisc MARIAS
vulcano - sedi'!1entar� badeniană la est de valea Băiţei şi valea Dubugăului Mare, se
reduce treptat m grosime la cca 100 m în zona Dealul Crucii iar în subasmentul zonei
avni a ar sub forma unor ecvenţe centimetrice de roci tufitice acide interceptate
m foraJe. ln lipsa unor date mai concrete - respectiv existenta unor structuri vulcanice
erodate, mascate, considerăm aceste depuneri ca de'pozite distale ale unor
evenimente magmatice petrecute în segmentul vestic sau central al catenei andezitice
de la Baia Mare, legate deci de primul ciclu de erupţiuni.
Cel mai vechi termen petrografic al segmentului estic al catenei andezitice
este andezitul cuarţifer de tip Şuior - echivalent celui de tip Highişa din segmentul
central. Această entitate petrografică este şi ultima care încheie seria eruptiunilor de
andezite cua ifere (Pannonian), (v. fig. 1.2.). Unitatea stratigrafică mentio'nată este
prez ntă ub forma_ unei fâşii, orientată NV - SE, delimitată de versantul drept al văii
Cavrnculu1 la sud şI de şoseaua Baia Sprie - Terasa Gutin la nord. Se constituie cel
ai a_dese sub f rmă de curgeri de lave (50 - 40 m grosime), piroclastite şi corpuri
intruzive. P1roclast1tele andezitului cua ifer apar pe unii afluenti nordici ai văii Săsar
pe valea Şuiorului şi sunt reprezentate prin brecii şi microbrecii 'piroclastice cu grosimi
de 5 - 20 m. Corpuri intruzive au fost remarcate în zona serpentinelor şoselei Baia
Sprie - Sighetu Marmaţiei, apoi în versantul drept al văii Cavnicului (dealul
Berbincioara, Măgura şi Poiana Cremenea), toate situate la vest de structura
mineralizată Racoş.
În versantul nordic al văii Cavnic, în aval de mina Boldut, se observă o relatie
directă de contact între forr!1aţiunile sedimentare pannoniene ,,'coapte" şi curgeri de
lave de andezite cua ifere. ln versantul stâng al văii Cavnicului andezite considerate
cua ifere apar sub forma unor areale insulare (Bernad et al., 1987)27_ Considerăm
aceste apariţii ca „martori de eroziune" - în ideea că aceste andezite acopereau initial
o suprafaţă mult mai mare. Influenţa eroziunii asupra morfologiei aparatelor vulcanice
a fost recunoscută de toţi cercetătorii regiunii, acceptându-se în general o eroziune
cuprinsă între 150 şi 300 m pentru denudarea unor areale întinse de roci vulcanice.
Din lucrările miniere executate în mina Boldut reiese că andezitele cuartifere
se restrâng mult în adâncime, sugerând structuri vul anice în cupolă, cu mai uite
centre de înrădăcinare, în facies diorititc (fig. 6.1.).
. Spr nord_ şi est de Cavnic lavele andezitului cua ifer sunt acoperite de
an?ez,tele p,roxemce ± hornblendă de tip Jereapăn (ponţiene), ce constituie a doua
unitate stratigrafică a catenei andezitice din segmentul în discutie. Plasarea acestei
1
unităţi stratigrafice în ansamblul succesiunii erupţiilor pe teritoriuI muntilor Gutâi este
bine de nită, ţin_ând seam de faptul că andezitele piroxenice ± hornblendă străbat şi
acopera andezitele cua 1fere (pannonian - ponţiene) sau că sunt acoperite de
andezite piroxenice (pliocene superioare). Acestea acoperă o mare parte din
27
ernad, A. el al., (1987)- Raport asupra prospecţiunilor geologice în perimetrul Cavnic Sud - Bloaja
m anul 1983. Arhiva S.C. ,,Cua " S.A. Baia Mare
70
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
suprafaţa segmentului estic al munţilor Gutâi, mai ales la est de Cavnic, având o
alcătuire complexă.
În stare proaspătă, andezitul piroxenic ± hornblendă se prezintă ca o rocă
masivă, de culoare cenuşie negricioasă, cu structură porfirică. Constituenţii
mineralogici principali sunt reprezentaţi de plagioclazi, augit, hipersten şi minerale
opace. Aportul vulcanitelor generate în această fază la edificarea masivului Gutâi este
comparabil cu acela reprezentat de fazele precursoare (sarmaţiene) şi subsecvente
(pliocene superioare), care de asemenea au eliberat andezite piroxenice. Aceste roci
au fost descrise prima oară la Jereapăn, atribuindu-li-se denumirea de „andezite de
Jereapăn" de către Dimitrescu, (1954); denumirea aceasta a fost generalizată ulterior
pentru toate produsele fazei de erupţie andezitice (ponţiene) din întregul masiv Gutâi.
Deosebiri de compoziţie mineralogică au făcut posibilă separarea mai multor
subtipuri de andezite; în afara celui de tip Breze - ce ocupă suprafeţe mici în diferite
sectoare din bazinul superior al văii Firiza, au mai fost separate (Borcoş et al., 1973a)
andezite cu piroxeni şi sporadic hornblendă de tip Firiza, în aceeaşi zonă cu tipul
Breze, însă pe suprafete mai mari.
În perimetrul zăcămintelor Şuior şi Cavnic, petrotipul de Jereapăn repausează
peste andezitele cua ifere pannoniene de Şuior şi suportă curgerile de andezite
piroxeni e (Ponţian - Pliocen sup.) de tip Mogoşa (v. fig. 4.3.).
lnceputul punerii în loc a acestor petrotipuri a fost marcat de secvenţele
piroclastice, mai pregnant evidenţiate pentru tipul de Jereapăn. Prima etapă de
evoluţie a acestuia a fost caracterizată de puternice fenomene de degazeificare
violentă a magmelor în apropierea suprafeţei. Factorul tectonic a avut un rol deosebit
în apariţia aparatelor vulcanice Racoş, Bolduţ, Roata, Higea, în puncte nodale de
relaxare tectonică. Tot factorul tectonic a favorizat inducerea apei meteorice în zonele
cele mai profunde afectate de activitatea vulcanică şi deci, apariţia unor structuri de
explozii freato-magmatice, premetalogenetice. Caracterul puternic exploziv al primelor
momente de evoluţie a fazei ponţiene de Jereapăn este trădat şi de arealul mare
(subregional) pe care îl ocupă produsele extracrateriale. Fazei de erupţie a acestui
petrotip îi este caracteristică - în special la Cavnic şi la est de Cavnic, înspre
Jereapăn - o varietate mare de produse greu separabile litologic, ceea ce a dus la
considerarea unui complex vu/canoclastic - vu/canogen sedimentar de cca 50 - 300
m grosime la actualul nivel de eroziune. Acest complex este rezultatul unor modificări
ale activităţii vulcanice, desfăşurată cu intermitenţe şi recurenţe într-o perioadă lungă
de timp. Condiţiile de mediu, morfologia paleoreliefului, tipul şi intensitatea
vulcanismului, apropierea sau depărtarea de aparatele vulcanice, tectonica
disjunctivă, toate au influenţat generarea _acestui complex de roci de natură
vulcanoclastică şi vulcanogen - sedimentară. ln cadrul acestei secvenţe apar cca 4 -
5 perioade de calm magmatic, evidenţiate numai prin curgeri de lave. Prezenţa
abundentă a rocilor terigene, tufitice şi a epiclastitelor cu granulaţie şi natură
petrografică eterogenă se datorează caracterului intermitent al activităţii vulcanice şi a
variaţiei condiţiilor de mediu.
71
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Varietatea mare a produselor piroclastice: tufuri lapilice şi cinerito-lapilice (fig. - 4,6 km şi o lăţime de 1,8 km). Morfologic, se individualizează ca un platou
4.1 O), tufuri litoclastice (de la grosiere la fine), tufuri litocristaloclastice (de la grosiere triunghiular (0,85 km2) , delimitat de vârfurile Secătura (1390,4 m), dyke-ul Creasta
la fine), tufuri cristalovitroclastice şi cristaloclastice, o punem pe seama funcţionării cu Cocoşului ( 1394,7 m; fig. 4.11.), Gutinul Doamnei (1426,2 m) şi, o creastă îngustă, cu
intensitate diferită a mai multor aparate vulcanice ale căror produse s-au consolidat în direcţie S E ce trece prin vârful Gutâi (1443 m) şi Apostoli (1397,9 m), (fig. 3.1.).
diferite condiţii de mediu: subacvatic şi subaerian; toate tipurile de roci au suferit
intense procese de alterare hidrotermală.
Caracteristica principală a aparatelor care au emis andezitele de tip Jereapăn
este dispunerea lor pe două direcţii, distingându-se de la sud spre nord trei
aliniamente cu dispunere V-E: Racoş - Bolduţ - Roata - Măgura Mare - vf. Pleşca -
vf. Prislop - vf. Roşia, identică cu traseul foliaţiei de faliere a fracturii Bogdan Vodă.
Un alt aliniament cu aceeaşi direcţie, dar mai la nord de cel menţionat anterior, este
constituit de aparatele erodate: Măgura de Sus - Jereapăn - Semetieş. La sud de
câmpul minier Roata se găsesc aparatele erodate Higea şi Rotunda (fig. 4.18). Fazei
de erupţie a andeziului piroxenic de tip Jereapăn i se asociază o importantă activitate
metalogenetică, cu formare de zăcăminte filoniene, începând de la Dealul Crucii,
continuându-se cu Herja, Baia Sprie, Cavnic, Jereapăn, Băiuţ, Văratec, Cisma şi
Coasta Ursului (fig. 4.9.).
Produsele erupţiilor pliocene au în partea estică o răspândire mai mică
comparativ cu segmentul vestic şi central al munţilor Gutâi, arealul tipic fiind dat de
stratovulcanul Mogoşa şi lgniş.
Lavele ocupă partea centrală a vulcanului sub forma unor curgeri cu
morfologie caracteristică spre S E şi N (fig. 4.3.). Grosimea curgerilor atinge 400 m în
zona centrală a vulcanului şi - 30 m în zonele distale. Produsele acestui aparat
repausează înspre Cavnic peste depozitele sedimentare paleogene (fig.4.3.), aflate în
contact tectonic cu formaţiunile pannoniene şi peste lavele andezitului cua ifer de tip
Şuior spre E şi NE (Poiana Cremenea). Caracteristic pentru acest tip de andezit este
structura glomeroporfirică cu megacristale de augit (10-15 mm), grupate într-o pastă
cu structură hialopilitică.
În nordul structurilor metalogene Bolduţ şi Roata, precum şi în zona crestei
Gutinului, ce constituie cumpăna de ape dintre bazinul văii Cavnicului - apa inătoare Fig. 4.1 O. - Fragment de brecie cinerito-lapilică -versant drept valea Merchiului, suprafaţa
minei Roata (Marias, 1996).
bazinului Baia Mare şi bazinul văii Mlăcilor - apa inătoare bazinului de sedimentare Explicaţie: Se observă alternanţe de nivele lapilice - cenuşi vulcanice cu granulaţie mai mare şi cu
Sighet, s-au individualizat roci andezitice negre bazaltoide cu structură afanitică. coroane de reacţie albicioase, date de fenomenele de carbonatare - cu cenuşi vulcanice (cinerite) mai
Această entitate stratigrafică o considerăm ca echivalentul estic al erupţiilor fine şi mai omogene granulometric.
andezitelor piroxenice de tip lgniş din aparatul cu acelaşi nume din vestul segmentului
în discuţie. Apar la suprafaţă numai în zona Cavnic sau ca sili-uri în cadrul Atât creasta cât şi platoul formează peisajul cel mai spectaculos din zona
complexului vulcanoclastic - vulcanogen sedimentar. Cavnic. Cele două elemente morfologice menţionate - platoul şi creasta - sunt
În zona bordurii sudice şi estice a munţilor Gutâi se observă - în multe delimitate circular de un abrupt geomorfologic accentuat, cu o diferenţă de nivel de
deschideri - străpungerea andezitului de Jereapăn de către andezitul piroxenic cu 320 m în perimetrul Secătura, şi Gutinul Doamnei şi 270 m în perimetrul vf.
hornblendă şi biotit de tip Gutâi. Această entitate petrografică constituie creasta Apostolilor. Înălţimea acestor abrupturi reprezintă grosimea actuală a cumulodomului
propriu-zisă a munţilor Gutâi, fiind din punct de vedere al modului de zăcământ un de la suprafaţa complexului vulcanoclastic de tip Jereapăn (fig. 4.18.). Roca
cumulodom de mari dimensiuni, ce ocupă o suprafaţă unitară de 5,8 km2 (lungime de proaspătă are o culoare cenuşie deschisă, structura larg porfirică şi textură slab

72 73
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

orientată; prezintă frecvente xenolite terigene de culori roşietice - cărămizii, ca subvulcanică de tip Jereapăn) şi 73, 78% pentru dacitul de Dăneşti, fapt ce ilustrează
urmare a arderii fragmentelor marnoase-argiloase de către magma în răcire a un proces marcant de diferenţiere a magmelor în decursul evolutiei
' lor.
cumulodomului.
Tabelul nr. 5
Limitele valorilor principalilor oxizi în petrotipurile din zona estică a catenei andezitice a
Munţilor Gutâi, (Marias, 1994)
Nr.
Petrotip Si02(%) Fe101a1 (%) Al,0,(%) MgO(¾) CaO(¾) Na(¾) K(¾)
probe
48,38-55,53 3,77 -6,87 18,10-19,34 2,92-4,82 7,45--10,71 1,85-2,94 0,71-1,43
Petrotip - - - - - - - 8
Mogoşa X = 53,16 X =5,14 X = 18,73 X = 3,78 X = 8,72 X = 2,54 X = 1,04
Petrotip
Jereapăn -
50,6().{i(),61 3,36-10,44
- 12,84-28,02
- -
2,00-5,40 4,1S-10,31
- 0,57 -3,15
- 0,16-3,27
- 62
a-efuziv X = 54,77 X = 3,89 X = 17,39 X = 3,64 X = 7,07 X = 2,27 X = 1,47
Petrotip
Jereapăn
42,69-64,17 0,97 -14,97
- - 10,54-23,60
- 2,05-6,40
- 4, 75--14,00
- 0,85-3,28
- -
0,21-4,80
706
b - intruziv X = 55,59 X = 4,05 X = 17,17 X = 3,96 X = 7,69 X = 2,23 X = 1,58
Andezit
cuarţifer de
56,20-63,50
- 4,25-8,87
- 14,21-18,64
- -
0,68-3,90
-
3,40- 7,28 1,72-3,14
- 1,35-4,25
- 27
tipŞuior X = 60,39 X = 3,27 X = 16,39 X = 2,97 X = 5,97 X = 2,47 X = 2,01

Dacitul de -
64,66-66,84 4,54-5,66
- 15,26-15,89
- 0,29-2,03
- 3,06-4,45
- 2,66-3,74
- 2,86-3,55
- 4
Baia Sprie X = 65,84 X = 4,68 X = 15,59 X = 1,40 X = 3,99 X = 3,19 X = 3,22
Dacitul de -70,09-73,78 1,27-3,47
- 13,84-15,89
- 0,36-1,19
- 2,87-4,19
- 2,09-3,23
- -
1,37-3,34
6
Dăneşti X = 71,84 X = 2,09 X = 14,67 X = 0,70 X = 3,80 X = 2,82 X =2,21
Fig. 4.11. - Dyke-ul Creasta Cocoşului (1394,7 m). Andezit cu
(Foto: Brezovski şi Motica - Centrul de informare turistică Baia Mare) biotit tip
57,75-62,69
- 5,83-6,09
- 15,56-16,84
- 2,09-2,87
- -
5,43-7,12 2,21-2,78
- -
1,54-3,01
4
Gutin X = 60,26 X = 6,35 X = 16,03 X = 2,47 X = 6,03 X = 2,58 X = 2,57

Macroscopic, andezitele acestea se disting prin cristale de plagioclaz, Hialodacite 63,27-69,60

- 1,94-4,06
- 15,48-17,52
- -
0,31-1,08 3,39-5,41
- 3,36-3,91
- -
1,37-3,34
5
de Şatra
piroxeni, amfiboli, biotit. X = 66,59 X = 3,82 X = 16,51 X = 0,78 X = 4,23 X = 3,57 X = 2,46
Andezite de
Dacă pentru segmentele vestice şi centrale ale eruptivului neogen Baia Mare tip Breze
57,70-58,90
- 5,89- 7,22
- -
15,95-19,89
-
2,73-4,01 4,93- 7,35
- 2,09-3,08
- 1,08-1,83
- 5
formaţiunile intruzive constituie prezenţe sporadice. Începând cu segmentul estic echiv. X =58,11 X = 5,93 X = 17,38 X = 3,35 X =6,31 X = 2,50 X = 1,50
(zona Cavnic - Jereapăn - Băiuţ), corpurile intruzive reprezintă un element important Andezite de -57,98-61,50 6,00- 7,43
- -17,0-17,59 2,30-3,61
- 5,10- 7,27
- 2,32-2,93
- -
1,68-2,28
4
în definirea arhitecturii structurale finale a întregului ansamblu al catenei andezitice. tip Firiza X = 59,15 X =6,80 X = 17,28 X =3,12 X = 6,50 X = 2,55 X = 1,89
Prin executarea mai multor foraje de referinţă în zona adiacentă zăcămintelor de la Echivalent 54,82-61,22
- 6,41-15,58
- 11,18-18,20
- 2,35-4,40
- 5,51-9,45
- 1,17-2,96
- 0,84-2,07
- 24
Cavnic s-a putut preciza existenţa maselor magmatice intruzive, dispuse pe un etaj de Mogoşa X = 57,22 X = 9,00 X = 15,94 X =3,51 X =6,81 X = 2,47 X = 1,64
peste 1 km adâncime.
Dezvoltarea magmatitelor la nivelele probate sub forma apofizelor şi foarte Examinând modul în care variază Si02 în cadrul ciclului al II-iea şi al III-iea de
probabil poliascendenţa corpurilor comagmatice este ilustrată şi de variaţia largă a erupţiuni, precum şi în cadrul fiecărei entităţi stratigrafice (tabelul nr. 5) se constată
tipurilor petrografice cuprinse într-un spaţiu restrâns de dispunere (v. fig. 6.1. şi fig. următoarele: intervalul de variaţie al Si02 pentru ciclul al II-iea (50,60 - 73,78%) este
4.16.). mai mare decât pentru ciclul al III-iea (48,38 - 55,53%), cuprinzându-l pe acesta din
Studiul chimismului entităţilor stratigrafice andezitice din segmentul estic al urmă. Acest aspect demonstrează diferenţierea mai accentuată a magmelor din ciclul
plăcii andezitice de la Baia Mare are la bază interpretarea a 219 analize complete de al II-iea din partea estică a catenei, care au generat în ordine cronologică: dacite -
silicaţi (Marias, 1994), sintetizate în tabelul nr. 5. Domeniul de variaţie a Si02 pentru andezite cua ifere - andezite piroxenice - andezite bazaltoide, comparativ cu
ansamblul tipurilor petrografice din zona estică a eruptivului neogen Baia Mare este diferenţierea mai redusă a magmelor apa inând ciclului al III-iea (din aceeaşi zonă),
foarte larg, încadrând un interval determinat de valorile 42,69% (intruziune care au dat naştere andezitelor cu hornblendă şi andezitelor piroxenice.

74 75
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
EVALUĂRI COMPARATIVE CU

suprafaţa actualului nivel de

Distribuţia petrotipurilor ce compun placa andezitică din estul regiunii Baia acest mod la nivelul paleosuprafeţei catenei, respectiv la
Mare (fig. 4.12.) relevă o diferenţiere magmatică în conformitate cu evoluţia mai eroziune.
îndelungată a procesului, comparativ cu zonele vestice şi centrale ale plăcii 250km
K,O
andezitice. Conform diagramei reiese o repartizare omogenă a petrotipurilor,
începând cu câmpul rocilor bazaltoide în care predomină faciesul subvulcanic al 160km

andezitelor piroxenice ± hornblendă de tip Jereapăn; câmpul andezitelor este ocupat

--
predominant de andezitele cua ifere (Pannonian - Ponţiene) de tip Şuior, iar câmpul 120km

dacitelor este ocupat, firesc, de dacitele de Dăneşti şi hialodacitele de Şatra.

••
TEPHRITE
l nK
lholailt
C8 50 5 S4 56 56 IO 62 64 66 SiO,

efuzive de roci din zona

Fig. 4.13. _ Diagrama Peccerillo- Taylor (1976)- p ntru P: rotipu_rile
SI
,, '• •
..•... 1994)
5
ş+ 4 / estică a catenei andezitice a munţilor Guta1 (Manas,
/ • . ....
·,.•,
• • • ••
BASANITE
/ 3. - -
13 \ Explicaţie: 1. • - petrotipul de Jereapăn; 2. 0 - pe rotipul_ de Jereapăn în facies su?vulca ic;
de t1 Guta1, 6.

i
w
t:,. - andezite de tip Mogoşa; 5. A -
■-
'-'
• \ andezite piroxenice ponţian-pliocene; 4. ndez1te_
/ / t/'
• • DACITE
\
\ andezite afanitice; 7. O - andezite cua ifere de tip Şuier; 8. @ - riodac1te de Daneşt1;
9.@-
ANDEZITE ANDEZITE
\ 12. ll!'l-
hialodacite de Şatra; 1O. x - diorite porfirice cua ifere; 11. • - diorite ± cua ifere;
8AZALTE
e; BAZALTICE
o , _ __ _ _ _ _ .....__ _ _ .......,_ _ . . ,_ _ _ _ _ .....__ _ _ _ _ _ ,___ _
35 37 39 41 43 45 47 49 51 53 55 57 59 61 63 65 67 69 11 73 75 11 SiO.
granodiorite porfirice; 13. o - gabbrodiorite; 14. ♦-
leucogabbrouri porfirice; 15. • - diorite porfirice
Fig. 4.12. - Diagrama TASS - cu proiecţia principalelor petrotipuri din zona estică a munţilor
Gutâi (Marias, 1994) Punerea în loc a acestor subvulcanite a avut un caracter polistadial, atât_ în
Explicaţie: 1. • - petrotipul de Jereapăn; 2. 0 - petrotipul de Jereapăn în facies subvulcanic; 3. ♦- ceea ce priveşte dispunerea acestora pe verticală, cât. şi în _ar:alul
struc unlor
-
- magmatism
■-
andezite piroxenice ponţian-pliocene; 4. t:,. - andezite de tip Mogoşa; 5. .&. - andezite de tip Gutâi; 6. metalogene, un rol deosebit de important revenind raportului tectonica
andezite afanitice; 7. O - andezite cua ifere de tip Şuier; 8. @ - riodacite de Dăneşti; 9. @ - mineralizaţie (Marias, 1993). . . . .
hialodacite de Şatra; 1O. x - diorite porfirice cua ifere; 11. • - diorite ± cua ifere; 12. ll!'l - Din punct de vedere miner logic_ corpu!1le ub_vul arnce u pr z, ta d1ferenţ
granodiorite porfirice; 13. o - gabbrodiorite; 14. ♦- leucogabbrouri porfirice; 15. • - diorite porfirice mari fată de vulcanitele extracratenale dm zona, prmc1pal11 const1tuenţ1 fiind fe dspaţ11
plagioclazi, piroxenii, amfibolii, botitul şi cua ul, alături de care în unele ?rpun apa_re
Din diagrama Pecerillo - Taylor (1976), (fig. 4.13.) reiese că majoritatea C?rpunle
în mod semnificativ feldspatul alcalin, trădând astfel un caracter monzornt1 .
probelor se proiectează în câmpul andezitelor, sugerând (din punct de vedere subvulcanice au dimensiuni de la mai puţin de 1 m până la 500 - 600 m m ,a etr
petrochimic) un fond omogen de magme formate la adâncimi cuprinse între 100-150 (fig. 4.14.), (mina Roata); mai apar sub formă de corpuri columnare, d ke-un, .s,11-un,
km; din diagramă reiese caracterul grupat al andezitelor piroxenice cu biotit de tip plan
domuri, etc. De cele mai multe ori sunt neregulate, cu o dezvoltare ma, mare m
Gutâi (cumulodomul Gutinului), în jurul adâncimii de 140 km. Proiecţia unor probe de vertical decât orizontal. . •
andezite piroxenice pliocene (petrotipul de Mogoşa, din zona Văratec - Izvorul Negru Petrografic, au dat naştere la o gamă variată de roci sub ulcarnce, ava d
şi din vf. Măgura (Jereapăn) indică adâncimi mai mici ale camerelor magmatice (~ probabil origini în bazine magmatice diferite sau reactivate Sunt ma, fre?vente rocile
100 km). cu caracter micro- şi larg porfiric, fiind surprinsă aproape mtreaga gama e a pecte
tranzitionale, de la tipul efuziv, la cel de adâncime tipic. Au fost 1dent1ficate
4.3.2.2.1. - Complexul de magmatite subvulcanice aparţinătoare catenei următoarele tipuri de roci:
andezitice de la Cavnic A. Dacite:
Perimetrul Cavnic, în domeniul cuprins între Poiana Cremenea la vest şi Un mare corp dacitic cu dimensiunile 280 x 60 x 80 m apare în versantul
versantul drept al văii Strâmbului în est (fig. 4.18.), prezintă în infrastructura sa (mai stâng al văii Şişca, aproximativ paralel cu direcţia filonului Voievod (160) (v. fig. 4.18.).
puţin în aflorimente) intruziuni subvulcanice cu frecvenţă foarte mare. Prin intruziuni Spatia!, în subasmentul fundamentului prevulcanic acest corp este cont rat ca o mar
subvulcanice înţelegem corpurile magmatice care au străbătut sau au străpuns intru ziune, faţă de care se dispune marginal mineralizaţia filoanelor Voievod (160) ş1
0

aparatele vulcanice vechi, sau produsele extracrateriale ale acestora, ajungând în

76 77
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Elisabeta (180) (v. fig. 6.1. şi 8.6.). Corpul a fost semnalat ca dacit de Dimitrescu,
(1955)28. Roca prezintă o structură larg porfirică, culoare cenuşie-negricioasă, sau
cenuşiu-verzuie, datorită diferitelor grade de alterare hidrotermală; în apropierea
filoanelor amintite roca este cloritizată.
Plagioclazii (3 - 4 mm; 28%) sunt larg dezvoltaţi, pa ial argilizaţi, silicifiaţi,
carbonataţi. Melanocratele (0,3 - 3 mm; 11%) sunt reprezentate prin cristale de
amfiboli şi biotit, pa ial cloritizaţi.
Biotitul în .zonele inferioare ale intruziunii este baueritizat; cua ul magmatic
are 2 - 3 mm <1>. lnspre suprafaţă şi mai puţin în adâncime, se observă xenolite de
material siltitic.
Masa rocii are o structură holocristalină, xenomorf-granulară.
B. Microdiorite porfirice ± cuarţ:
Sunt cele mai larg răspândite, la suprafaţă, în lucrările miniere şi de foraj;
reprezintă echivalentul intruziv al unui facies mai acid al andezitelor de tip Jereapăn
(ponţian - pliocene), motiv pentru care este destul de dificil de separat. Microscopic se
remarcă larga participare a piroxenilor (18%), plagioclazilor (27%) şi a masei
fundamentale (55%) de compoziţie cua o-feldspatică.
La suprafaţă au fost identificate mai multe corpuri pe creasta dintre valea
Gutinului şi valea Varvarei, precum şi în subteranul minei Roata, la nivelul orizontului
+710 m; aici au fost identificate mai multe corpuri sub forma unor apofize de mici
dimensiuni bordate de brecii intruzive şi situate pe traiectul filoanelor Rozalia 1 (320),
Ana-Nicolae (330) şi Beatrix (360), fig. 4.14.
C. Leucogabbro-uri porfirice:
Au fost evidenţiate în două foraje: F236 şi F238, executate în flancul vestic şi
respectiv nord-estic al structurii Bolduţ (fig. 4.18.). Nu apar la suprafaţa actuală de
eroziune; au fost caracterizate microscopic de către Pop et al., (1983) 29 ; în rocă
predomină feldspaţii plagioclazi (2 - 3 mm) şi subordonat femicele complet cloritizate.
Sunt roci cu structuri net porfirice, holocristaline - inechigranulare compacte, de
culoare neagră şi texturi masive. Zonele alterate (punctiform) prezintă culori cenuşii.
Dintre mineralele opace sunt prezente ilmenitul, magnetitul, pirotina şi pirita. Fig. 4.14. - Schiţă structurală orizontală a zăcământului Roata, la nivelul +710 m, cu
D. Andezite piroxenice: evidenţierea unor corpuri de microdiorite porfirice ± cua1 (Marias, 1994 . 1c-

O trăsătură esenţială a corpurilor subvulcanice apa inătoare erupţiilor care Explicaţie: 1 P

+
+ +andezite iroxenice reprezentând coşul vulcanului Roata; 2 . .....,ii'1 ,.,....,r ,-,-,{, -
au pus în loc andezitele piroxenice ± hornblendă de tip Jereapăn, o constituie gradul complex vulcanoclastic; 3. ,- -_-€ -apofize de microdiorite porfirice± .,. cuart;. 4. Pnl
avansat de alterare hidrotermală. Aceste subvulcanite au fost puse în loc după o formaţiuni sedimentare pannoniene compartimentate tectonic; 5. Y - direcţia şi căderea
etapă (?) explozivă, care a avut drept urmare formarea a ceea ce s-a numit complexul l___j..i::::.j
stratificatiei; 6. mineralizatie filoniană; 7 1-·- ·- ·7 _
falii; 8. □- put de extractie; 9. forajl'
vulcanoclastic - vulcanogen sedimentar. subte;an; 1 oJ----F-1- lucrări mi iere transversal re; 11 . ' :_-_-,- - limită ge,ologică co turată sau
presupusă.

28 În diferite rapoarte este menţionat ca andezit cua ifer, andezit - cua it (?), andezit cua ifer cu
amfiboli şi biotit, granodiorit, etc.
29 N. Pop, Gh. Damian, Vera Pop, A. Gătz, N. Lepăduş, Cornelia Grama, T. Bâlcu, Fr. Marias (1983)-
Studiul petrografic, mineralogic şi geochimic al formaţiunilor sedimentare şi eruptive din zonele
adiacente zăcământului Cavnic în scopul identificării unor noi substanţe minerale utile.
78
Doar în puţine cazuri rocile păstrează caracteristicile structurale şi texturale
primare (de exemplu, vârful Bolchiş şi cariera Cotreanţa). Sunt roci de coloraţie
variată, de la cenuşiu - albicioase cu pete limonitice (în cazul rocilor argilizate), până
la cenuşiu-verzui (în cazul celor propilitizate).
79
 Francisc MARIAS METALOGENEZA OISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVECU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Microscopic, fenocristalele de plagioclaz (1-2 mm), sunt pa ial transformate,
iar femicele sunt pa ial sau integral înlocuite cu agregate de clorit - smectit, prinse
într-o pastă afanitică cu structură microgranulară; rocile sunt frecvent impregnate cu
pirită şi străbătute de filonaşe cu minerale de aport. Un element structural important îl
reprezintă coşul vulcanic al vulcanului erodat Roata situat între filoanele R1 (320) şi
Oanţa li (350) (v. fig. 4.14.), conturat cu lucrările miniere din mina Roata la diferite
orizonturi. Diametrul coşului vulcanic (umplut cu magmă la încetarea activităţii) are ~
600 m şi contur circular; este cel mai mare corp subvulcanic Pontian cunoscut din
zona Baia Mare. În afara a încă trei stâlpi de aceeaşi natură petrog afică de pe văile
Varvara şi Iosif de la suprafaţa zăcământului Bolduţ, la orizontul -100 (c+480m) din
mina Bolduţ, Jude et al., (1970) menţionează alte câteva corpuri echivalente
Prospecţiuni Baia Mare şi prezentate în tabelul nr. 6 (Marias, 1996). Pe tipuri
petrografice, analizele sunt repartizate astfel: 7 analize (37%) reprezintă andezitele
piroxenice de tip Jereapăn, predominante în sectorul catenei andezitice de la Cavnic;
urmează 5 analize (25%) asupra andezitelor piroxenice cu amfiboli ± biotit, 4 analize
(12%) de diorite (microdiorite) porfirice, 2 analize (11%) de andezite cua ifere şi câte
o analiză (5%) de dacite cua ifere.
Tabelul nr. 6
Compoziţia chimică a principalelor tipuri de roci din corpurile subvulcanice din
catena andezitică de la Cavnic
Nr.probă Localizare Tip de rocă SiO, Al2O1 Fe,O, FeO MnO MgO CaO Na,O K,O TiO, P,O, CO, H,O• H,O· FeO/MgO

andezitelor piroxenice± hornblendă de tip Jereapăn; acestea sunt situate în flancurile 16678
Cariera
Cotreanta
and. piroxenic 52,10 19,00 6,52 3,00 0,23 5,30 7,70 2,09 0,90 0,37 0,37 1,03 0,70 0,07 1,79

nordice ale filoanelor Cristofor (10), Iosif (70), Voievod (160) şi mai recent, în zona 17791 Piatra Tisei
and.-mictodiorit
oorfiric
53,15 19,40 5,10 4,30 0,15 2,65 8,12 2,15 0,66 0,90 0,31 0 2,15 0,75 3.64
vestică a filonului Sfinţi (120). Chimismul acestor roci indică caracter bazic30: SiO2 = 425 F231 Roata and. piroxenic 53,15 19,87 2,26 5,83 0,16 3,90 8,64 2,27 0,62 1,00 0,13 1,14 0,54 0,11 2,07
53,50%,; CaO = 7,67%; K2O = 1,40%; Na2O = 1,68%. 90858 Şosea Rotunda diorit porfiric 53,50 22,00 1,95 4,90 0,25 4,35 10,0 2,25 0,50 0,45 0,10 0,50 0,15 1,95 1,57
v. Albă
E. Andezitele cuarţifere cu amfiboli şi biotit: 7110AE /Cavnic)
and. cu px şi am!. 53,60 19,76 1,24 5,29 0,14 3,10 7,11 2,62 1,52 0,70 0,12 1,77 2,06 0,81 2,10

Sunt cunoscute trei corpuri, situate în versanţii văii Hotului (Bernad et al., 7111E
lnterfl. V.Albă -
v. Tisei
and. cu px şi am!. 54,16 17,20 3,73 4,86 0,18 4,00 7,11 2,29 1,64 0,65 0,14 1,02 2,09 0,69 2,14
1987)27 şi care străbat complexul vulcanoclastic, din baza versantului nordic al 7112E
Versant stg. v.
and. cu px şi am!. 54,31 15,80 3,26 5,29 0,15 4,10 7,39 2,47 1,52 0,70 0,13 1,51 1,95 1,16 2,08
Cavnic
structurii vulcanice erodate Higea (fig. 4.18.). Culoarea rocii este cenuşiu-negricioasă, 13343L
Versant stg. v. microdiorit
54,78 16,12 1.74 6,29 0,14 5,40 7,32 2,28 1,40 1,02 0,09 0,98 0,49 0,82 1,48
structura larg porfirică, cu fenocristale de plagioclazi (până la 1 cm), amfiboli şi cuart 8153F
Hiaea oorfiric
Obârşia v. Albe and. piroxenic 55,26 16.79 5,00 3,71 0,12 4,30 6,97 2,46 1,40 0,90 0,13 1,20 0,07 1,25 2,02
magmatic (1 - 2 mm); biotitul este slab baueritizat. În ansamblu, roca este inten 23418
v. Deluţului •
and.piroxenic±hb 55,55 19,35 2,30 4,80 0,10 3,20 6,80 2,05 1,63 0,76 0,16 0 2,65 0,35 2,22
propilitizată. În imediata vecinătate a acestui corp, în aval de confluenţa văii Hotului cu 815N
Rotunda
v. Albă and. piroxenic 55,58 18,48 3,90 3,69 0,14 3,44 7,83 2,44 1,59 0,77 0,20 0,48 1,02 0 1,07
valea Cavnicului, a fost identificată singura structură de explozie freato-magmatică 4924
F233 / 136
and.piroxenic±hb 55,87 13,71 1,60 6,54 0,19 6,00 9,80 1,85 1,25 0,73 0,10 0,19 0,65 0,14 1,09
nemineralizată din estul districtului minier Baia Mare (Marias, 1996). În mina Bolduţ 91256
Cavnic
Şosea Rotunda and. cuarţ. cu px 56,00 20,00 1,05 4,90 0,25 4,25 9,10 1,95 1,20 0,40 0,35 0,55 0,40 0,70 1,15
corpul subvulcanic de la orizontul -100 (c+480 m), dintre filoanele Kelemen (40) şi 398 F231 / 72,2 diorit cuarţifer 56,22 16,50 2,54 5,57 0,17 4,40 5,99 0,70 0,17 0,74 0,13 3,12 1,73 1,55 1,27
Gheorghe (90), menţionat de Jude et al., (1970) îşi are centrul de înrădăcinare la N de 5735AE VI. Bolchiş and. piroxenic 56,50 15,84 3,49 5,05 0,11 4,60 7,45 2,62 1,64 0,85 O,Q7 0,51 0,67 0,42 2,06

puţul Kuemburg, funcţionând în timp ca o microstructură vulcanică adventivă pe 13344L Ob.v.Cotreanţa and. piroxenic 57,55 16,26 3,77
Versant stg. v
4,29 0,14 4,45 6,20 2,42 1,75 1,05 0,14 0,90 0,09 0,69 1,81

aparatul vulcanic mai vechi, din zona centrală a structurii Bolduţ (fig. 4.18. şi fig. 6.1.). 13342L
Hiaea
and. piroxenic 59,17 15,01 4,09
and.microdiorit
5,07 0,10 3,90 5,30 2,09 1,98 0,95 0,08 0,98 0,32 0,47 2,34

F. Andezite bazaltoide cu piroxeni şi amfiboli: 25367 Haldă Roata

oorfiric
59,55 16,38 2,88 4,23 0,11 3,90 5,32 2,60 0,47 0,43 0,06 1,26 2,36 0,27 1,82

Macroscopic, aceste roci au culoare neagră-verzuie cu plagioclazi translucizi 8149

şi melanocrate larg dezvoltate. Intruziunile de andezite bazaltoide din zona structurii
Bolduţ au caracter microcristalin cu fenocristale de mici dimensiuni (1 mm) dispuse
într-o masă fundamentală holocristalină, neomogenă, cu zone nediferenţiate, lipsite
de forme cristalografice. Chimic, aceste roci sunt cele mai bazice de la suprafaţa
zonei Cavnic: SiO2 = 49,23%; CaO = 10,22%; K2O = 0,50%; Na2O = 2,21%.
4.3.2.2.2. - Caracteristicile petrochimice ale corpurilor intruzive subvulcanice
din zona Cavnic
Caracterizarea petrochimică a fost realizată pe baza unui număr de 19
analize chimice de silicaţi, selectate din registrul de analize chimice al Echipei de
30 Marias (1993)- Raport-Arh. E. M. Cavnic
80
v.Cavnic-
(cămine)
and. cuarţifer 60,33 16,49 3,73 3,07 0,11 3,60 4,88 2,71 1,98 0,75 0,05 1,15 0,09 0,83 1,88
Această repartizare ilustrează într-o anumită măsură şi frecvenţa principalelor
tipuri petrografice care au „perforat" placa andezitică din estul districtului minier.
Principala greutate a constat în a găsi roci „proaspete" într-o arie puternic circulată de
fluide hidrotermale. Limitele de variaţie şi conţinutul mediu pentru principalii oxizi sunt
redate în tabelul nr. 7, unde sunt trecute - spre comparare - şi conţinuturile medii din
literatură pentru andezite (Gill, 1981) şi diorite (Le Maître, 1976). Ca o particularitate a
compoziţiei chimice a rocilor studiate este conţinutul în alcali, mai scăzut comparativ
cu datele medii din literatură: 3,48 faţă de 5,02 (Le Maître) şi 4,7 (Gill). Din tabelul nr.
7 reiese caracterul mai bazic al intruziunilor subvulcanice din catena andezitică de la
Cavnic, în comparaţie cu ansamblul intruziunilor din zona estică a munţilor Gutâi şi
81
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MOOEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

prin extensie, caracterul mai tardiv al acestor produse, în comparaţie cu ansamblul 4.3.2.2.�. - Magmatismul subsecvent tardiv - generaţii de intruziuni
zonei estice a districtului minier Baia Mare. Acest aspect a avut o semnificatie ln cadrul seriei de magmatite intruzive localizate în domeniul fundamentului
prevulcanic din zona estică a districtului minier Baia Mare, s-au identificat mai multe
J

deosebită în derularea fenomenelor metalogenetice de la Cavnic, întrucât noile

aporturi tardive de magmă au întreţinut prin căldura degajată continuitatea mai generaţii de intruziuni care se încadrează la o gamă variată de roci, începând de la
îndelungată şi mai complexă a proceselor metalogenetice faţă de zonele adiacente cele granodioritice până la termeni bazici reprezentaţi prin leucogabbro-uri.
învecinate (Şuior şi Băiuţ): Unele fenomene observate în subteran, cum ar fi gradul diferit de alterare
hidrotermală, întretăierea a două sau mai multe dyke-uri, sau chiar situaţii de
Tabelul nr. 7 decroşare a unor dyke-uri de către fracturi, au condus la concluzia existentei mai
Compoziţia chimică (limite de variaţie şi valoarea medie) pentru corpurile intruzive - multor generaţii de intruziuni, puse în loc într-o perioadă relativ scurtă, începând din
subvulcanice din zona Cavnic comparativ cu datele lui Le Maître (1976) şi Gill (1981) Pannonianul superior până în Pliocenul terminal. În acest sens, luăm în considerare
Oxizi Cavnic Le Maitre Gill Le Maitre patru generaţii de intruziuni delimitate în timp de relaţiile dintre ele şi de procesele de
SiO,
Limite de variatie
52, 10 - 60,33
Media
55,59
Andezite
57,92
Media
57,60
Diorite
57,48
mineralizare din zonă.
Al,O, 13,71 -22,00 16,73 16,88 17,30 16,67 Forma de zăcământ a corpurilor intruzive este în general de dyke-uri, sili-uri,
Fe,03 1,05-6,52 3,17 3,30 3,10 2,50 dar de cele mai multe ori sunt neregulate, cu secţiuni mai mult sau mai puţin circulare.
FeO
MgO
3,00-6,54
0,10-6,00
4,77
4,15
4,13
3,41
4,30
3,60
4,90
3,71
Unele străbat întregul edificiu al fundamentului sedimentar prevulcanic, iar în unele
CaO 4,88-10,00 7,32 6,84 7,20 6,58 cazuri şi placa andezitică sau structurile vulcanice vizibile la nivelul actual de
Na,O 0,70-2,71 2,23 3,42 3,20 3,54 eroziune. Punerea în loc a acestor derivate tardive, excepţie probabilă granodioritele
K,O
TiO,
0,17-1,98
0,37 -1,05
1,25
0,74
1,60
0,86
1,50
0,77
1,76
0,95
- trebuie corelată cu vârsta celui mai vechi termen efuziv, andezitele cuarţifere de tip
Şuior (Pannonian). Granodioritul prezent în zona central-nordică a structurii Boldut
sub nivelul cotei +330m este mai vechi decât andezitul cuarţifer de deasupra (fig'.
Din fig. 4.15. se poate observa că 15 probe se distribuie în câmpul 4.16.). Avansăm aici supoziţia că ar fi chiar de vârstă badeniană, deci un echivalent
andezitelor bazaltice (79%) şi doar 31 % (4 probe) în câmpul andezitelor. intruziv al primelor produse efuzive acide din zona central-vestică a districtului minier
Baia Mare.
A. Generaţia a 1-a: granodioritică (yo)
Această intruziune (fig. 4.16.) constituie flancul nordic al structurii mineralizate
Bolduţ, respectiv constituie roca gazdă a filoanelor Iosif (70), Gavra (80), şi Gheorghe

o
•
:,,!'
4
• .. •• IC
• • • •
(90) la orizonturile +230m; +180m; +130m, în extremitatea lor nordică. Intruziunea a
fost echivalată cu prima generaţie de intruziuni magmatice epibatiale din zona estică a
districtului minier Baia Mare (Marias, 1996). Relatii tectonice de subsecventă a
•• ,jl granodioritelor cu generaţia a li-a de magmatite intru ive apar în pereţii abatajel r de
J(
o
exploatare de pe filoanele Kelemen ramură nord (47) şi Kelemen (40), unde corpul de
andezit (diorit) cu textură nodular metasomatică (Mârza et al., 1996) se ataşează la
andezrt:e bazatice • andezite cbalo flancul sudic al intruziunii granodioritice, cu dezvoltarea la contact a unor fenomene
de brecifiere de mică anvergură, ceea ce pledează pentru subsecventă. Macroscopic,
50 52 54 56 S8 60 61 SiO rocile granodioritice sunt roci leucocrate, holocristalin - porfirice şi cu' textură masivă.
Microscopic, fenocristalele sunt reprezentate de plagioclazi (cu dezamenstecuri
pertitice), minerale femice şi cuarţ corodat magmatic (1 - 3 mm). Dintre mineralele
Fig. 4.15. - Diagrama TASS cu distribuţia petrotipurilor intruzive subvulcanice din zona metalifere primare sunt vizibile cu ochiul liber magnetitul cu separaţiuni ilmenitice şi
Cavnic
Explicaţie: • - andezite piroxenice; x - dacite (microdiorite porfirice); ■ - andezite cu piroxeni şi granule idiomorfe de pirită. Masa de bază este holocristalin - microgranulară. Rocile
amfiboli; O - andezite cuarţifere; • - diorit cuarţifer. se prezintă sub diferite grade de alterare, în principal propilitizate.

82 83
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ(
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Caracteristică este substituirea plagioclazilor de către anhidrit ± epidot.

Anhidritul apare ca impregnaţii şi mici cuiburi în masa de bază, sau este distribuit pe
microfisuri.
B. Generatia a li-a:
1. Diorit cu textură nodu/ar - metasomatică (apxm)
A fost identificat tot în flancul central-nordic al minei Bolduţ. Roca este
puternic hidrotermalizată încât se modifică integral compoziţia acesteia, ştergându-se
structura şi textura primară.
Macroscopic, prezintă culoare cenuşie deschisă, pe alocuri cenuşiu-verzuie,
în funcţie de natura şi intensitatea transformărilor. Nuanţa deschisă reflectă
fenomenul de calcitizare, iar aspectul verzui este impus de participarea cloritizării şi
epidotizării; concentrarea rodocrozitului imprimă culoarea roză, punctiformă, în timp
ce silicifierii intense îi corespunde o rocă dură de coloraţie cenuşie (fig. 4.17.). Câteva
secţiuni preparate dintr-o zonă mai puţin afectată pun în evidenţă structura porfirică a
unui corp andezitic - dioritic, în care se recunosc tipare de plagioclazi sericitizaţi, de
hornblendă, mai rar piroxeni pseudomorfozaţi cu sericit - clorit, calcit; pasta rocii este
integral transformată hidrotermal, respectiv silicifiată, mai puţin sericitizată şi mai
intens carbonatată.
Roca cu textură nodulară conservă extrem de rar aspectele structural -
texturale ale protolitului iniţial.

Fig. 4.17. - Aspectul megascopic al rocii cu textură nodular - metasomatică (Marias, 1996)

84 85
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Existenţa cua ului magmatic corodat ar pleda pentru un corp de diorit

cua îfer, care împreună cu cel din flancul sudic al zonei centrale a structurii Bolduţ ar
reprezenta un grandios dyke alungit pe direcţie NV-SE de ~ 1 km lungime şi lăţimi o
maxime de 400 - 500 m (fig. 4.16.).
S-a folosit caracterizarea „textură nodu/ar - metasomatică" întrucât aceasta a
fost singura modalitate de separare în procesul cartărilor executate în subteran, faţă
de celelalte intruziuni. Nodulii sunt mai mult sau mai puţin izometrici, cu dimensiuni
cuprinse între 1 - 30 mm (fig. 4.17.); limita nodulilor cu roca este tranşantă. I
Compoziţional se deosebesc noduli de: calcit - manganocalcit; calcit -
manganocalcit - rodocrozit; calcit - manganocalcit - pirită; rodocrozit - calcit - pirită.
2. Diorite cuarţifere (8q)
Sunt prezente în zona centrală a subteranului minei Bolduţ (fig. 4.16.). Partea
apicală a acestor intruziuni atinge cota de +600 m în zona centrală a structurii. •
Grosimea corpurilor este de 350 - 400 m. În stare proaspătă roca are culoare cenuşie
închisă, cu structură porfirică spre afanitică, textură masivă; compoziţia mineralogică
reliefează: plagioclazi (60 - 68,5%); ortoză (3%); hornblendă (10- 12%); piroxeni (3 -
6%); biotit (1 - 2%); cua (11 - 22%); componenţi accesorii (0,25 - 0,5%): magnetit,
apatit, zircon. •
Plagioclazii sunt slab sericitizaţi şi cloritizaţi sau corodaţi de cua .
Melanocratele sunt înlocuite de minerale secundare: actinot, clorit, calcit, oxizi
de fier. o

Cua ul xenomorf se dispune interstiţial componenţilor principali, iar zirconul

apare în clorit, pe suport de biotit. Corpul de pe traseul filonului Terezia (140) este
intens piritizat şi adularizat (fig. 4.16.).
3. Tonalite (-r) I◄

Corpuri tonalitice au fost identificate în forajul 238, executat de la suprafaţă în li

ţ(
'li

flancul nordic al structurii Bolduţ şi în forajul 232 (fig. 4.18. şi fig. 5.1.). Sunt roci dure,
compacte, pătate punctiform. Sunt constituite din plagioclaz, sporadic cua . incluse

'
j. .
într-o masă de bază formată din microlite de cua , feldspat alcalin, plagioclaz, sticlă
vulcanică (30% din volumul masei de bază), şi care macroscopic dau petele de
i
culoare închisă amintite mai sus.
♦

Plagioclazul (30%) apare sub formă de fenocristale idiomorfe, substituit de

cele mai multe ori cu albit, sericit, carbonat (25 - 30%). o
Feldspatul alcalin apare numai în masa de bază, sub forma unor granule
mărunte (0,04 - 0,02 mm), asociat cu cua ul şi plagioclazii; în masa de bază cua ul
este componentul principal (80%), ceea ce conferă rocii caracterul tonalitic.
Punerea în loc a acestor corpuri a fost însoţită de formarea unor structuri
explozive de tip „breccia pipe" ceea ce a permis circulaţia abundentă a fluidelor şi o

dezvoltarea unor arii hidrotermal - metasomatice foarte accentuate uneori cu caracter

pneumatolitic (cu fluorină, molibdenit, pirofilit), ca de exemplu în forajul 232 - valea
Furnicarului (fig. 4.18.).
86 87
 Francisc MARIAS
C. Generaţia a III-a:
1. Latiandezite (11,a)
Au fost încadrate la generaţia a III-a de intruziuni magmatice întrucât se
prezintă într-un context tectonic fată de dioritele cuartifere din zona centrală a
structurii Bolduţ de care sunt delimitate prin falia filonul i Kelemen (40); în partea
vestică sunt delimitate de fractura filonului Cristofor (10).
Ca mod de zăcământ constituie un sili de 20 - 30 m grosime la nivelul
c+180m şi care nu se regăseşte la orizontul superior c+230m şi nici la cel inferior
c+130m (fig. 6.1.). Macroscopic, roca are o culoare cenuşie-verzuie, cu textură
masivă structură porfirică.
Microscopic se evidenţiază masa fundamentală pseudo-trahitică.
Fenocristalele sunt alcătuite din plagioclazi maclaţi cu textură cvasifluidală, feldspat
alcalin xenomorf şi cua . Mineralele accesorii - în ordinea frevenţei - sunt: magnetit,
ilmenit, apatit şi zircon.
2. Diorite (microdiorite) porfirice ±cuarţifere {µfot± q)
Diorite (microdiorite) porfirice, cu sau fără cua în general hidrotermalizate,
au fost întâlnite în flancul nordic al filoanelor Gutin (20), Gutin ramură (26) la orizontul
-400 (c+180m), precum şi în flancul nordic al dioritelor cua ifere în spaţiul dintre
filoanele Sfinţi (120) şi Gheorghe (90) (fig. 4.16.), cu care de altfel se află în raporturi
tectonice. Mai apar în flancul nordic, sudic şi vestic al filonului Cristofor (10) cu un
contur aproximativ circular, la orizontul -400 (c+180m), dar nu şi la orizontul superior
-350 (c+230m).
Aceeaşi entitate petrografică mai apare în flancul sudic al filoanelor Ungarn
(150) şi sub forma unor apofize de 20 - 50 m diametru pe traiectul unor mineralizatii
filoniene situate la est de corpul dacitic străbătut de filonul Elisabeta (fig. 4.16.).
Megascopic, roca se prezintă cu structuri microgranulare până la afanitice, iar texturile
sunt masive.
Componenţii faneritici sunt reprezentaţi prin tipare de plagioclazi (49%)
maclaţi polisintetic, care conservă sporadice relicte din mineralul primar intens
transformat.
Melanocratele (35%) respectiv biotitul (5%), (0,15 x 1mm), hornblenda (10%)
şi piroxenii (15%) sunt puternic angajate în procesul de alterare. Piroxenii sunt
bowlingitizaţi şi pa ial cloritizaţi. Cua ul magmatic (6%) este corodat, iar cel
hidrotermal se dispune _în agregate microgranulare pe fisuri şi în cuiburi, între
stinghiile de plagioclazi. ln secţiuni lustruite s-a pus în evidenţă (Mârza şi Lucreţia
Ghergari, 1992)31 magnetit intens martitizat, ilmenit şi titanit, iar ca minerale de aport:
pirită, calcopirită şi lamele de aur (0,008 - 0,02 mm).
Adularul - prezent în corpurile intruzive - dar şi în interiorul mineralizatiilor
filoniene - se prezintă ca microcristale idiomorfe cu conture pseudorombice,
31 Mârza I., Ghergari Lucreţia, (1992) - Studiul mineralogic şi petrografic al unor eşantioane din zone
noi mineralizate de la Cavnic. Arh. E.M. Cavnic
88
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
îngrămădite în masa plagioclazilor, sau se dispune între granulele minerale,
îmbrăcând contur xenomorf; când apare sub formă de cuiburi este corodat de epidot
evidentiindu-se o subsecventă clară a fenomenelor.
' În ansamblul lor, int uziunile generaţiei a III-a sunt străbătute de filonaşe cu
adular - aur, cua şi epidot, traversate ulterior (prin recurenţe noi) de epidot, adular,
cua . pirită şi gips.
3. Dacite(�)
Apar în subteranul structurii Bolduţ, în flancul nordic al filoanelor Sfinţi (120) şi
Ungarn (150) la orizonturile +230; +180; şi +120m şi sub forma mai multor „rădăcini"
ale aceluiaşi corp, situat între filoanele Voievod (160) şi Elisabeta (180) (fig. 4.16.).
Acest corp străpunge întreaga stivă a fundamentului prevulcanic şi placa andezitică
ponţiană a andezitelor de tip Jereapăn, şi are toate atuurile de a fi funcţionat ca un
mic aparat vulcanic de vârstă pliocen inferioară. Din punct de vedere structural se
remarcă dispunerea corpurilor dacitice în lungul aliniamentului tectono-magmatic de
tip F2 care delimitează înspre E şi NE horstul paleogen Bolduţ de formaţiunile
neogene ale seriei comprehensive sarmaţian - pannoniene.
Macroscopic, roca are culoare cenuşie-brun deschisă, structură porfirică,
textură masivă pa ial transformată hidrotermal.
Microscopic se evidenţiază structura porfirică cu masa fundamentală
microholocristalină şi textură masivă.
Plagioclazii idiomorfi cu habitus prismatic, sunt maclaţi polisintetic şi pa ial
substituiţi de adular, sericit, calcit şi anhidrit.
Ortoza este total adularizată şi poate fi recunoscută prin lipsa maclelor
polisintetice, sau existenţa maclelor din doi indivizi, intuite după dispunerea cristalelor
de adular.
Melanocratele sunt total substituite cu clorit, epidot, zoisit, calcit, anhidrit,
cristale mari de muscovit primar, microlite scurt-prismatice de casiterit (0,008 - 0,02
mm) şi granule incolore (0,05 x O, 10 mm) de topaz. Cua ul este intens corodat,
prezentând conture zimţate.
Această parageneză indică prezenţa fenomenelor de greizenizare în fază
incipientă (Mârza şi Lucreţia Ghergari, 199231; Marias, 1996). În procesul epitermal
suprapus, s-a depus carbonat şi anhidrit (cristale tabulare, incolore cu clivaj la 90 ° şi
culori de birefringenţă ridicată). Dintre mineralele metalice amintim: pirita, calcopiria,
galena şi stibina.
4. Monzodiorit ± porfiric (M8±n)
A fost identificat sub forma unui dyke, situat în flancul estic al galeriei
direcţionale Cristofor Sud ( 10) şi în flancul nordic al filonului Ungarn ( 150) la
orizonturile +230 şi +180m (fig. 4.16.). Corpul neregulat din zona de intersectie a
galeriei transversale de est cu filonul Ungarn (150) de la orizontul -400 (c+180m)
conţine numeroase xenolite de roci sedimentare „nedigerate" (fig. 4.19.).
Macroscopic, roca are culoare cenuşiu-verzuie şi textura masivă. Microscopic
se remarcă structura granulară - hipidiomorfă. Fenocristalele sunt formate din
89
 Francisc MARIAS
plagioclazi, ortoză şi piroxeni. Plagioclazii maclaţi polisintetic suportă întinse procese
de transformare cu separare de clinozoisit, illit, calcit şi depuneri de anhidrit şi clorit,
mai ales pe corpul din estul filonului Cristofor (10) sud. Piroxenii idiomorfi sunt
actinotizaţi şi cloritizaţi, cu separare de titanit. Amfibolii recunoscuţi după formă sunt
substituiţi cu clorit, epidot, clinozoisit şi titanit. Masa fundamentală este formată din
microlite de plagioclazi, melanocrate cloritizate şi epidotizate, feldspat alcalin
xenomorf şi puţin cua magmatic. Sub acţiunea fluidelor hidrotermale s-a depus
cua , adular, epidot, etc.
Fig. 4.19. - Contactul intruziunii de monzodiorit porfiric cu formaţiunile paleogene din peretele
filonului Ungarn (150) sud, orizont +180, m:25.
Explicaţie: în imagine petele mai închise la culoare reprezintă xenolite .nedigerate" magmatic. Zonele
albicioase sunt fisuri umplute preponderent cu calcit hidrotermal.
D. Generatia a IV-a:
• 1. Leucogabbro-uri porfirice± cuarţifere (Ln ±q)
ln subteranul minei Bolduţ au fost identificate trei ocurenţe ale acestui petrotip
(Marias, 1996); prima apare orientată NNE - SSV pe traiectul nordic al filonului
Terezia (140) la orizontul-400 (c+180m) şi -350 (c+230m), v. fig. 4.16„
Lungimea dyke-ului la orizontul -350 (c+230m) este de cca 400 m şi o lăţime
variabilă între 50 - 150 m. Este decroşat pe direcţia amintită mai sus de aliniamentul
fracturii filonului Terezia (140); pasul decroşării spre sud a flancului estic este de 35 m.
A doua ocurenţă se prezintă sub forma unui corp neregulat, situat în zona de
intersecţie a transversalei de est cu aliniamentul filonului Terezia (140), la orizontul -
400 (c+180m).
90
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC !MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
A treia ocurenţă se găseşte sub forma unui dyke cu direcţie NE - SV, alipit
înspre NV corpului dacitic al generaţiei precedente dintre filoanele Voievod (160) şi
Elisabeta (180), fig. 4.16„
În toate cazurile roca este închisă la culoare, prezintă structură porfirică cu
masa de bază hipidiomorf-granulară şi textură masivă (intens hidrotermalizată).
Fenocristalele sunt constituite din plagioclazi apa inând la două generaţii,
idiomorfi, maclaţi polisintetic şi cu zonalitate compoziţională. Cele de primă generaţie
conţin incluziuni de sticlă vulcanică şi cristale prismatice de amfiboli; conţinutul în
anortit variază între 58 - 65% pentru microcristale şi 72% pentru plagioclazii faneritici,
ceea ce denotă caracterul net bazic al rocii. Hornblenda maclată polisintetic este
actinotizată şi pa ial transformată în clorit şi calcit.
Piroxenii sunt substituiţi cu amfiboli fibroşi şi subordonat cu clorit şi calcit.
Biotitul apare în pachete lamelare, izometrice, total transformate în clorit şi
titanit sagenitiform.
În masa fundamentală apare feldspat potasic xenomorf (1 - 2%) şi cua (2 -
3%). Mineralele accesorii sunt magnetitul şi apatitul microlitic inclus în plagioclazi.
Corpul de leucogabbro uralitizat din flancul nord-estic al filonului Elisabeta
(180), fig. 4.16., prezintă culoare cenuşiu-verzuie şi microstructuri ofitice. În spaţiile
dintre stinghiile de feldspaţi încrucişaţi apar cristale granulare de piroxeni, feldspaţi
microgranulari şi minerale opace.
Plagioclazii (67,75%) sunt predominanti, formând cristale idiomorfe cu
evidente macle polisintetice (0,51 x 1,30 x O, 15 0,30mm), incipient saussuritizate
(clorit, epidot, zoisit).
Microlitele corespund unui labrador acid (57%An), iar fenocristalele
labradorului bazic (63 - 68%An).
Melanocratele sunt reprezentate prin hornblendă secundară, respectiv uralit,
provenită din transformarea piroxenului. Accesoriu apare apatit microlitic (magmatic)
şi pirită hidrotermală.
Activitatea fluidelor hidrotermale a condus la depunerea pe fisuri a cua ului,
adularului, piritei şi calcitului.
2. Gabbro cuarţifer (y�q)
Aceste tipuri de roci apar în pereţii filonului Iosif (70), pe cca 300 m lungime
totală în zona ramificaţiei cu filonul Gavra (85) şi de asemenea pe traiectul forajelor
216, 217 şi 218, precum şi în lucrările miniere din complexul puţului nr.1 (fig. 4.16.).
Este intrus în roci sedimentare paleogene afectate termic şi puternic
deranjate de ascensiunea magmei gabbroice.
Roca are culoare cenuşie deschisă, este piritizată impregnativ şi pe fisuri.
Microscopic se evidenţiază fanerite (feldspaţi, melanocrate) şi, caz interesant,
lipsa unei generaţii microlitice; melanocratele (augit 12%, hornblendă 12%; biotit 8%)
sunt în totalitate transformate; augitul este bastitizat şi trecut într-o hornblendă
fibroasă verzuie (bastit), hornblenda în actinot, epidot, zoisit, iar biotitul în clorit şi
sagenit.
91
 Francisc MARIAS
Plagioclazii (52 - 68%An) sunt maclaţi polisintetic, ca şi ortoza (5%) şi
trădează un slab efect al fluidelor hidrotermale.
Cua ul granulat apare în cantitate apreciabilă ( 12%) şi este xenomorf,
dovada formării din topitura magmatică în stadiul final de cristalizare; accesoriu se
află magnetit (pa ial martitizat 2 ,8%), apatit şi zircon (0 ,2 %).
Mineralizarea rocii constă în depunerea cristalelor de pirită pe fisuri
submilimetrice şi impregnativ.
Textura mineralizaţiei se aseamănă cu tipul „porphyry copper", dar cel puţin la
acest nivel, nu se confirmă şi prin compoziţie mineralogică.
3. Gabbrodiorite ± cuarţifere (rp8±q)
Au fost identificate pe traiectul filoanelor Iosif (7 0 ) şi 41 (fig. 4.16.).
Megascopic sunt roci holocristaline - inechigranulare, cu textură masivă şi culoare
cenuşiu-verzui-neagră.
Cristalele de hornblendă ating 10 mm şi sunt incluse într-o masă
plagioclazică de 2 - 3 mm fin piritizată impregnativ.
Microscopic se confirmă structura holocristalină porfirică inechigranulară.
Plagioclazul (63,5%) este componentul esenţial al rocii, constituind două
generaţii de fanerite cu dimensiuni > 1, 0 mm, bine individualizate, perfect prismatice,
cu conture nete şi microlite (sub 1 mm). Conţinutul în anortit variază între 65 - 7 8%
(labrador - bytownit).
Albitul (0 ,85%) apare sporadic sub formă de granule mărunte (> 0 ,40 mm),
dispus interstiţial şi asociat cu feldspat plagioclaz şi cua .
Cua ul microgranular (1,1%) apare xenomorf în interstiţiile structurii ofitice,
formând mici aglomerări. După aspectul structural pare a fi un cua secundar, rezultat
prin asimilare din dioritul cua ifer şi nu un cua primar.
Amfibolul (33%) este componentul femic esenţial al rocii. Apare ca
megacristale (>1 0 mm), idiomorfe, maclate şi ca granule xenomorfe (de altă
generaţie, 0 ,4 - O, 10 . mm), în care caz ocupă spaţiile libere dintre prismele de
plagioclazi şi amfiboli. ln numeroase cazuri amfibolul primar este substituit de actinot
(amfibol secundar) cu aspect acicular (0 ,0 5 - 0 ,2 0 mm).
Piroxenii (0 ,2 0 %) apar sporadic, reprezentaţi prin clinopiroxeni substituiţi de
uralit şi clorit.
Ilmenitul este componentul opac predominant; apare sub formă de granule
(0 ,2 0 - O, 10 mm), formând impregnaţii şi aglomerări asociate cu minerale femice; mai
sunt prezente magnetitul (0 ,0 5 - 0 ,0 2 mm) şi pirotina formând impregnaţii fine în rocă.
Mineralele secundare şi de aport sunt în cantitate redusă (amfibol secundar,
respectiv actinot, clorit), iar cele de aport (calcit, cua şi multă pirită) de asemenea.
4.3.2.2.4. - Caracteristicile petrochimice ale intruziunilor magmatice subsecvent
tardive din zona Cavnic
Sub denumirea de intruziuni magmatice tardive au fost cuprinse magmatitele
92
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE O NLUME
(intruzive) consolidate în domeniul fundamentului prevulcanic. Aceste intruziuni sunt
situate pe un etaj de adâncime de cca 1OOO m, partea superioară a etajului fiind
situată sub nivelul discordanţei placă andezitică - fundament sedimentar.
Considerând înălţimea medie a catenei andezitice la nivelul actual de
eroziune de cca 85 0 m şi având în vedere că majoritatea lucrărilor de foraj au
străbătut discordanţa sus amintită la adâncimi cuprinse între 60 - 30 0 m, rezultă că
domeniul subsecvent tardiv astăzi îşi are partea apicală în jurul cotei absolute de
+550 - +6 0 0 m adâncime sub nivelul actual al reliefului, iar partea bazală la -4 0 0 - -
500 m; până la aceste adâncimi s-a putut ajunge cu instalaţiile de foraj folosite în
lucrările de explorare.
Cea mai mare adâncime atinsă la Cavnic prin foraje este de ~ -4 2 0 m (F 2 55 -
Valea Şteampului: elevaţie: 915 m; lungimea în talpa sondei fiind de 1335 m).
Domeniul de adâncime situat sub - 5 0 0 m credem că apa ine seriei rocilor
mezometamorfice ale seriei de Preluca, având în vedere că media cotei de
interceptare a formaţiunilor cristalofiliene este de - 2 56 m în vecinătatea perimetrului
Cavnic.
Astfel delimitat, o primă imagine asupra chimismului corpurilor intruzive
subsecvente o poate oferi tabelul nr. 8. Pentru majoritatea componenţilor majori
limitele de variaţie sunt strânse în cadrul unei specii petrografice date, şi destul de
largi între specii petrografice distincte.
Probele evidenţiate în tabelul nr. 8 sunt roci proaspete, servind unei bune
interpretări petrochimice.
Pentru SiO2 limitele de variaţie sunt foarte strânse la diorite porfirice cua ifere
(56, 2 2 - 57, 7 0 %) şi valori apropiate de acestea la diorite ± cuartifere (55,8 7 %) şi
diorite porfirice (52 ,88 - 53, 15%); valori mai mari ale acestui comp nent s-au întâlnit
la plutonul granodioritic din Bolduţ (orizontul +2 80 m), cuprinse între 61, 2 0 - 61,95%
şi la corpurile tonalitice.
Pentru gabbro şi leucogabbro porfiric valorile sunt mai mici, 49,46% şi
respectiv 48,25%.
TiO2 prezintă pentru ansamblul petrotipurilor o variaţie destul de largă între
0 ,7 4% (diorite porfirice cua ifere) şi 1, 10 % la leucogabbro porfiric; reiese deci filiatia
mineralelor de titan pentru leucogabbro şi granodiorit (0 ,95%).
A'2Q3 prezintă valori apropiate în cadrul dioritelor porfirice cuartifere ( 15,5%)
mai mici la diorite ± cua ifere (13, 7 1%), asemănătoare la granodiorite (15,5%) şi mai
mari la gabbro (2 0 ,42 %).
Fe2O3 are limite de variaţie mai restrânse pe ansamblul tipurilor petrografice:
(1,2 7 %) la diorite porfirice cua ifere şi 2 ,69% la gabbro.
FeO prezintă o dispersie mai accentuată a valorilor (3%) la granodiorite
porfirice şi 9,27% la leucogabbro porfiric.
CaO prezintă valori relativ constante (5,92 - 7,81 %) pentru diorite porfirice
cua ifere, detaşându-se faţă de medie leucogabbro-ul porfiric (12,88%).
93
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

K2O, cu valori de peste 3% se detaşează în granodiorite porfirice datorită Din diagrama Pecerillo - Taylor (1976), fig. 4.20. reiese tendinta de evolutie a
prezenţei în cantitate mare a ortozei; acelaşi aspect îl prezintă Na2O (2,66 - 2,72%), magmei în condiţii anhidre în faze tardive ale procesului magmatic (roche gabbroi e şi
dar care se regăseşte cu valori aproximativ egale şi în gabbrodiorite (2,25%) şi diorite leucogabbroice); majoritatea probelor se încadrează în câmpul „andezitelor".
porfirice (2,27%).
o
o
Tabelul nr. 8. ;f!.2

== --+.: :r·
qp O 120km - - -
Compoziţia chimică a intruziunilor magmatice subsecvent - tardive din zona Cavnic Bazalte
:t: 1
Nr. Nr.
Localizare SiO, TIO, Al,O, Fe,O, FeO MnO MgO CaO K,O Na,O P,Os co, H,O• s H,O· PC Total Observali 9,. I = - - - • , . ; .z: 'i. t. :e. ..:,: ::.:=
1n !!..K - 4 - _ _ _ An. . :de sa ra ce
- -_
in K
-,- __ _
at. roma hote•!i ! - - . . -
T!!!, - - + . Ba
: : : :za : : : :d: e
lt •: . :an : : :z; i:t;e sa:race
o ..,! : ; :::_: !:
Diorite porfirice cuarţifere 60
F231 / Popei al. $
1 398 56,22 0.74 15.50 2.54 5,57 0,17 4,40 5,99 1,17 0,70 0,13 3,12 1,73 0,19 1,55 6,59 99,72
m72,2 1984
F243/ Popetal.
2 601
m 540
56,57 0,75 15,62 211 4,97 0,10 3.40 6,06 2,61 1,23 0,07 0,86 3,06 1,78 0,48 4,90 99,67
1984 Fig. 4.20. - Diagrama Pecerillo- Tylor (1976)
Explicaţii: O - diorite porfirice cuarţifere; • - diorite ± cuarţifere; ■ - granodiorite; 1::,. - gabbro-uri; .._ -
F243/ Pop etal.
3 618 56,31 0,85 1560 2,20 3.55 0,08 3,90 7,18 1,61 0,84 0,06 1,50 4,38 12,24 0,60 6,88 99,90
m 640 1984
F243/ Pop etal.
4 566
m514,5
56,45 0,70 15,50 240 6,00 0,19 4,30 7,81 1,40 2,01 0,10 1,45 0,32 0,57 0,49 2,87 99,79
1984 leucogabbro-uri; o - diorite piroxenice porfirice; ◊ - tonalite.
F243/ Pop et al.
5 513 56,72 0,75 16,64 210 5,26 0,11 3,90 5,92 1,61 2,12 0,09 1,05 1.74 1,46 0,28 4,53 99.75
m610 1984
F243/ Popetal.
6 588 m488
57.70 0,80 15,54 2,19 490 0,09 4,00 6,96 2,23 1,72 0,08 0,86 1,30 1,06 0,48 2,84
1984
Popetal.
Din figura de mai sus reiese că intervalul de adâncime în care s-au format
7 616 F243 57,43 080 17,25 1.27 5.83 0,13 4,20 7,11 1.49

Diorite :l:cuarţifere
1,84 0,07 0,74 0,99 0,54 0,26 1,99 99,95
1984 magmele este destul de larg, variind între <100 km (rocile din câmpul „tholeiitelor") şi
8 4294 F124 55,87 0,73 13,71 1,60 5,54 0,19 0,00 9,80 1,25 1,85 0,10 0,19 0,79 1,26
Marias, 150 km, celelalte petrotipuri. Adâncimea cea mai mare o au rocile acide din complexul
1984
tonalitic - granodioritic.
Granodiorite
F224/
Marias.
9 3517 oriz.-400 61,20 0,94 16,00 2,11 3,00 0,18 3,30 5,18 3,00 1,66 0,10 0.70 1.50 0,00
1986
Boldul
4.3.3. - Aspecte petrogenetice evidentiate în catena andezitică de la Baia Mare

-
F224/
10 3513 oriz.-400 61,95 0,96 15,00 2,54 3,43 0,81 3,00 4,48 3,74 2,72 0,10 1,14 0,65 0,00 0,00 1,79
Marias,
1986
'
Boldul
Gabbro-uri Făcând o sinteză a celor prezentate anterior privind caracteristicile structurale
11 4970
oriz.-
400llON 49,46 0.77 20,42 2,69 6,84 0,22 4,74 9,66 0,46 2,25 0,14 0,56 0,68 0,28
Pq,, 1984
şi petrochimice ale plăcii andezitice corespunzătoare segmentului de magmatite
neogene ale munţilor Gutâi, reiese caracterul evoluat al lavelor din zona Baia Mare şi
Boldul
Leucogabbro-uri porfirice
12 954
F238
IMalnasl
48,25 1,10 17.24 0,35 9,27 0,18 5,80 12,88 025 2,13 0,13 0,29 1,65 0,12
Pop etal.
1984 afinitatea lor cu tholeiitele de arc insular cu evolutii' la mai multe linii de diferentiere
'
F231
Diorite porfirice
Popei al.
mm -
13 425
IBolchisl
F243
53,15 1,00 19,87 2,26 5,83 0,16 3,90 8,64 0,62 2,27 0,13 1,14 0,54 0,03 0,11 1.79
1984
Pop el al.
Datele petrografice şi petrochimice sugerează că vulcanitele din muntii Gutâi
14 654
•Geza\
52,88 0,87 18,95 1,74 6,11 0,17 4,00 7,32

Tonalite
2.23 1.79 0,11 1,29 1.02 0,77 0,35 2,76
1984
îşi au originea într-o magmă fundamentală „hipomagmă" de compoziţie bazalti ă. care
15 328
F238
60,34 0.75 16,89 2,56 4,12 0,16 5,15 0,83 3,35 0,29 0,07 0,38 4,12 0,41 0,34 99,86
Damian et cunoaşte o linie de evoluţie caracteristică seriei magmelor calcoalcaline cu multe
aspecte particulare.
/Malnas\ al.1984

În concluzie putem face observaţia că, alături de aspectele mineralogice Un prim aspect al evoluţiei magmei este cvasitendinţa către o diferentiere de
specifice, chimismul evidenţiază rocile după bazicitatea lor, deosebindu-se net tip tholeiitic, evidenţiată printr-un conţinut mai ridicat de Fe şi pa ial îi, în unele unităti
granodioritele porfirice şi tonalitele faţă de celelalte petrotipuri; gabbro-urile cu stratigrafice ale plăcii andezitice, precum şi de unele separaţii micronice de pirotină,
conţinuturi mici de SiO2 şi K2O şi mari de Al2O3, CaO, MgO, şi FeO în raport cu asociate cu magnetit şi ilmenit.
celelalte petrotipuri; leucogabbro-ul porfiric prezintă de asemenea valori mici pentru În subasmentul segmentului Baia Mare al catenei andezitice neogene s-ar
SiO2, K2O, Fe2O3, Na2O şi mari pentru TiO2, Al2O3, MnO, MgO şi CaO. a a deci „diapiri" subcrustali de magme bazice (Merlici şi Spitkovskaia, 1974), a căror
dispunere sugerează aliniamente tectono - magmatice cu directii carpatice NNV şi cu
. Suprapuneri aproape totale există între diorite ± cua ifere porfirice şi diorite dezvoltare regională.
porfirice.

94 95
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Este cunoscut că succesiunile erupţiilor vulcanice te iare ce acoperă pa ial a hiperstenului. În stadii tardive, când energia vulcanică a fost în parte
cuvertura post-tectonică, sau formaţiunile de horst paleogene din zona Baia Mare, au epuizată, emisii de vapori şi gaze au determinat formarea de canale de explozie de
fost mai puţin dacitice şi mai mult bazaltice (bazaltoidice) şi andezitice. tipul coloanelor de brecii şi uneori injecţii de magmă (corpuri intruzive).
Deşi această remarcă nu ţine cont de multe date legate de procesele de Lăţimea catenei andezitice a munţilor Gutâi variază între 40 şi 5 km (la
generare a magmelor, afirmaţia este utilă întrucât mineralizaţiile din zona Baia Mare Cavnic), prezentând la nivelul paleoreliefului dimensiuni specifice arcurilor cu crustă
„se leagă" doar de vulcanismul andezitic. Corpurile gabbroice şi gabbro-dioritice nu continentală. Grosimea acesteia în zona Baia Mare variază astăzi între 60 şi 700 m
formează sisteme hidrotermale, deci nici mineralizaţii proprii şi, cu atât mai puţin, (în şanţurile tectonice), iar adâncimea suprafeţei MOHO s-ar situa între 31 şi 37 km
câmpuri geotermale proprii. (v. tabelul nr. 9).
Majoritatea secvenţelor bazaltice din catena andezitică de la Baia Mare Lăţimea relativ mică de depunere a produselor magmatice sugerează o
urmează unui episod andezitic, însoţit sau nu de eroziunea subaerială a episodului înclinare foarte mare a planului Benioff, apropiată de verticală, fără a se produce însă
respectiv. Deci aceste bazalte (andezite bazaltoide) constituie parte integrantă a inversiuni de polaritate a subducţiei. Ori acest aspect seamănă mai mult a coliziune,
evoluţiei sistemice progresive de la magme tholeiitice la calcoalcaline. Acestea au după cum se poate remarca şi din fig. 4.21.
rezultat probabil din topirea pa ială a crustei sub influenţa diapirilor fierbinti 10
ascendenţi din cadrul penei de manta create deasupra plăcii subduse. - ALCALINE & '- - '-
._
Este acceptat că prin mecanismul subducţiei, fragmente de crustă de tip ---- PERALUMINOASE DIN I"'. '"'
TRANZITIONALE ';::
INTRA-PLACA - - ._.,_
oceanic, apa inând bazinului estic (Săndulescu, 1984), au fost antrenate în fruntea ---- Z O N E DE COLIZIUNE . . . . CALC-ALCALINE ......... I I I I

blocului continental din ce în ce mai în adâncime, unde împreună au generat I :

...
t., �&�L�ALINE
...... • I I I
magmele din care s-a constituit arcul vulcanic tânăr (Rădulescu, Săndulescu, 1973). DIN ZONE DE COLIZIUNE=

Asimilarea de material aluminos de către magma bazică determină - în ipoteza lui

Kuno, (1969) - formarea magmelor hiperstenice. Abundenţa rocilor hiperstenice este . . . , __ _
„
/---1,.,;C----+-+-
THOLEIITICE & CALC-ALCALINE
DIN DE SUBDUCTIE -4--+--4--+-4-+-+-l
însă o caracteristică a munţilor Oaş (Jude, 1986), vulcanismul cunoscând aici - în ,ZON�

evoluţia lui - secvenţe în care piroxenul rombic reprezintă principalul component

femic al rocilor.
În zona Baia Mare omniprezenţa hiperstenului în produsele vulcanice ar
putea fi considerat un indice al consanguinităţii vulcanitelor din teritoriul de NV al
României.
Se apreciază că apa este un factor major în determinarea compoziţiei şi a
comportării andezitelor calcoalcaline (Yoder, 1969). Gradul de hidratare a magmei are
prin urmare un rol esenţial şi în procesele post-magmatice şi metalogenetice.
O atare fracţiune magmatică, îmbogăţită în componenţi volatili (în special
apă), (,,piromagma" lui Rittman, 1967), devine - în cursul erupţiei - o masă
epumescentă, în care mineralele deja cristalizate, în special hiperstenul şi plagioclazul
calcic, se pot acumula în diferite sectoare ale topiturii printr-un mecanism analog celui
de flotare.
Ajunsă la suprafaţă şi degazeificată „litomagma" se comportă ca o lavă
vâscoasă, capabilă să genereze roci vulcanice sticloase, deficitare în fenocristale, de
tipul hialoandezitelor şi hialodacitelor, sau eventual roci de tipul trahiandezitelor.
Fenomene comagmatice au determinat formarea rocilor amfibolice (de tip
Jereapă ) şi a andezitelor cua ifere (tipurile Piscuiatu, Highişa, Colbu, Şuior).
ln stadiul vulcanic, degajări masive de substante volatile însotite de combustii
de gaze au întreţinut o temperatură ridicată a lavei, fa ilitând resorbţia hornblendei şi
96
0,1 1000
10 100
Zr(ppm)
Fig. 4.21. Caracterizare tectonică a petrotipurilor calco-alcaline componente ale catenei
andezitice de la Baia Mare32, Si02>55%.
Andezitele piroxenice conţin sub 2% potasiu, iar andezitele cua ifere şi
dacitele între 2 şi 3,2% potasiu, ceea ce denotă în general adâncimi ale zonei de
subducţie (AZS) cuprinse între 75 - 98 km pentru andezitele bazaltoide, 111 - 126 km
pentru andezite şi între 170- 260 km pentru dacite (v. tabelul nr. 9).
În concluzie, se poate spune că magmatismul andezitic a fost legat de
subducţie printr-un grad moderat de încălecare a plăcilor, cu amorsarea mecanismului
de la vest spre est (fenomenul de undaţie magmatică a lui Kuthan, 1948).
Intruziunile în general de mici dimensiuni, intrud fundamentului prevulcanic,
iar în unele cazuri pătrund în baza stratovulcanilor şi a secvenţelor andezitice mai
vechi. Ele emerg din batholite secundare formate la adâncimi mai mari de 3 km
32Analizele chimice de roci au fost efectuate la BRGM - Orleans, Franţa- J.P. Milessi et colab. (1995)
- Raport.
97
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

(fig.6.1.); în general intruziunile din zona Baia Mare mai degrabă urmează decât Tabelul nr. 9
Însoţesc fenomenele vulcanice. continuturile medii ale principalelor petrotipuri din segmentele vestice, centrale şi estice ale

- -
' M. Gutâi, comparativ cu datele: McBirney (1973), Le Maître (1976), Gill (1981)
4.3.4. - Indici de polaritate geochimică în catena andezitică

-
Petrotipurile zonei vestice Petrolipurile zonei centrale Petrotipurile zonei estice
Andezite Andezote
Cercetările geochimice de detaliu asupra magmatitelor din zonele de Oxizi
piroxenice
sanna ene bazal-
Dacite
Andezite cuarţifere
(Pn)
Dacite
px±ho
px±ho tip
Jereapăn
Andezite piroxenice Rio- Hialo-
dacite dacite
subducţie în general au evidenţiat raporturi interesante între conţinutul de K2 O (pentru corpuri toideUp
de
Şindileu Up Up
tip
tip Baia tip
tip
Breze
facies
tip cu biotit
Cuarţi- de de
subvul- llba fere tip Dăneşti Şatra
un anumit nivel de SiO2) şi adâncimea de la care provine magma, deci adâncimea lave
camee H hişa
Băii"-
Colbu
Sprie Ltrm;a
lave subvut- po - PI
canic
Mogoşa ipGutir
Şuior

zonei de subducţie (AZS), precum şi a grosimii crustei continentale (G.C.). Nr.probe 33 8 11 6 26 11 8 4 6 5 62 70 24 8 4 27 6 5

Prima corelaţie a fost evidenţiată de Hatherton şi Dikinson (1969) pentru SiO, 56,46 55,82 56,40 68,45 59,40 59,88 57,28 65,84 64,35 58,11 54,77 55,59 57,22 53,16 90,26 60,39 71,84 66,59

rocile provenite din diferite zone de vulcanism tânăr, la care se cunoaşte adâncimea Ai,O, 17,68 16,77 17,52 15,02 16,62 16,26 17,42 15,59 15,75 17,38 17,39 17,17 15,94 18,73 16,03 16,39 14,67 16,51
Fe,O, 3,89 4,13 3,48 2,97 6,72 6,94 7,22 4,58 5,37 6,54 3,89 4,05 9,00 9,14 6,35 3,27 2,09 3,82
de provenienţă a magmei. FeO 4,38 3,85 4,53 0,93 6,72 6,94 7,22 4,58 5,37 6,54 3,89 4,05 9,00 9,14 6,35 3,27 2,09 3,82
Valorile K2 O sunt normalizate pentru 60% SiO 2 conform ecuaţiei: MgO 3,12 3,85 3,86 0,76 3,09 2,86 2,70 1,54 1,53 3,35 3,64 3,96 3,51 3,78 2,47 2,79 0,70 0,78

AZS = 89,3 (K2O- 14,3) (1) CaO 7,10 7,42 7,13 2,47 6,52 6,05 6,13 3,99 4,13 6,31 7,07 7,69 6,81 8,72 6,03 5,97 3,80 4,23

Aplicând ecuaţia (1) asupra petrotipurilor ce alcătuiesc ansamblul flancului Na,O

K,O
2,34
1,49
2,00
1,20
2,56
1,32
2,48
2,73
2,61
1,92
2,89
1,85
2,45
1,54
3,19
3,22
2,99
2,17
2,50
1,50
2,27
1,47
2,23
1,58
2,47
1,64
2,54
1,04
2,58
2,57
2,47
2,01
2,82
2,21
3,57
2,46
sudic al catenei andezitice de la Baia Mare s-au obţinut următoarele rezultate (tabelul SiO,% 52,8 60,81 59,91
nr. 9): Al.S(km) 112,82 88,22 98,40 218,00 149,30 143,40 117,06 259,60 170,50 113,67 111,12 120,45 125,50 74,64 204,40 156,93 173,90 195,11

în zona vestică a munţilor Gutâi AZS variază între 88 km (pentru corpurile Media
AZ.S/zona 129 130 145 cu Mogoşa: 155 fănl Mogoşa
subvulcanice ale andezitelor piroxenice sarmaţiene) şi 218 km (pentru (km)

dacitele de Şindileu), menţinându-se o medie a AZS pentru sectorul vestic

Media
1,9 2,03 1,87
K,0(%)

de 129 km; Adăncimea

zonei 129 130 150
pentru zona centrală s-au înregistrat cele mai mari adâncimi de generare a Benioff (km)
Grosimea
magmelor, cuprinse între 114 km (andezitele piroxenice ± ho, ponţiene, de crustei (km)
27,57 22,30 24,05 5010 35,40 34,12 28,50 59,00 39,50 27,80 27,20 29,20 30,30 19,40 47,22 37,00 40,70 45,20

tip Breze - echivalentul petrotipului de Jereapăn din zona estică) şi 260 km Adăncimea
suprafe\ei 30,00 37,40 34,50 cu Mogoşa: 36,70 fănl Mogoşa
pentru dacitul (pannonian) de Baia Sprie. Aceasta este cea mai mare MOHD(km)
TOTAL PROBE PRELUCRATE: 324 bucă
adâncime de generare a magmelor din întregul segment al eruptivului continuare
neogen din zona Baia Mare; media AZS pentru toate petrotipurile zonei Mc Birney, 1972 LeMaitre, 1984 Gill, 1981
centrale este de asemenea identică cu zona vestică: 130 km. Andezite Andezite Andezite bazice Andezite acide
pentru sectorul estic al munţilor Gutâi, AZS variază între 76 km (pentru Oxizi Andezite calco- alcaline Andezite
calcice de alcaline calcice bogate în Andezite Andezite
andezitele piroxenice - pliocene - de tip Mogoşa) şi 204 km pentru arc insulaI margine lntracon-
continen- tinentale
Fe bazaltice LowK Med.K High K LowK Med. K High K
cumulodomul (Pliocen superior) de tip Gutin; media AZS pentru sectorul tală
estic este de ~145 km. Nr.probe 89 29 13 22
Având în vedere vârsta, variaţiile de chimism, AZS şi îngustimea catenei SiO, 58,68 58,65 58,05 58,31 54,21 59,94 55,40 55,10 54,60 59,60 59,70 59,40

andezitice (la Cavnic are 4 - 5 km pe direcţie N-S) este greu de explicat cinematica şi Al2O,
Fe,O,
17,29
6,93
17,43
6,69
17,15
5,84
13,77
9,85
16,37
9,96
17,03
6,96
17,60
9,50
17,80
8,20
17,70
7,80
16,70
7,90
17,10
6,60
16,90
6,20
dinamica zonei de subducţie; de mare importanţă pentru aceasta este determinarea FeO 6,93 6,69 5,84 9,85 9,96 6,96 9,50 8,20 7,80 7,90 6,60 6,20
grosimii crustei sialice (G.C.). MgO 3,14 3,28 2,16 2,27 4,99 3,21 4,30 4,30 3,90 3,10 3,20 3,10
Întrucât conform ecuaţiei (1) se obţin limite largi ale adâncimii de generare a CaO 7,13 6,26 5,13 5,58 8,80 6,56 9,10 8,10 7,60 7,00 6,60 6,00

magmelor (pentru variaţii mici de K 2 O) considerăm că valoarea AZS = 140 km este Na,O 3,24 3,82 4,57 3,91 2,95 2,95 2,70 3,10 3,36 3,20 3,30 3,30
K,O 1,27 1,99 3,60 1,88 1,04 1,04 0,43 1,20 2,10
mai aproape de realitate, fiind asemănătoare cu cea dedusă din diagramele 0,59 1,50 2,50

petrogenetice Pecerillo - Taylor, (Marias, 1994; 1996). Calculul grosimii crustei (G.C.)
s-a făcut conform ecuaţiei lui Condie, (1976). Din tabelul nr. 9 se observă o variaţie medie destul de restrânsă pentru
grosimea crustei, cuprinsă între 30 km (pentru zona vestică) şi 37 km (pentru zona
centrală). Sectorul estic prezintă o valoare intermediară de 34 km. Comparând valorile
98 99
 Francisc MARIAS
obţinute se ajunge la constatarea că vulcanitele ce intră în componenţa catenei
andezitice s-au pus în loc în condiţii tectono - structurale apropiate, variaţiile de
chimism fiind date de diferenţieri în timp şi spaţiu a corpurilor magmatice secundare.
O oarecare rezervă avem faţă de rocile dacitice care prezintă G.C. cea mai
mare: între 59 km dacitul de Ulmoasa şi 41 km dacitul de Dăneşti.
Acest aspect sugerează o prăbuşire a unor componente sectoriale în lungul
faliei Bogdan Vodă, rezultând grabene tectono-magmatice, probabil chiar vechi
structuri magmatice badeniene, prăbuşite, însoţite de topirea pa ială / totală a
materialului prăbuşit; nu doar chimismul rocilor sugerează evenimentele ce ar fi putut
avea loc la finele Badenianului, ci şi datele geofizice (Crahmaliuc et al., 1996).
Structurile magmatice subsecvente cu chimism intermediar şi bazic, cu efecte
geodinamice şi post-magmatice proprii - supraimpuse - au atenuat sau au distrus
eventualele efecte ale tectonicii prebadeniene / badeniene, contribuind la definirea
arhitecturii structurale actuale a catenei andezitice. În această idee s-ar părea că nu
putem vorbi de o subducţie propriu-zisă în Pannonian, când se pun în loc un număr
mare de petrotipuri; este deja .târziu" pentru amorsarea fenomenului.
Pe de altă parte, dacă presupunem o dezvoltare îndelungată a fenomenului
de subducţie care ar debuta la finele Paleogenului şi având în vedere lăţimea relativ
redusă a produselor andezitice la nivelul actual de eroziune a plăcii, este de presupus
o variaţie a înclinării planului Benioff, în sensul verticalizării acestuia; ori aceasta
seamănă foarte mult cu o coliziune, un plan de subducţie „ratat" (fig. 4.21.). Deasupra
acestui plan, ascensiunea magmelor atinge suprafaţa zonelor de distensie crustală,
reprezentate de horsturi tectono-magmatice, separate de arii depresionare, coborâte
(fig. 4.7.). Având în vedere cinematica şi geodinamica procesului de subducţie,
mecanismele care operează sunt deduse pe baza seismicitătii vulcanismului ca
fenomenologie şi a fluxului termic.
Seismica determină cu suficientă precIzIe grosimea scoartei terestre,
morfologia limitelor majore (suprafaţa MOHO), precum şi gradul de 'extindere a
fracturilor crustale.
De mare ajutor în interpretările efectuate este al /II-iea profil international
seismic din NV României, unde grosimea scoa ei este cuprinsă între 25 şi 31 k (cf.
Socolescu et al., 1975). Valorile sunt comparabile cu cele prezentate în tabelul nr. 9.
Pentru zona centrală a segmentului eruptiv se constată o creştere a crustei
sialice, respectiv o afundare a suprafeţei MOHO care se menţine cu unele oscilaţii şi
înspre est; sub creasta Gutinului s-ar găsi la o adâncime de cca 47 km.
4.3.5. - Cronologia proceselor magmatice
Investigaţiile bazate pe datări izotopice de vârstă (Edelstein et al., 1976,
1992, 1993; Pecskay et al., 1994, 1995; Lang et al., 1994; Kovacs et al., 1997) arată
100
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
că între etapele magmatice eruptive şi procesele post-magmatice nu există decalaje
importante la scara timpului geologic.
Metalogeneza regiunii miniere Baia Mare marchează stadiul cel mai avansat
al evoluţiei tectono-magmatice a teritoriului. Pe baza acestor considerente putem
admite că mineralizaţiile din zona Baia Mare au - în linii generale - aceeaşi vârstă
pannonian-ponţiană şi daciană la Cavnic.
Determinările de vârstă K/Ar efectuate în zonă au permis unele răspunsuri
interpretative la problemele privind momentul încheierii activităţii vulcanice, migrarea
acesteia, vârsta etapei I etapelor(?) de mineralizare, etc.
În conformitate cu fazele magmatice evidenţiate de-a lungul timpului: Giuşcă
(1958); lanovici et al., (1961); Rădulescu, Borcoş, (1968); Borcoş et al., (1973), se
presupun evenimente metalogenetice corelabile. Potrivit măsurătorilor recente de K-
Ar amintite mai sus, vulcanismul andezitic în munţii Gutâi a început în urmă cu 13,4
m.a. (aproape la limita inferioară a Sarmaţianului) şi a încetat la ~9 m.a. în
Pannonianul superior. Potrivit autorilor citaţi, intervalele de timp pentru erupţia
diferitelor entităţi stratigrafice, componente ale plăcii andezitice sunt următoarele
pentru:
a) - andezite şi andezite bazaltice (Sm): 13,4 - 12, 1 m.a.
b) - andezite cua ifere şi dacite (Pn): 11,3 -10,2 m.a.
c) - andezite şi andezite bazaltice cu amfiboli (Pn): 10,9 - 1O, 1 m.a.
d) - andezite şi andezite bazaltice (Pn): 10,6 - 9,0 m.a.
e) - andezite cu biotit (cumulodomul Gutin) (PI): 9,3 - 9,0 m.a.
Evoluţia în timp, de la vest la est, este subliniată şi de rezulatele
geocronologice, indicânu-se vârste mai tinere pentru unităţile d) şi e). Pe ansamblul
Carpaţilor, activitatea vulcanică se încheie în zona Perşani (Racoş, Comana, Hoghiz)
cu bazalte alcaline mantelice (2,2 - 0,5 m.a.) bogate în noduli peridotitici, în special la
Hoghiz (Măldărescu et al., 1983; Mârza, 1986; Pintea şi Mârza, 1989; Challot-Prat et
al., 1997). Cea mai tânără fază vulcanică înregistrată radiometric se află în masivul
Ciomad din Harghita de sud (0,2 m.a., Pecskay et al.,1995).
În fiecare din cele trei segmente (vestic, central şi estic) al catenei andezitice
de la Baia Mare, produsele de alterare sunt mai tinere decât rocile gazdă.
Astfel, în cazul celei mai vechi unităţi sarmaţiene din segmentul vestic rocile
gazdă au vârste cuprinse între 13,4-12,1 m.a., în timp ce hidrotermalitele (cu adular)
sunt cuprinse între 11,5 - 10,8 m.a„
În segmentul central, dacă rocile proaspete au vârste cuprinse între 11,3 -
10,5 m.a., rocile adularizate purtătoare ale cunoscutelor structuri aurifere: Săsar -
Valea Roşie - Dealul Crucii, au vârste de 10,9 - 10, 1 m.a., iar adularul din
mineralizaţia zăcămintelor Baia Sprie şi Şuior (din andezitul piroxenic ± ho de tip
Jereapăn) are vârsta de 9,3 - 8,7 m.a., indicându-se din nou o pauză între punerea în
loc a rocilor gazdă şi vârsta mineralizaţiilor.
101
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Din cele prezentate reiese că debutul procesului hidrotermal - în mod firesc - „Stabilirea" vârstei mineralizaţiilor lasă de asemenea loc la interpretări care
coincide aproximativ cu terminarea evenimentului vulcanic cu care se asociază pot fi eronate dacă nu se studiază iarăşi contextul structural-metalogenetic al probei
genetic mineralizaţia. prelevate. Privind acest aspect trebuie să se precizeze următoarele:
- câte momente de mineralizare s-au identificat în fractura filoniană; cărui
Se impun totuşi câteva precizări. Pentru determinarea vârstei corecte a unei
erupţiuni este necesară cunoaşterea în mod foarte riguros a contextului structural- moment de mineralizare îi apa ine adularul prelevat? În acest caz vârsta
petrologic al probei in situ pe care se face analiza de vârstă. Acest „context structural obţinută va fi a unui singur moment şi nu al întregului proces
- petrologic" trebuie să precizeze următoarele: mineralogenetic;
- la ce distanţă de centrul de emisie se află proba? - unde este situat adularul în sectiunea mineralizatiei sau a momentului: la
- dacă face parte din structura unui aparat vulcanic sau reprezintă o curgere margine, învecinat cu un alt moment sau în ve inătatea rocii gazdă? În
distală? toate cazurile vom obţine vârste cu semnificaţie diferită deci, de mai mare
- în acest caz, cărui vulcan apa ine curgerea? anvergură informaţională.
- De asemenea este important dacă s-a identificat fierberea în fractură. Dacă
Dacă face parte din structura unui aparat vulcanic atunci este foarte important
de precizat locul probei în cadrul structurii aparatului vulcanic; o probă prelevată din adularul este post-fierbere atunci nu mai este vorba de etapa de
baza v_ulcanului - de la nivelul discordanţei cu relieful prevulcanic sau din apropierea mineralizare propriu-zisă, ci de o etapă ulterioară care se poate petrece într-
acesteia ne va arăta o vârstă; o altă probă din zona mediană a structurii aceluiaşi un interval de timp foarte lung (şi deci se obţin vârste eronate; se intră în
aparat ne va arăta o altă vârstă; diferenţele vor fi şi mai mari dacă proba prelevată va domeniul alterărilor hidrotermale .la rece", ulterioare depunerii metalelor).
reprezenta suprafaţa la nivelul actual de eroziune. În cele de mai sus am prezentat câteva întrebări ale căror răspunsuri însă ne
În zona Baia Mare eroziunea calculată de diferiţi autori variază între 350 şi vor da într-adevăr vârste mai apropiate de realitate pentru diverse petrotipuri şi pentru
60 m. Având răspunsul la această întrebare apare o alta: în cât timp se poate diferitele stadii de mineralizare apa inătoare unuia şi aceluiaşi proces metalogenetic,
edifica, sau supradimensiona o structură vulcanică de 350m sau de 600m? În functie sau apa inătoare unor procese metalogenetice decalate.
de rata anuală de eroziune vom obţine vârste diferite. De exemplu, o probă prelev tă Rezultatele obţinute până acum în catena andezitică de la Baia Mare au un
de la suprafaţa nivelului actual de eroziune a unui aparat vulcanic ne va da o vârstă caracter general - orientativ până la întocmirea unor analize structuraliste la nivelul
care în funcţie de rata anuală de eroziune a fost în interiorul vulcanului cu 350 sau aparatelor vulcanice şi al mineralizaţiilor asociate.
600 m faţă de nivelul paleoreliefului în momentul terminării erupţiilor şi deci, nu va
reprezenta vârsta terminării unui ciclu magmatic. De asemenea, vârsta unui anumit
petrotip nu ne spune nimic despre etapele de calm magmatic; nu ne spune nimic dacă
după o curgere sau fază explozivă, se instaurează sau nu eroziunea subaerială a
momentului post-fază de erupţie, respectiv cât a durat aceasta. Informaţii în legătură
cu ac st aspect putem obţine studiind din nou contextul structural - petrologic al
probe, prelevate. Pentru aceasta trebui să se dea răspuns la următoarele întrebări.
- dacă în vecinătatea probei se află fenomene de alterare paleo-epigenetice;
acestea trebuie să se situeze fie sub o altă curgere (mai tânără), fie sub un
nivel (piroclastic); nivelele piroclastice marchează întotdeauna schimbarea
compoziţiei chimice a magmei, fapt care se poate urmări în cazul unui
stratovulcan prin analize chimice de roci.
Aceleaşi întrebări se ridică şi în cazul stabilirii vârstei mineralizatiilor. Evident
că toate mineralizaţiile hidrotermale sunt post-magmatice. Încă nu se 'cunoaşte un
filon di placa ande itică actuală de la Baia Mare care să fi fost distrus de magme. În
domeniul subvulcarntelor se cunosc însă situatii în care aliniamente filoniene sunt
distruse, ,,fagocitate" de injecţiile de magmă ale' magmatismului subsecvent-tardiv. În
analizele structuraliste făcute la Cavnic s-au întâlnit situaţii de acest gen.

102 103
 Franctsc MARIAS
CAP. 5. - METAMORFISMUL DE CONTACT TERMIC
Frecvenţa corpurilor intruzive sub nivelul discordanţei cu relieful prevulcanic
fiind mai mare în estul districtului minier - probabil datorită adâncimii mai mari la care
au ajuns lucrările miniere şi de foraj - aureolele de exocontact au fost mai bine
studiate la Cavnic: Pop et al., 1983 29 ; Damian et al., 1984 33 ; Mârza şi Lucreţia
Ghergari, 1992 31; Marias, 1996, dar şi la mina Băiuţ (Pop et al., 198234) .
Urmărirea transformărilor mineralogice s-a efectuat prin eşantionarea zonelor
afectate de fenomenul în discuţie, atât spre exteriorul cât şi spre interiorul corpului
intruziv.
5.1. - Caracteristicile aureolelor termic-metamorfice asociate corpurilor
intruzive
Au fost identificate şi studiate aureole termometamorfice în jurul următoarelor
derivate intruzive: diorite porfirice ± cua1ifere (cele mai frecvente), tonalite,
leucogabbro-uri şi andezite piroxenice. Rocile afectate termic se încadrează cu mici
excepţii în domeniul sedimentar: gresii, marne şi argile. Efectele de contact termic
sunt diferite în funcţie de natura petrografică a paleosomului.
Transformările cele mai slabe şi în acelaşi timp cele mai puţin vizibile sunt în
cazul gr siilor cua1oase cu ciment silicios.
ln cazul gresiilor cu ciment carbonatic transformările sunt evidente, rezultând
corneene cu piroxeni şi m i rar cu granaţi, care sunt totuşi prezente în forajul 231 -
vârful Bolchiş (fig. 4.18.). ln cazul rocilor lutitice efectele sunt profunde şi uşor de
observat, remarcându-se apariţia biotitului şi a piroxenilor.
În cazul alternanţelor ritmice (pararitmice) de siltite - lutite se remarcă
controlul litologic tipic al fenomenului termometamorfic.
Rocile piroclastice şi vulcano-epiclastice sunt afectate termic de intruziunile
subvulcanice în faciesul corneenelor cu albit şi epidot. Sintetizând observaţiile la
ansamblul zonei Cavnic, reiese că la nord de horstul tectono-magmatic Bolduţ (fig.
4.16.) fenomenele de contact termic sunt foarte slabe, sau lipsesc cu desăvârşire:
F228 şi F228bis - valea Gutinului; F229 - valea Mlăci; F242 şi F237 - Gutin est (fig.
4.18).
Aceste foraje nu au interceptat intruziuni magmatice de dimensiuni
apreciabile care să permită efecte termice asupra unui volum mare de roci
sedimentare; în ultimele două foraje menţionate în zona Gutin est sunt prezente în
schimb efecte termice de mică anvergură.
33 Gh. Damian, N. Pop, Vera Pop, A. Gotz, N. Lepăduş, Cornelia Grama, T. Bâlcu, Z. Fr. Marias (1983)
- Studiul petrografic, mineralogic şi geochimic al formaţiunilor sedimentare şi eruptive din zonele
adiacente zăcământului Cavnic în scopul identificării unor noi substanţe minerale utile. - etapa a li-a
34 Studiu -1.C.P.M.N. Baia Mare
104
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Existenta unor zone mai extinse de roci metamorfozate termic în partea
inferioară a forajelor 242 şi 237 (fig. 5.1.) se poate interpreta prin existenţa sub talpa
sondei a unei mase magmatice mai mari din care forajele au interceptat câteva
apofize. Efectele termometamorfismului cresc dinspre cumulodomul Gutin înspre
structurile metalogene Bolduţ - Roata.
În mina Roata fenomenele de contact termic sunt de mai mică amploare,
asemănătoare cu cele întâlnite în mina Herja (Amalia Szăke, 1968). Au fost
interceptate în zona galeriei transversale de est (c+710m şi c+660m) în jurul unor mici
apofize de diorite piroxenice localizate în sudul canalului de alimentare a aparatului
vulcanic Roata (fig. 4.14.).
În general, rocile metamorfozate termic apar înspre jumătatea inferioară a
forajelor, chiar dacă acestea nu au interceptat intruziuni, sugerându-se astfel
existenta unui flux termic din ce în ce mai mare dinspre adâncime. Sunt argumente
pentru existenţa în zona Cavnic, ca şi la est de aceasta, a unor orpur! d rivate din
camere magmatice, care au evoluat înspre suprafaţa paleorehefulu1 şI care au
provocat efecte termometamorfice la scară zonală (v. fig. 5.1. şi fig. 6.1.); totodată,
procesele de contact sunt mai puternice în cazurile în care forajele au interceptat
corpuri intruzive. Ar rezulta că peste un efect termometamorfic regional (zonal) se
suprapun aureole locale. În forajul 231 - Bolchiş s-au interceptat roci corneene în
facies de temperatură ridicată, fără a se fi interceptat şi corpuri intruzive. Creşterea
efectelor termometamorfice sau scăderea acestora înspre adâncime „anunţă"
apropierea sau îndepărtarea de un corp intruziv.
Frecventa mare de intruziuni magmatice polifazice situate cu fiecare
generaţie mai aproape de suprafaţă, a dus la deshidratarea şi în final la rigidizarea
fundamentului sedimentar prevulcanic sub forma unei „plăci casante" groase de 600 -
700 m, care la solicitările tectono-magmatice ulterioare (ale generaţiei a III-a şi a IV-a
de intruziuni) s-a comportat casant, cu consecinţe directe în schiţarea fracturilor
filoniene şi a structurilor de tip „breccia pipe" şi „breccia dyke" sau a altor structuri
explozive de dimensiuni reduse.
Această placă casantă s-a comportat impermeabil şi faţă de fluidele
hidrotermale şi a celor intraformaţionale, nevoite să circule în urma
termometamorfozării numai prin „conducte" = fracturi, cu consecinţe favorabile în
acumularea mineralizatiilor metalifere (Marias, 1996). Astfel se explică de ce la
Cavnic filoanele metalifere trec „pe nesimţite" din corpurile de magmatite în rocile
sedimentare, fără a suferi modificări în privinţa calităţii mineralizaţiei, spre deosebire
de cazurile citate în literatură, unde filoanele metalifere prezintă tendinţe de efilare
când trec din magmatite în sedimentar.
Megascopic aceste transformări se concretizează prin aspectul compact, dur,
aşchios la lovire, al rocilor sedimentare.
105
 Franasc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

În timpul intruderii şi ulterior, în timpul consolidării magmatitelor intruzive,

fenomenele de termometamorfism au fost influenţate de diferenţa dintre temperatura
scăzută a rocilor sedimentare gazdă (umede) şi temperatura ridicată a magmelor în
ascensiune. Primele două generaţii de magmatite s-au intrus într-un mediu umed,
plumurile de magmă provocând intensa mobilizare a fluidelor de tip „connate water"
din sedimente (fig. 5.2.) şi fracturarea acestora.
Efectul de răcire provocat de formaţiunea sedimentară asupra magmei
intruse (asupra intruziunilor) a condus la scăderea gradului de cristalizare a acestora,
provocând formarea unei zone marginale cu fisuraţie intensă şi structuri microporfirice
spre interiorul corpurilor. La corpurile de mici dimensiuni nu se realizează această
gradaţie. Temperatura ridicată a plumului a provoacat volatilizarea apei din
formaţiunile sedimentare gazdă, presiunea vaporilor ducând în unele cazuri la
formarea unor microstructuri explozive de tipul celei prezentate în fig. 5.2„

Fig. 5.2. - Microstructuri explozive provocate de presiunea fluidelor volatilizate din

formaţiunea sedimentară în procesul de metamorfism termic (izochimic); se observă
dezvoltarea unor corneene nodulare în vecinătatea structurii de explozie.
(mina Bolduţ, oriz. -450 (c+130m)); Marias, (1996).
I I I I I I
I I I I I
' j I I I I I

Durata acţiunii temperaturii ridicate nu a depins numai de dimensiunea

\ t j , I I

I I i I I
I I I I I
A,,
corpurilor intruzive; ultimele două generaţii de intruziuni s-au intrus deja - după cum
I I
4 I I I I

\; I ' I; I ' I
\1111 I i I
; I ; s-a amintit - într-un mediu sedimentar fierbinte, pa ial deshidratat şi rigidizat; ca o
consecinţă a menţinerii temperaturii ridicate un timp mai îndelungat este şi gradul
I ' I

!. I I J I I I I I ' • I I l I I I I I
avansat de cristalizare al intruziunilor bazice din generaţia a IV-a.

106 107
 Francisc MARIA$
Temperatura mai scăzută a unor corpuri intruzive a făcut ca în zonele
marginale ale acestora să apară fragmente „nedigerate" de corneene, deosebite de
xenolite prin caracterul difuz al contactului pe care îl au cu roca magmatică gazdă
(vezi fig. 4.19.).
Ţinând cont de natura petrografică a rocilor intruzive în jurul cărora apar
aureole termometamorfice se pot remarca următoarele aspecte:
- în jurul dioritelor porfirice ± cuarţifere apar faciesuri de temperatură
ridicată, reprezentate prin corneene cu biotit şi piroxeni;
- la contactul cu leucogabbro-uri porfirice, tonalite şi andezite piroxenice apar
corneene cu albit, clorit, epidot sau roci nodulare cu pirotină.
Privind asociaţiile minerale termometamorfice din jurul corpului intruziv s-a
remarcat următoarea distribuţie:
la distanţe de 5 - 1O m în exterior, sau la contactul propriu-zis, apar
corneene cu albit - epidot care trec (în exterior) în corneene cu albit - clorit;
în apropierea corpurilor, la 1O - 20 m distanţă, apar corneene cu piroxeni,
care trec în exterior în corneene cu biotit sau epidot, sau corneene cu biotit,
înlocuite în exterior cu corneene cu epidot;
- la distanţe mai mari ( - 100 m) pot fi recunoscute corneene cu puţin clorit şi
epidot şi în special corneene nodulare (fig. 5.2.).
5.2. - Caracterizarea mineralogică - petrografică a corneenelor,
tipuri de roci
Procesul de deshidratare, compactizare şi de creştere a durităţii „plăcii"
sedimentare, a fost acompaniat de formarea mai multor varietăţi de corneene: roci
nodulare, roci vărgate, corneene cu albit-clorit, corneene cu albit-clorit-epidot,
corneene cu biotit, corneene cu piroxeni şi de fenomene de brecifiere hidrotermală.
5.2.1. - Corneene nodulare
Prezintă un fond petrografic siltito-lutitic. Macroscopic au culoare albicioasă-
verzuie (fig. 5.2.). Efectele cele mai pronunţate ale metamorfismului termic sunt la
nivelul lutitelor. Pe lângă creşterea compactităţii se observă recristalizări ale
mineralelor primare şi în special apariţia sericitului.
Mineralul metalic nou format în toate probele examinate este pirotina, care
apare sub formă de granule mărunte, neregulat distribuite, sau sub formă de
aglomerări de câţiva mm; investigaţiile microscopice au arătat că în alcătuirea
nodulilor participă în principal sericit-muscovit, repartizat la marginea nodulilor,
carbonaţi cu participarea mare a sideritului şi calcitului larg cristalizat. Ocazional, în
zonele centrale sunt prezente turmalinul şi andaluzitul.
108
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞI
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME
Transformările punctiforme constau mai mult în rearanjări structural-texturale
şi recristalizări locale. Apar în lucrările miniere de la Bolduţ (fig. 5.2.) şi în foraje.
5.2.2. - Corneene vărgate
Trăsătura esenţială a acestor roci o constituie aspectul vărgat (tigrat), uneori
de tip rubanat dat de alternanţa unor nivele deschise la culoare, cu nivele în general
discontinui, mai închise la culoare sau negre-verzui (fig. 5.3.).
Fig. 5.4. - Texturi vărgate rezultate în procesul volatilizării fluidelor din sedimentele iniţiale
(Marias, 1996).
Explicaţie: liniaţiile albe sunt date de lutite cuarţ-carbonatice, iar cele verzui de siltite fine de minerale
feromagneziene. În ansamblu, sunt fisurate şi circulate de fluide sincrone procesului termometamorfic.
(Mina Bolduţ- filon Ramură Vest (60) perete sudic)
Formarea acestor roci este identică cu a celor precedente, constând în
rearanjări structural-texturale cauzate de efecte termice de contact. De la situaţia în
care nivelele sunt clar delimitate între ele, se ajunge la situaţii în care lentilele sau
nodulii verzui dintr-un nivel se unesc cu nodulii (lentilele) din nivelul vecin. Rocile sunt
compacte, dure, cu spărtură aşchioasă, iar şlefuite - lustruite prezintă aspecte
ornamentale.
Microscopic, nivelele cenuşii-albicioase cu granulaţie siltito-lutitică, sunt
alcătuite din cuarţ (60%), cu dimensiuni de 0,008 - 0,016 mm; granulele au un grad
de rulare mediu şi se remarcă blasteza termic - metamorfică; în nivelele cenuşiu -
verzui apare leucoxen (3%) cu dimensiuni de 0,008 - 0,0012 mm, iar fengitele
constituie liantul în proporţie de 37,40%; în rest granoblaste de carbonaţi, pirită şi
pirotină.
109
 Francisc MARIA$
În zona filonului Cristofor (10) roca aleuritică albicioasă prezintă la contactul
cu intruziunea andezitică o clară structură de regenerare, fiind constituită din granule
de cua (granoblaste) îndinţate şi pa ial recristalizate în procesul metamorfismului
caustic, ca şi calcitul dispus intergranoblastic cua ului.
Cua ul prezintă fragmente alogene iniţiale, de natură metamorfică, iar calcitul
corespunde cimentului autigen recristalizat. Forma iniţială a granulelor de cua care
nu depăşesc în ansamblu 0,2 mm ct>, este de la angulară la subrotundă; subordonat
' roca cantine muscovit şi accesoriu apatit, zircon şi magnetit.
cuartului
lntercalatihe fine lutitice sunt constituite din minerale argilitice, în amestec
0
intim cu calcit microgranular (microblastic) recristalizat sub efect termic. În secţiuni
' se remarcă prezenţa sporadică a tiparelor de globigerinide.
subtiri
Nivelele discoidal-nodulare de culoare negricioasă-verzuie (din F255 - valea
Steampului) prezintă granulaţie foarte fină, lutitică; sunt roci omogene, ceea ce ar
sugera un material premetamorfic sticlos, sau cineritic fin; local apar porfiroblaste
xenomorfe de albit (0,08 - O, 1 mm), peste care se suprapun agregate lamelare de
clorit, illit şi caolinit (0,005 x 0,015 x 0,06 mm), de exemplu corneenele din vecinătatea
vestică a filonului Iosif (70) la orizontul +180 m.
Aspectul pătat al acestor nivele este dat de recristalizarea illitului în seri it
fengitic. În alte corpuri nivelele verzui-negricioase sunt alcătuite în din ciont
montmorillonitizate, cărora li se asociază uneori granule de zircon _esenţăcu halo-un
radioactive, epidot, calcit (fig. 5.3.).
5.2.3. - Corneene epidotice
Sunt roci de culoare cenuşie, masive, sau cu stratificaţie evidentă, compacte,
dure. Paleosomul initial este lutitic, siltitic sau chiar grezos. Ca neoformaţiune
termometamorfică predominantă apare epidotul, subordonat zoizitul, asociate sau nu,
cu carbonat (calcit recristalizat). Arealul tipic de apariţie corespunde flancului sudic al
filonului Kelemen (40) în zona de conjugare cu filonul 61; Gutin (20); Cristofor (10)
(fig. 4.16.). În prima ocurenţă amintită intruziunea latit-andezitică conţine numeroase
xenolite formate din corneene cu epidot (fig. 6.1.).
5.2.4. - Corneene cu epidot - albit - clorit - actinolit
Sunt practic cele mai răspândite; apar pe fond siltito-lutitic, ca şi pe siltite şi
gresii; au culori cenuşii închise, negre, conţin numeroa e cu!buri de şi irit ;
neomineralele termometamorfozate sunt reprezentate pnn epidot, albit,_piroti ă
ciont, actinoht.
Epidotul apare sub formă de granule izometrice (O, 1O mm), iar actinolitul strâns
asociat cu epidotul apare în cantităţi comparabile.
Mineralele de aport hidrotermal sunt reprezentate prin calcit, cua . adular,
epidot, anhidrit, pirită, calcopirită, galenă, sfalerit, dispuse ca filonaşe şi cuiburi.
110
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
5.2.5. - Corneene cu albit - clorit ± andaluzit
Sunt destul de frecvente numai în apropierea intruziunilor. Andaluzitul apare
ca granule izolate, xenomorfe, dar mai ales ca agregate porfiroblastice în masa
nivelelor lutitice sau siltit-arenitice. Spaţial manifestă afinităţi faţă de cuiburile cloritice
şi fengitice. A fost întâlnit şi în rocile dioritice cua ifere şi în vecinătatea corpurilor
tona litice.
5.2.6. - Corneene biotitice
Constituie o prezenţă sporadică în jurul corpului tonalitic din F255 - valea
Steampului şi F243 din sudul structurii mineralizate Roata (fig. 5.1.).
Neomineralul caracteristic este biotitul prezent ca mici foiţe distribuite în masa
rocii recristalizate. Paleosomul afectat este format mai ales din lutite şi siltite fine; sunt
roci de culoare neagră-verzuie, compacte, dure, cu textură masivă. Masa lutitică
formată din minerale argiloase este înlocuită cu biotit, la care se mai poate adăuga
albit, clorit şi piroxeni.
Lamelele de biotit apar şi ca aglomerate locale neorientate preferenţial;
această neuniformitate este accentuată şi de faptul că zonele cu biotit pot alterna cu
zone albitice fără să apară macroscopic o stratificatie evidentă.
În zonele neomogene macroscopic, benzile brunii sunt transformate în biotit,
iar cele negre în corneene cu albit, piroxeni şi clorit.
Corneenele cu albit din zona talpei forajului 243 şi 232 sunt puternic
hidrotermalizate, prezentând neoformaţii abundente cu turmalin acicular, ceea ce ar
sugera un proces de pneumatoliză (fig. 5.1.).
5.2.7. - Corneene cu piroxeni± cordierit
Apar în imediata apropiere a contactelor dintre rocile sedimentare şi corpurile
intruzive. Au fost evidenţiate în zona sud-estică a structurii mineralizate Roata, la
contactul unor intruziuni microdioritice interceptate la c+710 m, între filoanele Ana-
Nicolae (330); Beatrix (360) şi grupul Nesperata (Marias, 1984)35 şi forajele 243, 237,
240 (Pop et al., 1984)29 . Diopsidul este fin granular (0,024 - 0,008 mm), apare ca
granule izolate sau agregate mici. În forajul 243 se remarcă prezenţa unor fenoblaste
de cordierit, de coloraţie gălbui-portocalie în secţiuni subţiri, impregnate cu minerale
opace şi sericit. La 2 - 5 m depărtare, în exteriorul zonei de contact, ponderea
piroxenului scade în favoarea biotitului, epidotului şi cloritului.
35 Marias, Fr. et colab., (1984) - Studiul petrografic, mineralogic şi geochimic al zăcământului Roata
(Cavnic), c+710m. Arh. S.C. ,,Cuarţ" S.A. Baia Mare
111
 Francisc MARIAS
CAP. 6. - GEODINAMICA FORMĂRII FILOANELOR ŞI CIRCULAŢIA
FLUIDELOR
6.1. - Scurtă caracterizare a filoanelor de la Cavnic
Magmatismul şi fenomenele metalogenetice subsecvente specifice
zăcământului s-au desfăşurat atât în placa andezitică, cât şi în fundamentul
sedimentar, compartimentat latitudinal şi longitudinal într-o succesiune de zone
elevate şi coborâte, rezultând o compartimentare prevulcanică de tip ,,tablă de şah".
Astfel, în subasmentul zonei zăcământului a fost dedusă prezenţa
formaţiunilor metamorfice (fig. 4.16.), situate în spaţiul structurilor metalogene de la
Cavnic la o adâncime de cca 1600 - 1700 m sub suprafaţa actuală de eroziune (fig.
6.1.).
Sedimentarul preneogen allohton se dispune în structuri şariate, peste
autohtonul de Lăpuş care la rândul său se dispune peste formaţiunile cristalofiliene
mezometamorfice (fig. 6.1.).
Formaţiunile paleogene ale pânzei de Botiza (s.str.), au fost întâlnite la
suprafaţă (Marias, 1996), în foraje, iar în lucrările miniere numai la mina Bolduţ. Ele
au aspect de fliş grezos-marnos, de tipul stratelor cu hieroglife şi constituie roca
gazdă a mineralizaţiilor din adâncimea fracturilor filoniene.
Grosimea acestor depozite este apreciată la 300 - 400 m; au aspect tigrat şi
sunt puternic termometamorfozate (fig. 5.3.).
Cuvertura post-tectonică (4.2.2.) are o grosime variabilă şi se dispune
discordant peste flişul paleogen. Este reprezentată de depozite sedimentare
badeniene (în facies grezos-carbonatic în depresiunile puţin adânci şi în golfurile
litoralului paleogen), sarmaţiene, pannoniene şi pliocene, constituite în general din
argile marnoase cu bancuri de gresii.
Placa andezitică constituie unitatea structurală cea mai tânără, dispusă
deasupra formaţiunilor de cuvertură post-tectonică. În zona Cavnic (fig. 6.1.), aceasta
cuprinde erupţiile din intervalul Pannonian superior până în Pliocenul terminal.
Formarea plăcii debutează cu o fază explozivă, desfăşurată parţial pe un teritoriu
submers - subsident, zonele de maximă afundare realizându-se transversal pe
direcţia structurilor metalogene Şuior - Racoş - Bolduţ - Roata, precum şi la nord şi
sud de câmpul metalogenetic menţionat (fig. 6.1.).
Grosimea iniţială a plăcii andezitice a variat în funcţie de configuraţia
paleoreliefului pannonian, fiind cuprinsă între 350 şi 550 m; astăzi această placă are o
grosime de 60 şi 350 m.
Sistemul de fracturi filoniene intersectează discordanţa dintre placa andezitică
şi fundamentul sedimentar prevulcanic; mineralizaţiile sunt dispuse atât deasupra
discordanţei, cât mai ales sub aceasta, aspect ce arată importanţa magmatismului
subsecvent - tardiv în întreţinerea proceselor metalogenetice. Prin aceasta zona
112
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE O N LUME
estică a districtului minier Baia Mare se deosebeşte de zona central-vestică, unde
mineralizaţiile filoniene cu importanţă economică rareori străbat discordanţa amintită.
Această situaţie se datorează grosimii mult mai mari a plăcii andezitice în
zona central-vestică, unde aceasta are o grosime actuală de peste 700 m.
Petrografic au fost identificate variate tipuri de roci subvulcanice şi plutonice.
Fracturarea stock-urilor intruzive aflate în răcire lentă a fost urmată de
expulzarea fluidelor magmatice şi captarea acestora în „capcanele" tectonice, în
principal falii, care însă - în acest stadiu - nu sunt încă filoane propriu-zise (nu au încă
umplutură metalică).
În cadrul zăcământului s-au identificat patru sisteme de fracturare (Marias,
1993). Sistemul cel mai vechi, notat F1, are direcţia V - E şi este parţial mineralizat (v.
filonul 95, fig. 4.16.). Sistemul al II-iea (F2) VNV - ESE delimitează de asemenea din
punct de vedere tectonic microhorstul Bolduţ, constituindu-se ca un aliniament
tectono-magmatic (v. fig. 4.16.) ce continuă dincolo de perimetrul zăcământului, atât
înspre VNV - înspre Şuior - cât şi înspre S S E - înspre Băiuţ. Sistemul al treilea (F3) -
cu direcţii ENE - VSV şi respectiv al patrulea (F4) - cu direcţii NNE - SSV reprezintă
aliniamente filoniene cu importanţă economică.
Distribuţia filoanelor în strânsă asociaţie cu corpurile intruzive din arealul
zonei Cavnic a permis în timp individualizarea a trei structuri metalogene: Racoş,
Bolduţ şi Roata, dispuse în continuitate V - E, şi care împreună definesc câmpul
filonian Cavnic (fig 6.1.).
Principalele filoane ale structurii Racoş sunt: Dochia, I, 11, 111, IV, IV-Ramură,
F226/I, F226/II şi F226/III.
Toate filoanele aparţin sistemului (F4), având în secţiunea zăcământului (fig.
6.1.) caracter arborescent; în general aceste filoane au căderi estice şi converg înspre
adâncime spre un număr mai redus de fracturi, interceptate în parte la nivelul galeriei
Tunel: Cavnic - Şuior - Baia Sprie. Lungimea acestor filoane în placa andezitică
variază între 100 şi 350 m; grosimea lor este cuprinsă între O, 1 - 1,0 m, având
umpluturi constituite în proporţie de 80% din gangă cuarţ-carbonatică şi 20 % sulfuri
polimetalice: sfalerit, galenă, pirită, aur, calcopirită.
Aceste mineralizaţii nu au fost încă explorate în detaliu.
Structura Bolduţ este cea mai importantă prin numărul de filoane (cca 60),
dintre care peste jumătate au importanţă economică; cele mai importante filoane de la
vest la est sunt: Cristofor (10); Gutin (20); Kelemen (40); Ramura vest (60); Iosif (70);
Gavra (80); Gheorghe (90); Anton (100); Sfinţi (120); lgnaţius (130); Terezia (140);
Ungarn (150); Voievod (160); Elisabeta (180); Orban (200); Mihai (210); Paraschiva
(220); P1; P2; Vasile şi 250 (v. fig. 4.16. şi fig. 6.1.).
Toate filoanele aparţin sistemelor de fracturare F3 şi F4. Lungimea cercetată
variază între 100 şi 1.300 m, iar cea extrapolată între 1.500 şi 2.000 m. Grosimea lor
medie variază între 1,8 m la orizonturile situate înspre suprafaţă şi 1,3 m la
orizonturile situate sub cota +280m.
113
Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Pentru filoanele situate la vest de microhorstul paleogen căderile sunt - în

general - vestice, iar pentru cele situate la est de acesta, căderile sunt estice.
Filoanele sunt dispuse .en eche/an" (în scară) la distanţe de 150 - 300 m
între ele (fig. 4.16.).
Înălţimea etajului mineralizat cunoscut depăşeşte 1.000 m.
Studiul structural-metalogenetic al umpluturii fracturilor de la Bolduţ (Marias,
1994; 1996) relevă existenţa a şapte momente de mineralizare [M1 - M1); fiecare
moment are caracteristici paragenetice proprii; astfel, [M1] este un moment oxidic,
dominat de parageneza: hematit - magnetit - muşketovit - silice; [M2] este pirito -
cuprifer, dominat de asociaţia: pirită - calcopirită - clorit - cua ; [M3) marchează
depunerea masivă a sulfurilor polimetalice specifice zăcământului: galenă, sfalerit,
pirită, calcopirită, cua ; [M4) marchează coexistenţa sulfuri + sulfosăruri, în gangă
predominant carbonatică ± cua ; [Ms] reprezintă un moment rezidual marcat de
prezenţa masivă a cua ului ± sulfuri (subsidiar masei de silice); [Ms] reprezintă
asociaţia rodocrozit + sulfuri + sulfosăruri; [M1] marchează „căderea termică" a
sistemului hidrotermal, fiind dominat în principal de minerale de gangă: dolomit -
calcit cenuşiu, calcit roz, gips, baritină, siderit, rar sulfosăruri.
Mineralogeneza amintită mai sus a fost precedată în cadrul zăcământului de
o serie de fenomene magmatic-hidrotermale explozive, cu consecinţă în formarea
unor structuri brecioase de tip „breccia dyke" sau „breccia pipe", sau alte explozii
magmato-freatice descrise pentru prima dată la Cavnic (Marias, 1996).
Structura Roata, situată în estul structurii Bolduţ (fig. 6.1.) şi despă ită de
aceasta printr-o zonă prăbuşită tectonic (fig. 5.1.), se compune din cca 20 de fracturi
filoniene apa inătoare sistemului (F3) - filonul Beatrix (360) - şi (F4) - Gavril (300);
14-Cotreanţa (310); Rozalia sau R1 (320); Ana-Nicolae (330); 5-Cotreanţa (340);
Suzana 1 (342); Suzana 2 (341 ); Oanţa 2 (350) şi filoanele din grupul Nesperataa-1s,
(v. fig. 6.1. şi fig. 4.14.).
Lungimea deschisă a filoanelor variază între 60 - 70 m şi 2.600 m; lungimea
extrapolată este cuprinsă între 150 şi 3.000 m.
Grosimile sunt variabile, cuprinse între O, 1 m în zonele de laminare tectonică
şi peste 6 m în zonele distensionale.
Înălţimea etajului mineralizat cunoscut este de peste 800 m, toate filoanele
aflorând la actualul nivel de eroziune. Filoanele sunt dispuse atât în coşul vulcanic
situat în flancul nordic al structurii (fig. 4.14.), cât şi în formaţiunile sedimentare ale
cuverturii post-tectonice, în speţă pannoniene slab corneificate.
Filoanele prezintă căderi variabile, în general apropiate de verticală (fig. 6.1.
şi fig. 10.10.).
Această structură, împreună cu cea de la Racoş constituie perspectiva
zăcământului Cavnic, atât din punct de vedere al calităţii minereului (cu metale
preţioase), cât mai ales al potenţialului de rezerve polimetalice industrializabile.

114
115
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE $!STEME EPITERMALE DIN LUME

poliascendenţa mineralizaţiilor; genetic, sunt fracturi de extensie, car se disting

6.2. Geodinamica proceselor de fracturare - formarea filoanelor de crăpături şi diaclaze prin umplutură, mărturie a unei certe dilatări. ln subteran
Conform cu datele consemnate în secţiunea 4.3.1.1. s-a constatat că zonele fantele de extensie, adesea efilate şi paralele, s-au putut asocia, formând un
sistem „en eche/an" (v. fig. 4.16. şi fig. 6.2.).

'"
11:-
de maximă activitate tectono-vulcanică se localizează în spatiile de horst tectono-

\
magmatic, adică în zonele ridicate preneogene (fig. 4.7. şi 4.9.).'
. At t d_i_n cartarea lucrărilor miniere, cât şi din gruparea preferenţială pe
anu Ite d1recţ1_1 a elementelor geofizice anomale, s-a ajuns la concluzia participării
urmat?arelor sisteme de fracturare preneogene şi neogene (fig. 4.16.):

J
m - \
(a) Sistemul (F1): V - E este cel mai vechi, având caracter regional de la llba până la
Văratec. Pe traiectul acestuia se dispun zăcămintele districtului minier Baia Mare
(v. f g. _4.9.). Siste u (F1) reprezintă în fapt foliaţia de faliere a fracturii Bogdan
Voda (m sensul lui Sandulescu, 1984; 1986); a fost identificat în flancul nordic al
aliniamentului: Racoş - Bolduţ - Roata, sub forma unui sistem de falii paralele
între ele (fig. 4.4. şi fig. 4.16.). Fig. 6.2. - Fante de extensie „en echelon" la diverse scări; a. şi b.: fracturi cu pasul la stânga;
(b) Sistemul (F2): VNV - E S E (fig. 6.2.) - reprezintă un sistem paralel cu fractura c. cu pasul la dreapta (Exemplificare din Nicolas, 1989).
Gutinului (Gavăt et al., 1963; Săndulescu, 1980; 1986), de asemenea având
caracter regional. în acest sens, dispunerea filoanelor din fig. 6.2. este cu pas la stânga, adică
de
Aceasta este marcată în planul zăcământului Boldut de discontinuităti fizice descresc ca lungime spre dreapta) datorită configuraţiei microhorstului, delimitat
cele două falii (F 2 ) paralele între ele (fig. 4.16.). Unghiul dintre direcţia megafantelor
importante, regăsite în spaţiul câmpului metalogenetic, ub forma unui ali iament
tectono-magmatic cu importantă funcţie petrometalogenetică, afirmată geofizic şi individuale (al filoanelor apa inând f 4) şi cel al compartimentului delimitat de planurile
prezintă
con r ată de observaţiunile dir cte din subteran (fig. 4.16., Marias, 1993). Aceste F 2 este de ~45°. Putem spune aşadar că sistemul „en eche/an" din fig. 4.16. spre
„pasul la stânga", respectiv „se poate coborî pe vârfurile nordice ale filoanelor"
dou sI teme reneogene reactivate în Neogen, având înclinări mari, apropiate de dacă
verticala, pu m _co tac! tectonic microhorstul paleogen cu formaţiunile neogene, dreapta, dat fiind lungimea din ce în ce mai mică a filoanelor (înspre est) - asta face
aspect surprins m Jumatatea nordică a filoanelor Sfinţi ( 120), Terezia ( 140) şi ne imaginăm că nordul este în dreapta figurii 6.2.a.,b„ Invers, pasul la dreapta se a
Ungarn (150) (v. fig. 4.16.). ca în fig. 6.2.c„ Dacă deformaţiile fragile sunt însoţite şi de o ductilitate oarecare
Tr iectul fracturilor (F 2 ) este „distrus" pa ial de intruziuni magmatice ulterioare. fantelor „en eche/an" se poate înregistra istoria deformării, observându-se variate
(c) Sistemul (F3): ENE - VSV; reprezintă cel mai vechi sistem neogen dezvoltat modalităţi de dechidere a fracturilor şi localizarea precisă a alunecării ductile, cf. fig.
aproximativ perpendicular pe sistemul anterior (F 2 ); acestea sunt cele mai vechi 6.3„
fractur! ineralizate din ca rul complexului filonian Cavnic. Sistemul (F3)
reprezinta megafante de amortizare a eforturilor tectonice de forfecare cauzate de
ten inţa de fragmentare a microhorstului în extremitatea flancurilor sale nordice şi
sud1 e,_c_a_urmare a _str ssului dezvoltat în planul/ planele (F1), (v. fig. 4.16.). Deşi
continu1taţ1le acestui sistem filonian pe directie sunt cert mai mari din ratiuni
1

n convi_ngătoare au fost urmărite la diferite odzonturi, doar pe tronsoanele bogat

mineralizate: filonul Ramură vest (60), 61, Petru şi Pavel, 46, 84, Elisabeta (180) şi
Beatrix (360) de la mina Roata.
F_racturile. (F3) au _caracter discontinuu, cu frecvente reactivări după formarea
s1stemulu1 (F4), creandu-se astfel în anumite stadii de metalogeneză legături de tip Fig. 6.3. - Relatia lentilelor de extensie dispuse „în scară" de către alunecări ductile,
,,vase comunicante", cu consecinţe metalogenetice importante. localizate: a)- la periferie (în zona planurilor F1 din fig. 4.16.), sau b)- în zona centrală a
(d) Sistemul (F4): NNE - S S V - se dezvoltă subsecvent sistemului anterior, cu care microhorstului paleogen; a se vedea comparativ cu fig. 6.5„
se află î r porturi tecto ice; acest sistem a devenit clasic în literatura gitologică
de spec1al1tate, remarcandu-se prin paralelism, umplutură polimetalică tipică,
117
116
 Francisc MARIAS METALOGENEZA OISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Fantele de extensie pot să se termine în fracturi foarte strâmte, trecând în Lungimea megafantelor variază între 100 şi peste 2.600 m, iar zonele
crăpături (fig. 6.4.a.) - cazul filonului Gutin (20), sau în ramuri de fracturi (filoniene) distensionale între O, 10 şi 16 m (filonul Kelemen în zona numită „la Boltă"). Înălţimea
(fig. 6.5.) - cazul filonului Kelemen (40). actuală cunoscută a fracturilor (de la suprafaţă) depăşeşte 1. OOO m, apreciată fiind la
1.500 m.

6.2.1. Structura internă a fracturilor de extensie

- o_ - b-
Fig. 6.4. - Terminaţii de fracturi de extensie a)- simetrică şi b)- asimetrică.
Fracturile sistemului (F4) - Neogen sunt rezultatul compresiunii pe direcţie N
- S şi în acelaşi timp al rotaţiei blocului paleogen, în sens invers acelor de ceasornic,
ceea ce a determinat formarea iniţială a fantelor (lentilelor) F3 (în vecinătatea forfecării
principale F1) şi însoţite ulterior de distensionarea (îngroşarea megafantelor de tip F4),
(fig. 6.5.).
F◄
Dezvoltarea zonelor de distensie este caracteristică pentru structurile
geologice rezultate în urma unui stress tectono-magmatic. Expresia acestei distensii
poate lua diferite forme care afectează fie fractura propriu-zisă sau I şi zonele din
imediata vecinătate a acesteia.
Spre exemplu, la Bolduţ zonele de extensie se prezintă ca nişte dominouri
(fig. 6.6.a., b. şi c.), unde microlentilele alungite paralel la suprafaţa faliei sunt tapiţate
de fibre minerale (gips, calcit) alungite adesea în aceeaşi direcţie ca în fig. 6.7 ..
Deformarea în aceste cazuri este post-mineralogenetică. Dacă mineralizarea se
produce după crearea spaţiilor / microspaţiilor dilatate, atunci orientarea fibrelor
minerale nu se mai produce (v. fig. 6.6. - ,,dominoul") din imaginea foto).
Aspectul sectoarelor de compresie depinde de mecanismele care se pun în
operă pentru a elimina obstacolul deplasării (fig. 6.8.).

,,
--!!: ---

„
F3
F
°W J . (A) __________
V.
_
--,-_!.-_:_ __. - L , " ' - · - · - - · . . . . , . · - · - B. F1

Fig. 6.5. - Megafante de extensie reprezentate prin filoanele Kelemen (40) şi Iosif (70) la oriz.
-350 (c+280m) însoţite de terminaţii extensionale asimetrice de dreapta în flancul nordic şi
stânga în flancul sudic, cf. schiţei din fig. 6.4 .
Explicaţie: Rotaţia marginală a megafantelor s-a produs după modelul prezentat în fig 6.3.b., cu apariţia
de noi fante filoniene asimetrice (după modelul schiţat în fig. 6.4.b.) reprezentate de filoanele: 48, 47,
43, 40, 61 - apa inând „lentilei" Kelemen (40) şi 85, 84, 80, 60 -apa inând „lentilei" Iosif (70).
Fig. 6.6. - Fante de extensie legate de falii multiplan
Explicaţie: (a)- reprezentând un model teoretic (Gamond, 1983, Jour. St. Geol., 5, 3 3 - cf. Nicolas,
1989) şi (b)- fante naturale dintr-o zonă de extensie a filonului Gutin (20), c+180m, reprezentând
„dominouri" de cuart - pirită, decalate prin alunecarea pe suprafata unei falii (T) compuse dintr-o
alternanţă de faţete de alunecare (P). În imaginea foto: un .domino; din ansamblul 6.6.b. (30 16 cm);
(c)- mecanismul de formare a unui „domino"= zonă de distensie filoniană într-o secţiune transversală
a unui filon.

118 119
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A lTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Toate aceste fenomene de dilatanţă au mărit porozitatea generală a maselor

de rocă şi au dezvoltat căi de circulaţie pentru fluidele de mineralizare. Deplasarea
compartimentelor interfiloniene în lungul megafantelor de extensie de tip (F 4) s-a făcut
pic în mai multe momente, mai mult sau mai puţin regulat, aspect ce se oglindeşte în
styloUtil textura mineralizaţiilor, în variaţia grosimii mineralizaţiilor filoniene (fig. 6.1 O.) şi în
v liniaţia senestră a mineralizaţiei în interiorul fracturii.
Fi . 6.!. - U plu_ ură cu fibre min_erale de calcit (sau gips) şi stilolite, apărute pe suprafaţa

-l -
N
stanga a unei fal11 senestre (cf. Nicolas, 1989)-galeria ocol filon Sfinţi (120), oriz. + 180m,

r-
mina Bolduţ
I
-- E

--
V--

- Extensie Compres;� L_
s
Fig. 6.8. - Delimitarea sectoarelor în extensie şi în compresie în lungul unei suprafete de A B
deplasare neregulate senestre; a se vedea în corelaţie cu fig. 6.1 O. (cf. Nicolas, 1989).
Fig. 6.10. - Ilustrarea procesului de dilatare în planurile extensionale (F4) (planul filoanelor din
Atun i când c_omportamentul rocilor în timpul deplasării este fragil apare mina Bolduţ); modelul este asemănător cu cel propus de Mitcham, (1974).
ruptura (br_ec1fierea rocilor). La rupere şi în timpul mişcărilor de după rupere, distensia Explicaţie: A. stadiul iniţial; B. stadiul final al dislocării cu suprafaţa de deplasare neregulată şi cu
este exprimată prin creşterea grosimii filonului, pe măsură ce se realizează fragmente de rocă (= brecii) în interiorul zonelor de dilatare.
deschi?erea fa tei ext _nsional , însoţită sau nu de cataclazare (milonitizarea)
flancurilor fantei (fracturu extens1onale) ca cel surprins în fig. 6.1 O.. ln cazul în care
comportamentul rocilor în timpul deplasării este plastic - semiplastic se petrec
fenomene plicative, de tipul cutelor- microcutelor, ca în fig. 6.9 ..

Fig. 6.11. - Brecifierea zonei dilatate din fig. 6.10.8., ilustrată în spaţiul filonului Ungarn (150),
Fig. 6.9. - Microcutări faliate şi cataclazate, formate în procesul de subîmpingere spre s a urmată de invadarea fluidelor stadiului [Ms] de mineralizare (în principal carbonaţi de culoare
flancului vestic al megafantei extensionale Ungarn N (150)- (Stadiul B din fig. 6.10. - mina albă) şi rodocrozit aflat în procesul de substituţie a Mn2•.
Bolduţ, m.516, oriz. + 180m)
120 121
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME

\,
În figura 6.11. redăm exemplificarea momentului de dilatare (stadiul B) de pe V E
filonul Ungarn (150), flanc nordic, urmat de invadarea compartimentului dilatat, de D
fluidele circulante contemporane evenimentului tectonic. Din figură se observă că B.V. ,,
,
,,
, F 111
F , ,
elementele de brecie reprezentând fragmente de rocă gazdă şi fragmente de
mineralizaţie (antume procesului de dilatare) nu sunt orientate, constituind deci „brecii ;,)1cr'
de înfundare".
Deplasarea compartimentelor interfiloniene vestice înspre N, este (B) 1
6 , 1 t (B) F IV (B)
nesemnificativă comparativ cu compartimentele estice, mai pronunţat deplasate
înspre S. Acest mecanism concordă cu fisuraţia senestră predominantă, prezentă în ,,/(:)
mineralizaţia filoanelor şi în roca gazdă - intruziune magmatică sau rocă sedimentară F
(fig. 6.8.).
În acest fel se explică aparenta micşorare a lungimii filoanelor de la Bolduţ în
flancul estic al structurii, comparativ cu cel vestic. Având în vedere impermeabilitatea
\
rocii gazdă, aceste zone dilatate au fost „capcane" foarte importante pentru Fig. 6.12. - Formarea sistemelor de fracturi auxiliare A,B,C şi D pe megafantele de extensie
localizarea mineralizaţiilor. principale (B).
Zonele dilatate prezintă apariţii discontinue pe majoritatea filoanelor, acestea Explicaţie: A se vedea în corelaţie cu fig. 6.5„
alternând cu zone de contracţie (extensie) a fracturilor, ca o dovadă a caracterului lor
asismic. Acest mecanism a dat naştere unor structuri filoniene neregulate, variabile ca Aliniamentele (B), reprezentând fracturile filoniene principale F4 s-au dezvoltat
grosime; pe filonul Kelemen (40) asemenea zone dilatante au ajuns la 10 - 15 m conform mecanismului redat în fig. 6.10 „
grosime şi cu extindere pe direcţie de 100 - 150 m (la orizontul -150, c+430m). Analiza structurală a momentelor de mineralizare (sau a stadiilor
Asemenea zone au controlat depresurizarea şi prin aceasta mişcarea metalogenetice), arată că fluidele au fost introduse sintectonic în timpul dezvoltării
fluidelor şi procesul de fierbere în interiorul zonei dilatate, precum şi în structurile zonelor de extensie dispuse „en echelon". Alinierea oblică senestră a (F3) faţă de
auxiliare, după cum vom arăta în continuare. Întrucât dislocările au fost mult mai mari direcţia dislocării principale din (F1), (fig. 6.5.) este una dintre cele mai importante
în interiorul megafantelor de extensie decât în structurile auxiliare, este de aşteptat ca caracteristici observate în zonele de forfecare B.V. (Bogdan Vodă) şi constituie un
evoluţia fluidelor în interiorul megafantelor (F4) să arate o progresie diferită de cea din mijloc de a determina direcţia de deplasare a compartimentelor delimitate de foliaţia
structurile subsidiare pe care le vom trata în cele ce urmează. de faliere (= ,,familia") de falii Bogdan Vodă.
Studiile experimentale ale lui Tchalenko, (1968), observaţiile lui Ramsay şi
6.2.2. Caracteristicile megafantelor de extensie - evoluţii geomecanice şi Graham, (1970) şi analiza geometriei zonelor de forfecare (Ramsay, 1980), arată că,
presupunând forfecarea simplă, şistozitatea de fracturare (F3) apare mai întâi la
dinamica fluidelor de mineralizare marginea zonei de forfecare (F1), făcând un unghi de aproximativ 45 ° cu pereţii zonei
Din cele prezentate până acum reiese că structura metalogenetică Bolduţ principale (fig. 6.12. şi fig. 6.5.).
este cuprinsă între două zone de forfecare ce se întind de la V şi VNV spre E şi ESE, Şistozitatea se roteşte cu deplasări ulterioare în interiorul zonei de forfecare,
distanţate pe direcţie N - S la cca 1.000 m în partea vestică a structuri.i şi cu tendinţa făcând un unghi mai mic de 45 ° ,nedevenind însă niciodată paralelă cu direcţia de
de apropiere înspre E la cca 400 - 500 m (fig. 4.16.). dislocare.
Zona de forfecare din partea nordică mai pregnant evidenţiată, are o lungime Pot fi postulate două ipoteze pentru a explica dezvoltarea zonelor auxiliare
de peste 3 km; un model simplificat al celor două plane de forfecare şi al structurilor (C), de tipul filonului 95, (fig. 4.16.), în corelaţie cu planul forfecării principale (F1).
auxiliare care le însoţesc (A, B, C, D) sunt redate în fig. 6.12„ Asociaţia paragenetică Zona (C) a filonului 95 ar putea fi o derivaţie a (F1) aşa cum reiese din fig.
din zona (A) este dominată de pirită, calcopirită, magnetit, şi clorit (de exemplu 6.12 „ Formarea filonului 95 ca rezultat al deplasărilor multiple a flancului sudic al
filoanele 61 şi 60 din fig. 6.6.), în timp ce depunerile tipice de sulfuri polimetalice cu zonei de forfecare, înspre vest, ar putea fi corelată cu amplasarea unor derivate de
gangă de cua , calcit, rodocrozit, etc, sunt specifice megafantelor de extensie (B), magmatite tardive din complexul vulcano-plutonic din flancul nordic al structurii Bolduţ
(fig. 6.5.). (fig. 4.16.). În timp ce principala zonă de extensie (B) a fost în continuă mişcare, zona
122 123
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

(D) auxiliară (fig. 6.5.), odată formată a rămas ca un model simplu de fractură
circulată doar de fluidele momentelor iniţiale [M1] şi [M2], deplasându-se putin î
comparaţie cu principala zonă de forfecare (8), care suferă - prin modelul propus în
fig. 6.1 O. - numeroase redeschideri sau închideri secventiale monolaterale sau
bilaterale. Acest mecanism de dilatatare a fracturilor de extensie a creat deschideri
pentru mişcarea fluidelor şi deci formarea concentraţiilor de minereu.
Deşi_ efectul presiun i interstiţiale a fluidelor asupra rocilor este incomplet
cun?scut, dilatarea crescuta a dus la reducerea presiunii fluidelor în pori, la
schimbarea stressului, ajutând deci mişcarea fluidelor în fractură.
. Mi eralizaţia produsă de fluide în mediul de extensie arată un model omogen
de mineralizare corespunzătoare numai unei dialatii; o nouă dilatare a dus în mod
invariabil la schimbarea caracteristicilor fizico-chimice ale fluidelor (prin modificarea
presiunii); aceasta se oglindeşte în textura filonului prin „distrugerea" vechilor
„conducte", respectiv la realizarea de noi sisteme conductive-hidrotermale în interiorul
zonei (8), cu consecinţe în apariţia unor noi momente (stadii) de mineralizare în
cela_şi filon._ Au fost_identifi ate în acest fel şapte momente tectono - metalogenetice
in minele din Cavnic (Manas, 1996A, 2000, 2000C). Zonele auxiliare A şi D au
co stit it pa1ial căi de legătură între diferite elemente B (respectiv între filoane), Fig. 6.13. - Complexitatea structurilor interne ale zonei de forfecare principală (8) ilustrată pe
as1guran.du-se astfel circulaţia fluidelor şi între sistemele dispuse „en echelon". filon I Ungarn (150), flanc nordic, m.26, oriz. c+180m, mina Boldut (Marias, 1996)
• ln concluzi , disc?ntinuităţile tectonice auxiliare semnalate mai sus au apărut Explicaţie: ln interiorul filonului se observă fisuri de microforfecare de tip (1) co temporane momentului
in structura Bolduţ in urmatoarea ordine: [M6], care dislocă microfisurile de relaxare tectonică (R) precedente ale fazei de post-fierbere (boiling),
G) La intensităţi maxime ale eforturilor tectonice au apărut forfecări care s- (2), umplute cu cuarţ rezidual [Ms], şi fisuri de forfecare de tip (D) reziduale fără deplasare (3). Se
au dezvoltat eşalonat în zonele de forfecare Bogdan Vodă şi care s-au remarcă succesiunea apariţiei tipurilor de microforfecare (sinmetalogenetice):
propagat în vecinătatea pereţilor (formaţiunile tensionale din zona D). S- PE[Ms] RE[M6] DE[M1]. Fiecare plan de forfecare a creat deschideri (canale) care au controlat
depunerea stadiilor de mineralizare.
au notat cu F3 şi sunt auxiliare în raport cu cele subsecvente F 4 (care nu
s-ar fi putut forma dacă nu exista forfecarea din planurile F1) după cum s- În figura 6.14. este redat mecanismul dilatării distensionale a filonului Voievod
a amintit (fig. 6.5. şi 6.12.). (160) în timpul stadiului de mineralizare [M5].
Intensitatea maximă a forfecării în zona B pune în evidentă zone de Asemenea fenomene sunt de primă importanţă pentru interpretarea
lentiliza e şi ext nsie, (îngustare) conform mecanismului s hiţat în fig. metalogeniei unui zăcământ.
6.10.; d1slocanle din zona (B) sunt mult mai mari şi mai frecvente, dar Toate spaţiile deschise, create prin diferite mecanisme de dilatanţă, au fost
sunt ulterioare dislocărilor din zona (D) sau F3; ambele structuri au fost
active la data formării principalei zone de forfecare, dar zona (D) a umplute în cazul sus citat cu carbonaţi + sulfuri E [M6]; se observă că acest moment
devenit ulterior inactivă, marcând o pauză de evolutie metalogenetic se „ataşează" la cel anterior [M2], după o pauză de evolutie ' echivalent
' până la finele [M3] toc1:1ai prin mecanismul de dilatanţă amintit (fig. 6.1 O.).
momentului [M3] de metalogeneză.
O altă caracteristică ce poate fi dedusă din aceste trăsături structurale ln general s-a observat existenta în cantitate mai mare a maselor de minereu
în zonele distensionale (lărgite). Aceasta însemnează că fluidele cu continut de
este area variaţie a grosimii zonelor de extensie (a filoanelor) de la
C vrnc,_ de la 0,02 - 16 m; numai în zonele distensionale din (8) s-a metale au migrat în lungul zonelor extensionale cu presiuni mai mari ale fluidelor, spre
ev1denţ1at fierberea; nu excludem depunerea minereurilor prin fierbere şi zonele cu „umbre de presiuni"(= presiuni mai mici), (Marias, 1984)34 , zone în care s-a
î zonele auxiliare (D) numai în stadiul [M2]. amorsat boiling-ul sau fierberea fluidelor.
G) ln interiorul zonei de forfecare principală (8), respectiv în interiorul Acest proces a fost unul dinamic, iar condiţiile de presiune anizotropică din
filoanelor s-au individualizat microforfecări de tip 1, 2 şi 3 (fig. 6.13.). modelul de dilatanţă din fractura extensională (8) au mărit circulaţia fluidelor dintre
zona principală şi faliile auxiliare.
124 125
 Francisc MARIAS
Aspectele tectono-metalogenetice descrise sunt prezente în toate structurile
mineralizate din districtul minier Baia Mare, cu deosebire la Cavnic, Baia Sprie şi
Văratec.
Fig. 6.14. - Mecanismul dilatării prin forfecare pe suprafeţe neregulate a filonului Voievod
(160), flanc nordic, m:46, oriz. c+180m, mina Bolduţ (Marias, 1996)
Explicaţie: În interiorul zonei de forfecare (B) se observă fragmentarea progresivă a rocilor; actul
tectonic este sinmetalogenelic cu momentul de mineralizare [Ms]. Momentul [M2] se observă distinct în
dreapta imaginii (cu pirită- calcopirită şi nu este „deranjat".
Concluzia este că alternanta , distensie - extensie, sau dilatare - contractie,
' a
păstrat În funcţiune dinamica sistemelor hidrotermale În zăcămintele de la Baia Mare,
până la dispariţia „surselor de căldură", cauză a tuturor evenimentelor tectono-
metalogenetice.
Deşi natura precisă a presiunii asupra deschiderilor zonei de distensie nu
poate fi stabilită cu precizie, credem că presiunea litostatică (P1) şi cea hidrostatică
(Ph) au avut un rol esenţial; presiunile porilor vor fi fost mai mici în zonele de dilataţie
decât în zonele de contracţie, stabilindu-se un gradient hidraulic care a permis
migrarea fluidelor.
Se poate presupune că, datorită dislocărilor relativ limitate din structura zonei
auxiliare (A), mişcarea fluidelor a fost de asemenea limitată.
De altfel, în zonele auxiliare au fost întâlnite numai unul sau două momente
metalogenetice; de exemplu, în filonul (60) Ramura vest (fig. 6.5.), sunt prezente
semnificativ numai momentele de metalogeneză [M1] şi [M2], mai puţin [M3].
126
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE D1N LUME
Pe celelalte filoane predomină ganga carbonatică sau cuarţoasă ± sulfuri. De
asemenea cristalizarea din fluidele zonelor auxiliare a avut loc într-o manieră relativ
statică, dovadă geodele cu cristale de cuarţ perfect limpezi şi de mari dimensiuni,
cristalele mari de pirită, calcopirită şi sfalerit.
Dimpotrivă, megafantele de extensie (zona B), unde au avut loc mişcări mai
puternice şi reglări ale volumelor de rocă şi fluide arată o gamă mai largă a
momentelor metalogenetice, deoarece modelul de presiune s-a schimbat frecvent
cauzând mişcarea fluidelor în fracturi. Dinamica aceasta a tinut fluidele într-un flux de
temperatură relativ constant, fapt reflectat şi de datele geotermometrice obţinute pe
ansamblul districtului minier. Având în vedere că în ansamblul zonei Baia Mare în
general fluidele meteorice au fost introduse în cea mai mare parte sintectonic, se
poate presupune următorul model de circulatie ' al acestora:
în timpul dezvoltării zonei de forfecare Bogdan Vodă (F1) s-au deschis
structurile auxiliare de tensiune (A), (D) şi (C); fluidele au migrat la început
în structurile auxiliare ale (F1) învecinate fie prin exsolvirea fluidelor din
magma intruziunilor sau / şi volatilizarea fluidelor din fundamentul
sedimentar sub influenţa ghirlandei de intruziuni magmatice (fig. 6.1.).
- ulterior, prin realizarea sistemelor megafantelor de extensie (B), care
intersectează sistemele precedente auxiliare s-au definitivat sistemele
disjunctive de la Baia Mare, în care circulaţia fluidelor a fost preponderent
realizată pe fracturi alcătuind sisteme de tip .vase comunicante".
în final, se poate spune că există o relatie distinctă între evolutia
caracteristicilor fluidelor de mineralizare şi deformare progresivă în zonele de
forfecare auxiliare, (primele) şi cele principale, (ulterioare).
127
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

CAP. 7. - PROCESE MAGMATIC - HIDROTERMALE

PREMETALOGENETICE EVIDENTIATE ÎN ZĂCĂMÂNTUL CAVNIC
7.1. - Răcirea intruziunilor ignee, exolvirea fluidelor magmatice,
interacţiunea cu fluidele intraformaţionale de tip „connatewater''
Cvasisincron cu evoluţia dinamicii de fracturare şi de formare a filoanelor au
loc şi procese magmatice - hidrotermale cu o evoluţie specifică, dar aflate în legătură
cu geodinamica de evoluţie a „conductelor" de circulaţie a fluidelor.
Existenţa unei strânse relaţii genetice între intruziunile magmatice şi
generarea fluidelor hidrotermale este clar exprimată în cazul zăcămintelor
hidrotermale din districtul minier Baia Mare.
Intruziunile magmatice au furnizat energia necesară pentru a promova
circulaţia covectiv-conductivă de lungă durată a apelor intraformaţionale mobilizate
din rocile înconjurătoare. Din acest punct de vedere perimetrul zăcămintelor Cavnic,
Herja, Băiuţ şi Poiana Botizei apare ca un câmp de domuri intruzive şi curgeri de lave
fracturate compuse din diferiţi termeni petrografici (v. capitolul 4.).
Cele mai interesante magme în generarea fluidelor sunt în ansamblu, cele
calcoalcaline iar constituenţii volatili de prim interes sunt H20, H2S, C02, HCI, HF şi
H2, apa fiind de departe cel mai abundent component (Hedenquist şi Aoki, 1991 ).
În primele stadii de răcire lentă a intruziunilor magmatice şi de formare a
carapacei „reci" (de la contactul cu formaţiunile înconjurătoare), aceste corpuri se
comportă cvasiplastic, astfel încât fracturarea lor este dificilă în această fază
(Burnham, 1967; 1975).
Datorită densităţii scăzute (prin încălzire), fluidele intraformaţionale de tip
"connate water'' se amestecă cu cele magmatice şi încep să se ridice stabilindu-se un
prim sistem de circulaţie convectivă hidrotermală.
Această circulaţie este condusă de apa rece care curge radial înspre sursa Fig. 7.1. - Exolvirea fluidelor din interiorul unui corp andezitic (Rampă Puţ Malnaş (c+130m),
Marias, 1996)
de căldură sub presiunea litostatică sau hidrostatică. Explicaţie: De remarcat caracterul angular al elementelor de brecie cimentate cu silice + pulbere de
În acest fel se formează o margine „rece" a intruziunii de câţiva metri grosime rocă. Linia întreruptă reprezintă contactul cu Paleogenul termometamorfozat situat deasupra. Se
(Carlslow şi Jaeger, 1959; Norton şi Cathles, 1973), aspect surprins în fig. 7.1.. observă tendinţa de estompare a exploziei în formaţiunea sedimentară corneificată.
Fracturile care au apărut în fazele initiale ale răcirii au fost repede închise iar
penetrarea intruziunii de către „connate water" este minimizată. În aceste condiţii Momentul „decuplării" fluidelor are de cele mai multe ori caracter exploziv;
presiunile fluidelor magmatice (Pr) vor fi mai mici decât presiunile litostatice (P1), iar pentru un scurt interval de timp presiunea fluidelor magmatice depăşeşte presiunea
rapoartele de echilibrare izotopică apă/ rocă vor fi joase. litostatică (P1>P1), fluidele intră în „capcanele" tectonice (fracturi); circulaţia cu apa
Crusta „rece" solidă astfel creată, poate fi iniţial impermeabilă faţă de apa meteorică sau / şi „connate water" va fi comună iar rapoartele izotopice de echilibrare
exolvită + alte volatile din interiorul corpului încă igneu. apă / rocă ale sistemului vor rămâne mici, sau vor creşte având vedere că fluidele
Deasupra limitei casant - ductil, crusta magmatică solidificată se fisurează devolatilizate din formaţiuni sedimentare prezintă valori mai mari ale rapoartelor de
formându-se fisuri de contracţie termică (v. fig. 7.2.) sau se fracturează iar fluidele echilibru 8 1BO, 8 13C , şi 834 S , după cum vom arăta mai departe.
magmatice fierbinţi penetrează crusta „rece" (fig. 7.1.) înspre exteriorul intruziunii în În momentul atingerii sau depăşirii presiunii litostatice (P1), fluidele
formaţiunile înconjurătoare, sau înspre interiorul intruziunii (fig. 8.2.). mineralizante saline profunde, din zona casant-ductilă a intruziunilor, sunt puse în
128 129
 Francisc MARIA$
libertate exploziv, ascensionând rapid spre nivele superioare. Fluidele mineralizante
(minereice) de la Cavnic au ascensionat din ambientul profund, astfel încât
caracteristicile lor chimice şi izotopice din zonele distale sunt relativ puţin schimbate
faţă de sursa de origine (v. capitolul 8.).
Fig. 7.2. - Fisură multiplan de contracţie termică dilatată prin destinderea flancurilor (Marias,
1996A)
Explicaţie: Dilataţia a favorizat pătrunderea fluidelor din exteriorul intruziunii spre interior. Se reţine
caracterul multiplan al fisurii iniţiale (ulterior lărgită) umplută cu material sedimentar fin-pulverulent,
microbrecios; (zona adiacentă filonului Cristofor (10), oriz. -100, c+480m)
7.2. - Condiţii structurale - factori activi în declanşarea proceselor
hidrotermale
În momentul punerii în loc a intruziunilor catena andezitică de la Baia Mare
era deja edificată. Adâncimea discordanţei dintre placa andezitică şi formaţiunile
sedimentare subiacente faţă de nivelul paleoreliefului se situa undeva în jurul valorii
de 550 - 600 m în zona estică a districtului şi la cca 1.000 în zona central - vestică.
130
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE D,N LUME
Datorită acestei grosimi mari a paleocatenei, apele circulante nu au afectat
semnificativ partea apicală a intruziunilor decât în cazul celor care au ajuns deasupra
acestei discordanţe. Partea apicală a acestor corpuri face parte din „arhitectura" plăcii
(= catenei) andezitice, aspect dezbătut în sectiunea 4.3.2 ..
Sub nivelul discordanţei amintite, primele evenimente intruzive au mobilizat
apa intraformaţională din domeniul sedimentar, apă care a fost captată de capcane
tectonice sau fracturi, pre-, sin- şi mai ales post-intruziune, declanşându-se
mecanismul trecerii de la sistemul convectiv (prin roci), la cel conductiv - hidrotermal
(prin interiorul fracturilor).
Considerând că volumul de apă meteorică încălzită în sistemul hidrotermal
Cavnic, a fost în principiu egal cu volumul de rocă alterată hidrotermal, rezultă - din
calculele făcute (Marias, 1996) - că sute de milioane de m3 de H2O (peste 250
milioane m3 apă meteorică) au fost implicate în sistemele circulante ale catenei
andezitice şi ale plăcii casante termometamorfozate subiacente.
Cantitatea de apă nu este de loc nerezonabilă având în vedere
permeabilitatea de fracturare a catenei andezitice, în intervalul de timp de 3 - 4
milioane de ani cât a funcţionat cel mai mare sistem hidrotermal din eruptivul neogen
al României.
Problema cea mai dificilă nu a fost cea a cantităţilor mari de apă care trebuia
să alimenteze sistemul ci aceea a cantităţilor mari de energie termică necesare pentru
a conduce sistemele de convecţie şi de conducţie hidrotermală.
Un calcul simplu făcut de Rye, (1993) arată că un stock cilindric de magmă
poate activa suficientă căldură pentru a produce o aureolă de alterare având lătimea
de ~ 0,4 - 0,5 ori diametrul stock-ului. Unele discrepanţe dintre calcule şi realităţile de
teren de la Cavnic, unde influenţele termice şi de alterare sunt covârşitoare, le
explicăm prin adiţii episodice de magmă din adâncime înspre suprafaţă.
De altfel, o ghirlandă de intruziuni de variate dimensiuni, forme şi chimism,
s-au intrus în perimetrul zăcământului pe un aliniament tectono-magmatic VNV - ESE
(fig. 4.16.), funcţionând ca „gigantice maşini de generat abur," (Taylor, 1973),
întreţinând sisteme de circulaţie convective, ulterior conductive pe fracturi, viitoare
corpuri filoniene.
La aceste tipuri de structuri o problemă de mare interes este difuzarea directă
în magmă a vreunei cantităţi considerabile de apă meteorică. În cazul nostru este
dificil de _dat un răspuns - datele izotopice nu concordă în acest sens (v. ulterior).
ln concluzie, circulaţia convectivă a operat devreme la Cavnic şi - prin
extensie - în întregul district minier Baia Mare, cu caracteristici locale proprii pentru
fiecare zăcământ în parte. Apariţia pe unele corpuri intruzive a texturilor nodular-
metasomatice (Mârza et al., 1996) este o caracteristică a interactiunii intruziunilor cu
fluidele de tip „connate water" volatilizate din paleosomul sedi entar paleogen, (v.
capitolul 4.).
131
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

7.2.1. - Episoade magmatic - hidrotermale premetalogenetice de tip „breccia

pipe" şi „breccia dyke" evidenţiate în zăcământ
Episoadele depunerii mineralizaţiilor epitermale din districtul minier Baia Mare
au fost precedate de evenimente explozive-hidrotermale care au asigurat „ventilaţia"
sistemelor hidrotermale ca sisteme preponderent deschise. Asemenea structuri fie că
au fost ulterior mineralizate - şi aici amintim stockwerk-urile Petru şi Pavel (Băiuţ),
Kelemen (Strâmbu Băiuţ), coloanele de tip „breccia dyke" aurifere (Şuior şi Dealul
Minei - Baia Sprie) sau „breccia pipe" aurifer (Borzaş) - fie au rămas nemineralizate,
cum ar fi explozia magmato-freatică din zona Bolduţ-est, reprezintă evenimente
explozive premetalogenetice.
Am arătat în secţiunea anterioară că afluxuri bruşte de magmă au cauzat
suprapresiuni mari prin supraîncălzirea fluidelor atât a celor care se exolvau din
plumurile de magmă, cât şi a celor meteorice aflate în oglinzi freatice.
În contexte structurale strict locale, aceste fluide (sau gaze) aflate în
imposibilitatea de a migra, s-au „descărcat" prin explozii violente, percusive la diferite Fig. 7.3. - Bloc-diagrame care arată dispunerea idealizată a breciilor intruzive de tip
nivele de adâncime ale paleoreliefului, eroziunea pliocen-cuaternară aducându-le azi ,,dyke" în relaţia cu mineralizaţia şi cu rocile înconjurătoare.
la suprafaţă, fapt ce a ajutat la identificarea lor. Explicaţie: 1. marne corneificate; 2. gresii; 3. brecii intruzive; 4. sili de brecii intruzive; 5. mineralizaţie
Astfel s-au identificat două modalităţi de formare a structurilor explozive de tip filoniană cu grosimi neregulate; 6. înclinarea stratificaţiei.
„breccia pipe" sau „breccia dyke" departajate de prezenţa sau absenţa elementelor de
roci magmatice în cadrul coloanei de brecii. Prezenţa fragmentelor de roci magmatice
semnifică formarea „cap-gaz-ului" (= bulă de gaz cu volum mare, aflată la presiuni
critice), în zona de sub crusta „rece" solidificată, încă fierbinte a intruziunii. Când este
realizată condiţia ca P9>P1 avem de-a face cu o explozie magmatic-hidrotermală.
Lipsa elementelor de roci magmatice în coloana de brecie semnifică localizarea
exploziei la exteriorul plumului de magmă, sub influenţa căreia a avut loc
supraîncălzirea unei oglinzi de apă freatică situată deasupra. Condiţia realizării
exploziei este ca pânza de apă să se afle între două strate impermeabile. Numai în
acest caz se îndeplineşte condiţia P9>P1şi astfel să se amorseze explozia. În acest V E
caz avem de-a face cu o explozie magmato-freatică.
Deşi amorsarea exploziei este diferită în cele două cazuri, rezultatul este
acelaşi: formarea structurilor explozive de tip „breccia pipe" sau/şi „breccia dyke"
(Marias, 1996; 2000). Aceste ultime tipuri pot fi şi rezultatul unor explozii care au loc
pe înclinarea şi direcţia unor falii de control (fig. 7.3.). Breciile dyke intruzive se
îngustează şi se îngroaşă, dar continuitatea lor în general este păstrată; uneori iau
aspect de sili-uri sau corpuri neregulate (fig. 7.3.).
Ambele au fost identificate în Cavnic, atât la Bolduţ cât şi la Roata, dar şi la
Baia Sprie şi Şuior; mărimea lor este de până la 60 - 70 m lungime la Cavnic şi de la
0,05 la 6 - 7 m grosime (fig. 7.3.). Contactul dintre brecia intruzivă şi mineralizaţie Fig. 7.4. - ,,Brecii dyke" intruzive de două generaţii: D1 (veche) şi D2 (nouă), dispuse în partea
este net, ceea ce denotă că mineralizaţia filoniană este post brecifiere (fig. 7.4.). estică a filonului Ungarn (150), flanc nordic, oriz. -400, c+180m.
În vestul breciei vechi D1 se dispune stadiul [Ms) de mineralizaţie, (de culoare alb-roz), mai nouă decât
(D2), (Marias, 1996).
132 133
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Deosebit de semnificativă este structura de explozie magmatic-hidrotermală mai multe caracteristici care sugerează evoluţia structurii în mai multe faze date de
de tip coloană de brecie (,,breccia pipe") sterilă, situată la oriz. +180, între filoanele caracteristicile de tip „pebble" ale unor elemente de brecie.
Voievod (160) la vest şi Elisabeta (180) la est (fig. 7.6.).
\
I
I

';
;
' \ I
f f ;'
41

,
..
..
\
'< )t-"
\.
i.
tr
I

, , • 'l-
I I :

Fig. 7.6. -Ansamblul structural al zonei sud-estice a minei Bolduţ, oriz. -400; c+180m,
(Marias, 1996).
Explicaţie: 1.I -:- 1- I 1-
intruziune dacitică; 2 Lypn:lQ leucogabbro porfiric + cuarţ; 3. IYă,g§'t!§j _
brecii de explozie magmatic-hidrotermală; 4. l l
6
I 1-
brecii intruzive; 5 1 ; ; ; ; ; argile negre
6 66
I
I
sarmaţiene în facies de fliş cu secvenţe g e!oase cenuşii; 6 so,e::..j mineralizaţie filoniană; 7.
_____ • F - falii de compartimentare; 8. , ___J- limite geologice presupuse; 9. ' - . . _ _ / - limite
Fig. 7.5. - Vedere de ansamblu a structurii de explozie magmatic-hidrotermale din versantul
stâng al văii Cavnicului (aval de mina Roata); Marias, (1996). -
geologice reale; 10. P azimutul sensului căderii stratificaţiei; 11. - lucrări miniere
direcţionale (a) şi transversale (b); 12. - lucrări de foraj.

peste 600 m;
Înăltimea structurii explozive de la c+180m (fig. 7.6.) înspre suprafaţă este de
conturul diatremei de explozie la nivelul actual de eroziun_e este
elipsoidal, cu axul lung paralel cu valea Cavnicului pe o lungime de cca 150 iar axul
scurt cu directie N - S, are peste 80 m vizibil de sub depozitele cuaternarului._m
Înspre adâncime sub nivelul oriz. + 180 conturul structurii de brecie scade î
diametru la cca 50 m, situându-se în apexul unei intruziuni dacitice de man
dimensiuni.
Presiunea exercitată de cap-gazul „prins" în interiorul corpului dacitic aflat în
răcire a determinat explozia fluidelor şi brecifierea percusivă a întregii coloane
litologice, inclusiv a plăcii andezitice. În cadrul acestei structuri explozive s-au surprins
134
Subsecvent exploziei, structura a fost circulată pentru scurt timp de fluide
fierbinţi ce au produs silicifierea fragmentelor. Prin obturarea în timp a canalului de
circulatie a fluidelor ascendente s-au creat din nou conditii supracritice, favorizând o
nouă explozie, care s-a consumat în lărgirea diatremei în pre suprafaţă şi crearea în
zona marginală intruziunilor a unor fisuraţii de tip stockwerk (fig. 7.7.). Zonele silicifiate
în faza anterioară s-au rebrecifiat ca elemente heterolitice de megabrecii mature (fig.
7.8.).
Detaliile observabile azi atât la suprafaţă cât şi în subteran (fig. 7.6.)
sugerează că aceste structuri heterolitice se afundă înspre intruziunile magmatice la
diferite nivele în cadrul zăcămintelor de la Baia Mare.
135
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Fig. 7.8. - Fragment de megabrecie silicifiată formată în a doua fază de explozie magmatic-
hidrotermală, situat într-un context microbrecifiat (Marias, 1996).
Explicaţie: Imaginea reprezintă un detaliu marcat în fig 7.5.

Fig. 7.7. - Fisuraţii de tip stockwerk situate la marginea unei diatreme de explozie din flancul
sudic al filonului Ungarn (150), oriz. -350; c+230m, mineralizate ulterior cu pirită - cua - aur
- adular (zona albicioasă)- calcopirită - clorit (Marias, 1996).

Petrografic au fost identificate leucogabbro-uri porfirice ± cua ifere, andezite

cu hornblendă şi piroxeni, andezite cu piroxeni şi biotit, gresii cua oase, aleurite,
argilite de culoare neagră, corneene.
Fragmentele de roci sunt nesortate, angulare până la „pebble" (rotunde) în
general diametre mai mici de 1O cm dar şi megafragmente cu matrice hidrotermală
cu
(silice), vezi fig. 7.8 ..
Dintre mineralele metalice ale acestor structuri predomină pirita, urmată de
sfalerit. Mârza şi Marias, (1992) mentionează monazitul (fosfat de ceriu) în liantul
elementelor de brecie (1 %). În gener I. intruziunile care dezvoltă în zona apicală
structuri explozive sunt puternic fisurate „tip stockwerk" (fig. 7.7.).
Rocile din coloana de explozie s-au sfărmat fie cu o fragmentare completă şi
rotită (fig. 7.9.), fie nerotită (fig. 7.10.) mai ales în zona marginală a diatremelor (fig.
7.11.).
Datele de teren din flancul nordic al filonului Ungarn (150) arată că la
orizontul -350 (c+230m), (fig. 4.16.), suntem de asemenea în partea apicală a unei
structuri intruzive de mare profunzime care se dezvoltă sub nivelul orizontului în Fig. 7.9. - Elemente heterolite pebble, cimentate cu material sedimentar fin granulat în
discuţie. momentul exploziei (filon Ungarn (150), flanc nordic, oriz. -350m; c+230m), (Marias, 1996).

136 137
 Francisc MARIAS
Fig. 7.10. - Structură de explozie ratată de tip stockwerk fără rotirea elementelor (Filon
Ungarn (150), flanc nordic; oriz. -350, c+230m, m.l. 360), (Marias, 1996)
Explicaţie: Prin eliminarea cimentului microbrecifiat marginile pieselor învecinate se îmbină perfect.
Fig. 7.11. - Contactul net al diatremei de explozie magmatic - hidrotermală cu formaţiunile
sedimentare flişoide negre de vârstă sarmaţiană (Filon Ungarn (150); extremitatea flancului
nordic, oriz. -350; c+230m) (Marias, 1996)
Explicaţie: Linia dreaptă a contactului sugerează caracterul violent, percusiv al exploziei.
138
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Structurile de tip „breccia dyke" intruzive sunt mult mai frecvente deşi au
„mecanisme" de formare identice cu cele ale coloanelor de tip „breccia pipe". Spre
deosebire de acestea, prezintă extinderi mai mari pe direcţie, având lungimi între 5 -
150 m şi grosimi foarte mici (0,2 - 8 m) (fig. 7 .12.), dispunându-se discontinuu pe
direcţii NNE (Marias, 1993).
Fig. 7.12. -Structură de breccia dyke intruzivă nemineralizată, situată în flancul estic al
filonului Ungarn -150N, oriz. --400, c+180m (Marias, 1996).
Explicaţie: se observă contactul neregulat dar net al breciei cu formaţiunea sarmaţiană de culoare
neagră. Înclinarea sili-ului de brecie (fig. 7.3.) este uşor discordantă faţă de căderea stratificaţiei; piluga
metalică este fixată în peretele estic al galeriei direcţionale.
De cele mai multe ori mineralizaţia filoniană este ulterioară şi se „ataşează" în
flancul estic sau vestic al acestor structuri.
Toate structurile explozive amintite apa in etapei ascensionale a magmatismului
subsecvent tardiv; ascensiunea magmei de-a lungul canalelor structurale preferate a
întâlnit variate condiţii geodinamice favorabile producerii exploziilor, dovadă frecvenţa
lor relativ mare în aria districtului minier Baia Mare. Dacă extinderea pe verticală a
unei structuri de tip „pipe" depinde de dimensiunea plumului de magmă, a cap-gazului
şi caracteristicile de fisurare ale rocii gazdă (Perry, 1961), pentru structurile de tip
dyke intrusive putem propune modelul lui Mitcham, (1974) frecvent observat în
operatiunile de cartare. Astfel, în cazul unor deplasări rapide ale unor falii multiplan,
meca ismul are efectul unei „sărituri", cu consecinţă în crearea unui vacuum uriaş.
Datorită diferenţei de presiune dintre fisură şi pereţii ei - în compartimentul astfel
dilatat - vor rezulta violente explozii ale rocilor din pereţi şi din coperişul deschizăturii.
139
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Mecanismul acesta este întrucâtva asemănător cu cel propus şi în fig. 6.11„

Inversarea sensului mişcării din figura menţionată - aceasta putând avea o oarecare
ciclicitate - poate fluidiza elementele de brecie, le poate rotunji prin frecare şi uzură.
În acest fel au rezultat structuri de tip „pebble dyke breccia" (fig. 7.13.: A, B, C).
Formându-se la început un gol sau un complex de goluri conform mecanismului
A schiţat în figurile mai sus amintite, acestea au continuat să rămână structuri rupturale
deschise foarte atractive pentru fluide.
Prezenţa fluidelor în interiorul fracturilor a ajutat la „şlefuirea", respectiv la
rotunjirea elementelor de brecie, prin suspenia pe care o crează fluidul împreună cu
materialul mărunt rezultat din aceste forfecări paraciclice.
Pe traseul fracturilor F3 corpurile de „pebble dyke breccia" prezintă dimensiuni
de 15 - 25 m, discontinui şi variabile ca grosimi şi formă. Pe megafantele F4 aceste
corpuri prezintă o frecvenţă mai mare şi dimensiuni mai mari (50 - 100 m), şi grosimi
de până la 2,5 m, adesea cu elementele de brecie metasomatizate parţial sau total,
cu diferite stadii de mineralizatie.
Înspre suprafaţă, în placa andezitică aceste structuri au dimensiuni şi mai
mari, 100 - 150 m lungime iar la orizontul Varvara (c+ 753m) ele au prefigurat
viitoarele aliniamente filoniene la nivelul catenei andezitice.
B

7.2.2. - Sinterele silicioase - condiţii de apariţie, semnificaţii

C
Fig. 7.13. - Fragmente de mineralizaţii filoniene care au fost iniţial structuri de tip „pebble
dyke breccia", ulterior metasomatizate sau cu borduri şi ciment de mineralizaţie.
Explicaţie: A. Filon Gheorghe (90) N, oriz.-400, c+180m; B. Filon Ramură Vest (60), oriz.-400, c+180m;
C. Filon Gutin (20) oriz.-350, c+230m.
În secţiunea anterioară s-a arătat că anumite structuri magmatic-hidrotermale
de tip „breccia pipe" au fost circulate de fluide imediat după formarea lor.
Posibilităţile de circulaţie a fluidelor fierbinţi - prin aceste structuri explozive
de „ventilaţie hidrotermală" - până la suprafaţă, este dată de prezenţa în vecinătatea
flancului nordic al diatremei din fig. 7.5. a unui rest de sinter silicios erodat,
reprezentând un sistem hidrotermal premetalogenetic, fosil, de tip erupţie geizeriană.
Aceste resturi fosile se constituie azi în ceea ce localnicii numesc „pietre", de exemplu
Piatra Malnaş (fig. 7.14.), reprezentând forme pozitive, abrupte de relief. Produsele
provenite din erupţii hidrotermale au fost recunoscute în ultimele decenii ca având o
frecvenţă însemnată atât în zone vulcanice stinse cât şi active. Astfel de structuri au
fost descrise printre alţii de White, (1955) la Lake City, Colorado, sau Lloyd, (1959) la
Waiotapu în Noua Zeelandă.
Mai recent, despre erupţiile hidrotermale actuale au scris Muffier et al., (1971)
la Yellowstone, Lloyd şi Keam, (1976) la Waimangu (Noua Zeelandă).
Deşi există mai multe nuanţări asupra termenului de erupţie hidrotermală, noi
îl folosim în sensul definit de Lloyd, (1959) şi Hedenquist şi Henley, (1985a), care au
în vedere deversarea violentă, intermitentă, a fluidelor la suprafaţa sistemului printr-o
activitate de tip geizer, şi ulterior, prin izvoare fierbinţi; în acest fel a apărut - post-
eveniment exploziv- primul sistem geotermal activ la începutul Pliocenului în zona
Baia Mare.

140 141
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

pentru ansamblul zonei Cavnic de 350 m reiese că adâncimea actuală de apariţie a

fluidelor se află în jurul valorii de 850m, respectiv: 1200 - 350 = 850 m sub nivelul
actual al reliefului, deci cu cca 150 m sub nivelul ultimului orizont al minei Bolduţ
(c+80m). Aceasta corespunde aproximativ cu diferenţa dintre cota suprafeţei actuale
din fig. 7.5. (850 m) şi orizontul -450 (c+130m), unde această coloană a fost
cercetată. Evident, această structură coboară şi sub nivelul c+130m.
Temperaturile amintite mai sus corespund momentului paroxismal al erupţiei
hidrotermale, aceasta continuând ulterior printr-o activitate explozivă intermitentă de
tip geizer.

PIATRA MALNAŞ

Fig. 7 .14. - Rest fosil de sistem hidrotermal premetalogenetic: Piatra Mal naş de la suprafaţa o C:)
zăcământului Bolduţ. ,.
Sinterele silicioase din zona Cavnic (Piatra Malnaş, Piatra Oanţei) şi nu
numai (vezi secţiunea 4.2.2.E.), alcătuiesc faţă de relieful înconjurător proeminenţe de
/
1O - 20m şi ar putea constitui viitoare obiective de interes geoturistic, deci ar trebui //
protejate de distrugere.
/ / / ........"" / r i/ .,.,
........
........ /
Cel prezentat în fig. 7.14. are o formă neregulată cu dimensiuni ale plăcii de
silice de 200/100 m (fig. 7.15.).
Resturile de sinter din figura de mai sus se prezintă sub forma unor mase
compacte de silice albicioasă, criptocristalină, cavernoasă în care caz cua ul
/'
_,,./.,,
/
/
/
/ ·
6'
/,,,.->
..........

/
·/
//
/
formează mase compacte cu aspect rugos, uneori cu geode unde cua ul este adesea /
. ,o•. 1
larg cristalizat.
Înspre masa bazală a sinterului se recunosc fragmente rotunjite sau angulare
de tufuri (C!>=1 - 3 - 5cm).
Din examinarea valorilor de temperatură obţinute pe silicea criptocristalină Fig. 7 .15. - Contururile fragmentelor de sinter rămase după eroziunea cuaternară de la Piatra
(calcedonie) şi cua (Manilici şi Aurelia Dumitrescu, 1975; 1976*) şi transpuse în fig. Malnaş (Marias, 1996).
7 .15. putem trage unele concluzii asupra condiţiilor de depunere şi a adâncimii la care Explicaţie: Cu linie întreruptă - direcţia fisuraţiilor; cifrele reprezintă temperaturile de depunere de la
baza şi suprafaţa sinterului (Manilici şi Aurelia Dumitrescu, 1975).
a intervenit fierberea (depresurizarea) fluidelor ascendente în stadiile de început ale
metalogenezei.
Dovezi în acest sens sunt fragmentele mecanice de calcedonie din baza
Astfel, din examinarea datelor obţinute din zona bazală a sinterului reiese că
aceasta a început să se depună la cca 250 ° C - 300 ° C . Transpunând valorile de sinterului, cimentate ulterior cu silice mai nouă. Baza sinterului credem că trece înspre
temperatură şi apreciind salinitatea fluidelor la cca 3% echiv. NaCI, pe profilul termic adâncime - în zona bazală a plăcii andezitice în silicifieri şi sisteme de fisuraţie de tip
stockwerk umplute cu calcedonie.
al lui Haas (1971 - tabelul nr. 10), reiese că adâncimea de apariţie a acestor fluide
responsabile totodată de formarea structurii de „breccia pipe" din fig. 7.5., ar fi în jurul
valorii de 1200 m sub nivelul paleoreliefului. Având în vedere eroziunea calculată
142 143
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

°
Tabelul nr. 1O unor veniri succesive de fluide fierbinţi cu temperaturi de peste 100 C . Probabil în
Profil termic pentru soluţii de NaCI - H20 de compoziţie selectată între 2 şi 15% echiv. NaCI timp, formarea etapelor finale ale sinterului a coincis cu debutul proceselor
cu presiunea corespunzătoare de vapori şi densitate (Haas, 1971) metalogenetice din adâncime.
H20 cu 2% echiv. NaCI H20 cu 5% echiv. NaCI H20 cu 10% echiv. NaCI H20 cu 15% echiv. NaCI
T
.Adâncirre p li .Adâncirre p li .Adâncirre p li .Adâncirre p li
(·c) (bari) (q/cm3l (barîi (g/cm 3) (baril Tatcm3l (baril (o/cmJ)
(m) (m) (ml (ml
Îb 0,0 1,0 0,972 0,0 1,0 0,992 0,0 1,0 1,027 0,0 1,0 1,063
90 -3,3 0,7 0,979 -3,4 0,7 1,000 -3,5 0,7 1,035 -3,7 0,6 1,072
100 -0,1 1,0 0,972 0,3 1,0 0,993 -0,7 0,9 1,029 -1,0 0,9 1,065
110 4,2 1,4 0,965 3,9 1,4 0,986 3,2 1,3 1,022 2,6 1,3 1,059
120 10,0 2,0 0,957 9,4 1,9 0,978 8,4 1,9 1,014 7,3 1,8 1,051
130 17,6 2,7 0,949 16,7 2,6 0,970 15,2 2,5 1,007 13,6 2,4 1,044
140 27,3 3,6 0,941 26,1 3,5 0,962 23,8 3,4 0,999 21,6 3,2 1,036
150 39,7 4,7 0,932 37,9 4,6 0,953 34,8 4,4 0,990 31,7 4,3 1,028
160 55,1 6,1 0,922 52,7 6,0 0,944 48,5 5,8 0,982 44,3 5,5 1,020
170 74,3 7,8 0,913 71,0 7,7 0,935 65,6 7,4 0,973 59,9 7,1 1,011
180 97,7 9,9 0,902 93,4 9,7 0,925 86,2 9,4 0,963 79,0 9,0 1,002
190 126,0 12,4 0,892 120,5 12,2 0,915 111,3 11,7 0,954 102,0 11,2 0,993
200 160,1 15,4 0,881 153,1 15,1 0,904 141,4 14,5 0,944 129,6 13,9 0,984
210 200,8 18,9 0,869 191,9 18,5 0,893 177,2 17,8 0,934 162,4 17,0 0,974
220 248,9 22,9 0,857 237,8 22,5 0,882 219,4 21,7 0,923 201,1 20,7 0,964
230 305,5 27,7 0,845 291,7 27,1 0,870 269,0 26,1 0,912 246,4 25,0 0,954
240 .71,7 33,1 0,831 354,7 32,5 0,857 326,7 31,2 0,901 299,1 29,9 0,944
250 448,6 39,3 0,817 427,8 38,6 0,844 393,6 37,1 0,889 360,1 35,5 0,933
260 537,8 46,4 0,803 512,3 45,5 0,830 470,7 43,8 0,879 430,2 41,9 0,922
270 640,5 54,4 0,787 609,6 53,3 0,816 559,3 51,3 0,863 510,5 49,1 0,910
280 758,7 63,4 0,77' 721,2 62,2 0,801 660,6 59,9 0,850 602,1 57,2 0,899
290 894,3 73,6 0,753 849,0 72,1 0,784 776,0 69,4 0,835 706,1 66,3 0,887
300 1049,0 84,9 0,734 994,9 83,2 0,767 907,3 80,0 0,820 823,8 76,5 0,874
Fig. 7.16. - Restul de sinter silicios de la Pietriceaua Oanţei, versant stâng, valea Merchiului
310 1227,2 97,5 0,714 1161,3 95,6 0,748 1056,2 91,9 0,804 956,8 87,8 0,861 (Marias, 1996).
320 1430,7 111,5 0,691 1351,1 109,3 0,727 1225,3 119,1 0,787 1106,7 100,3 0,847
330 1664,3 127,1 0,666 1567,8 124,5 0,704 1416,3 119,1 0,768 1275,3 114,2 0,832
Î b : 100,3 ° C To = 100,9° C Îb -101,9 ° C r. - 103,2•c Observaţiile asupra sinterului de la Pietriceaua Oanţei, situată deasupra
zăcământului Roata (fig. 7.16.), arată că formarea acestuia s-a realizat într-un interval
Examenul microscopic al secţiunilor subţir, şi lustruite arată că sinterele sunt mai restrâns d e temperatură cuprins între 110 ° C - 283 ° C . În fiecare probă s-a
alcătuite din cuart criptogranular cu dimensiuni ale granulelor variind între 0,004 - 0,5 remarcat un singur proces de depunere la aceeaşi temperatură, până când a
mm, asociat sporadic cu pirită sub formă de cristale idiomorfe. intervenit distrugerea sistemului.
Pe unele fragmente de material tufogen antrenate în etapele explozive din Din cele prezentate reiese că regimul termic de formare a sinterelor silicioase
zona bazală a sinterului se observă procese de sericitizare destul de avansate. O altă din cele două structuri mineralizate de la Cavnic a fost diferit; la Piatra Malnaş suntem
dovadă a caracterului premetalogenetic al exploziilor geotermale de la Cavnic o în prezenţa unei explozii magmatic - hidrotermale cu temperaturi de d ebut de 300 ° C ,
constituie prezenţa predominantă a foliaţiei de fracturare F4 (NNE-SSV), continuându-se cu un stadiu de tip izvor fierbinte, în care apa fierbea la peste 100 ° C .
caracteristică megafantelor de extensie mineralizate ulterior acestor explozii. Sinterul de la Pietriceaua Oanţei a rămas la nivel de izvor fierbinte, dovadă
Fisurile de tip F4 sunt umplute cu cuarţ din perioadele de activitate liniştită de lipsa elementelor de brecie hidrotermală, dar cu o activitate lungă în timp, cu valori de
tip izvoare fierbinţi; acestea nu prezintă extincţie ondulatorie deci nu au fost supuse temperatură ale fluidelor deversate de cca 200 ° C . Actualmente în vecinătatea acestor
unor eforturi tectonice. S-au observat şi cazuri de supracreştere în care granulele de structuri sunt izvoare minerale sulfuroase „reci", cu debite interesante pentru o
cuarţ, cu sau fără extincţie, sunt acoperite de calce d onie sau cuarţ cu extincţii eventuală valorificare terapeutică.
ondulatorii accentuate. Ambele ocurenţe, alături de structurile brecioase de tip „pipe" sau „d yke" din
Pe măsura „îmbătrânirii" sinterului temperatura fluidelor a scăzut din ce în ce adâncime, reprezintă structuri fosile ale unor vechi sisteme geotermale cvasisincrone
mai mult. Apariţia pe majoritatea probelor a câte două intervale de cristalizare (fig. mineralizaţiilor filoniene din subteran, similare cu cele active azi în diferite regiuni ale
7.15.) arată că formarea sinterului s-a realizat într-o perioadă lungă de timp pe seama globului (de exemplu, insula Jawa din Indonezia, Filipine, Chile, etc).
144 145
 Francisc MARIAS
În general, dovezile care susţin o legătură între activitatea geotermală şi
mineralizaţia metalică, în special a metalelor preţioase continuă să se acumuleze, atât
prin cercetarea efectuată pe sisteme geotermale active (Henley şi Elis, 1983; Bogie şi
Lawless, 1987; White, 1981; White şi Heropouls, 1983), cât şi prin studiile referitoare la
zăcămintele de metale preţioase provenite din medii de izvoare fierbinţi: Weisberg et al.,
(1979); Bergerşi Eimon, (1983); Silberman, (1982); Nelson şi Giles, (1985), etc ..
Conţinuturile în elemente preţioase ale sinterelor silicioase de la Piatra
Malnaş variază: 0,2- 0,6 g/t Au şi 4,4-12,6 g/t Ag.
Structura de erupţie magmatic - hidrotermală este singulară la Cavnic şi a
fost evidenţiată ca atare pentru prima oară de Marias (1996A). Alţi autori au
considerat aceste structuri, fie „cuarţite secundare" (Doina Russo, 1972), fie ,,fenomene
de silicifiere" (Manilici şi Aurelia Dumitrescu, 1975; 1976), necunoscându-se la acea
dată structura de adâncime a canalului de „ventilaţie hidrotermală" şi raporturile
acesteia cu mineralizaţia filoniană.
Noi le considerăm sintere silicioase, apa inând unor sisteme geotermale
active încă la începutul Pliocenului.
Aceste sisteme .de ventilaţie" au făcut ca evoluţia ulterioară a proceselor
metalogenetice să se desfăşoare ca sisteme predominant deschise, favorizându-se
astfel o evoluţie mai complexă a chimismului fluidelor ce a favorizat precipitarea unei
mari varietăţi de asociaţii paragenetice de minerale. Evident că nu în toate zonele de
apariţie a sinterelor putem presupune erupţii hidrotermale şi nu în toate cazurile
aceste sintere se află la actualul nivel de eroziune, deasupra unor izvoare fierbinti.
Întâmplător la Cavnic în subteran pe verticala plăcii de silice apar izvoare fierbinţi de
saramuri metalice (filonul Terezia, c+130m).
Ele s-au conservat în funcţie de condiţiile de paleorelief şi de mărimea iniţială
a plăcii silicioase, fiind în multe cazuri conservate la distanţă faţă de vechile guri de
evacuare, actualmente complet erodate.
Activitatea de început a exploataţiei miniere Şuior s-a desfăşurat la suprafaţă
în carieră, tocmai pe o astfel de „rădăcină" de tip „breccia dyke" bogată în aur, aflată
în zona subiacentă „paleoplăcii de silice" complet erodată - spre deosebire de situaţia
de la Cavnic, unde este prezent încă un rest de sinter silicios (fig. 7.14.).
146
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
CAP. 8. -ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA FLUIDELOR FORMATOARE DE
MINEREURI
Întrucât apa este constituentul predominant al fluidelor formatoare de
minereuri, o cunoaştere a originii sale este fundamentală oricărei teorii de formare a
minereurilor. În acest sens, alţi parametri ai soluţiei furnizează de asemenea dovezi
importante; spre exemplu, variaţiile de săruri şi gaze dizolvate ne spun în principal
despre istoria P - T a soluţiei şi eventual, despre tipurile de roci cu care fluidul a venit
în contact. Sursa ultimă a apei - obiect al acestui capitol - poate fi descifrată numai
studiind unii parametri geochimici, bazaţi pe înseşi moleculele de apă. Analizele de
izotopi stabili furnizează exact un astfel de parametru, deoarece apele naturale au
origini diverse şi prezintă diferenţe sistematice în conţinutul lor de deuteriu (D) şi
izotopi grei 18 0 . Pentru a aplica aceste tehnici la zăcămintele de minereuri trebuie
întâi să înţelegem variaţiile izotopice naturale în diverse ape care ar putea să fie
implicate în depunerea unui minereu, apoi trebuie să aflăm un mod de a determina
compoziţia izotopică a fluidului care a format un anume zăcământ, motiv pentru care
abordăm subcapitolul de mai jos.
8.1. - Geochimia izotopilor stabili - intoducere în problematică, reguli,
sistematică, rationamente
I
Discuţia aceasta nu este menită să reprezinte o exhaustivă trecere în revistă
a literaturii asupra acestui subiect. Abordarea aceasta o facem totuşi pentru a ilustra
importanţa dovezilor izotopice asupra apelor formatoare de minereuri, altele decât
apa magmatică primară.
Multe din procesele chimice şi fizice care au loc în natură sunt însoţite de
fracţionări izotopice ale elementelor mai uşoare: 02, H2, D. Dezvoltarea spectrometriei
de masă de mare precizie (Nier, 1947, 1950; McKinney et al., 1950; Craig, 1953;
1957) şi a procedeelor meticuloase de preparare a probelor (Taylor, 1979), a făcut
posibilă măsurarea cu acurateţe a variaţiilor abundenţelor izotopice ale oxigenului,
hidrogenului, carbonului şi sulfului, cu o precizie de > 0,01 - 0,02%0. Cu aceste
îmbunătăţiri în instrumentaţie a existat o vastă expansine în aplicarea geochimiei
izotopilor stabili la problemele geologice în general şi la geneza zăcămintelor în
special.
Studii de fracţionare a izotopilor oxigenului, de exemplu, au fost aplicate la
probleme de paleotemperaturi înregistrate în cochilii carbonatice (Urey et al., 1951),
probleme hidrogeologice, meteorologice, glaciologice şi oceanografice (Epstein şi
Mayeda, 1953; Epstein şi Sharp, 1959; Craig, 1961), precum şi la probleme ce implică
originea rocilor magmatice, metamorfice şi a zăcămintelor hidrotermale (Clayton şi
Epstein, 1958; Engel et al., 1958; Taylor şi Epstein, 1962a; b; 1963; Taylor; (1973;
147
 Francisc MARIAS DISTRICTULUIMINIERBAIAMARE,UNMODELBAZATPESISTEMULHIDROTERMAL
METALOGENEZA CAVNIC(MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

1979), etc„ După Manualului Lange de Chimie (Dean, 1979 - cf. Field şi Fifarek, au fost coroborate prin studii ulterioare de laborator asupra mineralelor, lichidelor şi
1986) abundenţa relativă de izotopi stabili ai oxigenului, hidrogenului, carbonului şi gazelor naturale.
sulfului sunt: Factorul de fracţionare izotopică (a) dintre doi componenţi, A şi B, este egal
16 17 18 cu cuantumul raportului dintre izotopul uşor şi cel greu. Mai mult, în condiţii de
O = 99,759%; O = 0,037%; O = 0,204%; echilibru, factorul de fracţionare şi cuantumul raportului este raportat la constanta de
8 8 8

1 2
echilibru (K) a schimbului de izotopi, după cum urmează:
H = 99,98%; H = D = 0,015%; R
1 1 a A-B = A = K 1 / n ' (2)
RB
12 13
C = 98,892%; C = 1,108%;
6 6 în care n este numărul maxim de izotopi schimbabili în oricare dintre
componenţi. Acest lucru nu este valabil pentru K la componenţii hidrogenului, sau la
S = 95,000%; S = 0,76%; S = 4,22%; S = 0,014%. doi sau mai mulţi izotopi ai unui element care nu ocupă poziţie moleculară
16 16 16 16 echivalentă. Deoarece măsurătorile instrumentale ale abundenţei izotopilor stabili se
Cu toate că aceste abundenţe nu sunt cunoscute la preciziile subînţelese, raportează ca valoare delta (8) în promile şi mai rar ca raport (R), trebuie utilizaţi alţi
aceste variaţii nu sunt importante deoarece o precizie de 0,02%0 sau mai mare, se factori pentru echivalarea acestor deviaţii de la standard (8 %o) la factorul de
obţine de obicei din analiza bazată pe măsurători comparative ale raportului de izotopi fracţionare (a). Interdependenţa este dată de relaţia:
grei cu o probă standard. Analizele se fac cu un spectrometru cu gaz şi este nevoie RA 1+ 8AO/OO/1000 = 1000 + 8Ao/OO (3) I

ca elementele izotopice măsurate în proba standard şi în cea efectivă să fie convertite
cantitativ într-un gaz (carbonul şi oxigenul în CO2, hidrogenul în H2 şi sulful în SO 2). în
funcţie de elementul luat în considerare, înregistrarea instrumentală arată o
comparare a raportului dintre proba propriu-zisă şi cea standard: D/H, 1 3 c / 1 2 c ,
18 0 /160 şi 34 S/32 S . Diferenţele dintre rapoartele probei analizate (Rx ) şi cele ale probei
standard (Rs) sunt exprimate în mod normal ca deviaţii dintre valorile standard prin
valorile delta (8), în pă i pe mie (promile sau %o), dat de ecuaţia de mai jos:
8 x [%o] = (Rx _ Rs) • 10 3 = (Rx _ 1) • 103, (1)
Rs Rs Rs
Valorile pozitive sau negative pentru delta reprezintă îmbogăţirea sau
sărăcirea în izotopul greu (D, 13C , 18 0 , sau 34 S ) din probă, comparativ cu proba
standard. Probele convenţionale standard sunt nişte belemniţi din formaţiunile
cretacice Pee Dee Belemnites (PDB) pentru carbon, Standard Mean Ocean Water
(SMOW) pentru hidrogen şi oxigen şi troilitul din meteoriul de la Canyon Diablo (CD)
pentru sulf. Toate standardele au O promile, prin definiţie (ecuaţia (1)).
Fracţionări izotopice
Izotopii unui element pot fi fracţionaţi în timpul reacţiilor de echilibru, reacţii
0.A-B = =
Rs 1+ 8so,ool 1000 1000 + 800100
care derivă din ecuaţiile (1) şi (2).
Efectele izotopice deduse din investigaţii experimentale şi teoretice sunt în
general raportate în termeni ai factorului de fracţionare. Valo ile lui a sunt apropiate
de unitate şi de regulă variază de la 1-0,00X la 1+0,00X. ln contrast cu aceasta,
efectele izotopice obţinute din studii aplicate pe minerale şi roci sunt în general
raportate ca valori (Li), care reprezintă diferenţa între valoarea delta - în promile - a
celor două faze (sfalerit - galenă, spre exemplu). Valorile ( ) pot fi determinate simplu
din inspectarea datelor analitice (date ca valori 8%0) şi sunt similare cu valorile
derivate din transformarea logaritmică a factorilor de fracţionare, ca cel furnizat de
aproximarea:
A 8 = 8//oo -8//oo = 1000lna A-e, (4),
unde A şi B pot fi pirită - galenă; galenă - sfalerit etc, în cazul izotopilor
sulfului.
Erorile introduse de ecuaţia (4) devin semnificative, în comparaţie cu deviaţia
(±0,2°/oo sau mai mult), numai când valoarea delta depăşeşte 10 promile şi
componenţii valorilor delta devin distribuiţi asimetric faţă de standardul de referinţă
(0%o). Considerând cele de mai sus, ecuaţia:
32
SO + S = SO +H S (5)
32
34 34

care însoţesc procesele chimice şi fizice de origine biogenă sau anorganică. Efectele 2 2 2 I I

fracţionării sunt în general direct propo ionale cu diferenţa de masă dintre izotopii reprezintă echilibrul reacţiei de schimb al izotopilor pentru 32 S şi 34 S între
speciei şi invers propo ionale cu temperatura. Reacţiile de schimb izotopice sunt fazele gazoase de dioxid de sulf şi hidrogen sulfurat.
probabil cele mai importante şi multe din primele predicţii ale fracţionărilor din teorie Din ecuaţiile (1), (2) şi (3) rezultă că:
148 149
 Francisc MARIAS
1000+8 34 S so [%o]
-
(6)
2
- 1000 + 8 34 S H s [%o]'
2
iar din ecuaţia (4) rezultă că:
so, ",s = 8 34S 50 [%o ] - 8 34S",s [%o]= 1000lna 50 ",s , (7)
2 2
Factorul de echilibru al fracţiunilor pentru această ecuaţie are valoarea de
1,0339 la temperatura de 100 ° C , respectiv 1,0074 la temperatura de 500 ° C , în funcţie
de ecuaţia pentru echilibrul SO2-H2S dată de Ohmoto şi Rye (1979, p.516). Valorile
echivalente cu 1000lna (şi /1 vezi ecuaţia (7)) sunt: 33,3%0 la temperatura de 100 ° c şi
respectiv 7,4%0 la temperatura de 500 ° C .
Cu alte cuvinte, în condiţii de echilibru SO2 este îmbogăţit în izotopi grei 34S,
cu 33,3 şi respectiv 7,4%0 comparativ cu H2S coexistent la temperaturile menţionate.
Transcriind ecuaţia (5) în termeni de 32S şi 34S, specii izotopice ale SO2 şi
H2S, factorul de fracţionare asociat va creşte la 1,0678 la temperatura de 100 ° C ,
respectiv 1,0148 la temperatura de 500 ° C (cf. Field şi Fifareck, 1986). Deci, aşa cum
s-a stabilit mai sus, efectul de fracţionare se raportează direct la diferenţa de masă
dintre izotopii specifici implicaţi şi invers la temperatură.
Totuşi o mică parte de fracţionări dintre fazele coexistente ale grupărilor
minerale care s-au format la temperaturi similare, cum ar fi variante ale 834S pentru
sulfuri sau 8180 pentru silicaţi, se raportează la diferite fo e ale legăturilor metal-sulf
sau metal-oxigen (Bachinski, 1969; O'Neil, 1977, 1979). Izotopul greu este concentrat
preferenţial (îmbogăţit) în acea fază în care legăturile amintite sunt mai puternice.
Există trei domenii majore în care studiile izotopilor oxigenului pot avea
aplicaţii importante în investigaţiile asupra zăcămintelor hidrotermale. Acestea sunt:
G) determinarea temperaturilor de formare a mineralelor purtătoare de
oxigen (în principal silicaţi, carbonaţi. În legătură cu această
problemă este necesar ca elementul izotopic să fie geologic comun şi
ca factorii de fracţionare pentru izotopii a două sau mai multe faze să
fie cunoscuţi în acel interval de temperatură. Ecuaţiile de fracţionare
ale perechilor de reacţii izotopice pentru mulţi componenţi geologici
importanţi cu C, 02 şi S sunt prezentate de Field şi Fifareck, (1986),
precum şi în alte lucrări prezentate în anexa bibliografică.
Forma generală a acestor ecuaţii este:
1OOO Ina = a ( 1QB/Ţ2)+b
150
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
şi ne arată că efectul de fracţionare dat de 1000lna variază curbiliniu
cu inversul pătratului temperaturii (în ° K); coeficienţii a şi b reprezintă
panta, respectiv intersecţia acestor curbe.
Valorile pozitive sau negative ale lui 1OOO Ina (= valoare == /1) denotă
îmbogăţirea sau sărăcirea în f/oo] a izotopilor grei din primul membru
al perechii.
q> demonstrarea echilibrului sau a non-echilibrului, dintre mineralele
purtătoare de oxigen care coexistă într-o parageneză dată sau într-o
asociaţie paragenetică;
® informaţii despre originea, natura şi cantitatea de apă (fluid
hidrotermal) din care a fost format un ansamblu de minerale
purtătoare de oxigen (vezi 9.3.3.4.).
Analizele izotopilor oxigenului din carbonati sunt consemnate în două moduri
diferite şi anume:fie relativ la standardul original (PDB standard: 13c 112c = o 0112372
Craig, 1957), fie relativ la SMOW. Primul - după cum s-a amintit - este u standard
carbonatic dat de conţinutul de izotopi 180 în cochiliile belemnitilor dintr-un calcar de
vârstă cretacică din apropiere de Chicago.
. De a.semen:a analizele izotopice ale oxigenului din ape, silicaţi, oxizi, ca şi
din carbonaţi, sunt rn general raportate la scara în care apa oceanică medie are
valoarea zero. Acest fapt este convenabil întrucât apa oceanică este foarte constantă
în 180 , în acest se s fiind făcute mai multe analize (Epstein şi Mayeda, 1953).
A fost reţinut standardul apei oceanice prin definirea arbitrară a raportului
180/160 într-o apă oceanică medie standard (SMOW) ca fiind egal cu de 0,98473 ori
raportul 180 /160 al materialului grezos permian, originar din Potsdam şi analizat de
Silverman (1951 ).
pentru gresia de Potsdam, şi în
_ Aceas ă defi_niţie dă o_valoare 8 de +15,5%0
e enţa datele 1zotop1ce de oxigen obţinute pe roci şi minerale (exceptând carbonatii
drn SUA) au fost raportate la această scară.
Craig ( 1961) a definit SMOW ca fiind egal cu de 1008 ori raportul 1so 11so al
probei d referinţă nr.1 de la National Sureau of Standards din SUA.
ln principiu, oricare două materiale care contin oxigen şi care coexistă în mod
obişnuit în natură reprezintă un posibil geotermom tru cu izotopi ai oxigenului sau
deuteriului.
În general în toate cazurile probele trebuie să satisfacă următoarele cerinte:
1. ele trebuie fie să se formeze împreună în acelaşi moment metaloge�etic
fie să se echilibreze izotopic una pe alta, lucru de care s-a tinut cont î
prelevarea probelor pe toate cele şapte momente metalogenetice
evidenţiate la Cavnic;
2. în domeniul de temperatură de interes, factorul de fractionare izotopică a
oxigenului la echilibru trebuie să prezinte variaţii de te�peratură regulate
care sunt suficient de mari pentru a fi măsurabile cu uşurinţă; factorul de
151
 Francisc MARIAS
fractionare a este definit ca raportul 18 0 /16 0 dintr-o specie chimică (un
min ral) împărţit prin cel din cealaltă specie chimică (alt mineral).
Conform schimbului CO2-H2O discutat de Compston şi Epstein (1959):
0
½CO1( g) + H 2O / ½CO1( g) + H 2O /1j ;
factorul de fracţionare (a) este aproape identic cu constanta de echilibru
(K) dacă reacţia de schimb este scrisă cu astfel de coeficienţi
stoechiometrici încât numai un atom este schimbat.
În schimbul CO2-H2S discutat mai sus se obţine constanta de echilibru, K:
rco1sr'2 rH 20 16 ] = (1so1 16 0 )co . Apele magmatice - sunt relativ uniforme în ce priveşte raportul 8 1 8 0 , cu
K= r 2 2
iar K = a
[co1 6 r ' 2 [H 0 1s] (1so1 16 0 1 20 ,
2
Pentru detalii pot fi consultate lucrările autorilor citaţi în această secţiune
a cărtii.
3. echilibrul trebuie să fi fost ,,Îngheţat" pentru ambele probe la aceeaşi
temperatură, după care raporturile 18 0/1 60 trebuie să rămână nealterate
în restul timpului geologic până ce ele sunt analizate în laborator;
4. o calibrare de laborator a geotermometrului trebuie să fie făcută prin
sintetizarea sau echilibrarea celor două materiale între ele pe intervalul
de temperatură care este de interes.
După cum se vede trebuie cheltuit mult efort până când criteriile de mai sus
sunt demonstrate satisfăcător pentru o pereche dată de minerale purtătoare de
oxigen. Este unul din motivele pentru care aceste analize sunt foarte scumpe (câteva
mii de dolari o analiză) şi se execută numai în marile laboratoare specializate din
SUA, Canada, Franţa, Anglia, etc.
Analizele noastre pe cuarţ şi carbonaţi au fost executate în laboratoare!
BRGM - Orleans, Franţa, sub coordonarea colegului dr. Patrice Piantone. li
mulţumesc şi pe această cale, inclusiv pentru sugestiile oferite cu ocazia diferitelor
noastre întâlniri.
În prezent geotermometria izotopilor oxigenului este posibilă în intervalul
general de T cuprins între 300 ° - 800 ° C pentru cuarţ, calcit, feldspat alcalin, muscovit,
apă. În cursul următorilor ani va exista un număr mai mare de geotermometre cu
izotopi ai oxigenului care vor putea fi aplicate problemelor privind originea unui întreg
ansamblu de minerale.
Geotermometrele cu izotopi ai oxigenului au o largă aplicare în lume (mai
puţin în România) în domeniul zăcămintelor hidrotermale, deoarece fracţionările
izotopice sunt mai mari în !ntervalul 100 ° - 400 ° C decât la temperaturi mai înalte;
corespunzător, geotermometrele sunt mai sensibile în intervalul de temperatură
menţionat, unde sunt posibil de obţinut temperaturi de formare a mineralelor
hidrotermale până la ±5 ° C , dacă echilibrul este stabilit în mod obişnuit adică, dacă
152
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DN LUME
perechea de minerale s-a format în acelaşi moment metalogenetic I stadiu de
mineralizare (vezi 9.2.3.).
18Q/16 O ale
8.1.1. - Raporturi fluidelor din natură şi în diferite medii geologice
Valorile o calculate ale fluidelor apoase ipotetice, care coexistă cu diverse
ansambluri minerale magmatice, metamorfice şi hidrotermale, au fost date de Taylor
(1979).
Deşi există o împrăştiere şi totodată o suprapunere apreciabilă a datelor,
putem să facem următoarele generalizări:
valori o de 7,5 - 9,0%0. Termenul de apă magmatică primară (Primary
Magmatic Water, abreviat PMW) este definit întrucâtva arbitrar, la fel ca apa
calculată în echilibru cu roci eruptive normale la T 700 ° C . Valoarea oD
pentru PMW este de -60%0 şi s-a obţinut pentru apa originară dintr-o recentă
curgere submarină de bazalte din Hawaii (Moore, 1970).
Anumite valori foarte mici ale oD din unele roci magmatice, chiar -170%0
(pentru unele hornblende şi biotite din roci plutonice, Taylor, 1974b) pot fi
rezultatul schimbului de postcristalizare între intruziuni şi apele subterane
meteorice.
Un astfel de proces a produs magme cu conţinut redus de 18 0 , după cum
menţionează Forester şi Taylor, (1972); Friedman et al., (1964).
Dacă expansiunea fundului mării (în zone de rift) s-a desfăşurat cu viteza ei
actuală, atunci în timpul unui interval major al timpului geologic „apa
magmatică primară" ar putea proveni din argile, clorite şi mice reciclate, de
origine marină. Micele au în mod caracteristic valori oD = -50%0 şi -80%0,
datorită schimbului cu apele oceanice la temperaturi mici (Savin şi Epstein,
1970b; Magaritz şi Taylor, 1974, 1976)].
Apele geotermale - au adesea valori o similare celor ale apelor magmatice
dar câteva exemple sunt radical diferite. În aproape toate cazurile apa
fierbinte sau aburul arată o deplasare caracteristică a 18 0 spre valori mai
ridicate (peste 5,5%0) ca urmare a schimbului izotopic cu roci înconjurătoare,
magmatice sau carbonatice. ,,Alunecarea" poate fi de 1 sau 2%o.
Apele metamorfice - în special cele în contact cu metasedimente prezintă în
general conţinuturi 180 mai mari decât apele magmatice, între 10 - 14%0 dar
în marmore valorile sunt adesea mai mari: 17 - 24%0.
Apa oceanică - prezintă valori uniforme cuprinse între -0,5 la +0,5%o, cu
excepţia ariilor de salinitate foarte înaltă, sau foarte joasă (Epstein şi Mayeda,
1953). O astfel de excepţie este Marea Roşie, cu salinitate mărită datorită brines-
urilor de pe fundul mării (izvoare fierbin situate pe linii de falie şi care aportează
săruri metalice). Valorile 8 180 sunt aici de +2%o, iar valorile oD = 11 %o. Dacă în
153
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

decursul erelor geologice compoziţia apei de mare a fost constantă este lungă şi prin urmare mai slabă decât Si-O, cu toate că greutatea atomică a Al este
important de ştiut dacă apa de mare în sine a fost implicată în procesele de apropiată de cea a Si.
alterare hidrotermală sau în depunerea mineralizaţiilor (în zăcăminte de tip
Kuroko, spre exemplu). Tabelul nr. 11
Apele dulci - proaspete meteorice şi de suprafaţă, variază în general de la - Succesiunea mineralelor în ordinea tendinţei lor crescânde de a concentra 180
1O la -4%o deşi valori mult mai joase pot fi obţinute prin topirea zăpezii şi a în timpul schimbului izotopic de oxigen la echilibru
gheţii la latitudini mari sau altitudini mici (Epstein, 1959). Mineralul Valoarea 0 180
* Cuart 15,0
* * Dolomit 14,2
După cum se vede, media sau raportul 1 80 / 1 60 ale diverselor tipuri de ape Feldspat potasic, albit 13,0
diferă în mod distinct. Problema care se pune în cazul nostru este: dacă asemenea Calcit 12,8
Plagioclazi sadici 12,5
diferenţe pot să fie utilizate pentru a contura sursa fluidelor din care s-au format Plagioclazi calcici 11,5
zăcămintele minerale de la Baia Mare? Muscovit, paraqonit 11,3
Similaritatea multor ape geotermale cu apele magmatice ar părea că Augit, diopsid, orthooiroxeni 10,5
sugerează o relaţie genetică între cele două tipuri. Hornblende, sfen 10,0
Totuşi, oricare din apele geotermale pot atinge valori o din domeniul Olivin, zircon, apatit 9,5
magmatic, pur şi simplu venind în contact cu roci ignee aflate la temperaturile de Biotit 8,5
Clorit 8,0
cristalizare şi schimbând cu ele oxigen, de exemplu apele de la Wairakey (Noua Ilmenit 6,5
Zeelandă) sau saramurile geotermale de la Salton Sea (SUA), cf. Donaldson, (1986). Magnetit, hematit 4,5
Singura cerinţă în aceste cazuri este ca apa să fie în cantitate mult mai mică decât
cantitatea de rocă sau magmă cu care se face schimbul. Explicaţie: Lista mineralelor din tabelul nr. 11 a fost construită pe baza datelor de izotopi a
Cu alte cuvinte, roca ignee va fi aceea care controlează raportul 18 0/ 160 dintr- oxigenului obţinute de către: Taylor şi Epstein, (1962a, 1962b, 1963); Taylor et al., (1963); Clayton ş1
Epstein, (1958); Engel et al., (1958); Garlick, (1964); O'Neil şi Clayton, (1964); Northrup, (1964); Taylor
o cantitate de apă cu care se află în contact. et al., (1965); O'Neil şi Taylor, (1965, 1966).
De asemenea, uniformitatea în conţinutul izotopic al apelor magmatice este
rezultatul domeniului îngust de variaţie al 0 1 80 al fiecărui mineral specific magmatic Tot astfel la echilibru, magnetitul şi hematitul sunt mai puternic sărăcite în
din natură (v. tabelul nr. 11) precum şi al temperaturilor de cristalizare relativ 1so, fată de majoritatea silicaţilor, deoarece legăturile Fe-O sunt mult mai slabe decât
restrânse ale magmelor. Notând ordinea de creştere a conţinutului 1 80 într-o serie de legătu ile Si-O iar Fe are greutate atomică mult mai mare decât Si.
minerale magmatice dintr-un număr de ansambluri şi combinând aceste date cu Dacă fluidele vin în contact cu roci magmatice aflate la temperaturi mai mici
criteriile chimice şi petrografice pentru echilibru, s-a putut construi o succesiune bine {după ce s-au solidificat) ele vor prezenta valori 0180 mai mici.
definită a mineralelor purtătoare de oxigen, potrivit tendinţelor relative de a acumula De asemenea, cristalizarea fracţionată poate produce modificări radicale în
1 80 .
raporturile 0 1 80 ale diferenţiatelor magmatice târzii {Taylor şi Epstein, 1962b, 1963)
Această succesiune este redată în tabelul nr. 11; succesiunea de minerale iar dacă din asemenea tipuri de roci sunt derivate ape magmatice, acestea pot de
din tabel se corelează foarte bine cu chimismul cristalelor şi mineralelor implicate. Cu
asemenea să prezinte o largă variaţie 1 80 / 160 .
cât silicatul este mai înalt polimerizat, cu atât este mai mare tendinţa de a concentra
1so, excepţie făcând silicaţii purtători de OH, care constituie o problemă aparte. Apele metamorfice şi cele provenite din termometamorfism - pa ial, cazul
zăcământului Cavnic - sunt în general mai grele izotopic, deoarece ele au schimbat
Mineralele care concentrează 1 80 au lungimea legăturii cea mai mică şi prin
oxigen cu rocile care, ca sedimente, au pornit cu raporturi 1 80 / 160 mai înalte
urmare, oxigenul cel mai puternic legat. În lumina celor prezentate putem cu uşurinţă
{fig. 8.1.).
întelege de ce cuartul concentrează 1 80 raportat la alţi silicaţi (tabelul nr. 11 ); fiecare Metasedimetele retin ' continuturi
' de izotopi grei 180 în cursul
at m de oxigen din' cua este foarte puternic legat între cei doi at mi de siliciu iar
termometamorfismului deşi pare să existe o tendinţă a valorilor o ale rocilor
legăturile Si-O sunt cele mai puternice din structurile silicaţilor. ln alte minerale
metamorfice propriu-zise de a deveni tot mai mici cu creşterea gradului de
silicatice oxigenul este legat în parte de Al sau de alţi cationi: legătura Al-O este mai
metamorfism cf. Taylor şi Epstein, {1962b).
154 155
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

În orice caz, într-o arie dată se pot utiliza analize ale izotopilor de oxigen
pentru a face distincţia între un depozit mineral cu afinităţi ignee şi un altul, de origine
metamorfică atâta timp cât există diferenţe apreciabile în conţinutul 1ao între fluidele
asociate cu cele două tipuri de roci (fig. 8.1.). Abundenţa valorilor 8 180 în diferite
medii este redată în fig. 8.2 ..
În România, printre primele lucrări care abordează studiul unui zăcământ din
punctul de vedere mai sus enunţat sunt făcute de Szakacs şi Gaftoi, (1992)36 ;Marias
et al., 1995, 1996A, 2000; Alderton şi Fallick, (2000); Piantone et al., (1999). Accentul
pus în această trecere în revistă a fost dedicat exclusiv izotopilor stabili de oxigen,
carbon, sulf şi hidrogen.

SMOW o •so
-10 O +10 +20 +30 +40
Mediul
-20 Meteorite
Roci vulcanice
-40 Ultramafice
Bualte/gabrouri
Andezite/granodiorite
-60 Riolite/granite
Roci sedimentare
Apămagmati Silice
NOPAH Carbona�
CAVNIC Şist
Sulfaţi

I
Noduli Fe-Mn
-120 Depozite hidrotermale
Cordilieri
M6+M7 CAVNIC Cuarţ
-140 Carbonat
Sulfat
ă/rocă Masă vulcanică sulfuroasă
-160
Cuarţ
Carbonat
-180 , _ _ _ . . . . _ _ ......_ _ �_ ......_ - - - 1 , _ _ ..,___---1..._--1
Sulfat
-20 -15 -10 -5 O 5 10 15 20
18
8 0 (%o) Fig. 8.2. - Distribuţia 8 1 80 în mediile geologice (Field şi Fifareck, 1986).
Fig. 8.1. - Diagramă 8D - 8 1 80 cu domeniile de evoluţie a fluidelor meteorice care
interacţionează cu apa din unităţile sedimentare termometamorfice (devolatilizate) şi cu Celor dornici să obţină informaţii în plus şi mai laborioase, le putem
fluidele domeniului magmatic între 300 ° C şi 400 ° C, din zăcămintele Apalaşilor canadieni şi recomanda şi alte lucrări, citate în bibliografia acestui volum.
din SUA (după Nesbitt şi Muehlenbach, 1988) şi transpunerea stadiilor finale de la Cavnic [M6
- M1], Marias, (1996A).
8.2. - Raporturile 18 0/160 în zăcământul Cavnic
În concluzie, abundenţa izotopică a unui element poate servi la definirea Valorile izotopilor 180 au fost cercetate prin prelevarea de probe de cuart şi
mecanismului de formare a mediului termal, precum şi la stabilirea provenienţei carbonaţi, pe momente de evoluţie metalogenetică, atât de la mina Bolduţ, cât şi de la
rocilor, mineralelor şi fluidelor generatoare. mina Roata.
Azi literatura privind geochimia izotopilor stabili este voluminoasă şi mult
deasupra acestei treceri în revistă a problematicii. Cu toate că s-au întreprins multe 8.2.1. - Compoziţia izotopică 81 80 în cuarţul stadiilor de mineralizare
studii legate de aplicarea izotopilor stabili la depozitele minerale şi la elucidarea
problemelor de geneză a minereurilor, relativ puţine au fost dedicate în mod special şi Valorile 0 180 din cua ul momentelor metalogenetice de la Cavnic variază de
în detaliu sistemelor epitermale. la 6,7 la 11,1o/oo faţă de SMOW (tabelul nr. 12 şi fig. 8.3.). Pe ansamblul zăcământului

36 Rom. J. Min. Deposits, 75

156 157
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME

valorile 8 18O cua� [%o] variază cu mai puţin de 4,4%0 reprezentând un interval destul de
mare de echilibrare izotopică fluide-rocă şi deci, un interval relativ lung de
desfăşurare a metalogenezei similar cu alte zăcăminte epitermale din lume (fig. 8.5.).
Cuarţul este prezent în filoanele analizate (tabelul nr. 12) sub formă de
cristale euhedrale, dezvoltate în zonele distensionale ale fracturilor filoniene; în
general, sunt albicioase atestând un conţinut bogat în incluziuni bifazice.
818O cua� sunt sensibil egale; dacă pentru orizontul +130m fluidele primului moment de
mineralizare au valori de +8,9%o, pentru momentul final al fierberii (retrograde), [Ms],
acestea s-au îmbogăţit doar cu 0,2%0 în izotopi grei 180 la orizontul +180m. Aceasta
înseamnă că întregul proces metalogenetic pe intervalul M1 --+ M2 --+ M3 --+ Ms s-a
desfăşurat la temperaturi relativ constante, din aceleaşi fluide magmatice echilibrate
izotopic cu rocile corpului intruziv din vecinătatea filonului din care au fost exolvite,
(fig. 4.16.).

'
Tabelul nr. 12
Valorile 8 180 (SMOW) ale
cua ului şi fluidului hidrotermal din zăcământul Cavnic (8 = Bolduţ, M7
R = Roata), Baia Mare (România), pe momente de evoluţie metalogenetică (Marias, 1996)
-f M6
Moment 6180
Nr.
Filonul
Elevaţia
Localizarea metalo- Descrierea probei SMOW T°C 01BQH20 Ms B
.,, u.,
probă (m) \Olt tOll
genetic ± 0,1
Cua� criptocristalin care
2052 Kelemen +230
Gal. Dir.N
Ms-B cimentează fragmentele de +7,1 289 -0,2
M• 8 o1SO

m430 zinopel
i e SOI 1011
Gal. Dir.N M3 R
2037 Kelemen +180
m400
Ms-B Cua� automorf din geodă +8,0 284 +0,5 'i ""-tt1

Gal. Dir.S Cua� semitransparent M2 B ei.,1-1.10

2157 Gutin +230 Ms-B automorf din geodă +8,4 294 +1,3
m 102
Gal. Dir.N Cua� din fisuri din cadrul M1 B U')6..-U)O
2071 Gheorghe +180 Ms-B +9,1 287 +1,8
m400 M2
Ramură Gal. Dir.SV
258 +180 Echiv. M4 Cua� acompaniat de pirită +7,6 283 +0,1 cf''OISHOWJ
Vest m 120
506 Iosif +130
Gal. Dir.N
M3-B
Cua�. carbonaţi + baritină,
+8,7 266 +0,5 Fig. 8.3. - Compoziţia 8 180 cua� (sMo w ) a probelor de cua (şi carbonaţi) din momentele
m 170 în ordinea depunerii
metalogene [M1 - M1] din sistemul epitermal Cavnic (Marias, 1996A)
Gal. Dir.N Cua� automorf din geodă
2036 Kelemen +180 M3-B distensională +11, 1 284 +3,6
m400 Pentru filonul Kelemen (40) se întâlnesc însă diferenţe mai accentuate ale
Gal. Dir.S Echiv. Microgeode cu cua� -
461 R1 +710
m225 M4-R calcit - stibină +6,7 275 -1, 1 valorilor 8 18O cua� (SM0W), în funcţie de evoluţia procesului metalogenetic. Astfel, din
Gal. Dir.S Echiv. tabelul nr. 12 reiese o valoare de 9,2%0 pentru cuarţul momentului de mineralizare
227 R1 +710 +7,6 235 -2,6
[M 1], ajungându-se la o îmbogăţire semnificativă în izotopi grei 180 , respectiv la
Cua� limpede
m 185 Ms-R
413 Gutin +180
Gal. Dir.N
M2-B Cua� automorf din geodă +10,2 282 +2,7
11, 1%o în stadiul [M3] de fierbere a fluidelor la acelaşi nivel hipsometric. După stadiul
m500 de depunere masivă a metalelor în timpul fierberii (M3], conţinutul în izotopi grei 1ao
Gal. Dir.N Cua� zonal limpede scade la 8,0%0 în cuarţul stadiului de fierbere retrogradă [Ms], atât la acelaşi orizont,
210 Ungarn +180 M2-B +10,7 308 +4,1
m 360 marginal
cât şi înspre suprafaţă la 7, 1%o.
Gal. Dir.N Fragment de breccie cu
2056 Gheorghe +130
m 10
M1-B cua� negricios cu magnetit +8,9 304 +2,2 Variaţia valorilor 8 18O cua� (SM0W) pe filonul în discuţie sugerează faptul că
Gal. Dir.N Cua� semitransparent procesul de fierbere a fluidelor magmatice [M3], a dus la o îmbogăţire (concentrare)
2034 Kelemen +180 M1-B +9,2 286 +1,8
m400 automorf de izotopi grei 180 a fluidelor hidrotermale (fig. 8.3.). Menţinerea temperaturii ridicate a
2030 Kelemen +130
Gal. Dir.N
M1-B
Cua� automorf cu hematit
+9,7 298 +2,8 fluidelor de mineralizare (>300 ° C) a fost favorizată de cele patru generatii de
m 120 + magnetit
intruziuni (fig. 4.16.). Presupunem - neavând date izotopice asupra mineralelor rocilor
..
Analizele de 1zotop1 stabili 6180 au fost executate la BRGM - 0rleans, Franţa; analist: A. M. Fouillac, coordonator: dr. Patrice
Piantone. magmatice -că fluidele exolvite din aceste intruziuni au fost echilibrate izotopic cu
corpurile generatoare.
Comparând valorile 8 18O cua� de pe unul şi acelaşi filon, de exemplu filonul
Gheorghe (90) se observă că între două orizonturi, (50 m diferenţă de nivel), valorile
158 159
 Francisc MARIAS METALOGENEZADISTRICTULUIMINIERBAIAMARE,UNMODELBAZATPE SISTEMULHIDROTERMALCAVNIC(MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

- paleogen. Aceste fluide de tip connate water sau intraformaţionale au fost izotopic mai

_J
Min•&.7

Max•11.1 grele chiar decât fluidele magmatice, datorită intervalului mai îndelungat în care s-au
echilibrat cu rocile sedimentare. Sărăcirea în izotopi grei înspre suprafaţă (7, 1%o)
1 sugerează amestecul fluidelor magmatice + connate water cu cele meteorice terţiare,
/1
I I

'I I
I ,,. - ... induse în sistem în diferite stadii ale metalogenezei.
I /
Vom reveni asupra acestor probleme atunci când vom discuta procesul de
2 I

fierbere şi interacţiunile care s-au manifestat în timpul acestui proces.

,:
8.2.2. - Compoziţia izotopică o18O t1uid în zăcământ
•
'
•e
.....
Valorile 0 1 80 pentru H20 prezentate în tabelul nr. 12 şi fig. 8.6. au fost
•
7
calculate din valorile o 18O cuarţ, respectiv carbonaţi şi temperaturile de omogenizare a
• incluziunilor fluide utilizând ecuaţia pentru echilibrul cua - apă a lui Matsuhisa et al.,
DeltaO%.Smow (1979):
Oa - OH20 = 3,34(106 / r- 2) - 3,31,
o
unde intervalul de T( 0C ) este cuprins între 250 ° C şi 500 ° C .
Ml-"12
Ml-Ml
Ml M1

Fig. 8 . 4 . - Histograme tridimensionale cu reprezentarea valorilor o 1 80 cuarţ (sMowi în [%o] ale Min=-2.6
cristalelor de cua1 pe cupluri de momente M1 - M2; MJ - M4; M4 - Ms; Me - M1, versus număr
de măsurători Max=4.1 / 3
-
18
Delta Oo/oo
o +10 +20 ,/
...-1

II ,
I
,...-
...-
2 ::::s
as
San Juan Mountains:
plutonite alterate
\
r\ I
I ,,,
1
\
E
Creede:
vulcanite alterate
cua
\ , l I I

1
CI)
...as
"C
1rt>onap
...-•
I E
Sunnyside: cuan
carbona II \/
::::s

Tui: carbonap I .,- , I

baritinâ
Casapalca: cua ,
,
calcit
\
Mina Cavnic: cuarţ
calcH
rodocrDlit
Finlandia: cua

Fig. 8.5. - Distribuţia valorilor 8180 în mineralele purtătoare de oxigen din zăcământul Cavnic M6·M7

(Marias, 1996A) comparativ cu alte zăcăminte epitermale din lume: SUA, Mexic, Noua M3-M5 Delta01,,,APÂ
Zeelandă, Peru. (compilaţie pa ială din Field şi Fifareck, 1986)
M1-M2
Conţinutul relativ mare de 1 80 (9,2%o) al primului moment de mineralizare -3
[M1] sugerează că încă înainte de derularea metalogenezei, fracturile zăcământului Fig. 8.6. - Histograme tridimensionale ale valorilor o1 80 fluid (SMOWJpe perechi de momente
erau în parte deschise şi s-au manifestat ca şi capcane tectonice pentru fluidele (stadii) metalogenetice, versus număr de măsurători
volatilizate în procesul termometamorfic de rigidizare a fundamentului sedimentar
160 161
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC !MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Această reacţie a fost cercetată în repetate rânduri de Friedman şi O'Neil, 8.2.3. - Compoziţia izotopică 180 o carb.(SMOWJ în mineralele carbonatice din
(1977); O'Neil, (1977); Matsuhisa et al., (1979), deoarece schimbul de izotopi de zăcământ
oxigen între cuarţ şi apă decurge foarte încet şi probabil trebuie reexaminate şi alte
sisteme. Fluidele magmatice saline decuplate chimic şi izotopic din carapacea „rece" a
Valorile izotopului de oxigen din fluidele hidrotermale circulante în zăcământul magmei au fost contaminate meteoric încă de la începutul ascensiunii lor, din
Cavnic cresc în funcţie de evoluţia procesului metalogenetic, de la 1,8%0 pentru [M1] adâncime înspre suprafată.
până la 3,6%0 pentru momentul [M3], având un apex de 4, 1%o pentru stadiul [M2] În cele ce urmea'ză vom prezenta compoziţiile izotopice ale fluidelor finalizate
(pirito-cuprifer), după care aceste valori scad la 0%o pentru stadiul [M4]. semnificând la sfârşitul „traseului" de schimb izotopic concretizate în planul texturai al filoanelor
contaminări masive cu fluide meteorice induse (fig. 8.7.şi 8.1.). prin depune ea stadiilor finale Ms - M7de mineralizaţie. În acest scop au fost analizate
şapte eşantioane de minerale carbonatice: trei probe de rodocrozit, două probe de
M7
dolomit hidrotermal, un ankerit şi un eşantion de kutnahorit37, cu care ocazie îl
menţionăm pentru prima dată ca existent în zăcământul Cavnic.
MII
JI Probele provin în principal de pe filonul Ungarn ( 150), unde momentele finale
M!, [Ms-M7] sunt foarte bine reprezentate, constituind cca 80% din umplutura filonului.
1.44
·e., Provenienţa celorlalte probe este prezentată în tabelul nr. 13 .
.,
t.b
::E
Tabelul nr. 13
M2
Valorile 0 180 (sMow) obţinute pe probe de carbonaţi din zăcământul Cavnic
M1
Moment 6180 6D 6180
Nr. Cotă
probă
Filon Localizare metalo- Descrierea probei PDB Craig, SMOW 618QH20 T°C
(m) genetic ± 0,1 1961 ±0,1
<5''o o 203 Unoarn l 1501 +180 Gal. Dir. N M6 rodocrozit + rodonit -16,6 -122,8 +13,7 +7,7 285
204 Unoarn (150) +230 Gal. Dir. N M6 rodocrozit + rodonit -18,8 -140,4 +11,5 +5,4 285
Fig. 8.7. - Evoluţia o180 fluid în apele responsabile de precipitarea momentelor de mineralizare dolomit + pirită pe
210 Ungarn (150) +180 Gal. Dir. N (M6) -16,2 -119,6 +14,2 +6,2 308
de la Cavnic. fisuri şi cuiburi
Ramură Vest Gal. Dir. ankerit pe fisuri şi
258 +180 (M4) -18,1 -134,8 +12,2 +6,1 283
Din fig. 8.7. se observă că stadiul [M4] evidentiază o discontinuitate în evolutia (60) sv cuiburi
Ramură Vest Gal. Dir.
258 +180 (M1) dolomit -18,3 -136,4 +12,0 +3,1 283
8 OHp . Aceasta semnifică începutul depunerii m talelor prin răcirea sistemului
1 8 (60) sv
Voievod
hidrotermal, în principal datorită amestecului cu fluide meteorice induse, neechilibrate 268
Ramură (161)
+180 Gal. Dir. N M6 kutnahorit37 -19,7 -147,6 +10,5 +4,5 285
izotopic cu fluidele momentelor anterioare. Aceasta se oglindeşte şi în caracteristicile rodocrozit pe fisurile
asociaţiilor paragenetice şi texturale ale filoanelor. 2157 Gutin (20) +230 Gal. Dir.S (M1) momentelor -15,6 -114,6 +14,7 +9,0 294
Momentul [Ms] se individualizează ca o etapă reziduală în continuitatea anterioare
Analizat la BRGM - Orleans (Franţa), analist. dr. A. M. Fou1llac, coordonator: dr. Patnce P1antone (Nr. Buletin: RD/GPC 2.65/94
momentului [M3], (fig. 8.7.) şi reprezintă continuarea etapei de fierbere a unor fluide AMF/NL din 4.05.1995)
acide reziduale post - [M3], care se oglindeşte în precipitarea masivă a cuarţului (± Rezultatele prezentate în tabelul de mai sus arată că valorile izotopice 81BQ
Au, Ag). (SMOW) ale carbonaţilor de la Cavnic sunt asemănătoare cu rezultatele obtinute pentru
Stadiul [Ms] şi ulterior [M7] marchează, într-un context de răcire, sfârşitul ga ga carbonatică in filoanele polimetalice de la Creede (SUA), Casapalca (Peru),
sistemului epitermal. Din compararea fig. 8.3. cu fig. 8.7. se observă o bună Tui (Noua Zeelanda) (v. fig. 8.5.). Apa calculată în echilibru cu aceşti carbonati,
echilibrare a 8 18Ocuarţ cu 8 18OHp , încă din primele momente ale procesului de pornind de la ecuaţia lui Friedman şi O'Neil, (1977):
mineralizare. Sincopele comentate semnifică procese de contaminare a fluidelor
exolvite din intruziuni, fie cu fluide mai grele izotopic (de tip „connate water") sau cu 37 Explicaţie: kutnahoritul este un carbonat de calciu Ca(Mn,Mg,Fe)(CQ3)2; numele lui vine din Slovacia
fluide mai uşoare (meteorice) induse, proces care s-a menţinut până la „căderea d: la _zăcămâ tu Kutna Hora, unde a fost descris pentru prima dată. Are culoare roz pal sau alb
termică" a procesului hidrotermal. galbu1; se prez1nta ca agregate tabulare subţiri, rugoase şi aspre la pipăit; faţă de calcit şi rodocrozit,
aceste agregate sunt foarte uşoare datorită porozităţii.
162 163
 Franasc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ}
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

. Din tabelul nr. 13 se observă că stadiile finale de evoluţie metalogenetică a

- 0 0 Hi 0 = 2,78(10 /T )-2,89
18 6 2
( ) cal fluidelor acestea sunt substanţial sărăcite în izotopi grei 180 , având caracteristicile
arată pentru toţi carbonţii, cu excepţia dolomitului - unde s-a intervenit cu apelor uşoare meteorice, mai reci , induse în sistemul conductiv-hidrotermal prin
ecuaţia lui Land, (1980): permeabilitatea de fracturare a plăcii andezitice; probele stadiilor [M4 - M7] se
()dol - 0 0 Hi 0 = 3,2(10
18 6
fT- 2 )-3,30 situează în consecinţă în apropiere de SMOW = linia apei oceanice, fig. 8.1 ..
valori izotopice 8 180 c a rb. mult mai ridicate decât 8 180 cua , (mai exact, decât Evident că între aceste fluide şi cele minereice care au provocat depunerea
apa în echilibru cu cua ul, vezi ecuaţia lui Matsuhisa et al., (1979). cua ului + sulfuri din stadiile [M3] şi [M5] nu este nici o legătură (fig. 8.9.).
Fenomenul îl explicăm prin procesele de difuzie, la care carbonaţii sunt mai Valorile 8D obţinute pe aceleaşi cristale de cua variază între 71,0 şi 109,0 ±
sensibili în cadrul proceselor termometamorfice în general; în cazul zăcământului 10%0, (fig. 8.9.) asemănătoare cu cele calculate prin intermediul ecuaţiei lui Craig
Cavnic este vorba de difuzia apelor intraformaţionale (,,connate water") din pânzele (1961), tabelul nr. 13.
flişului paleogen, sub actiunea căldurii magmelor generate de intruziunile magmatice. 10

În consecinţă, carbonaţii au fost echilibraţi cu apa într-un interval de timp mult mai -10
•Ml
CIMl
lung, chiar înainte de derularea procesului metalogenetic propriu-zis, terminându-se în OM3

timp chiar şi după răcirea sistemului epitermal Cavnic (fig. 8.7.). .30

Observaţiile noastre sunt perfect concordante şi cu aspectul curbelor de -50

fracţionare calculate pe baza ecuaţiilor de mai sus pentru un interval de temperatură
cuprins între 350 ° C şi 100 ° C , similar cu temperaturile izotopice obţinute pentru o apă
având la pornire valoarea 8 180 de 4,5%0 şi valori izotopice ale carbonatului între -8,0 -Q .go
şi -4,0o/oo (fig. 8.8.).
-110

3
.130
0 M3-M5
• M6-M7 .150
-s o u
1 I
1 ·20 •IS -10 10
a1ao c%0>

Fig. 8.9. - Distribuţia 8 180 versus 8D pe intervalul metalogenetic [M1 - M6] (Piantone et al.,
1999)
Explicaţie: Diagrama arată variaţia compoziţiei izotopice a fluidelor echilibrate cu intruziunile
propilitizate (linii întrerupte) şi cu fundamentul sedimentar paleogen (linii continue), în functie de
compoziţia iniţială (din casetă); variaţiile apă/ rocă au fost de asemenea raportate.

Împrăştierea relativ mică a valorilor izotopice caracteristice fluidelor stadiului

Ms, moment foarte important în evoluţia metalogenetică a zăcământului, reflectă
-7 ►
dimensiunea relativ constantă a panaşelor tardive de fluide magmatice care au
dislocuit - adesea violent - fluidele predominant carbonatate de tip „connate water''
.g _ _ _ _ _ ...__.___.._..._....._..__......__...__--'----'---'"--....L------J
... existente în fracturi.
4 6 8 10 12 14 16 18 20 Momentul cu rodocrozit + (sulfuri şi sulfosăruri) [Ms], s-a format aşadar ca
180 rezultat al amestecului condensatelor saline metalice din panaşele de fluide
Delta (%o) S M O W
Fig. 8.8. - Distribuţia valorilor 818O(sMoWJfaţă de 8 13C(PDBl a carbonaţilor din zăcământul magmatice, cu fluide meteorice induse de la suprafaţa paleoreliefului, alături de fluide
Cavnic (REF.1), faţă de curbele de fracţionare ale lui Friedman şi O'Neil, (1977) şi respectiv devolatilizate de tip .connate water".
Land, (1980): (REF.2 şi REF. 3), Marias, (1996).

164 165
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Consecinţa acestui fenomen este distribuţia mineralizaţiei [Ms] în variate Cauzele unor astfel de variaţii izotopice sunt incerte dar probabil acestea se
forme texturale; se deosebesc „roiuri" punctiforme de sulfuri şi sulfosăruri dispersate raportează la echilibrul sau cinetica reactiilor redox de contaminare la
în masa rodocrozitului; aceasta semnifică faptul că panaşele de fluide magmatice au neomogenităţile surselor şi (sau) la propo iile diferite ale carbonului compozitional
fost puţin intense, ,,fumegând" într-un ambient de fluide mixte răcite faţă de [M3]. distinct in eşantioane. De exemplu, datele furnizate pentru meteoriţi şi rocile er ptive
Alteori s-au observat în textura filoanelor alternanţe pararitmice între rodocrozit şi se refera la carbonul total, care constă atât din formele de carbon îmbogăţit (13C) şi
sulfuri, deci o textură în benzi, aspect ce denotă alternanta fluidelor: când oxidat, cât şi din 13C sărăcit sau redus (grafit de exemplu). În concordantă cu teoria
preponderent magmatice, când predominant meteorice (sau mixte). În concluzie, din fracţionării (v. anterior) este prezentă în mod similar - îmbogăţirea şi sărăcirea relativă
punct de vedere al raporturilor 180, sistemul hidrotermal Cavnic şi - prin extensie - în 13C, între componenţii gazelor vulcanice (geotermale) oxidate (CO2::::: -10 până la
toate celelalte sisteme hidrotermale din districtul minier Baia Mare, au fost dominate 2%o)şi reduse (CH4 ::: - 31 până la -169%0). Datele pentru carbonatii hidrotermali
de fluide în care componenta magmatică a crescut pe intervalul de evolutie furnizate de Sheppard et al., (1971); Fuex şi Baker, (1973); Ohmoto şi Rye, (1979);
metalogenetică M1 - M3. pentru ca în etapele tardive ale procesului, [M4], [Ms] şi mai Sheppard, (1977b, 1984), arată variaţii puţin remarcabile de izotopi(::::: -11 până la
ales în [M1] dominarea fluidelor meteorice de temperatură scăzută (<15o·q să fie 1%0), fără a ţine seama de variaţiile termale sau ocurenţele genetice.
copleşitoare (fig. 12.1.). 613C'6o
-40 -30 -20 -10 O
+10
Mediul
8.3. - Discuţii asupra raporturilor 613Cpso în natură şi în medii geologice Meteoriţi: C-total
Roci vulcanice: C total
Abundenţa 13C în natură este prezentată în fig. 8.10. iar în diferite medii Carbonaţi
geologice în fig. 8.11. şi se bazează în mare parte pe datele citate din Craig, (1953); Diamante
Vulcanic/geotermal
Ohmoto şi Rye, (1979); Hoefs, (1980). Carbonul are doi izotopi stabili, cu următoarea Carbonaţi
răspândire: 12C = 98,99% şi 13C = 1, 11 % (Craig, 1957). cai
CIL
Compoziţia izotopică de carbon a unui compus se exprimă ca valoare 013c Grafite
faţă de raportul 13C/12C = 0,0112372. c a i atmosferic
Valorile izotopilor o13C sunt surprinzător de variabile în produsele mediilor cu HCOJ •cfin apa de mare
Calcar marin
temperaturi înalte, cum ar fi meteoriţii(::::: -12 până la 9%0), roci eruptive(::::: -10 până la Carbon OIHBJUC
Plante marine
3%0), diamante (-6 până la 3%o) şi carbonaţi(::::: -10 până la 2o/oo). Cărbune, ţitei, materiale carbonatate
Valea Misisipi: CaCOJ
0 13 ( 1 ¾o
CaCOJ hidrotermal
-40 ·30 -'2.o -10 o 10
Tip porfirogen
I I Tip filonian
Tip de înlocuire
Me.tcor,ţ, Masă vulcanici sulfuroasă
< 3 Atmosferi
<!>Ocean Fig. 8.11. - Distribuţia o 13 C în medii geologice (Field şi Fifareck, 1986)
ur,sii marine -c:::::::::::::
.A.p pro11sp11tâ din 9re-.i'1 -=-::::::::.> Conform Ohmoto şi Rye, (1979) valoarea o 13C a carbonului din rocile eruptive
C. r bon redus ln roc, sedtmentare i metamorfice.
3
provenite din manta este de - 5 ± 2%o, valoare care nu diferă mult de cea a carbonului
Roci magmatice (C. redus) ( C.r,dus) din rocile sedimentare.
Cu alte cuvinte, izotopii de carbon nu oferă premise pentru deoseb ea
Carbonatite \Î diamante
surselor de magmă: din crustă sau din manta.
I
Carbonul din mineralele şi fluidele sistemelor hidrotermale pot fi derivate din
I I I
surse ca mantaua pământului - după cum rezultă din evidentele izotopice sau din
Fig. 8.10. - Distribuţia o 13 C în natură (Ohmoto şi Rye, 1979) diverse surse ale rocilor gazdă, fie prin oxidarea formelor redus'e sau prin reactiile de I

166 167
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

solubilizare şi (sau) decarbonizare a carbonaţilor (Ohmoto şi Rye, 1979). Datele Datele privind mangano-sideritele de la Creede, statul Colorado (SUA) - (-8,2
pentru 13 C în diferite sisteme şi depozite geotermale sunt ilustate în fig. 8.12„ la -4o/oo, Bethke şi Rye, 1979), calcitele de la Tui, Noua Zeelandă (-7,8 la -0, 1o/oo),
Valorile 8 13C pentru toate ocurenţele, în afară de Marele Geyzer (SUA) şi calcitele de la Casapalca, Peru (-10 la -2,6%0, Rye şi Sawkins, 1974) şi calcitele de la
Pueblo Viejo (Republica Dominicană) sunt remarcabil de asemănătoare, variind între Cavnic, România (-3,5 la -0,4%0, Marias, 1996A) sunt interpretate împreună ca fiind
-10 şi 1%o, fapt ce sugerează furnizarea carbonului fie din surse calcaroase marine' reprezentative pentru 13 C magmatic(::::: -5 ± 2%o, cf. Ohmoto şi Rye, 1979).
fie magmatice. Sărăcirile extreme de 813 C (de -24%0) întâlnite de Kessler et al., (1981)
la Pueblo Viejo în roci sedimentare vulcano-clastice, sunt date de formele reduse ale 8.3.1. - Variaţii ale izotopului 13 C 1pos1în sistemul hidrotermal Cavnic
carbonului organic.
Calcitul filonian scade în 8 13 C (::::: 4%o / 1000m) odată cu creşterea adâncimii, Pentru carbonaţii zăcământului Cavnic şi - prin extensie - pentru toate
ca o consecinţă a fracţionării induse de temperatură; calcitul sărăcit în 13C , atribuit acumulările de minereuri hidrotermale din districtul minier Baia Mare, considerăm
etapelor târzii de echilibrare izotopică s-a petrecut cu aburi bogaţi în CO2. Acestea şi conţinuturile 13C ca fiind de origine mixtă: magmatică + leşierea carbonatilor din
alte date sugerează că cea mai mare parte a carbonului din calcitele hidrotermale a fundamentul sedimentar, în procesul de compactizare a acestuia, prin fe omene
fost probabil extrasă prin reacţia de dizolvare din rocile gazdă (cu carbonaţi) de la termometamorfice.
adâncime. Acest fenomen s-a petrecut pa ial în subasmentul paleogen al Valoarea medie 8 13C a carbonaţilor pe momentele metalogenetice tardive [M6
zăcământului Cavnic. - M7] este de -2,74%0 şi corespunde unei surse amestecate: magmatice şi
sedimentare (,,connate water"). Valorile 13 C mai mici decât media obţinută, apropiate
613 C96o de 0,0o/oo, ne fac să credem şi în intervenţia unor fiuide meteorice induse în sistemul
-20 -10 O +10
hidrotermal, pregnant vizibilă în textura filoanelor.
SISTEME GEOTCRMALE
I I În acest sens, pe filonul Ungarn ( 150), spre exemplu, au fost observate
Geizere: C(h
Hco,· inclusiv forme stalactitice de depunere a calcitului meteoric, provenit la rândul lui din
Roca integrală leşierea (dizolvarea) mineralelor carbonatice de origine mixtă din [M6] (fig. 8.13.)
Calcit
Marea Salto/Cerro Prieto:
Carbonat gazdă
Carbonat alterat gazdă
Carbonaţi
Broadlands/ Wairakei:
Calcitc
GĂZDUIT îN SD>IMENTAR
Cortez: carbonat gazdă
Carbonat alterat gaz:lă
Calcit
Carlm: carbonat gazdă
Carbonat alterat gazdă
Calcit
GĂZDUrTVULCANOGENICE
Pueblo Viejo: sed. de carbonaţi
FILOANE POUMETAUCE ZONATE
Creede: carb<>nap
Sunnyside: carbonaţi
Tui : carbonaţi
Casapalca: calcite

Fig. 8.12. - Distribuţia 8 13C în depozite epitermale (Field şi Fifareck, 1986)

Fig. 8.13. - Forme stalactitice de calcit apa inând [M1] situate în fractura filonului Ungarn
Diferitele minerale de carbonaţi formate în filoanele polimetalice zonate de la (150) şi formate sub influenţa fluidelor meteorice induse (Marias, 1996)
Cavnic prezintă o gamă îngustă de valori 13 C (v. tabelul nr. 14) uşor sărăcite în 13C în
comparaţie cu alte depozite localizate numai în sedimente.
168 169
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Tabelul nr. 14 Din figura de mai sus reiese amplitudinea relativ mare de împrăştiere a
Valorile 813C IPDBJ ale principalelor specii de carbonaţi din zăcământul Cavnic, Baia Mare valorilor 8 1 3Cpoa, consecinţă a influenţelor mai multor ape asupra fazelor
613c metalogenetice incipiente din zăcământ. În fiecare din zăcămintele prezentate în fig.
Nr. Moment [PDB] C02 8.15. temperatura de mineralizare a scăzut spre etapele finale de mineralizare. Totuşi,
probă
Filon Cotă Localizare
metalogenetic
Descrierea probei
{± {%) temperatura de depunere a carbonaţilor a fost mai ridicată de 2oo·c, ceea ce s-a
0,1%0) constatat şi în cadrul zăcământului Cavnic, dar aici depunerea carbonatului de calciu
203 Unaarn (150) +180 Gal. Dir. N Ms Rodocrozit + rodonit -3,5 -1,8 a continuat inclusiv la „rece", din fluide meteorice descendente.
204 Unaarn (150) +230 Gal. Dir. N Ms Rodocrozit + rodonit -7,2
210 Unaarn (150) +180 Gal. Dir. N post - MJ (Ms) Dolomit + pirită -0,4
-5,5
1,5
În concluzie, se poate observa că numai datele 1 3C nu sunt suficiente pentru
258 Ramură Vest (60) +180 Gal. Dir. SV post - M2 (M4) Ankerit pe cuart -1,6 0,1 caracterizarea genetică a unui zăcământ, respectiv pentru a caracteriza sursa
258 Ramură Vest (60) +180 Gal. Dir. SV post - Ms (M1) Dolomit -1,3 0,4 fluidelor generatoare de minereuri.
268 Voievod Ram.(161) +180 Gal. Dir. N Ms Kutnohorit -2,5 -0,8 13
2157 Gutin /20) +230 Gal. Dir. S oost-M1-M2 (M1) Rodocrozit -2,7 -0,9 6 C (%o)poa
Analizele au fost efectuate în laboratoarele BRGM - Orleans, Franţa, de catre A. M. Fou1llac (Nr. Bui. DR/GPC 2.65/94) AMF/NL -,, -10 ·5 o 5 10 ,s
4.05.95

2r
Carbonaţii din subasmentul sedimentar al zăcământului au devenit surse de } Providoncia

carbon, alături de C02 exolvit din intruziunile magmatice, prin reacţii de dizolvare de
tipul:
.
-
} C•n�1lc1
Ca CQ3 + 2H + - H2C03 + Ca 2+ sau reacţii de decarbonizare. ,.
Distribuţia grafică a valorilor 813Cpos versus 8 1 80 sMow în sistemul epitermal
Cavnic este redată în fig. 8.14 ..
.. • } Pasto S.U n•

} P1nuqu1i,a
Tip filonian

,- -
} Sunnysiclc

.\
+15

.,,---- --
2157
• 210\
I
} Echo lhy
203 •

\f.
I

/
+13 I -
ana
258 / •• • } l'ill<k Hills

. 204 \ t T=285-308 °C •• \
- alteram pervaz1ve 259/
V)
} Cavnic

,,,,---__.,.
• /
·5
+11 carbonatice
/ ::zf } Dar"Nin

ci=

+9 - /-
.,,.-/
'\,, Fig. 8.15. - Distribuţia 8 13C [% o]PDB din zăcământul Cavnic, Baia Mare, comparativ cu alte
c.o zăcăminte hidrotermale filoniene din lume (compilaţie Ohmoto şi Rye, 1979).
Alterare incipient
+7 I - carbonatica Atunci când aceste date se îmbină cu datele izotopice ale sulfului,
caracterizarea este mult mai amplă, motiv pentru care abordăm în cele ce urmează şi
I I I I I I I această problemă.
+5
-16 -14 -12 -10
13
-8 -6 -4 -2 o
6 C%oPDB
8.4. - Discuţii asupra raporturilor 6 34S co1*în natură şi în medii geologice
Fig. 8.14. - Compoziţia fluidelor pentru carbonaţii din filoanele din mina Cavnic (Marias,
1996A). Unele aspecte privind fracţionarea izotopică a sulfului şi abundenţa izotopilor
Explicaţie: Se observă gruparea majorităţii probelor în zona „alterării carbonatice incipiente" petrecută de sulf au fost prezentate în secţiunea 8.1. a că ii.
în intervalul de T = 285 - 308° C ; proba 204 interferează cu .zona alterării pervazive carbonatice"
·cor= Canon Diablo Troilit
170 171
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE CNN LUME

Compoziţia izotopică de sulf a unui compus se exprimă (ca şi în cazul 18 0 şi sulfatul hidrotermal prezintă domenii de variaţie între 20 35%0, din minereurile
13 C)
ca o valoare 834 S , care se defineşte ca abaterea în f/oo] a raportului 34S/32S în hidrotermale de la -6 25%0, iar sulfurile sedimentare între -50 50%0. Din cele
compus, faţă de cea a fazei troilit a meteoritului Canân Diablo = 22,20%0 (Auit şi prezentate rezultă domenii foarte largi de variaţie a raporturilor izotopice de sulf. o
Jensen, 1963): astfel de variaţie largă, în special sărăcirea în 34S , se datorează fractionărilor cinetice
(-20 până la -50%0) şi reducerilor biogenice însoţitoare ale trecerii s o ; la H2S (Ohmoto
şi Rye, 1979).
Compoziţia sulfului total ortomagmatic a rocilor eruptive variază între -3
până la 3%o şi este previzibil de apropiată de aceea a sulfului sulfuros meteoritic ( Sisteme geotermale
0%0). kcland: sulf magmalic
so,
Valorile componenţilor oxidaţi ai sulfului îmbogăţiţi în 34S (până la 10%0) ca şi Sulfali
a componenţilor reduşi şi sărăciţi în 34S (până la -10%0), sunt mult mai variabile din H,S
Piritl
cauza reacţiilor de reducere. Valorile 8 34 S a rocilor magmatice cu Fe - Cu - Ni, YelloWllone: SO,
Sulf
localizate în intruziuni mafice sunt cuprinse între -6 până la 14%0, deci prezintă H,S
Marca Salton: sulfuri
variaţii mai mari, care se pot atribui atât contaminării din surse sedimentare vecine, Broadlands
Wairakei: SO,
cât şi reacţiilor redox cu rocile gazdă ale camerelor magmatice. Sulfat
H,S
Sulfuri
GĂZDUIT ÎN SEDIMENTE
-20 -IO o +30 +40 Comz. barite
I I I I Pirita dia,ţmetict
Mediul
I I I I I I Sulfuri
Meteoriţi --- Carlin. barita
Piritl diagenetici
Roci vulcanice: S-total Sulfuri
SulfuJi de Cu-Fe-Ni ale GĂZDUIT VULCANOGENICE
mtruziunilor mafice Tolfa: sulfap
Sulfuri
Emanatii vulcanice Pueblo Vicjo: sulfali
so. Sulf
Sulf nativ Sulfuri
HzS Goldficld: alunite
� o . d i n apa de mare Piritl
FILOANJ: POUMETAIJCE ZONATE
Roci sedimentare Mun i San Juan:
Sulfuţi Crcede: barite
-50 ----+--------------3.SO 45 .....
Sulfuri SUifuri
Depozite din valea Mi.ssissipi Sll1111Y1idc: sulfap
Sulfuţi Sulfuri
Rico: sulfuri
Sulfuri Oarey: sulfuri
Depozite hidrotermale Tui: barili
Cordiliert Sulfuţi SUifuri
Sulfuri Guanajuato: sulfuri ln rocile gazda
Masă vulc:Sulfuţi SUifuri 1n roci wlcanice
SUifuri 1n mintrcuri
Sulfuri C11111palca : sulfuri
Ridge oceanic:Sulfati Finlandia: barili
Sulfuri Sulfuri
Cucadelc de Val: sulfuri
Fig. 8.16. - Distribuţia 834 S în medii geologice (compilaţie din Field şi Fifareck, 1986) Golden Sunlight: barite
SUifuri

Produsele purtătoare de sulf ale emanaţiilor vulcanice / epitermale au domenii Fig. 8.17. - Distribuţia 8 34 S în depozite epitermale (sinteză din Field şi Fifareck, 1985)
mult mai largi de variaţie decât sulful magmatic şi în consecinţă sunt mult mai sărace
în 34S ; astfel în S02 izotopii grei ai sulfului variază între -8 până la 3%o iar în sulful • lndif en! de mediu sau de l_ocalizare, sulfatul hidrotermal de origine hipogenă
nativ de la -15 până la 16%0 iar în cazul H2S de la -9 până la 6%0. Valorile 834S din este 1mbogaţ1t m 34S , comparabil cu sulfurile asociate. Acest aspect este în

17 2 173

Francisc MARIA$
concordanţă cu teoria fracţionării în gama de temperaturi cuprinse între 200 ° C şi
600 ° C (Field şi Fifareck, 1986).
Datele legate de izotopul 34 S pentru sulfaţi şi sulfuri din câteva zăcăminte
arată valori sugestive privind contaminarea cu rocile gazdă, dar majoritatea
zăcămintelor sunt în concordanţă cu derivaţia sulfului dintr-o sursă „magmatică"
situată la adâncime (cu 0%0).
Abundenţa de 34 S în sistemele geotermale şi depozitele epitermale este
reprezentată în fig. 8.17.
Referitor la fig. 8.17. putem face câteva consideraţii. De exemplu, piritele din
Islanda dau două populaţii izotopice distincte: una îmbogăţită în 34S ( 2,9 până la
7,9%0) provenită din reducerea sulfatului din apele marine izotopic mai grele, iar alta
sărăcită în 34 S ( -4,6 până la 0,9o/oo) cu origini în surse magmatice (Sakai et al.,
1980).
Compoziţiile sulfurilor din zona Salton Sea sunt compatibile dar nu constituie
dovada pentru o sursă magmatică de sulf (White, 1957a, b; 1968; 1974; 1981), pe
când acelea de la Broadlands şi Wairakei sunt mai puţin îmbogăţite în 34 S şi
sugerează provenienţa sulfului din crustă, fie prin leşiere şi reducere parţială a
sulfatului din rocile din bază (Browne, 1986), fie prin generarea de magmă în crusta
superioară (Steiner şi Rafter, 1966).
Dovezile de la Garlin sugerează că cea mai mare parte a sulfului din minereul
de pirită - galenă - realgar - sfalerit - stibină, cu valori de la 4,2 până la 16, 1o/ooa
provenit din remobilizarea hidrotermală a piritei diagenetice (11,7 la 14,0o/oo la Garlin şi
5, 1 până la 11,4%0 la Cortez), deci din rocile gazdă sedimentare.
Sursa sulfului hidrotermal de la Goldfield este considerată a fi magmatică
(Jensen et al., 1971 ), pe când sursa sulfului de la Pueblo Viejo se crede că este un
amestec de sulfat vechi redus biogenic (15,0o/oo) din apa de mare cretacică (Kesler et
al., 1981).
Baza de date izotopice pentru depozitele filoniene polimetalice (fig. 8.17.)
este bogată şi amănunţită.
Sulfurile din majoritatea depozitelor din figura amintită au valorile 834 S în jur
de 0o/oo,care se evidenţiază pregnant faţă de sulfatul hipogen, îmbogăţit în 34S, cum ar
fi la Creede: -4,1 la 1,7%0 în sulfuri, faţă de 19,5 până la 19,6%0 pentru sulfat şi
Finlandia, districtul Colqui (Peru): -4,0 la 1,5%0 în sulfuri, faţă de sulfat: 14,0 până la
14,1%0.
Din cauza similitudinii izotopice generale a majorităţii sulfurilor din aceste
zăcăminte - de a tinde la valoarea 0%o a sulfului magmatic - precum şi a altor
considerente geologice şi geochimice, o sursă magmatică de sulf se admite şi pentru
zăcămintele Rico Qarey (Mexic); Casapalca (Peru); Western Cascades (Oregon,
SUA), (fig. 8.17.).
Considerăm că echivalenţa "genetică" asumată de obicei pentru sulfuri cu
valori apropiate de 0%o, ca fiind magmatice, pentru mediile hidrotermale constituie o
174
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
generalizare periculoasă deoarece în aceste medii o parte din H2 S se oxidează la
SO! , iar sulful total din sistem va conţine atât componenţi reduşi cât şi oxidaţi.
Din cauza unei mai mari fracţionări a 834S între sulfaţi şi sulfuri, mineralele
sulfurice devin mai sărăcite în 834S, comparat cu 834S a sulfului total din sistem, cu
rapoarte SO!- /H2S crescute, cu fo2 crescător şi/sau pH descrescător.
Schimbările redox descrise ca stări de creştere a oxidaţiei odată cu evoluţia
sistemelor hidrotermale, au fost propuse de Robinson, (1974) pentru a putea fi luate
în considerare la creşterea progresivă a 834 S , observată în ordinea paragenetică a
depunerii sulfurilor la Tui (Noua Zeelandă).
Acest aşa-numit control Eh - pH al compoziţiei în 34S a mineralelor a fost
definit prima dată de Sakai (1968) şi Ohmoto (1972), rectificat apoi de Ohmoto şi Rye,
(1979).
Din cauza controlului Eh-pH - aşa cum s-a dedus din evidenţele
mineralogice şi geochimice - sulfaţii marini, izotopic mai grei, au fost propuşi ca surse
ale sulfului din zăcămintele hidrotermale de la Sunnyside: 12%0 - cf. Casadeval şi
Ohmoto, (1977), şi Tui (apă de mare jurasică, cu 16 °/oo - cf. Robinson, 1974), şi
aceasta în ciuda faptului că domeniul valorilor izotopice ale sulfurilor asociate: -6,3 la
2,7%0, respectiv -2,4 la 4,9%0, cuprinde valoarea de 0%o a sulfului magmatic.
În contrast, Gross, (1975) a propus o sursă de sulf din crustă pentru metalele
conţinute în sulfurile filoniene de la Guajuanato (Mexic). Conţinutul în izotopi grei
variază aici între -19,5 şi -3,4%0; se consideră că au derivat din rocile gazdă
mezozoice bogate în metale şi purtătoare de sulfuri, prin intermediul apelor subterane
încălzite în timpul activităţii vulcanice din Oligocen.
Lipsa unui echilibru izotopic între sulfaţi şi sulfuri este prezentă în majoritatea
sistemelor hidrotermale conform datelor prezentate de Ohmoto şi Rye, (1979);
Ohmoto şi Lasaga, (1982) iar în zona Baia Mare de Marias, (1996), fig. 8.20„
8.4.1. - Valorile de 8345 în mineralele zăcământului Cavnic
Valorile analizelor izotopice 34S pentru sulfurile şi sulfaţii zăcământului Cavnic
sunt prezentate în tabelul nr. 15. Pentru ansamblul zăcământului s-au făcut 16 analize
de 34S pe probe monominerale aparţinând stadiilor metalogenetice [M1], [M2], [M4],
[Ms], [M1]. Valorile obţinute pentru sulfuri în conformitate cu discuţia avută în secţiunea
anterioară, arată o origine preponderent magmatică a 834S uşor îmbogăţite în izotopi
grei: în sfalerit de la 2,5 la 4,0%0, în galenă de la 0,30 la 1,20%0 iar în pirită de la 2,6 la
5,2%0.
Situaţia comparativă a zăcământului Cavnic cu zăcăminte similare şi cu alte
tipuri de zăcăminte în privinţa distribuţiei 834S în sulfuri şi în sulfaţi, precum şi a
valorilor o34 S pe specii de sulfuri este prezentată în fig. 8.18 ..
175
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Fată
' de zona muntilor
' Gutâi - Văratec, zăcămintele din muntii' Metaliferi arată
valori 834S (%o) mai apropiate domeniului magmatic (fig. 8.19.).
-
- •
Valea Lunga, Sirbi, 8oz (6)
Vorta, V.Homorod (10)
MăguraTebei (2)
PoZJbe genebca
incerta

---=
c::::, Prov1de.nc.1�
Prov,dencia HArtagani (2) (po)
Cnapalc;i Casa palca Bocsa - Si!cărîmb (3) (po'.11
Pa1,to Sueno
Daniel . Troita (3) Hidrotermale

-
Pan.i�qua,ra
Pasto 8ueno
- Săcăimb (3)
= =
Oarwin

-- _......:,
......
______L-.L--------------
Mogul _ _ _ _ _
81uebell
.,._
Oarwin Sulfuri - Bolcana• Troita (3)
StatK Hill•
CIi
din evaporite - Coranda • Hondol (3) (po)
Py & po sed1m.

-
Corte't BtatK H,11&
caro n. Fm c:o tinenl.

-
KurOKO aza F .
P,ne Po,nt =P•ne

-
+20 +30
=
Point .30
Echo Bal ·20 -10
Crudt IIZl'm Kuro><o
P;irk C,tl l'ZZZZ2ZZI
Mina Cavnic - C=> Par,c. City
czm

= Mina Cavnic
Fig. 8.19. - Distribuţia grafică a valorilor o34S (%o) a sulfurilor asociate zăcămintelor
hidrotermale din M. Metaliferi (Udubaşa şi Filofteia Gaftoi, 1985)
Explicaţii: Cifra din paranteze reprezintă numărul de probe analizate, iar po = pirothit
-SO ·/,ll ·10 ·211 ·10 O 10 iii 30 IO 5 o 5 l0 IS 'I.O '!.'ii 30
A B
Fig. 8.18. - Distribuţia valorilor o34S (%o) în sulfaţii sistemului hidrotermal Cavnic, comparativ
cu alte zăcăminte hidrotermale (A) şi pe specii de sulfuri (B) în zăcăminte hidrotermale din 53 S[%o]
-24 •Zl - ·•• 16 .14 °12 °10 -I
0 .oi .J O 2 6 I 10 ll 14' 16 11 20 2l 2
SUA, Japonia, Mexic, Peru, Republica Dominicană (fue şi Ohmoto, 1974).
Explicaţie: A.: - - sulfuri; - sulfaţi; B.: - - pirită; L = = 1 - sfalerit; - galenă. Baia S11ric · sfalerit
• galenă
Cavnic · sfalerit
Tabelul nr. 15 - galenă I_
- pintă
Valorile analizelor izotopice de 34S pentru sulfuri şi sulfaţi din zăcământul Cavnic, - baritină
(Marias, 1996) - calcopirită 1--------_-_-_-_-_--_--+-'...:- : : : : : - - - - - - - -
Hcrja - pirită
Nr. Structura Momentul • sfalerit
Localizare Cota (m) Sfalerit Galenă Pirită Baritină
orobă metalogenetică metalogenetic - galenă
203 Uneam N (150\ +180 Boldul M4 2,50%o 1,10%o 3,50%o Baiul - pirită
210 Uneam N (150\ +180 Boldul M4 4,00%o 1,20%o 4,30%o - sfalerit

-----
227 R1S /320\ +710 Roata echiv. M4 2,60%o 0,30%o 3,00%o • galenă
231 Ramură Vest /60\ +180 Boldul M1 2,60%o - calcopirită 1 - - - - - - - - - - - . .-. _ _-
----1-
- - - - - - -
258 Voievod Ram. (161 +180 Boldul Ms 3,60%0 Toroionga- pirită
259 Voievod Ram.(1611 +180 Boldul M1 3,80%o - calcopirită
262 Voievod Ram. (161 +180 Boldul M1 4,60%o - sfalerit
• galenă
2157 Gutin S /20\ +230 Boldul M2 5,20%o
llba - galenă
455/1 1 4 - Cotrenta +710 Roata M7 17,50%o - pirită
455/2 1 4 - Cotrent +710 Roata M7 14,30%o Nistru - pirită
Valorile 6345 sunt faţă de CDT ± 0.3%o, Analizele au fost efectuate în laboratoarele BRGM - Orleans (Franţa). Tu rt - pirită
Sasnr - pirită
Conform Udubaşa şi Filofteia Gaftoi, (1985) valorile minime ale 8 34S au fost Fig. 8.20. - Sinteza variaţiei o34S în zăcămintele din districtul minier Baia Mare
obţinute pe probe de pirită (-25,22%0) în ocurenţa monominerală de la Măgura Bret i (Damian et al., 1998)
şi +31,42%0 în pirita concreţionară din stratele de Turbuţa (Eocen superior). ln Explicaţie: Analizele redate grafic au fost efectuate la Institutul de Tehnologie lzotopică şi Nucleară
general, fracţionarea izotopică a probelor analizate este normală, putându-se utiliza (ITIN) din Cluj Napoca, excepţie Cavnic (Marias, 1996).
geotermometrul izotopic Kajiwara şi Krouse, (1971) dar în unele minereuri din munţii
Metaliferi au apărut şi cazuri de fracţionare anormală, datorită fie neatingerii Autorii menţionaţi presupun neatingerea echilibrului în cazul mineralizaţiei de
echilibrului, fie distrugerii sale ulterioare. la Vo a (tip Kuroko), dublată probabil şi de efecte de deformare post-depoziţională.
176 177
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE D"N lUME

Aceste ultime procese, în special cele intervenite la temperaturi scăzute, apar ca o
posibilă cauză a modificării echilibrului izotopic şi în mineralizaţia polimetalică de tip
stockwerk de la Măgura Ţebei.
Rezultatele comparative ale 834 S de la Cavnic, deşi arată o origine
magmatică a sulfului (asemănătoare cu zăcămintele din munţii Metaliferi), în celelalte
zăcăminte aparţinând districtului minier Baia Mare (fig. 8.20.) arată variaţii ale
izotopului greu mult mai largi, între -23,3 ---+- +21,35 %o.
Valorile pozitive ale 8 34 S din figura de mai sus le explicăm printr-o evolutie a
sistemelor hidrotermale în sensul creşterii oxidaţiei H2 S la SQ4 2 -. Cu alte cuvinte,
concentraţi sulfului redus a avut tendinţa de scădere (prin oxidare) faţă de sulful total
din sistem. ln acest sens situaţia cea mai evidentă este la Baia Sprie şi Băiuţ.
identice cu cele de la Baia Sprie, arată o mobilizare a sulfului 34S şi din formaţiunile
marine paleogene, de către apofizele magmatice aflate în ascensiune înspre
suprafaţă.
Anomaliile negative prezentate în fig.8.20. denotă oscilaţii mari ale pH-ului şi
ale fo2 pe fondul unei evoluţii retrograde a temperaturii pe perioada cristalizării
sulfurilor din fluidele hidrotermale.
În general factorii de fracţionare observaţi între sulfaţii şi sulfurile coexistente
în multe zăcăminte prezintă o abatere de la valorile de echilibru la temperaturi sub
300 ° C - temperaturi la care s-au desfăşurat procesele metalogene în majoritatea
sistemelor hidrotermale din districtul minier Baia Mare. Abaterea sus amintită arată
tendinţa generală a factorilor de fracţionare de a avea valori mai scăzute decât
valorile de echilibru (fig. 8.21.)

'I. 4 10 11
40 � - � - - - - - - - - . - - , - - - - - - , - - - - - - - . - - - - , - - ,
HEM.

ia
<;E MIS.S.OUR\

:J:
I I

l1%
C' ....
o
.•.
10

....
PO.
1
Q
C
l>ORPll)P.V CU

<l CAVNl(. 1"'11M(

"!i
I
I -t
" .."'., ..
,
,-
:l',%
so
I z.vo11re fierb,nţ; s
3 6 ,o
f l>upergen,-
o
1 8 9 11 12
Sulf■ &ulfur1 hipogene pH

Fig. 8.22. - Diagrama de stabilitate fo2 - pH pentru fluidele generatoare de minereuri ale
- 1O
600 40Ci 300 '2.00 100 so "2.5 o stadiilor [M,]: zona A şi [M2]: zona B din sistemul hidrotermal Cavnic.
Temperatura 0( Explicaţie: S-au utilizat ecuaţiile şi diagramele de fază pentru sulfuri ale lui Barnes (1979). Se observă
dispunerea arealului fluidelor [M,) = zona A în partea marginală dintre câmpurile hematitului şi piritei, în
Fig. 8.21. - Compoziţia factorilor de fracţionare izotopică între sulfuri şi sulfaţi din zăcământul conformitate cu oscilaţiile paragenetice dominante ale acestui stadiu: hematit martitizat - muşketovit -
pirită - [calcopirită) - silice criptocristalină. Minereul „galben" al stadiului [M2]= zona B se dispune în
Cavnic, comparativ cu alte tipuri de zăcăminte, în funcţie de temperatură, (compilaţie din câmpul piritei dominantă în acest stadiu, în strânsă parageneză cu calcopirita. Ambele zone se dispun
Ohmoto şi Rye, (1979) în Marias, (1996). în apropierea unui pH neutral şi cu fo2 apropiate de cele din modelul Ohmoto (1972).
Pe de altă parte, faptul că la Cavnic raporturile izotopice de Pb 206Pb/2 D4P b
sunt foarte radiogene (faţă de plumbul iniţial) 18,858 (Marias, 1996, 2000) şi practic
178 179
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC !MARAMUREŞ/
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Sulfatul analizat la Cavnic este o baritină zonată, larg cristalizată, provenită
dintr-o geodă cu depuneri corespunzătoare momentelor [M4-+ M1]. Mineralul prezintă
valori mari o34S (%o) relativ omogene: 14,3 şi 17,5%0.
Ţinând cont de valoarea o34Sfluid calculată de 3,4%0 (Marias, 1996) şi în
ipoteza unei „căderi" bruşte de temperatură la ~ 150 ° C , frecventă în sistemele
epitermale, se reflectă şi în cazul zăcământului Cavnic modelul propus de Ohmoto
(1972), respectiv pH aproximativ neutru şi fo2 caIcuIa1= 10·30-+1046 (fig. 8.22.).
Asemenea oscilaţii termice şi compoziţionale ca cele din fig. 8.22. s-au
petrecut adesea în sistemele hidrotermale de la Baia Mare. Mai mult, variatiile o34 S
I evaluată pe baza datelor izotopice de plumb: 207Pb/204Pb; 206Pb/2D4Pb
măsurate pentru două zone ale cristalului de baritină (verde şi galben) sunt absolut
compatibile şi cu o uşoară variaţie a fo2 în fluidele hidrotermale finale ale diferitelor
stadii de evolutie.
În co cluzie, sulful fluidelor mineralizatoare pentru zăcămintele de la Baia
Mare provine din surse magmatice + sedimentare (valorile mari pozitive), iar minereul
a precipitat la un asemenea pH - fo2 în care s-a asigurat la început dominanţa H2S în
majoritatea sistemelor hidrotermale din zonă şi cu o evoluţie a potenţialului redox
specifică pentru fiecare structură mineralizată în parte.
CAP. 9. - PROCESE METALOGENETICE-SURSA METALELOR DIN
FLUIDELE MINEREICE, CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ALE
ACESTORA,
MOMENTE (STADII) DE MINERALIZARE
9.1. - Sursa metalelor din zăcămintele districtului minier Baia Mare
9.1.1.-Generalităti
După prezentarea originii fluidelor de mineralizare este necesară - în
completarea logicii expunerii - cunoaşterea sursei metalelor din zăcămintele de la
Baia Mare, abordare care s-a făcut cu studiul izotopilor plumbului.
Izotopii plumbului au fost în ultimii ani din ce în ce mai mult folosiţi în studiile
ce abordează provenienţa rocilor eruptive şi a metalelor în zăcămintele de minereuri
(Cooper şi Richard, 1966; Doe, 1967, 1968; Doe şi Stacey, 1974; Doe et al., 1979;
Marcoux şi Milesi, 1993; Marcoux et al., 1995).
Orice interpretare a originii metalelor trebuie să ţină cont de mediul geologic
total care a contribuit la mineralizare.
Apariţia tectonicii plăcilor a stimulat în mod deosebit interesul pentru
mecanismele care asigură legătura între sistemele chimice ale mantalei Pământului şi
cele ale crustei de deasupra. Tratarea teoretică a evoluţiei izotopilor de Pb prin
descompunere radioactivă a fost amplu documentată de Kanasevich, (1968); Doe
(1970); Stacey şi Kramers, (1975); Cummings şi Richards, (1975); Doe şi Zartman,
(1979); etc„ Conform ultimilor autori, compoziţia izotopică a plumbului la finele ultimei
orogeneze te iare este redată în tabelul nr. 16.
Tabelul nr. 16
Compoziţia izotopică a plumbului azi (la finele ultimei orogeneze)
după Doe şi Zartman, (1979)
Mediu geologic 2o&pb/204Pb 201pb/204Pb 2ospb/204Pb 23su,204p b 232Ţh/23BU

Mantaua pământului 18,10 15,42 37,70 8,92 3,57

Orooen 18,86 15,62 38,83 10,87 3,64
Scoarţa superioară care
19,33 15,73 39,08 12,24 3,42
a contribuit la orooen
Scoarţa inferioară care
17,27 15,29 38,57 5,89 5,98
a contribuit la orogen

Rapoartele izotopice ale plumbului primordial - de la începutul formării

Pământului - au fost după Tatsumoto et al., (1973): 206pb/204Pb = 9,307; 201pb/204Pb =
10,294; 208Pb/2D4Pb = 29,476.
180 181
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME

Raportul actual 238 U/235 U este de 137,88 - conform Comisiei Europene pentru 9.1.2. - Caracteristicile valorilor izotopilor plumbului în rocile magmatice şi în
Energia Atomică. minereul zăcămintelor de la Baia Mare
De asemenea, abundenţa şi concentraţia elementelor Pb, U, Th în mediile
geologice din interiorul pământului se prezintă, după aceiaşi autori, astfel: Analizele izotopice de plumb au fost făcute pe galene provenite din stadiile
principale de mineralizare pentru a identifica rocile sursă ale metalelor şi a estima
Tabelul nr. 17 relaţiile dintre paragenezele succesive ale mineralelor cu conţinut de plumb.
Abundenţa şi concentraţia elementelor Au fost studiate trei zăcăminte: Cavnic, Şuior şi Baia Sprie. Urmele izotopilor
masax Abundenta (x 10 15 moli) Concentratii medii (oom)
plumbului sunt bine încrustate, remarcându-se o sursă comună de plumb pentru toate
Rezervorul
10249 204pb 23su 232Th Pb u Th structurile amintite (tabelul nr. 18). Astfel a fost determinată compoziţia izotopică a
Mantaua 775,2 20,1 179 639 0,4 0,055 0,19 plumbului pentru şapte probe de galenă de la Cavnic, iar pentru a putea face unele
Crusta superioară 7,0 10,0 123 417 22,8 4,18 13,8 corelări cu ansamblul zonei estice a districtului metalogenetic Baia Mare s-au utilizat
Crusta inferioară 17,8 7,9 47 279 6,5 0,62 3,6 trei probe de galenă de la Şuior şi şapte probe de la mina Baia Sprie.
Pentru a vedea filiaţia cu rocile magmatice din zonă s-au analizat 11 probe de
În timpul orogenezei terţiare Pb, U şi Th au fost extrase din fiecare rezervor roci andezitice.
prezentat în tabelul nr. 17, proporţional cu fracţiunea din acel rezervor care intră în Din tabel reiese: compoziţia izotopică foarte radiogenă a galenelor de la
orogen (tabel nr. 16) şi redistribuite în: manta, scoarţa superioară şi cea inferioară nou Cavnic cu raporturi 206 Pbt204 Pb, grupate în jurul valorii de 18,86 - ceea ce corespunde
formate, cf. fig. 9.1.. unui plumb orogenic (vezi tabelul nr. 16) şi care sunt identice cu cele de la Baia Sprie.
La Şuior acest raport este ceva mai putin radiogen: 18,82.
În corelaţie cu fig. 9.1. se poate desprinde concluzia că plumbul iniţial al
zăcămintelor de la Baia Mare provine din magme palingene, adică magme provenite
din manta, dar care au suferit puternice procese de contaminare cu crustă inferioară
sialică (procese palingenetice).
! '7)(r- a Se observă că valorile izotopice sunt situate uşor deasupra curbei de creştere
30
loO : O -t tll . . ,_ CI 4 . - . U l Stacey - Kramers (S - K), şi a curbei orogene Doe - Zartman (D - Z) şi Cummings -
'°
' o .,: . ·. c ' . . (llf'lff'I

i
I o
50
Manta Orogen
I

:' Vârsta austei m.a. Richards (C - R), conform prezentărilor făcute în figurile 9.2. şi 9.3 „
·= Compoziţiile izotopilor de plumb din lavele vulcanismului neogen dau fiecare
, 0 I
10 ,__ - ___ J
110
100
rapoarte radiogene ridicate 206 Pb/204 Pb = 18,788; 2D7 Pbt204 Pb = 15,65 şi au valori µ -
respectiv raportul: 238 Ut204 Pb - ridicate, între 6,79 şi 14,18 (tabelul nr. 18).
'li! Media acestor valori (µ = 10,54) este depărtată de bazaltele oceanice
!:i
"'° (MORB) şi este caracteristică pentru arcurile vulcanice mature, aşa cum reiese din
490
diagrama Doe - Zartman redată în fig. 9.2 „
Aceste compoziţii stabilesc existenţa unei singure surse de plumb pentru
Fig. 9.1. - Configuraţia finală a rezervoarelor terestre care arată aportul mantalei (a), crustei toate zăcămintele de la Baia Mare şi anume din crusta continentală veche (inferioară),
superioare mai noi (c) şi mai vechi (c') şi a crustei inferioare (d) la orogeneză (b), în funcţie de probabil din adâncimile seriei mezometamorfice de tip Preluca (v. secţiunea 4.1.).
adâncime (Doe şi Zartman, 1979). Valorile mari ale raportului 207 Pb/204 Pb comparabile cu cele ale raportului
Explicaţie: Săgeţile reprezintă transportul materialului în orogen în timpul ultimului ciclu orogenic care la 206 Pb/204 Pb sunt revelatoare pentru un plumb de origine esenţial crustală. Ele sunt
rândul său a produs blocul punctat al noii scoa e continentale (0,0 milioane ani). S-au considerat utile
aceste date pentru a se putea compara valorile obţinute pentru galenele din zona Baia Mare (roci şi diferite de cele ale zăcămintelor de tip Kuroko (fig. 9.3.) unde o componentă notabilă
minereuri). de plumb din manta a fost observată sistematic (Sato, 1975; Sasaki et al., 1982).
Am arătat mai înainte că valorile izotopice ale sulfurilor sunt apropiate de
Cititorul dornic de a cunoaşte mai multe aspecte privind acest domeniu vast şi compoziţiile izotopice ale rocilor vulcanice pannonian - pliocene din arealul
interesant poate consulta materialul bibliografic anexat şi nu numai. zăcămintelor, ceea ce sugerează o relaţie genetică între aceste două entităţi.

18 2 18 3
 Frandsc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE D,N LUME

3'3,
Plumbul de la Baia Mare nu arată nici o componentă mantelică, fenomenele
magmatice dezvoltându-se după toate aparenţele într-un segment crusta/ continental,
3'31 relativ superficial.
3 VULCANITE PONTIAN •PLIOCENE
Tabelul nr. 18
Valorile raporturilor izotopice ale plumbului pentru rocile magmatice şi galenele din structurile
..c 3S 9

-
filoniene: Cavnic, Şuior, Baia Sprie (zona estică a districtului metalogenetic Baia Mare),
(Marias, 1996)
3'oB ,, ,,
' o Zăcământul Filon localizare Nr.orobă 206Pb/204Pb 201pb/204Pb 2ospb/204Pb
"' 3,1 Borcut c+753m 7 18,852 15,667 38,906
Iosif c+ 753m 9 18,876 15,690 38,981
3H,
Iosif c+180m 15 18,872 15,683 38,956
Cavnic Kelemen c+ 230m 25 18,850 15,652 38,854
355
Iosif c+ 753m 33 18,854 15,662 38,892
:,5 _
F259 60 18,838 15,650 38,852
Iosif c+280m 137 18,866 15,676 38,943
18,e. 187 1&.e 18,'.J Diaaonal Pul 4 2 18,842 15,666 38,894
Princioal Pul 4 14 18,868 15,675 38,934
Princioal Pul 4 16 18,860 15,665 38,899
Baia Sprie Princioal Pul 4 18 18,860 15,670 38,914
·s10 Princioal Put 5 5 18,856 15,668 38,906
Princioal Put 5 10 18,867 15,680 38,949
Princioal Pul 5 14 18,857 15,664 38,896
Princioal 7 18,818 15,674 38,906
Şuior Princioal 16 18,816 15,674 38,902
Princioal 19 18,826 15,684 38,934

Vârstă Nr. orobă 206Pb/204Pb 207Pb/204Pb 2ospb/204Pb 2JsUJ204Pblu\

Pannonian (9 Mal 25161 18,832 15,624 38,746 12,994
Pontian 17 Mal 26218 18,743 15,705 38,943 8,126
Pontian 1951/89 18,603 15,648 38,728 6,794
Pontian 6713 18,826 15,638 38,782 11,224
Ponlian 325-89S 18,660 15,641 38,742 9,094
Pannonian 13455A 18,826 15,645 38,751 10,738
Pontian 4190 18,858 15,689 38,957 8,47
Sarmatian 111 Ma) 21349 18,819 15,643 38,755 11,769
Bazalte? 20944 18,807 15,624 38,659 11,63
Fig. 9.2. - Diagrama 2 07Pbt204 Pb şi 2 08Pb/ 204 Pb faţă de 2 06Pb/204 Pb ale galenelor şi rocilor .
Anailza1e la SGN/GCH, BRGM Orleans - Franţa, de catre dr. Eric Marcoux
magmatice din zona Baia Mare faţă de curbele S - K, D - Z şi C - R.
Explicaţie: Pacific MORB = câmpul bazaltelor oceanice (magme mantelice) Mineralizaţiile filoniene din districtul minier sunt generate într-un context de
distensie crustală intracontinentală necratonizată (fig. 9.4.), ceea ce concordă cu
datele izotopice de Pb.
Mobilizarea şi transportul spre suprafaţă a plumbului şi a metalelor conexe au Omogenitatea sau uşoara variaţie a compoziţiilor izotopice în zona estică a
fost legate de fenomene hidrotermale asociate manifestărilor magmatice. districtului minier, într-un domeniu de distensie lung de peste 20 km (V - E), în care
se dezvoltă structuri de tip graben (asimetric) la Baia Sprie, structuri de ventilaţie

184 185
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

hidrotermală de tip „breccia dyke" în Dealul Minei (Baia Sprie) şi în Dealul Cremenea
(Şuior) şi de horsturi tectono - magmatice (la Herja şi Cavnic) este remarcabilă. '-O -

"O.O
-t 19

39.S
lndonez.••
.,

-
.0
o.. '39,o "le
-t a,aNare
ROMAft14

.a 38,S
11ulcan; occan1c.,

31,D n

l'i,I

C. ,,.,
.D 15 6

..
tS,8 Q.

ţ
..-
1\.,9
1'5,1 Cavnic•
o &aia�1t•le ..,u\c1n,tt octanu.,

-c.15, 6 ,,, ..
..
„o 15,5
Ton9a Kermadu. ,• . 3
tl ,e 11
to&
Pb / tot, Pb
,.,,.
Fig. 9.4. - Rezumatul rapoartelor 207Pb/204Pb şi 208Pb/204Pb versus 2ospbf204Pb pentru: cruste
cratonizate; arcuri magmatice mature; sedimente pelagice; cruste necratonizate; arcuri
n primitive şi vulcanite oceanice, după Doe şi Zartman, (1979)- cu încadrarea arealului Baia
Mare (Marias, 1996).
Fig. 9.3. - Prezentarea rezumativă şi comparativă a rapoartelor 207pb/204Pb şi 2oapb/204Pb Relaţiile mineralogice şi genetice între galena şi sfaleritul de la Cavnic de
versus 206Pb/204Pb pentru zăcămintele Cavnic, Şuior, Baia Sprie, comparativ cu alte structuri exemplu sugerează că metalele, inclusiv cele preţioase (Au, Ag) au fost puse în Joc
hidrotermale de tip Kuroko (Japonia), zăcăminte hidrotermale din Indonezia, Peru şi din arcul într-o singură fază metalogenetică cu şapte stadii sau momente de mineralizare,
vulcanic Tonga Kermadec (Pacificul de sud-est); transpunere pe diagrame Doe -Zartman
(Marias, 1996). respectiv tot atâtea momente de evoluţie chimică a fluidelor.
Absenţa unei variaţii a izotopilor de Pb în timpul derulării stadiilor M1- M7
Se indică o mobilizare izotopică de mare amploare a segmentului crustal, sugerează că nu a existat nici o schimbare în sursa de metale în timpul evolutiei
procesului hidrotermal.
realizată înaintea proceselor metalogenetice, când procesele magmatice sau de
fuziune crustală trebuie să fi jucat un rol important; dovada în acest sens este Apariţia mineralelor înrudite, respectiv a sulfosărurilor cu conţinut de Pb şi a
.
asemănarea mare a valorilor izotopice ale plumbului în cele două entităti: sulfuri + roci valorilor 834 S sugerează un mediu magmatic - hidrotermal pentru fluidele şi metalele
magmatice contaminate crustal. implicate în mineralizare (Marcoux et al., 1995). În ciuda unor uşoare variaţii de la un
186 187
 Francisc MARIAS
zăcământ la altul nu există deosebiri la scara unui zăcământ, sugerându-se puternice
fenomene de reciclare a metalelor în evoluţia diferitelor stadii de mineralizare,
respectiv a momentelor metalogenetice (M1 - M1).
Aceasta însemnează - de exemplu - că ultimele elemente: Sb (la Baia
Sprie), Au şi As (la Şuior şi Cavnic), Ag (la Cavnic şi Baia Sprie) reprezentând stadii
fără Pb, au reciclat pur şi simplu plumbul din mineralele plumbifere ale momentelor
anterioare, pentru a permite formarea faimoaselor sulfosăruri: bournonit (PbCuSbS3),
jamesonit (Pb4FeSb5$14), freieslebenit (Pb;Ag5Sb5S12) la Cavnic, semseyit (9PbS-
4SbzS3), diaforit (Pbi4g3SbJ$a), andorit (4PbS-2AgzS-6SbzS3),fizelyit (PbsAg2SbaS1a) la Baia
Sprie, Herja şi Dealul Crucii, bournonit, stibiu, ceruzit (PbC03) şi Au la Şuior şi Cavnic.
Muzeul de minerale din Baia Mare - dar şi alte muzee din lume - expun
colecţii bogate de astfel de sulfosăruri rezultate prin reciclări naturale şi precipitate pe
pereţii „conductelor" pe care au circulat fluidele saline minereice.
De altfel fenomenul de dizovare - depunere chiar sub acţiunea apelor
meteorice descendente este foarte frecventă şi azi în fracturile filoniene circulate de
ape la Cavnic, Băiuţ, llba, etc„
Aceste ape induse sunt foarte acide, joacă un rol coroziv foarte important
asupra paragenezelor minerale, dizolvând inclusiv şina de cale ferată din dotarea
galeriilor.
Raportul 238LJ/204Pb = µ = 10,54 este foarte apropiat de cel calculat de Stacey
şi Kramers (1975) pentru plumbul litosferei, respectiv 9,74.
În concluzie, la scara districtului minier Baia Mare se demonstrează existenţa
unei surse comune de metale, pentru toate zăcămintele din arealul amintit şi anume
din baza crustei continentale precambriene, reprelucrate în timpul orogenezei
neogene, ultima din istoria planetei.
9.2. - Caracteristicile fizico - chimice ale fluidelor responsabile de
mineralizarea fracturilor filoniene
În ultimele două - trei decenii s-au acumulat în literatura geologică mondială
suficiente dovezi pentru a demonstra că multe sisteme hidrotermale fosile,
responsabile de depunerea minereurilor - printre care şi cele de la Baia Mare - au
menţinut în circulaţie un fluid în două faze: lichid - gaz.
Dovezile cele mai citate ale acestor condiţii sunt exemplificate prin apariţia
incluziunilor fluide cu rapoarte L - G foarte variabile (Roeder, 1968-79; Roeder şi
Bodnar, 1980; Roeder, 1984).
Condiţiile lichid - gaz (L - G) au fost documentate în numeroase zăcăminte
incluzând mai ales: zăcămintele de tip porphyry copper (cupru diseminat, cf.
Cunningham, 1978); zăcăminte pneumatolitice de Sn-W (Kelly şi Turneaure, 1970);
zăcăminte auro-argentifere (Kamili şi Ohmoto, 1977); filoane de sulfuri polimetalice
(Barton et al., 1977).
188
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
La noi în ţară studii de microtermometrie au fost făcute - printre alţii - de
Pomârleanu (1957, 1961, 1964, 1967, 1971); Pomârleanu şi Petreuş, (1967, 1968);
Pomârleanu şi Aurelia Movileanu, (1966); Borcoş et al., (1977), Marias, (1984);
Pintea, (1992); Piantone et al., (1999.)
9.2.1. - Temperatura fluidelor mineralizante corespunzătoare momentelor de
mineralizare evaluate pe baza incluziunilor fluide; mineralele gazdă
Frecventa mare a incluziunilor fluide primare din fiecare moment
metalogenetic r prezintă o caracteristică a mineralizaţiei zăcământului Cavnic. Acest
aspect, alături de un control paragenetic excelent, a făcut posibilă efectuarea unui
studiu detaliat al mineralizatiei zăcământului.
Incluziunile fluide a fost măsurate în cristale euhedrale de cuarţ de 2 - 4 cm
lungime, corespunzătoare diverselor stadii de mineralizare a filoanelor.
Pentru momentul [M1] cristalele de cua au avut dimensiuni subcentimetrice,
strâns asociate cu hematit. Această parageneză cimentează primele structuri de
,,breccia dyke" intrusive sau „pebble breccia dyke". Pentru momentele subsecvente,
cristalele de cua sunt în general asociate cu pirită, calcopirită, sfalerit şi galenă.
Sfaleritele utilizate (probele 21 O şi 258) apar ca agregate granulare alături de
alte parageneze ale mineralizaţiei de pe filoanele Ungarn N (150), oriz. -350 (c+230
m) şi Ramura Vest (60), oriz. -400 (c+180 m).
9.2.1.1. - Metode analitice folosite
Măsurătorile incluziunilor fluide s-au făcut pe secţiuni dublu şlefuite la
B.R.G.M. / S.G.M. - Orleans, Franţa, de către dr. Pierre Nehlig. Temperaturile de
omogenizare şi punctul de îngheţ al CO2 au fost determinate cu o aparatură
CHAIXMECA modificată de Claire Ramboz.
Calibrările s-au făcut folosindu-se standarde chimice (Merk R) ale
temperaturilor de amestec cunoscute: incluziuni de fluide sintetice care conţin CO2.
Acurateţea măsurătorilor este estimată la ± 2 ° c la T = ~ 400 ° C şi respectiv ±
0,2 c la temperaturi peste 0 ° C .
°
Salinitatea solutiilor nesaturate a fost obtinută folosindu-se ecuatia lui Potter
> > I
et al., (1977) şi o eroare de± 0,2% echiv. NaCI.
9.2.1.2. - Tipuri de incluziuni evidenţiate şi caracteristicile lor
În acord cu clasificarea lui Roeder, (1984), în cua ul şi sfaleritul de la Cavnic
s-au identificat două tipuri principale de incluziuni fluide (tabelul nr. 19).
Incluziunile de tipul I conţin o fază lichidă plus o bulă de vapori de mărime
medie spre mică, maxim 20% din volum (fig. 9.5.A, B). Incluziunile de tipul li (fig.
189
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DN LUME

9.5.C) prezintă un raport vapor - lichid foarte ridicat (>90%) din volumul incluziunii; au longitudinală (fig. 9.5.B) sau transversală (fig. 9.5.A stânga sus, umplut cu gaz).
formă cilindrică şi sunt lipsite de minerale secundare. Nu este uşor să se facă diferenţa între incluziunile primare (interpretate ca
prinzând în capcană fluidul hidrotermal în timpul creşterii mineralului) şi incluziunile
Tabelul nr. 19 secundare, care au înglobat fluide după precipitarea minerală.
Valorile temperaturilor de îngheţ a C02 şi umplere a incluziunilor din filoanele de la Cavnic, Cele mai multe incluziuni apar în planele care străbat cuarţul şi sunt
(Marias, 1996) clasificate ca incluziuni secundare.
Tip T îngheţ C02 Aşa cum arată Roeder şi Bodnar, (1980) multe dintre clivajele închise, ori
Moment in- rc1 Nr. T umplen, ('C] planele de microfisuri curbate, sunt mai degrabă incluziuni pseudosecundare decât
Nr. Descriere Nr.
metalo- Filon Localizare clu- mă secundare.
pooă genetic mineralogică
ziu-
măs.
Min Max Med s Min Max Med
ne Astfel, incluziunile clasificate ca secundare aici, pot fi pseudosecundare
2056 M1-B
Gheorghe Gal. Dir. N m10/ Cuarţ anhedral cu
li 11 -4,0 -3,3 -3,7 19 279 324 303
potrivit criteriilor lui Roeder, (1984).
90 c+130m clorit si oirită Incluziunile fluide din toate eşantioanele analizate (tabelul nr. 19) din
Kelemen Gal. Dir. N m120/ Cuarţ, hematit,
2030 M1-B
40 c+130m maonetit, scheelit
I 7 -2,4 -2,2 -2,3 16 287 313 297 zăcămintele de la Cavnic conţin două faze (fig. 9.5.): un lichid apos şi bule de vapori
Gal. Dir. S m102/ Cuarţ geodic şi nici un mineral precipitat în incluziune.
2157 Ms-B Gutin 20 li 3 -2,0 -1,9 -1,9 9 275 296 291
c+230m euhedral
413A M2- B Gutin 20
Gal. Dir. N m500/ Cuarţ geodic
li 19 -7,3 -2,5 -6,0 22 266 297 298
A B C
c+180m euhedral
Kelemen Gal. Dir. N m430/ Cuarţ cu urme de
2052 Ms- B li 6 -3,6 -2,4 -2,9 14 283 302 291
40 c+230m scheelit
Ungarn Gal. Dir. N m360/
210 Ms-B Sfalerit I 15 -3,8 -2,8 -3,0 16 207 233 225
150 c+230m
Ungarn Gal. Dir. N m360/
M2-B Cuarţ li 12 -2,7 -1,7 -2,2 36 283 322 304
150 c+230m
Gal. Dir. N m170/ Cuarţ geodic
506 MJ-B Iosif 70 li 34 -2,2 -1,6 -1,9 29 264 273 267
c+180m euhedral
Echiv. Gal. Dir. S m185/
227 R1 320 Cuarţ euhedral li 4 -2,5 -1,6 -2,0 8 222 248 235
M4-6· R c+710rn
Gheorghe Gal. Dir. N m400/
2071 Ms-B Cuarţ euhedral li 13 -2,3 -1,7 -1,9 27 265 291 283
90 c+180m
461
Echiv.
R1320
Gal. Dir. S m225/ Cuarţ, min.
I 14 -2,6 -0,7 -2,1 16 245 298 272 Fig. 9.5. - Exemplificarea tipurilor I şi li de incluziuni (Marias, 1984).
M4-R c+710m aroiloase, stibină
Echiv. Ramura V Gal. Dir. SV m120/
258
MJ-B 60 c+180m
Sfalerit - pirită I 4 -2,8 -1,6 -2,2 9 281 293 287 În „ciorchinele" din sfalerite relaţiile de fază sunt relativ uniforme; aceasta
Ms-B
Ramura V Gal. Dir. SV m120/
Cuarţ I
sugerează că respectivele incluziuni nu au suferit separarea de fază în poziţia
6 -2,6 -1,6 -2, 1 10 275 298 285
60 c+180m precipitării minerale, ci în timpul fierberii ca sistem de fierbere temporar închis (vezi
Kelemen Gal. Dir. N m400/
2037 Ms- B
40 c+180m
Cuarţ euhedral li 10 -2,3 -2,0 -2,1 14 282 291 284 ulterior).
Kelemen Gal. Dir. N m400/
2034 M1-B Cuarţ euhedral li 10 -3,5 -1,8 -2,5 24 280 293 285
40 c+180m 9.2.2. - Evoluţia temperaturilor în sistemul epitermal Cavnic pe momente de
Kelemen Gal. Dir. N rn400/
2036 MJ-B Cuarţ euhedral li 11 -3,2 -2,1 -2,3 17 281 295 287
40 c+180m mineralizare
Analize efectuate de P. Nehhg - BRGM/SGN Orleans - Franţa, 1995
Temperaturile de omogenizare evaluate pe momente de mineralizare sunt
Incluziunile fluide din sfalerit tind să aibe forme de cristal negativ; au prezentate în tabelul nr. 20.
dimensiuni mai mari de 100µ şi apar cel mai frecvent în ciorchini de incluziuni Pentru toate probele, temperatura de depunere se situează înte 20TC şi
324·c (media = 282 C ± 21 'C; n = 286, fig. 9.6.). Din fig. 9.6. se observă o distribuţie
°
bidimensionale.
Incluziunile fluide din cuarţ au un diametru de câţiva microni, până la mai mult trimodală a temperaturilor de omogenizare cu modulul principal centrat pe
de 200µ şi sunt în general ovale (fig. 9.5.C), circulare sau hexagonale în secţiune
190 191
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

temperatura de 285'C, modulul secundar pe 265'C (proba 506 - cua ) şi un modul Conform tabelului de mai sus şi din fig. 9.6. reiese că fluidele momentului [M1]
auxiliar la 235'C (proba 210 - sfalerit şi 227 - cua ). prezintă temperaturile cele mai ridicate - peste 300'C, după care, pe parcursul
momentelor subsecvente [M2 -M4] apare tendinţa de descreştere constantă, până la
271'C.
eo O continuare a fierberii din [M3] intervine în stadiul rezidual [Ms] în corelaţie cu
evoluţia o18OH20 (fig.8.7.), după care, momentul de mineralizare [Ms] evidenţiază o
0 2036-0 M3 K•l•mtn ("° I
■ 20H-Q Ml Kelemon , . . 1
60
so
■ 1031-Q MS K•lemen J '-0 I
cădere termică a sistemului hidrotermal (sub 230'C); ,,căderea" este definitivată - cu
unele pusee mai fierbinţi - în stadiul tardiv [M1], când aportul fluidelor meteorice de
'O Iii 258·0 MS Ramura V ( H J

'C lO I ! 258·SF M3 Ramura V ' " I

suprafaţă este preponderent.

= ·-
li 461-0 Ml. Rl 1>10 I
■
10
Mi!j0111eam comune• aur
10 2071-Q MS Gheorgt,e I•• I Filoane din districtul
Silverton, Colorado _,Cuarl•sfalenl Cuart •fluoonâ posl•sttun
E s - - r - - , , _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ ;
1Os 1,s n s 135 ;.5 t55 165 n s 1115 115 30s , , s 315 Coloane din Red
Mountain, Colorado Cuart• aleril •banllna,apar111andsr.aauuipmapat
Mina Sunnyside,
e= JS
; 4C Q 227·0 Ml.b R l
districtul Silverton, Melaleamune g praloase Mineralede gangă 10s1-nmereu

I
0 506-Q M3 1os,f ro I Colorado
z JO
■ 210-SF M 2 Ungarn i,,,., Districtul Creede,
S idnJ de m:nen!U
Colorado
tS
■ 210-SF MS Ungarn 1,,0 I Zâcăminle de metale
to pretioase, Nevada C,art p,e-. Sll- si post-mnereu
tJJ 2052-0 MS Kelemtn I-<:
,s Chinkuashih,
BI 413 A-0 M2 Guhn I to I Ta van Majoritateadeif'1!M ritor pe baritina
,o I ""'-'•ide, 'nereu
D 2157-0 H5 Gut,n (to I Guanajua10,
Mexic Cuart •calot I re-m,,ereulpooopal)
l a 2030 O Ml Kel•men 1. . :
Pachuca,
205 ltS 115 'US 145 1s, 'l' n s tes , , s
Temperatura de omogenizare (•C)
l 315 JOS
■ 2056-0 t' 1 Gheorghe Mexic Depunereasuturiorîn ,irul mperallJrii de 250'C
Mina Finlandia. Plum +zinc
centrul Peru-ului + Metalepretioase-
Fig. 9.6. - Histogramele de distribuţie a temperaturilor de omogenizare pe momente de Caudalosa
centrul Peru-uli So/Iunde arg" •meta'eoomune Slalerit de sr.adruiabu

-
mineralizare în zăcământul Cavnic.
Zăcăminte de metale
comune si metale - Mapilalea delmm n 1 o r -
Tabelul nr. 20 pretioase Japonia
Temperaturile de depunere a mineralizaţiei de la Cavnic, corespunzătoare Toyoha, Japonia
-sraten
Cuart
·---
momentelor de mineralizare Filoane de la Cavnic

T inghet C02 re
districtul Baia Mare , ; - Melll! oomune •a u - : -Minerale de gang •aue+
Momentul de T umDlere Î'Cl -Cuart sfalentd"--�..:_f.:'.''..11:n--Cala1
Casapalca Peru
mineralizare Min Max Media Min Max Media slad, l=nnn,1 :,ost-nmereu
M1 -4,0 -1,8 -2,9 279 324 307 370 350 300 250 200 I ,o
M2 -7,3 -1,7 -4,5 266 322 294 T, °C
Ml -3,2 -1,6 -2,4 264 298 281
Fig. 9.7. - Depunerea stadiilor principale de mineralizare cu metale de bază (Zn + Pb) + Au şi
M4 -2,6 -0,7 -1,7 245 298 271
Ms -3,6 -1,7 -2,7 265 302 284 gangă+ sulfosăruri +Aude la Cavnic, comparativ cu sinteza Sillitoe, (1990), în funcţie de
Ms -3,8 -1,6 -2,7 207 248 227 evoluţia temperaturii.

Variaţia relativ mare a temperaturii de depunere a momentelor de
mineralizare de cca 75'C (tabelul nr. 20) se consideră a fi un indicator al fierberii
retrograde a fluidelor hidrotermale în timpul depunerii mineralizaţiilor de la Cavnic.
192
Şi din punct de vedere al evoluţiei temperaturii sistemul epitermal Cavnic se
aseamănă cu alte sisteme hidrotermale din lume, după cum reiese din compilaţia
făcută de Sillitoe ( 1990) de la Imperial College din Londra pentru zăcăminte din
S.U.A., Taiwan, Mexic, Peru, Japonia.
193
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

9.2.3. - Temperatura de depunere a sulfurilor obţinută pe baza raporturilor de sfalerit - galenă care sunt consecvente cu datele din incluziunile fluide sunt date de
probele 210 şi 227, cu temperaturi de 234'C şi respectiv 287'C (±25'C).
fractionare
' izotopică o34S t1uid evaluate pe perechi de sulfuri
Geotermometrele cele mai sensibile sunt perechile de compuşi ai sulfului, în Tabelul nr. 21
Valorile termometrice bazate pe compoziţiile izotopice ale sulfurilor concomitent cristalizate
care factorii de fracţionare la echilibru prezintă panta cea mai abruptă în funcţie de
din fluidul momentului M4
temperatură.
În general aceste perechi de compuşi sunt alcătuite din SO2 - H2S (în gaze Momentul
Proba SF GN py
t:. t:. t:. T'C T'C T'C
vulcanice); so;- - H2S (în sisteme de izvoare fierbinţi); sulfaţi - sulfuri; pirită - galenă; metalgenetic PY/GN PY/GN PY/GN PY/GN SF/GN PY/SF
M4 203 2,5 1, 1 3,5 2,4 1,4 1,0 379 445 277
sfalerit - galenă şi piriă - calcopirită (în zăcăminte filoniene în general dar pot fi şi din
M4 210 4,0 1,2 4,3 3,1 2,8 0,3 300 234 731
zăcăminte de tip „amas", ,,manto", etc.).
Utilizarea cu succes a termometriei izotopilor sulfului depinde de următoarele Echiv. M4 227 2,6 0,3 3,0 2,7 2,3 0,4 341 287 596
Analizat la BRGM- Orleans, Franţa, coordonator dr. P. P1antone
condiţii:
1. ambele faze minerale trebuie să se fi format în condiţii de echilibru;
Rezultatul neconcludent obţinut pe eşantionul 203 pentru perechea sfalerit -
2. trebuie să nu fi avut loc schimb izotopic între fazele minerale sau între o galenă (SF/GN) şi rezultatele contradictorii ale perechilor pirită - galenă şi pi ită
fază minerală şi o fază fluidă, după formarea mineralelor, cu alte cuvinte,
sfalerit (probele 210 şi 227) sugerează că echilibrul de fracţionare nu a fost atins şI
compoziţia izotopică iniţială să fie „îngheţată";
deci pirita nu s-a depus sincron cu galena şi sfaleritul.
3. pentru analizele izotopice trebuie să fie separate faze minerale pure.
Motivul pentru care perechile amintite dau temperaturi anomale s-ar putea
Diverse studii făcute asupra zăcămintelor minerale (Rye şi Ohmoto, 1974) datora şi faptului că pirita tinde să precipite într-un interval de timp mult mai mare
arată că echilibrul izotopic a fost atins în timpul mineralizării şi că nu a avut loc nici o decât sfaleritul şi galena, oferind astfel o şansă mai slabă coprecipitării în condiţii
modificare a valorilor o34S după cristalizarea mineralelor. identice. În alte câteva zăcăminte studiate de Roger Mclimans, ( 1977) de la
Totuşi, un număr semnificativ de perechi sfalerit - galenă indică ab teri Universitatea din Pennsylvania se sugerează că atingerea echilibrului izotopic între
remarcabile de la factorii de fractionare de echilibru. Câteva dintre aceste relaţn de sfalerit şi galenă este posibilă până la so·c.
„dezechilibru aparent" s-ar putea datora fracţiilor minerale impure sau selecţionării de Până în prezent nu se cunoaşte cu certitudine care sunt parametrii de control
stadii (momente de mineralizare) necontemporane. . geochimic necesari stabilirii echilibrului izotopului de sulf în cadrul piritei, sfaleritului şi
Probarea perechilor de minerale s-a dovedit destul de d1fi . c1l.__a, as el. •mc •t
galenei la temperaturi sub 250'C.
fiecare probă analizată trebuie să reprezinte aceeaşi perioadă de timp dm ,stor,a Pentru filonul Ungarn ( 150) - proba 21 O, precipitarea piritei a fost determinată
fluidului hidrotermal. de efecte cinetice, alături de cele izotopice de echilibru pentru perechea sfalerit -
Utilitatea perechilor minerale în studiile geochimice depinde în mare măsură galenă. Pirita de pe filonul în discuţie a fost recoltat dintr-o structură de „breccia dyke"
de variatia temperaturii şi de valoarea o34S H2s a fluidelor hidrotermale în perioada în intruzivă, care - după cum s-a amintit - reprezintă o structură explozivă timpurie,
care au 'precipitat mineralele. La Cavnic de exemplu, chiar dacă perechile sfalerit_ - formată la temperaturi mai mari de 350'C. Aceste structuri sunt slab mineralizate cu
galenă apa in aceleiaşi perioade de mineralizare [M4] de pe filonul n a!n. (1 O), oriz. pirită.
-400 (c+180m), valoarea o34SH2s şi T a fluidelor a fost aparent variabila, meat a fost Valorile de temperatură obţinute pentru perechile de sulfuri din tabelul nr. 21
necesară analizarea fiecărei perechi în parte. sunt redate grafic în diagrama Rye, (1974B) comparativ cu alte zăcăminte epitermale
Pentru o temperatură de 300'C, corespunzând temperaturii medii obţinute din SUA, Mexic, Peru (fig. 9.8.).
prin microtermometrie (vezi secţiunea anterioră), uşoarele variaţii sesizate sunt Presupunând că temperaturile de depunere a sulfurilor pentru intervalul
coerente cu valorile factorilor de fracţionare date de Ohmoto, (1972). [M2-M4] sunt în jurul valorii de 300'C (vezi anterior) s-a putut calcula pentru un
Trei perechi de sulfuri au fost selecţionate pentru a estima temperatura de mediu de H2S dominant valori de o34S de +3,4%o pentru fluidul hidrotermal.
cristalizare a sulfurilor corespunzând momentului [M4] (de post-fierbere). În concluzie, din cele prezentate mai sus rezultă o bună corelare a
Rezultatele obţinute (tabelul nr. 21) arată că temperaturile definite pentru temperaturilor izotopice obţinute pe perechi de sulfuri - ce apa in aceluiaşi moment
perechea sfalerit - galenă (proba 203) sunt anormal de ridicate _în r port cu rezultatele de precipitare - cu temperaturile obţinute pe baza studiului incluziunilor fluide.
prezentate în subcapitolul precedent şi că singurele temperaturi obţinute pentru cuplul
194 195
 Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

T (0 ( l JS
200 l tl 0 227-0A " 4
600 �ou 4011 300
:io
6J 506-Q " l
is ■
·
210-Q " 2
?11
■ 210·SF " '

..
2052·0 H ;

10 KJ 41] A·Q H2
'C
g

..
0 2157·0 H5
::I l i ! 2 030-Q H1
-G . :s
E
·I.I) 315 t. '25 •&U ·1"15
■ 2056-Q "11
•t 1

■
35 J. Q 2016-C H l
I
E 10 j 20]1,-C H1

■
::I
15 - 15 2037-Q 1'15

10 • ■ 259·0 H5

..
,s
10
l!D m - s , 113

li 1.61•0 R H4

■ 2071-0 H5
Vil .,•o.5 -ns •U5 ••'25 H5 ••-�\ -ns
Temperatura de aparide a ghetii (0C )

Fig. 9.9. - Histogramele de distribuţie a temperaturilor de îngheţ a incluziunilor fluide

Fig. 9.8. - Prezentarea comparativă a valorilor 834S pentru perechile SF - GN din zăcământul
corespunzătoare momentelor de mineralizare de la Cavnic (Marias, 1996)
Cavnic şi datele termometrice din incluziunile fluide cogenetice pentru diverse zăcăminte
hidrotermale (Marias, 1996).
Explicatie: în diagramă au fost reprezentate curbele experimetale de fracţionare izotopică a lui Kajiwara 15
et ai., (1971); Czamanske şi Rye, (1973); Grootenbeer şi Scwartz, (1969) şi transpuse valorile de
temperatură ale probelor 203, 210 şi 227 pentru perechile SF/GN de la mina Bolduţ.

„
IO

9.2.4. - Salinitatea fluidelor mineralizante 5

x1ft
Salinitatea obţinută prin scăderea punctului de îngheţ al incluziunilor fluide şi
exprimată ca procent de greutate NaCI (tabelul nr. 19), constituie un parametru foarte
y
O-Ml Ml MI-M2 M2 M3 M4
important al fluidelor hidrotermale în general. Salinităţile au fost calculate din
400
temperatura disparitiei gheţii finale, utilizând ecuaţia lui Potter, (1977).
în acest se s salinitătile fluidelor mineralizante de la Cavnic variază între 1,2
şi 11,35 % echiv. NaCI pentr toate cele şapte momente de mineralizare (fig. 9.10.): 300 O•
Caracteristica cea mai deosebită a valorilor de salinitate constă în existenţa a doua
populatii (fig. 9.9.), individualizându-se deci o distribuţie bimodală a temperaturilor de 200
amestec cu un modul major situat la -2,25'C (salinitate= 3,78 % echiv. NaCI) şi un
modul s cundar situat la -6, 75'C cu salinitate 11,35 % echiv. NaCI. Aceasta din urmă
corespunde unei incluziuni primare aflată într-un cristal mare de cuarţ de pe filonul 100
MOMI Ml MI-M2 M2 M3 M4
Gutin (proba 413A). După cum se poate vedea din fig. 9.1 O. există oscilaţii ale
valorilor de salinitate chiar în cadrul unui singur moment (stadiu) de depunere a
timp --+
mineralizaţiei şi chiar în condiţiile unei constanţe aproximative a temperaturilor de Fig. 9.10. - Evoluţia salinităţii fluidelor minereice funcţie de temperatura de omogenizare pe
omogenizare. intervalul metalogenetic [M1 - M4], pe ansamblul zăcământului Cavnic (Piantone et al., 1999)
196
197
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL
BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME
EPITERMALE DIN LUME )

Este deosebit de semnificativă situaţia din stadiul [M4], când la scara Din figură se observă că pe unul şi acelaşi corp de mineralizaţie - filonul
zăcământului se individualizează (post-fierbere) prima contaminare meteorică . (20)
Gutm sp e exemplu - momentul [M2] prezintă o salinitate mult mai mare decât
importantă a fluidelor minereice de tip: magmatic + ,,connate water". Diluarea cu ape momentul rezidual (fără mineralizaţie) [Ms]. De asemenea, cua ul momentului [Mz] de
descendente a produs şi o scădere a salinităţii în [M4], chiar pe fondul unor oscilaţii pe filonul Un arn ( 15?) n_u s-a depus din aceleaşi fluide cu sfaleritul momentului [Ms]
pulsatorii de temperatură. Variaţiile temperaturilor de omogenizare a incluziunilor cu de pe acelaşi filon, atat d1 p nct d re al temperaturii (mai mică pentru sfalerit şi
salinitate joasă pot rezulta din diferenţele dintre conţinuturile lor în gaz, deoarece mai mare pentru cua ). cat şI al sahmtaţ11, unde raporturile T - S sunt inversate.
gazele dizolvate vor afecta punctul de îngheţ, cf. Hedenquist şi Henley, (1985b).
S-a conturat o scădere a punctului de îngheţ pentru mineralizaţia
zăcământului de la mina Bolduţ de 1,85'C/molCO 2 . 9.2.5. - Paleoadâncimea de depunere a mineralizaţiilor şi presiunea fluidelor (P,)
Pentru că CO 2 din complexele clorurate este dificil de modelat la concentraţii Dacă tem eratur (T'C) şi salinitatea S (% echiv. NaCI) ne sunt cunoscute,
scăzute ale gazului, prezenţa CO 2 poate trece neobservată (Moor et al., 1992). atunci. profilul termic al lui Haas (1971) - tabelul nr. 10 - permit calcularea adâncimii
în fig. 9.11. este reliefată variaţia salinităţii fluidelor pe corpurile filoniene de depunere a mineralizaţiei.
principale din minele Bolduţ şi Roata.
o r-r.......,....:i: -,-,-rr-r-,,-,
340 0 2157M5
200
320 A 21 0(Sph )M6
300 (x\ Cutin <> 210M2 400
\x'--
280 o 506M3
260
\
' X
'---- - X �
-
x 227M4
600

G 240 x 413AM2
u5 800
Q)
220 • 2052M5
·c 200 .. 2056M1 1000
Q)

o o 2 4 6 8
• 2030M1
E
o 340 1200
Q)
A 258(Sph)M3
320 Kelemen
i-_•
i..__. ./.
Ramuro vesl Quort <> 258QM5
Ramuro vesl (Sf a Ierlt) 1400
Q) 300 a 2037M5
Gheorghe " - 1
E Kelemen
280 ,,.,\ :NJI X j
I ,, I
..
-- x 2071M5
,•♦ \ \ I \ I 1600
260
\ ' ,I I I
' - - - : ' _ ,
, -"
I
V R l • 2034M1
.... __,
•: t
240 • 461 M4 1800
100 150 200 250
220 300
• 2036M3 TEMPERATURA (•C)
2001-------------t---------- F_ig_. 9.12: - Compilaţie cu distribuţia temperaturii de depun
ere a mineralizatiilor din districtul
2 4 6 8 minier Baia Mare, funcţie de adâncime şi cu salinităţile aferente
de pe curb�le de fierbere ale
Temperatura de topire (-°C) lui Haas, (1971).
. .
Expltcaţ,e:_llba (Borcoş et al. ,1974);
istru (P?mârleanu, 1961 ); Săsar (Savu şi Pomârleanu, 1961 d);
Valea
Fig. 9.11. - Diagrama binară a salinităţii(% echiv. NaCI) cu temperatura de îngheţ (±'C) pe _Roşie (Borcoş et I., 1974); HerJa (Pomarlenu şi Petreuş, 1967a); Baia Sprie (Manilici şi Aurelia
filoane şi momente de mineralizare (Marias, 1996). Dumitrescu, 1981); Şu1or (Borcoş et al., 1973-74); Cavnic (Marias, 1996);
Băiut (Pomârleanu et al.
1968); Băiuţ şi Văratec (Borcoş et al., 1976). '
198 199
 Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Ma rle r şi White , (1975) a u a răta t că scăd e re a pe rme abilităţii şi a u toe tanş a re a P re siune a fl u ide lor - conform a c e lu ia şi profil t e rmic - a fost de ~ 100 ba ri şi 0
fra ct u rilor prin de punere a mine ra liz a ţie i poa te să cond u că la pre siu ni mu lt ma i ma r i g e u ta te sp e cifică a flu ide lor de 0,75 g/cm3. P re z e nt a fre cve ntă a st r u ctur ilor de bre cii
de cât pre siunile hidrosta t ice (v. ca pitolu l 7). Pos t u lând că filoa ne le de la C a vnic (cu hrdrote r ma le de t ip ::d k e " intru sive şi „pipe", ma i a ie s în placa a nde zitică, pre c u m şi
valo r ile de te mpe ratu r ă şi s a linit a te e nu nţa te ma i în a inte ) şi a vând în ve de re c u rbe le pre z e nţa u or ;rupţrr hrdrote rma le pre meta log e ne tice , a pre s u pus o p1 ma i ma re de cât
de fie rbe re a le lu i Ha a s - pre z e ntate în fig. 9.12. - s e poa t e a pre cia pe nt r u [M1] c u T = P1 c I puţrn rn m?_me nte le pre cur soare proce s e lor me ta log e ne tice propriu-zise .
310'C o pa le oa dâncime de de pu ne re de cc a 1200m; consid e rând a pex u l a ctu a l a l Ul_t r ror, _dupa _de finrtrva re a fra ctu r ilor filonie ne , fluide le e volue a ză spre pre siu ni ma i
siste mu lu i hid r ote rma l Bold u ţ (adică, cota me die de a pa riţie a a flor ime nte lor de filoa ne mrc, de c a t P1 ş, de stul de a proa piate de pre siune a hidrosta tică.
la s u pra faţa nive lu lu i a ctu al de eroziun e ) la cc a 850 - 900m r e z u ltă că u n e t a j de
1200m - 850m = 350m de pl a că a nde zitică a fost e r oda t (fig. 9.13.)
Din figura 9.12. s e obs e rvă că zăcăminte le din zon a ce ntra l- ve s t ică a
districtu lu i minie r de păş e sc v a loa r e a de 25 % (e chiv. Na C I) salinita t e . R e z u lta te le
s a linităţii s u ge re a ză că în c a dru l zăcămin t e lor în ca u ză a u e xista t te ndinţe de tip HS Filoane ln placă fCu. Pb, Zn. Ag, Au)
(high s u lfida t ion), în s e ns u l lu i He a ld e t a l., (1986). Ac e st a spe c t e ste confirma t şi de
a lte c a ra cte r is t ici c u m ar fi:
ra portu l dintre lu ngime a şi înălţime a filoa ne lor în gen e ra l mic, s a u
e chidime nsional;
compoziţi a min e ra logică confi r mă de a s e me ne a te ndinţe de tip HS, prin
a sociaţiile pa ra g e ne tice ide ntific a te din care fa c pa rte : a ur na tiv, pirită,
bism u tină şi s u lfosă r u r i de Bi (Nis t ru), ca r a cte r iz a te mine ra logic şi g e ne t ic
la mina Nis t r u de Flo a re Da mia n (1999, 2000), în te z a s a de doctora t ; Brecoadyke,ntruz,y
fe nome ne le de a lte r are hidrote rma lă ca ra cte ristic e (HS) de tipu l
a lu nit iză r ilor hipog e ne a u fost id e ntifica te în ve cinăt a te a nordică a
struct urilor mine ra liz a te llba , Nistru, Băiţa , în zona V a le a Bra da , situ a t ă la
r ândul e i în şanţul te ctonic V a ma - R a cşa; a c e ste fe nome ne a u fos t o 150 300m
ce rce ta te minera logic şi g e ne tic de Kova cs Palfy P e te r e t a l., ( 1977).
In te rva lul ma re de te mpe ra tură găsit pe ntr u de pune re a min e r a liz a ţiilor de la
Băiuţ (200 - 350'C) îl pune m pe sea ma pl u murilor de ma gmă c a re s- a u răcit le nt, fără
a port ma jor de fluide me te orice în sis te mu l hidrote rma l.
Da te le pre z e nta t e ma i sus pr ivind re laţia t e mpe ra t u ră - s a linita t e , de ci
e roziu ne a ca lcula tă, a ra tă că pr obele r e coltate de la orizontu l -400 de la mina C a vnic,
situ a t la cota a bsolută de +180m nu s- a u de pu s iniţia l la a dâncime a de 670m; a ce a stă
a dâncime e ste da tă de dife re nţa din t re a pe xul a ctu a l a l siste mu lui hidrote rma l Cavnic
(850m) şi nive lu l orizontu lu i -400 (c+180m), ci de la o pa le oa dâncime re a lă de Mo.Au)

1200m, dată de suma: 850m + 350 m. Ace a stă v a loa r e concordă cu da te le

g e omorfologice , nive lul a ctu al de e roziu ne scoţând în e vide nţă o s e rie de corp u r i
. . .. . ...
llldetnllUZllll'I

subv u lc a nic e (fig. 9.13.B.) loca liz a te în placa a ndezitică a căre i grosim e iniţială a fost
de cc a 650 - 700m. Considerând pe rioada de de pu ne re a minera liz a ţiilor la cca 4 Ma o 150 300m
re zultă o ra t ă an u a lă de e roziu ne de 0,09 mm/a n, o cifră re zona bilă pe ntru a rc u l
ma gma t ic de la B a ia Ma re . Măldăre sc u şi Pop e scu, (1981) a u c a lc u lat la B a ia Spri e , Fig. 9. J3. - odei idealizat al catenei andezitice de la Baia
Mare cu structurile interne
pe ba z a date lor g e ote rmome trice şi g e ologic e , o me die a nu a lă a e roziu nii de 0,06 . specifice d1 placa andezitică, cât şi de sub nivelul discordantei placă - fundament
mm, de stul de a s e mănătoa re c u c a lc u le le no a s t re (M a ria s, 1996). sedimentar: A. nivelul paleoreliefului; B. după
eroziunea calculată (Marias, 1996) - (Adaptare
din Sillitoe şi Bonham, 1984).
200
201
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

deoarece o cantitate apreciabilă de aur s-a depus în timpul fierberii, intrând în

Pe acest fond dinamic, evoluţia fluidelor a suportat multe situaţii în care P1 > componenţa sulfurilor sub formă de grăunţi microscopici sau chiar nativ, sub formă de
P 1, cu consecinţe în distribuţia spaţială a momentelor (stadiilor) de mineralizare. mici frunzuliţe cu margini zimţate; astfel de forme s-au evidentiat în procesul de
pr p rar_e a p_rob lor brazdă, prelevate pentru stabilirea conţinut rilor în componenţi
9.2.6. - Originea fluidelor cu salinitate ridicată - discuţii utili aI mmeralizaţ11lor filoniene.
Diseminarea Au în sulfurile de la Cavnic are preferintă pentru următoarea
Salinităţile determinate pe baza incluziunilor fluide din 16 zăcăminte succesiune: sfalerit, calcopirită, galenă, pirită, arsenopirită.
epitermale (Heald et al., 1986) se întind de la 0 ,0 - 13% echiv. NaCI deşi majoritatea stabilitatea piritei este mai mare, a avut loc depunerea Au
zăcămintelor de tip L S (= Low Sulfidation) au salinităţi consistent mai scăzute de . . Sub zona în care
d n fluid: aflate post-fierbere şi în care au dominat tiocomplecşii de tipul Au(HS) 2
obicei sub 3% echiv. NaCI. ?Ispuse m _c eta cu Au epitermal (fig. 9.14.). Acest aur este de obicei nativ sau legat
Salinităţile fluidelor mineralizante de la Cavnic - mai ridicate - se încadrează m arsenopmta - aşa cum este la mina Şuior sau cua - la Săsar. Aurul nativ are o
în grupa zăcămintelor analizate de Heald et al., (1983). prezenţă frecventă la Cavnic şi se dispune în zonele distensionale ale unor filoane
Salinităţile ridicate sunt concordante cu concentraţiile mari de metale ale c re au aspectul unor_ ca le înguste ( 1O - 15 m pe direcţia mineralizaţiilor) şi cu
filoanelor deoarece complexele clorurate au fost un mijloc efectiv foarte important de dispunere aproape verticala m planul filoanelor în cauză.
transport a metalelor de bază (Barnes, 1979). Acest aspect reiese şi din diagrama de O analiză mai detaliată a modalităţilor de dispunere a Au în zăcămintele de la
mai jos, bazată pe modelarea termodinamică a unei soluţii cu L S = 0 ,0 0 1 şi raportul Baia Mare este făcută în capitolul 11.
de oxidare LH 2S /L S O:- = 10 la diverse valori ale pH-ului (3, 5 - 5,0 ). Cert ste că_ variaţiile mari de salinitate întâlnite pe intervalul M1 - M7 (fig.
9.1 O.) sunt reliefate şI de variaţiile de salinitate din cadrul unei singure probe.
• -=r •:.U,
•• ;= =;r= J! !.H•:jSL.,= =:.R.ţl2H•!. lt.i= '; =
.IOOpPb;'u-,..., ....--
H lt H
Spre exemplu, în proba 413A coexistă salinităti care variază între 10 9% 1
Porphyry
echiv. NaCI şi 4,2% echiv. NaCI. Fluctuaţiile măsurate în celaşi cristal indică apa ritia
•. • ...............,c.,;;;:_• C11-Au
separă i de fază: r pectiv fierberii,_ începând din rădăcina sistemului hidrotermai' şi
\u_.:.,.,. ,
- :l' J,;

\U:ţ ; totodata, contammari meteorice semnificative chiar în timpul fierberii.

Cu toate că temperaturile filoanelor epitermale purtătoare de metale de bază

... -....... .. .. ...,,_

O
\l
i,p•tu--. şi preţioase par a fi în linii mari comparabile, se poate sugera că salinităţile
determinate pentru filoanele care poartă metale de bază sunt mai mari de 2 % echiv.
....
_
-
;
NaCI, faţă de cele care poartă predominant metale preţioase (< 2 % echiv. NaCI) cf.
! -<i•
:! . .• ,•-·
'!;,;'.'.'. Heald et al., (1986). Pe de altă parte, descoperirea saramurilor termale cloruroase la

-
OM Cheleken prin anii ·50 a concentrat atenţia asupra CI· ca agent critic pentru transportul
metalelor de bază sub formă de cloruri complexe metalice. Saramurile de joasă
Aur ,pltn••I temperatur conţi sulfuri detectabile; acestea pot însă coexista în soluţii şi la
temperaturi > 20 0 C cu metalele de bază şi cu cantităţi mici de sulfuri. Conform
Barnes, (1979) toate saramurile cu conţinut de metale sunt deficitare în sulfuri·
majoritatea dintre metalele conţinute pot precipita sub formă de zăcăminte d
o., ' ' ,o minere ri numai acolo unde sunt asigurate sulfuri suplimentare prin unul din
Ap• tu •thi„t111t M1CI mecanismele propuse (v. secţiunea 8.4.). Soluţiile mineralizante bogate în metale de
bază necesită o concentraţie foarte mare, o temperatură ridicată în jurul valorii de
Fig. 9.14. - Diagrama T ('C) şi salinităţii (echiv. NaCI) pentru variate tipuri de zăcăminte 30 0 'C ş_i rea ţii _între_ o_că şi fluide la un pH scăzut (deci, cu puţin S disponibil).
(Huston şi Large, 1986).
Sa a un de difente ongIm pot forma zăcăminte de metale de bază; originea apei este mai
Pentru paragenezele de sulfuri metalice de la Cavnic este interesantă zona puţin 1mpo_rtantă d t ediul zic şi cel chimic al saramurii şi al rocilor de origine. Apele
cuprinsă între pH = 4 , 5 - 5 . Pe acest interval, situat la stânga casetei de temperatură 1ntraforma onale din roale sedimentare marine şi apele magmatice sunt solventi activi ai
ridicată (VMS), se observă că la peste 30 0 'C predomină depunerea Au din metalelor de bază într-un mediu chimic convenabil. Precipitarea metalelor din aceste saramuri
complexele clorurate (saramuri metalice); această modalitate s-a întâmplat la Cavnic, s-a putut produce prin fierbere, prin descreşterea temperaturii, prin amestecul cu ape mai
202 203
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

?
puţin s a line , prin a cce s ul un o r s ulfuri s pli e nta re şi re a cţii ne utra liz a re dato rită fre c v e nţă m a i m a re la o riz o nturile s upe rio a re a le zăcă m ântului da r s unt pre z e nte şi la
c o nta cului cu pe re ţii filo a ne lo r, s a u c o m bina ţ11a le a c e s to r c o d1ţ11. . o riz o nturile inferioa re s ituate sub ni v e lul disc o rda nţe i plăcii a nde zitic e cu re lie ful
. . . pre v ulc a nic. Pre z e nţa a ce s to r s tructuri în a dâncim e s ug e re a ză a pro pie re a de ba z a
E v o luţia po s t-dyke a s is te m e lo r hidro te rm le co m u 1c a nte d1 e s t I d1s tr c u
m inier: C a vnic - Şui o r - B a ia Spri e a fo s t m arc a ta de o s c a de re o s c1la ta a s a hnita ţ 1 s is te m ului c o nductiv - hdro term a l, m a jo rita te a s tructurilo r fiind situ a te dea s upra un o r
fluide lo r, to c m a i pe co ns ide re ntul fre cv e nte lo r c o ta inări m e te orice ş1 faptu,! 1_ c a intruziuni m a g m a tic e şi s ub niv e lul z o ne i de fi e rbe re a fluid e lo r.
s is te m e le hidrote rm a le m a i s us a mintite a v e a u le g a turi de tip _ „v a s e co munica nte intre Z o na lităţile de o rdin pri m şi s e cund, cu a pa riţia s e cv enţe lo r te ctono -
e le , to a te fiind m a ri purtăto a re de m e ta le . m e ta lo g e ne tice [M1 - M1], e v ide nţia ză o e v o luţie fo a rte c o m plic a tă a fra cturilo r
. . . filo nie ne m a i v e chi (d e tip F4) s itua te în fl a ncul c e ntra l-v e s tic a l ho rs tului te cto no -
Ne ta î m bo găţire în a ur a ultim e lo r de pune ri m in a le ha 1tua le d 1 s te m e le
a m intite (m a i al e s la C a v nic şi Cr e me ne a - Şu1_o r da r şI m v e chile g a le rn din De a lul m a g m a tic Bo lduţ şi o a ltă e v o luţie în fl a ncul es tic a l hors tului, und e sta diul [M1]
Mine i) co incide cu a pa riţia fluid e lo r rela tiv s a line cf. H e a ld e t a l., (1986). lips e şte [M2] e s te ne s e m nifica tiv şi în ca re pre dom ină s ta diile [Ms], [M3], [M4] - în
o rdine a fre c v e nţe i.
Lua t în parte fie c a re c orp filonia n din ce le pe s te 40 (cu im po rta nţă
9.3. - Evoluţia proceselor tectono-metalogenetice - definirea momentelor eco nom ică), îşi a r e individua lita tea sa de finitiva tă în timp p rin e voluţia c uplului:
(stadiilor) de mineralizare M1--+ M1 te c tonic ă - mine ra log e n e ză.
Nu to a te mo m e nte le s e re gă s e s c în c a drul unui fil o n la un o riz o nt (niv e l) da t şi
De pune re a m ine ra liz a ţie i în zăcă m ântul Ca v nic - lu a t c m o d I pe nt u nici în ca drul une i s e cţiuni o a re ca re a filo nului; lucrurile s e pe tre c înto c m a i ca într-o
între gul di s trict m inie r - a a v ut lo c într-un singur pro c e s m e ta lo g e n tlc, r l a t1v lungv m co lo a nă litolo gică, c a re nu s e re gă s e şte în tota lita te a e i în fi e ca re a flo rim e nt de
ti m p, de z v o lta t la li m ita P o nţia n - Pli o c e n. E v o luţia pro_ce elo r de_ min e ra hz a r a ra ta o o bs e rva ţie g e o logică.
dina m ică chi m ic o - fizică intens ă a fluide lo r, a c o m pa nia ta de v a ria te s tructuri te cto n_c
- hidro te rm a le în inte riorul fra cturilo r filo nie ne. Ace s te a do uă î m pre ună, re s pe ?t1
9.3.1. - Primul moment de mineralizare [M1] post „breccia dyke" intrusivă format
c himismul unui a numit sta diu + te c tonic a sinmin e ra liza to r ie , e xtre m de a c tiva,
c o re spunzăto a re sta diului r e sp e c tiv, c onstituie c e e a c e am de finit ca fiind un momen t din fluide mixte
sa u s t a di u de miner a l i za re (M a ria s , 1996A).
• . . . . L a s c a ra zăcă m ântului de butul pro ce s ului m e ta lo g e ne tic are lo c după
În m eta lo g e nia zăcă m ântului - c a de a ltfe l in m a io rita te a s 1tua ţ11lo r
_
e chiv a le nte - s -a s im tit ne v o ia re a lizării unui m o de l c o nc e ptua l de e vo luţie te cto no-
intrude re a g e ne ra ţie i a IV-a de intruziuni m a g m a tice şi după de finitiv a re a s is te m e lo r
m e ta lo g e ne tică, ţinând cont că m ultitudi e a ?e a s pe te ş o bs e rva ţii din tere n fa c e
de fo rfe ca re a uxilia re F3 şi principa le F4 (v . ca pito lul 6).
a de s e a dificilă de g a ja re a unor conc e pte s inte tic e s e m nific a tiv e .
În c o m pa rtim e nte le fra cturilo r a ctiv e , fo rm a te ulte rio r intruziunilo r m a g m a tic e
. . şi s itua te fi e la c o nta ctul cu a ce s te a , fie în v e cinăta te a lo r, fra g m e nte le de rocă g a zdă,
În a na liz a s tructura l - me ta lo g e ne tică rea liz a tă s -a po rnit de la id e e a
re c o ns tituirii „st ă r i i de incepu t ", plecând de la s ta re a a ctua lă . ,, f i x a t ă " re s pe ctiv e le m e nte le de bre cii şi m e g a bre cii a u fo s t s upus e un o r no i fra g m e ntări şi
m ărunţiri în pl a nul fo rfe cărilo r a m intite ; s -a a juns a s tfe l la o s us pe ns ie de m a te ria l
m ine ra liz a ţiilo r filo nie ne c e s -a u s upus o bs e rva ţiilo r în g a le rii, a ba ta je şI alte lucra ri
V

s olid, m ărunt în c a drul fluidului e xis te nt de la înce put în pla nul fra cturii; a rezulta t de ci
m iniere .
. • un m e diu v â s co s , s ubc o m pa cta t de te m pe ra tură fo a rte ridicată == 320'C a v ând în
P o lia s c e ndenta m ine ra liz a tie i din zăcă m ântul C a v nic s - a m a nife sta t in
v e de re v e cinăta te a intruziunilo r pe c a le de răcire . Ac e s t m e diu - con s tituit din m a te ria l
s is te m e tecto nic e a ctiv e (fra cturi) de v e nite „c a p c a n e " pe ntru dife rite tipuri de fluide ,
m ărunt a flat în fluid e m a g m a tic e (e xo lv ite din c a ra pac e a intruziunilo r) şi fluid e le
printr-o z o na lita te la te ra lă şi longitudina lă m ultis e cv enţia lă.
• . .
„R e juve na re a " fra cturilo r (Mârza, Ma ria s , 1995) a a v ut lo c m dife rite e ta pe a le
intra fo rm a ţio na le de tip „co nna te wa te r'' (d e v o la tiliz a te , co nde ns a te în fra cturi) - a fo s t
proce s ului de mine ra lizare. fo a rte labil la e fo rturile te cto nic e ulte rio a re . Da că a c e s te e forturi a u a v ut o o a re c a re
• . . ritm icitate - dată de c a ra cterul de forfe ca re a l m aj o rităţii fra cturilo r - a u prov o c a t
Fie c a re mom e nt m e ta log e n se a flă m rela ţie de su c c e siun e faţa de mom e ntul
V

a nte r io r; p r imul mom e nt m e ta logen e tic s a p r imul sta ? iu d min e ra liza re lN!d, s e a ă
în r e la tie de sub se c ve ntă fa tă de str u c tunle m a gm a tic - hidr ote r m a le de tip „b re c c 1a
dyke " intr usive sa u „b r ec c ia 'Pife ''., a m b e / p re m e t loge e . Ap a !ţia fie cărui „m o m e t
nou" de m ine ra liz a re debute a z a v io le nt prin s tructuri de tip „dyke s au „pe bble bre cc1a
dyke ", fo rm a te pe s e a m a m o m e nte lo r a ntum e . C a a ta re, a ce ste s tructuri pre zintă o
204
rotunjire a e le m e nte lo r de brecie , a ce s te a de v e nind „pe bble s " (ro tunde).
A s tfe l, m a jo rita te a e le m e nte lo r de bre cie din inte riorul pl a nurilo r a uxilia re F3,
da r şi F4 - a ctiv e în s ta diul [M1]- s unt ro tunjite (v . fig. 7.13.A, B, C), co ns tituind ce e a
ce s -a de num it „pe b b le dyke b r e c c ia ".
205
 Francisc MARIAS
Foarte adesea aceste elemente de brecii sunt metasomatizate integral sau
parţial de parageneza oxidică: magnetit - hematit, caracteristică pentru [M1] şi care la
rândul ei este corodată sau/şi metasomatizată de fluidele [M2], pirito - cuprifere (fig.
9.15.).
Fig. 9.15. - Elemente „pebble" constituite din parageneza oxidică: magnetit - hematit - cua
criptocristalin apa inând [M1], care au metasomatizat fragmentele „pebble" iniţiale şi care - la
rândul lor - sunt metasomatizate de fluidele [M2] de culoare gălbuie - granulate; filonul
Ramură Vest (60)- tavanul galeriei (oriz.-400; c+180m, m126) (Marias, 1996).
Fig. 9.16. - Megabrecii mature constituite din elemente rotunjite de roci corneene cimentate
cu silice albă sau cu bordaje „zinopelice" (zinopel = cua + hematit); Filonul Kelemen (40) N,
oriz. -400; c+180 (Marias, 1996).
Explicaţie: <I>elementelor cu bordaje de „zinopel" din josul imaginii = 7 cm.
206
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
În alte cazuri megabreciile sunt constituite din elemente „pebble" de roci
corneene metasomatizate sau cimentate cu silice albă sau bordate cu „zinopel"
recurent (fig. 9.16.).
Texturile brecioase ale stadiului [M1] sunt cele mai timpurii din zăcământ, sunt
nemodificate sau sunt slab dislocate tectonic din locul formării lor; ele au conservat în
majoritatea cazurilor evenimentele premetalogenetice de dinaintea lor
9.3.1.1. - Caracterizarea mineralogică a paragenezelor caracteristice
momentului de mineralizare [M1] - semnificaţii
Aspectele macro- şi microscopice ale mineralizaţiei stadiului [M1] au reliefat
existenţa următoarelor asociaţii paragenetice caracteristice: silice criptocristalină -
hematit; silice - hematit muşketovitizat - magnetit; pirită - hematit - (calcopirită);
silice - hematit- pirită - cuarţ± (clorit, epidot).
Aceste asociaţii au fost identificate pe majoritatea filoanelor şi prezintă
dezvoltări spaţiale strict delimitate în cadrul umpluturii filoniene. Sunt mai frecvente în
flancul vestic al horstului tectono-magmatic Bolduţ în cuprinsul filoanelor: Cristofor
(10); Gutin (20); Kelemen (40); Ramura Vest (60); Iosif (70); Gheorghe (90), (fig.
4.16.). Din asociaţiile paragenetice amintite se remarcă predominanţa silice - hematit
în parte muşketovitizat şi magnetit.
Minereul acestei asociaţii prezintă macroscopic culoare roşie - brunie (vezi
fig. 7.13.8) sau spre gri atunci când predomină magnetitul hidrotermal (fig. 9.15.).
Minereul mai este cunoscut şi sub numele de „zinopel" - amintit şi de Jude et al.
(1971)-denumire preluată de la vechii mineri din Slovacia care au lucrat în Cavnic în
sec. al XVIII-iea şi al XIX-iea.
Hematitul - studiul microscopic al minereului roşu a relevat existenţa a două
generaţii de hematit. Prima generaţie - mai veche - este mai larg cristalizată (> 1
mm) dispuse sub formă de snopi (Fig. 1/1.).
Asupra asociaţiei silice - hematit s-a manifestat coroziunea chimică foarte
accentuată a fluidelor subsecvente care de asemenea au precipitat rare cristale de
hematit de mici dimensiuni.
Foarte frecvent s-au întâlnit agregate de hematit sau fragmente de silice +
hematit (= ,,zinopel") ca incluziuni în pirita sau calcopirita momentului [M1],
semnificând creşterea ponderii fluidelor magmatice în detrimentul „connate water" pe
parcursul derulării evenimentelor metalogenetice din [M1].
Zonele cu apariţii de tip „pebble breccia" prezintă hematit cu tendinţă de
trecere în magnetit, respectiv fenomenul de muşketovitizare (Fig. 1/2.).
Fenomenul de pseudomorfozare a hematitului de către magnetit se petrece
frecvent în cadrul zăcămintelor endogenetice de fier, dar în cadrul zăcămintelor
hidrotermale are o dezvoltare strict locală şi a presupus temperaturi apropiate de
400'C, fo2 scăzută, presiuni ridicate şi prezenţa CO2 pentru procesele de oxidare.
207
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA I [M1]

Fig. 1/1

PLANŞA I [M1]
Fig. 1/1. - Agregate radiale de hematit (H1) în gangă de silice (Q) şi hematit din generaţia a
doua (H2) în gangă carbonatică.
Proba 2068, Filon Gheorghe (90); oriz.-400; 1Nic; 100X.

Fig. 1/2. -Agregate aciculare de muşketovit (culoare gri - închis) şi hematit nemuşketovitizat Fig. 1/2
(alb).
Proba 264 prelevată din imaginea 9.15.; 1Nic; 100X.

Fig. 1/3. - Cristale de hematit în gangă de epidot (Ep) şi scheelit (Sch).

Proba 268; Filon Cristofor (10); oriz. -400; 1Nic; 100X.

Fig. 1/3

208 209
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA li [M1]

Fig. 11/1

PLANŞA li [M1]
Fig. 11/1. - Fenomene de transformare a hematitului (albicios) în muşketovit (gri închis) şi a
muşketovitului în magnetit (negru).
Proba 264, Filonul Iosif (70); oriz.-400; c+180m; Nic+; 100X.

Fig. 11/2. - Plaje de calcopirită (Cp) franjurate de hematit acicular (H) şi cu incluziuni mecanice Fig. 11/2
de hematit în calcopirită.
Proba 333; Filon Cristofor (10); oriz. -300; c+380;1Nic; 190X.

Fig. 11/3. - Procesul de substituire a .zinopelului" E [M1] de către fluidele [M2] pirito - cuprifere;
în imagine, cristale de hematit muşketovitizat (H) rămase în plaje de pirită E [M2].
Proba 448; Filon Ungam N (150); oriz. -400; c+180m; 1Nic; 190X.

Fig. 11/3

210 211
 Francisc MARIAS
În ultimele decenii la noi în tară fenomenul de muşketovitizare a fost cercetat
printre alţii de lanovici et al. (1969); Mârza et al., (1981, 199 0 ).
. Prezenţa „exotică" a unor grăunţi de sulfosăruri în secvenţa caracteristică
Coexistenta asociatiilor paragenetice oxidice cu paragenezele de sulfun de
tipul pirită - hematit şi calcopirită - hematit sugerează creşterea ponderii H 2 S în
stadiul [M 1] în dauna CO 2 , respectiv creşterea ponderii fluidelor magmatice faţă de
cele intraformationale (de tip „connate water").
Dispun'erea acestor asociaţii paragenetice ca rubanări fine, adesea
submilimetrice, în jurul elementelor „pebble" (fig. 7.13.A.), respectiv apariţia texturilor
în cocardă - date de alternanta paragenezelor meteorice / magmatice, sugerează
contaminări din ce în ce mai fre vente ale fluidelor intraformaţionale (meteorice fosile)
cu cele magmatice, care în finalul stadiului [M 1] vor deveni preponderente, anunţând
stadiul [M2] de mineralogeneză.
Astfel de situatii s-au evidentiat pe filoanele Cristofor (1 0 ); Gutin (2 0 );
Kelemen (4 0 ); Gheorgh (9 0 ); Iosif (7 0 ),şi pe fracturile F3: 60 , 61, Petru şi Pavel, (fig.
4.16.).
Pirita şi calcopirita în asemenea cazuri se dispun ca roiuri fine în masa
zinopelului, clare şi distincte faţă de secvenţele oxidice anterioare şi de cele
subsecvente.
Magnetitul apare atât sub formă de granule neregulate (hipogene)
substituind fragmente de rocă sau elemente de „pebble breccia" (fig. 9.15.), cât şi ?in
transformarea hematitului cu care se asociază intim (Fig. 11/1). Ansamblul magnetit -
silice criptocristalină reprezintă o altă parageneză definitorie pentru [M1].
Borcoş et al., (1977) pune pe seama piritei şi calcopiritei formarea parţială a
hematitului (oligistului). Suntem parţial de acord cu observaţia, întrucât acest aspect
vine în sprijinul fenomenelor de reciclare (prin dizolvări şi redepuneri) a mineralelor
momentelor antume de către cele subsecvente în alte condiţii geochimice ale
fluidelor.
Recurentele momentului [M 1] depuse infiltrativ - descendent provin din
dizolvarea [M 1] hipogen; se dezvoltă în adâncime, pe sistemele de fisuraţie ale
momentelor subsecvente [M2-Ms].
,,Zinopelul" recurent se caracterizează prin dimensiunea foarte redusă (0 ,0 2 -
0 ,0 6mm) a cristalelor de hematit, având contacte franjurate cu mineralul învecinat
caracteristic momentului [M2], spre exemplu, aşa cum reiese din Fig. 11/2 .
Recurentele de tip [M 1 ] contin puţine cristale de pirită - influenţă a unui uşor
caracter reducăt r al fluidelor - izolate, idiomorfe sau/şi plaje corodate de calcopirită.
Calcopirita este tardivă piritei şi conţine frecvent cristale de hematit atunci
când plajele de pirită - calcopirită aparţinând [M2] se învecinează cu cele de hematit -
magnetit aparţinând [M 1] (Fig.11/3.). _ . . Mineralizaţia preponderent piritoasă metasomatizează elementele „pebble"
Prezenta sulfurilor în general în ambientul oxidic al [M 1] sugereaza d1slocu1rea
apei meteorice' fosile, intraformaţionale, de către panaşe de fluide magmatice care
212
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
încep să devină preponderente înspre finele stadiului [M 1], anunţând paragenezele de
sulfuri caracteristice [M2], clar delimitate în spaţiul conductelor.
pentru [M1] (bournonit şi tetraedrit) denotă o „cădere" sau oscilaţii ale temperaturii
spre finele stadiului [M 1] de la ~3 2 0 'C la cca 2 0 0 'C , cel puţin pentru stadiul M1 al
filonul Cristofor (1 0 ), unde aceste sulfosăruri au fost observate microscopic.
9.3.2. - Intervenţia masivă a fluidelor magmatice - stadiul [M2], (pirito-cuprifer)
de evolutie a mineralizatiei
I I
Acest stadiu marchează preponderenţa sistemelor conductive de fluide
magmatice ascendente. Stadiul [M2] se instalează de cele mai multe ori prin
dislocarea şi brecifierea momentului anterior [M 1], însoţit sau nu de apariţia zonelor cu
caracter distensional (fig. 9.17) sau/şi obturarea extensională a fracturii.
În zone strict delimitate, atunci când exolvirea fluidelor din carapacea „rece" a
corpurilor intruzive nu s-a făcut exploziv - deci fără „breccia dyke" de tipul prezentat în
fig. 7.3. - s-au individualizat ca echivalent al acestora, structuri de stockwerk de tipul
celui prezentat în fig. 7.7„
Temperatura medie a stadiului [M2] a fost în jur de 2 94"C (tabelul nr. 2 0 ). În
absenţa momentului precedent [M1], stadiul [M2 ] se dispune în zona marginală a
mineralizatiilor filoniene, făcând contactul cu roca gazdă.
În 'mina Roata acest moment s-a individualizat numai pe filonul Danului (390)
din nord-estul structurii (v. fig. 4.14.), acesta fiind cel mai vechi filon din structura
Roata.
În mina Bolduţ frecvenţa acestui moment este mai mare în planele de
forfecare auxiliare (F3) iar în planele de extensie (F4) prezintă o frecvenţă mai mare
sub nivelul c+33 0 m, cu deosebire pe filonul Gutin (2 0 ). Minereul are culoare galbenă
datorită paragenezei predominante; pirită - calcopirită.
Zăcământul Baia Sprie este constituit predominant din echivalentul [M2 ] de la
Cavnic - fiind în consecinţă pirito - cuprifer, aspect „normal" având în vedere că cele
trei zăcăminte au fost legate pe intervalul metalogenetic [M2 - Ms] prin „conducte" de
legătură apartinând foliatiei de faliere Bogdan Vodă (V - E).
În cadrul secţi nii filoanelor, [M2] se prezintă ca secvenţe lentiliforme,
discontinui, cu lungimi de 10 - 2 5m şi grosimi în general submetrice.
Textura este masivă, frecvent rubanată - datorită alternanţei [M 1] - [M2 ] - dar
de cele mai multe ori este brecioasă; brecifierea a fost provocată de evenimente
tectonice intrafiloniene subsecvente momentului în discuţie.
aparţinând [M 1], sau constituie liantul acestora (fig. 9.18.)
213
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Acumularea fluidelor momentelor [M1] şi [M2] în fracturi şi nu în intruziunile

magmatice constituie principala cauză pentru care nu s-au evidenţiat mineralizaţii de
tip porphyry copper în arealul zonei Baia Mare.
în cadrul zonelor dilatate scăderile bruşte de presiune - , u m b r e le de
pr esiu ne " (Marias, 1984)38 - vor produce fierberea fluidelor mineralizante şi
depunerea masivă a metalelor de bază. Acest fenomen semnifică momentul [M3] de
evoluţie tectono - metalogenetică.

Fig. 9.18. - ,,Minereul galben" metasomatizând elemente „pebble" constituite din parageneza
oxidică hematit- muşketovit- magnetit apa inând stadiului [M1], (Marias, 1996).
Filonul Ramură Vest (60), orizont +180, cerimea galeriei

9.3.2.1. - Caracterizarea asociaţiilor minerale specifice momentului [M2] de

M1
evoluţie tectono-metalogenetică
brecifia 70cm) Din punct de vedere mineralogic, caracteristica acestui stadiu este frecvenţa
breccia dyke
breccia dyke 10cm cimentat 16cm mare a piritei, în strânsă parageneză cu calcopirita.
Mi
Pirita se prezintă sub mai multe aspecte morfologice; pentru pirita1 sunt
caracteristice agregate granulare idiomorfe (<0,50mm -- 4,00cm) cu incluziuni de
Fig. 9.17. -Relatiile spatiale ale momentelor [M1] şi [M2], dispuse prin redeschiderea hematit sau muşketovit divers orientat (Fig. 111/3.). Apare în propo ie de 10% pe
secvenţială bilaterală (RSB) a pereţilor filonului constituiţi din „breccia dyke" intrusivă, filoanele auxiliare (F3): Ramură Vest (60), 61, Petru şi Pavel, etc„ Adeseori ganga de
premetalogenă. Filon Gheorghe (90); oriz.-400; c+180m; flanc N (Marias, 1996).
Explicaţie: în cadrul secvenţei de filon din fig. 9.17. evenimentele s-au_petrec .t stfel:
cua apa inând momentului, include granule de pirită care pe mari suprafeţe devine
1. înaintea proceselor metalogenetice s-a format „breccIa dyke intrusiva, care mineralul predominant: filonul Orban (200), Ungarn (150) sau realizează minereul
iniţial era compactă (nedislocată); masiv pirito - cuprifer pe filoanele Gutin (20), Gutin auxiliar (26), Kelemen (40), Iosif
2. a urmat falierea post-dyke şi RSB cu depunerea [M1]; (70) sau Gheorghe (90).
3. ,,rejuvenarea" filonului cu brecifierea [M1] care a avut loc prin mecanismul lntergranular piritei1 se insinuează calcopirita (Fig. 111/1. şi 111/2.). Nedelcu et
propus în fig. 6.11. şi dilatarea fracturii la 0,70m grosime; . . al., (1992); Nedelcu şi Lucia Robu, (1992); Nedelcu şi Pintea, (1993) trag unele
4. umplerea spaţiului brecifiat şi dilatat cu fluidele [M2], respectiv cimentare
elementelor mecanice de brecie E[M1] cu mineralizaţie pirito - cupriferă
concluzii interesante privind temperatura stadiului pirito - cuprifer de la mina Baia
E[M2]; . .
Sprie în funcţie de aspectele morfologice ale cristalelor de pirită. Autorii sugerază -
5. fisuratii tardive cu grosimi de 1 - 3 cm în ansamblul M1 (brec1fiat) + M2, fisuraţ11 printre altele - afluirea dinspre est a fluidelor magmatice înspre structura de
,,colmatate" tot cu parageneza pirită - calcopirită - cua - zinopel recurent. ,,ventilaţie" hidrotermală din Dealul Minei; suntem de acord cu această observaţie (v.
capitolul 11 - Baia Sprie).
38 Raport - 1984 - Cavnic - Roata
214 215
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA III [M2]

Fig. 111/1

PLANŞA III [M2]

Fig. 111/1. - Cristale idiomorfe de pirită (P) incluse în calcopirită (Cp) şi corodate de acesta;
totul este în cua ul E [M2] (negru).
Proba 352, Filonul Gutin (20); oriz.-400; c+180m; 1Nic; BOX.

Fig.11I/2. -Cristale idiomorfe de pirită1 (P1) cimentate de calcopirită (Cp) E [M2], în gangă de
cua (negru).
Proba 295; Filon Kelemen Ramură (47) de tip F3; abataj 1663;oriz. -400; c+180;1 Nic; BOX. Fig. 111/2

Fig. 111/3. - Plaje „nedigerate" de hematit acicular (H) E [M1] de către calcopirită (Cp) E [M2].
Proba 448; Filon Ungarn N (150); oriz. -400; c+180m; 1Nic; 190X.

Fig. 111/3
..

)
. ..,• Cp

(t.••
' I IJ

216 217
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ
)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE D N LUME

În pirita de la Cavnic s-au observat foiţe sporadice de aur (0,02 - 0,03mm) cu
strălucire specifică. Pe filonul Gheorghe (90) în vecinătatea unor structuri explozive -
intrusive de tip „breccia dyke" s-a remarcat parageneza pirită - cubanit ca efect al
temperaturilor mai ridicate de 320'C şi frecvente rubanări de tip pirită - clorit sidefos
ale unor elemente „pebble" de mărimea oului de găină. Adeseori pirita [M2] este
cataclazată de evenimente metalogenetice subsecvente.
Calcopiritase suprapune pe toate filoanele, incluzând pirita. Rar se remarcă
în calcopirita stadiului [M2] prezenţa stibinei, tetraedritului, calcozinei, galenei şi a
aurului ca plaje de mici dimensiuni (0,01 mm) pe filonul Kelemen (40), la orizontul -
400 (c+180m), sau sub formă de cuiburi izolate de sulfosăruri, pe filonul Ramură Vest
(60) la acelaşi orizont. Pe majoritatea filoanelor calcopirita prezintă exoluţii de sfalerit.
Galena apare rar în secvenţa [M2] mai ales ca plaje mecanice în pirită şi
calcopirită.
Sfaleritulapare mai frecvent decât galena. Prezintă exoluţii de calcopirită şi
se dispune mai ales la marginea plajelor de calcopirită.
Bornitul este o apariţie rară; s-a observat o singură ocurenţă în cadrul
stadiului [M2] în parageneză cu cloritul ferifer pe filonul Gheorghe (90) la orizontul -
450 (c+130m).
izoentalpic decât izoterma!. Cu alte cuvinte, căldura a fost astfel conservată încât
entalpia lich dului şi a vaporilor după fierbere a fost egală cu entalpia lichidului înainte
dev fier ere. ln conse inţă, fluidele au pierdut căldură în faza de vapori şi s-au răcit pe
masura ce s-a desfaşurat fierberea; este vorba de aşa-numita fierbere retrogradă
(Marias, 1996A; B; Marias et al., 1995; 1999A, B; 2000).
Se ştie că entalpia apei în stare de vapori este mai mare decât în lichidul
a ociat. A eastă dife!enţă de entalpie a cauzat răcirea fluidelor pe măsură ce s-a
pierdut apa sub forma de vapori. De exemplu, după Haas, (1971) solutiile apoase de
N_aCI a!ate a oo·c i 300'C se răcesc cu aproximativ 8'C, şi respe tiv 3'C, atunci
cand 11/o apa din soluţie s-a evaporat prin fierbere.
En lp!ile soluţiilo _cu alte componente (de exemplu C O 2) sunt mici şi au
efecte neghJab1le asupra cailor de răcire ale fluidelor tipice de fierbere.

9.3.3. - Fierberea - depunerea masivă a mineralizaţiilor plumbo-zincifere de tip

„bonanzas" - stadiul (M3) de mineralizare
Unul din factorii majori care a influenţat depunerea masivă a mineralizaţiilor
de la Cavnic şi din arealul Baia Mare în general, a fost boiling-ul (engl.)sau fierberea
fluidelor mineralizante.
Pe lângă proprietăţi importante ca: temperatura şi concentraţia fluidelor
iniţiale (salinitatea), trebuie definite şi alte importante constante, relevante din
multitudinea de condiţii necesare pentru sistemele naturale de formare a minereurilor
prin fierbere.

9.3.3.1. - Rezerva de căldură şi nivelul de adâncime al fierberii pentru [M3) la

Cavnic
Printre alţii, Toulmin şi Clark, (1967) au arătat că propagarea căldurii prin roci
este un proces anevoios, aceasta nefiind o sursă de căldură eficientă pentru fluidele
hidrotermale, în afara cazului în care contactul dintre rocă şi fluid este intim sau altfel
spus, perioada de circulaţie a fluidului trebuie să fie lungă. După Drummond şi
Ohmoto, (1985), roca fierbinte asigură suficientă căldură pentru a echilibra căldura de
evaporare şi pentru a mentine esentialmente fierberea izotermală.
În cazul zăcământului Cav ic decompresia şi fierberea fluidelor post -M2 a
fost rapidă, procesul de fierbere al momentului [M3) părând mai degrabă să fi fost
218
Fig. 9.19. - Aflorimentul filonului Paraschiva (220) de la suprafaţa minei Boldut cu: fluorit -
calcit - cuarţ - sfalerit - galenă - pirită.
Explicaţie: grosimea filonului = 0,70m
Dacă pentru [M1] putem considera o paleoadâncime de 1200 m
corespunz toare un i temperaturi de fierbere de 310'C - 320'C, pentru fluidele [M3]
cu 5% ech1v. NaCI şI cu temperatura de fierbere de 280'C rezultă o adâncime a zonei
de fierbere de cca 780- 800m, cf. Haas, (1971) şi prezentată în fig. 9.12„
219
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Luând o altitudine medie a apexului sistemului hidrotermal de la Cavnic de

850m reiese că fierberea s-a manifestat până în zona actualei suprafeţe de eroziune,
dovadă în acest sens fiind frecventa mare a aflorimentelor de filoane cu „pietre
argintoase" - cum spune cronica - s u cu gangă de cua şi aur (fig. 9.19.) şi care au
constituit motivatia lucrărilor de excavare încă din sec. al XIV-iea.
Extinde ea pe un etaj de 600 - 650m înălţime a depresurizării generale a
fluidelor - deci a fierberii - are o semnificaţie deosebită din punct de vedere al
explorării mineralizaţiilor. Aceasta înseamnă că zona bazală a fierberii se situează la
nivelul c+200m care corespunde aproximativ cu orizontul -400 al minei Bolduţ.
Sub acest nivel fierberea nu a avut loc, sau mai degrabă s-a petrecut pe
tronsoane din ce în ce mai scurte ale megafantelor de extensie F4 pe 50 - 150m şi
anume numai în zonele distensionale, care alternează cu tronsoane din ce în ce mai
lungi extensionale, înguste şi deci nesemnificative economic. Este motivul pentru care
viitorul minei Bolduţ nu stă în adâncime ci în zonele adiacente nordice, vestice şi
estice.

9.3.3.2. - Sistem închis sau deschis de fierbere pentru zăcământul Cavnic?

Gradul de interactiune dintre fazele lichidă şi gazoasă este de maximă
importanţă pentru determinarea evoluţiei chimice a unei soluţii hidrotermale în
fierbere.
Cele mai mari efecte chimice asupra unei soluţii apoase de fierbere naturală
sunt asociate cu separarea componentelor volatile (CO2, H2S, SO2, H2, CH4) în faza
apoasă cf. Drummond şi Ohmoto, (1985). Aceste gaze participă la echilibrele oxidare
- reducere sau/şi acid - bază şi constituie astfel componentele cele mai active din
punct de vedere chimic în sistemele hidrotermale de fierbere.
Rata separării volatile dintr-o soluţie în fierbere naturală va depinde _în mare
măsură de cazul în care fierberea are loc ca proces deschis sau închis. ln cazul
fierberii în mediu închis lichidul se evaporă în asemenea condiţii încât nici o masă de
substanţă nu scapă din sistem şi toţi vaporii produşi vor fi în echilibru cu lichidul
rămas.
Într-un sistem hidrotermal deschis lichidul se evaporă progresiv, astfel încât
fiecare dezvoltare a vaporilor este îndepărtată de la contactul cu lichidul (de oglinda
apei) de îndată ce se formează. Deşi fiecare dezvoltare de abur este în echilibru cu
lichidul rămas pe măsură ce se formează, compoziţia medie a tuturor vaporilor
produşi nu va fi în echilibru cu lichidul rămas.
Fierberea deschisă o putem asemăna cu distilarea fracţionată. Sistemele
naturale de fierbere pot fi asemănate mai degrabă cu fierberea deschisă decât cu cea
închisă. Totuşi, este greu de imaginat că într-un cadru natural, lichidul şi vaporii se
separă distinct în domenii clar definite şi reciproc exclusive, după cum necesită un
sistem deschis în totalitate.
220
Fig. 9.20. -Aflorimentul filonului Iosif (70), versant stâng al văii losifului, format din megabrecii
de înfundare cimentate cu silice şi geode cu cristale centimetrice de cua semitransparent.
În cadrul structurii Bolduţ prezenţa evenimentelor premetalogenetice este o
dovadă că sistemul hidrotermal a fost la început închis în cea mai mare parte şi abia
după formarea structurilor hidrotermale de „ventilaţie" de tip „pipe" sau „dyke" sistemul
a devenit pa ial deschis, evoluând ca sistem epitermal tipic. Din acest moment putem
vorbi de sistem hidrotermal-epitermal la Cavnic, Băiuţ, Şuior, Baia Sprie, Borzaş,
Săsar, I/ba.
De-a lungul căilor de deplasare, vaporii se amestecă şi reacţionează cu
lichidul şi pot fi condensaţi, deci reîncorporaţi în faza lichidă. Chiar dacă sistemele
naturale de fierbere sunt pa ial deschise, ca de exemplu sistemele filoniene amintite
mai sus, se pare, că au existat interacţiuni între lichid şi vapori, situaţie care nu este
normală în cadrul unui sistem deschis în totalitate. Acest fapt a ajutat la depunerea
minereurilor aurifere în fazele de amestec a fluidelor din stadiul [M3] în toate sistemele
epitermale de la Baia Mare (de la llba până la Văratec), excepţie făcând Herja (v. fig.
12.1.).
În acest sens, putem defini sistemul natural de fierbere de la Cavnic - şi din
districtul minier în general - ca un sistem episodic deschis în totalitate şi episodic
închis în totalitate.
221
 Francisc MARIAS
9.3.3.3. - Consideraţii teoretice privind evoluţia fierberii în sisteme închise şi
deschise
Gama compoziţională a fluidelor hidrotermale naturale (sub 350'C) a fost
documentată în timp de diferiţi cercetători, (Ellis, 1979; Hanor, 1979; Weisberg et al.,
1979) prin analiza directă a fluidelor geotermale şi a apelor sărate din puţurile de
petrol, precum şi din analizele incluziunilor fluide şi a datelor de stabilitate minerală
din multe zăcăminte (Hali şi Friedman, 1963; Roeder, 1984).
Deşi compoziţiile variază mult, principalele componente dizolvate în soluţii
sunt Na, K, Ca, Mg, CI, silice, carbonaţi, sulfaţi, sulfură, metan.
H2 molecular şi SO2 sunt de obicei mai puţin prezente dar în unele cazuri pot
fi în cantităţi apreciabile. Elementele, altele decât Na, K, Ca şi Mg, depăşesc
ocazional 10-2 moli dar în mod normal sunt în cantităţi mai mici, rareori cuprinzând o
po�iune ceva mai mare din conţinutul dizolvat al fluidului (Barnes, 1979; Barnes şi
Czamanske, 1967).
pH-ul soluţiei se situează aproape întotdeauna în limitele celor două unităţi
neutre. Majoritatea fluidelor formatoare de minereuri au tendinţa de a fi acide, în timp
ce multe ape geotermale sunt uşor alcaline după cum menţionează autorii citaţi mai
sus. Alte componente ca F, As, B, P, Mn au jucat un rol important în unele fluide
hidrotermale cum ar fi Mn, As şi F pentru momentele tardive [Ms - M7] de la Cavnic.
Fără îndoială singura schimbare importantă în privinţa solubilităţii minerale în timpul
fierberii rezultă din consumul de (H +), asociat în general cu exoluţia gazelor, în special
a CO2 . Acest fapt este adevărat, întrucât pH-ul este controlat mai degrabă de
echilibrul fluid - fluid decât de echilibrele mineral - fluid, deoarece concentraţiile de
metale în echilibru cu majoritatea grupurilor minerale cresc odată cu concentraţia
ionilor de (H +), întrucât concentraţia ionilor de (H ) creşte odată cu creşterea CO2 , pe
+
o mare întindere din gama compoziţiei soluţiilor hidrotermale naturale. Cu excepţia
metalelor stabilizate ca şi compuşi de bisulfură în soluţie fierberea este un mecanism
efectiv de depunere, numai când este însoţit de o scădere semnificativă a
concentratiei H+ .
în' consecinţă, o înţelegere fundamentală a fierberii ca mecanism de
depunere pentru minereuri necesită cuantificarea separării lichid - vapori a gazelor în
timpul fierberii şi definirea acestor condiţii care duc la diminuarea concentraţiilor ionilor
de hidrogen.
în cazul fierberii în mediu închis, atât substanţele dizolvate cât şi apa, sunt
păstrate în cadrul sistemului, astfel încât masele totale ale fiecărora, înainte de
fierbere cât şi în timpul fierberii sunt aceleaşi.
în cazul fierberii deschise, gazele sunt îndepărtate din soluţie în ritmuri
exponenţiale dar variabile, astfel că se produc schimbări importante în conţinutul şi
raporturile gazelor după numai câteva procente de fierbere.
222
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
În cazul episodic al fierberii închise la Cavnic, evacuarea gazelor din soluţie a
fost foarte violentă la începutul procesului hidrotermal, tinzând să se uniformizeze
după primele stadii de fierbere post-[M1], deoarece conţinutul de gaz în soluţie a fost
în esenţă amortizat de conţinutul de gaz din faza de vapori asociată.
Putem extrapola fără teama de a greşi că fierberea deschisă a fost mult mai
eficientă - în toate zăcămintele din districtul minier Baia Mare - în perturbarea
conţinutului de gaz şi în rapoartele de gaz în soluţie şi după cum vom arăta mai
departe, a fost asociată cu schimbări mai importante ale pH-ului şi f02 decât în cazul
fierberii închise.
Raportul volatilităţii - conform Drummond şi Ohmoto, (1985) rămâne constant
pe parcursul intervalului de fierbere, pe măsură ce cantitatea de soluţie rămasă se
schimbă. Raportul se schimbă odată cu scăderea temperaturii şi mărirea salinităţii în
timpul fierberii, putând fi presupus că nu rămâne constant pe parcursul marilor
intervale de fierbere, după cum s-a calculat la Cavnic (Marias, 1996; Marias et al.,
1999). Ritmul separării lichid - gaz (L - G) are loc în aceeaşi ordine ca şi creşterea
raportului volatilităţii: H2 > CH4 > CO2 > H2S > SO2 . Vitezele şi variabilitatea evoluţiei
volatile scad odată cu creşterea temperaturii, adică la temperaturi scăzute este
necesară mai puţină fierbere pentru a produce aceleaşi schimbări ale concentraţilor
de gaz în soluţie atât pentru sistemul deschis cât şi pentru cel închis. Rapoartele de
volatilitate scad odată cu creşterea presiunii apă - vapori şi a solubilităţii gazelor şi
cresc cu salinitatea. Conform autorilor citaţi, vitezele de separare a gazelor sunt iniţial
mult mai mari în solutiile' cu sare decât în solutiile
' fără sare.
Cu alte cuvinte, pe măsură ce se desfăşoară fierberea, atât salinitatea cât şi
ritmurile de separare a gazelor cresc continuu. În concluzie, separarea unui gaz (L -
V) unde (V = vapor), este o funcţie complexă a temperaturii şi salinităţii şi pot creşte
cu mai mult de un ordin de magnitudine în timpul fierberii izoentalpice.
În general fierberea este cea mai eficientă pentru îndepărtarea CO 2 din
sistem, când acesta este deschis, izoentalpic şi salin şi are o temperatură scăzută şi
presiune mai ridicată.
Pentru cititorul obişnuit - nespecialist - arătăm că fenomenul se petrece
întocmai ca la deschiderea unei sticle de apă minerală. Prin deschiderea sistemului (a
sticlei) se declanşează fierberea chiar la rece, adesea „exploziv" - dacă e vorba de
şampanie. Prin îndepărtarea CO 2 aciditatea fluidelor mineralizante scade - ca în
cazul sticlei cu apă minerală - crescând în schimb rolul H2S (în sistemele naturale).
H2S - oscilant în fluidele de la Cavnic începând cu [M 2] - este de asemenea
volatil, având o constantă de disociere acidă, similară CO2 ; este forma dominantă de
sulfură în fluidul hidrotermal (v. secţiunea 8.4.1.) şi datorită volatilităţii sale scăzute va
avea un efect secundar dar suplimentar faţă de CO2 în creşterea valorii pH-ului
fluidelor. Creşterea valorii pH este mai mare pentru sistemele de fierbere deschise
care reflectă concentratia ' finală mai scăzută a CO2 . Rezultatele acestei discutii'
credem că au fost folositoare pentru a facilita înţelegerea rolului procesului de fierbere
223

Francisc MARIAS
ca mecanism al depunerii minereurilor în sisteme hidrotermale complexe, cum a fost
şi sistemul hidrotermal Cavnic - luat ca exemplu pentru toate sistemele ce au
funcţionat pe arealul districtului minier Baia Mare.
9.3.3.4. - Efectele fierberii asupra compoziţiei izotopice, a salinităţii şi
volatilităţii fluidelor în sistemul epitermal Cavnic
În măsura în care fierberea a apărut încă din momentul [M1] s-a putut
determina o creştere destul de semnificativă a valorii 8 18 0 a cuarţului, în funcţie de
orizontul (nivelul) de recoltare a eşantionelor. Această creştere (fig. 9.21.) o punem pe
seama fracţionării Raleygh rezultată din pierderea continuă a fazei de vapori pe
măsură ce fluidele au acces dinspre adâncime - (c+180m) considerată ca bază a
zonei de fierbere - înspre suprafaţă.
11
10
f„
9
8 de fracţionare izotopică între vaporii de apă 'şi apa lichidă.
--I-
M6
M4
6 În consecinţă, valoarea 8 18Ofluid s-a schimbat între timpul de formare al unui
130 180 220 710
Adâncimea (m)
Fig. 9.21. - Distribuţia valorilor 8 180 cuarţ faţă de elevaţia de recoltare a probelor şi trasarea
liniei de evoluţie izotopică pentru 8 180 fluid în cazul stadiilor [M1 - Ms] de la Cavnic (Marias,
1996A).
Explicaţie: Cu roşu este trecută curba de vaporizare calculată din ecuaţia lui Raleygh (Marias, 1996A).
Din figură se poate vedea că spre deosebire de valorile relativ sistematice ale cua ului e [M1] de la
nivele +130m şi +180m, stadiul [M2] marchează o îmbogăţire în 0180 cu 1, 15%0 (de la +130m la
+180m), respectiv cu 2,4%o pentru [MJ] la aceleaşi orizonturi.
Cuarţul momentului [M4], (proba 258) marchează scăderea accentuată în
8 180 , datorită intervenţiei fluidelor meteorice (fig. 9.21.); această tendinţă de sărăcire
este întrucâtva limitată la baza nivelului de fierbere (c+180m), unde se observă post-
fierbere în [Ms], din nou o uşoară creştere corespunzătoare fluidelor reziduale
formatoare ale cuarţului fără mineralizaţie (proba 2071 ).
224
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
_îmbogăţ!r a în 8 18Ocuarţ din intervalul metalogenetic [M1 - M3] o punem pe
seama mtervenţ1e1 constante a fluidelor magmatice în procesul de fierbere a apelor
mixte de zăcământ.
Ruperea liniei de distribuţie medie izotopică, deasupra nivelului +180m
ma hează i terve ţia episodică a fluidelor meteorice descendente care au perturbat
echilibrele fluid - mineral destul de fragile în sistemul epitermal Cavnic (fig. 9.21.).
Pentru momentele [M1 - M3] s-a calculat cantitatea de apă care s-a pierdut
.
pnn evaporare pentru a realiza modificarea observată în cadrul valorii 8 1BOfluid ,
Presupunând că temperatura a fost aproximativ constantă (280'C) pentru [M1
M2 M3]r, (vezi tabelul nr. 20), calculele realizate utilizând ecuatia lui Matsuhisa et
al., (1979) dau următoarele (v. secţiunea 8.1.):
8 18Ofluid 8 18 Ocuarţ,
atunci în baza ecuaţiei lui Raleygh: 8 1 - 8 0 = 1000 (f(a ·1l-1) se obţine ecuaţia:
80 = 8 18Ofluid
la începutul fierberii, iar după pierderea unei anumite cantităti de vapori prin
fierbere obţinem:
81 = 8 18Ofluid ,
În ecuaţia lui Raleygh (n este fractiunea lichidului rămas iar a este factorul
Datele din fig. 9.21. provin din tabelul nr. 12, reprezentând diverse momente
de mineralizare; este deci firesc ca formarea cristalelor de cuart' apartinând ' diferitelor
stadii să nu fie contemporană.
cua apa i ând [M1] şi t pul de formare al unui alt cristal aparţinând [M2] sau [M3],
deci aparţ1nand altor stad11 de mineralizare.
Utilizând pentru toate probele momentului [M1]: 8 1 - 8 0 = 0,6 rezultat din 2 8 -
2,2 (vezi tabelul nr. 12) obţinem:
0,6 = 1000 (ftU-1)-1).
Dând lui a valo rea factorului de fracţionare izotopică la 270'C a lui Bottinga
. .
şi_ C a1g, (1_968)_ respectiv a = 0,99869 putem calcula coeficientul de fracţionare (n a
caru1 semnificaţie a fost tratată în capitolul 8; făcând înlocuirea obţinem:
0,6 = 1000 (f(0,99869-1)- 1).
Efectuând operaţiile de calcul în continuare obţinem:
0,6/1 OOO = f{0 ,99869·1l-1, sau 0,6/1000 + 1 = f0,99869-1
rezultă că:
1,0006 = f{0,99869-1) sau 1,0006 = f--0,00131
225

Francisc MARIA$
şi logaritmând obţinem: ln1 ,0 0 0 6 = ln f-0,00131
ln1,0 0 0 6 =
în final: lnf lnf
- 0 ,0 0 131
de unde: -0 ,45787 = lnf
atunci: e-0.45787 =f =0 ,63
ceea ce corespunde cu o vaporizare pentru [Mi] de 37%; cu alte cuvinte, prin
fierbere fluidele stadiului [M1] au fost vaporizate în proporţie de 37%.
În mod similar, pentru fluidele [M2] cu 8 1 - 80 = 1,4 s-a obţinut în acelaşi mod:
f = 0 ,34, respectiv o vaporizare de 66%. . .
Pentru [M3] cu 8 1 - 80 =3, 1 se obţine f =0 ,0 9 şi 99% vaporizare, iar pentru
[Ms] cu 8 1 - 8o = 0 ,3 obţinem f = 0 ,79, respectiv prin răcirea sistemului hidrotermal
vaporizarea scade la 21 % (fig. 9.21.). . ..
Deşi momentul [M3] reprezintă stadiul cel m1 1mporta t .de_ depunere a
sulfurilor valoarea de 99% vaporizare este o cifră surprinzător de nd,cata care pare a
fi neraţi;nală la prima vedere, deoarece arată o cantitate exc_esivă de �pă �e a fo_st
vaporizată într-un sistem izoentalpic dar demonstreaza totodata ca r�cile
înconjurătoare au fost mult mai fierbinţi decât fluidele hidroterm_ale; : u a!te c�vm_te,
procesul metalogenetic a demarat chiar după formarea „cruste, rec, a mtruz,umlor
magmatice. . .
Nu trebuie să uităm însă, că sistemul a fost alimentat continuu cu peste 21 0
milioane m3 de fluide mixte (v. capitolul 7.).
Este clar că efectul de vaporizare observat se datorează fracţionării aleygh,
o parte considerabilă a apei lichide vaporizându-se în momentele [M2 M3]. I figura
9.21. s-a schiţat curba ipotetică de fracţionare Raleygh. Aceasta curba . es e
aproximativ concordantă cu creşterea 8 18 cu_a - .. C ntita!ea_ mare. de vaporizaţie
calculată a avut efect imediat asupra sahrntaţ11 mcluz1urnlor fluide, la probele
apa inătoare [M2 - M3]. Salinităţile mari _g site _a s gera, în concordanţă c
observaţia lui Haas, (1971), că fluidele cu sahrntate ridicata nu ar fierbe sau fierb mai
puţin. . . _•
Salinitătile diferite găsite în acelaşi cristal (proba 413A) sugereaza msa_ ca_
amestecul de fl ide magmatice cu cele meteorice s-a petrecut chiar în timpul fi rberii,
fluctuatiile de salinitate fiind o caracteristică în evoluţia proceselor metalogenet1ce pe
intervalul de depunere a sulfurilor metalice de la Cavnic (v. fi . 9.1 ?-)- _ _ .
În prezenţa corpurilor intruzive orice apă su !e ana, ap de zacamant s u
apă intraformaţională (connate water) va fi .cuplata mtr-un sistem d_e convecţie
hidrotermal care se extinde cu timpul - pe măsură ce magma se raceşte - iar
volumul ro ii înconjurătoare încălzite, creşte. Cantităţi mari de apă meteori a
coborât periodic în sistem, prin fracturile relativ deschise la nivelul paleorehefulu1
226
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
andezitic pentru a inunda sistemul şi a completa apa pierdută prin vaporizare. Efectul
s-a resimţit mai ales în fluctuaţiile de salinitate pe intervalul [M2 - M3] şi în variaţia
8 180 cuart,
·Aportul unui volum considerabil de apă meteorică s-ar putea datora unor
cantităţi mari de precipitaţii la intervale specifice climei Te iarului superior, corelate cu
activităţi tectonice premetalogenetice, sinmineralizatorii şi cu procese de rejuvenare a
fracturilor, care toate au favorizat inducerea apelor în interiorul sistemelor
hidrotermale „băimărene".
9.3.3.5. - Interacţiuni: mineral I agregate de minerale - fluide, ca dovezi ale
fierberii în fracturile filoniene din zăcământ
Interacţiunea fluid - mineral este de asemenea o problemă importantă pentru
evolutia fluidelor hidrotermale aflate în fierbere.
' Dacă în timpul fierberii o soluţie devine suprasaturată în orice mineral metalic,
concentraţia de metal va fi astfel reglată încât solubilitatea termodinamică a fiecărei
faze să fie satisfăcută iar numărul fazelor prezente să nu se abată de la regulă,
conform Drummond şi Ohmoto, (1985).
Dacă pentru momentele [Ms - M1] soluţiile hidrotermale au devenit saturate în
gangă (carbonaţi - sulfaţi), acestea au precipitat în manieră repetată, rezultând
frumoase texturi în benzi; întrucât sistemul hidrotermal Cavnic a fost în regim de
curgere, fluidul - cu caracteristicile unui anumit M - nu s-a aflat în echilibru cu
mineralele precipitate anterior, apa inând unui alt M.
Cu alte cuvinte, soluţia a putut pierde metal, sulfură, sulfat, carbonat, într-o
fază minerală (stadiu de mineralizare), dar a putut şi câştiga aceste componente în
altă fază, redizolvând mineralele momentului/ momentelor antume (v. secţiunea 9.1.).
Modelul discutat arată că parametrii chimici ai fluidului s-au schimbat rapid ca
răspuns la numeroşi factori (ex. fierberea) menţinând în noile condiţii, noi echilibre,
apropiate între minerale şi fluide.
Interacţiunea dintre soluţiile în fierbere şi ansamblurile silicatice, în speţă
cua şi silicaţii rocilor gazdă, pot să amortizeze pH-ul soluţiei şi să constituie un alt tip
de echilibru mineral - solutie; ratele acestor reactii: silicat - apă nu sunt instantanee
în condiţii hidrotermale ci d pind de: temperatură, 'masele relative ale apei şi rocii, aria
suprafeţelor de contact, compoziţia rocii şi chimia fluidelor (Cole et al., 1983).
Este imposibil în prezent să se evalueze cantitativ efectele reacţiilor apă -
silicat asupra chimismului soluţiei în timpul unui episod de fierbere.
După Drummond şi Ohmoto, (1985), aceste reacţii au loc mult mai lent şi
implică mai puţin transfer de masă decât reacţiile lichid - _vapori din timpul fierberii şi
deci vor fi amortizări de pH insuficiente în timpul fierberii. ln plus, fluidele naturale din
filoane care au servit drept „conducte" pentru transport, sunt de obicei izolate de un
ansamblu de amortizare reprezentat fie prin paragenezele formate anterior, fie din
silicaţii pereţilor „conductei" proveniţi din roci magmatice sau/şi sedimentare. În acest
227
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MOOEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN L ME

caz solutiile momentelor ulterioare lui [M1] sunt în esenţă izolate de reacţiile chimice Faţă de echilibrul magnetit pirită, echilibrul pirită hematit este mai uşor
ale pereţilor gazdă. Observaţia este valabilă numai pe segmentele de fractură unde de realizat întrucât în aceleaşi condiţii de aciditate, log fo2 variază în limite strânse: -
[M1] este prezent. 29,84--27,03 şi respectiv între: -37,70--35, 17.
Interacţiunea dintre soluţiile naturale de fierbere şi silicaţii din pereţii filoanelor Fugacitatea S şi O creşte de regulă sensibil cu creşterea temperaturii T.
de la Cavnic nu par să altereze în mod semnificativ chimismul fluidelor în timpul Acest fapt se reflectă prin creşterea solubilităţii complecşilor care reacţionează la
,,
fierberii. modificările de temperatură; în contrast, solubilitatea în condiţii de fugacitate
Orice încercare de a modela evolutia chimică a fluidelor hidrotermale - în constantă a oxigenului descreşte uşor cu creşterea T.
fierbere sau nu - trebuie să tină cont de echllibrele de oxidare - reducere în sistemul Hematitul şi magnetitul se găsesc din abundenţă în M1 , aceasta demonstrând
S, C, H2 şi 0 2 pentru a determina stabilitatea mineralelor care sunt dependente de că temperatura de depunere a acestor minerale a fost mai mare de 350'C, situându-
starea de oxidare a sistemului, de exemplu cuplul magnetit - hematit E [M1] şi cuplul se în apropierea valorii de 400'C (dovadă muşketovitizarea), iar acceptarea
pirită - calcopirită E [M2 ]. echilibrului hematit- pirită sau magnetit- pirită nu este validă în M1 .
Echilibrele redox predominante în soluţii sub 350 ° C sunt date de următoarele Condiţii de reducere pentru H2 S (so1u e) - Diagrama lui Barnes (1979)
ecuaţii pentru acţiunea masei (Drummond şi Ohmoto, 1985):
H2 S (apos) fs2
H2 S + 2 0 2 +--+ HSO 4 + H+ , (1)
a. Condiţia X: exolvirea sulfului (gaz) în mediu apos şi oxidarea lui la So!-:
CH4 + 2 0 2 +--+ 2H2O + CO 2 , (2)
S 2 (g) + 2H 2 O o,5So!- + 1,5Hs- + 2,5W log k = -12,9970
2H 2 + 0 2 +--+ 2H 2 O, (3)
Fierberea deschisă care a functionat la Cavnic prin numeroasele sisteme de H2 S (apos) W + J.ts- log k = -7,02
ventilatie hidrotermală" a avut tendinta' de a mări caracterul temporar al oxigenului
pentru tadiul [M1], proces guvernat de' setul de reacţii indicat mai jos.
$ +202 SO! + W log k = 63,73
în stare de echilibru, caracterul temporar predominant al 0 2 a fost în mare H2 S (aposJ + 2 0 2 SO!- + 2 W log k = 56,71
măsură controlat de perechea redox cea mai abundentă, iar celelalte perechi şi-au S 2 + 2H 2 O + +_h&ff
ajustat rapoartele în funcţie de aceasta. log k = -12,9970
Astfel, abundenţa paragenezei pirită - calcopirită în cadrul stadiului [M2], a + H2 S (apos) -1,51og k = 10,53
implicat faptul că speciile de sulf din fluidele momentului respectiv au fost foarte puţin
oxidate, H2 S fiind specia de sulf dominantă în sistem. Dintre constantele de echilibru ,/F( + 0,5H2S (apos) + 0 2 -0,51og k = -28,355
(k) caracteristice interacţiunii fluidelor [M2] asupra paragenezelor [M1] interesează în S 2 + 2H 2 O 2H 2 S (aposJ + 0 2 log k = -30,822
mod deosebit echilibrele:
(a) magnetit pirită şi -30,822=21og[Hs-]+1ogf 02 -logfs 2
(b) pirită hematit. -30,822-21og[Hs-]-1ogf 02 =-logfs 2
Utilizând diagramele de fază ale lui Barnes ( 1979) şi constantele fo2 date de
- 26,822 - log f02 = -log fs2
Skinner şi Barton - pentru echilibrul magnetit pirită din M1 M2 , reiese că nu
există un echilibru între fluidele ce au generat magnetitul E [M 1] şi fluidele fs = 10- 16
2
logf0 = -42,822
1
generatoare ale piritei E [M2], atât în ceea ce priveşte variaţia pH-ului cât şi a fo2 .
fs 2 = 10- 14
logf02 = -40,822
Astfel, în cazul acţiunii unor fluide acide asupra magnetitului, la variaţii mici de
creştere ale pH-ului variaţia fo2 este mare: -39,07·- -27,07 iar în cazul intervenţiei b. Condiţia Y: exolvirea sulfului (gaz) în apă şi menţinerea condiţiilor reducătoare:
unor fluide cu caracter reducător această variaţie este mult mai atenuată, întrucât la S 2 (gl + 2H 2 O + 02 log k = -30,822
condiţii aproximativ identice de aciditate, fo2 variază între -36,66 - -32,30.
2w +2Hs- 21ogk=-14,04
228 229
 Francisc MARIAS
S2(gl + 2H 2O 2 W + 2HS- + 0 2 log k = -44,86
logk=-2pH+2IogHS +logf 0 2 -logS 2
logk-2IogHS- +logS 2 =logf 0 2 -2pH
- 4 4 , 8 6 - 2 x - 2 + logS 2 = logf0 2 -2pH
- 40,862 + log S 2 = log f0 2 - 2pH
fs2 = 10- 16 -56,862 = log f0 2 - 2pH
la: pH = 4 log f0 2 = -48,862
la: pH = 12 logf0 2 = -32,862
Dominaţia H2S(apos) în sistem post-M1 este reflectată de variaţia compoziţiei
izotopice a fluidului sulfuros. Valoarea totală a 8 34 SH2s , calculată pentru zăcământul
Cavnic este de 3,4%0 - acceptând echilibul pirită - fluid la 250'C şi factorul de
fracţionare a lui Ohmoto şi Rye, (1979).
Concentraţiile de H2S au crescut constant pe intervalul M1.-M 2 de la condiţia
X* la concentraţia Y*, speciile de sulf nefiind complet oxidate, sistemul fiind
predominant închis, după cum se poate observa şi din diagrama de stabilitate
f0 2 - p H calculate pentru stadiile [M1] şi [M 2] şi prezentate în fig. 8.21„
Ohmoto şi Lasaga, (1982) arată că izotopul de sulf 8 34 S se schimbă de la
sulfură la sulfat (între 2oo·c şi 300'C, în condiţii de pH = 4 . - 7 şi la valori totale ale
sulfului: r s = 10·2m) în propo ie de 90%, în mai puţin de 100 ani; se sugerează că
aceste ritmuri de schimbare izotopică sunt identice cu rata de echilibrare chimică:
oxidare - reducere.
Variaţia 8 34 S de la 0,3 la 5,2%0 pentru sulfurile de bază din filoanele de la
Cavnic arată o valoare de 3,4%0 pentru fluidul din filoane.
Concluzia inevitabilă la cele prezentate este că echilibrele care au implicat
sulfura şi sulfatul (baritina) în cazul nostru, au fost mult mai importante în stabilirea
stării redox a fluidelor hidrotermale de fierbere, decât este reactia extrem de lentă
între CO2 şi CH 4 (ecuaţia 2 a lui Drummond şi Ohmoto). Datorită Jolatilităţii extrem de
ridicate a hidrogenului, acest control redox apare ca un eveniment de oxidare relativ
rapid, limitat la stadiul [M1] de fierbere; sub acţiunea reducerii H2 şi ulterior a H2S a
avut loc trecerea hematitului în magnetit la T>350'C.
În general, concentraţia perechii redox pentru ecuaţia ( 1) s-a epuizat mai lent
decât pentru ecuaţiile (2) şi (3), dând echilibrelor sulfură - sulfat mai multă persistenţă
pentru controlul fugacităţii oxigenului pe tot parcursul episoadelor de fierbere, inclusiv
pentru momentul [M1], când se depune baritina de la Cavnic şi Baia Sprie.
230
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
9.3.3.6. - Consideraţii privind modalităţile de transport, condiţiile de apariţie şi
depunere a paragenezelor stadiului [M3) de mineralizare: A). minerale
metalice; B). minerale de gangă
Drummond şi Ohmoto, (1985) arătat că schimbarea concentratiei ionilor de
H+ în timpul fierberii, la orice temperatură depinde în primul rând de rapoartele
CO2/H+ şi CO2/ s o :- din soluţia iniţială. În acest fel extinderea precipitării minerale
poate fi investigată, variind concentraţia la oricare din cei trei parametrii compozitionali
iniţiali.
Andruşenko şi Shchepot'yev, (1974) au sustinut de asemenea ideea fierberii
datorită efervescenţei CO2 ca un control al minerali aţiei Au - Ag în zăcămintele di
partea centrală a peninsulei Kamceatka.
Mai înainte, Toulmin şi Clark, (1967) au sugerat efervescenta H2S ca
me anism .de precipitare a zăcăminte!or de tip „bonanzas" cum ar fi Comstock şi
at1onal d1 statul Nevada (S.U.A.). ln ecuaţiile de fierbere există aşadar efecte
simultane şI concurente de diminuare a concentratiei H+ şi H2S, ultimul oscilant în
sistemul hidrotermal Cavnic după stadiul [M1].
După Hedenquist şi Henley, (1985), cele mai importante diferente în ceea ce
0
priveşte ă le concentraţiei procentuale, fierbere - metal, dintre fierberea izotermală şi
1zoentalp1ca nu sunt asociate cu tendinţele [H +] ci cu solubilităţile, în general mai
scăzute, ale metalelor din componenţa clorurilor la temperaturi mai scăzute.
Acest lucru este adevărat în special pentru fluide cu temperatură mai ridicată,
c re depun anevoie metalul în timpul fierberii izotermale. Salinitatea sporită se pare
ca_ a f s sociat cu limite ai uţin stricte ale concentraţiilor de CO2, r s o 4 şi H+ din
fluidul 1rnţ1al, ducand la Cavnic şI la celelalte zăcăminte din districtul minier Baia Mare
la precipitarea celor mai multe metale în timpul fierberii; pentru orice conditie dată:
concentrarea fiecărui metal a fost un răspuns caracteristic la fierbere, dictat de
stabilităţile şi stoechiometriile mineralelor şi compuşilor apoşi ai fiecărui metal.
Aşa cum pierderea H2S în timpul fierberii a destabilizat sulfurile favorizând
precipitarea lor, oxidarea din [M1] a stabilizat oxizii, a destabilizat metalele native şi în
funcţie de starea de oxidare a fluidului a avut efecte variate asupra stabilitătii
sulfurilor, după cum s-a arătat în subcapitolul anterior.
Prezenţa frecventă a incluziunilor de tip I la Cavnic (Roeder, 1984), (fig. 9.5.),
sugerează că dizolvarea gazului la o presiune de vapori mai mare decât presiunea
totală a tins să fie în stare de efervescenţă, până când presiunea de vapori a devenit
egală cu presiunea totală.
Efervescenţa CO2 a produs o serie de modificări în fluidul hidrotermal al
zăcământului, trecându-se la un alt stadiu, [M4] şi [M6], imprimat de precipitarea
masivă a mineralelor carbonatice ± sulfuri ± sulfosăruri. Uneori efervescenta CO 2 şi a
altor gaze volatile s-a făcut cu .calm", creindu-se în interiorul filoanelor, structuri de tip
„hydrothermal vents" prin reducerea volumului conductelor de circulaţie a fluidelor. O
231
 Francisc MARIAS
astfel de structură de tip izvor hidrotermal de black smoke, brecifiată ulterior, a fost
identificată în interiorul filonului Gheorghe (90) la orizontul -400 (c+180m), flanc
nordic şi ale cărei resturi brecifiate sunt prezentate în fig. 9.22.
Structura amintită mai sus, reprezenta - înainte de brecifiere - un izvor
hidrotermal care s-a dezvoltat într-un spaţiu distensional al filonului, sub forma unui
con cu pereţii din scorii carbonatice; din textura scoriilor se deduce că această
structură elimina cu intermitenţă ,,fumul negricios" (black smoke) reprezentat în
realitate de fluide hidrotermale negre, cu suspensii de particule metalice (sulfuri şi
sulfosăruri).
În apropierea acestor „izvoare" în paragenezele minerale predomină
calcopirita.
Astăzi asemenea structuri se găsesc în vecinătatea zonelor de rift şi din ele
izvorăsc fluide hidrotermale albe (incolore) cu temperaturi în jur de 250 ° C , iar
secvenţele negre ale unor asemenea izvoare bogate în saramuri ajung la 340 ° -
400 ° C (Haymon et al., 1993).
Fig. 9.22. - Resturile brecifiate ale unei structuri tip „hydrothermal vent", cu textură rubanat-
orbiculară; globurile scoriacee de carbonaţi au în spărtură şlire fine submilimetrice de
sulfosăruri depuse în secvenţele de tip „black smoke"; dimensiunea globurilor 7 - 10cm
(Marias, 1996A).
Filonul Gheorghe N (90), oriz. +180m, perete vestic m1208, mina Bolduţ.
Cu cât salinitatea a fost mai ridicată, cu atât pH-ul fluidelor a fost mai redus şi
s-a dizolvat mai mult metal, pe când conţinuturile ridicate în H2S limitează solubilitatea
232
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME
acestora. Nriagu, (1971 ), studiind solubilitatea PbS în soluţii la pH = 4 şi T = 28 -
200 ° C , arată că solubilitatea creşte de la 0,5 la 300 ppm Pb iar la pH de 2 , 7 - 5 şi T =
200 ° C solubilitatea creşte de la 30 la 3000 ppm Pb. Barnes (1979) a studiat
solubilitatea PbS în soluţii saturate (1m şi 3moli Na CI - HCI) cu H2S la 90 ° C . A
remarcat că la pH < 2,5 solubilitatea este controlată de formarea complecşilor cu clor;
la pH între 2,5 - 6,0 solubilitatea este atribuită complexului neutru PbS.5H 2S ; la pH >
6,0 creşterea solubilităţii este determinată de formarea complexului Pb(HS ); ; soluţii
de 0,2m L H 2S ;HS ;S 2 cu 1m NaCI şi pH de la neutru la uşor acid transportă la
90 ° C mai mult de 1O ppm Pb.
Cele prezentate explică transportul şi depunerea hidrotermală a galenei.
Izvoarele calde sărate (hot brines) - datorită solubilităţii crescute a PbS în complecşi
de CI - arată concentraţii ridicate de Pb: 80ppm în Salton Sea (California, SUA); 0,6
ppm în Atlantis li (Marea Roşie); 10,7 ppm la Cheleken (Marea Caspică).
Compuşii nevolatili s-au concentrat deci prin fierbere, în lichidul rămas,
concentraţia fiind unul dintre cei mai importanţi factori de precipitare a derivatelor
filoniene în zăcămintele din arealul Baia Mare.
Secvenţele depunerii minerale au depins de ratele relative la reducerea şi
extinderea suprasaturării, pe măsură ce înainta fierberea. Astfel, dacă Fe3O4, FeS,
ZnS, Au, CuFeS 2, FeS2 şi Ag 2S sunt subsaturate în mod egal înainte de fierbere,
para neza mineralelor este produsă prin fierberea unei soluţii care întruneşte
cond1ţ11le deduse de Drummond şi Ohmoto (1985):
co 2 (w )2 ' un de O Hso
_ (so ). (w) .
>
"L..SO 4 Q\W - (
l )i +QHS04 4
HSO4)
Ordinea de depunere ar fi: Fe2O3 - ZnS - Ag + Au, dacă fluidul este
compus de clorură (saramură) şi CuFeS 2 (dacă I C u > I F e ) - Au, dacă este
compus de bisulfură. Cu alte cuvinte, fierberea nu va cauza niciodată depunerea unei
sulfuri de metal, după depunerea unui oxid sau metal nativ din acelaşi metal.
Depunerea [M2], post-[M1] a fost posibilă deoarece fluidele au fost aproape
saturate în cea mai stabilă fază a metalelor respective, ceea ce denotă că chimismul
fluidelor celor două stadii a fost total diferit la începutul procesului de fierbere a
stadiului [M2].
Depunerea sfaleritului şi galenei, ulterior primelor două stadii de mineralizare
şi anume în [M3 - M4 - Ms] a fost posibilă întrucât oxidarea H2S a fost sincopată şi
diminuată în timp, post-fierbere.
Deoarece solubilitatea cua ului nu a depins de alte substanţe dizolvate în
domeniul respectiv de pH, cua ul a precipitat prin simplă concentrare.
Presupunând că, complexarea clorurii a fost mecanismul primar de transport
al metalelor în cazul unui pH dat şi al unei fo2 mici, creşterea concentraţiei clorurii
(saramurii) a tins la intensificarea complexării metalului şi deci la solubilizarea lui; dar
233
 Francisc MAR/AS
creşterea concentraţiei de metal va tinde să reducă solubilitatea acestuia, cu
consecinţă în precipitarea masivă a sulfurilor, intensitatea şi amploarea acestor efecte
a variat de la un filon la altul în funcţie de concentraţia iniţială a clorurii şi de cantitatea
de vaporizare (v. secţiunea 9.3.3.7.).
Este demonstrat - şi izotopii Pb confirmă acest lucru - că fierberea a dizolvat
o parte importantă de sulfuri, pe unele filoane găsindu-se agregate scheletice de
galenă şi sfalerit: Kelemen (40); Gheorghe (90); Terezia (140); Sfinţi (120). Galena
zăcământului Herja confirmă de asemenea procesul de dizolvare în timpul fierberii cu
unele caracteristici ale fenomenului asupra căruia vom reveni.
Un rest de fluid aparţinând stadiului [M3], analizat· şi diagnosticat ca
„saramurămetalicăcloruroasă- calcică"cu pH = 6,58 şi T la izvor de 46'C a fost
identificat în sistemului hidrotermal de pe filonul Terezia (140), oriz. -450
"rădăcina"
(c+130m). Apa fierbinte, de o limpezime perfectă, avea următoarea compoziţie
metalică (mg/I): Pb = 0,009; Zn = 0,414; Cu = 0,034; Cr = 0,04; Mn = 7,93; cloruri =
44,70; C a = 560. Această compoziţie demonstrează că odată cu „căderea" termică a
sistemului hidrotermal - dispărând „combustibilul" adică sursele de căldură - circulatia
fluidelor hidrotermale încetează, acestea retrăgându-se în adâncime, în zonele de
înrădăcinare a sistemului hidrotermal, unde probabil continuă încă procesul
metalogenetic. Lucrările miniere au atins numai apexul acestor fluide calde retrase în
adâncime, mai ales la minele din Cavnic şi mai putin la Văratec.
În cadrul stadiului [M3] sistemul hidrotermal Cavnic a fost predominant
deschis şi în consecinţă cu mai multe tranziţii de fază şi parageneze minerale mai
complexe:
- galenă - sfalerit - calcopirită - pirită ± aur;
- galenă - sfalerit- (pirită);
- cuarţ;
- galenă - calcopirită - tetraedrit - pirită;
- sfalerit - cuarţ;
- sfalerit - galenă - calcopirită - tetraedrit - aur - cuarţ;
- calcopirită - sfalerit- galenă - tetraedrit- carbonaţi;
- sfalerit - galenă - cuarţ;
- pirită - calcopirită - sfalerit;
- calcopirită - cuarţ - epidot.
A. - Minerale metalice caracteristice [M3]:
Sfalerituleste mineralul dominant în zăcămintele de la Cavnic, Herja, llba,
Nistru, Baia Sprie, Văratec. A fost identificat pe toate filoanele constituind cca 35 - 55%
din compoziţia minereului. La microscop, foarte adesea se observă exoluţii de calcopirită
şi uneori se includ mici cristale de tetraedrit (fig. IV/1, respectiv fig. IV/3). Pe unele
• Regia Apelor Române - analist Meteş Aurica
234
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE D,N LUME
tronsoane ale filoanelor Gheorghe (90), Sfinţi (120) şi 14 - Cotreanţa (310) sfaleritul
devine mai închis „tulbure" la contact cu cuarţul, probabil sub efectul redistribuirii
fierului. Sunt prezente varietăţile negre (marmatit cu Fe> 17%) la Bolduţ şi varietătile
brun - gălbui (cleiofan) mai sărace în Fe, bogate în Zn la Roata. Aceste varietăti la
care se adaugă wurtzitul - pe filoanele Rozalia (320) şi Gheorghe (90) - asociate sau
nu cu galena, mai puţin cu pirită, formează benzi şi cuiburi decimetrice, în general
prezentându-se ca mase compacte.
Formele morfocristalografice sunt variate în functie de zonele extensionale
sau distensionale în care precipită, unele feţe de crista'1 de pe grupul de filoane
zincifere Nesperata (8 - 15) de la mina Roata având 6 - 7 cm lungime.
Varietatea marmatit, mai bogată în Fe este mai veche decât cleiofanul în
evoluţia depunerii minerale şi este dispus mai ales pe sistemele de fracturi F3 de la
Bolduţ şi pe filonul Beatrix (360) de la mina Roata.
Sfaleritul de culoare deschisă, numit cleiofan, apare mai frecvent pe filoanele
Terezia (140), Kelemen (40), iar la mina Roata formează în proportie de până la 90%
umpluturi monominerale pe grupul filoanelor Nesperata, asemănător din acest punct
de vedere cu filoanele de la Herja, predominant umplute cu sfalerit.
Sub microscop s-au identificat trei generaţii de sfalerit; prima generaţie este
întotdeauna cu exoluţii de calcopirită (fig. IV/1 şi IV/3), generaţia a doua este fără
exoluţii şi apare ca plaje mari asociate cu celelalte sulfuri; de regulă aceasta apare pe
pereţii geodelor distensionale, larg cristalizată ca „flori de mină"; sfaleritul 3 apare sub
formă de mici granule în masă cuarţoasă sau ca varietatea cleiofan.
• Sfaleritul 1 se caracterizează prin frecvenţa mare a emulsiilor de
in general foarte fine şi dispuse după 2 - 3 direcţii cristalografice, sau în
perpendicular pev direcţia microfisuraţiei de contracţie termică. Alteori prezintă exoluţii
stelare de galena care pot fi puse pe seama exolvirii PbS reciclate dintr-o solutie de
tipul ZnS - PbS - CuFeS2. Plajele de sfalerit 1 conturează sau includ
idiomorfe de cuarţ, pe care le corodează parţial, alteori substituie puternic pirita şi
galena (fig. Vl/3.). Apar şi situaţii când plajele de sfalerit sunt străbătute de
fine de tetraedrit (fig. V/2) sau de cuarţ (fig. V/1) şi de carbonaţi (fig. IV/1 ). În
cazuri exoluţiile au loc numai în vecinătatea strictă a acestor filonaşe, dovadă că pe
aceste fisuri au circulat ulterior fluide mult mai fierbinţi decât mineralul precipitat.
Sfaleritul 2 are o culoare mai închisă decât sfaleritul 1 şi prezintă frecvent
reflexe interne; conţine sau bordează frecvent cristale de cuart.
. Sfaleritul 3 apare întotdeauna ca grăunţi scheletici' răspândiţi într-o masă
mrcrogranulară de cuarţ. Microscopic se asociază cu galena insinuându-se între
aceasta şi calcopirita 2.
Galena are o dezvoltare mare la toate orizonturile situate deasupra elevaţiei
+280m; sub acest nivel prezenţa acestui mineral se reduce mult, doar sub forma unor
canale neregulate apropiate de verticală ce ocupă lungimi de metri-zeci de metri din
lungimea filoanelor din mina Bolduţ. În zona mediană superioară a filoanelor s-a
prezentat ca benzi şi cuiburi aproape monominerale.
235
 -
Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU AL TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA IV [M3]

Fig. IV/1

PLANŞA IV [M3)
Fig. IV/1. - Microstructuri de contracţie termică în sfalerit (SD umplute cu carbonaţi (C); se
observă structura de dezamestec sfalerit - calcopirită (punctele albe) dispuse în zonele
marginale fisurilor; dezamestecul s-a produs sub influenţa fluidelor de temperatură ridicată
care au circulat pe microfisuri.
Proba 297, Filonul Elisabeta (120); oriz.-400; c+180m; 1Nic; 98X.

Fig. IV/2. - Parageneză calcopirită (Cp) - sfalerit (SD - pirită (P) - cua (negru). Triunghiul
alb de deasupra plajei de sfalerit este tetraedritul (T).
Fig. IV/2
Proba 332; Filon Terezia (140), preabataj 1313;oriz. -250; c+330;1Nic; 90X.

Fig. IV/3. - Plaje punctiforme de parageneză tetraedrit (T) şi aur (zonele albicioase ale
punctelor de tetraedrit) în plaje de sfalerit (SD. Întreg ansamblul este situat la limita dintre
calcopirita masivă (Cp) şi ganga de rodocrozit (R) - negru.
Proba 456; Filon 183 sud; oriz. -400; c+180m; 1Nic; 190X.

Fig. IV/3

236
237
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE O N LUME

PLANŞA V [M3)

Fig. V/1

PLANŞA V [M3)
Fig. V/1. - Microfisuri de contracţie termică în sfalerit (S - cu dezamestec de calcopirită (Cp)
(punctele albicioase) - pe care s-a depus infiltrativ galenă (Ga); microfisurile pe care s-a
identificat cua ul (fisurile negre) sunt mai noi decât cele pe care s-a depus galena.
Proba 241, Filonul Gheorghe N (90); oriz.-400; c+180m; 1Nic; 98X.

Fig. V/2. - Fisuri de contracţie termică pe calcopirită (Cp) E [M3]; sunt surprinse două
generaţii de fisuri produse în [M4]: prima generaţie este umplută cu tetraedrit (T), iar cele mai
Fig. V/2
noi sunt colmatate cu cua tardiv (negru).
Proba 278; Filon Terezia S (140); abataj 1414;oriz. -300; c+280;1Nic; 190X.

Fig. V/3. - Microfisuri de contracţie termică în galena 2 (Ga2) umplute cu cua ; se observă
plaje relicte nedizolvate de galenă 1 (Ga1) în galena mai nouă „reciclată"; în partea de sus a
imaginii, relaţie paragenetică cu argentitul (Ag).
Proba 363; Filon Ungarn N (150); oriz. -400; c+180m; 1Nic; 50X.

Fig. V/3

238 239
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA VI [M3]

Fig. Vl/1

PLANŞA VI [M3]
Fig. Vl/1. - Relaţie paragenetică între calcopirită (Cp) - galenă 2 (Ga2)- galenă 3 (Ga3)-
pirită (P) - sfalerit 3 (Sf3) - cristale de cua corodate în timpul „reciclării" Ga2 (plajele
ovoidale negre) din dreapta.
Proba 461, Filonul Rozalia (330); oriz.-120; c+ 780m; 1Nic; 50X.

Fig. Vl/2. - Incluziuni relicte de galenă (Ga) corodate de pirită (P).

Proba 517; Filon Gutin (20); abataj 1648;oriz. -400; c+180;1Nic; 98X. Fig. Vl/2

Fig. Vl/3. - Relaţie paragenetică: sfalerit (Sf) în dezamestec (punctiform) cu calcopirită (Cp) -
galenă (Ga) - asociat cu tetraedrit (T) şi pirită (P).
Proba 625; Filon Ungarn S (150); oriz. -350; c+230m; 1Nic; 98X.

Fig. Vl/3

240 241
 Francisc MARIAS
La orizonturile inferioare galena este prezentă doar sub formă de cuiburi în
ganga de cua şi carbonaţi pe tronsoanele de filon ce intră în componenţa canalelor
amintite de pe filoanele: Sfinţi ( 1 20 ); Elisabeta ( 1 80 ); Kelemen (4 0 ); Gheorghe (90 );
Voievod ( 1 60 ); Orban (2 0 0 ); Terezia ( 1 40 ).
Ca aspect general - cantitativ, galena este subordonată sfaleritului cu
excepţia unor zone cu dezvoltare locală, unde Pb > Zn, cuprinse între orizonturile
+28 0 şi +58 0 m. Microscopic se prezintă sub formă de plaje mari, precum şi sub formă
de granule foarte mici (0 ,010mm), formând asociaţii cu majoritatea mineralelor
prezente (PLANŞA VI şi PLANŞA V). Pentru stadiul [M3 ] cercetările de laborator
(Marias, 1 996) au dus la identificarea a trei generaţii de galene; prima generaţie, mai
abundentă, se asociază cu sulfurile depuse ulterior sau cvasisincron cu acestea, pe
care le substituie, preferenţial sfaleritul, (v. fig. V/1), sau este substituită de aceasta
(fig. Vl/3). Dovada o constituie resturile microscopice nedizolvate de pirită, sfalerit şi
calcopirită din plajele de galenă 2 şi 3 (fig. Vl/1).
Galena 2 pătrunde printre microgeodele de cua sau pe fisurile acestora (fig.
Vl/8 şi fig. V/5). S-au remarcat reacţii de dizolvare a galenei 3 asupra galenei 2 (fig.
Vl/1) sau a galenei 2 asupra galenei 1 (rămasă ca relict „nedigerat"), fenomen însoţit
de aparitia unor grăunţi de argentit (fig V/3).
lntr-o mică măsură, în locurile unde prin evoluţia tectono - metalogenetică a
filonului ajung în contact stadiile [M1] şi [M3], galena momentului [M3] ,,inundă" golurile
dintre cua , ca şi ochiurile reţelei constituite din ace fine de hematit - magnetit.
Fig. 9.23. - Grăunţi de tapalpit în galenă (Petrulian et al., 1976).
lmersie în ulei; Nic+; 500X., Î p = tapalpit; G1 = galenă; G2 = gangă cua oasă
242
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE D,N LUME
Calcopirita - este cantitativ al treilea mineral metalic din componenta
umpluturilor filoniene.
Calcopirita 1 formează emulsii în plajele de sfalerit, aşa cum s-a amintit mai
înainte, sau apare ca plaje mari formând benzi şi cuiburi specifice, asociat în primul
rând cu galena şi apoi cu sfaleritul.
Calcopirita 2 constă din grăunţi hipidiomorfi şi plaje neregulate insinuate în
masa de sulfuri zinco-plumbiferă. Frecvent este asociat cu tetraedrit care îi succede I
ca depunere (fig. IV/3) sau se află în exoluţie cu mineralul predominant de zinc,
fenomen însoţit de apariţia aurului ca grăunţi la marginea microplajelor de tetraedrit I
exolvit (fig. IV/3).
Pe fisurile de contracţie termică ale calcopiritei 2 precipită tetraedritul cu
aspect filiform (fig. V/2).
Calcopirita 3 se dispune numai în gangă de cua ± carbonaţi, ca depunere
metalică finală a stadiului [M3].
În aceste cazuri plajele mai mari înglobează cristale larg dezvoltate de cuart.
Calcopirita de toate generaţiile constituie mineralul gazdă preferat de tetraedrit şi d
stibină. Petrulian et al., ( 1 976) citează în galena 1 mineralul tapalpit (fig. 9.23.), reluat
de Udubaşa et al., ( 1 992).
Conform autorilor menţionaţi, mineralul în discuţie Ag 3 Bi(S , Te) 3 apare cu
totul sporadic, are culoare alb-gălbuie, relief scăzut şi anizotropie ridicată în culori vii,
atacat uşor de FeC' 3 şi HNO 3 . Apare mai mult sau mai puţin sub forma unor picături
fine ovale, foarte rar alungite, de 0, 0 2 - O,Q1 mm.
Tetraedritulapare în cantităţi reduse, ca granule sau filonaşe în masa
sulfurilor (PLANŞA V - VI - VII), sau larg cristalizat (4 - 5 cm lungimea fetei de cristal)
în po iunile distensionale ale zonelor de fierbere, ca ultime depuneri m talice alături
de sfalerit.
Manifestă o putere redusă de înlocuire a mineralelor metalice mai vechi în
schimb este substituit vizibil de galenă şi sfalerit, în care apare ca resturi „enclavat "-
Pirita este prezentă în cantitate redusă în cadrul secventei de mineralizatie
[M3]; macroscopic formează cuiburi subcentimetrice asociată cu sfalerit, galen'ă,
calcopirită, sau filonaşe şi impregnaţii în fragmentele de brecii sau megabrecii,
trecând şi în salbandă (,,fenomene de piritizare") în majoritatea cazurilor în care [M3]
se depune direct pe pereţii filoanelor - în lipsa [M1 - M2].
Microscopic au fost identificate trei generaţii: pirita 1 este allotriomorfă, izolată
în cuiburi într-un ambient zinco-plumbifer. Uneori aceste cuiburi sunt cataclazate şi
inundate cu franjuri de galenă sau gangă cua oasă. Pirita este de regulă substituită
de sfalerit 1 şi mai puţin de asociaţia calcopirită - galenă. O caracteristică a piritei 1
de pe filonul Gutin (20 ) este porozitatea ei, marcată de numeroase goluri de dizolvare
(0 ,0 1 mm); în unele din aceste goluri s-au depus minerale de gangă şi sporadic aurul
(fig. 9.36.).
Pirita 2 se găseşte asociată cu ganga de cua ± carbonaţi, mai ales spre
finele [MJ], în care „plutesc" granule (0 ,0 5 - O, 10 mm); acestea uneori conturează
243
 Francisc MARIA$
indivizi mai vechi de cristale de cua . Pirita 2 nu se asociază decât foarte rar cu alte
sulfuri, în care cazuri este greu de diferenţiat de pirita 3.
Ultima generaţie de pirită se depune fie ca agregate idiomorfe în zonele cu
geode, fie ca filonaşe subţiri - reprezentând fisuri de contracţie termică - ce străbat
atât sulfurile cât şi ganga cua oasă.
Aurul a fost identificat în general ca granule mici (0,004 - 0,08mm) atât în
sulfuri, cât şi în ganga de cua a stadiului [M 3]. Nu a rezultat o preferinţă a aurului
pentru sulfuri la mina Bolduţ, în schimb pe unele filoane din mina Roata s-a remarcat
o preferintă a aurului pentru sfalerit.
Î acest mineral, dar şi în galenă, s-au recunoscut ,,frunzuliţe" de aur de 1O -
15 mm lungime, ce apăreau în secţiuni lustruite ca nişte filamente vizibile chiar
macroscopic. Prin măcinarea unor astfel de probe - cu conţinuturi de 900 - 1500 g/t -
s-a putut observa atât frecvenţa granulelor cât şi forma nervurilor, aproape identică cu
frunzele de carpen.
B. - Minerale de gangă caracteristice [M3]:
Cuarţul - este singurul mineral semnificativ în cadrul asociaţiilor
paragenetice ale stadiului de mineralizare [M 3J. În ansamblul mineralizaţiei
minisecvenţele cua oase marchează începutul şi sfârşitul unui puseu hidrotermal din
cadrul [M 3], respectiv limitele la scară microscopică între generaţiile de sulfuri amintite.
Cua ul s-a depus, cu mici întreruperi, pe aproape toată perioada de fierbere
a fluidelor. Se întâlneşte ca agregate microgranulare transparente sau albe - cenuşii,
aflate ca microbenzi şi cuiburi între secvenţe de sulfuri, sau pe fisuri (v. PLANŞELE IV
- VI).
În zonele distensionale formează geode cu cristale de 30 - 40 cm lungime, în
special deasupra orizontului -200 (c+380m).
Indivizii au zona bazală lăptoasă iar cea apicală transparentă. Acest tip de
cua apa inând [M 3] a servit şi pentru analize şi interpretări izotopice 8 18 0 şi pentru
determinările de temperatură, evident pentru momentul în discutie.
Înspre partea finală a stadiului [M 3] sistemul evoluează spre două direcţii
geochimice cvasisincrone: [M4] şi [Ms], în funcţie de intervenţia sau neintervenţia
fluidelor meteorice descendente, care au creat alte condiţii de evoluţie fizico-chimică a
sistemului hidrotermal, aspecte ce vor fi analizate în secţiunile următoare.
9.3.3.7. - Cantitatea de metale depuse prin fierbere în zăcământul Cavnic
Aşa după cum s-a arătat, cantitatea mare de vaporizare găsită pentru [M3]
corespunde depunerii masive a mineralizaţiei, a celei mai mari cantităţi de minereu
din cele şapte stadii de evoluţie metalogenetică semnalate.
Amestecul de fluide asociate cu fierberea izoentalpică a avut un efect
dominant în jurul valorii de 280 ° C, mai ales că volumul fluidelor în fierbere a fost
copleşitor de mare.
244
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Într-u fluid hidrotermal ascendent care fierbe şi depune minerale în lungul
.
fracturilor, extinderea pe verticală a zăcământului va fi proportională cu cantitatea de
CO2 exolvit din fluid în timpul traseului ascendent, deoarece xolutia amintită este o
con e?inţă a reduceri presiunii în timpul ascensiunii şi fo a chimică principală pentru
precIpItarea celor mai multe metale din saramurile minereice (metalele din compuşi
HS- făcând excepţie).
Pentru mina Bolduţ gradienţii de presiune situaţi între litostatic şi hidrostatic şi
concentraţiile de CO2 arată o ascensiune verticală de peste 800m şi depunerea celei
mai mari cantităţi de metale în gama de temperatură cuprinsă între 264 ° c şi 298 ° C.
După Barnes (1979) fluidele cu salinitate redusă (CI-= 1000mg/kg) au pH-ul
== 6, 1 la 250 ° C, adică înspre alcalin. Concentraţia de clorură, pH-ul şi continutul de
H2S controlează solubilitatea sulfurilor la o temperatură dată. Cu cât salinit tea este
mai ridicată, cu atât pH-ul fluidelor este mai redus şi se dizolvă mai mult metal, pe
când conţinuturile ridicate de H2S limitează solubilitatea acestora.
. După Henley (1985), în cazul unei salinităţi mici (concentraţii mici de cloruri)
şI la un pH aproape neutru, complexele carbonatice hidrolizate sunt mult mai
importante decât complexele de cloruri, dar în aceste medii, totalul metalelor dizolvate
va fi doar de 1O ppm, prea scăzut pentru a forma mineralizatii polimetalice.
Din punct de vedere al salinităţii, fluidele de la Cavnic au suferit o evolutie
ondulator e, de la o salinitate redusă în [M1], spre una ridicată în [M 2] + [M 3], după
care tendinţa este de scădere neregulată, dar continuă.
Această evoluţie se reflectă atât în cantităţile mari de metale depuse: 30.000
kg Au; 1.291.000 kg Ag; 700.000 t Pb; 1.000.000 t Zn; 100.000 t Cu, cât şi în originea
cantităţii de fluide intervenite în sistem. Pentru metalele preţioase, transportate sub
formă de complex de bisulfură de tipul Au + 2H 2S - Au(HS)2- + H+ + 0,5H 2 , efectele
relative ale H2S şi pH-ului sunt opuse faţă de clorurile complexe. Cu alte cuvinte,
pe t u metalele. pr ţioase creşterea H2S a favorizat solubilizarea, în timp ce
salinitatea crescanda a redus solubilitatea Au datorită scăderii pH-ului prin amortizorul
de silicat sau/şi oxid, ducând în consecinţă la precipitarea Au nativ.
La o cantitate de peste 22, 1 milioane tone de minereu industrial extras în
intervalul 1875 - 1990 s-au obţinut: 203.114 kg Au; 831.043 kg Ag; 423.174 t Pb;
50.746 t cu•; şi toate acestea în condiţiile existenţei unor zone încă neinvestigate ...
9.3.3.8. - Semnificaţia fierberii ca modalitate modenă de cercetare în explorarea
geologică
Un nivel de fierbere poate fi utilizat ca un indice în deschiderea unui
zăcământ (filon) de îndată ce s-a conturat ca atare.
• atele pentru Zn nu au fost luate în consideraţie întrucât pentru intervalul 1875 - 1906 există date
incomplete
245
 Francisc MARIAS
Aplicarea imaginativă a modelelor conceptuale de formare a minereurilor este
de o importanţă precumpănitoare pentru geologul de explorare contemporan. În
ultimele decenii, printr-o sinteză a investigaţiilor detaliate asupra zăcămintelor
hidrotermale s-a elaborat un model generalizat pentru formarea zăcămintelor de
minereuri epitermale, schiţat şi de noi în finalul acestui volum.
Fierberea este o parte integrantă din acest model şi este considerată a fi intim
asociată cu mineralizaţia bogată din aceste zăcăminte, puţin adânci, cum sunt cele de
la Baia Mare.
Diferite studii teoretice şi experimentale au arătat că în anumite conditii -
relevate în secţiunile anterioare ale lucrării - modificările în chimismul fluidelor: ca
rezultat al fierberii, au constituit un mecanism eficace pentru precipitarea metalelor din
fluide.
În plus, ansamblurile (asociaţiile) de alterare caracteristice pentru sistemele
hidrotermale din districtul minier Baia Mare, rezultate din volatilele degajate în
procesul fierberii, pot oferi o recomandare de explorare: cu cât se ştie mai mult despre
un anumit proces de depunere a mineralizaţiilor, cu atât se cunoaşte mai mult despre
localizarea mineralizaţiei. Argumentele aduse în favoarea fierberii la Cavnic ne-a
uşurat determinarea „camerelor" de mineralizare de tip „bonanzas". Într-un sistem
hidrotermal, un fluid care începe să fiarbă - pe măsură ce se ridică - va continua să
fiarbă pe toată lungimea traseului până la suprafaţă, în afară de cazul în care bulele -
alcătuite aproape în totalitate din H20 - se ridică în apa freatică, mai rece, de
deasupra unde condensează imediat (White, 1967). Astfel, incluziunile fluide
indicatoare ale fierberii într-o gangă nemineralizată din zona de suprafaţă ar putea
indica o „cameră" de mineralizaţie dedesubt, în mod special într-un district de
mineralizaţie cum este Baia Mare.
Dacă fierberea şi mineralizaţia sunt legate genetic atunci, din punct de vedere
al geologului de explorare, dovada fierberii în incluziuni fluide este o caracteristică
favorabilă în căutarea zăcământului, iar adâncimile corespunzătoare calculate din
incluziuni capturate într-un „sistem de fierbere" definesc acea po iune a scoa ei
terestre care poate să cantoneze mineralizaţie.
De exemplu, să presupunem că o sondă de foraj indică prezenţa unui filon de
cua cu rare cuiburi de minereu polimetalic. Care a fost temperatura lui de formare:
1so·c sau 400'C? Diferenţa ar putea să fie semnificativă în ceea ce priveşte tipul
corpului de minereu, acesta fiind precizat prin incluziunile dintr-un singur cristal de
cua .
Rezultatul obţinut prin intermediul unei aparaturi de ultimă oră poate fi util în
recunoaşterea gradienţilor termici laterali sau verticali în cadrul fracturii la o
temperatură dată, în timpul depunerii mineralizaţiei.
Aceşti gradienţi vor putea contura canale de alimentare şi direcţiile de
deplasare ale fluidelor minereice.
246
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
O altă aplicaţie semnificativă în valorificarea datelor asupra incluziunilor fluide
constă în recunoaşterea fluidelor de mineralizare în fierbere prin prezenta incluziunilor
c?geneti?ew săra e i. bogate în vapori. Incluziunile oferă şi o măsură pe tru presiunea
h1drostat1ca maxima in zona de depunere a mineralizatiei.
ceastă măsură plasează limita de adâncim a unui zăcământ, parametru
foarte util pentru explorarea în adâncime a corpurilor filoniene. Calcularea reală a
stim ril r .adâncimii de_vine discutabilă fără cunoaşterea conţinuturilor de gaz din
1ncluz1urn şI a efectelor diverselor gaze asupra imiscibilităţii apă - gaz.
La Cavnic, modificările globale în compozitia chimică a fluidelor de
mineralizare, ca rezultat al fierberii (+ amestecul 'cu ape descendente) au
condus la depune_re mineraliz ţiilor de tip „bonanzas" unde s-au depus
preponderent benzi zinco-plumb1fere, la diverse nivele de adâncime numai
a olo şi în m?mentul în care saramurile au fiert. Aşa cum am mai a intit, la
mina Bolduţ fierberea s-a redus mult, atât spaţial cât şi cantitativ sub nivelul
+180m, sub forma unor rădăcini înguste faţă de lungimea totală a megafantelor
de e tens_i . Ace.ste rădăcini + zonele adiacE:_nte nordice, vestice şi estice, ar
trebui verificate m etapa actuală cu foraje. ln această situatie se află toate
zăcămintele districtului minier Baia Mare.
.Pri_n exe utarea forajelor s-ar elimina mari cheltuieli cu săparea puţurilor şi a
unor noI.onzontun de deschidere; din păcate nu s-a procedat întotdeauna astfel.
ln alte zăcăminte, prin reconstructie geologică poate fi demonstrat în mod
indubitabil că mineralizaţia a apărut foarte aproape de suprafată cum ar fi zăcământul
Jereapăn, situat la 4 km est de Cavnic. Pentru acest zăcământ,' fluidele mineralizante
au v t un conţin t m re de gaze dizolvate şi în consecinţă, fierberea şi respectiv
precIp t r:a aurului au inceput în apropierea suprafeţei, deasupra discordanţei placă
andez1t1ca - fundament sedimentar.
. Conservarea acestui zăcământ - din cauza eroziunii - este foarte improbabilă
sub nivelul actual de eroziune, conservându-se numai partea bazală a fostului sistem
hidrotermal.
De asemenea, în cazul structurii Roata, chiar şi la nivelul +650m, deci la cca
300m sub actuala suprafaţă de eroziune, mineralizatia filoanelor conservă texturi
caract ristice zonei de interfaţă monofazic - bifazic' (fierbere) ceea ce arată un
potenţ al _mar de ext ndere în adâncime a mineralizaţiei, cu condiţia investigării
p ofes1ornst_e şI dupa bunul plac al unui director oarecare, cum din păcate s-a făcut
şI se face şI astazI, cu consecinţele ştiute.
Mi eralizaţi e tip „bonanzas" de la Bolduţ este localizată în propo ie de
801/o in ed1mente fl1şo1de, ceea ce nu este un lucru neobişnuit.
0 •
ln lume sunt citate astfel de situaţii - cf. Roeder, 1977 - în arii tectonic active
în care intervalul vertical în care apare mineralizatia se extinde în mod frecvent I
adâncimi .consid r bil mai mari decât cele la care au putut fi realizate prin simpla
fierbere hidrostatica H20 - NaCI sau H20. De exemplu, la mina Bolduţ dovezile pentru
247
 Francisc MARIAS
fierbere pot fi găsite şi în baza sistemului conductiv - hidrotermal de la c+30m, aflat în
deschidere.
În măsura în care mineritul va mai avea viitor în România, este imperios
necesară abandonarea unor vechi mentalităţi în ce priveşte explorarea în adâncime a
zăcămintelor, potrivit cărora mai întâi săpăm puţul şi lucrările de deschidere şi abia pe
urmă vedem dacă filonul are sau nu importanţă economică (!).
9.3.4. - Evoluţia stadiilor post-fierbere: stadiile de mineralizare [M4] şi [Ms]
Ambele momente sunt în raporturi de subsecvenţă faţă de stadiul de fierbere
[M3]. Momentul [M4] este bine individualizat în succesiunea metalogenetică a
zăcământului, având preponderenţă în planul megafantelor: Gheorghe (90); Sfinţi
(120); Terezia (140); Orban (200); Ana-Nicolae (330); Gavril (300) şi Rozalia (320).
Post-fierbere, chimismul filoanelor evoluează în două direcţii geochimice, în funcţie de
aportul (sau nu) de fluide descendente.
În porţiunile de fractură, unde după stadiul [M3] fluidele aflate în fierbere nu au
venit în contact cu fluide descendente sau/şi ascendente carbonatice, are loc o
evoluţie spre un chimism acid, cu depunerea masivă a silicei (cuarţ ± aur). Acest
moment [Ms] este caracteristic pentru anumite corpuri de mineralizatie situate în
flancul vestic al structurii Bolduţ: Gutin (20), Kelemen (40); Ramura Ves't (60). Înspre
suprafaţă, deasupra discordanţei placă andezitică - relief prevulcanic, această silice
cu mineralizaţii tardive de sulfuri ± sulfosăruri reprezintă umplutura caracteristică a
mineralizatiilor filoniene.
Însă, în porţiunile de fractură care au funcţionat ca sisteme deschise,
amestecul de fluide în timpul fierberii constituie cauza schimbării chimismului,
marcând creşterea raportului carbonat - metal în [M4], în detrimentul raportului silice -
metal din [Ms].
Datorită acestor caracteristici, stadiile [M4] şi [Ms] sunt cvasicontemporane în
evoluţia sistemului hidrotermal Cavnic, ambele marcând mecanismul de depunere
prin răcire (post-fierbere).
În acest sens, în majoritatea situaţiilor când [M4] este prezent ca secvenţă în
umplutura filoniană, urmează după [M3], dar nu este urmat de [Ms].
Întrucât în stadiul [Ms] nu intervin factori de contaminare meteorică masivă, ca
în [M4], momentul [Ms] poate fi considerat ca o prelungire reziduală a fazei de fierbere
[M3], (v. secţiunea 9.3.3.4.).
Acum se depun frumoase cristale de cuarţ, uneori de dimensiuni decimetrice.
După Drummond şi Ohmoto, (1985), comportarea silicei în timpul fierberii diferă foarte
mult de cea a sulfurilor, care sunt depuse - după cum s-a arătat în secţiunile
anterioare - pe scară largă în primele 1O - 20 procente de fierbere la temperaturi de
până la 3oo·c. Aceasta însemnează că în timpul [M3] s-a depus doar o fracţiune din
volumul total de silice din soluţie.
248
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Raportul de greutaţe cuarţ - metal va creşte odată cu descreşterea
temperaturii, de la aproximativ 300'C (unde raportul metal/silice este cel mai mare) la
- 2oo·c.
. Reiese că mecanismul depunerii silicei prin răcire este diferit de depunerea
prin fierbere, depunându-se de 1 5 - 20 ori mai mult cuarţ în [Ms] decât în [M3].
Tendinţa calcitului de a se depune în timpul fierberii prin răcire este virtual
paralelă cu tendinţa concentraţiei de protoni (H+).
Acest lucru nu este surprinzător întrucât în sectiunile anterioare am arătat că
solubilităţile oxizilor, metalelor native şi ale sulfurilor s nt dependente de pH atunci
când metalele din fluide sunt stabilizate ca saramuri (complecşi de clorură).
Astfel calcitul se depune masiv, fiind un mineral de gangă abundent în
tructurile __metalifere din district, iar carbonaţii [M4] coprecipită alături de cuiburile şi
Impregnaţ11le de sulfuri ± sulfosăruri caracteristice fierberii retrograde.
. Acest !a t evidenţiază că în amestecul de fluide - caracteristic pentru [M4]
calciul este la limita de saturaţie.
9.3.4.1. - Modalităţi de depunere şi caracteristicile mineralizaţiei [M4]
A. Mineralizaţii de tip: aur - arsenopirită
Acest tip de mineralizaţie a fost întâlnit pe filoanele Iosif (70) şi cu deosebire
p flancul sudic al filonului Ana-Nicolae (330), cel mai lung din Cavnic (peste 2500m),
şI de asemenea în flancul sudic al filonului Rozalia (320). Tipul de mineralizatie aur -
arsenopirită are caracter „exotic" în peisajul mineralizaţiilor epitermale de la' Cavnic.
Fluidele c re a generat acest tip de mineralizaţie - aflate sub aspectul etajului
structural 1med1at sub zona de discordanţă dintre placa andezitică şi relieful
prevulcanic - au provenit din zona de interfaţă dintre fluidele saline reziduale mai
grele izotopic şi de temperatură ridicată (250' - 280 ° C ) şi fluidele mai reci, meteorice,
stagnante în fracturi.
Această interacţiune dintre fluidele mineralizante şi cele meteorice a afectat -
prin condensarea primelor, în fluidele meteorice - un mare volum de rocă de la
suprafaţa actuală a minei Roata, comparativ cu structura Boldut. Acest aspect reiese
şi din valorile 0 180 , marcate de valori negative la Roata, faţă de nsamblul fluidelor de
la Bolduţ. Presupunând echivalenţa fluidelor din sistemul filonian Roata cu cel din
incluziunile fluide din cuarţul filonului Rozalia (320) - cel mai bogat în metale din
învtr aga structu ă - atunci valorile de salinitate (1,5 - 2,5 % echiv. NaCI) şi de T
gasIte sugereaza o paleoadâncime (adâncime iniţială) de depunere de cca 530m şi cu
presiunea hidrostatică a fluidelor de cca 45 bari.
Având în vedere eroziunea calculată (350m) rezultă o adâncime actuală de
depu ere de_ cca 180 - 200m sub suprafaţa actuală a plăcii andezitice, fapt care
coincide cu nivelul orizontului +710m din mina Roata de unde s-au recoltat probele.
249

Francisc MARIAS
în comparaţie cu structura Bolduţ, rezultă o adâncime nu prea mare pentru o
coloană de fluid ce conţine saramuri mai diluate şi aflate la o temperatură de - 250'C,
pentru ansamblul momentului [M4].
Fig. 9.24. - Mineralizaţie auriferă: filonul Rozalia 1 (320}, flanc sudic, c+710m. mina Roata,
front (Marias, 1996}
Explicatie: Se observă alternanţe pararitmice de pirită - arsenopirită auriferă - sfalerit - galenă - aur -
calcostibit (ultimul fiind menţionat pentru prima dată (Marias, 1996)), în alternanţă cu benzile caolinit -
illitice de culoare alb-gălbuie, alături de cua (culori mai vineţii). Alternanţele se datorează schimbărilor
compoziţionale şi de temperatură provocate de ritmicitatea contaminărilor meteorice ale fluidelor d :
saramuri metalice (magmatice), până la „căderea" termică a sistemului hidrotermal. Adesea aceasta
interacţiune a provocat brecifierea microsecvenţelor antume.
Temperaturile de depunere a aurului şi în alte zăcăminte epitermale sunt
cuprinse tot între 2oo·c şi 300'C (Nash, 1972; Lang, 1979), iar temperaturile
principalei etape de mineralizare a zăcământului Garlin variază între 175 - 2oo·c
(Radtke et al., 1980).
Rezultatele acestor calcule pot fi utile în discutarea comportamentului la
interfaţa sistemului stratificat compoziţional şi termic, care a funcţionat la Roata,
respectiv la interfaţa dintre saramura diluată, termică şi apa meteorică încălzită.
250
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Pierderea de T înregistrată pentru cuarţul (M4] din filonul Rozalia (proba 227)
sugerează răcirea părţii superioare a saramurii diluate a cărei zonă apicală ar
coincide cu orizontul -120 din mina Roata, situat la cota c+ 770m.
Datorită răcirii care a avut loc în partea apicală a saramurii şi datorită încălzirii
părţii bazale a apei meteorice - prin transferul de căldură - celulele de conductie care
s-au format au mărit transferul de căldură spre suprafaţa sistemului, favorizând
depunerea unor cantităţi apreciabile de aur înspre zona de suprafată a structurii
Roata şi al cărui obiect de extragere l-au avut companiile engleze de I sfârşitul sec.
al XIX-iea şi începutul sec. al XX-iea (v. capitolul Istoric). În acest sens, mineralizatia
de tip aur - arsenopirită ar reprezenta un fenomen metalogenetic dezvoltat distal '1a
interfaţa saramurilor fierbinţi, care au fiert în adâncime, cu apa preponderent
meteorică, mai rece, din placa andezitică.
Oscilaţiile compoziţionale şi termice ale sistemului hidrotermal Roata cu
dezvoltarea unor texturi pararitmice în benzi milimetrice - date de alternanta sulfurilor
cu aur (± sulfosăruri) cu parageneze cuarţ - carbonatice şi minerale argilo se caolinit
- illitice, cu conţinuturi importante de aur (1 - 4 g/t) adesea nativ, pledează pentru o
astfel de înţelegere a fenomenelor (vezi fig. de pe coperta cărţii şi fig. 9.24.). În aceste
zone datele din subteran arată o excludere a sulfurilor masive de tip [M3] din
umplutura filoniană; observaţia este în concordanţă cu salinitatea redusă şi cu
prezenţa complexelor de cloruri metalice diluate. Economic, aceste zone sunt foarte
importante pentru aur.
Acest model de interpretare a sistemului hidrotermal Cavnic se poate extinde
la majoritatea zăcămintelor districtului minier Baia Mare, în multe cazuri aspectele de
parageneză şi textură fiind frapante: de exemplu: Văratec, Băiuţ, Şuior, Jereapăn,
Baia Sprie superior (vezi fig. 12.1.).
Parageneza tipică de care este legat aurul se compune din arsenopirită -
cuarţ - aur ± (realgar - auripigment). Parageneza din paranteză a avut o prezentă
semnificativă la Bolduţ, numai deasupra orizontului +480m, iar secventa: cuart '_
realgar - auripigment a avut o prezenţă semnificativă pe unele filoane şi' virgatii le 0
filonului Principal din zona Puţului 5 de la mina Baia Sprie. Aurul se prezintă liber,
având prezenţe locale de sute de grame pe tonă.
Cristalele de mispichel (arsenopirită), fig.X/3, sunt idiomorfe în episodul
cuarţos şi hipidiomorfe în episodul carbonatic. Uneori se produc aglomerări de cristale
de arsenopirită în jurul unor nuclee de vechi lamele de pirotit în mare parte
transformate în marcasită - pirită.
Substituirea Fe de către Au în reţeaua arsenopiritei se face în proportii
diferite, mergând până la 100%. De altfel, Johan et al., (1989) au sugerat posibilitate'a
s bstituirii Fe de către Au în structura Fe - As - S. Aurul „romboedric" .pluteşte" la
microscop sub formă de roiuri într-o silice criptocristalină de culoare cenuşie. Minereul
momentului [M4] se mai poate denumi „minereul gri", fată de minereul aurifer al
stadiului [Ms], care este „minereul alb". Minereul gri este exploatabil economic în mina
Roata (filoanele: Ana-Nicolae (330); 7-Oanţa 1; Beatrix (360); 14-Cotreanţa).
251
 Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA VII [M4]

Fig. Vll/1

PLANŞA VII [M4]

Fig. Vll/1. - Concreşteri stibină (Sb) - berthierit (Bt).
Proba 522, Filonul Rozalia 1 (320); oriz.-180; c+710m; 1Nic; 50X.

Fig. Vll/2. - Allemontit, aliaj natural intermetalic între As (culoare gri) şi stibină (Sb), sub formă Fig. Vll/2
de agregate granulare, vinişoare, aglomerări.
Proba 520; Filon Iosif N (70); oriz. -300; c+280; imersie în ulei;1 Nic; 750X, ICPMN Baia Mare.

Fig. Vll/3. - Freieslebenit (Fr) în gangă carbonatică (negru); pirită (P).

Proba 445; Filon Ungarn S (150); oriz. -400; c+180m; 1Nic; 190X.

Fig. Vll/3

252
253
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU AL TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA VIII [M4]

Fig. Vlll/1

PLANŞA VIII [M4]

Fig. Vlll/1. - Parageneză: tetraedrit (T) - proustit (Pr) - pirargirit (Pg) în concreştere cu
calcopirită (Cp); aurul este inclus în proustit.
Proba 354, Filonul Gutin (20); oriz.-400; c+180m; 1Nic; 190X.

Fig. Vlll/2. - Detaliu la fig. Vlll/1: Tetraedrit (T) - proustit (Pr) - pirargirit (Pg) - A u r (Au). Fig. Vlll/2
Proba 354, Filonul Gutin (20); oriz.-400; c+180m; imersie în ulei; 1Nic; 750X, ICPMN Baia Mare.

Fig. Vlll/3. - Bournonit (B) aflat în proces de dizolvare (reciclare) de către fluidele [M4]
carbonatice; mineralul a rămas ca plaje relicte „scame" în masa carbonatică.
Proba 498; Filon Iosif (70); oriz. Varvara; c+753m; 1Nic; 190X.

Fig. Vlll/3

254 255
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA IX [M4]

Fig. IX/1

PLANŞA IX [M4]
Fig. IX/1. - Parageneză proustit (P) concrescut cu aur (Au) într-o plajă carbonatică
nedizolvată de fluidele [Ms] (cua ) - culoare gri închis.
Proba 516A, Filonul Cristofor (10); oriz.-100; c+480m; 1Nic; 190X.

Fig. IX/2. - Agregate relicte de aur (Au) aflate în dizolvare în masa carbonatică E [M4], la
Fig. IX/2
rândul ei corodată de cua rezidual nemineralizat [Ms].
Proba 517; Filon Cristofor (10);oriz. -100; c+480;1Nic; 190X.

Fig. IX/3. - Relaţii paragenetice: tetraedrit (T} corodat de calcit (negru); tetraedritul prezintă
incluziuni de sfalerit (SD, galenă (Ga) şi calcopirită (Cp).
Proba 515; Filon Voievod (160); oriz. -350; c+230m; 1Nic; 190X.

Fig. IX/3

256 257
 Francisc MARIAS
B. Mineralizaţii de tip: sulfosăruri ± (sulfuri) - aur
Din cele pezentate, evoluţia spre [M4] a sistemului hidrotermal Cavnic a fost
controlată de modificări ale concentraţiilor în elemente metalice rămase după [M3] şi
oscilaţii ale T şi ale fugacităţii sulfului. Pe această bază evoluţia proceselor
metalogenetice în [M4] se poate aprecia în termenii sistemelor Fe - Sb - S; Fe - As -
- (Au) - S; Ag - Sb (As) - S; PbS - Ag2S - Sb2S3 şi respectiv, în termenii sistemelor
binare: Zn - S şi Pb - S.
Compoziţia şi paragenezele cu sulfosăruri de la Cavnic se pot recunoaşte în
parte în diagrama de stabilitate a lui Barton, (1971), şi cuprind următoarele minerale:
calcostibit (Marias, 2000); berthierit; stibină (fig. Vll/1 ); freieslebenit (fig. Vll/3);
proustit, pirargirit (fig. Vlll/1, fig. Vlll/2); bournonit (fig. Vlll/3); aur (fig IX/1, fig.lX/2);
tetraedrit (fig. IX/3); germanit (fig. X/1, fig. Xl/3); bismutină (fig. Xl/1 ); galenă stelară
(fig. X/3).
Formarea berthieritului - în acord cu datele din literatură - poate avea loc în
urma reacţiei : pirotină + stibină + S2 - berthierit (fig. Vll/1 ). Stabilitatea acestuia este
în funcţie de fugacitatea sulfului şi depinde mai puţin de T; în condiţii de fugacitate
moderată este mai stabil berthieritul, la fugacitate redusă este stabil gutmunditul (Fe -
Sb - S) iar la fugacitate ridicată este stabilă asociaţia pirită - antimonit (stibină).
Instabilitatea mediului - din punct de vedere al fugacităţii sulfului - în [M4]
este indicată de substituţia berthieritului de către antimonit, fapt observat în mina
Roata (fig. Vll/1), dar şi la llba, Herja, Baia Sprie.
Rezultă că asociaţia caracteristică sistemului Fe - Sb - S este constituită de
berthierit - pirită - antimonit - calcostibit.
În cadrul districtului minier Baia Mare astfel de asociatii sunt mentionate la
Herja (berthierit - antimonit - calcostibit) de către Damian, (1996), apoi la Baia Sprie
şi Dealul Crucii de către Manilici et al., (1965); Petrulian et al., (1971) şi la Nistru de
către Floare Damian, (1998); în ţară, aceste asociaţii se întâlnesc la Roşia Montană şi
sunt menţionate de către Rădulescu şi Dimitrescu, (1966).
Prezenţa asociaţiilor paragenetice cu proustit - pirargirit - tetraedrit -
bournonit - freieslebenit arată că în zona apicală a fierberilor de la Boldut şi Roata
chimismul fluidelor poate fi raportat sistemelor ternare de tipul Ag2S - PbS .'.. Sb2S3 şi
Pb - Sb2 - S. Primul sistem este discutat de Wernick, (1960) în termenii sistemului
pseudobinar Ag - Sb - S2 (miargirit) - PbS. Acest sistem îşi găseşte o bună
echivalenţă în stadiul [M4], unde frecvent se întâlneşte freieslebenitul (fig. Xll/2),
alături de care, concreşteri mirmekitoide cu pirargiritul şi proustitul (fig. XVlll/2) sau
emulsii de tetraedrit în calcopirită (fig. Xl/2).
Nu au fost identificate miargiritul şi diaforitul care, alături de freieslebenit pot fi
privite (cf. Wernick, 1960) ca soluţii solide ordonate de temperatură scăzută - cu alte
cuvinte, ordonate de fierberea retrogradă în cazul discutat de noi. Lipsa diaforitului şi
a miargiritului la Cavnic, dar semnalarea lor la Herja de către Damian, (1996) arată că
fierberea retrogradă a fost mult mai sincopată la Cavnic decât la Herja, unde
258
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
fenomenul s-a apropiat de un caracter izoterma!, dat fiind şi puţinătatea mineralelor de
gangă în textura mineralizaţiilor filoniene din această structură. Cu alte cuvinte,
oscilaţiile de temperatură şi de fugacitate a sulfului au dus la Cavnic la
descompunerea diaphoritului (3AgSbS2 - 2PbS) conform reacţiei:
!descompunere! + mi arg irit
3AgSbS 2 - 2PbS 2(AgSbS 2 PbS)
Reacţia aceasta având loc cu păstrarea volumului plajei initiale, identificarea
miargiritului în plajele de freieslebenit ar fi impus analize mai detaliate, şansă care nu
s-a realizat deocamdată.
Existenţa soluţiilor solide în ocurenţele naturale este discutabilă. Unii autori,
Jaeger şi Klooster (in Toulmin, 1963) consideră - în baza datelor experimentale - că
pirargiritul şi proustitul formează soluţii solide la T > 3oo·c. Ramdohr, (1969; 1975)
pune la îndoială existenţa soluţiilor solide între cei doi componenti, invocând o lacună
de miscibilitate în cazul ocurenţelor naturale. În cazul ocurenţel r de pe filonul Gutin
(20) observaţiile mineralogice au pus în evidenţă prezenţa proustitului şi a pirargiritului
ce apar în acelaşi granul de sfalerit, aspect ce ar pleda pentru imiscibilitate (fig. Vlll/1,
fig. Vlll/2).
Datele mineralogice oferite pentru caracterizarea [M4] pledează deci pentru
fluctuaţii locale de chimism ale fluidelor mixte, fapt posibil având în vedere mobilitatea
diferită a ionilor de Sb, As şi Au, ceilalţi componenţi (Ag şi S) rămânând în concentraţii
aproape constante.
C. Mineralizaţii de tip: allemontit (stibarsen) - aur
Pentru înţelegerea unor asociaţii paragenetice întâlnite în stadiul [M4] este
necesară şi discutarea sistemului As - Sb - (S) , al cărui component principal este
allemontitul, identificat pentru prima dată în districtul minier Baia Mare (Marias, 1996).
Experimentele de teren ale lui Brown, (1986)- ce au implicat ape geotermale
- sugerează că sulfurile amorfe de As pot fi precipitate prin acidulare, prin reacţii de
tipul:
2Ass - + 6W As 2S 3 + 3H 2S .
Un exemplu natural fosil al acestui proces a fost identificat în planul fracturii
filonului Iosif (70), unde s-a evidenţiat - pentru prima dată în zona Baia Mare -
prezenţa allemontitului (fig. Vll/2).
frima ocurenţă în România este semnalată de Udubaşa et.al., (1992a) la Stănija.
ln cadrul ocurenţei de pe filonul Iosif (70) precipitatul de As amorf
(allemontitul) conţine o structură mirmekitică intermetalică între stibarsen şi stibiu (fig.
Vll/2), caracteristică allemontitului III (Quensel et al., 1937; Wrestblad, 1941).
Diferenţa dintre diametrele atomice ale celor două metale este de 13,8% (As = 2,5Ă;
Sb = 2,9Â), ceea ce este aproape de diferenţa dimensională limită a amestecurilor
eutectice.
259
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA X [M4]

Fig. X/1

PLANŞA X [M4]
Fig. X/1. - Microcristal de germanit (Ge) inclus în tetraedrit (Td) în parageneză cu calcopirită 2
(Cpll); întreg ansamblul se dezvoltă într-o geodă de cua .
Proba 101, Filon Cristofor (10); oriz.-200; c+380m; 1Nic; 150X. (Petrulian et al., 1976)

Fig. X/2. - Cristale de arsenopirită (As) substituite pa ial sau total de aur în gangă cua oasă, Fig. X/2
alături de plaje de sfalerit corodate de cua E [M4].
Proba 80; Filon Ana-Nicolae (330);oriz. -180; c+ 71 0m;1 Nic; 70X.

Fig. X/3. -Agregate stelare de galenă (alb) în sfalerit (B1) aflat în dezamestec cu calcopirită
(Cp1).
Proba 103; Filon Iosif (70); oriz. -200; c+ 380m; 1Nic; BOX. (Petrulian et al., 1976)

Fig. X/3

260 261
 Francisc MARIAS
Fig. 9.25. - Imaginea megascopică a allemontitului (= stibarsen), aliaj intermetalic As - Sb.
Filonul Iosif (70), flanc nordic, oriz. -300; c+280m.
Explicaţie: Imaginea microscopică a probei este redată în fig. Vll/2.
Concreşterile de allemontit III devin omogene între 300'C - 400'C. La
microscop atât faza de As (culoarea gri din fig. Vll/2), cât şi cea de stibarsen (punctele
şi liniaţiile albicioase din aceeaşi figură) sunt anizotrope iar la nicoli în cruce se vede
cum fiecare component granular are o extincţie ca şi când ar fi un singur cristal.
Minereul cu allemontit prezintă culoare neagră şi s-a dezvoltat preferenţial
numai pe filonul amintit, între orizonturile +280 şi +530m; aici pe nişte canale cu
dezvoltare verticală de ~ 250m, şi lungimi (pe direcţia filonului) de 50 - 80 m apare
allemontit masiv, sub formă de cruste globulare de mari dimensiuni, sau chiar bile de
30 - 40cm ct>; grosimea crustelor variază între O, 1O şi 0,60m. În spărtură, minereul (=
mineralul) are o culoare gri - metal (fig. 9.25.); partea internă a crustelor prezintă
uneori depuneri de filamente de aur şi argint nativ, arsen nativ, stibină şi metastibină,
de culoare galbenă (Sb2S3 amorfă).
Faptul că la mina Roata s-a întâlnit asociaţia As - Au la nivele mai apropiate
de suprafaţă decât la mina Bolduţ, este în concordanţă cu observaţiile făcute de
Ewers şi Keays, (1977), potrivit cărora asemenea parageneze indică medii de
depunere nu prea adânci.
Evident, la Bolduţ pe filonul Iosif avem de-a face cu retragerea înspre
adâncime a fluidelor spre finele procesului hidrotermal. Cert este că As, Au, Sb au
fost încă disponibile în sistem la finele procesului hidrotermal.
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Fig. 9.26. - Aspectul megascopic al mineralizaţiei arsenopirită - aur.
Filonul Ana-Nicolae S (330); oriz.-180; c+710m; m.I.426; Mina Roata.
Explicaţie: Textura din imagine este brecioasă, constituită din elemente polimictice, cimentate cu silice
e [M4), echivalentul [Ms) din mina Bolduţ. Aurul este găzduit în silicea care cimentează elementele de
brecie constituind „minereul gri". Elementele de brecie nu sunt orientate, ceea ce pledează pentru
caracterul lor de brecii de „înfundare" recentă a fracturii.
Asocierea de tip As - Au - Sb - ± Hg este caracteristică şi altor zăcăminte
epitermale, de exemplu: Goldfield (Nevada); Summitville (Colorado) din SUA; în afară
de acestea, asocierea amintită este caracteristică şi sistemelor geotermale actuale
(White, 1981).
Amestecul apelor cu conţinut ridicat de sulfat - acid, împreună cu apele
normal hidrotermale cu conţinuturi ridicate de saramură, explică depunerea aurului,
arsenului nativ şi a allemontitului pe unele fracturi din sistemul epitermal Cavnic.
Sursa sa în secvenţele metalogenetice tardive de la Roata au fost asociaţiile
paragenetice de sulfuri cu aur din adâncimea sistemului hidrotermal de fierbere, de
unde a fost „reciclat" împreună cu alte metale şi concentrat în apropierea
paleosuprafeţei, în formaţiuni aurifere filoniene (fig. 9.26.) sau depuneri pe „canalele"
de retragere a fluidelor înspre adâncime, odată cu răcirea termică a ansamblului
rocă/fluid.
Perturbarea aranjamentului mineralogic iniţial şi redistribuirea aurului din
adâncime în parageneza tardivă amintită, s-a produs prin leşierea (dizolvarea)
metalului în condiţii de creştere a temperaturii şi scădere a concentraţiei de sulf.
 Francisc MARIAS
Fig. 9.27. - Cruste tardive de cinabru (roşu-brun) depuse în zona de interfaţă termică pe
filonul Gavril (300); oriz.-180; c+710m (Marias, 1996).
În concluzie, scăderea temperaturii în zona de interfaţă: saramură fierbinte şi
fluidele introduse în fractură a produs precipitarea aurului, alături de As, Sb şi Hg (fig.
9.27.). Aurul ca tiocompus poate fi de asemenea precipitat conform Seward, (1982),
prin scăderea activităţii sulfului în procesul de oxidare a H2S, după cum vom arăta în
secţiunea următoare.
9.3.4.2. - Procese metalogenetice tardive de tip [M4 - Ms] cu: aur - adular -
carbonaţi± cuarţ, dezvoltate în structuri de „ventilaţie" hidrotermală
Structura brecioasă hidrotermală din flancul sudic al filonului Ungarn (150) din
fig. 4.16. este o structură premetalogenă, mineralizată într-o fază tardivă de evoluţie
metalogenetică şi anume la finele stadiului de mineralizare [Ms]. Astfel, fluidele
reziduale evoluate post-fierbere de tip [Ms] inundă - prin extensia fracturii filonului
Ungarn (150) înspre sud, structura premetalogenă aerisită prin evoluţia geodinamică
corespunzătoare a fluidelor.
Amestecul masiv al apelor acide, reziduale fierbinţi, cu cele neutre existente
în structura brecioasă, a dus la destabilizarea tiocomplecşilor şi precipitarea aurului şi
a sulfosărurilor în liantul silicios carbonatic al elementelor de brecie.
Şi în acest caz amestecul de fluide a cauzat răcirea, oxidarea şi căderea pH-
ului solutiei, conform reactiei:
I >
Au(HS) 2 +1j2H 2O + 6/8W Au+15/8H 2S + 1/8S O! (Seward, 1982)
Această modalitate de depunere a Au care realizează 5 - 7g/t în structura
„pipe" de formă eliptică (40/30m) coincide cu mecanisme asemănătoare, menţionate
de Romberger, (1983) şi Fournier, (1983; 1992).
264
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Prezenţa redusă a sulfurilor metalelor de bază, în special a celor de Fe şi Zn,
şi a cantităţilor mari de rocă adularizată şi de adular pe fisuri, coprecipitat cu Au,
precum şi a carbonaţilor în cantităţi mai mari decât silicea, sugerează de asemenea
un mecanism de amestec pentru mineralizarea cu metale preţioase a structurii
brecioase din sudul filonului Ungarn (150).
Conţinutul total de sulfuri rar depăşeşte 1%. Intensitatea alterării elementelor
de brecie descreşte spre marginile diatremei.
Canalizarea fluidelor prin aceste structuri permeabile, inclusiv prin stockwerk-
ul de microdiorit porfiric ± cua alăturat, (fig. 4.16.) a produs acumulări de aur
interesante economic şi în pă ile mai adânci ale sistemului epitermal (nivelul +180m).
Din păcate, nici una dintre structurile brecioase amintite nu a fost cercetată sistematic
pentru aur deşi premisele în acest sens sunt elocvent.
Într-un stadiu final - contemporan cu apariţia [Ms] - întreaga structură
brecioasă se impermeabilizează, încât relaţiile dintre aceasta şi stadiile [Ms+ M1] din
umplutura filonului Ungarn (150) sunt în clare raporturi tectonice de subsecvenţă.
Pe cale microscopică au mai fost identificate: stibină, berthierit, proustit,
pirargirit, aur liber şi concrescut cu calcopirită, bournonit şi tetraedrit în strânsă
parageneză cu calcopirita.
9.3.4.3. - Depunerea aurului din fluide reziduale acide - stadiul [Ms] de evoluţie
hidrotermală
Minereul acestui stadiu are culoare albicioasă, imprimată de culoarea
cua ului (fig. 9.28.); această modalitate de depunere a aurului împreună cu cua ul a
fost întâlnită atât pe megafantele de extensie Ana-Nicolae (330), Beatrix (360),
Kelemen (40), Gutin (20), cât şi pe fracturile auxiliare situate în zonele adiacente
planelor principale de fracturare.
Astfel, în flancul vestic al structurii Bolduţ, în zona filonului Cristofor (10),
c+480m, s-au interceptat fracturi auxiliare (F3) de mică anvergură - sub 100m lungime
- cu umplutură de cua criptocristalin aurifer (fig. Xl/1 ), carbonaţi albi criptocristalini şi
puţine sulfuri. Aceste fracturi şi respectiv umplutura lor filoniană s-au format după
etapa principală de mineralizare [M3].
Aurul se prezintă ca agregate scheletiforme şi paiete vizibile în ganga de
cua . căruia îi imprimă macroscopic o culoare alb-gălbuie. Sub microscop în strânsă
parageneză mai apar proustit şi pirargirit. Aurul apare ca plaje corodate de cua (0,08
-1,6 mm; fig. Xl/1 ).
Proustitul şi pirargiritul apar fie marginal agregatelor de aur (0,03 - 0,08mm),
fie ca plaje ovoidale neregulate în masa de cua (0,02 - 0,06mm).
Considerăm că depunerea aurului în zona mediană a etajului de mineralizare
de la Bolduţ se datorează scăderii solubilităţii complecşilor cloruraşi de tipul AuCb şi
prezenţei ansamblurilor de minerale fero - magneziene de tipul epidotului (fig. Xl/2).
265
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Pereţii acestor canale au fost tapetaţi cu aur (de exemplu, filonul Ana-Nicolae
În vestul structurii Bolduţ se pare că AuCl2 a fost principalul agent transportor (330) pe tronsonul cunoscut ca filonul 7 - Oanţa 1).
al aurului, deoarece conţinutul de H2Ssoluţie a fost neînsemnat şi unde s o : - » H2 S ; ca
dovadă a caracterului oxidant al fluidelor este şi tendinta de a se depune oxizi ai
me al l r, în speţă _oligist (hematit) - situaţie asemănătoa;e stadiului [M1], dar de mult
mai mica anvergura (fig. Xll/3).

Fig. 9.28. - Me abrecii de c . neene şi frag_mente de megabrecii E [M 1 + M2] , cimentate şi

metasomat1zate cu „pern de cua rezidual apa inând [Ms]; între M2 - Ms: pauză
metalogenetică.
Filonul Kelemen (40), flanc N; oriz.-400; c+180m; m.l. 145.
Fig. 9.29. - Agregate muşchiniforme de aur în parageneză cu cua fin cristalizat şi foiţe de
Condiţiile chimice de mai sus au apărut prin amestecul de fluide într-un stadiu aur (mărime naturală).
Filonul Ana-Nicolae (340), oriz. +710m, abataj; mina Roata
tard!v al_ moment lui [Ms], proces ce a dus la coprecipitarea Au şi Ag. Sub actiunea
unui regim tectonic extensiv, deschiderile şi închiderile fracturilor filoniene au an°trenat alături
noi evoluţii chimice ale fluidelor, semnificative sub aspectul dezvoltării unor "faciesuri" Dintre sulfuri predomină în special sfaleritul apa inând stadiului [M3];
it, stefanit + altele, aflate
cu mineralizaţii aurifere. de aur mai apar o serie de sulfosăruri cu aur: pirargirit, proust
Astfel, în cazul majorităţii filoanelor au fost întâlnite anumite canale de în curs de identificare.
În toate aceste situati' i amintite este vorba de o redistribuire a mineralizatie ' i
fier?ere rezidua.lă strict delimitate spaţial, pe care au evoluat fluide de tip [Ms] bogat
aunf r (v. secţ1 nea 9.4.); pe aceste tro soane cantităţile de aur nativ larg cristalizat aurifere depuse în stadiile precedente [M2] sau/şi [M3). tip
s-a nd1 at la zec, de kilograme pe tonă*. ln aceste „canale" aurul s-a prezentat fie ca Aşa se explică existenţa unor zone foarte bogate cu distribuţii de
epitermale din
ghemun de filamente în strânsă parageneză cu cua ul fin cristalizat, fie muşchiniform „bonanzas" pentru Au+{Te), Ag şi Cu, asemănătoare cu zăcămintele
ll, 1995) sau Zacatecas
sau agregate tabulare divers orientate, cu muchii cristalizate pa ial (fig. 9.29.). Fidjii - mina Emperor (comunicare personală - A.H.G. Mitche - Gold
e
- Departamento Federal Mexico (comunicare personală Paul Stubb
Discovery Company, USA).
• Oferta re de şant oane Au nativ de la Cavnic, prezentată de „colecţionari" la Bursa mineralelor
_cu
de la Munchen in Noiembrie 2001 a dus la căderea preţurilor acestor tipuri de eşantioane.
267
266
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA XI [Ms]

Fig. Xl/1

PLANŞA XI [Ms]
Fig. Xl/1. - Plaje de aur (alb), corodate de fluidele stadiului de mineralizare [Ms], negru-gri.
Proba 516B, Filon Cristofor (10) Ramură (11 ); oriz.-100; c+180m; 1Nic; 190X.

Fig. Xl/2. - Calcopirită (Cp) corodată de silicaţi feromagnezieni - epidot (Ep).

Proba 519; Filon Cristofor (10), flanc sudic; oriz. -400; c+180m;1Nic; 190X.
Fig. Xl/2
Fig. Xl/3. - Cua (Q) din stadiul [Ms] secţionat perpendicular pe axa c şi bordat pe canturi de
lamele fine de oligist (hematit), ca dovadă a preponderenţei mediului oxidic spre finalul
stadiului.

Fig. Xl/3

268 269
 Francisc MARIAS
9.3.5. - Amestecul de fluide - stadiul [Ma] cu rodocrozit
Momentul [M6] este recunoscut printr-o evoluţie carbonatică tardivă, post-[Ms]
a fluidelor predominant descendente; se caracterizează prin prezenţa în cantitate
mare a rodocrozitului, motiv pentru care minereul acestui stadiu are culoarea roz (fig.
9.30.)
Fig. 9.30. - Minereul roz al stadiului [Ms].
Filon Elisabeta (180); oriz.-400; c+180m; abataj 1689; Marias, (1996).
Explicatie: În imagine se observă xenometalite aparţinând stadiului de mineralizare [M2], cimentate cu
rodocrozit (roz pal) şi rodonit (şuviţele roz intens). Între [M2] şi [Ms] intervine pe secţiunea respectivă a
filonului o pauză metalogenetică.
Stadiul cu rodocrozit se delimitează foarte distinct în textura mineralizaţiilor
filoniene, atât faţă de momentele precedente, cât şi faţă de cel subsecvent. Acest
moment metalogenetic, prin paragenezele specifice care implică sulfuri şi sulfosăruri,
este considerat a constitui o caracteristică a zăcământului Cavnic, faţă de celelalte
zăcăminte din districtul minier Baia Mare (v. fig. 12.1.).
Aspectul macroscopic al minereului frapează prin culoarea roz, precum şi prin
asociatiile paragenetice uneori dispuse rubanat (fig. 9.31.), colomorf, sau/şi în
cocarde (fig. 9.32.). Când în umplutura filoniană sunt prezente şi secvenţe din
momentele anterioare, mineralizaţia cu rodocrozit [M6] se dispune înspre zona axială
a filoanelor, sau constituie în zonele distensionale benzi groase de rodocrozit, calcit ±
(cuart, sulfuri). Aceste zone conţin numeroase geode în care cristalizează automorf:
cuart' calcit rodocrozit stibină, tetraedrit, bournonit, calcopirită, pirită, sau minerale
nem talifer specifice, ubsecvente stadiului [M6]: gips, fluorit, dolomit.
În alte cazuri [M6] se află în raporturi tectonice cu momentele anterioare, mai
ales în vestul structurii Bolduţ. În mina Roata acest moment lipseşte (între nivelele
+1 OOO şi +600m).
270
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
l
N
s
Fig. 9.31. - Rubanări constituite din sulfuri (sfalerit, galenă) şi gangă carbonatică: calcit (alb)-
rodocrozit (roz).
Filon Ungarn (150) N; cerimea galeriei; oriz.-400; c+180m; Marias, (1996).
Procese de brecifiere au avut loc şi în timpul depunerii momentului [M6], fapt
ce se observă în numeroase puncte din zăcământ (fig. 9.32.). Tectonizările
sinmineralizatorii au permis momentului [M6] suprapunerea peste stadiile precedente
sau cimentând elemente mecanice de xenometalite apa inând momentelor anterioare
(fig. 9.33.). S-a arătat în secţiunile anterioare că depunerea unui moment
metalogenetic implică existenţa unei omogenităţi structurale şi geochimice a fluidelor
aflate în mişcare prin „conductele" existente în interiorul zonei de forfecare.
Microstructurile distensionale, contemporane cu stadiul [Ms], au favorizat
invadarea fracturilor filoniene cu fluide predominant magmatice, similare din punct de
vedere al compoziţiei chimice cu cele ale stadiului de mineralizare [M3].
Aceste saramuri fierbinţi, exolvite probabil din ultimele generaţii de intruziuni,
bogate în metale au dislocuit - adesea violent - fluidele predominant meteorice din
care se depuneau minerale de gangă, în principal carbonaţi (rodocrozit, calcit,
dolomit). În acest fel, precipitarea mineralizaţiei de sulfuri din cadrul [M6] se datorează
271
 Francisc MARIAS
„răcirii prin amestec" a fluidelor magmatice saline fierbinţi cu fluide mixte, predominant
meteorice „calde" aflate în spaţiul filoanelor, în cazul de faţă filonul Ungarn.
E V
Fig. 9.32. - Tectonica sin-mineralizatorie din cadrul [M5].
Filon Ungarn S (150); cerimea galeriei; oriz.-400; c+180m; m.1.40; Marias, (1996).
Explicaţie: Se remarcă elemente mecanice de rodocrozit roz, cu sulfuri şi sulfosăruri (punctiforme
negre), cimentate de parageneza mai tardivă de calcit (gălbui) cu sulfuri+ sulfosăruri, la care se
adaugă calcit zaharoid ce metasomatizează fragmentele de rodocrozit, prin crearea unor coroane de
reacţie asupra acestora; se are în vedere substituţia Mn2+ cu Ca2+. Mineralele metalice sunt constituite
din cristale singulare idiomorfe de pirită, sau agregate de sfalerit - galenă, cuiburi punctiforme de
tetraedrit şi bournonit. Sulfurile din matricea carbonatică sunt corodate de aceasta. Aurul se găseşte
sub formă de granule mici (<0,002mm), rar 0,003 x 0,06mm.
O dovadă în plus a consanguinităţii dintre paragenezele cu rodocrozit şi
sulfurile asociate este şi faptul că sfaleritele [M6] sunt mai bogate în Mn decât
sfaleritele din stadiul [M3]. Acest fapt indică prezenţa cantitativ sporită a Mn în fluidele
meteorice descendente, prin dizolvarea elementelor din placa andezitică, care adaugă
astfel Mn fluidelor magmatice. Din această cauză nu există corelare între Mn - Cd în
sulfurile apa inătoare stadiului [Ms].
Amestecul de fluide s-a manifestat pe o largă secţiune de zăcământ, cuprinsă
între baza nivelului de fierbere (c+180m), unde stadiul [M6] apare sub forma unor
,,înrădăcinări" înguste şi c+480m.
În zona vestică a structurii Bolduţ, între nivelele +380 şi +750m se evidenţiază
sfalerite cu conţinuturi scăzute în Mn, iar pentru sfaleritele din estul structurii,
conţinuturi mai bogate în Mn. Explicaţia constă în dispunerea spaţială a [M6] pe
ansamblul structurii Bolduţ.
272
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
V E
Fig. 9.33. - Imagine explicativă a stadiului [M6] cu xenometalite [M3) - în dreapta - şi
elemente mecanice din „breccia dyke" în secvenţele carbonatice ale stadiului (M7] - în stânga.
Fil5>n Voievod Sud (160); cerimea galeriei; oriz.-400; c+180m; Marias, (1996).
Explicaţie: ln zona centrală apare carbonat „actual" meteoric, depus descendent de apele de infiltraţie.
Dacă în zona vestică momentul [M6] era bine reprezentat numai la orizonturile
superioare (între nivelele amintite), în partea estică acest stadiu este bine reprezentat
inclusiv la nivelul +180m, dar numai în filoanele situate la est de Terezia (140).
Semnificaţia este aceea că filoanele din flancul estic sunt mai tinere, suferind
rejuvenări „recente" cu umpluturi constituite numai din asociaţiile paragenetice
specifice momentului [M6].
Momentele anterioare se regăsesc in situ numai pe tronsoane mai „vechi"
scurte ca lungime şi reduse ca grosime, ,,alipite" unor structuri de tip „breccia dyke"
sau ca xenometalite cimentate de asociaţiile paragenetice specifice stadiului [M6], fig.
9.34 ..
9.3.5.1. - Caracterizarea mineralogică a paragenezelor caracteristice stadiului [M 6]
În minereul roz participă un număr mare de minerale dintre care unele au
importanţă cantitativă deosebită: rodocrozit, calcit, cua , sfalerit, galenă, calcopirită,
pirită, tetraedrit, bournonit.
Rodocrozitul- se prezintă sub formă de agregate criptocristaline masive,
constituind în unele zone 80% din umplutura filoniană.
273
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA XII [M&]

Fig. Xll/1

PLANŞA XII [M&]

Fig. Xll/1. - Proces de dizolvare a galenei 1 (G1) de către bismutină (Bt). În G1 sunt prezente
granule de aur (Au). Întreg ansamblul este corodat de ganga de cua (Q).
Proba 51, Filon Gutin (20); oriz.-200; c+380m; 100X.

Fig. Xll/2. - Relaţii paragenetice între calcopirita 2 (Cp2) şi sfaleritul 2 (B2). Ambele conţin
separaţiuni granulare de tetraedrit (T).
Proba 56; Filon Cristofor (10); oriz. -100; c+480m; 100X.

Fig. Xll/3. - Germanit (Ge) asociat cu tetraedrit (T) localizat în calcopirita 2 (Cp2) şi galena 1 Fig. Xll/2
(G1)
Proba 84; Filon Iosif; oriz.-150; c+430m; imersie în ulei; 500X.

Fig. Xll/3

274 275
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA XIII [Ms]

Fig. Xlll/1

PLANŞA XIII [Ms]

Fig. Xlll/1. - Plaje mecanice de sfalerit (Sf) asociate cu calcopirită (Cp) aparţinând [M4], intens
microtectonizate de fluidele [Ms] care le cimentează cu rodocrozit (R) - rodonit (Rd), (culoarea
gri-închis).
Proba 278, Filon Terezia (140) S; oriz.-300; c+280m; abataj 1414; 1Nic; 50X.

Fig. Xlll/2. - Plajă de freieslebenit (Fb)corodat de fluide carbonatice aparţinând [Ms]; acelaşi Fig. Xlll/2
fenomen se observă asupra sfaleritului (Sf).
Proba 445; Filon Ungarn S (150); oriz. -400; c+180m;1Nic; 190X.

Fig. Xlll/3. - Granul punctiform de sulfosare în gangă de rodocrozit (R); este un granul de
tetraedrit (T) aflat în dezamestec cu granule ovoidale de bournonit (B) şi plaje relicte de
sfalerit (Sf).
Proba 624; Filon Elisabeta (180); oriz.-350; c+230m; 1Nic; 50X.

Fig. Xlll/3

276 277
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA XIV [Ms]

Fig. XIV/1

PLANŞA XIV [Ms]

Fig. XIV/1. - Bournonit scheletiform (B) corodat (dizolvat) de rodocrozit (R).
Proba 624C, Filon Elisabeta (180); oriz. -350; c+230m;1Nic; 90X.
Fig. XIV/2
Fig. XIV/2. - Cristal de bournonit (B) fisurat de fluidele din care s-a depus rodocrozitul (R).
Proba 100; Filon Kelemen (40); oriz. Varvara; c+753m;1Nic; 50X.

Fig. XIV/3. - Parageneză: galenă (Ga) - sfalerit (SD - calcopirită (Cp) - tetraedrit (T) cu
separaţiuni de bournonit (B) în gangă de rodocrozit (R) şi cuarţ (negru).
Proba 309; Filon Gheorghe (90) N; preabataj 1484; oriz.-300; c+280m; 1Nic.; 190X.

Fig. XIV/3

278
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA XV [Ms]

Fig. XV/1

PLANŞA XV [Ms]
Fig. XV/1. - Granul izometric de sfalerit (SD cu microincluziuni de tetraedrit (T) cu dispunere
sigmoidală (în spirală); ganga este de rodocrozit (R).
Proba 626, Filon Elisabeta Ramură (182); foraj 91/m.1.16,10; oriz.-400; c+180rn; 1Nic; 190X.

Fig. XV/2. - Rodocrozit (negru) şi tetraedrit masiv (T) cu bordură de bournonit (B). Fig. XV/2
Proba 624A; Filon Elisabeta (180); oriz. -350; c+230m;1 Nic; 190X.

Fig. XV/3. - Microtexturi rubanate între benzi de tetraedrit (T) şi rodocrozit (R) (negru).
Proba 624B; Filon Elisabeta (180); oriz. -350; c+230m;1 Nic; 50X. •

Fig. XV/3

280 281
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Galena - se prezintă sub formă de plaje dezvoltate (în textură în cuiburi) sau
Prezintă o parageneză intimă cu rodonitul; se observă uneori transformarea ca plaje neregulate în parageneze strânse cu sfalerit.
marginală a rodocrozitului în rodonit, centrul rămânând carbonat. Pe filonul Orban s-au observat separaţii de argentit în galenă; este frecvent
corodat de calcopirită şi tetraedrit.
Tetraedritul - se prezintă fie ca plaje larg dezvoltate (fig. XV/2; XV/3) sau
realizează agregate granulare, cu dispunere sigmoidală în plajele de sfalerit (fig.
XV/1 ). Deseori formează microtexturi rubanate (fig. XV/3), ca dovadă a alternanţelor
ciclice dintre panaşele de fluide magmatice (T) şi cele mixte (R).
Prezintă parageneze strânse cu bournonitul (fig. Xlll/3 şi fig. XIV/3). Alteori
realizează parageneze strânse cu germanitul (fig. Xll/3).
Calcopirita - realizează plaje compacte sau agregate izolate în gangă de
cua sau/şi rodocrozit. Cu plajele de calcopirită se asociază bournonit în care se
V E observă microfragmente mecanice fine de pirită sau conţine incluziuni de tetraedrit
(fig. Xll/2).Uneori este transformată în calcozină [filonul Voievod Ramură (161 )] la
oriz.-400 şi [filonul Ungarn (150)] la oriz.-350.
Bournonitul - se asociază aproape întotdeauna cu calcopirita; apare ca
plaje şi cristale izolate (0,04 - O, 1mm), adesea fisurate şi străbătute de rodocrozit (fig.
XIV/2), sau plaje de bournonit leşiate de rodocrozit, astfel încât bournonitul se
păstrează doar ca agregate scheletice, relicte, în ganga de rodocrozit (fig. XIV/1 ).
Alteori apare ca granule ovoidale în plajele de tetraedrit (fig. Xlll/3).
Aurul - apare sporadic în ganga de cua sub formă de lamele (0,005 -
0,01 mm; [filon Orban (200)]) sau inclus în plajele de sulfuri, în concreşterile galenă -
+ + + sfalerit, sub formă de granule (0,01 - 0,02mm; [filon Elisabeta (180)]). Aurul mai este
+ + + M2 M2 M6 M2
legat şi de venulele de cua cenuşiu ce străbat ganga rodocrozitică, tot sub formă de
intruziune plan de cu intruziune
dacitică forfecare cu xenometaltte dacitică lamele (0,002 - 0,012mm).
orientare E M2 Pirita - constituie agregate granulare, adesea cristale idiomorfe în gangă de
senestră a 0,5m rodocrozit, calcit sau în plajele de calcopirită ca incluziuni. Adesea pirita idiomorfă
fisurilor este corodată de galenă sau include galenă [filonul Terezia (140), la oriz.-400].
Fig. 9.34. - Procese de metasomatoză carbonatică bazată pe diadochia Ca 2+ - Mn2+ asupra Cuarţul - Sunt prezente trei generaţii de cua , sub formă de microsecvenţe
umpluturii de rodocrozit. în ganga de rodocrozit şi două generaţii de cua cenuşiu, acestea din urmă sunt
Filon Voievod Ramură (161); cerimea galeriei; oriz.-400; c+180m. (Marias, 1996) asociate cu sulfuri şi conţin frecvente paiete de aur şi pirargirit [filonul Ungarn N (150),
oriz.-350]. Cua ul cenuşiu este străbătut pe alocuri de asociaţia rodocrozit - rodonit,
Rodocrozitul străbate sulfurile, minereul gri şi formează parageneze intime cu recurenţe sub formă de filonaşe subţiri.
Uneori ionii de Mn 2+ sunt
cuartul alb adesea formând cu acesta texturi agatiforme.
înlocuiti c ca2+ caz în care apare metasomatoza calcică asupra rodocrozitului, 9.3.6. - ,,Căderea termică" a sistemului hidrotermal - stadiul de mineralizare
însotit de un proc s de albire-îngălbenire (fig. 9.34.).
' Rodonitul - are o tentă roz-închis; se dispune infiltrativ în masa [M1]; parageneze actuale
rodocrozitului, sau pe microfisuri, şi include sau corodează cristalele de cua depuse În secţiunea anterioară am arătat că fluidele mixte ascendente fierbinţi, cu o
anterior. componentă magmatică însemnată, au fost amestecate masiv cu fluide descendente
Sfaleritul - predomină cantitativ faţă de celelalte sulfuri; întotdeauna conţine meteorice, mai reci. Aceste ape devin copleşitoare cantitativ în cadrul momentului în
exolutii' de calcopirită, dispuse dezordonat sau urmărind direcţii de clivaj şi fisuri. discuţie, determinând răcirea sistemului hidrotermal şi deci, sistarea circulaţiei
283
282
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

conductiv - convective a fluidelor în planul fracturilor filoniene şi în zonele adiacente

acestora.
Predominarea apei meteorice la finele sistemului hidrotermal Cavnic şi
cantitătile neînsemnate de sulfuri asociate acestui moment sugerează că fluidele
meteo ice au avut un rol de „condensator" al volatilelor şi metalelor de origine
magmatică din stadiile anterioare lui [M6], ceea ce explică concentraţiile mai mici de
metale eliminate spre suprafaţă.

--- FILONUL
ENTE
-
M,
FAZA METALOGENETICA
M2
- M3 M4 Ms Me M1

=
Cristofor ) -' ) <=-

i
Gutin l --; l • -

Ii ..
,_ ·=--
Kelemen 6 . t , 4 1 ,
,~ '"
I
--
..
Iosif 3 , .,. <=-

Gheorghe ,).,\f.!l -=:t= ) - - -

'

ia ..
4

""'
-
Flii- ffl
Sfinti
·-
,_
..,;

,..
. ,· " ( i. - •
Terezia >-
,.
- Flii IXllnsit - f;;,;;,_. ... ..._

I .' -· -
rl '
'
'l..11.
Unaam P.M.T.
r- - -- - . .
\

·-- ·,
--- ·.-,/ .
Voievod "

i -=--
- 4 D > -

Elisabeta - r = = - - --
-
• 'Je
- ·. ' • -
Orban .. ·-
- .M.jl'I - .
♦ - -
Gavril 4f! ...-;___• -
14 Cotreantll l!lhAAAu >- ·-
lmtn,mn .,, Fig. 9.36. - Pirită poroasă alcătuită din indivizi scheletici dispuşi în reţea între granulele de
R1 bf9Cdad)Q
==
..,.__, ,_
n "" Şb_ carbonat (Cb) şi cuarţ (Q) .
j:! Ana Nicolae 6,.J--
Bealrix O.Au.St> Proba 1; Filon Iosif (70); oriz.Varvara; c+753m; 150X.
Oanta2 a.Au .....
Lucrările miniere de deschidere au interceptat deseori astfel de .pungi" de
Fig. 9.35. - Distribuţia momentelor de mineralizare pe filoanele structurilor metalogenetice de ape meteorice, calde, acidulate, datorită descompunerii sulfurilor, în special a piritei;
la Cavnic (Marias, 1996).
golirea acestor pungi s-a petrecut în câteva ore sau în câteva săptămâni (mina
Roata), în funcţie de cantităţile de ape acumulate, şi de debitul de afluire din sistemele
Momentul [M1] este predominant steril (fig. 9.35) fiind format din carbonat
de „vase comunicante".
masiv (calcit, dolomit), kutnohorit, baritină, gips, cua tr nsparent, mi_nerale a gil ase,
fluorit, apofilit; dintre mineralele metalice: pirita poroasa (fig. 9.36.), Jan:, sorn_t paslos
9.3.6.1. - Caracterizarea morfocristalografică a jamesonitului cu cristalizări
şi cu cristalizări neconvenţionale, cinabru sub formă de cruste subţ1n, ac1cule de
stibină, realgar şi auripigment. neconvenţionale aparţinând [M1]
Pe unele tronsoane ale fracturilor din zona estică a minei Bolduţ mineralizaţia
Jamesonitul (Pb4FeSb5S14) reprezintă ultima sulfosare depusă în cadrul
stadiului [M7] constituie 90% din volumul mineralizat al fracturii.V f'.'or ele de depune_r
stadiului [M1]. Se prezintă sub formă de agregate pâsloase în microgeode, în strânsă
- specific meteorice - a carbonaţilor momentului [M1] su_ erea a implicare c nducţ1e1
parageneză cu baritină, microcristale idiomorfe de cua1 şi tetraedrit (O, 1 - 1,65mm)
adânci a apelor meteorice; ne referim la formele stalactitice din unele po 1urn de filon
microagregate scheletice în cleiofan (O, 15 - 0,35mm), acicule fine de stibină.
circulate de ape descendente reci (vezi fig. 8.13.).
Jamesonitul a mai fost identificat sub formă de microdruze aciculare (2 -
Nivelul la care se găsesc (c+80m), inclusiv ca ultime depuneri crustiforme de
3mm) de culoare negricioasă-metalică pe cristale tabulare de baritină.
Ca şi Mg, sau de pirită poroasă (fig. 9.36), pe ale cărei fisuri se vdi pune arc sita (fig.
Alte forme de prezentare a jamesonitului sunt atipice; aceste forme atipice de
9.37.), sugerează predominanţa inducţiei apelor de suprafaţa m spaţule libere ale
jamesonit au fost întâlnite numai în zona de interfaţă a fluidelor magmatice cu cele
vechiului sistem hidrotermal; în acest proces ele se încălzesc uşor.
meteorice de la nivelul orizontului-180 (c+710m) din mina Roata.
284 285
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA XVI [M1]

Cristale inelare de jamesonit, surprinse ca „incluziuni" singenetice în cristale de
baritină

Fig.I (64x) fig.2 (35,6x)

Fig. 9.37. - Depuneri de marcasită (M) pe fisurile piritei poroase.

Filonul Gutin, oriz. -350 (c+230m), mina Boldu\
Fig.3 (64x) Fig.4 (40x)
Astfel au fost identificate cristale inelare cu spire simple şi multiple (planşele
XVI - XVII) sau sub formă de cristale cilindrice - tubulare (planşa XVIII).
Cristale inelare au mai fost descrise în România tot la Baia Mare (Herja) de
către Moţiu et al., (1972); Moţiu şi Reffner, (1974); Ghiurcă, (1985); Ghiurcă şi Moţiu,
(1986); Moţiu şi Suciu, (1987).
Un studiu asupra mineralului „plumozit" provenit tot de la Herja realizează:
Zsviny şi Naray-Szabo, (1947); Naray-Szabo, (1961); S. Udubaşa et al., (1992, 1993)
şi Cook şi Damian, (1997).
Ca noutate - nefiind menţionat în literatura română de specialitate - este Fig.5 (64x) Fig.6 (64x)
faptul că aceste cristale inelare au fost surprinse în diverse faze de „rulare", ca
incluziuni singenetice în cristale tabulare de baritină galbenă (planşa XVI).
Lungimea feţelor de cristal de baritină este cuprinsă între 6 şi 17mm, iar
grosimea lor variază între 0,8 - 1,2mm. Acest aspect sugerează existenţa a două
generaţii de jamesonit inelar: prima generaţie ca incluziuni în cristalele de baritină
(planşa XVI), şi a doua generaţie, ca agregate pâsloase - filamentoase, dispuse în
cuiburi printre cristalele de baritină din geode (planşele XVII şi XVIII).
Fig.7 (35,6x) Fig.8 (64x)

286 287
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PLANŞA XVIII
PLANŞ A XVII [M1]
Cristale de jamesonit cilindrice (cilindroide) şi tronconice
Cristale inelare multispiralate de jamesonit
- .

·
.
.,r•-'. .
',r. •
' ' ..
l, . ..

Fig.I (64x) Fig.2 (64x) Fig.3 (64x) Fig.4 (64x)

Fig.I (40x) Fig.2 (35.6x)

Fig.5 (40x) Fig.6 (64x) Fig.7 (40x)

Fig.4 (64x) Fig.5 (64x) Fig.6 (64x)

Fig.3 (40x)

.Fig.7 (6 x) Fig.8 (64x) Fig.9 (64x) Fig.10 (35,6x) Fig.li (64x} Fig.12 (64tJ Fig.8 (40x) Fig.9 (64x) Fig. I O (40x)

Fig. l3(40xJ Fig.14(64x) Fig.15(64x) Fig.16 64x) Fig.I 7(64x) Fig.18(1'54xJ Fig. l 9(64x/

Fig. I I (40x) Fig.12 (40x) Fig.13 (64x) Fig. 14 (64x)

F ig.21 (64x} fig.22(35, 6x) rig.23(64x)

fig.20(64x)

Fig.15 (64x)

I: ig.24{64x) Fig.25(40 x)
289
288
 Francisc MARIAS
A c e s t a s pe c t s ug e re a ză c i c lic ita te a de pun e ri lo r ba r itin ă - j a me s o n it 1 ş i
ba itin ă - jam e s o n it 2, de c i c e l puţin do uă c i c luri , c a re s -a u ma n ife s ta t î n zo n a de
r fo s t a panţ,a un or ha bitus -un_ma , puţin c un os c ute , de tipul c e lo r de ma i s us .
i n te rfa ţă: ma gma tic - me te o ric .
C re de m că a ce s t me di u e pi te rma l, fo arte in s tabi l din pu n c t de ve de re a l
c o n di ţii lor fizi c o-c hi mic e , a a vut un rol impo rta n t în „in e la re a " fil a me n te lo r de
j a me s o n it.
U n e le in e le a u fo s t s ur pr in s e î n re ţe a ua ba r it in e i î n timpul pro c e s ului de
î n făşura re a l un ui fila me n t (fig. XVl/4; fig. XV l /7) ş i s -a u „c o n s e rv a t " c a a ta re î n
r e ţe a ua c r i s ta lul ui de ba r itin ă (fig. XV l /1; fig. XVl/2; fig. XVl/3). Î n to a te c a zuri le s e
c o n s ta tă fără dific ult a t e c a ra c te r ul po li-in e lar (po lic ris ta lin) a l ine le lo r, une le e vo luând
s pre c a ra c te re tubula re (fig. XVl/8) s a u c i lin dro i de (fig. XV l /5; fig. XV l /6).
De a s e me n e a , pe un e le i ma g in i s e o bs e rv ă c o n c re şte ri între in e le ş i fila me n te
(fig. XVll/1; fig. XVll/2) pla n ul ine le lo r fiind pe rpe n dic ula r pe a x a lu n gă a fila me n tului /
fila me n te lo r.
D ia me trul i n e le lo r libe re di n „ja me s o n itul 2" (fig. XVll/3 - fig. X V l l .23) v a ria ză
î n tre 0,06 - 0,55mm. Une le c ris ta le i n e la re s unt c o n c re s c ute c u a lte i ne le ma i mici
(fig.XVll/3; fig. XVll/21) i a r a lte le a u e x c re s c e n ţe cu t e n din ţe e l i ptic e di s pus e s i me tric
(fig. XVll/19) s a u c va s is i me t ric (fig. XVll/21).
Un e le i ne le s unt s i mplu s pira la te (fig. XV l l/7; fig. XVll/8; fig. XVl l /14; fig.
XV l l/15), s a u mult i plu s pira la te (fig. XV l l/3; fig. XV l l/4; fig. XVl l /5; fig. XVll/6; fig.
XVll/9; fig. XVll/10; fig. XVl l /16; fig. XVl l /17; fig. XVl l /18; fig. XVll/20; fig. XVll/22; fig.
XVl l /23). Sp ira la re a mu lti plă s -a fă c ut fie î n tr -un s i n gur pl a n - s pir ă lâ n gă s pir ă (fig.
XVl l /9; fig. XVll/12; fig. XVll/22), c â n d c ris ta l ul a r e te n din ţa de a de ve n i tubul a r , fie î n
pl a n e multiple s pi ră - s pir ă pe s te s pir ă, a pe rio dic e , în c a r e c a z a u a pă r ut va r ia n te
mo rfo lo g ic e de c r is ta le tubul a r - cil in dro i de (fig. XV l l l/1 - fig. XVll l/15).
Î n s e cţiun e tra n s ve rs a l ă un i n e l s pir ala t - un istra t - a r a tă c a o s e c ţiun e
c va s i pa ra le li pi pe dic ă, c u mic ro fe ţe o n dula te , da to r ită dis pun e r ii s pire lo r î n tr -un s tra t
un a lâ n gă a l ta (fig. XVlll/1). C o n tra r c e lo r a fir ma te de Mo ţi u e t al., (1972) ş i Mo ţi u şi
R e ffn e r , (1974) un in e l r upt - s ub mic ro s c o pul bin ocula r - n u a a vut te n di nţa de a
r e ve n i l a fo r ma de c r i s ta l a c i c ula r . D e a ltfe l, pro c e s ul de c ur ba re a un o r fil a me nte a
fo s t s ur prin s î n dife rite s ta di i a le pro c e s ului (fig. XVl l/24; fig. XV l l /25).
C re de m c ă va ria n te le t ubula r - c i li n droi de di n fig. XVlll/1 - fig. XVlll/15
apa in g r upuri lo r c i lin dric e de tipu l G (Va in s te in , 1989), n umit ş i „g r upul ba re lo r ".
Î n c o n c l uz ie , o bs e r v a ţiile c a r e s -a u fă c ut a s upra ja me s onitul ui s un t de n a t ur ă
mo rfoc ris ta lo g ra fică, fără a in tra î n a lte de ta li i de n a tur ă min e ra logic ă s a u de c hi mie a
ja me s o nitul ui .
S- a ur mă r it î n s pe c ia l pre z e nta re a c o n te xtului s tr uc tura l ş i a c o n diţii lo r
g e o chi mic e din z o n a de i n te rfa ţă a fluid e lo r fie r binţi cu c e le mai r e c i de de a s upr a,
a c o pe rito a re . P o a te c ă o s c i la ţi ile pa ra rit mic e - c o mpo ziţio na le şi te r mic e - a le
flu ide lo r, o g l in dite î n te xtura min e ra li z a ţii lo r s ă fi a vut ş i e fe c te i mpe rc e pt i bile , de
n a tură le pto n ic ă (gr. /eptos = mic, delicat), a c ă r or mă ri me a de pi n s de in te n s ita te a
290
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE O.N LUME
c âmpuri! '. in te rmo le ula re a fo e lo de t e n siune s upe rfic ia lă şi a c ă ro r c o ns e cin ţă a
9.4. - Configuraţii de tip „bonanzas" sau dispunerea spaţială a
zonelor de maximă acumulare pentru Au, Ag, Cu
lma in e c ui bur ilor d ti p „bo n a n za s " de pe filo a n e le a n a liz a te (M a ria s ,
1996A) a r a ta ca fie rbe re a a a pa r ut la dive rs e n i ve le pe î n ă ltime a filo a ne lo r in c l us iv la
n i ve l ul tu a le i s upr fe ţ de e roz i un e . Î n a c e s t e ta j de in e ra li z a ţie s - u pe tre c ut
_fic a n s e mn ifi
_ c a tive in te mpe ra tura, s a l i n i ta te a , pH-ul ş i fra cţia de mo li a gaze lo r
o d1
dizo lva te , a s pe cte pre z e n ta te pe la rg î n s e c ţiun ile a n te r io a re a le c ărtii .
. . . C a ra c te rul g o c hi mic c o mple x a l min e ra liz a ţii lo r de la C v n ic r e i e s e şi din
1 a g1n ile „bo n a_n z a s p_e n tr u e le me n te le e n ume r ate . Ma ri z o n e (c a me re ) bog a t
mi n e ra hz_ a !e , v a n d n g1'.n i_de 3 - 250 m, î n ălţimi de 30 - 40 m ş i 1 - 1 0 m gro s i me ,
format pr in .d1s te ns 1_laufa l u_lo r multipla n e , a lte rn e a ză c u z o n e e xte n s io n ale de 50 - 150
m l un g,TT]e ş, 0,10-0,50 m g ro s ime , ma i s ă ra c mi n e ra liz a te .
ln to a te s i tua ţii le , z o n a de fi e r be re e c hiva le n tă c u z o na de ma ximă
c onc n tra re a me ta le lo r [M3] ie s e pre g n a n t î n e v i de n ţă, a vî n d c o n figura ţi i n e r e gula te
sp e c ific e pe n tr u fie c a re me g a fa n tă filo n ia nă î n parte , c a ur ma re a c a ra c te ris tic i lo r de
fi e r be re pe n tru fie c a re fi lo n î n pa rte .
Dis tri buţia z o n e lo r bo g a te de min e re u î n pla n ul frac tur ilo r filo n ie n e a r a tă c ă
e r be re : - a
_ma n ife s ta t i n c lus iv lo c a l, prin pro c e s ul de de pre s uriz a re lo c a lă a fluide lo r
in s pa ţ1_1 la r g1te (bo n a nz a s ), î n c a r e s -a de pus c e a ma i ma re pa rte a un ui a n umit
me ta l .
C e a ma i ma re gro s ime a un e i c a me re (c ca 15 m) s -a î n re gis tr at pe fil o n ul
K e le me n (40) la niv e l ul +380m.
ln t rv lul ve rtic a l c uprin s î n a n aliz a s ta tis tic ă a pro be lo r de mi n e re u (c c a
13000 s e cţiun i c o mple e de pro ba re ) e s te de 632 m, re spe c tiv î n tre c +753m (o riz o n tul
V_ar va ra ) ş, +130m_ (o r iz o n tul -450). A c e s t e ta j s truc t ura l - c i r c ula t î n pla n ve rti ca l de
d1 e r s e . a pe , c u dive rs e o r i g in i ş i c o mpoz iţii di n c a r e s -a u de pus ş a pte s ta dii de
mine ra lizare - a fo s t c e r c e tat în pla n ul me g a fante lo r pe 10 - 13 o ri z o nturi de
c e rc e ta re - e xplo a ta re , ză c ămâ n tul C a v n i c fii n d un ul din tre c e le ma i bin e de s c his e
ză c ămi nte din R o mâ n ia c u lu c r ă ri min ie re .
Lungim e a ga le riilo r dire c ţio na le pe tota l orizo n turi de păş e şte 60 km de g a le rii.
•
ln_ c l e c e u m e a ză pre z e n tăm c o n figura ţii „bo na n z a s ", pe c âte va me g a fa n te
prin c ipa le (d e tip F4) d i n zăcământ.
9.4.1. - Filonul Cristofor (10)
. . Car a c e ris tic pe n tr u a c e s t fi lo n e s te lips a a utoe ta n ş e izării , flu ide le s a l i ne
fie r bin ţi a l e dive rs e lo r s tadii ri dic â n du-s e pâ n ă la a c tua la s upra fa ţă de e r o z i un e ,
291
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

c+850m. Cuiburile de tip „bonanzas" se distribuie relativ omogen în planul filonului s N

până la suprafaţă, fractura filonului funcţionând ca sistem deschis - inclusiv la nivelul o".'
. ,
paleosuprafeţei (fig. 9.38.). 6
ll
-M5
Aurul (fig. 9.38.A) prezintă o configuraţie a zonei de fierbere - respectiv a •Ml

conţinuturilor mai mari de 3 g/t - dispusă în plan vertical pe o zonă îngustă, cu +$65

+5:!5
înălţimea de peste 320m, faţă de configuraţia Ag (fig. 9.38.B). Această diferenţă de +.'3

configuraţie denotă o evoluţie chimică diferită a fluidelor în perioada precipitării Au şi .Ul

...,
Ag, respectiv aceste două elemente nu s-au depus deodată în planul fracturii filonului •.\b5

Cristofor. Având în vedere asemănarea configuraţiei de maximă depunere a Ag cu

„315
... :!JU

cea a Cu, rezultă că Ag a precipitat din saramuri metalice clorurate şi mai puţin ca •:!U

tiocomplecşi de tipul Ag(HS) 2-. Concentrarea soluţiilor de mineralizare cu Au s-a

petrecut într-un stadiu tardiv şi numai într-o zonă cu permeabilitate mărită,
neetanşeizată tectonic sau .nesigilată" de depunerile momentelor anterioare [M1 -
M2].
Faţă de zona mediană descrisă - o foarte bună corelaţie a configuraţiei de
maximă depunere Au - Ag există în flancul sudic al filonului (în stânga imaginilor fig.
9.38.A, 9.38.B) şi de asemenea în extremitatea flancului nordic (în dreapta aceloraşi
imagini). Flancul nordic este şi cel mai interesant, în sensul că există o bună corelare
a depunerilor Au - Ag - Cu din complexele clorurate. Configuraţia Ag - Cu sugerează
de asemenea depunerea ambelor metale din fluide de cloruri complexe, care par să
îşi aibe originea în flancul nordic al filonului, sub c+180m.
Din acest punct de vedere, filonul Cristofor este departe de a-şi fi epuizat
potenţialul de metale - cu condiţia cercetării corecte. De fapt, în acest centru de
fierbere s-a remarcat depunerea masivă a Au şi la orizonturile adânci ale filonului.
Acest aur este mai vechi (depus din saramuri) faţă de aurul rezidual din canalul din
zona mediană a filonului. Deasupra acestui centru este certă evoluţia procesului
hidrotermal pe cca 800 m înălţime, iar spre nord de fronturile direcţionale actuale pe
încă cca 1OOO m. Cu alte cuvinte, jumătate din lungimea filonului a rămas necercetată
- neexploatată până în prezent.
Argintul - Zona de maximă precipitare a Ag s-a făcut sub nivelul +380m,
având cca 150 m înălţime şi 200 m lungime (pe direcţia filonului între: m350 - m550).
Dacă luăm în considerare izolinia de 30,2 g/t Ag (ce delimitează suprafaţa roz din fig.
9.38.B) atunci arealul depunerii Ag este considerabil mai mare. Acest „fond
geochimic" intrafilonian este marcat de numeroase cuiburi „bonanzas" punctiforme în l.lO

planul figurii dar care în realitate reprezintă panouri de exploatare cu sute de grame
pe tonă Ag, unele corelabile cu cele de aur, după cum s-a arătat deja.
Existenţa unei zone sterile sau sărac mineralizate în zona mediană - bazală Fig. 9.38.A, B, C - Distribuţia „bonanzas" pentru: Au>3g/t (A}; Ag>?Og/t (B); Cu>0,70% (C).
a fracturii filonului de cca 500m lungime, (între: m550-m1000) şi 300m înălţime, Filonul Cristofor (10), mina Cavnic; (Marias, 1996).
sugerează că înrădăcinarea sistemului hidrotermal se face numai în flancul nordic al
Cuprul - în structura filonului Cristofor (fig. 9.38.C) - prezintă asemănări cu
fracturii, unde se face simţită existenţa complexului vulcano - plutonic din flancul
distribuţia Au. Din acest punct de vedere zăcământul Cavnic se aseamănă cu
nordic al zăcământului (fig. 4.16.).
situaţiile descrise de Simmons et al., (1988) la Fresnillo (Mexic), de Cooke şi Bloom,
292 293
 Francisc MARIAS
(1990) la Acupan (Filipine), sau de Kwak,_ (199 ) J i nderson i Eato , (1990) I mina
Emperor din insulele Fidji, sau de ce nu şI cu zacamantul T roIoaga dm oma 1a.
c a O caracteristică se remarcă distribuţia cuiburilor bogat mm rahzate_ m
calcopirită sub „canalul" de dispunere a aurului dintre : m500 - m600, deci la un nivel
hipsometric mai coborât, respectiv sub nivelul c+325 . . .
În consecintă înăltimea cunoscută a etajului de mmerahzare pentru Cu est
mai mică (are cca 200 m) iar cea extrapolată este de cca 300m în adâncimea filonului
(până la nivelul -300m). . ._
_ _
Dispunerea înspre adâncime a Cu arata ca. stadiul [M2] a fost_ de 1ca
amploare în zonele median - superioare ale filonului, und_e est puternic lam1_ at
tectonic, sau acest stadiu se regăseşte ca elemente brecIoase m cadrul stadulor
subsecvente [M3 - Ms], (fig. 9.39.).
E decelabile de la s - N , între: m 0 - 50; m200 -250; m450-500; m700 -750; m1000 -
M2
Mr cu elemente „pebble"
secvenţe de tip [M4]:
Fig. 9.39. _ Xenolite „pebble" de tip [M2] sint ctonizate_ şi ,,_alipit " unei
carbonati + cuiburi de sulfuri ± sulfosarun (Manas, 1996).
Tavanul galeriei direcţionale, ni :1.+280m _ .
Explicaţie: între stadiul [M 2] şi [M4] - pauză metalogenet1ca m aceasta
porţiune a filonului.
294
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
În consecinţă, stadiul [M3] a fost cel mai important pentru aportul cuprului pe
filonul în discuţie. De aici rezultă tendinţa de îmbogăţire a Cu înspre adâncime prin
suprapunere de momente, respectiv aporturi multiple de cupru [M2 + M3], nu
întotdeauna pe aceleaşi trasee de precipitare. Suprapunerea de trasee, alături de
posibilitatea fierberii, a dus la dezvoltarea acumulărilor de tip „bonanzas".
9.4.2. - Filonul Gutin (20)
Din analiza factorială interpolată a conţinuturilor de pe acest filon reiese
aspectul bogat mineralizat al umpluturii fracturii, cu predominanţa maximei depuneri în
etajul median de mineralizaţie pentru Au şi Ag; o mică excepţie face Cu, ale cărui
cuiburi „bonanzas" se individualizează foarte clar sub nivelul +430m; frecvenţa
acestor cuiburi creşte pe măsura adâncirii orizonturilor de cercetare (fig. 9.40.C).
Aurul - (fig. 9.40.A) prezintă o zonă compactă de depunere de cca 600 m,
alungită pe direcţia s - N , cu o scurtă întrerupere de 30 - 50 m; înspre suprafaţă
„cuibul" este delimitat de nivelul orizontului -100 (c+480m), iar înspre adâncime, de
nivelul orizontului -300 (c+280m).
Din aspectul general al configuraţiei de maximă depunere putem considera
că acest metal a găsit condiţii favorabile de depunere pe jumătate din lungimea
megafantei.
Privită în ansamblu, zona de fierbere are o poziţie extinsă pe orizontală,
oarecum „suspendată" şi alimentată din adâncime cu fluide pe anumite canale
1050. Pe traiectul acestor canale de alimentare se individualizează zone „bonanzas"
de mici dimensiuni (20 - 30 m lungime) separate între ele de domeniul conţinuturilor
sub 3g/t Au. Consecinţa acestui aspect este că la orizonturile inferioare ale filonului
conţinuturile interesante economic pentru Au se limitează doar la „canalele"
menţionate, a căror lungime însumată este de 200m, faţă de lungimea cercetată de
1350 m a acestui filon.
Deasupra etajului de fierbere configuraţia distribuţiei spaţiale arată prezenţa
canalelor cu conţinuturi > 3g/t Au - întrerupte de domeniul conţinuturilor mai mici (0,6
- 2, 1 g/t Au) - până în apropierea actualei suprafeţe de eroziune, fractura funcţionând
(după toate probabiliăţile) ca un sistem deschis la nivelul paleoreliefului.
Argintul - (fig. 9.40.B) prezintă o configuraţie a zonei de maximă depunere
aproape identică cu a Au, având aceleaşi caracteristici, cu excepţia înălţimii care
variază între 50m (înălţimea unui panou de exploatare) şi 250 - 300m în extremităţile
sudice şi nordice ale zonei de fierbere. Pe ansamblul filonului, caracterul de tip
„bonanzas" al distribuţiei spaţiale a argintului este mai pregnant evi.denţiat decât la
aur. Asemănarea configuraţiei „bonanzas" pentru Au - Ag arată că aceste două
metale au coprecipitat din fluide de saramuri metalice clorurate, în principal ca aliaje
de Au - Ag, apoi în sulfuri, ca paiete de aur (v. PLANŞA VIII) sau separaţii în cadrul
295
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Cuprul - Se remarcă o bună corelare spaţială a configuraţiilor Au - Ag cu

galenelor argentifere, ca argentit sau sulfosăruri e argint. De re arcat că 70% din
suprafaţa filonului conţine între 30,2-69,9 g/t Ag (in galene argent1fere).
s N
7ţ„
·6]0
cele ale cuprului în domeniul conţinuturilor> O,70% Cu.
Faţă de Au şi Ag se remarcă pentru Cu creşterea frecvenţei zonelor
,,bonanzas" sub nivelul orizontului-300 (c+230m).
Aceste „cuiburi" se suprapun în mare măsură peste canalele de alimentare
amintite la configuraţia Au -Ag.

•SBO 9.4.3. - Filonul Kelemen (40)

•530

Faţă de filoanele discutate anterior se remarcă configuraţia mai extinsă a

_.,RO

-M}O

zonelor de maximă depunere pentru Au de la orizontul +280m înspre suprafaţă şi

Fig. 9.40.A, B, C - Distribuţia ,,bonanzas" pen : Au>2,_8g/t (A)_; Ag> 6 9,1g/t (B); Cu>0, 6 5 % (C).
Filonul Gutin (20), mina Cavnic; (Manas, 199 6 ).
296
pentru Ag ( > 70g/t) de la orizontul +430m înspre suprafaţă. Configuraţia zonelor de
fierbere pentru aceste elemente înspre paleosuprafaţă este foarte asemănătoare. Pe
de altă parte, dispunerea zonelor de concentrare pentru Ag şi Cu (fig. 9.41.B, C) -
aproape identică dacă luăm în considerare şi domeniul conţinuturilor mai mici de 70g/t
pentru Ag - ne-a permis localizarea spatială şi temporală a mai multor trasee de
conducţie a fluidelor în planul megafantei' Kelemen (40). Începând din flancul sudic
(din stânga imaginilor) se individualizează un prim canal de „aducţiune" a fluidelor
minereice foarte bogate în Cu şi Ag, dar şi în Pb şi Zn. Acest canal ocupă un tronson
de cca 500 m din lungimea filonului (între: m200-700) şi este foarte bogat
mineralizat în Zn şi subordonat în Pb.
Desfăşurarea proceselor metalogenetice din această po iune a fracturii a fost
condiţionată şi întreţinută de permeabilitatea avansată a structurii intruzive de diorit
porfiric cua ifer (vezi fig. 4.16.), prin al cărei flanc vestic traversează megafanta în
discuţie. Distensia mare (la un moment dat) a megafantei de extensie - prin
mecanismele propuse în capitolul 6 - a determinat localizarea şi modul de evoluţie a
proceselor în flancul central - sudic al filonului. Dacă la orizonturile inferioare c+130m
şi c+180m zona de înrădăcinare a sistemului conductiv ocupă spaţiul de dimensiunile
menţionate, spre suprafaţă, deasupra nivelului +430m, fluidele evoluează şi se extind
foarte mult în plan orizontal, semnificând depresurizarea masivă. Cel de-al doilea
canal de conducţie, (bogat în Ag şi Cu), se individualizează în flancul nordic al
filonului. Desfăşurarea proceselor metalogenetice din această zonă a fost
condiţionată şi întreţinută de complexul intruziv din flancul nordic al structurii Bolduţ
complex, traversat de aliniamentul filoanelor Kelemen (40) şi Iosif (70), v. fig. 4.16„
Caracteristic filonului este nivelul ridicat - apropiat de paleosuprafaţa plăcii
andezitice - la care a ajuns fierberea. Aceasta reiese şi din caracteristicile cantitative
şi calitative ale aflorimentelor de mineralizaţie de la nivelul actual de eroziune, bogate
în Pb, Zn şi Ag . .,Pietrele argintoase" pe care le-a găsit ciobanul cu „capul mic" -
consemnate într-o legendă privind denumirea localităţii Cavnic - erau în realitate
galene din structuri de tip bonanzas care aflorau la suprafaţă şi care au constituit încă
din negura vremurilor obiecte de activitate extractivă.
297
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂR COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

s N orizonturile inferioare, în timp ce deasupra nivelului +380m se desfăşura stadiul [M3]

de mineralizare (fierberea). Post-[M2] intervine o pauză metalogenetică, datorită unui
••JO
s,o
imobilism tectonic ce a atras după sine şi un imobilism metalogenetic. În consecinţă,
în stadiul [Ms] elementele de megabrecii mature formate post-[M2], sunt cimentate cu
•JJO
·410 cua alb rezidual fără mineralizaţie metalică (fig. 9.42.).
••UD

•JIO

•HO
•lO
lO
•J
•110

•IJO
,so 1000 I ? �
V
5IJO

••JO
+SIO

•SJO
'4110

<-1.lO

+JIO
Fig. 9.42. - Caracteristicile texturale ale filonului Kelemen (40), c+130m.
+)JO
Explicaţie: Se observă elemente de brecii mature (1) aparţinând stadiului (M2), brecifiate în pauza
metalogenetică corespunzătoare stadiului (M3) şi cimentate de cuarţul „uzat economic" (2) aparţinător
+lAO

stadiului [Ms]. Lăţimea secţiunii din imagine este de 4,3 m.

+230
HIO

HJO
J)O
9.4.4. - Filonul Iosif (70)
În cazul acestui filon evoluţia metalogenetică are o specificitate aparte, în
.,
+6)0

.. sensul dispunerii zonelor de tip „bonanzas" deasupra nivelului +430m; o oarecare

excepţie o constituie Au şi Cu, care prezintă un canal de alimentare în flancul nordic
.....
+SlO
al filonului.
-..10 Aurul - Pentru Au (fig. 9.43.A) zona conţinuturilor peste 3 g/t se distribuie
•JKO înspre suprafaţa flancului sudic - filonul funcţionând ca sistem deschis, inclusiv la
•HO
nivelul paleosuprafeţei - cât şi în flancul nordic, sub forma unui „bonanzas" sinuos,
„2Jo
care se alimenta printr-un „canal" cu fluide mineralizante exolvite din complexul
vulcano-plutonic din nordul structurii Bolduţ (fig. 4.16.).
Separarea celor două .bonanzas" se face printr-o zonă mai sărac
mineralizată, reflectată prin domeniul conţinuturilor sub 2 g/t Au.
C Argintul- Zona de îmbogăţire pentru Au se aseamănă doar în flancul nordic
Fig. 9.41.A, B, C - Distribuţia .bonanzas" pentru: Au > 3g/t (A); Ag > 70g/t (B); Cu > 0,7% (C). cu cea a Ag şi a Cu, ceea ce presupune precipitarea cvasisincronă în [M3] a acestor
Filonul Kelemen (40), mina Cavnic; (Marias, 1996). elemente din complexe metalice clorurate. În flancul sudic fierberea retrogradă şi
amestecul de fluide a dus la coprecipitarea Ag şi Cu, cu predominanţa [M4] în planul
Zona centrală a filonului - dintre cele două canale de afluire a fluidelor grosimii filonului, aşa cum s-a putut observa în lucrări vechi de exploatare de la
magmatice - a rămas necirculată sau slab circulată pe cca 500 m lungime la nivelele +580m şi + 753m.

298 299
 METALOGENEZA DISTR CTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARI AS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN lUME

N domeniul conţinuturilor minime (fig. 9.43.A); observaţia este valabilă şi pentru argintul
din flancul sudic al filonului (fig.9.43.B).
Extinderea în plan orizontal a configuraţiei zonei de fierbere pentru Au şi Ag şi
pa ial pentru Cu, arată că fractura filonului a creat condiţii pentru depresurizarea
fluidelor saline mineralizante, deasupra nivelului +430m, foarte aproape de actuala
suprafaţă de eroziune. Sub acest aspect filonul Iosif este identic cu filonul precedent.
Cuprul - Distribuţia Cu arată că înspre adâncime momentul de mineralizare
[M2] este de mică amploare, cu dezvoltare mai ales în zonele distensionale iniţiale
(premetalogenetice). ,,Suspendarea" spaţială în jumătatea superioară a etajului de
..
.,
1.1UL__,.__ _ __.__ _.__ _..____. ____.........._ __._____,
mineralizaţie a zonelor bonanzas arată că la nivelele inferioare fluidele nu au circulat
din cauza obturării tectonice extensionale a fracturii filonului, întocmai ca în cazul
filonului Kelemen (40). Cercetarea orizonturilor de la nivelele adânci ale filonului arată
A un imobilism tectonic post-[M1 + M2] mai accentuat decât pe celelalte fracturi filoniene.
La aceste nivele se remarcă doar prezenţa unor structuri de „breccia dyke" însoţite de
stadiile de mineralizare [M1] şi [M2], cu aspect lentiliform, dispuse discontinuu în
secţiunea filonului sau ca xenobrecii cimentate în faze tardive de mineralizare (fig.
9.44.).

E V

·:: ··-·--I'.--·------ Fig. 9.44. - Textură brecioasă fără mineralizaţie, cu elemente „mega" dezvoltate prin
....
•414

...
redeschidere secvenţială bilaterală a unei structuri de „breccia dyke" .
Filonul Iosif (70 ) flanc sudic; oriz.-4 0 0 ; c+18 0 m.

"°
Este posibil ca unele fenomene de alterare dezvoltate în pereţii fracturii
.,., înspre suprafaţa sistemului hidrotermal, cum ar fi fenomenele de argilizare şi
-•JOL__,.__ _ _ . __ _ . __ _.__..J:L_. . _ __ _ .__............._ __._____, dezvoltarea unor „capace" argilitice - observate la orizontul Varvara (c+ 753m) - să fi
C jucat la un moment dat un rol de ecranare sau de impermeabilizare a fracturii pentru
fluidele ascendente.
Fig. 9.43.A, B, C - Distribuţia „bonanzas" pentru: u > 3g/t A); Ag > 70 g/t (B); Cu> 0 ,7 0 % (C). Din loc în loc, această etanşeizare a fost distrusă de degazeificări
Filonul Iosif (4 0 ), mina Cavnic; (Manas, 1996).
hidrotermale cu formarea numeroaselor structuri de tip „breccia dyke", foarte
Aurul a fost transportat în flancul sudic sub formă de tiocomplecşi, ceea e hidrotermalizate şi diferite de cele premetalogenetice din adâncime (fig. 9.44.).
denotă fluide bogate în H2S soluţie , având un alt „izvor" hidrotermal, conturat doar m
301
300
 Francisc MARIAS
Nu excludem prezenţa sulfosărurilor de Pb - Ag sau chiar a Ag nativ la
nivelele superioare ale structurii tip bonanza, lucrările vechi de excavare executate pe
acest filon au fost făcute tocmai în aceste zone din flancul central - sudic şi nordic al
filonului. Din păcate, filonul nu a fost cercetat înspre nord până la efilare, situaţie în
care se găsesc de altfel toate filoanele de la mina Bolduţ. Apreciem lungimile
necercetate ale filoanelor la cca 500 - 800 m faţă de actualele fronturi nordice ale
galeriilor direcţionale exploatate şi abandonate.
Merită investigată structura Bolduţ Nord, din şanţul tectonic cu acelaşi nume,
şi realizarea joncţiunii cu traseul filonului Cremenea Est de la mina Şuior, pentru Au,
Ag.
302
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
CAP. 10. -ALTERĂRI HIDROTERMALE
Cvasisincron cu derularea proceselor metalogenetice, rocile înconjurătoare
din apropierea filoanelor, dar şi din spaţiile interfiloniene au suferit procese de alterare
hidrotermală. La scara zăcământului Cavnic au fost identificate următoarele
fenomene.
10.1. - Alterări premetalogenetice de tip greizen
Aceste alterări au o frecvenţă redusă şi distribuţie neuniformă; au fost
identificate în mina Boldut (Mârza şi Lucretia Gherari, 1992)31, precum şi în forajele
adiacente structurilor metalogene Bolduţ ş{ Roata. În subteran au fost observate în
vecinătatea intruziunii dacitice dintre filoanele Voievod (160) şi Elisabeta (180) (v. fig.
4.16. şi fig. 7.6.).Alteraţia este de temperatură ridicată ~ 400 ° C şi a avut loc sub
influenţa fluidelor exolvite direct din magma de compoziţie dacitică.
Fondul petrografic este reprezentat de siltite şi mai ales arenite cua oase cu
granulatie fină şi medie.
'în zonele mai îndepărtate intruziunilor, alteraţia pneumatolitică a avut loc sub
efectul fluidelor mixte (exolvite+ devolatilizate, din domeniul flişului paleogen).
În acest caz neomineralele se caracterizează printr-o dispoziţie în cuiburi sau
filonaşe, ceea ce denotă un metamorfism allochimic; sunt reprezentate de turmalină,
topaz, fluorit, muscovit, granat, tremolit, actinot.
Macroscopic se poate identifica numai cua ul şi fluoritul, în asociaţie cu
carbonaţi. Asociaţia prezentată este înlocuită pa ial de asociaţii de temperatură
scăzută - contemporane proceselor metalogenetice - reprezentate de regulă prin
carbonaţi şi clorite, ca minerale dominante.
Asociaţia de neominerale de temperatură ridicată are o prezenţă
considerabilă şi în forajul F232 (valea Furnicarului), (fig 5.1.), caracterizată de
asociaţia: muscovit - fluorit - topaz ± (molibdenit, cua , calcit). Pentru forajul F231
(Bolchiş), (fig. 5.1.), asociaţia caracteristică cuprinde: granat, tremolit, actinolit.
Considerăm că paleosomul siltito - arenitic a fost afectat de fluide
postmagmatice captive, aflate la temperaturi de~ 400 ° C şi bogate în mineralizatori: F,
B, Sn, Mo, Mg, P, K, Si, Fe, etc.
Fenomenul de alteraţie provocat în aceste condiţii are unele caracteristici ale
greizenizării. Roca intruzivă are culoare cenuşie deschisă, structură larg porfirică,
textură masivă, iar post-greizen este cloritizată în stadiul [M2] de mineralizare (fig.
10.1.)
Microscopic, Mârza şi Lucreţia Ghergari, (1992)31 surprind apariţia
muscovitului secundar (lamele > 1 mm), atât ca produs de transformare prin
baueritizarea biotitului (procesul de levigare a fierului), cât şi ca depunere directă, caz
în care este strâns asociat cu cua ul; masele fibrolamelare de sericit ocupă o parte
însemnată a rocii, cu ele asociindu-se cristale lobate de feldspat potasic şi apatit.
303

Francisc MARIAS
V
Sloc:lwerl cu mineral1Uiţ1e M-i
-i
coniac!
Fig. 10.1. - Relaţie tectonică între intruziunea dacitică cu fenomene de greizenizare (în
dreptul ciocanului din figură) - dispuse marginal intruziunii (înspre vestul figurii) şi structura de
explozie hidrotermală premetalogenetică redată în fig. 7.5. şi 7.6.
Explicaţie: Alteraţia cloritică este însoţită de metasomatoze pirito - cuprifere
Ca minerale secundare, roca conţine clorit, în speţă clinoclor varietatea
ferianit li b, asociat momentului [M2] şi calcit, rodocrozit - asociate stadiului [Ms],
(Marias, 1996A).
Feldspaţii sunt pa ial sericitizaţi - muscovitizaţi, asociaţii care sugerează de
asemenea fenomenul de greizenizare.
Gradul de sericitizare - muscovitizare a rocii este destul de avansat(~ 25%).
Roca dacitică mai cantine microlite idiomorfe, scurt-prismatice, de casiterit acicular, cu
relief foarte ridicat (0,008 x 0,02 mm), sau topaz incolor, ori cu culori de interferenţă
cenuşii (0,05 - O, 10 mm).
Subsecvent s-a depus anhidrit, reprezentat prin cristale incolore cu clivaj în
unghi drept şi culori de interferenţă ridicate.
Cuartul este intens corodat în procesul de greizenizare, prezentând granule
cu conture imţate. În concluzie, alteraţiile pneumatolitice-hidrotermale respectiv
procesele de greizenizare sunt alteraţii timpurii, care au însoţit intruziunile acide:
dacite, granodiorite, tonalite. Fenomenele sunt importante sub aspect metalogenetic,
304
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
mai ales că există indicii privind existenţa unor manifestări metalogenetice specifice,
cum ar fi unele iviri de molibdenit - în sectorul valea Furnicarului (Pop et al., 1989), şi
de bismutină pe valea Strâmbului (m galeria Pleşca situată în vecinătatea stockwerk-
ului mineralizat de la Rotunda - Kelemen).
10.2. - Evoluţia proceselor de alterare hidrotermală contemporane
proceselor metalogenetice
E În perimetrul structurilor metalogene de la Cavnic, alteraţia propilitică - pe
care o considerăm ca o stare de fapt a andezitelor - este detectabilă în aspectele sale
caracteristice pe areale reduse, spre deosebire de zona llba - Nistru unde acest tip
de alteraţie se cunoaşte pe areale extinse.
Observaţiile realizate în aria hidrotermal - metasomatică Cavnic (Marias,
1996) se remarcă prin ordonarea zonală şi genetică a asociatiilor de neominerale de
la interiorul „conductelor" de circutaţie către exteriorul acestora. În general s-a sesizat
următoarea comportare: andezit - relativ proaspăt (propilitizat) - andezit intermediar
argilizat - andezit pronunţat argilizat - andezit sericitizat - andezit adularizat. De
(Y +l<)IJ6) la această schemă generală s-au remarcat unele abateri, între care cea mai
importantă ar fi fenomenul de argilizare avansată, motiv pentru care discutăm
subcapitolul de mai jos.
La Cavnic se individualizează atât elemente de alterare de tip „high
sulfidation" (HS) pentru fazele de început ale procesului hidrotermal, cât mai ales,
dezvoltarea largă a fenomenelor hidrotermale specifice alterării de tip „low sulfidation"
(LS), predominant illit - sericitice. Ultimele dau nota dominantă în ceea ce priveşte
E [M2].
alterările zăcămintelor din districtul minier Baia Mare. Zona Baia Mare a fost studiată
din punct de vedere al transformărilor hidrotermale - printre alţii - de Anton, O.,
(1969, 1970); Constantina Stanciu, (1970; 1972; 1973A,B; 1984); Constantina Stanciu
et al., (1967); Doina Russo, (1964; 1971); Giuşcă et al, (1965); Măldărescu, I. şi
Bonea L., (1963); Măldărescu I. şi Măldărescu Maria, (1965); Giuşcă, (1961); Mârza
et al., (1996); Petreuş, I. şi Kovacs, M., (1978); Kovacs Palfy, P. et al., (1977); Pop et
al., (1989).
10.2.1. - Elemente ale alterării de tip „high sulfidation" (HS) - alterare
argilitică avansată
O caracteristică generală a acestui tip de alterare, ale cărei elemente se
reconstituie în cadrul zăcământului Cavnic, constă în asocierea anumitor secvenţe de
mineralizaţie cu alterarea argilitică avansată. Această alterare este generată de fluide
cu pH redus, care provin din dispropo ionarea sau condensarea în apă a SO2 de
305
 Francisc MARIAS
origine magmatică (Hedenquist şi Garcia, 1990; Bethke, 1984; Stoffregen, 1985;
Mitchell şi Balce, 1990; Mitchell şi Leach, 1991).
Caolinitul şi mai puţin alunitul (prezent la Racoş, fig. 6.1.) apare în apropierea
şi în mineralizaţia filoanelor Gheorghe (90); Terezia (140); Ungarn Sud (150), etc, şi
deseori coexistă cu fenomenele de silicifiere: Rozalia 1 (320); Beatrix (360) şi Ana-
Nicolae (340). Existenţa numeroaselor zone cu alterare argilică avansată - la nivelele
ridicate ale sistemului hidrotermal situate în placa andezitică - se poate explica prin
condensarea volatilelor magmatice provenite din fierbere în acviferele de la nivelul
plăcii andezitice fracturate, conform modelului de evoluţie hidrotermală din fig. 12.3 ..
Fig. 10.2. -Alterarea argilitică avansată reprezentată prin lentila de caolinit din vf. Neteda,
Cavnic.
Explicaţie: Pe planele de fisuraţie din imagine se recunosc eflorescenţe de sulf nativ, sau microcristale
de gips şi baritină, epigenetice.
306
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Argilizarea avansată, situată la diferite nivele ale plăcii andezitice, se
recunoaşte la actuala suprafaţă de eroziune în zona văilor Mleşnita, ' Cotreanta ' '
Şteampului, vârful Neteda (fig. 10.3.).
Alterările de tip HS se dispun la suprafaţa actuală de eroziune deasupra sau
î a opierea zăcămintelor, în domeniul andezitelor erodate, unde corpurile de argile
şI s1hce cavernoasă roşie (din „pălăriile de fier") au aspect lenticular, partial
conservate şi astăzi: valea Merchiului, Totoş şi în proximitatea carierei Brickstein din
vecinătatea minei Roata (fig. 10.3.).
Corpurile de silice, de obicei cu goluri de dizolvare, sunt diaclazate, au pozitie
subverticală, îngustându-se înspre partea lor bazală, astfel încât capătă alura un'or
filoane _tabulare de silice cavernoasă sau de caolinit - silice - oxizi de fier - pirită
poroasa.
Fig. 10.3. - Alteraţie locală de tip „sulfat-acid" cu silice cavernoasă (zonele gri-maronii) şi
. . c_uiburi de caolinit primar cu pirită în zonele vacuolare (zonele alb-gălbui).
Expflcaţ,e: Diametrul vacuolelor ( 2 - 1 0 cm); alterarea s-a dezvoltat în versantul drept al văii Merchiului,
sub o „pălărie de fier" localizată în complexul vulcano - clastic de tip Jereapăn.
C r teristic pe tru zona Cavnic - faţă de modelul tipic de alterare de tip
„sulfat - acid m sensul lui Hayba et al., (1985)- este lipsa sau foarte slaba dezvoltare
a zonei interne de cua - alunit; în schimb se remarcă puternica dezvoltare a zonei
externe cu cua - caolinit, care la rândul ei trece brusc în zona illitică - caolinitică.
Lăţimea fiecărei zone este variabilă (0,5 - 4 - 5 m), fig. 10.3 ..
Rezultatele analizelor difractometrice şi spectroscopia în IR pentru caolinitul
HS sunt redate în fig. 10.4., respectiv 10.5 ..
307
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ1
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

..,
F i l e , . _ S!!E:1 :�tl'\t
f4·'hi- • .....
oei,:
.J9• l'!-95
v1we\tn
: ••M
TUOI
-
.... ..
: ;c
StlD P•ng:1
J J 1-dO :
....
:l•5e
l Din fig. 10.5.A reiese gradul foarte înalt de cristalizare a caolinitului.
Faţă de nivelul paleoreliefului reiese că precipitarea caolinitului (probele 621
, <• '
şi 622) s-a produs la adâncimi de 400 - 450 m în interiorul paleocatenei andezitice,
14-llll5A• 't•otin,t■

aspect ce coincide cu observaţiile lui Stoffregen, (1985). Astfel, difractogramele indică

I
I I prezenţa caolinitului triclinic 92%, respectiv 58% cu grad înalt de cristalizare; înălţimea
reflexului bazal (Hb) măsurată la jumătatea acestuia este de O, 188 şi respectiv 0,262
I
l
eaJ - iar indexul Hinkley (Hi) care reprezintă raportul dintre reflexele apa inătoare
planelor (111) şi ( 11 O) variază între O - 1,6; valorile (Hi) pentru probele în discuţie
.
I
i
sunt ridicate: 1,08 respectiv 1, 15 - ceea ce semnifică un caolinit foarte bine cristalizat,

ao .•1
l
cu grad ridicat de ordonare.
Proba 622 '3:i

I
I

1
Ir

. ':IL i
l> ,;o

J
i!(I
I

I
I
li
:o
1 I I JI J\_ _,
iC cQ
.,. aa
30 ,o
aa,
50
I 82
.jl 60
I 5•
9 , .
r,:a r11et1 :a.ol , a - saec1nq

100

O
li'

.,..
80 1000 c■ ◄ 500

..
70

eo

s I
!CI
Proba 621
'°
..
.,..,
JO
a:
20

10

o 60
10 20 30 .O ,o
a a•
"!"•
• • • 298 :za 1.112 I S•
rwa toeol I o - wac•no

Fig. 10.4. - Difractograma caolinitului din alterarea HS de la nivelul +753m al catenei

andezitice de deasupra minei Bolduţ.
Explicatie: Proba 622 provine din zona adiacentă filonului Kelemen (40). Proba 621 provine din
11.SI - - - -
- , - -
_ , , J
JOO ....
_ - , - - - - . - - - - , r - - - - r - - - -

Fig. 10.5.A. - Spectrul de absorbţie în IR a caolinitului din partea superioară a structurii Bolduţ
vecinătatea filonului Anton (100). Analizele au fost executate la Institutul geologic din Budapesta, prin
bunăvonţa colegului Kovacs-Palfy Peter (18.10.1995). din zona de alterare HS. Proba 6 2 2 - Filon Kelemen (40), c+753m

308 309
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME

La probele în discuţie (fig. 10.5.) apar 4 benzi de absorbţie caracteristice

caolinitului, cu înalt nivel de ordonare I cristalizare. Datele din literatură se referă la
aparate obişnuite de spectrografie în IR. Analizele noastre au fost efectuate însă cu
un aparat cu transformantă Fourier de înaltă sensibilitate, astfel că pe spectrograme
apare şi a cincea bandă de absorbţie în domeniul de mai sus care aparţine
caolinitului, fie unui alt filosilicat de compoziţia caolinitului. Raportul de intensitate al
acestor benzi este < 1 în cazul caolinitului foarte bine cristalizat, sau în cazul
dickitului. Acest raport este de 0,94 (proba 621) şi 0,95 (proba 622), deci caolinitul din
zona actuală de suprafaţă a zăcământului Bolduţ are un grad înalt de cristalizare.
' I Alături de caolinitul înalt cristalizat, un alt element al alterării de tip sulfat-acid
4.,
îl reprezintă apariţia silicei cavernoase. Alterarea de tip HS şi formarea silicei
...
;oi
cavernoase sunt interpretate ca fiind rezultatul dizolvării acide a mineralelor primare
ce formează roca. Silicea cu goluri (fig. 10.3.) presupunem că a fost mult mai
- - . - -- - - - - r- - ---:---.---
o.oo.l-_:._. - - - -----,- - - , -- -- - -
c • ◄ ,oo răspândită deasupra actualului nivel de eroziune - în porţiunea de placă erodată -
motiv pentru care acest tip de alterare are o dezvoltare restrânsă la actualul nivel de
eroziune .
... ll
n Ca să poată dizolva mineralele silicatice din roci, fluidele au avut un puternic
caracter acid. Stoffregen, (1985) estimează că la un pH < 2 mobilitatea apreciabilă a
Al +++ inhibă depunerea alunitului, obţinându-se o soluţie care va dizolva majoritatea
mineralelor componente ale rocilor, exceptând silicea şi pirita.
Prezenţa acumulărilor alunitifere în zone distale zăcământului (valea
u.1• (\ ! Răchiţelelor 39, valea Racoşului de Sus 40) evidenţiază procesul de transport exercitat

\ IV \I\!
_,_.
O11
de fluidele acide încărcate cu ioni de Al +++ şi formarea alunitului secundar în zonele
....
p;isi,i
marginale ale sistemului de alterare HS dezvoltate pe versantul sudic şi vestic al

V ,;
vulcanului Higea; în această arie hidrotermalizată rolul caolinitului este preluat de
dickitul şi nacritul înalt cristalizat (Moţiu, 1984)41, iar cel al silicei cavernoase de

-
silicifierile masive dezvoltate pe fondul unui paleosom grezos (ponţian?) în zona de

- -
,.eL-.....----.----.------.---=-::---:!::-- - -
Bolduţ
....
obârşie a văii Albe, numită şi Pleşca Mare.
Caracterul primar sau secundar (?) al alunitelor de la Cavnic s-ar putea
preciza pe baza analizelor izotopice 8 34S din alunit. Baza zonei de silice cavernoasă
Fig. 10.5. - Spectrul de absorbţie în IR a caolinitului din partea superioară a structurii fiind cu puţin sub actualul nivel de eroziune (fig. 10.3.), înseamnă că nivelul actual de
din zona de alterare HS. eroziune a corespuns - în linii generale - nivelului interacţiunii gazelor magmatice cu
Proba 621 - Filon Anton (100), c+753m
apa meteorică, exceptând fracturile în sistem deschis unde această interacţiune a
coborât treptat în adâncime (cazul faciesurilor aurifere din mina Roata şi din celelalte
În afara caolinitului triclinic, mai sunt prezente în proba 622: cuarţ (5%); illit zăcăminte ale districtului minier Baia Mare). Dacă gazele magmatice au continuat să
(1%); montmorillonit (1%); pirită (1%), iar în proba 621: cuarţ (17%); illit (11%); pirită fie condensate în timpul depunerii la acelaşi nivel este clar că parageneza cu
(9%); feldspat potasic (3%) şi fază amorfă (2%). . . activitate mai intensă a sulfului (,,high sulfidation") începe aici. În acest sens pledează
În fig. 10.5. gradul de ordonare al caolinitului se oa e car ctenza pn gradul înalt de cristalizare a caolinitului de la Bolduţ care presupune adâncimi de
numărul benzilor de absorbtie atribuite grupărilor OH, precum şI prm valonle raportului
de intensitate ale acestora, respectiv prin indexul Flehming (E3700/E3620 x 1O =
10,22); indexul Flehming are valori cuprinse înt_re 0,0 şi şi caracterizează wadul de 39 Weisz, G., (1981 ) - Raport-Arh. S.C. ,,Cua " S.A. Baia Mare
ordonare / cristalizare a micelor. Se poate aplica numa, m cazul unor eşantioane cu 40 Marias, Fr., (1985)- Raport prospecţiuni - Racoş. Arh. S.C .•Cua S.A. Baia Mare
41 Moţiu, A., (1980) - Studiu dactilografiat -Arh. S.C. ,,Cua " S.A. Baia Mare
conţinut de clorit< 15% şi cuarţ< 10%.
311
310
 Francisc MAR/AS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DN
I LUME

formare de 400 - 450 m sub nivelul paleoreliefului, conform Stoffregen, (1985) şi 21H)9111
H-l411e
111 l t t 2„1
l l l l t e lN
1111
JllM
Hayba et al., (1985). Acest aspect este întru totul concordant cu nivelul de adâncime
de unde au fost prelevate probele (c+753m) şi cu eroziunea calculată a plăcii 100 --------··
andezitice.
Învelişul argilos din jurul silicei cu goluri (din stânga şi din dreapta imaginii 90

10.3., respectiv zona mai albicioasă a imaginii, este reprezentată de zona cua - 80

caolinit care prezintă dezvoltări laterale de 5 - 1O m; după această zonă alterarea ... 70
argilitică avansată se estompează într-un fond andezitic, mai slab hidrotermalizat. ..,..
într-o situaţie asemănătoare, dar în subteranul minei Bolduţ, în galeria "'
C 60
..,
...
Q)

transversală Bolduţ - Roata (c+753m), la exteriorul zonei cu cua - caolinit - gips C

,o
(proba 624-fig. 10.6.), apare illit- caolinit± pirofilit (fig. 10.7. - proba 608), iar într-o "'>
zonă mai îndepărtată de filon apare montmorillonit± halloyisit (proba 237 - fig. 10.8.) ..
..,
40

,..
CI
30

2.00 Cu1Ca1+2 20

10

I)

tO 20 30 •O
a e, 4 �· 2 96 i! i ! ,
1 ., ,. Tneu [oe;) 1 - spac 1n,i

Fig. 10.7. - Difractograma illitului (proba 608): zona adiacentă filonului Kelemen (40),
c+ 753m, din zona externă a alterării cua - caolinitice din fig. 10.6. (Marias, 1996A).
Explicaţie: Proba co_nţine 81 % illit (polimorful 2M1 > 1M, cca 2,75:1 ), înălţimea reflexului bazal Hb =
0,594 şi cua 19%. ln general se consideră (Frank Kamentsky et al., 1973) că prezenţa polimorfului
2M1 al illitului poate atrage atenţia asupra unor fracturi importante, posibil mineralizate şi constant
alimentate cu fluide.

Cantităţile mari de pirofilit în spaţiul de tip şanţ tectonic dintre structurile

1.000 x : 2th@ta y 1229. Linear 63.000)
K au determinat micşorarea câmpului caolinitic, concomitent cu creşterea activităţii K.
31--9816 * taS04.aHaO Gw5WI
Fig. 10.6. - Difractometria paragenezei de alterare de tip .sulfat - acid" cu caolinit - cua -
gips, provoată de fluidele reziduale [Ms].
Explicaţie: Zona marginală a filonului Kelemen (40); c+753m; (Marias, 1996A).
Secvenţa de alterare: silice - cua - illit ± pirofilit - montmorillonit şi haloyisit
este în mod clar rezultatul acidităţii din ce în ce mai scăzute, dincolo de zonele
marginale ale fracturilor (exemplu: filonul Kelemen (40), sau filonul Gavril (300) din
mina Roata, (fig. 10.8.). Această parageneză prezintă trecerea spre alterarea de tip
„low sulfidation" (LS), preponderentă la nivelul catenei andezitice şi redusă în
adâncime - deasupra discordanţei cu relieful prevulcanic - numai la vecinătatea
imediată a filoanelor.
312
metalogene Bolduţ şi Roata (v. fig. 5.2.) s-ar datora salinităţii mai mari a fluidelor care
Temperatura fluidelor cu salinitate oscilantă a variat între 227 ° C - 271 ° c ,
(Tabelul nr. 20), ceea ce este în concordanţă cu depunerea paragenezei illit - pirofilit,
şi cu absenţa smectitelor şi argilelor cu strate mixte, conform Brown, (1978); Henley şi
Ellis, (1983); Horton, (1985).
Paleorelieful topografic nu prea înalt - ce a permis depunerea din ape acide,
încălzite cu vapori - explică extinderea mare a alterării sulfatice în zona coborâtă
dintre structurile Bolduţ şi Roata (fig. 12.3. şi fig. 5.1.). Alterarea de tip bisulfat, al cărui
produs este pirofilitul, s-a produs probabil prin oxidarea superficială a H2Sso1utie din
fluidele cu tiocomplecşi, ascensionate intermitent. Cantităţile mari de pirofilit produse
de alterarea HS au făcut posibilă exploatarea în cariera Brickstein a acestui mineral
pentru metalurgie, încă din secolul al XIX-iea ca material înalt refractar şi ulterior - la
căptuşeli, sub blindaje pentru tancuri, etc„ Numele carierei vine din germană: brick =
sfărmicios; stein = piatră.
313
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE OIN LUME

1000

875

750

625

500
375

250
Sm

125
El.d
o
•·?.

P93

Fig. 10.9. - Secţiune geologică prin zona nordică a sistemului hidrotermal Roata (Marias,
1996).
Explicaţie:1 I Pg, I for,aţiuni paleogene superioare; 2 I Pg,, I formaţiuni erene şar/ate; 3.
1 1 1 1 , 1 , p i r de şariîj; 4. Bd marne calcaroase - grezoase badeniene; 5. Sm marne
sarmaţiene; 6. Pn marne pannoniene; 7. I apx±hl l ndezitică de tip Jereapăn; 8. lµ 6 q1t-:-I
intruziuni microdioritice post-placă; 9. 50
mineralizaţii filoniene.

În concluzie, levigarea intensă a rocilor de către fluidele ascendente acide din

Pr.237/151-A
Gi=977mg
6G=249mg
Creuzet ceramic
Ri=10°c tmin
Fig. 10.8. - Analiza DTA şi DTG a montmorillonitului şi halloyisitului.
Proba 237; Filon Gavril (300); oriz.-120; c+ 760m; mina Roata.
Din punct de vedere al mineralizaţiei, printre caracteristicile alterării de tip
sulfat-acid de la Cavnic, amintim: prezenţa unor concentraţii anomale de Cu la partea
superioară a stivei andezitice (de exemplu: filonul Danului, c+890m din mina Roata
(fig. 10.9.) şi filonul Iosif (70) de la mina Bolduţ); conţinuturi ridicate de pirită în
mineralizaţii; prezenţa semnificativă a Hg în zona superioară a sistemelor
zona şanţului tectonic Bolduţ - Roata (valea Furnicarului, fig. 5.1.) şi apariţia în
această zonă a unor filoane cu fluorit + pirofilit, a fost posibilă prin condensarea
volatilelor magmatice (HCI, HF şi SO2) exolvite dintr-un complex diorit - tonalitic din
subasment (fig. 12.3.); acest complex a dezvoltat deasupra sa o structură de tip
„breccia pipe" care a favorizat coborârea oglinzii de apă freatică în care s-au
condensat volatilele enumerate. Prin aceasta s-a mărit aciditatea şi a crescut
temperatura fluidelor până la peste 220 ° C , ceea ce a favorizat depunerea
paragenezei illit - pirofilitice.
Perkins şi Nieman, (1983), Stoffregen, (1985), Hayba et al., (1985) au sugerat
că trecerea de la alterarea de tip „sulfat - acid" la depunerea mineralizaţiei reflectă
tranziţia dintr-un sistem hidrotermal dominat de vapori, la un sistem dominat de lichid,
ceea ce coincide şi cu observaţiile noastre, având în vedere amploarea mare a
vaporizării calculate (v. sectiunea 9.3.3.4.).
0

hidrotermale Bolduţ - Roata (la Bolduţ: filonul Iosif (70); Gavra (80), iar la Roata În aceste zone (de condensare freatică) illitul fără adular este rezultatul răcirii
filoanele: Gavril (300); 14-Cotreanţa (310) şi Ana-Nicolae (330)). fluidului hidrotermal fără fierbere, ca în situaţiile amintite de Reed şi Spycher, (1985)
Mineralizarea cu elementele amintite apare în filoane în parageneză cu la sistemele hidrotermale din Statele Unite.
silicea criptocristalină şi mai puţin în structuri de brecii (ca de exemplu la orizontul
Varvara, c+ 753m), unde se identifică o situaţie asemănătoare cu cele descrise de
Urashima et al. (1987) în cazul zăcămintelor Nansatsu din Japonia.
314 315
 Francisc MARIAS
10.2.2. - Caracteristicile alterării principale de tip „low sulfidation" (LS) sau
sericit - (illit) - adular
Dacă în baza sistemului conductiv - hidrotermal alterarea hidrotermală este
limitată la zona marginală a fracturilor filoniene (O - 1,5 m), deasupra discordanţei
fundament sedimentar - placă andezitică, alterările hidrotermale au o anvergură
mare, cuprinzând întreaga stivă a catenei andezitice.
Aceasta se datorează competentei de fracturare şi microfracturare mult mai
mari a plăcii andezitice, faţă de domeni I fundamentului sedimentar. În general cea
mai afectată din punct de vedere al alterărilor este componenta de tip Jereapăn a
catenei andezitice din estul districtului minier Baia Mare.
Alterarea cea mai intensă - legată de mineralizaţia de sulfuri apare în
apropierea suprafeţei; în acest sens menţionăm observaţiile făcute la nivelul Varvara
(c+753m) de la mina Bolduţ şi la nivelul Gotlieb (c+1020m) de la mina Roata.
La aceste nivele, pe traiectul filoanelor apar „capace" de rocă foarte argilizată
care se extind lateral şi înspre suprafaţă, afectând mase mari de rocă andezitică;
înspre adâncime „capacele" se îngustează până la nivelul echivalent grosimii filonului.
2.00 CuRa1+2
63.000)
Fig. 10.10. - Difractograma „capacului" argilitic de pe filonul Sfinţi (120) c+753m; mina Bolduţ,
constituit din: illit (sericit) - caolinit - cua - pirită (proba 627).
Aceste alterări de tip LS au o distribuţie neregulată şi discontinuă pe traiectul
filoanelor Iosif (70); Gheorghe (90); Sfinţi (120); Ana-Nicolae (330); Rozalia 2 (320); şi
316
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DN LUME
Beatrix (360) şi sunt constituite din parageneza illit - (sericit) - caolinit - cuarţ- pirită
(proba 627), (fig. 10.10.).
În urma lucrărilor de exploatare s-a observat că baza „capacului" prezintă
sinuozităţi de-a lungul unui interval vertical de câteva zeci de metri. În conceptia
noastră acest interval reflectă un regim hidrologic oscilant al fluidelor în fractură' şi
respectiv, un regim oscilant al interferenţei fluidelor de zăcământ (saramurile metalice)
evoluate post-fierbere cu fluidele meteorice - freatice de deasupra. în acest sens,
alterarea illit - sericitică (argilitică) marchează zona de recondensare a volatilelor
bogate în C02 şi oscilante în H2Sso1uue.
În acest fel, în partea super.ioară a sistemului hidrotermal Cavnic, roca gazdă
a filoanelor este intens argilizată şi pe alocuri silicifiată şi adularizată pe portiuni mai
extinse. Silicifierea a apărut înainte de alterarea illit - sericitică, aureola de ilicifiere
protejând - pentru fazele subsecvente - roca gazdă faţă de acţiunea fluidelor acide.
Studiile efectuate asupra variaţiei compoziţiei mineralelor argiloase cu strate
mixte (Marias, 1996), arată predominanţa illitului în paragenezele argiloase din
apropierea filoanelor (între 70 - 95%) şi foarte slaba reprezentare a clorit -
smectitelor în parageneza „capacului" argilitic.
Se ştie că alimentarea în timp a fisurilor, cu aceeaşi compozitie a fluidelor
provoacă la mineralele argiloase deja formate modificări de ordine' / dezordine
reticulară, variaţii de polimorfi şi apariţii de suprastructuri regulate (Frank -
Kamenetsky et al., 1973, cf. Udubaşa et al., 1976).
Fig. 10.11. - Difractograma paragenezei illit trioctaedric - epidot - calcit - pirită (proba 625),
din zona de alterare a unei structuri de ventilaţie hidrotermală de tip „breccia pipe" traversată
de filonul (61), (oriz.-400, c+180m; mina Bolduţ)
317
 Francisc MARIA$
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Astfel, formarea illitului bine cristalizat - polimorful 2M1 reprezintă efectul Sub disc?rd nţa amintită produsele alterării potasice se găsesc
alimentării continue a fracturilor (fisurilor) cu fluide ce nu şi-au schimbat chimismul. De •
m umplutur filo_rnana sau a fisurilor de tipul celor prezentate în fig. 10.13., sub formă
altfel şi în stadiul microscopic se constată că illitul larg dezvoltat (,,sericitul") apare pe de a_dul r c 1stahzat. Adularul _se prezintă sub forme specifice în ansamblu tabular, pe
fisuri în zonele de alterare sulfat - acide sau în imediata lor apropiere, substituind fisuri, alat ri de cua ± sulfuri. Sub acest aspect (microfisuri) în masa filoniană sau în
fenocristalele de feldspaţi şi nu prin substituţia caolinitului sau cloritului. Având în zonele adiacente ocupă o zonă extinsă în coloana de mineralizare. Cantitativ s-a
vedere că prezenţa illitului necesită temperaturi de 200 ° - 220 ° C putem trage remarcat între orizonturile +280 şi +480m, în strânsă parageneză cu cuartul
concluzia că în zona de interfată: fluide de zăcământ (saramuri) - fluide meteorice (fig.10.13.). Adu/arul filonian f i a/tera ea illitică r prezintă două faţete ale aceluiaşi
temperatura oscila în jurul val rii de 220 ° C , foarte favorabilă depunerii aurului ± proces. Ad laru/ - prezent microscopic aproape mtotdeauna În umplutura filoanelor
(sulfuri, sulfosăruri). Sub zona de alterare illit - sericitică (50 - 70 m) rocile e la Cavnic - a precipitat ca reacţie la creşterea pH-u/ui fluidului de mineralizare fa
înconjurătoare de natură magmatică sunt mai puţin alterate, dar îmbogăţite în potasiu flerbe:e, datorită fracţio ării puternic_e_ volatilelor ce formează acizi, cum ar fi CO 2 şi
până la nivelul discordanţei cu relieful prevulcanic. H_2S , faza _de apon. Alterare il/1 1că a rezultat din reacţii de recondensare şi
Îmbogătirea se realizează prin intermediul unei metasomatoze potasice, de hidro/Jza ultenoara a acestor volatile dm apele meteorice acoperitoare (n.a.).
anvergură mai 'redusă decât în zona Săsar dar cu conţinut stabil de adular, fără
mineralizaţii aurifere propriu-zise. Metasomatoza potasică la Cavnic este redusă în
comparaţie cu zona Nistru - Valea Roşie, afectând marginal zona fracturilor filoniene
sau a structurilor de tip „breccia dyke" sau „breccia pipe" pe lăţimi de 1 - 3m.
Sub zona de discordantă cu relieful prevulcanic metasomatoza potasică se
îngustează mult, la O, 1 - 0,3 m ş'i trece direct în roca propilitică.
Deseori în extremitătile filoanelor chimismul fluidelor evoluate la ,,rece" a
determinat depunerea unor cantităţi de sericit şi minerale argiloase (illitice) ce ocupă
90% din umplutura filonului (fig. 10.12.).

Fig. 10.13. - Fisuraţie de tip stockwerk cu adu Iar situată în

zona marginală a filonului Sfinti
(120), oriz. -400, c+180m, mina Boldut.
Explicaţie: Fondul petrografic alterat este dioritic, iar în zonele
margi ale ale fisurilor se observă
coroane de reacţie cu metasomatoze potasice.

. Alte area acidă oxidică (cloritizarea), s-a manifestat cu

s1stemel9r hidrotermale în stadiile de mineralizare [M1] şi [M ] . precădere în rădăcina
2
. . ln astfel de zone clinoclorul ferifer (fig. 10.14.) reprezintă cloritul final
(feriarntul) f?rmat pe seama melanocratelor, ca în cazul intruziunii
Fig. 10.12. - Umplutură de illit - sericit. Se observă acţiunea corozivă a fluidului asupra unor
elemente mecanice de roci sedimentare.
filoanele Voievod (160) şi Elisabeta (fig. 7.6.) şi redat ca eveniment dacitice dintre
fig. 10.1 .. metalogenetic în
Filon Rozalia 1 (320), oriz.-230; c+660m; cerimea galeriei; mina Roata.
3 18
319
 METALOGENEZA DISTRICTULUI :EuRARBACIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS I OMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DN LUME

Trăsăturile cara ter i sti : e wale celor două tipuri pri ncipale (Hayba et al., 1985) sunt
2 .eo CuKa1♦2
redate comparativ cu zacamântul Cavnic în tabelul nr. 22.
Tabelul nr. 22
Caracteristicile z cămintelor d_e tip _adul r-sericit şi sulfat-acid (Heald et al., 1986)
comparativ cu structurile mineralizate de la Cavnic, (Marias ' 1996)
Sulfat-acid Adular- sericit
Zăcământ tip Summitville Zăcământ tip Creede
IColoradol Comparativ Cavnic
IColoradol
o structuri vulcanice
Cadrul structural centre intruzive asociate medii vulcanice, structural complexe, asociate cu
marginilor de calderă complexe, de obicei caldere structuri prăbuşite de tip
oraben (şan! tectonic)
Mărime raport variabil; câteva foarte mari, raport 3:1 pe majoritatea
lunaime /inăltime relativ mic, echidimensional
de obicei 3: 1, sau mai mare filoanelor
roci magmatice silicioase roci magmatice
Rocile gazdă riodacite tipice intermediare, pa ial
63.ee&> spre intermediare silicifiate
1.eeo x : 2'theta 11 : 76?. Linelll"
<
IIJr ferro-\1< vârstă similară pt. roca vârstă rocii gazdă şi a
29-0701 I (Hq ,Fe>ti<Si.Ml><\01•)(0H)S Clinochlor Vârsta mineralizaţiei
gazdă şi mineralizatie mineralizatiei diferă idem Creede
şi a rocii gazdă 0
(li!< 0,5 mii. anil (li!> 1,0 mii. ani)
(Marias, 1996r. enargit, pirită, aur nativ, argentit, tetraedrit, tennantit,
Fig. 10.14. - Difractograma clinoclorului -varietatea ferianit, electrum, sulfuri complexe; Ag şi Au nativ, sulfuri
Proba 626 - provine din zona cloritizată din figura 10.1. Compoziţia idem Creede
rar clorit; nu apar seleniuri; complexe, clorite în cantităti
mineralogică bismutină prezentă
rar minerale de Mn; uneori mari; ganga conţine Mn, făr'ă
prima dată la
În cadrul mase i de ferianit, menţionat cu această ocaz ie pentru - dar
bismutinit bismutinit
ma depărtate
Ba ia Mare, s-au întâln it agregate idiomorfe de pirită, iar în zone (seri cit cu crom), zăcăminte bogate în Au şi zăcământ de Ag şi Au;
i
Date de producţie zăcăminte de Au şi Ag;
Ag; producţie considerabilă metale complexe în
tot în aria cloritizării propriu-zi se, mase compacte de maripositBa ia Mare de către de Cu
metale complexe variabile
cantitate mare
menţionat de asemenea pentru pri ma dată la Cavn ic ş i în ari a alterare sericitică -
argilitică; alunit supergen
Mârza et al., (1993b). (v. Răchiţele), caolinit în
alterare argilitică avansată alterare sericitică la argilitică; lentile (Neteda, v.
Alterarea ± sericitică; alunit hipogen, alunit supergen, rar caolinit, Şteampului, Mleşniţa,
10.3. - Date comparative privind caracteristicile de alterare ale caolinit hipogen, fără adular adular absent Cotreanţa), adular prezent
în toate structurile
zăcământului Cavnic, comparativ cu zăcămintele Summitville şi Creede, mineralizate: Racoş,
Boldul, Roata
(S.U.A.) Temoeratura 2oo·c - 300° C 2oo·c - 3oo·c 1so·c - 33o·c
Salinitatea 1 24% NaCI echiv. o 13% NaCI echiv. o 12% NaCI echiv.
În 1981, Buch anan a publicat o colecţi e a observaţiilor făcute asupra a cca 60 predominant meteorică, predominant magmatică
zăcăm i nte filon i ene pol i metali ce sau cu conţi nuturi numa i de Au ş i Ag, iar Heald et al., Sursa fluidelor componenta magmatică predominant meteorică cu interferenţe meteorice
semnificativă semnificative --+ masive
(1986) a efectuat, de asemenea, un stud i u detal iat, pe 16 asemenea zăcăm i nte de adâncime, probabil
terţiare de Pb şi Zn, cu Ag şi Au, găzduite de roci vulcanice. Uti lizând o amplă bază Sursa sulfului din de adâncime, probabil rezultată din solubiliizarea
magmatică
de date autorii arată că se pot distinge două ti puri de zăcăminte ep itermale, separate sulfuri magmatică rocii înconjurătoare în
pe baza compoz iţie i mi neralog i ce a filoanelor ş i a alterării h i drotermale; acestea sunt adâncime
roci precambriene,
de tip adular-sericit (,,low sulfidati on") şi de ti p sulfat-ac i d (,,h i g h sulfidation"). roci vulcanice sau fluide
roci precambriene sau
proterozoice, din seria
Sursa de plumb phanerozoice, sub rocile
magmatice mezometamorfică de
vulcanice
Preluca
• Analizele au fost efectuate în laboratoarele de mineralogie ale Universităţii din Karlsruhe (Germania)
- analist ing. Schlangen Monica.
321
320
 Francisc MARIAS
CAP. 11. -CARACTERISTICILE STRUCTURAL- METALOGENETICE
ALE SISTEMELOR EPITERMALE DIN DISTRICTUL MINIER
BAIA MARE
11.1 - Procese postmagmatice (hidrotermale) în partea vestică a
districtului minier Baia Mare: llba - Nistru - Băiţa
Ariile hidrotermalizate din partea vestică a districtului minier Baia Mare, legate
de ciclul doi de magmatogeneză, prezintă cele mai mari extinderi cunoscute în munţi
Gutâi în corelare cu numeroasele centre de activitate metalogenetică. Cele mai
importante produse de transformare hidrotermală se repartizează structurilor
mineralizate din câmpul filonian llba - Nistru - Băiţa.
În acord cu Rădulescu, (1958), excludem fenomenul de propilitizare ca având
relatie directă cu formarea minereurilor.
' Considerăm că fenomenele extinse de propilitizare din această zonă a
districtului minier se datorează fluidelor meteorice de suprafaţă (apei de ploaie
sarmaţiene) care trebuie să fi fost abundente în perioada punerii în loc a pânzelor de
lavă apartinând andezitelor de Seini (llba, Nistru).
Nu excludem ipoteza autohidratării magmei (cf. Cioftică, 1956), dar suntem în
dezacord cu Bordea şi Maria Chiorpec (1970)42 care au susţinut propilitizarea c
proces hidrotermal. Caracteristica megascopică a acestor roci este culoarea verde-gn
şi structura porfirică. . .
Dintre alterările hidrotermale de tip (LS) care au Jucat un rol important - ca
metalotecte - în cercetarea structurilor metalogene din zona vestică sunt silicifierile şi
adularizările, adică cele două fenomene care au însoţit fierberea. Fenomenele au fost
favorizate de prezenţa intruziunilor petrotipului de Piscuiatu care au .străpuns placa
groasă a andezitelor piroxenice sarmaţiene .şi deci, .ar .fi re po.n ab1le. de prezenţa
mineralizatiilor din structurile metalogene vestice ale d1stnctulu1 minier Baia Mare.
N întotdeauna există o relaţie genetică şi spaţială a mineralizaţiilor cu roca
gazdă, respectiv cu andezitul piroxenic sarmaţian - aceasta este umai ga da
mineralizatiilor, sursa fluidelor mineralizante exolvite fiind andezitul cua 1fer
pannonian', căruia în ideea enunţată, îi conferim un important rol de m talot ct 4 :
Acest aspect este mai puternic reliefat înspre est, în câmpul de mmerahzaţ11
polimetalice şi aurifere de la Băiţa.
42 R. Bordea, Maria Chiorpec (1970) - Studiul petrografic, petrochimic şi mineralogic al vulcanitelor din
regiunea Baia Mare - Raport.
• _•
43 Metalotect- termenul ,metalotect" a fost introdus de E. Raguin, (1961), care 1nglobeaza m aceasta
notiune toate elementele geologice cu caracter de premisă, care contribuie la formarea
concentraţiilor de minereu.
322
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
11.1.1. -Caracterizarea metalogenetică a structurilor mineralizate din câmpul
filonian llba
Mineralizaţiile sunt localizate - în cea mai mare parte - pe fracturi dispuse la
marginea pâlniilor crateriale ale vulcanilor actualmente erodaţi: Purcăreţ, Ţapu, Piatra
Handal şi Aluniş (tabel nr. 2), sau în pă ile superioare ale corpurilor subvulcanice.
Filoanele sunt în general de mici dimensiuni (300 - 400m), cu puţine ramificaţii şi cu
tendinţe de curbare în jurul vechilor cratere. În relaţie cu structura geologică în care se
dezvoltă şi nu în ultimul rând, datorită modului în care au fost cercetate, mineralizaţiile
de la llba s-au repartizat mai multor structuri prezentate în cele ce urmează (fig.
11.1.).
I. - Mineralizaţii asociate vulcanului Aluniş
A. - Structura mineralizată Nucuţ - Baltoşa
Cuprinde filoanele din estul vulcanului Aluniş (fig. 11.1.) de la obârşia văii
Mari (valea Cicârlăului), valea Ouţului, culmea Nucuţ, şi valea Sălhij. Corpurile
intruzive au o extindere mai largă la actuala suprafaţă de eroziune în partea sudică şi
vestică (valea Sălhij şi culmea Aluniş).
Mineralizaţiile aflorează la nivelul plăcii andezitice şi au fost pa ial deschise
cu lucrări miniere vechi de către Alexandru Baltoş. Lucrările vechi sunt redeschise în
1955, când începe şi cercetarea mineralizaţiilor din zona Piciorul Nucuţului.
Descrierea sintetizată a mineralizaţiilor din această structură este redată în tabelul nr.
23. Din tabel reiese caracterul polimetalic al mineralizaţiilor din partea vestică a
vulcanului Aluniş.
Raportându-ne la schema de evoluţie a sistemului hidrotermal Cavnic reiese
prezenţa stadiului [M2] 1 pe filonul 30 şi preponderenţa stadiului [M3) i*,respectiv a
fierberii retrograde pe celelalte filoane, când s-au depus cantităţi semnificative de
sulfuri de Pb şi Zn. Etajul de mineralizaţie cunoscut este de 183 m, iar apexul
sistemului hidrotermal cercetat se situează aproximativ la nivelul +500m.
Comparativ cu situaţia înregistrată la Cavnic, ne situăm în treimea superioară
a zonei de fierbere, respectiv a zonei de maximă depunere a sulfurilor. Frecvenţa
mare a mineralelor de gangă cua - caolin - carbonaţi sugerează că sistemul a fost
deschis şi alimentat cu fluide meteorice descendente atingându-se un stadiu de răcire
prin amestec de tip [M4] c. Prezenţa mai redusă a sulfosărurilor în stadiul [M4] 1 arată că
sistemul a căzut „brusc" din punct de vedere termic, iar pe de altă parte prezenţa
H2Sso1uţie a fost redusă - în parte datorită oxidărilor cu dezvoltare de so!- ; aceasta a
avut ca efect dezvoltarea unor fenomene de alunitizare hipogenă pe scară mare.
Salinitatea a fost oscilantă, iar temperatura de depunere a mineralizaţiilor din
_
• [Ml] 1 = stadiul al III-iea de mineralizaţie llba, echivalent Cavnic
323
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU Al TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

ansamblul complexului metalogenetic llba a variat între 2oo·c şi 360'C (Borcoş et al., tip (HS). Ne referim aici în principal la alunitizările din vecinătatea nordică a
1974a). c mplexului structural-metalogenetic llba, din bazinul văii Brada Mare. După Kovacs
Palfy, _(19 7),_ alunitul se prezintă sub mai multe varietăţi: alunit criptocristalin ca mase
Tabelul nr. 23 cenuş1u-pamantoase, reprezentând stadii incipiente de înlocuire a rocii cu alunit şi
Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura mineralizată Nucuţ- Baltoşa silice (opal).
Caracterul
Lungi Orizont
Filonul Localizarea Grosime Direcţie Înclinare Parageneză Textură minerali-
me (cota)
zatiei
La 60m NE 0,5-2,Sm VNV +547m; zona caolin. cu cuib
brecioasă,
Ioan III (70) de fii. 40 cota+440 (NE şi 55-60'N +440m; de sph, ga, rar cpy, polimetalic
cuiburi
Venera m EV) +312m calcit, DV
banda discontinuă
La 80m de 1,4m
de calcit, py, cpy, brecioasă,
Ram.111(71) coperişul fii. cota NE 34-38 NV +312m polimetalic
sph, ga, caolin, cuibun
70 +312m
cuart
La 300m NV
calcit, q, caolin, py, cuiburi în
30 de capăt NE 1,5m NE 63-67 NV piritos
cpy, rar ga, sph benzi
fii. 70 eF20
Ramura de
Ram. Ioan calcit, q, caolin, py, brecioasă, piritos-
coperiş a fii. 60m 0,11m
(V) cpy, rar ga, sph cuiburi polimetalic
Ioan
La 60m SE carb., min.arg., q, brecioasă, piritos-
80 0,70m +440m
de fii. 70 aa, sph cuiburi polimetalic
100 0,65m N-S 70'V +440m a, DV, soh, qa, CDV brecioasă oolimetalic
q cen., calcit, py
piritos-
110 200m 0,8m N-S 70-75'V +440m subord cpy, brecioasă
polimetalic
sooradic soh, aa
+547m;
400m calcit, q alb-cen,
+495m; brecioasă + piritos
120 cota 1,0m N-S grad red. de
+440m; microbenzi (sărac)
+495m mineralizare
+312m
ln SE 700m +495m;
70-75' q, caolin, mineraliz. rubanată, piritos
130 Baltoş grupului cota 1,2m NE +440m;
NVşi SE metalică săracă brecioasă (sărac)
Nucul +440m +312m
La cca 20m q alb şi violaceu,
131 (Ram. I) SE de culcuş 100m NE 72'SE calcit cu py, cpy, brecioasă polimetalic
fii. 130 subordonat soh, aa
La 30m de 90m
q alb, min.arg., brecioasă, piritos-
132 (Ram. li) capăt NE în cota 0,8m NE 60NV
calcit, py benzi polimetalic
culcus fii. 130 +495m
cpr
+495m;
470m
140 Între fii. 120 şi +450m py, ga sph subord impregnaţii, 250m
cota 0,3-1,Sm NE 70-75'N polimetalic
(Alexandru) 130 +440m; cpy în gangă de q benzi
+440m
+312m
Q+calcit cu
141 În acoperişul
80m 1,15m NE 75'NV impregn. de sph, py,
impregnaţii,
polimetalic Fig. 11.1. - Schiţa geologică a câmpului filonian llba (după Edelstein et colab., 1992) cu
(Ram. Alex.) fii. Alexandru cuiburi
ga, subord cpy simplificări.
La cca 100m
ciment caolinos cu brecioasă,
py, cpy, q, calcit, impregnaţii, I
Explicaţii: 1. v-s Bd I formaţiuni vulcanogen-sedimentare badeniene; 2. r6 I 1-
riodacite
1800 in culcuş fii. 80m
130
0,70m NE 54-60.NV
impregn. + benzi de cuiburi,
benzi
polimetalic
I
badeniene; 3 apx 1-andezite piroxe ice de ti) Seini (sarmaţiene); 4.1 + apx 1-
intruziuni ale
PY, cpy
.. andezitelor piroxenice sarmaţiene; 5. 1 aqpxho - andezite cuarţifere cu amfiboli
q - cuart; p y - pIntă; c p y - calcopmtă; ga - galenă; sph - sfalent; mm.arg. - minerale argiloase
(pannoniene); 6.1 P I
fl en din structura n!:i de Botiza; 7.
roxeni
Bd - formaţiuni
Distribuţia acestor temperaturi pe curbele de fierbere ale lui Haas, (1971), (v. grezo-marnoase badeniene; 8. LQ_J-cuaternar; 9. " --.-'-limită geologică; 10. J"L-galerie
fig. 9.12.) ne arată că fierberea a fost atinsă, iar în anumite secvenţe ale stadiului [M3]1 de coastă; 11.•-forajesuprafaţă; 1 2 . - - -
F
-falii; 13 10 Ld
mineralizatii; 1 4 . D - s e d i u
salinitatea a fost de peste 25%, ceea ce sugerează şi unele aspectele de alterare de administrativ al minei llba

324 325
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

intruziuni _de andezite piroxenice. Descrierea mineralizaţiilor este prezentată în tabelul

Alunitul allotriomorf este mărunt cristalizat şi depus metasomatic prin
nr. 24. Om tabel se remarcă aceleaşi aspecte de evoluţie a metalogenezei ca şi în
înlocuirea fenocristalelor în special de plagioclaz. Fenocristalele de piroxen trec într-o st uctur precedentă, cu care de altfel este contemporană. Înălţimea etajului
asociaţie de tip: opal + beidelit + minerale serpentinice +/- alunit. mineralizat cunoscut este de cca 200 m. Cercetarea în adâncime este incompletă.
.... HV
BENECI
,c„i"'""'
V BAII N V COLBULUI V ROSI[
v Ht'Sttct[.anW,i •. l rdt lCON
NUC\IT
Sl
- Tabelul nr. 24
Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura Gheroldy - Plopăţ
,., : '"'
_.,.._........,..-=--'<" "' Orizont Caracterul
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie înclinare Parageneză Textură
/cota\ mineralizatiei
Zona de +505m;
obârşie a v. max +455m; sph + ga rubanată+
60 Gheroldy la 400m brecioasă,
0,75m NV 70-75'SV +405m; compact, q polimetalic
.... .. Gheroldy 300m cota
SV de +455m +355m; ametist geode,
benzi

-
fii. 40 +312m
.... Ai,•-. 61 (3 La V de fi .
350m 1,4m E - V 75-80 N
q oxidat cu
limonitizări + în geode, polimetalic

·-
Plopăţ) 60 vacuolară
leviqări
., ... (r,

62
În gal.Ir.
Gheroldy 59m 0,8m
py, sph, ga,
VNV 60-75 S +455m subordonat
benzi,
cuiburi, polimetalic
Fig. 11.2. - Secţiune geologică prin câmpul metalogenetic llba (după Edelstein et colab., cota+455m CDV brecioasă
q, py,
1992). La 25m S de 42m subordonat cuiburi,
1 I crs I formaţiuni mezometamorfice aparţinând seriei mezometamorfice de Someş; 2. 63 fii 62 cota
+455m
0,3m VNV
cpy, brecioasă piritos
Pg, - m 1 - autohtonul de Lăpuş Paleogen superior - Miocen inferior; 3 1 Pg, I pânza de Botiza;
1xplicaţii: sporadic sph
4 J v-s (Bd) I formatiuni vulcanogen-sedimentare badeniene; 51 JJO 1- curgeri riodacitice În culmea cu q alb-cen.,
ametist, cuiburi,
badeniene; 61 appx J _ andezite piroxenice bazaJtoide de t i \ = b : r · - foraje în planul secţiunii Plopăţ acelaşi 150m 0,6m VNV 60 ssv polimetalic
nume levigat, benzi
geologice; 8. - - foraje în poiecţie; 9 . - - - - falii; 1O. '° - mineralizaţie fi Ioniană; limonitizat
11 , , , 1 , , , - şariaj. La obârşia v.
IV Fericari, la q alb- piritos -
Fericari 350m S de 1,0m VNV 60'SSV rubanată
cenuşiu polimetalic
Alunitul de aport (tip filonian) şi cel din vacuolele de silice sunt reprezentative fii. 60
·- ga - galena, sph - sfalent; mm.arg.
··- cpy - calcopmta,
q - cuarţ, PY - pmta,
pentru tipul de alterare (HS); se prezintă infiltrativ concrescut cu pirita sau apare ca - minerale argiloase
mici filonaşe în roci piroclastice, argilizate.
S-au recunoscut următoarele asociaţii caracteristice: alunit - caolinit distribuit C. - Structura metalogenă Venera
ca microbenzi paralele; alunit - beidelit (vinişoare de beidelit traversate de alunit); Este situată între obârşia văii Firizan şi valea Jompa, în S V vulcanului erodat
alunit - goethit şi alunit - pirită ca şi concreşteri între pirită (ca masă de bază) şi Aluniş (fig. 11.1.). Lavele andezitice piroxenice sarmaţiene cu o grosime de peste 300
granule pinacoidale de alunit; această asociaţie are valoare de parageneză a stadiului m sunt străpunse de o serie de corpuri intruzive de andezite piroxenice, iar în
(HS) de alterare din zona I/ba (n.a.). Cercetarea în adâncime a structurii Nucuţ - subteran inclusiv de andezitele cua ifere de tip Piscuiatu. Mineralizatiile sunt
Baltoşa este incompletă. prezentate în tabelul nr. 25. Caracteristic pentru această structură este 'prezenta
sen:inificativ_ă a a rului şi cuprului, pe filoanele Venera (40) şi Ramură li Venera (42).
B. - Structura mineralizată Gheroldy - Plopăţ EtaJul de mineralizare cercetat - exploatat depăşeşte 300 m. Mineralizatiile cuprifere
Cuprinde mineralizaţiile din sudul vulcanului Aluniş, cercetate cu galeria cu din a est structură P.rezintă bonanzas aurifer pe un etaj de 150 - 170 - La partea
acelaşi nume (fig. 11.1.). Este delimitată la NV de grupul de filoane Firizan. La superioara a structurn, pe cca 50 m, este prezentă o secventă constituită din cuart cu
suprafată sunt larg răspândite andezitele bazaltoide (entitatea andezitică de tip llba) limonit, cu conţinuturi de 6 - 12g/t Au, în timp ce în zona de fierbere aceste cantităti
din cad ul plăcii andezitice. În zonele mai coborâte (valea Firizan, Gheroldy şi valea sunt 1 - 2 g/t Au. Evident conţinuturile mari deşi reduse cantitativ, reprezintă un stadi
Mare) de sub entitatea amintită apare complexul riodacitic badenian, străpuns de echivalent [M4] c în care fluidele saline mineralizante aflate la temperaturi de ~ 22o·c

326 327
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
CAVNIC (MARAMUREŞ)

s-au recondensat în coloana de apă mai rece din paleoplacă. Permeabilitatea de Din tabel rezultă caracterul pirito - cuprifer şi polimetalic al mineralizatiilor
' '
fracturare şi de metasomatoză a acesteia a făcut posibilă dezvoltarea unor fenomene respectiv preponderenţa stadiilor [M2 - M3] 1•
de interfaţă: fluide mineralizante - fluide reci, a căror rezultantă a fost „sigilarea" /,\

conductelor şi a zonelor învecinate cu parageneza: silice - aur - pirită, ultima trecută

în limonit. Procesul acesta este cunoscut ca „selfsealing" (,,autosigilare"), cf. Facca şi
Tonani (1967).
Tabelul nr. 25
Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura metalogenă Venera
Orizont Caracterul
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare (cota) Parageneză Textură
mineralizatiei
q alb cen-roşcat,
1,44m limonit, py, rar sph, rubanată+
40 300m supraf sv supraf.; ga, Au în alveolară, aurifer+
Venera supr. +312m cuprifer
NV hornbl.,cpy,calcozină, benzi,
malachit cuiburi
I
'
La 10-20m 274m Cpy sporadic,
40 de coperişul 60- +455m; cuprifer
cota NV BO"NE +420m marcasită + sph, ga impregnaţii
(Aida) fii. 40 +455 în a alb-cenusiu polimetalic
42 ln gal.Ir. fii. 830m 55- +455m; Cu alb-roşcat
Ram.li 40 cota O,Bm ENE BO"NS +210m +caolin, aur rubanată aurifer /
Venera cota+312m +355m I
La cca I l: \
312m q + caolin cu py, cpy brecioasă pirito -
43 100m S de 28,Bm O,Bm cuprifer
S E fii 40
70- q cu py, sph, cpy, brecioasă, polimetalic Fig. 11.3. - Secţiune geologică prin structura Firizan (lştvan, 1990).
50 250m 0,35m NV BOSV uneori ga benzi
q - cuarţ; p y - pirită; cpy - calcopirită, ga - galenă; sph - sfalerit; min.arg. - minerale argiloase I I
Explic ţii.· 1 µlipx;i , _ micro iorit piroxenic porfiric; 2. o.flpx l , _ andezit bizalto d prxenic
m1croporfinc, 3 I v-s 1- formaţiunea vulcanoclastică riodacitică badeniană; 4.
.
pli - riodacite
La nivelul actualei suprafeţe de eroziune aceste „capace" de silice auriferă badeniene; 5.1 Pg, 1- pânza de Botiza (eocen); 6. - mineralizaţie filoniană; 7. , - foraje; 8.
pot constitui obiect de exploatare. Se deosebesc de sintere ca mod de punere în loc - .-1:409 orizonturi de cercetare; 9. LJ -galerii în secţiune transversală pe direcţie.
şi prin urmare au altă semnificaţie metalogenetică. În concluzie, comparativ cu
zăcământul Cavnic se identifică echivalentul stadiilor de mineralizare [M2-M3-M4] Tabelul nr. 26
şi subordonat [Ms]. Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura metalogenă Firizan
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare Orizont Parageneză Textură Caracterul
D. - Structura metalogenă Firizan /cotai mineralizatiei
q rubanat alb
Este unul dintre cele mai importante grupuri filoniene din jurul vucanului cu sph, ga,
Aluniş, fiind situat în partea de VNV a acestuia (fig. 11.1.). Cuprinde min_eralizaţiile 1O(Firizan) 880m 0,85m NE 60- +550m; py, wu rizil, rubanată, aurifer+
70SE +210m cpy, Au, benzi,
situate între culmea Şteampului - valea Trei Paltini şi valea Firizanului. lnspre NE brecioasă cuprifer
ametist,
grosimea plăcii andezitice sarmaţiene creşte la cca 400 m; aceasta este străbătută de marcasită
corpuri intruzive andezitice piroxenice, post-placă, şi corpuri mai noi de andezite 10 Ram. La 50-60m 0,60m
similar 10
NVdefil. 294m cota NE 70'SE Dif. cuprifer -
cua ifere (Pannonian) tip Piscuiatu (fig. 11.3.). Firizan
Firizan +355m Firizan brecioasă polimetalic
Caracteristicile mineralizaţiei din structură sunt prezentate în tabelul nr. 26. 13Ram. 300m
60-
cota py, cpy, brecioasă,
Etajul de mineralizare cunoscut este de peste 700m. culcuş 0,7m NE
BO'NV +355m marcasită, q cuiburi aurifer
+260m

328
329
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIE BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL
HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUARI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE O/N LUME

(continuare) (continuare)
. Orizont Caracterul Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare Orizont Caracterul
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie lnclinare (cota) Parageneza Textură mineralizatiei (cota) Parageneză Textură mineralizaţiei
În vers. drt.
py, cpy, min 24 (ram La 10-15m py, sph, ga,
V.
secundare brecioasă, culcuş) de culcuşul 75m 75m NE 65-B0'V +310m cpy, cu ganga brecioasă polimetalic
75. de Cu, cu cuiburi, pirito• fii. 20 dea
17 Şteampurilor 200m 1,4m NE 85'NV +440m ganga de q, impregn., cuprifer Jalonează cu
la 250m NV caolin, vacuolară fii 110 Nucuţ
de fii. Firizan limonit /Ofract. lmp. =
30 (ram. li 1,3 km. Este predom. sph, benzi,
m.l. 1027 al 800m 800m +530 • subord. ga, cpy cuiburi,
Ram.2 gal.Ir. 40m 0,5m NE 75'NV +440 py, cpy, q, brecioasă polimetalic Aluniş) situat în NNV 75'NV
+260m şi marcasită, q brecioasă polimetalic
coperiş caolin extremii. NE
Firizan1 cen. ametist în culcuş
Ramura de 300m/- py, cpy, a fii. Aluniş la
pirito•
14 coperiş a fii. 0,8 NE 50'NV +310 sporadic sph, brecioasă, S de acesta
... ga -
310m cuiburi cuprifer ··-
q - cuarţ, p y - pmta,
Firizan Q
cpy- calcopmta;galena; sph - sfalent; m1n.arg. - minerale argiloase
py cpy şi masivă,
60- 0,4. ao·sv +490 • cuiburi de cuiburi, cuprifer
19
170m 0,Bm NE +305m polimetalic Grosimea mare a plăcii andezitice sarmaţiene sugerează prezenţa unui relief
soh,Qa brecioasă prevulcanic prăbuşit tectonic înspre nord-estul structurii vulcanice Aluniş. Din tabelul
py cpy de
12 (li
150m +530 sporadic ga, impregn., cuprifer+ nr. 27 se remarcă caracterul predominant polimetalic plumbo-zincifer al
cota 0,4m NNE
Firizan)
+440
+355m cu ganga de cuiburi polimetalic mineralizaţiilor. Se recunosc stadiile [M2 - M3) echivalent Cavnic.
q şi caolin brecioase
Reprez. li. - Mineralizatii
panta
200m
0,4. +400- py, cpy, rar brecioasă, pirito- ' asociate structurii vulcanice Fata
' Mare
17 sv cota N 50-60 V
nordică a fii. +440 0,6m +355m sph,ga silicifiată cuprifer F. - Structura metalogenă Faţa Mare
12
Ram. 98m py, sporadic cuiburi, pirito• Cuprinde un ansamblu de filoane cu direcţii NE şi ENE conjugate şi dispuse
Coperiş cota 0,4m NV cpy,ganga brecioasă cuprifer într-o arie limitată, situată la N de grupul filoanelor Firizan (Fig. 11.1.). Conţinuturi
NV +310m de caolin+ q
ridicate de cupru apar în adâncimea filoanelor 181 - 183, dar ca aspect mai
Ramura de 0,6 • +495- py cpy, brecioasă pirito -
11 93m E-V general
culcuş
-
0,9m
... +400m soh,q + benzi cuprifer rezultă caracterul plumbo - zincifer al mineralizaţiilor (tabelul nr. 28).
q - cuarţ; p y - pmt,a cpy- calcopmat, ga - galenă, sph sfalent, mm.arg minerale arg iloase

E. - Structura metalogenă Aluniş

Tabelul nr. 28
Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura metalogenă
Faţa Mare
Această structură închide „cercul de mineralizaţii" dinspre partea nordică a Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare Orizont Caracterul
structurii vulcanice cu acelaşi nume, învecinându-se înspre sud-est cu structura Nucuţ (cota) Parageneză Textură mineralizatiei
Versant drt.
(fig. 11.1.). al v.
170 (Faţa 493m py, sph, ga,
Mare Ardeleană subord. cpy, brecioasă
Tabelul nr. 27 cota 1,0m ENE SSE +490m
Complex) amonte de +490m q cen., în cuiburi polimetalic
Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura metalogenă Aluniş conn. cu ametist, calcit
v. Aluniş
Orizont Caracterul Versant drt.
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare (cota) Parageneză Textură mineralizatiei
al v.
la +536 şi Ardeleană 130m 0,3-0,5m py, cpy,
La NE de vf. cuiburi, 171
Aluniş Aluniş fiind
250m +536m •
+490m min. q
brecioasă polimetalic amonte de cota 1,9m NE subord. sph, brecioasă pirito-cuprifer
(20) extremii. NE
cota 1,0m NV; ENE
+260m
teci. cu sph, ga,
şi conff.cu +440m cota+355m ga, q cen.
+440m marcasită, v. Aluniş
a fii. Firizan sporadic cpy impregn.
La 290m
21 (Aluniş La S de fii. 130m 0,2 • 0,6m N-S 60-70'V py sph, ga, brecioasă polimetalic 172 amonte de 1-4m N-S 70-B0'V q cen., py, brecioasă
ram. 1) Aluniş subord. cpy fii. 171 sph,ga în cuiburi polimetalic
La 20m NV py, sph, ga, 347m
23 (ram. de +310m + La N de fii. +490m py,sph,ga rubanate,
fii. 20 100m 0,83m NE 70-75 NV cpy, cu ganga brecioasă polimetalic 173 cota 0,2-1,4m NNE V
N Aluniş) 260m de q 170 +440m {cuiburi şi benzi polimetalic
Aluniş +490m benzi) brecioase
330
331
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
(continuare)
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare
Orizont
Parageneză Textură
Caracterul aliniamentele vechi (exploatate) ale filoanelor Mihai şi Nepomuc (fig. 11.1. şi fig.
(cota) mineralizatiei
Intre fii. 171
11.4.). Caracterul mineralizaţiei este polimetalic - aurifer (tabelul nr. 29).
140m
şi fii. 172, la q, py, sph,
174 cota 0,2-1,4m NE 70'SE +440 brecioasă polimetalic
Sdecapătul
+440m
ga, caolin Tabelul nr. 29
V al fil.170 Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura metalogenă
Intre fii. 171 Mihai Nepomuc
şi fii. 173, la 180m sph, ga,
75- brecioasă,
175 N de cota 0,3-1,5m NNE (impregn. polimetalic
85'ESE impregnaţii Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare Orizont Parageneză Textură Caracterul
capătul V al +440m sărace) (cota) mineralizatiei
fil.170 Sectorul benzi de q
sph, ga, Nepomuc dintre v.
1,2m NV 75·sv +403 cen. compact benzi, aurifer-
La E de fii. 250m
subord. py, (160) Handalului +310m cu impregn. impregn. polimetalic
176 174şilaN cota 0,5m ENE 55.75·N +490m
cpy,cu în cuiburi,
polimetalic
şi v. Mare
.. de ov aranulat brecioase
ganga de q benzi q - cua ; py - p1ntă; c p y - calcopmtă; ga - galena; sph - sfalent; m1n.arg. - minerale argiloase
de 170 +490m
alb, cen. şi
violaceu
50m sv NE
În versant N cota brecioasă, Pur cărei Hihoi •Nepomuc Vener Gheroldy
193 0,2-1,5m
(Venus) al crestei +540m N-S cuiburi, polimetalic
6,4m
Faţa Mare 100m impregnaţii
suor. ..,
ln lungul 200m q alb cen.,
194 2,5-9m
(Olimp)
crestei Faţa supr.
1,5-1,8m
NE +490m py, sph, ga, brecioasă polimetalic
Mare 110m wi.irtzit
La 100m SV
q cen. levigat
195 de capătul brecioasă,
100m 1,5-3,2m +540m cu uşoare polimetalic
(Mercur) SValfil.
limonitiări
în cuiburi "'
194
Fig. 11.4. - Secţiune geologică prin zona llba - Purcăreţ (Prodan, 1g m . : . _
150m
cota Explicaţii: 1.1 apx 1-
compone ta d� tipi Seini a plăcii andezitice (Sarmatian); 2. � -
197
La 30m V +540m
de fii. 194 180m
2,8m
5-6m
N-S V
+540m
+490m
q alb cu cuib.
de ga, sph,
în cuiburi,
brecioasă
aurifer-
polimetalic
vulcanogen sedimentar badenian; 3.
1
po - riodacite badeniene; 4.1 Pg, pânza de Botiza 1-
py, rar cpy (Eocen); 5.1 -:- I-intruziuni de andezite pi!oxenice (Pannonian); 6. - - mineralizaţie
cota
+490 filoniană; 7. _ - - / - falii; 8. . f - foraje.
benzi,
50m
198
La 300m E
cota 0,95m NE +490m
sph, ga, py, cuiburi,
polimetalic IV. - Mineralizaţii asociate aparatului vulcanic Ţapu
de fii. 194 cpy brecioasă,
+490m
rubanată H. - Structura metalogenă Fătuţoaia - Speranţa
q alb cen.,
La 200m S 310m
180 de vf. Faţa cota 0,80m E-V
+540m ametist, py, rubanată,
+490m sph, wi.irtzit, brecioasă
polimetalic Cuprinde mineralizaţiile ce se dezvoltă între valea Băii şi vf. Ţapu şi cursul
Mare +490m
aa,cov
superior al văii Fătuţoaia (fig. 11.1.). Etajul de mineralizare cunoscut este mic (~200m)
11 -
q, clorit, py,
brecioase, cuprifer-
cu mineralizaţie predominant polimetalică (tabelul nr. 30)
181 - 183 submetric NE +400m cpy, rar sph,
100m impregnaţii polimetalic
... ... oa
q - cua ; py - pmta; cpy - calcopmta, ga - galena, sph - sfalent, mm.arg. - minerale argiloase
Tabelul nr. 30
Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura metalogenă
Fătuţoaia - Speranţa
III. - Mineralizaţii asociate aparatului vulcanic Purcăreţ
G. - Structura metalogenă Purcăreţ - Mihai Nepomuc Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare Orizont Parageneză Textură Caracterul
(cotai mineralizatiei
Intre v. Băii şi q cu cuiburi cuiburi, polimetalic
Cuprinde sectorul dintre valea Handalului şi valea Mare (a Cicârlăului). Pe 210
vf. Taou
26m 0,4m N-S +337m
de sulfuri imoreonatii sărac
interfluviul din zona confluenţei văii Handalului cu valea Firizan se găsesc
332 333
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE OIN LUME
Franc,sc MARIA$

(continuare) (continuare)
Orizont Caracterul Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare Orizont Parageneză Caracterul
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare (cota) Parageneză Textură Textură
mineralizatiei (cotai mineralizatiei
Intre v. Băii şi py, min.arg., cuiburi, La 500m NE q alb cen.
220 15m 0,2m N-S piritos
vf. Tapu impregnatii 320 de vf. Ţapu la supraf.
cu cuiburi
650m 1,4m
NNEt#J 60- -
Traversează py,sph,ga (2Fătuţoaia) ob. v. NEînS de sulfuri, brecioasă polimetalic
230 supraf. 7Q9SV
curs inf. cu rare brecioasă Speranţa +257m sph, ga, py,
(1 Ram. 1,2m NNV 70-80'E polimetalic
coperiş)
v.Speranţa -
+257m
cuiburi de caolinizată CDV
vf. Tapu CDV mineraliz
py,sph,ga 330 supraf. difuză: py,
La capătul S cu rare brecioasă În zona SE a 100m 3-10m cpy impregn., cuprifer+
231 37m 0,6-1,7m VNV 60SV +337m polimetalic (zona
fii. 230 300m NNV -
al fii. 230 cuiburi de caolinizată cupriferă) cota+337m 76VSV (sporadic), brecioasă polimetalic
+257m
CDV sph, ga,
py,sph,ga caolin
240 La 30m defil. 250m +257m cu rare brecioasă, masa q,
0,3-2,0m V polimetalic
(1 Fătuţoaia) 230 700m +387m cuiburi de cuiburi În S fracturii caolin, min.
100m supraf.
CDV 331 330 în baz. 0,5-4m N-S 70'V - cu py, ga,
70m brecioasă polimetalic
q cu cuiburi brecioasă, V.Fătuţoaia +305m subord. sph,
Între fii. 230 şi NVînN +337- sporadic
241 100m 0,4m şi impregn. hidrotermaliz. polimetalic
fii. 240, (în S) N-SînS +257m
de sulfuri benzi CDV
ln zona de Între v.Vulpii supraf. q cu
500- brecioasă,
tectonizare de py,sph,ga impregnaţii, 340 şi piciorul 1,75m E-V 75'S impregn. +
550m impregn., polimetalic
242 la int. fii. 230 40m 1,0m E-V 72-79'S +237m subordonat cuiburi, polimetalic Mesteacănului +257m benzi de py, benzi
- 2 4 0 la V de cpy benzi soh,aa
fii. 242 400m
Pe un
cota
80m NVînN 63-79' +337m py,sph,ga brecioasă, aliniament supraf. py, cpy,
250 0,75m polimetalic 400 Ţapu metalog. faliat +303m 0,4-11m 55- brecioasă,
65m NEînS NE/SE +307m în o cenuşiu cuiburi
350m NV - sph, ga, Cu polimetalic
q alb şi de Mihai 70'SV impregn.
cota +257m nativ
violaceu impregn., Nepomuc
260 86,3m 0,2m NNE +337m polimetalic +257m
impregnat brecioasă 390 La 65m de q, py, sph,
cu sulfuri (Petru şi coperişul fii. SE=60m 0,4m
NV
65-
+303m subordonat brecioasă,
ga NV=140m 0,5m 70'NE impregn. polimetalic
Pavell 400 Qa
(compact),
62-67' benzi, q alb- cen.
270 v. Speranţa 76m 0,9m NV +337m sph, py, polimetalic 410 La N de fii.
NE/SV brecioasă oxidat cu brecioasă,
wiirtzit, rar (Saturn) 200m 0,9m polimetalic
400 urme de impregn.
CDV,Q levigare
brecioasă,
NNE +437- Între v. q alb+
280 315m 0,8m 80E sph,ga,py impregn., polimetalic 190m
+257m 420 Fătuţoaia şi +418m ametist cu
cuiburi cota 40-
(Alexandru) culmea 1,4m E-V - PY pe impregnaţii piritos
sph, ga, py, +408m 65'SV
Petişor +257m alocuri cu
300 290m cpy în rubanată,
La 75m NE de 75- +437 - ··- ga - galenă; sph - oxidări
(Ram2 cota 0,5m NV gangă de q cuiburi, polimetalic q - cua ; p y - prntă; cpy- calcoprnta;
fii. 290 78'NE +257m sfalent; mm.arg. - minerale argiloase
Speranţa) +257m alb şi brecioasă
cenusiu
q cu
310 Între ob. supraf. impregn. de V. - Mineralizaţii asociate aparatului vulcanic Poiana Mesteacănului
535- NE şi 60- - brecioasă,
(Ram3 v .Speranţa şi 1,3m py + cuib. polimetalic
Speranţa) v.Roşie
680m ENE 75'NV
+257m sph, ga, rar
silicifiată I.- Grupul filonian Valea Mesteacănului
cpy
q cu sph,
Ocupă bazinul văii Mesteacănului, unde prezintă o largă dezvoltare
311
La60-90m
de coperişul
59,2m
0,6m NE
78- +387m ga, brecioasă,
polimetalic
depozitele paleogene şi formaţiunile riodacitice badeniene (fig. 11.1.). Cele mai
fii. 310
80m 80"SE +337m subordonat cuiburi importante corpuri de mineralizaţii sunt filoanele: 196; 99; Cupidon (430); Mesteacăn
CDV (440); 441; 442 (tabelul nr. 31)

334
335
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME
(continuare)
Tabelul nr. 31 Orizont Caracterul
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare /cotai Parageneză Textură mineralizatiei
Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura Valea Mesteacănului aspect
Orizont Caracterul lenticular cu
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare (cota) Parageneză Textură mineralizatiei La cca 350m 146m 0,45m foc. +zone de impregnaţie piritos
li Vama S defil. I NE 45"NV polimetalic
Vers. stg. v. efilare locală:
py, calcit, sph,
Mesteacăn q cen. cu brecioasă, piritos, slab Qa
la 500m 150m 0,5m NE 75"NV impregn. de impregn. mineralizat
196 amonte de Obârşia zona filoniană
py v.Vărăria şi cu silicif. +
confl. cuv. III Vama curs med. 200m 0,4m NE 70'NV impregnaţie piritos sărac
Roşie filonaşe de q,
v.Căpitanului .. min. arq.
Obârşia q - cuarţ; py - pirită; cpy - calcopmtă; ga - galena; sph - sfalent; mm.arg. - minerale argiloase
v.Mesteacăn qalb- impregnaţie piritos, slab
reprezintă 250m 55- gălbui şi brecioasă mineralizat
199 0,6m NE
ext. NE a fii. 56"NV ametist Există toate premisele ca întreaga zonă Vama - Racşa să fie o structură
430 mineralizată de tip „manto" auriferă. Depunerea aurului presupunem că a avut loc în
(Cupidon)
v.Frumoasă zona de mixtare a apelor minereice din complexul vulcanogen-sedimentar badenian
430
la 125m q cu cuiburi impregnaţie piritos fără care ar fi putut acţiona ca un burete absorbant pentru metale preţioase pe areale ce
amonte de 183m 3,8m ENE +445m de py- sph, brecioasă mineralizaţie trebuiesc identificate geochimic.
(Cupidon) confl. ga
v.Mesteacăn
Versant drt. q cu puţin impregnaţie piritos fără
440 al 350m 0,3m NNE 65"ESE supraf. py, sporadic brecioasă mineralizaţie 11.1.2. - Discuţii privind caracteristicile de zonalitate a mineralizaţiilor din
(Mesteacăn) v.Mesteacăn sPh,aa
Bazinul q cu cuiburi brecioasă câmpul minier llba
441 100m 2,0m piritos
v.Mesteacăn de DV, CDV
sporadic impregnaţie Paragenezele de mineralizaţie din structurile prezentate în tabelele nr. 23 +
1,0m piritos
442 50m sph,<la 32 reflectă condiţiile fizice şi chimice de evoluţie a fluidelor mineralizante.
··-
q _ cuarţ; py - pmta; cpy- calcopmlă, ga - galena, sph - sfalent, mm.arg. minerale argiloase Nu s-a putut face o analiză mai detaliată a distribuţiei spaţiale a mineralizaţiei,
Din tabelul nr. 31 reiese caracterul de metalotect al structurii insuficient dată fiind puţinătatea orizonturilor de cercetare, consecinţă a unui etaj mic de
cercetată.
mineralizare (200 - 300 m). Succesiunea completă de distribuţie a stadiilor de
mineralizare se poate recunoaşte doar la puţine filoane. Cel mai evident în acest sens
J. - Zona mineralizată Vama - Racşa este filonul 10 - Firizan, care prezintă un etaj de mineralizare care se apropie de 700
m. Pe acest filon se recunoaşte o mineralizaţie constituită din cua aurifer pe un etaj
Cuprinde mineralizaţiile de pe valea Vărăriei şi valea Cărpinişului (fig. 11.1.). de cca 50 m înălţime, situat sub nivelul actual al suprafeţei de eroziune; urmează în
Ambele văi sunt afluenţi ai Tainei Mici; mineralizaţiile de aici se dispun la N de grupul continuitate verticală mineralizaţia plumbo-zinciferă pe cca 100 m şi o zonă cupriferă
filonian Fata Mare. Structura geologică se caracterizează prin larga dezvoltare a bogată în calcopirită, dar şi cu Pb şi Zn, pe cca 200 m, după care conţinuturile scad
complexulu'i vulcanogen-sedimentar badenian, entitatea ande itică _sar aţi nă av nd foarte mult, intrându-se într-o mineralizaţie piritoasă cu sporadice conţinuturi de aur
0 extindere redusă. Caracteristicile fizice şi chimice ale mmerahzaţ11lor insuficient
(~200 m). La multe filoane etajul de dezvoltare a mineralizaţiei polimetalice sau
cercetate sunt redate în tabelul nr. 32. cuprifere atinge şi uneori depăşeşte 300 m. Aceasta înseamnă că fierberea
Tabelul nr. 32 (depunerea masivă a sulfurilor E tipului [M3] c) se reflectă în dispunerea mineralizaţiei
Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura Vama la llba, în mod asemănător cu situaţia de la Cavnic, adică tot în cuiburi bonanzas, dar
de mici dimensiuni. Întrucât nu toate filoanele prezintă „sigilii" de silice auriferă
Orizont Caracterul
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare (cota) Parageneză Textură mineralizaţiei (limonitizate) la actuala suprafaţă de eroziune, însemnează că interacţiunea fluidelor
min. cu aspect mineralizante cu cele freatice s-a făcut sub influenta unor conditii structurale strict
142m 0,6m E-V 70"N
lenticular consti1 impregnaţie piritos locale, dezvoltate la nivele diferite în etajul de mineralizare al diferitelor filoane. Numai
I Vama din q, py, sph, polimetalic în fracturile mari, care străbat discordanţa cu relieful prevulcanic, această interacţiune
aa

336 337
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

s-a desfăşurat la adâncimi mai mari faţă de nivelul paleoreliefului. La fracturile mai De asemenea, filoanele 42 - din grupul Venera - şi 70, cu orientare VSV -
mici fenomenul de interacţiune la nivelul oglinzii de apă a avut loc la nivele apropiate ENE, în lungime de ~1,4 km prezintă o mineralizaţie cupriferă în vest şi polimetalică în
de paleosuprafaţă şi în consecinţă eroziunea post-pannoniană le-a distrus, păstrându- est, la acelaşi nivel hipsometric, ca dovadă a evoluţiei fracturii chiar în timpul
se azi doar ca nişte „cicatrici" de silice (aurifere), exploatabile de altfel în carieră. diferitelor stadii de mineralizare.
Unele fracturi filoniene sunt foarte noi, apărând chiar în timpul evoluţiei
proceselor de tipul [M4] c - respectiv al amestecului de fluide. Aceasta înseamnă că 11.1.3. - Caracterizarea metalogenetică a câmpului filonian Nistru
structurile vulcanice în jurul cărora se dispun mineralizaţiile s-au fracturat şi spre
finalul proceselor metalogenetice datorită tensiunilor tectonice acumulate, precum şi a Activitatea metalogenetică din acest câmp minier (fig. 11.5.) este controlată -
cutremurelor frecvente din etapa pannoniană de evoluţie magmatogenetică. sub aspect structural - de edificiul vulcanic Piatra Handal şi de corpurile subvulcanice
Astfel, filoanele de cua cu dezvoltare redusă pe verticală sunt prezente în
zonele Hanău - valea Ardeleană şi Faţa Mare. Acestea sunt filoane cu grosimi mici
umplute cu cua roşietic, fapt ce caracterizează un mediu oxidic de depunere de tip
[M1] c, cu foarte puţină pirită datorită H2Sso1uţie în cantitate redusă; acest aspect a
favorizat transportul post-fierbere al complecşilor cloruraţi auriferi. Etajul de
mineralizaţie în care au evoluat aceste evenimente metalogenetice a fost de 50 - 100

·-·"-•
m, însă cu conţinuturi importante de aur, apropiindu-se de 6g/t (filonul 190 Hanău), iar
pe filonul 3 din valea Ardeleană se menţionează* concentraţii de 10 -48g/t aur. Pe de Yllb<lof
altă parte, în cazul unor filoane polimetalice s-a constatat o triplare a conţinuturilor de _,,,,.-
aur în adâncime faţă de zona de fierbere, de deasupra; astfel de aspecte s-au ,-
înregistrat pe filoanele: 174 - Faţa Mare; Firizan; 71; 30 - Nucuţ şi 176 - Faţa Mare.
Aceste situaţii le explicăm prin apariţia post-fierbere a unor acvifere locale
- Pi--
situate în adâncime, datorită unei tectonici disjunctive şi invadarea noilor tronsoane de
fracturi cu ape din terasa Someşului; astfel s-a realizat condensarea volatilelor ._uI \r
E M" "I
magmatice în „rădăcina" sistemelor hidrotermale cu consecinţă în creşterea ' -.,
conţinuturilor de aur în adâncime. Suntem deci în prezenţa unui stadiu de tip [M4] c, I.
atipic din punct de vedere al dispunerii în planul filoanelor. Este o situaţie unică în
districtul minier Baia Mare, favorizată şi de grosimea mare a plăcii andezitice din zona
I/ba (400 - 500 m); aceasta a permis prin permeabilitatea de fracturare (şi prezenţa
unor nivele piroclastice), introducerea unor cantităţi mari de ape meteorice de la
nivelul hipsometric al terasei Someşului la „rădăcina" sistemelor hidrotermale, cu
consecinţă în evoluţia geochimică aparent anormală a acestora. Imaginea aceasta se
reflectă şi prin caracterul diferit al mineralizaţiei în lungul unuia şi aceluiaşi filon,
întrucât temperatura cu care au ajuns la suprafaţă aceste fluide a fost foarte variată în
zona llba, (fig. 9.12.). Este deci firesc ca la acelaşi nivel hipsometric să întâlnim
caracteristici diferite de mineralizaţie, respectiv stadii diferite de evoluţie
metalogenetică. Astfel, filoanele 30 şi 110, însumează o lungime de ~1,3 km; la
acelaşi nivel hipsometric în extremitatea nordică aliniamentul în discuţie prezintă o
mineralizaţie polimetalică, iar în sud o mineralizaţie cua oasă, săracă în sulfuri, de
temperatură mai scăzută.

• Istvan et colab., (1985)- Raport

338 339
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE
SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN )
LUME
(continuare)
adiacente de la Tăul Serjii, cât şi de aliniamentele tectono-vulcanice din bazinul Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie lnclinarE Orizont Parageneză
Textură Caracterul
/cotai
superior al văii Băiţa. 90(IX) La 150m NV 0,2- 80' - 85' + 528-> ga, sph, în gangă cuiburi şi
mineralizatiei
340m NE
În raport cu edificiul vulcanic menţionat, filoanele se dispun în flancurile NE şi defil.60 1,8m / S E + 3 oriz. de a, calcit benzi polimetalic
S E ale acestuia, asociate convenţional la mai multe structuri sau grupuri filoniene de Reprezintă
0,6m E - V 45· - so· +450m
Zona contin. spre q + sulfuri cuiburi,
mici dimensiuni. Mircea V a unor fii. 600m /N polimetalice mpregnaţie polimetalic
Mineralizaţiile sunt de tip filonian, în general cu o mare variaţie a conţinuturilor din 9 Mai
.. ··-
brecioasă
ga - galena, sph - sfalent, q - cua .. mm.arg. - minerale argiloase
.
în componenţi utili - în corelaţie cu grosimile filoanelor - atât pe direcţie cât şi pe pY pmtă, cpy calcopmta,

înclinare.
NV 9 HAI
Mineralizaţiile situate în versantul drept al văii Băiţa se înscriu pe direcţii NE şi 1000 v Bonc leu P1•lra, Hand•I SE
sunt localizate în placa andezitică sau pe po iuni mai scurte, în intruziuni andezitice
(fig. 11.6.). În flancul NV al vulcanului Piatra Handal aliniamentele filoniene se dispun l
într-o grupare de filoane (structură) numită „9 MAI" - Nistru, iar cealaltă grupare din SOO
• 18nl
zona S E a vulcanului a fost numită ,,11 IUNIE" - Nistru. t).}6r2I

•80110l9Mal
A. - Structura metalogenetică „9 MAI" - Nistru o ·1!!l10li_l Iun••

Perimetrul situat la NE de edificiul vulcanic Piatra Handal (fig. 11.6.) se află

într-un context prevulcanic coborât , motiv pentru care acest areal prezintă o grosime ·SOII
mai mare a plăcii andezitice sarmaţiene.
Principalele corpuri de mineralizaţie sunt filoanele 1O - Sofia; 30; 5 0; 60; 90;
Zona Mircea (v. tabelul nr. 33). ·1000
llt
Tabelul nr. 33 -:- 1,Ml4t t ....,,. ·,·

Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura metalogenetică -1500

.9 MAI" Nistru cn

Orizont Caracterul
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie lnclinarE (cota) Parageneză Textură Fig. 11.6. - Secţiune geologică prin câmpul filonian Nistru - ,,9 Mai" (Edelstein
mineralizatiei et colab.,
582m dela sph,ga, py în brecioasă,
polimetalic 1992).
10 Sofia în estul /+138 0,5-
NE
75' - 85"
isupraf.-. gangă de calcit, cuiburi, la
oriz. sup. Explicaţii: 1.1 + 6 I - intruziuni dacitice porfirice; 2 H-aqpxhoi - intruziuni andezitice
1 t
cu cuart
structurii 400m 5,0m /NV cuprifer în piroxeni şi amfiboli; 3 I crs 1- formaţiuni cristalofil iene mezometamorfice; 4.1 Pg, ·
/+418
+188m caolin rubanată adâncime m, 1- forma,;iuni
450m
ga, sph, py, cpy,
cu ganga de g, rubanată, polimetalic
sedimentare paleogen superioare - miocen inferioare (autohtonul pânzei de Botiza ;
pânza de Botiza - eocen; 6.1 Bd 1 - formaţiuni sedimentare badeniene; 7. po
s.1 Pg, I-
La 196m NV (media) 0,2- 70' - 85' dela- > caolin, calcit. ln maivă, la oriz. sup. curgeî de
30 (III) de fil.10 NE ISupraf. riodacite badeniene; 8.1 v-s Bd 1- formaţiuni vulcanogen-sedimentare badeniene;
750m 2,0m /SE +138m adânc.py,cpy brecioasă, cuprifer în 9. 1- aJlpx _
/+418 subord sph, ga, cu benzi adâncime andezite piroxenice bazaltoide; 1o. I t:. t:. t:. t:. t:. I neck vulcanic; 11. I a I formatiuni
. . I cuaternare·I
I aanaa de a, calcit 12. - - - - orizonturi de cercetare - exploatare; 13. - - F
-fal ii; 14. / - - mineralizatii
py,sph,ga,cu până la +338 filon iene; 15. 1'- foraje subterane, 16. , , , , , , , pânză de şariaj.
ganga de q, carcater
dela
La NV de 700- 70' -85' caolin, baritină, polimetalic
50 (V) 5,0m NE ISupraf.- > benzi În general, filoanele sunt paralele între ele şi se dispun pe o suprafată destul
fil.30 1160m /SE +138m min. arg.; Caract. de la +338
cuprifer dominat caracter de mare; au lungimi cuprinse între 400 - 1OOO m şi grosimi ce variază pe directie
de OV-CDV cuorifer 0, 5 - 5 m, uneori chiar mai mari (exemplu, filonul 50 la orizontul +li Jid voaia între
polimetalic
ga, cuiburi, la oriz. sup. c+ 5 25 m). Mineralizaţiile sunt localizate în andezite piroxenice bazaltoide
La 270m NV 600m 0,2- 60' - 85' dela- > sph, py, cpy, silicifiat
60 (VI) NE \supraf. cu gangă de q, benzi, de la +238 numite de Edelstein et colab., (1992) şi de „tip llba", local brecifiate şi cu
defil.50 media 2,5m /NV
+138m caolin, calcit impregnaţii caracter fine
cuprifer
impregnaţii de pirită.
340 341
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Spre suprafaţă mineralizaţiile sunt constituite din sfalerit, galenă, pirită, NV SE

calcopirită, într-o gangă cuart - caolinitică.

Înspre adâncime scade atât grosimea filoanelor cât şi conţinuturile de Pb -
Zn, concomitent cu o uşoară creştere a conţinuturilor de cupru. Tectonica •m •
sinmineralizatorie este prezentă atât intrafilonian - prin fenomene de brecifiere, cât şi ,00

,,,1 11ft
prin apariţii de noi canale (fracturi contemporane procesului metalogenetic), ceea ce a «l)P•

avut un efect nefast (prin fascicularizarea fracturii principale) şi astfel disiparea

volatilelor magmatice cu consecinţă în sărăcirea mineralizaţiei.
•lll
• 1
._,,
_
+

..
Intruziunile de mari dimensiuni (fig. 11.7.) au asigurat temperaturi ridicate de
evoluţie a hidrotermelor mineralizante; astfel, pentru paragenezele cua -hematitice s- JIil
.'.ta! •l

au găsit temperaturi mai mari de 325'C (Borcoş et al., 1974), iar domeniul •Jll\11
predominant de mineralizare - echivalent [M3] c - arată temperaturi de evoluţie a tOO
.....,,
fierberii între 250' - 320'C, similare cu cele de la Cavnic, iar pentru fazele de
amestec, de tip [M4] c cu dezvoltarea paragenezelor cua -carbonatice cu aur ••IIIOJ

temperaturi de 160' -250'C. Acest stadiu, notat [M4] N, are o slabă reprezentare, fiind
-
,00
. , . 'll.

în cea mai mare parte erodată. Din întregul etaj metalogenetic s-a păstrat doar partea ,>li)' Bd 0d

mediană a zonei de fierbere - stadiul [M3] N şi întregul stadiu [M2] N pirito-cuprifer situat
sub nivelul +300m. Etajul de mineralizaţie cunoscut are cca 700 m.

B. -Structura metalogenetică „11 IUNIE" - Nistru

Cuprinde ansamblul filonian din flancul SE al structurii vulcanice Piatra
Handal. Principalele filoane sunt cuprinse în grupul Nepomuc, apoi Iosif (160); 200

Domnişoara (150); Arthur (151) şi grupul Coroana de Aur cu filoanele: Aurora (I, li),
(tabelul nr. 34). Fig. 11.7. - Secţiune geologică prin structura metalogenetică Nistru -,,11 IUNIE" (Adriana
Mineralizaţiile din această structură rămân la stadiul [M2-M3] echivalent Prelucan, 1992).
Cavnic - mici zone de îmbogăţire cu extinderi în general reduse în care precipită Explicaţii: 1. 1µ6xpx-M6qxl microdiorit porfiric cu piroxeni şi monzodiorit cuarţifer porfiric; 2 I
po I
alături de pirită-calcopirită şi sfalerit-galenă. riodacite badeniene; 31 v-s Bd 1-
formaţiuni vulcanogen-sedimentare badeniene; 4.1 Bd I-
Orientarea generală a filoanelor (fig. 11.5.) este NE. Caracteristică pentru forma iuni sedimentare badeniene; 5 1 appx 1-
andezite piroxenice bazaltoide sarmaţiene; 6.
acest perimetru este prezenţa sulfosărurilor de bismut: aikinit şi minerale din seria Pg, - pânza de Botiza - Eocen; 7. - mineralizaţie filoniană; 8. ./' - foraje subterane.
lilianit-gustavit, semnalate pentru prima dată la Baia Mare de Floare Damian, (1999)44.
Prezenţa sulfosărurilor de Bi este legată de calcopirita stadiului [M2] N- De asemenea, Tabelul nr. 34
tot în acest stadiu cristalele euhedrale de pirită conţin aur nativ. Temperatura la care a Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura metalogenetică
evoluat stadiul [M2] la Nistru este de 300'C, iar precipitarea sulfosărurilor de Bi şi a Au „11 IUNIE" Nistru
nativ s-a petrecut în plin stadiu [M2] N, ceea ce ridică problema „repetării" fenomenului Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare Orizont Parageneză Textură Caracterul
şi în stadiile echivalente ale altor structuri hidrotermale învecinate. Acest aspect nu (cotai mineralizaţiei
este elucidat până în prezent. Aurul nativ se prezintă cu morfologie lamelară sau py-cpy până
la +286;
nodulară şi s-ar putea datora şi substituirii As (inclus în reţeaua piritei) de către Au. Cel mai subord. sph, masivă, polimetalic
dela
Din acest motiv, aurul de la Nistru prezintă o fineţe foarte mare. 170
important
831ml 0,5-
NE 70' SE supraf. - . ga cu gangă brecioasă, la oriz. sup.
(Nepomuc) c+86m 3,Sm de q, clorit, cuiburi, cuprifer în
din structură +36m
adular, calcit impregnaţii adâncime
şi min. arg.,
baritină
44 Analizele au fost executate la Institutul de Mineralogie din Wurzburg, Germania
342 343
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

(continuare)
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare
Orizont Caracterul exploatat pentru aur (2,79 g/t), filonul având grosimi cuprinse între 0,2 - 1,4 m şi o
Parageneză Textură
(cotai mineralizatiei mineralizaţie de pirită, calcopirită, sfalerit şi aur în gangă de cua .
py-cpy + sph, Filonul Trei Crai este situat între filoanele Anton şi Nepomuc. Din spusele
Reprezintă ga, la oriz până la +288
continuarea 0,2- 50 - 70' 10 sup.; benzi, caracter localnicilor - consemnate în raportul Edelstein et colab., (1987) - a fost exploatat
160 (Iosif) spre SVa fii. 400m NE impregnaţii
3,0m /SE orizonturi marcasită,
cuiburi
cuprifer, sub deasupra orizontului Nepomuc pe cca 80 m; grosimea filonului varia între 0,3 - 0,6 m
170 ganga q- +288 piritos
caolin, baritină
şi avea o umplutură metalică formată din pirită - calcopirită în gangă de cua aurifer.
benzi, Din caracteristicile de mineralizaţie observate pe hălzi sau în aflorimente
py-cpy cu
150 La NE de 450m 0,5- NE
50' - 70· 10
ganga de q, cuiburi, reiese că avem de-a face cu fierberea reziduală a fluidelor de tip [MslcAvN1c cu Au, în
(Domnişoara) fil.160 1,6m /SE orizonturi impregnaţie pirito-cuprifer fracturi de mică anvergură pe înclinare.
caolin brecioasă
py-cpy Evoluţia pe direcţie a fracturilor cu caracteristici asismice*, sau formarea de
Ramură de
0,2- 10· -so· 7 subordonat q- brecioasă, noi aliniamente filoniene a continuat şi în stadiul post-magmatic (hidrotermal), aspect
151 (Arthur) coperiş a 380m NE /SE orizonturi calcit, cu ga, cuiburi pirito-cuprifer
fil.150 1,3m consemnat în caracterul extensional, cu frecvente închideri şi redechideri ale
soh
Coroana de La 150m NV Aprox. + 528-+ q, calcit, py, conductelor de circulaţie a fluidelor mineralizante. Evenimentele tectonice de mică
1,0m NE aurifer
Aur de fil.60 150m + 3 oriz. aur, min.aro. brecioasă anvergură direcţională sunt contemporane cu stadiile terminale de evoluţie a
q - cua�: p y - pirita; cpy - calcopirită; ga - galenă; sph - sfalerit; min.arg. - minerale argiloase
proceselor metalogenetice - echivalente ca şi caracteristici de mineralizare cu stadiul
fierberii reziduale de tip [Ms] c.
C. - Grupul filonian Coroana de Aur Majoritatea evenimentelor tectono-metalogenetice se dezvoltă în placa
Aşa cum arată şi numele, filoanele acestui grup au avut caracter aurifer, fapt andezitică. Deşi aparent în aceasta filoanele au direcţii capricioase, ele au certe
certificat de prezenţa vechilor guri de galerii, hălzi, jompuri şi şanţuri, dispuse pe continuităţi; de exemplu, filonul Ethel se continuă spre NE cu filonul Lăpuşna III şi cu
traiectul filoanelor Aurora I şi li (tabelul nr. 34 ). La actuala suprafaţă de eroziune a filonul 102 din vf. Măgura. Numai contextul diferit - din punct de vedere geomorfologic
plăcii andezitice aceste filoane au avut lungimi de 350 - 400 m şi grosimi cuprinse - şi etapele decalate în timp de începere a lucrărilor de explorare, au făcut ca unul şi
între 0,8 - 2,2 m; erau constituite din cua alb şi cenuşiu cu sulfuri levigate. Probele acelaşi filon să capete denumiri diferite, la diferite nivele de cercetare, sau la nivele
recoltate (Cramer, 1971, în Istvan et colab., 1985)45 arată continuturi între 1,2 - 11,6 hipsometrice apropiate.
g/t Au. În galeria transversală a fost interceptat şi cercetat' filonul I Aurora pe o Sub nivelul discordanţei cu relieful prevulcanic care apare la zi în vecinătatea
lungime de 150 m, dar lucrările au fost sistate din cauza conţinuturilor mici (?). Din vestică (pe valea Ulmoasa), cercetarea este insuficient făcută; surprizele pot fi mari şi
reinterpretarea structurii geologice s-ar părea că mineralizaţiile „Coroanei de Aur" ar plăcute în contextul unei cercetări sistematice în zonele adiacente intruziunilor.
reprezenta nişte digitaţii spre SV ale filonului Iosif (160), care s-ar găsi chiar sub fostul Temperaturile găsite pentru parageneza cua - aur de 160' - 250'C (cf.
sediu al E.M. Nistru (fig. 11.5.). Borcoş et al., 1974), arată o saramură diluată în curs de răcire. Celulele de conducţie
termică au mărit transferul de căldură în toate fracturile înspre suprafaţa sistemului
D. - Grupul filonian Anton - Limpejoara epitermal Nistru - Băiţa. Anumite pusee de fluide fierbinţi - pe fondul căderii termice
amintite - cauzate de intruziuni mai noi, au dus şi la apariţia unor sulfosăruri cu
Mineralizaţiile acestui grup se situează în partea nordică a flancului sud-estic bismut, alături de Au nativ, identificate în sistemele filoniene din zona Nistru -
al structurii vulcanice Piatra Handal (fig. 11.5.). Cuprinde filoanele: Anton I - cu o 11 IUNIE (Floare Damian, 1999).
lungime de ~350 m, a cărui continuitate cu filonul Limpejoara IV este evidentă dar Prezenţa sulfosărurilor de Bi şi Au nativ în stadiul [M2] N arată că în stadiul
necercetată, filonul Anton III care continuă înspre sud cu o mineralizatie de sulfuri subsecvent {M3}N fierberea nu a fost de mare anvergură şi că, în consecinţă, elemente
impregnative, toate situate la vest de vf. Măgura (656,9m). Înspre s d de grupul ca Bi, Au, Ag, As, nu au fost dizolvate în totalitate din [M2] N şi reprecipitate într-un
amintit, din galeria transversală Apollo (c+402) au fost interceptate mai multe fracturi stadiu tardiv tip [M4] N, ci au rămas ca atare în primul lor stadiu de formare. Prin
filoniene: filoanele I - V Lăpuşna şi I - III Trestia. Filonul Anton de Padua apare la aceasta sistemul hidrotermal Nistru se manifestă ca unicitate în ansamblul districtului
suprafaţă în ambii versanţi ai văii Mântoasa, în amonte de galeria Anton; a fost minier Baia Mare.

• fracturi asismice = fracturi care nu se formează brusc, ci treptat - ca urmare a unor eforturi tectonice
45 Raport -Arh. S.C. ,,Cuarţ" S.A. Baia Mare tensionale reluate în timp.
344 345
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

E. - Grupul filonian Florian G. - Grupul filonian Domnişoara - Câmpurele

La nivelul +500m al plăcii andezitice, cu galeria transversală Piatra Handal au Este situat în sudul structurii vulcanice Piatra Handal, pe interfluviul dintre
fost interceptate 15 fracturi filoniene mineralizate I --- XV (fig. 11.5.); majoritatea au valea Nistrului şi valea Băiţei (fig. 11.5.). Cuprinde următoarele filoane: 143 (XV); 142
grosimi submetrice şi lungimi de 100 - 200 m (filonul XI are 300 m). (XIV); 141 (XII); 132 (241); 130 (V); Ethel (120); Mihai (110).
Mineralizaţia este constituită din benzi şi cuiburi de sfalerit, subordonat De remarcat filonul 143 (XV) pe care Livia Bordea (1960)47 semnalează
galenă cu fine impregnaţii de pirită în gangă de cua - calcit şi conţinuturi de aur ~ 1 telururi de Au şi Ag, primele citate în România în afara binecunoscutelor perimetre din
g/t (Cojocea et al., 1984)46_ Munţii Apuseni; au fost descrise: altaitul, petzitul şi hessitul, la orizonturile Treime şi
Câmpurele. Conţinuturile informative de aur erau peste 3 g/t. Descrierea generală a
F. - Structura metalogenă Tarniţa - Dubugău corpurilor de mineralizaţie este redat în tabelul nr. 35.
Este localizată între val a Lăpuşna şi valea Băiţa (fig. 11.5.). Mineralizaţiile Tabelul nr. 35
au caracter auro - argentifer. ln cadrul structurii, încă din sec. al XIX-iea au fost Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura Domnişoara - Câmpurele
exploatate - de către diverşi particulari - două grupuri de mineralizaţii: grupul sudic Orizont Caracterul
Filonul Localizarea Lungime Grosime Direcţie Înclinare Parageneză Textură
Tarniţa şi grupul nordic Salvador. I.P.E.G. ,,Maramureş" a reluat cercetările în grupul (cota} mineralizatiei
sudic, pe filonul Tarniţa I (c+247m) cel m?i important, având o lungime de 300 m şi o aurifer
brecioasă,
60' • 80' I dela telururi + sulfuri cuiburi, la oriz. sup.
grosime ce variază între O, 1O - 1,50 m. lnspre partea superioară filonul are caracter 143 (XV) 400m 0,5m NE
S E oriz.I--+IV polimetalice impregna!ii polimetalic în
arborescent, cu lungimi ale filoanelor secundare între 10 şi 100 m, grosimile variind adâncime
între 0,05 - 0,20 m. Este cel mai 0,3- 50·. so·, Treime sph, ga, py, brecioasă,
142 (XIV) 700m 4,5m NE polimetalic
important S E Câmourele CDV, WUrtzit cuiburi
Filonul Tarniţa li, a fost cercetat tot la nivelul plăcii andezitice (c+309,7m); py, sph, wurtzit,
este situat la ~ 200 m NE de primul, iar filonul Tarnita III este situat în imediata Ramură de 0,6- cpy, marcasită, brecioasă, polimetalic•
141 (XII) coperiş a 500m 80' / S E Câmpurele covellin,
vecinătate a unei intruziuni care a funcţionat la nivelul paleoplăcii ca un aparat fil.142 2,5m --+ V cuiburi aurifer
stibină, aur
vulcanic adiacent (la S E de structura vulcanică Piatra Handal, fig. 11.5.). ga, wurtzit, py,
Caracteristică pentru traiectul filonului Tarniţa III este existenţa unor structuri de tip 132 (424) 400m
0,4-
NE
+464--+ cpy în gangă brecioasă, polimetalic •
70" I S E +280m de q, caolin, cuiburi
„breccia dyke" asemănătoare celei de la Cremenea Şuior, dar de mică anvergură (30 1,0m aurifer
aur
- 70 m lungime). sph, ga, py,
Mineralizatia structurii de .ventilatie" hidrotermală la nivelul orizontului Tarnita 130 (IV) cpy, în gangă brecioasă, polimetalic
600m 1,0m NE 70" / S E supraf. --+ V
li este constituită din impregnaţii de sulfu,ri fin dispersate în masa de cua cenuşiu şi de q, caolin, cuiburi aurifer
cu conţinuturi ridicate de Au şi Ag. Aurul corodează şi substituie sulfurile aur
q aurifer, py,
(arsenopirita), apărând asociat în special cu galena şi tetraedritul. sph, ga, cpy,
Din punct de vedere al evoluţiei hidrotermelor avem de-a face cu un „mixing" 120
1500m 0,2 • 3,0m NE
45· • 55' /
+135m
marcasită,
impregnapi
polimetalic -
de fluide intervenit în finele stadiului de tip [M3 - M4] c, respectiv de fierbere retrogradă, (Ethel) SE pyrargirit, aurifer
argentit, Au
intervenită post-explozie, după depresurizarea generală a fluidelor. nativ.
Având în vedere asocierea Au - sulfuri - sulfosăruri, liganzii transportori ai Au 110
300m 0,8 50·. so·, Mihai şi q alb + cenuşiu, brecioasă
(Mihail SE Galbena DV, calcit aur + cuiburi aurifer
se pare că au fost compuşii metalici de tipul tiocomplecşilor şi mai puţin saramurile q - cua ; p y - pmtă; cpy- calcopirită; ga - galenă; sph - sfalerit; min.arg. - minerale argiloase
metalice.
Evenimentele premetalogenetice de tipul „breccia dyke", cât şi cele H. - Grupul filonian Galbena -Lăpuşna
metalogenetice au afectat numai placa andezitică. Nu se cunosc caracteristicile de
mineralizare sub nivelul discordanţei placă andezitică - fundament sedimentar, sau Este situat în perimetrul cuprins între valea Galbenă şi valea Lăpuşna (fig.
dacă ele există. 11.5.). Filoanele apar la nivelul actual de eroziune între cotele 502m şi 324m şi
reprezintă continuări înspre NE ale grupului filonian Domnişoara - Câmpurele.
46 Raport - Arh. S.C. ,,Cuarţ" S.A. Baia Mare 47 Raport -Arh. S.C. Prospecţiuni S.A. •Bucureşti
346 347
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Cuprinde filoanele I - IV Lăpuşna; I - III Trestia; 210; 149; 20; 336. Caracteristicile de Sursa de căldură care a asigurat circulaţia convectiv - conductivă pentru
mineralizaţie sunt redate în tabelul nr. 36. toate filoanele o constituie structura vulcanică Piatra Handal, care la nivelul actual de
eroziune {+704m) se prezintă ca un neck însoţit marginal de numeroase corpuri
Tabelul nr. 36 subvulcanice. Eroziunea post-pannoniană, apreciată de diverşi autori între 400-500
Caracteristicile generale ale corpurilor de mineralizaţie din structura m, a scos la suprafaţa actualului nivel de eroziune fie partea superioară a zonelor de
Galbena - Lăpuşna fierbere (cu mineralizaţii polimetalice: structurile „9 Mai", ,,11 Iunie"), în care caz zona
de interfaţă magmatic-meteoric a fost erodată, fie zona de interfaţă fluide saline
Filonul Localizarea lungime Grosime Direcţie Înclinare Orizont Parageneză Textură Caracterul
reziduale fierbinţi - fluide meteorice induse în sistem prin permeabilitatea de
/cotai mineralizatiei
III În vers. drt. aprox. +502---->
q alb-
impregnaţii, fracturare a plăcii andezitice; aceste zone prezintă depuneri de mineralizaţii aurifere:
1,0m NE 80· /SE cenuşiu, aur, aurifer
Lăpuşna v.Galbena 2000m +402m cuiburi Domnişoara - Câmpurele; Galbena - Lăpuşna (tabelele nr. 35 şi 36).
ov,soh,oa
q alb-cenuşiu Evident, aceste zone de interacţiune s-au manifestat la nivele hipsometrice
I
la215m de
60- 0,5-
puternic
impregnaţii, mai ridicate în paleoplacă şi în consecinţă apar la actuala suprafaţă de eroziune în
gura gal. Ir. NE SE +402m tectonizat, aurifer partea lor median-inferioară.
Lăpuşna 575m 0,6m cuiburi
Apollo sph, ga, py,
aur, araint Fracturile care s-au format la aceste nivele de interacţiune fluide magmatice-
n V. fluide meteorice sunt mai noi şi de anvergură mai mică, şi în consecinţă prezintă
I
Galbena la
600m
umpluturi caracteristice cu mineralizaţii auro-argentifere, neavând pe înclinare zone
Lăpuşna amonte de 800m
0,2-
NE SE
+502---->
q alb zaharoid
impregnaţii,
aurifer de fierbere propriu-zise cu dispuneri de tip bonanzas a mineralizaţiei de sulfuri, sau
3,0m +324m cuiburi
Ramură confl. cu dacă acestea există au caracter strict local.
v.Lăpuşna
Mare
q cenuşiu - 11.1.4. - Caracterizarea metalogenetică a structurilor aurifere şi polimetalice
li Transv. aprox. 0,2- +502--+ cuiburi şi
Lăpuşna 100m 1,0m
NE SE aurifer, py, aurifer
Sf.Treime +402m impregnaţii
soh, oa /Aul componente ale câmpului minier Săsar - Valea Roşie
q alb-
Transv. 0,8- N, E, cenuşiu, impregnaţii, piritos - A. - Grupul filonian Aurum
210 80,5m +456m
Sf.Treime 1,3m s,v aur.limonit py, cuiburi aurifer
soh, oa /covl Prezintă o structură geologică de suprafaţă relativ simplă, constituită din
q alb-cenuşiu
în gal.tr. 0,1 - 42' -60· cu impregnaţii impregnaţii,
andezite cua ifere şi corpuri subvulcanice în general de mici dimensiuni {fig. 11.8.).
I Trestia 40m NE +402m polimetalic Minele Maximilian şi Clemente erau vestite pentru conţinutul lor în aur liber.
Trestia 0,8m /SE fine de py, ga, cuiburi
soh Principalele aliniamente filoniene ale grupului sunt:
în gal.Ir. q friabil
li Trestia Trestia 138,6m
0,2-
NE +402m cenuşiu, cu impregnaţii polimetalic
Filonul Aurum - este situat în flancul vestic al văii Toncii; are direcţie NNE şi o
(m52)
2,0m
soh,aa,ov lungime cercetată de cca 900 m; grosimea filonului a variat între 0,5 - 1,5 m, cu
interfluviul conţinuturi în jur de 10 g/t Au. Umplutura filoniană cu textură brecioasă este alcătuită
V.Trestia - +456--+ q, aur, py, ga, impregnaţii,
III Trestia
v.Lăpuşna
300m 0,5m NE 86' Iv
+402m sph cuiburi
aurifer din sfalerit, pirită, galenă, tetraedrit, pirargirit, stefanit, aur; ca minerale de gangă
Mică apare cua ul asociat cu adularul, ca dovadă a fierberii, precum şi rodocrozit şi siderit
ers. stg. şi
40' - 76' q, py, ga, sph, impregnaţii, Este în curs ca urmare a amestecului cu ape meteorice induse. Zona Aurum (fig. 11.9.), situată în
vers. drt. 700m 0,7m NE +320m
149
v.Galbena
/ SE min. arg. cuiburi de cercetare vecinătatea nordică a structurii de stock aurifer de la Borzaş, a dat naştere unei vaste
.. ..
q - cua ; p y - pirită; c p y - calcop1ntă; ga - galenă; sph - sfalerit; min.arg. - minerale argiloase zone de impregnaţie posibil auriferă, exploatabilă la suprafaţă. Înălţimea etajului
mineralizat cunoscut este de cca 800m asemănându-se ca evolutie cu filoanele de la
* Cavnic, în sensul prezenţei mai multor stadii de mineralizare: [M1 M1]. Momentul cu
* * rodocrozit nu are însă anvergura stadiului de la Cavnic (Fig. 12.1.).
În concluzie, se poate afirma că structurile metalogene ce formează
zăcământul Nistru au avut acelaşi mecanism de depunere a mineralizaţiilor, din
aceleaşi fluide mineralizante saline predominant magmatice.
348 349
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

înspre suprafaţa actualului nivel de eroziune prezintă numeroase ramuri

upxho1,1
fasciculare de culcuş şi coperiş; la sud filoanele: Sura Alexiu şi Marias, iar la nord:
F2
Ceteraş şi Biserică (fig. 11.9.). Inclusiv denumirea filoanelor sugerează că pe
• ••:_:, @•F27l F272 aliniamentul fracturii Aurum să fi existat structuri de explozie hidrotermală de tip
aflqaho
,,breccia pipe" de mai mică anvergură (mai mici decât Borzaş), dar bogat aurifere.
•
ESE
1/IN

1 upJf,
...A
r·
upxtw,• ' ..
„i l·•..•
''
'
/
j
·········) --..-------r-
Ft: , . '. ! . . - - -

.............':j:

c:::< •
(,Y,,
, ... •

a
.... ·•
<"}hyupubi
' tt qpxho a?
•
...
yflllx
..
Fi Secţiune geologică prin structura Aurum (Paulini, 1984).
Explicaţii 1. -andezite piroxenice de tip Seini, varietatea bazaltoidă; 2 1°0 0 0 01- nivele de
Fig. 11.8. - Schiţa geologică de suprafaţă a câmpului filon ian Săsar - Valea Roşie (Edelstein
et colab., 1992) cu simplificări. piroclastite; 3.1 Pn I nivele de sedimentare pannoniene deranjate tetonic; 4 Iallqpxho1-andezite ruarţifere
OJ piroxeni hornblendă; 5 L. ... mineraliza ; 6. O - galerii direcţionale pe mineralizaţie; 7 I=== I
ii: 1.1apx±ho I aroezite piroxenicede tip Jerea -:- 1-intruziuni magmatice tardive; 3.
lucrări miniere transversale pe direcţia i eralizaţiei{ fi - M
.f
- piroxenice de Seini (sarmaţiene); 4. - andezite de tip Seini pul de exploatare; 9. - foraje de
and tip
(llba); 51 hyBpx:tbi I l l t o i d e iroxenice
hialodacite piroxenice cu biotit de tip Şindileu; 6. aJlqpxho - aroeziteruartifere
explorare geologică; 10. , , " - falii; 11. - excavări la suprafaţă.
.1 1-
bazaltoide OJ piroxeni amfiboli de tip Pisa.Jiatu; 7 6pxho" dacite OJ piroxj şi amfir de tip Ulmoasa; 8.
I 1-
aqpx oµ ezite Iru
®>xji hornblendăîn facies subvulcanic; 9. v-s (Sm) - secvenţă vulcaoo;;ien
Filonul Francesca - are o grosime de 0,4 - 2,5 m, constituit din cuarţ, caolin,
sedimentara sarmaţiană; 10. P6 - riodacite badeniene; 11. Pg, I I
pânza de Botiza-eocen; 12.
calcit, rodocrozit, pirită, pirită auriferă, iar la partea superioară minereu de argentit;
I Bd 1-formaţiuni sedimentare badeniene; 13 Sm I 1-
formalitJni sedimentaresarma1iene, 14.
conform datelor existente (Paulini et colab., 1984)48 a avut un conţinut de 3 g/t aur.
I Pn 1- forma1iuni sedimentare pannoniene; 15. a I
OJatemar, 16. I - mineralizatiefiloniană·
Filonul Clemente - Din datele existente consemnate în diferite rapoarte
17. &- ,,breccia pipe" udivă; 18. J"L -
galerii transversale; 19. O - lucrări miniere vechi rpate; 20'. geologice (Paulini et colab., 1984; lştvan et colab., 1987) reiese că filonul avea o
- PLJluri de exploatare; 22. ! - foraje subterane; 23. - - - falii; 24.1 (_ = I
F
• - foraje suprafaţă; 21.1"'111111111
- limite geologice; 25. D - sediul exploatării miniere. 48 Raport - Arh. S.C .• cua " S.A. Baia Mare
350 351
 METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS EVALUARI COMPARATIVE CU AlTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

K
gro_sime de cca 0,4 c un conţinut mediu de 20 g/t Au. Ramurile filonului au fost şi
mai bogate, frecvent mtalnindu-se 300-400 g/t Au. BI
Filonul l!ca - are o_lungime cercetată (din galeria transversală Maximilian) de
15 m, filonul avand o grosime de O, 15 m; este constituit dintr-o umplutură cuartoasă
cu pirită, electrum, aur nativ (4 g/t).
Fil nul Ştef n a -:- A fost cercetat şi exploatat pe 12 m lungime; are o grosime liDO
de 0,6 m, :imd constItuIt din umplutură de cua . calcit, marcasită, aur nativ (4 g/t).
Ftfonul Sanislău - Se dispune în partea superioară a părtii sudice a filonului
Aurum (fig. 11.8.). Lungimea filonului este de ~ 400 m, cu grosimi care variază între
0,5 - 1, 5 m; este umplut cu gangă de cua şi cuiburi de sulfuri: sfalerit ' pirită ' galenă ' ZI)
calcopirită.
Filonul Andrei - constituie un aliniament fisural-filonian, reprezentând o
emergenţă de explozie magmatic - hidrotermală a structurii Borzaş. Continuturile au ua
variat între 0,2 şi 2 g/t Au.

8. - Grupul filonian Adam - Cremenea

. Filoanele acestui grup se dezvoltă la S S V de grupul Aurum, pe cca 1 km
lungime. Extremitatea NV a acestora a fost deschisă prin galeria cu acelaşi nume
(+322, 17m), punându-se în evidenţă două filoane cu dimensiuni reduse: Adam I şi
dam 11. Zona 1!'ediană a acestui fascicul a fost urmărită cu galeria Veta Neagră, în
timp ce extremitatea de S E prezintă o serie de ramificatii interceptate cu galeria
Borzaş (+369m), (v. fig. 11.8.).
. Filonul Adam I - are direcţie aproape N-S, o lungime de ~ 200m şi o grosime
medie ?2m. U p utura filoniană este formată din cua , rodocrozit, calcit, pirită,
marcasIta, calcopmta, rar stefanit, sulfosăruri cu Ag şi Au.
Filonul Adam li - se dezvoltă discontinuu şi se uneşte cu filonul Adam I în
dreptul _gal riei trans_v rsale Săsar (+237m). În umplutura filoniană predomină pirita,
marcasIta şI arsenopmta.
Filonul Veta - a fost deschis cu galeria Veta Neagră, amplasată în versantul
stâng. al văi_i Borzaş. rezintă grosimi submetrice şi umplutură de cua cenuşiu cu
texturi brec1oase, lentile de ametist şi impregnaţii reduse de pirită. Extremitatea
nordică a fracturii prezintă cel puţin patru fascicule filoniene I - IV insuficient cercetate
(Roşu et colab., 1967-1970)49_
C. - Structura de stock aurifer Borzaş
Reprezintă prima structură de acest tip din districtul minier Baia Mare, situată
la nord de vf. lricău. Gurău et al., (1970), admit că structura de brecie din dealul
Murgă_ului (fi . 11. O.) s-a format pe seama unei explozii ratate la nivelul erupţiilor
andezitelor piroxenice +/- hornblendă de tip Jereapăn (Ponţian).
49 Rapoarte -Arh. S.C. Prspecţiuni S.A. Bucureşti
352
o
Fig. 11.1 O. - Secţiune geologică prin structura Borzaş (lştvan et al., 1993).
Explicaţii: 1. I v v v 1- andezit cuarţifer bazaltoid cu iroxeni şi amfiboli; 2. I A A A 1- dacite
pannoniene; 3.1 -:- 1- intruziune dacitică; 4. . /_i,.,..'{ - stock aurifer; 5 i___j.,c::d- mineralizaţii
filoniene; 6. _ - - - , F- falii; 7 I •3 3 I galerii transversale în proiecţie; 8. ft- puţ orb de exploatare în
proiecţie; 9.1' - foraj în proiecţie;
Mineralizatiile aurifere sunt localizate în structura de ventilatie hidrotermală,
ulterior traversată de fracturi mineralizate, reprezentate de filoanele V, VI, VII, IX, X.
Filonul VII a avut rol de a ecrana fluidele ascensionale, motiv pentru care mineralizaţia
mai bogat auriferă se situează în coloana de brecie de sub culcuşul filonului în
discutie.
' Mineralizaţia este formată predominant din cua , aur, adular (90% din
depunerile hidrotermale), apoi pirită, calcit, marcasită, dispuse sub formă de cruste pe
elementele de brecie sau pe sistemele de fisuraţie. Sulfurile predominante sunt
reprezentate de sfalerit, calcopirită, galenă, arsenopirită, alături de care se află aurul -
sub formă de granule fine incluse în sulfuri. Parageneza cea mai importantă este aur
- pirită. Zonele bogat aurifere se plasează în vecinătatea „ecranelor" reprezentate de
filoanele VII şi X. Se constată zone cu variaţii mari ale conţinuturilor - între 1, 5 - 5 g/t
Au. Observaţiile geotermometrice (Borcoş et al., 1972c) indică pentru cua ul aurifer
temperaturi de 160'C - 22o·c.
353
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE D,N LUME

O. - Grupul filonian Ţigher - Sofia Filonul X Sofia - are o lungime de 700 m, fiind deschis de la suprafaţă până
la c-13m, până sub discordanţa: placă andezitică - fundament sedimentar; sub
Filoanele sunt dispuse în zona craterială a structurii vulcanice Poprad această discordantă filonul se efilează; grosimea filonului variază între O, 10 - 1,80 m;
(+474,8m), delimitată la vest de valea Frumuşeaua şi la est de valea Borcutului, textura mineralizaţiei este masivă, rar rubanată iar umplutura filoniană constă din
individualizându-se ca un sistem aproape paralel la actualul nivel de eroziune (fig. cuart alb şi cenuşiu, rar vioaceu, adular, rodocrozit, calcit, minerale argiloase.
11.8.) şi care converg în adâncime. Cea mai importantă fractură, Sofia, este dispusă Mineralizatia metalică formează cuiburi şi impregnaţii de sfalerit, galenă, pirită, aur,
în zona centrală şi se extinde direcţional pe aproape 700 m (fig. 11.11.). stibină, jamesonit; Borcoş et al., (1974b) semnalează proustit, pirargirit, stefanit.
.,, VIN
înspre sud se conjugă cu filonul Poprad, cumulând o lungime de peste 1500 m.
., ESE
V BorQ/luul Filonul XXV Sofia - prezintă un etaj de mineralizaţie de aproape 900 m
"' înălţime; grosimea filonului variază între 0,8 şi 3,5 m; umplutura este identică sub
..
,., AlJ, \
aspect mineralogic cu filonul precedent. .
Filonul Poprad - are o grosime medie de 1,0 m şI o umplutura cua oasa
V V

"' V
(auriferă: 1-2 g/t), cu cuiburi de sulfuri.
"" .
Filonul Diagonal - orientat E-V, închide zona cratenala (cu mmerahzaţ1e)
V • • •

V V

înspre sud, făcând legătura cu zona Adam Cremenea (fig. 11.8.); lungimea_ fil nului
100

50
V
este de 120 m cu grosimi variabile între 0,80 - 1,70 m; umplutura filornana are
... I.. L aceleaşi caracteristici: cua alb + cenuşiu, caolin, adular, aur cu distribuţie
_..,
.,. neuniformă.
Filonul Gheorghe - are parametrii fizici şi umplutură asemănătoare cu filonul
L L
_..,.
·"' Diagonal.
L
. . . .
.... Filonul IIIAlexandru - are o lungime de 330 m (fig. 11.9.) şI grosImI cuprinse
..,,. între O, 10 - 1,0 m; este situat într-o zonă puternic brecifiată a andezitului cua ifer
.,. adularizat şi silicifiat; asociaţiile paragenetice sunt identice cu cele ale filonului X
.... Sofia .
Filonul Anton - a fost cercetat numai la nivelul +322m; prezintă texturi
Fig. 11.11. - Secţiune geologică prin structura Sofia (lştvan et al., 1993). brecioase în zonele unde „canalele" au fost deranjate şi masivă în celelalte, cu pirită,
Explicaţii: 1 I -l- 1- corpuri intruzive de andezite cua ifere (Pn); 2. l0 3 o0a'°ol- andezite cua ifere
0 °
sfalerit, marcasită, galenă în gangă de cua alb.
pannoniene cu secvenţe vulcano-sedimentare; 3 i ; s ; f L9- andezite iroxenice bazaltoide (Sm) cu
Filoanele Ioan de sub Dealul Cetăţii - au în general extindere mică dar
secvenţe vulcano-sedimentare; 4. b0P6__J - piroclastite riodacitice; 5. Pn - marne pannoniene;
continuturi interesante de aur (2 g/t).
0

fi I Sm 1- marne, argile şi gresii sarmatiene; 7.1 Bd 1- marne şi gresii carbonatice badeniene; ·

8. , , '': _-_falii; 9 L..feFl-
filoane;, 10. EIgalerii puţuri; 11 . . f - foraje în proiecţie; 12.
,i
Observatiile mineralogice făcute de Petrulian et al., (1961) şi Borcoş et al.,
(1974b), arată e istenţa unei parageneze auro-argentifere ce dau conţinuturi ridicate
' - __ ,' - limite geologice presupuse; 13. - 2 l ! . . - - lucrări miniere transversale.
de Au şi Ag sub formă nativă sau în sulfosăruri. Aceste minerale se asociază cu
Principalele aliniamente filoniene sunt: sulfurile polimetalice - dintre care pirita este cea mai reprezentativă. Dintre sulfurile
subordonate cantitativ, sfaleritul este menţionat ca având în mod frecvent conţinuturi
Filoanele XII şi XIII Ţigher- Sunt cunoscute de la c+137m. Înspre suprafaţă
de aur.
au grosimi de 0,2 - 0,5 m. Prezintă o umplutură de cua -adular şi rodocrozit cu
Predominanta paragenezei cua - adular în umplutura filoanelor şi în zonele
textură masivă, pe alocuri brecioasă; aurul prezintă acumulări locale. interfiloniene arată r lul volatilelor magmatice exolvite în timpul fierberii la nivelul plăcii
Filonul XXVI Tigher - are o lungime de 600 m; umplutura filoniană este tipică
andezitice. Alte parageneze de minerale argiloase studiate de Constantina Stanciu,
pentru alterarea (LS)'. cua -adular, caolinit, halloysit. Înspre nord se ramifică în trei
( 1972) sunt:
filoane numite Speranţa.
Filoanele XXVII şi XXVIII Ţigher - au dimensiuni mai reduse, dar cu aceleaşi
- illit +/- clorit (filonul Sofia)
caracteristici mineralogice ca şi filonul precedent. - caolinit - metahalloysit (filoanele Ţigher)
- illit - montmorillonit±/- caolinit+/- boehmit (fii. Ţigher).
354 355
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Aceste parageneze arată în mod clar descreşterea pH-ului fluidelor de În andezitele de Jereapăn se individualizează filoanele Bagnău I + V, iar în
mineralizare datorită fracţionării volatilelor - prin fierbere - în fracturi (v. parageneza andezitele piroxenice de tip Seini filoanele Bagnău VII - VIII, Trei Crai, Franciska, şi
cua - adular). Seicina I, li (fig. 11.8.).
Prezenţa illitului - montmorillonitului - halloysitului este rezultatul NV SE'
recondensării volatilelor acide şi a hidrolizei „la rece" în rocile înconjurătoare;
asociaţiile paragenetice amintite reprezintă o scară a evoluţiei descendente a 600 Vf. Coastei
acidităţii, fie în interiorul „conductelor" de circulaţie, fie dinspre acestea spre zonele
interfiloniene.
Din cele expuse se observă că, chimismul fluidelor este marcat de aparitia 500

sulfosărurilor de Ag, Pb, Sb, As. La nivelul acestei secvente are loc şi depunerea Au
şi Ag nativ. Acest tip de activitate seamănă cu stadiile de p st-fierbere [M4 - Ms - M6]
de la Cavnic.

E. - Structura mineralizată Tyuzoşa - Ludovica

•
300 +283 (,SO) •
Mineralizaţia se găseşte la vest (Tyuzoşa) şi nord (Ludovica) de structura
vulcanică dacitică Ulmoasa (c+900m), (fig. 11.5.). Este o zonă cu un minerit vechiSO; +233(-SO)

mineralizaţia este lentiliformă, dispusă discontinuu pe direcţie N-S: Lentila I, li şi III. 200 .,_
I

Textura mineralizaţiei este în cocardă, brecioasă, sfaleritul bordând fragmentele de .,_

rocă, iar pirita umplând spaţiile libere dintre cocarde. Distanţa dintre lentile este de 20
..L
I

- 60 m, iar conţinuturile în aur sunt subunitare. 100

-:- -,-
I

Având în vedere caracterul lenticular al mineralizatiilor în această structură

reiese că avem de-a face cu trei explozii magmatic - hid otermale de tip „breccia
o
-·- apxho
-.- I

-·-
I

dyke". Fluidele au fost exolvite exploziv din zona apicală a intruziunii din fig. 11.12.,
motiv pentru care structura nu este interesantă în adâncime (datorită nivelului I
.-L
•
hipsometric ridicat la care au avut loc evenimentele). Compoziţia mineralogică este
cea a sulfurilor comune: pirită, sfalerit, galenă, calcopirită, tetraedrit, bornit şi bismut
-100 -,
I ..L
I

nativ (Răduţ, 1977). Ultimele două minerale sugerează temperaturile supracritice la

are a evoluat sistemul imediat după formarea structurii de „ventilaţie" hidrotermală. Fig: 11__
.12. - Secţiune geol gi ă- p in struct ra inera izată Tyuzoşj ( E d e l s t r , 1976).
lntrucât se pare că sistemul a fost închis credem că există condiţii propice pentru
Expllcaţu: 1 I Pg, I formaţiuni fl1şo1de ale panzeI de Bot1za (Eocen); 2. Bd - formatiuni
dezvoltarea unui sistem porphyry copper cu molibdenit - bornit - calcopirită -
sedimentare badeniene; 3 I po 1- riodacite; 4 I Sm I formatiuni sedimentare sarmatie e; 5.
magnetit - aur în adâncime. Ulterior sistemul a evoluat la temperaturi scăzute cu
I aqpxho 1- andezite cuarţifere pannoniene; 6 IXL irocla,stitele andezitului cuarţifer; 7.
sulfosăr ri de Pb şi Ag; Edelstein, (1974) menţionează boulangeritul*. ,
1-,- apxho1- intruziune andezitică de tip Jereapăn; 8f ,. - mineralizaţii filoniene; 9. - -
F
-
ln partea nordică a sectorului Săsar, între valea Băiţa şi valea Firiza se
individualizează un alt sistem de mineralizaţii filoniene cu orientare NNV: filonul
falii; 1O. } - foraje; 11. = -
lucrări miniere transversale.
Emerica -Anton în vest; Trei Crai - Firiza în est; alături de acestea: Conrad - Antoniu Ultimele trei au o mineralizaţie dominată de parageneza cua , calcit, sfalerit,
şi Gheorghe Negru (cel mai lung: 1500 m). pirită, iar celelalte menţionate au o parageneză mai complexă cu cua , argint nativ,
aur sporadic, calcit, rodocrozit, pirită, tetraedrit, sfalerit, galenă, calcopirită. Lungimea
50 Prima menţiune este făcută în 1826, când deasupra văii Ti.izospatak se efectuau lucrări de excavare filoanelor variază de la zeci de m la ~ 200 m, iar grosimile sunt submetrice.
şi extrar:_ţie de pe un filon cu direcţia N-S şi grosime de 1,896 - 2,212 m (!!!), format din cuarţ, pirit,
galenă. ln 1830 este menţionată galeria Maria Hilf cu un filon cu Az.d.= 23° şi grosime de 0,948 m.
• Raport -Arh. S.C. ,,Cuarţ" S.A. Baia Mare
356 357
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

F. -Grupul filonian lojica - Bartoşa - Wilhelm eroziune reiese că mineralizaţia filoanelor s-a format într-un cadru epitermal la câteva
sute de metri sub paleosuprafaţă.
Se individualizează la sud de fereastra tectonică de pe valea Ulmoasa, Filonul I Wilhelm - are o lungime de 350 m şi o dezvoltare verticală de cca
respectiv la sud de structura vulcanică dacitică Ulmoasa (fig. 11.8.). 2 00 m, cu o grosime medie de 0,5 m. Mineralizaţia metalică este reprezentată de
Grupul filonian lojica se află în partea sudică a grupului filonian în discuţie şi pirită, pirotină, sfalerit, galenă, calcopirită, etrae?rit, a senop rită marca ită. Dintre
la cca 1 km N de structura discutată deja, Aurum (v. fig. 11.8.). În zona de obârşie a '.
mineralele de gangă: cua , adular, rodocrozit calcit alb şI roz, siderit, do om1t:
văii lojica există lucrări vechi , menţionate încă din secolul trecut. S-au identificat trei Obişnuit se întâlneşte parageneza cua +/- adular + sulfuri polimetalice.
aliniamente filoniene: lojica I, 11, III, cu lungimi cuprinse între 150 şi 350 m, grosimi sub Distributia aurului este foarte neuniformă întâlnindu-se cuiburi bonanzas de 40 - 100
1 m şi umpluturi preponderent cua -carbonatice cu cuiburi de sulfuri. La orizontul g/t, incl siv la nivelul actual de eroziune. Texturile minereului sunt rubanate, în benzi,
Simion s-au interceptat 12 fracturi (Simion I - XII) cu grosimi submetrice şi direcţii cel mai adesea brecioase.
capricioase (filoane tipice de placă): VNV-ENE, E-V şi NV-SE. Mineralizaţia este
plumbo-zinciferă cu dezvoltare redusă pe verticală; etajul de fierbere a evoluat între
nivele +2 50 şi +400m.
Grupul Bartoşa constă de asemenea din două aliniamente Bartoşa I şi li.
Filonul Bartoşa I are cca 500 m lungime iar pe traiectul lui se individualizează mai
multe structuri de tip „breccia dyke", ceea ce dă impresia unei lentilizări a
mineralizaţiei. Lungimea axului mic este de 10 - 15 m, iar a axului mare de 50 - 100
m. Exolvirea fluidelor magmatice din intruziunile acide în mod exploziv, adesea ca
explozii ratate, este o caracteristică a mineralizaţiilor din jurul structurii vulcanice
Ulmoasa. Dacă aceste structuri sunt şi mineralizate ele devin interesante din punct de
vedere al rezervelor geologice. Lentilizările de pe filonul Bartoşa I sunt mineralizate cu
sfalerit, galenă, pirită, calcopirită, marcasită, plumozit, cu gangă de cua şi calcit.
Filonul Bartoşa li are o lungime de 12 5 m şi o ramură de culcuş de 515 m lungime, cu
aceleaşi caracteristici paragenetice ca şi Bartoşa I.
Grupul filoanelor Wilhelm (fig. 11.8.) se dispune în continuitatea nord-estică a
grupului precedent Bartoşa. Numele vine de la Wilhelm Heinrich von Breslau care în
1902 deţinea aici: patru perimetre miniere, 11 concesiuni, 1 şteamp cu 10 săgeţi de
lemn şi 9 săgeţi californiene, mese vibratoare. Anterior zona s-a numit Sf. Mihail; în Fig. 11.13. -Căutătorii de aur ai sec. al XIX-iea de pe valea Berăriei.
1891, Gessel menţionează aici minele de aur Mihai la capătul văii Berăriei (fig. Transpunere - reproducere din Economic Geology, Monograph. 6/1988
11.13.).
Filoanele (~ 400 m lungime) se afundă abrupt în zona marginală a unor Filonul Ramură 1 Wilhelm - se desprinde din filonul anterior printr-o zonă
intruziuni dacitice cu direcţii NV şi au un etaj de mineralizaţie cunoscut de ~ 350 m. tectonizată, bine evidenţiată la nivelul orizontului +336m. Se caracterizează prin
Celelalte iviri de mineralizaţie se plasează pe fracturi cu caracter discontinuu şi direcţii participarea mai redusă a sulfurilor faţă de mineralele de gangă.
neregulate, ca dovadă că stress-ul de forfecare nu a fost continuu, cu alte cuvinte Filonul li Wilhelm - are o lungime de 2 00 m, direcţie NV şi o grosime de 0, 2 -
fracturile nu au fost contemporane. 0,7 m. Pe acest filon a fost identificat proustitul asociat cu: cua , galenă, pirită,
În afara sistemului NV s-au conturat cu lucrări miniere fracturi orientate marcasită. Continuturile medii variau între 4 - 44 g/t Au şi 40 - 60 g/t Ag.
perpendicular, mai vechi decât primele şi care se plasează în zona adiacentă Filoan le I- VI "Complex" - au fost descoperite după 1954, prin executarea
craterială a vulcanului. Sunt aşa numitele falii de detaşare care circumscriu de obicei galeriei transversale Trei Stejari care leagă mina Wilhelm de mina Să ar_ (fig. 11.8).
un aparat de erupţie vulcanică, după terminarea activităţii. Mineralizaţiile structurii au Filoanele au lungimi cuprinse între 100 şi 600m, grosImI submetrice,
caracter polimeta c cu conţinuturi importante de aur. Sunt localizate în întregime în mineralizaţii polimetalice cu conţinuturi> 1 g/t Au şi 50 - 100 g/t Ag. Temper tura de
placa andezitică. lntrucât unele dintre aceste fracturi nu apar la suprafaţa actuală de formare a minereurilor din zona Wilhelm este de 32 5° C la nivelul paragenezei cua -

358 359
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

sulfuri, iar la nivelul paragenezelor de carbonaţi - sulfuri - sulfosăruri de Ag + Au, de Filonul Calzanţius 1 - are 1OOO m lungime, o grosime medie de 1m şi o
245 ° - 290 ° c . înălţime a etajului de mineralizare economică de ~ 350 m; textura filonului este
brecioasă, masivă, rubanată, orbiculară în funcţie de evenimentele tectono-
G. - Structura metalogenetică Valea Roşie metalogenetice care au avut loc în fractură. Mineralizaţia metalică este formată din
pirită, calcopirită, sfalerit, galenă, marcasită, aur, oligist; în pă ile apicale umplutura
Activitatea hidrotermală s-a desfăşurat în cadrul unui sistem de fracturi era preponderent cua oasă cu aur nativ. Conţinuturile medii pe panourile de
orientate aproximativ N-S, într-un perimetru situat între bazinul văii Roşii şi cursul exploatare variau între 1 - 5 g/t Au.
superior al văii Pietroasa (fig. 11.8). Filonul Laurenţiu - constituie o ramificaţie sudică a filonului precedent. Faţă
Mineralizaţia din acestă structură (mai mult de 40 de filoane) a constituit de acesta, în asociaţiile paragenetice tardive se menţionează stefanit, pirargirit,
obiectul unei exploatări intense, zăcământul fiind unul dintre cele mai vechi cunoscute proustit, deci minerale de Ag, alături de aur nativ; pe acest filon s-au semnalat
din întregul district metalogenetic (fig. 11.14.). În cadrul structurii se diferenţiază un conţinuturile cele mai mari de Ag din districtul minier Baia Mare.
număr restrâns de fracturi importante care prezintă numeroase ramificaţii pe direcţie. Filoanele Auros, Ladanyi şi Mihai - au lungimi între 100 - 150 m şi grosimi de
0,4 - 2,0 m; au aceeaşi compoziţie paragenetică cu filonul Calazanţius 1 dar sunt
600
NNV SSE caracterizate cu conţinuturi ridicate de Ag.
Filonul Calazanţius 3 - are tot o lungime de 1OOO m şi un etaj de mineralizare
cunoscut de peste 400 m; grosimea medie a filonului este de O,7 m; textura
500 "-- minereurilor este brecioasă, masivă şi rubanată; mineralele metalice sunt identice cu
Calazanţius 1; mineralele de gangă sunt cua (aurifer), adular, calcit, rodocrozit,
siderit, baritină, gips. Se remarcă scăderea conţinuturilor de aur cu adâncimea.
400 ;/k_;. Filonul Calazanţius 2 - se dezvoltă discontinuu în coperişul filonului
-- Calazanţius 3; are o lungime de 400 m. Umplutura filoniană este formată din cua alb
şi cenuşiu, cantităţi reduse de calcit. Conţinutul mediu în aur al zonei exploatate a
300
&la.. variat între 1,8 - 10,0 g/t Au.
Vâna Patului - este o ramură de culcuş a filonului Calazanţius 3; are o
200
zUl-
lungime de 300 m, grosime medie de 0,9 m şi o înălţime a etajului mineralizat de ~
IZZ.(,lll) 150 m. Se menţionează că aurul nativ a apărut sub formă de paiete şi frunzuliţe în
zllI(;11!ll
vecinătatea sfaleritului, situaţie în care apărea şi Ag nativ. Ganga este cua oasă
100
(auriferă), cu rodocrozit şi calcit roz. La nivelul ultimului orizont conţinuturile în aur
!7!1.1.§gi oscilau între 2,5 - 3,8 g/t.
I
Filonul Calazanţius 4 - este tot o ramură de culcuş a filonului Calazanţius 3;
are o lungime de 400 m, o grosime medie de 0,7 m şi o înălţime a etajului mineralizat
Fig. 11.14. - Secţiune geologică prin structura Valea Roşie (Paulini et al., 1985) de 300 m. Spre sud se uneşte cu Vâna Patului. Este caracteristică asociaţia cua -
Explicaţii: 1 I a px 1- andezite piroxenice bazaltoide; 2 I aqpxho 1- andezite cuarţifere cu piroxeni şi adular - aur.
amfiboli; 3 . 1 . . j . c : g - mineralizaţie filoniană; 4. O- galerie transversală pe mineralizaţie; 5. Filoanele Calazantius
J.
5 şi 6 - au lungimi de 500 m şi respectiv de 350 m şi
- galerie de acces la zăcământ; 6. - - F - falie. grosimi medii de 0,6 m. !nălţimea mineralizată economic este de 150 m; prezintă
aceleaşi asociaţii paragenetice ca şi celelalte filoane Calazanţius.
În ansamblu se remarcă tendinţa de separare a filoanelor după două înclinaţii Filonul Ana - este o ramură vestică a filonului Calazanţius 6; are grosimea
preferenţiale: spre E şi spre V, aspectul general fiind de divergenţă înspre adâncime. medie de 0,2 m fiind umplută cu cua cenuşiu, calcit, rodocrozit, ametist, polibasit,
Fracturile filoniene sunt găzduite atât în entitatea de tip Seini a plăcii andezitice, cât şi pirargirit; a fost identificat un cuib de 2kg aur nativ, situaţie întrecută recent doar la
în andezitele cua ifere (pannoniene); mineralizaţia este cunoscută pe un etaj de ~ mina Roata - Cavnic.
600 m. Nu sunt puse în evidenţă diferenţe sensibile de natură paragenetică. Filonul 8 Martie - este amplasat în partea vestică a structurii; are o lungime
Principalele aliniamente filoniene (exploatate) sunt următoarele: de 1100 m şi grosimi între 1,0 - 6,0 m pe o înălţime a etajului mineralizat de 425 m.
360 361
 Francisc MARIAS
Mineralele metalice sunt reprezentate de sulfuri comune; se remarcă în mod deosebit
structurile de dezamestec dintre sfalerit şi galenă (structuri stelare). În lucrările vechi
se menţionează apariţia Au nativ de culoare galben închis, sub formă de plăcuţe,
muşchi, solzi, în asociaţie cu cua . sfalerit şi minerale argiloase.
Continuarea sudică a acestui filon este cunoscută sub numele de Ioan
Evanghelist. Acesta are o lungime de 450 m, grosimi submetrice şi umpluturi polimetalice,
alături de aur nativ. Din galeria Evanghelist a fost exploatat filonul Franciska - bogat
aurifer. Filonul prezintă înspre sud mai multe ramificaţii: Lipet şi Leopold; acestea au o
lungime de 200 m şi respectiv 300 m, foarte bogate în Ag. Din filonul Lipet s-a exploatat
un minereu argentifer roşiatic (pirargirit, proustit, stefanit). Grosimea ramurilor era cuprinsă
între 0,4-1,7 m şi conţinuturi între 1 - 3 g/t Au şi 50-115 g/t Ag.
Filonul Suzana - are o lungime de 300 m, cu grosimi de 0,4 - 1,5 m; textura
minereului a fost cavernoasă, brecioasă, constituită din calcit, cuart, adular, pirită,
marcasită, rar sfalerit, galenă. În pă ile apicale a fost semnalat au nativ (şnururi,
plăcuţe, solzi), ce fac faima muzeelor din Ungaria şi Austria. Conţinuturile exploatate
variau între 1,2 - 7,2 g/t Au.
Providenţa Salvador - este cea mai vestică fractură mineralizată; are o lungime de
120 m şi grosimi de 0,5-1,5 m. Umplutura filoniană este formată din cua cenuşiu, pirită,
cu conţinuturi de 4,0 g/t Au spre suprafaţa actuală de eroziune şi 29 g/t Au în adâncime
(Sălăgeanu, 1953)51. Autorul nu consideră epuizat acest zăcământ.
* continuă cu faciesul (b).
* *
Din cele prezentate reiese că filoanele structurii Valea Roşie au cel mai
puternic caracter auroargentifer din tot districtul minier Baia Mare. Presupunem că
întregul câmp minier Săsar este grefat pe o structură vulcanică riodacitică badeniană
prăbuşită, de tip calderă (fig. 11.8.), în parte reactivată post-sarmaţian. Toate
structurile mineralizate amintite: Sofia - Ţigher; Adam - Cremenea; Valea Roşie şi
lojica - Bartoşa - Wihelm nu reprezintă în realitate decât „ecouri" ale momentelor
rupturale ale calderei badeniene „rejuvenate" magmatic pe tot parcursul
Pannonianului. Pledează pentru un asemenea punct de vedere caracterul acid al
plăcii andezitice din zona centrală a catenei andezitice, dispunerea structurilor
amintite care împreună închid un cerc (v. fig. 11.8.), caracteristicile metalogenetice
(aurifere + polimetalice) ale mineralizaţiilor epitermale din zona centrală a catenei
andezitice de la Baia Mare şi adâncimea mare a fundamentului cristalin.
În această idee, mineralizaţiile structurilor amintite reprezintă remobilizarea
acumulărilor metalifere badeniene prin intermediul ciclului al II-iea de magmatogeneză
- predominant dacitic - şi redepunerea metalelor prin intermediul hidrotermelor
specifice (post-magmatice) pannoniene; aceste aspecte vor fi discutate în secţiunea
următoare.
s1 Rapoarte de exploatare
362
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
11.1.4.1. - Discuţii asupra mecanismelor depunerii aurului în structurile aurifere
din zona vestică a districtului minier Baia Mare
O caracteristică generală a mineralizaţiilor din partea vestică a districtului
minier este dezvoltarea lor economică numai deasupra discordanţei dintre placa
andezitică şi fundamentul sedimentar prevulcanic. Sub discordanţa amintită
mineralizaţiile se reduc ca parametrii economici sau se efilează.
Este inversul situaţiei din zona situată la est de valea Firizei, unde
mineralizaţiile devin interesante economic (calitativ şi cantitativ) mai ales sub nivelul
discordanţei respective (Marias, 1996).
Două tipuri de filoane conţin aur în zona vestică a districtului minier:
(a) filoane cu cua - (calcit) - pirită - aur± arsenopirită;
(b) filoane cu sulfuri cu aur- cua - sulfosăruri - aur nativ - adular.
Cele două tipuri sunt contemporane, dar precipitarea aurului în cazul (a) s-a
făcut la un nivel hipsometric mai ridicat, în alte conditii fizico-chimice de evolutie a
fluidelor de mineralizare decât în cazul (b). Pentr cazul (a) nivelul opti de
mineralizare este cuprins între +400m şi un nivelul virtual situat cu cca 150 - 200 m
deasupra actualului nivel de eroziune.
Mineralizaţia tipului (b) se dezvoltă în continuitate (în adâncime), sub etajul
amintit al tipului (a), dar nu întotdeauna - pe acelaşi filon - mineralizaţia (a), se
Pe etajul de mineralizare al tipului (a), a avut loc interferenţa fluidelor
mineralizante saline evoluate post-fierbere - din adâncimea corespunzătoare tipului
(b) - cu fluide meteorice oxigenate induse în sistemele hidrotermale, descrise
anterior.
Ceea ce observăm azi la suprafaţa actualului nivel de eroziune (în
aflorimente), sau sub acest nivel (în lucrările miniere direcţionale), reprezintă doar
partea bazală a evenimentelor mineralizatorii de sub paleo-oglinda apei, respectiv
doar partea bazală a mineralizaţiei de tipul (a) care s-a conservat până azi din fractura
filoniană găzduită de paleoplacă (fig. 11.16.).
În acest context, importanţa relativă a unei structuri sau a unui filon cu
mineralizaţie polimetalică - (auriferă) faţă de o altă structură asemănătoare diferă
doar prin nivelul hipsometric la care au avut loc evenimentele de mineralizare. Cu cât
acestea s-au desfăşurat mai în interiorul paleosuprafeţei, cu atât au avut o şansă mai
mare să fie protejate de eroziune şi invers.
Rytuba şi Dikinson (în Oyarzun, 1984) au determinat că Au - în prezenţa
sulfosărurilor - se întâlneşte sub formă de AuH2S.
Weissberg, (1970) a calculat că la temperaturi de 150 - 220 ° C complecşii
sulfuroşi pot transporta 100 - 200 ppm Au în soluţii slab alcaline, acestui fapt
datorându-i-se formarea zăcămintelor epitermale.
363
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Transportul aurului sub formă de AuCb- sau AuHS2- prezintă particularităţi

Cele două tipuri de filoane menţionate la începutul acestei secvenţe reflectă
chimice distinctive (fig. 11.15.). cele două modele de depunere a Au în funcţie de fenomenul de fierbere
Astfel, în timp ce forma cloruroasă este instabilă în medii reducătoare (Cunnin9bam, 1985):
(Oyarzun, 1984), forma sulfuroasă este prezentă într-un mediu oxidant (Romberger, ®- În modelul de fierbere dezvoltat într-un nivel freatic (fig. 11.16.) aurul se
1986). Acest autor a arătat că odată ce soluţia trece din câmpul sulfuros (fig. 11.15.) poate depozita în apropierea acestuia prin fierberea fluidului hidrotermal.
solubilitatea complecşilor sulfuroşi de aur descreşte rapid, în timp ce tendinţa de Dacă o solutie hidrotermală ascendentă cantine aur sub forma AuHS2-
, '
stabilitate a complecşilor cloruraţi creşte. Aceştia, în contact cu agenţi reducători (în ajungând în zona nivelului freatic se iniţiază procesul de fierbere la acelaşi nivel şi
cazul zăcămintelor de la Baia Mare - pirita) sau Fe 2+ precipită Au nativ: atunci H2S trece în faza de vapori deasupra nivelului freatic.
AuCI; + Fe 2+ Au 0 + Fe 3+ + 2cI-. Aici acidul sulfhidric se oxidează rapid cu formare de acid sulfuric care va
De asemenea, creşterea pH-ului favorizează ruperea complecşilor cloruraţi: reacţiona cu roca înconjurătoare de deasupra nivelului de fierbere, dezvoltând alteraţii
AuCI; + 1/2H 2 Au 0 + 2cI- + W . argilitic avansate caolinit - alunitice. Conform schemei propuse în secţiunile 9.3.3.5. şi
După cum am arătat în secvenţele anterioare ale că ii, un rol de primă 9.3.3.6., pierderea H2S prin fierbere va destabiliza complecşii sulfuraţi de Au,
importanţă în procesul depunerii aurului a fost fierberea fluidelor hidrotermale. Acest producând precipitarea acestui metal (fig. 11.16.).
proces împreună cu schimbările de pH, reacţiile fluidului cu rocile, oxidarea soluţiilor ·V. <Băiţe,
(în cazul amestecului de fluide cu ape subterane oxigenate sau prin contactul cu ,
paleorelief
H,S
atmosfera) şi alte fenomene fizico-chimice a dus la precipitarea aurului. H,S

2so•c: 1,0mNaCI; o,01ms; pH5; Pcot1

Fig. 11.16. - Model de fierbere cu depunerea Au în vestul districtului Baia Mare (adaptare
după Cunningham, 1985)

Dacă solutia cantine Ba acesta va reactiona cu solutia, formându-se baritină

I I I I

- pirargirit - aur [de ex. filonul R1 (320) de la mina Roata - Cavnic].

Totodată, în zona de fierbere se vor produce fenomene de adularizare
10
-i puternică în caz că roca adiacentă este magmatică; în cazul nostru adularizări pe
(ppb) paleosom de andezite cua ifere din zona Nistru - Băiţa - Săsar. Din datele
disponibile asupra sistemelor geotermale bine explorate reiese că salinitatea reflectă
caracteristicile petrografice ale rocii gazdă şi poziţia acesteia în ansamblul catenei
andezitice. Astfel, salinitatea sistemelor hidrotermale găzduite în roci bazice sau
-50 -40 -30 andezitice va fi mai redusă decât a sistemelor localizate în roci acide dacitice, riolitice
log f02 sau în andezite cua ifere (Giggenbach, 1980).
Fluidele din care s-au format structurile polimetalice şi aurifere au avut în
Fig. 11.15. - Stabilitatea complecşilor sulfuroşi şi cloruraşi de aur în funcţie de solubilitatea Au vestul districtului minier salinităţi mai ridicate (~40% echiv. NaCI, fig. 9.12.), suferind în
şi fugacitatea oxigenului.[Simplificare după Romberger, (1986) în Oyarzun, (1992)]. consecinţă o fierbere mai slabă faţă de structurile din estul districtului minier (Herja,
364 365
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ) cu salinităţi oscilând în jurul valorii de 12% echiv. NaCI (fig.
9. 12.) şi rapoarte variabile lichid - vapori în zonele de creştere individuală a cuarţului.
Fluide cu salinitate ridicată se întâlnesc şi azi în câteva sisteme geotermale
terestre de tip Imperial Valley (California) în cadrul căruia sunt prezente înclusiv
evaporite (Rex, 1983).
Salinitatea ridicată în vestul districtului minier Baia Mare (Nistru, Săsar, Valea
Roşie) o punem pe seama exolvării fluidelor din numeroasele intruziuni subvulcanice
acide, în general de dimensiuni reduse, situate între 200 - 300 m sub nivelul
paleosuprafeţei.
„ f
pliocenă şi post-pliocenă le-a scos la suprafaţă (de exemplu Borzaş, sau structura de
brecie din F273 din zona Wilhelm vest (fig.11.17.) situată în cupola unei intruziuni
dacitice). Coloanele de brecii au fost invadate de fluide mineralizante (modelul A),
respectiv tipul (a) de filoane fără zonări laterale sau în plan vertical.
În aceste cazuri metalele preţioase sunt ridicate într-un mediu de izvoare
fierbinţi sau într-un labirint de fracturi auxiliare umplute cu calcit, baritină, aur, pirită ±
adular, constituind mineralizaţii de tipul (a).
Paleoînălţimea acestor fracturi a fost de 400-500 m, conservându-se azi în
placă doar juf!!ătatea inferioară a coloanei iniţiale (fig. 11.16.).
®- ln modelul de fierbere cu bioxid de carbon (fig. 11.18. aurul poate de
asemenea să se depună - după cum am demonstrat în cazul zăcământului Cavnic -
sub nivelul freatic, consecintă a circumstantelor variate care se întâlnesc în fierberea
locală a unei solutii carbonatate saline.

$ ; 1 m } t i p (b de
Bartoşa mineralizare
Tyuzoşa
Finzan
.....................................
ocpx(Sm)
Venera ......•1·····
-- ----
Aluniş CO, pH ane
Ţigher-Sofia 1fere nivel paleofreatic
Dealul Crucii
Heria discordanţa. placă andezitică •
Baia Sprie - fundament prevulcanic
Cavnic
Auc1 2•
aur în solu e
Fig. 11.18. - Model de fierbere cu C02 a unei saramuri metalice (adaptare după Cunningham,
1985).
Pg
Reamintim aici că această fierbere crează o fază apoasă uşor salină cu o
\ fază de vapori de CO2 imiscibilă. Deşi CO2 nu pare să se combine direct cu aurul
pentru a forma compuşi solubili într-o măsură semnificativă, poate fără îndoială
I

',_'
I

670m
Fig. 11.17. - Secţiune geologică printr-o structură de explozie magmatic-hidrotemală ratată,
1
situatÎ în cup Ia unei intruziuni dacitice din zona Wilhelm Vest (Konycska, 1986)52.
Explicaţii: 1. Pg - fliş paleogen; '2 I Bd (v-s) 1- formaţiuni vullcanogen-sedimentare badeniene; 3.
I 113 I riodacite badeniene; 4.1 upxSm I andezite piroxenice sarmaţiene de tip Seini; 5.
I u" 1- dacite de Ulmoasa, pannoniene; 6.1 -:- 1- intruziuni dacitice pannoniene; 7 & Z'®I
- coloană de breccia pipe; 8. _ - - - - F - falii; 9. ,•· - foraj.
Exolvirea violentă a dus la formarea unor brecii de explozie hidrotermal-
magmatică localizate în interiorul paleoplăcii (paleocatenei) şi pe care eroziunea
52 Raport -Arh. S.C. ,,Cuarţ" S.A. Baia Mare
366
influenţa indirect stabilitatea altor compuşi ai aurului. Aşa cum am amintit în sectiunile
anterioare, aurul se poate solubiliza şi sub formă de compuşi clorurati în condhi' ,Je
pH scăzut, de oxidare, de activitate înaltă a clorului şi joasă a sulfului: Când un' fluid
cu conţinut de CO2 se mişcă înspre po iunea superioară a sistemului hidrotermal
(unde P şiT sunt joase) începe fierberea, iar CO2 se încorporează în faza de vapori
(fig.11.18.).
În acest fel, solubilitatea scăzută a CO2 în faza lichidă induce creşterea pH-
ului, astfel încât determină destabilizarea complecşilor cloruraţi producându-se
precipitarea aurului. Astfel Au poate fi precipitat în adâncimea nivelului freatic în acele
po iuni ale sistemului hidrotermal unde a început fierberea. Aceasta este controlată în
principal de presiunea hidrostatică a sistemului, de lăţimea fracturilor pentru că
înălţimea nivelului freatic a jucat un rol important de „controlor" al adâncimii de
fierbere.
367
 Francisc MARIA$
'.aţă de alţi_a tori, consi e ăm că eroziunea din vestul districtului nu a fost cu
mult mai mare decat m zona estica (300 - 350m) datorită durităt,ii mai mari a rocI·Ior
d'in ceas t" zona.- p entru aceasta pledează suprafaţa mică a intruziunilor dezvelite de
eroziune. ş1 fre venţa_ m re a_ fracturi Io: auxiliare cu lungimi de 150 - 300m şi cu
u pluturi _de '!1in ralizaţ11 a_ rifere de tip (a), la actuala suprafaţă de eroziune. La
nivele mai ad nc1 _permeabilitatea conductelor de circulaţie a fluidelor (filoanelor) a
fost c?ntrolata atat structural c t şi strati _rafic, dar a fost redusă periodic prin
tectornsm, aspect ce a dus la brec1fierea stad11lor anterioare.
. Pe ?e altă parte, H2 S este mai solubil decât CO 2 , aşada o apăional
r care fierbe va
sufe!1 o schimbare de pH mai mare, iar pierderea de H2 S va fi propo mai mică
decat CO 2 .
Doar când fierberea este prelungită efectul pierderii H2 S devine dominant
asupra schimb_ării pH-ului în structurile aurifere. Observaţiile empirice din domeniile
geotermale ct1ve au co firmat o astfel de comportare (Brown, 1986).
lui T asupra solubilităţii Au (Shenberger şi Barnes, 1989) indică
_Ana_ilza efecturea
faptul a prin reduce temp r turii salinitatea poate să crească dar şi să scadă,
respect1 se va produce precIpItarea Au. Această stare este dată de interferenta
sara 1l?.r cu pâ a freatic mete?rică subterană şi aceasta a fost cauza princi pali a
prec1p1tan aurul , n str cturile aunfere e la Baia Mare - amestecul de ape.
Sa an lizam cateva aspecte. ln cazul zăcămintelor polimetalice + aurifere
rezenţa ulfurilor metalelor de bază şi cea a adularului coprecipitat cu Au-cuart -
t1p I d_e min ralizaţie (b - arată că fierberea, deşi slabă, a fost mai importantă' în
adanc1mea sistemelor hidrotermale de la llba, Nistru, Sofia şi nu un mecanism de
ameste? caracteristic tipului (a) de minerali aţie auriferă. În aceste structuri fierberea
nu a atins actuala suprafaţă de eroziune. ln partea apicală a zonei de fierbere din
aceste struct ri sunt prezente ecouri ale etajului de amestec (filoanele: 40 - Venera;
4 - Ramura_ Ven ra; 97 - Faţa Mare; 160 - Nepomuc; 143 - Domnişoara -
Campu_re}e). lntrucat fluidele de saramuri au devenit diluate prin influxul de apă
meteorica, concentr rea metalelor - în special a Au - s-a putut realiza şi prin teluro-
c plexarea aurului, spect bservat în grupul filonian Domnişoara - Câmpurele
(L1v1a Bordea, 1960) iar la Nistru a fost observată asocierea intimă a aurului cu
sulfosăru_rile de ismut din se ia pekoit - krupkait - gladit, (Floare Damian, 1999). În
caz I flu1d l r diluate, cu salinitat redusă (CI = 1000mg/I), pH-ul este de 6, 1 la
250 C, (ad1ca pH neutru-uşor alcalin). La concentraţii mai mici de cloruri şi la un pH
aproape - eutru, c mple şii carbonatici hidrolizaţi pot fi mai importanţi decât
complecş11 de cloruri, dar m aceste medii, totalul complecşilor dizolvati este doar de
ca 1?ppm_, pr a scăz_ut pentru a forma minereuri polimetalice. Astfel se explică de ce
m mine_raliz ţ11le_ aurifere sulfurii metalelor de bază au prezenţe
„de _ti ul _(a).
nesemnificative (1mpregnaţ11, mIcI cuiburi, etc.). ln multe cazuri salinitatea redusă a
fl idelor r:sponsabile pe_ntru depunerea Au a fost deranjată de prezenţa gazelor
dizolvate, in mod predominant a CO 2 . Henley, ( 1985) arată că o soluţie cu 4 % CO 2 se
368
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATNE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
comportă - din punct de vedere al efectelor - ca şi cum ar avea o salinitate de 2,8%
echiv. Na CI.
Utilizând aceleaşi ecuaţii de amortizare, precipitarea Au din astfel de soluţii
poate să ajungă la 100ppm; aurul având valoare economică ridicată a putut forma
acumulări economice în multe fracturi auxiliare în parageneze de tip carbonat - aur,
ca pe unele fracturi din grupul filonian Valea Roşie (Calazanţius).
Pentru metalele transportate sub formă de complecşi de bisulfură efectele
e ale H2S şi pH sunt opuse faţă de cele pentru metalele complexate de clorură.
relativ
Odată cu creşterea H2S creşte solubilitatea Au, în timp ce salinitatea
crescândă (datorită fierberii) reduce solubilitatea datorită scăderii pH-ului, prin
amortizorul de silicat sau amestecul cu fluide meteorice, ceea ce a favorizat
coprecipitarea aur - sulfuri.
Considerând fluidele acide ca fiind diluantul aurului din rocile riodacitice,
neutralizarea acestor fluide prin contactul îndelungat cu roca gazdă a putut determina
depunerea aurului. Astfel s-au petrecut lucrurile pe fisurile de sprijin ale filonului
Calazantius sau ale filonului Alexandru din mina Văratec; pe aceste filoane aurul se
dispune în zonele marginale ale fracturii şi în cele de salbandă silicifiate şi adularizate,
cf. fig. 11.16 „ Silicifierile sunt însoţite de asemenea de precipitarea Au, ceea ce face
ca aceste zone să aibă oarecare importanţă economică, mai ales dacă eroziunea le-a
scos la suprafaţă.
Zonele masiv adularizate apar la actualul nivel de eroziune numai sub forma
unor areale insulare suprapuse în general ariilor mineralizate şi în zonele elevate
geomorfologic.
Evident că distributia acestor zone alterate (adularizate) a fost mult mai
extinsă în apropierea suprafeţei paleoplăcii andezitice şi a fost controlată de
topografia acesteia, de prezenţa faliilor şi a labirintului de fracturi mineralizate.
11.1.5. - Structura metalogenetică Dealul Crucii
Acest zăcământ este cunoscut şi exploatat din antichitate; este situat între
valea Sfântu Ioan la vest şi valea Vicleanu Mare (fig. 11.19.) din raza oraşului Baia
Mare. Filonul Principal este cunoscut pe o lungime de 1OOO m şi prezintă mari variaţii
ale grosimii de la 1 până la 18 m în zonele dilatante. Aceste zone apărute la actuala
suprafaţă de eroziune au fost exploatate pe un etaj de 500m (de la +400m până la -
100m) în adâncime. Asociaţiile paragenetice ale minereului cuprind: pirită, pirotină,
sfalerit, calcopirită, galenă, marcasită, tetraedrit, jamesonit, arsenopirită.
Woditska, (1896) citează pirargirit, bournonit, stibină, fGlopit, argentit,
electrum. În procesul metalogenetic se recunoaşte stadiul [M3] c, când se formează
structuri tip bonanza cu metale de bază; după acest stadiu principal - din punct de
vedere al asociaţiilor paragenetice - se recunoaşte un stadiu de tip [M4] c, respectiv al
fierberii retrograde prin amestec de fluide şi depunerea unor cantităţi mari de
sulfosăruri de Ag, electrum în gangă cua - carbonatică.
369
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

\V. ,hor-
NV SE
v. Sf Ioan v.)ln,,ufn

{vr· 400

qp
!151--
300
,. I'
I I;
('·--'I o/I \\
-, I i
I I /
-3upx \ / /
. _,./ aflpx appx
"
=--
-200
_/ a .300
·--"
,..-·,.
\.... -400
\ /J
upxiho
,.__I .500

-700

ţ
8
-00
I
-900 -:-
o Fig. 11.20. - Secţiune geologică prin structura metalogenetică Dealul Crucii (Adriana
Prelucan, 1992) cu simplificări.
Fig. 11.19. - Schiţa geologică a perimetrului minier Dealul Crucii (Edelstein et colab., 1992) Explicaţii: 1 I a.qpxho I
andezite cuarţifere cu piroxeni i amfiboli de tip Piscuiatu; 2 a.px±ho I I
cu modificări. andezite piroxenict (ponţie1e) de tip Jereapăn; 3. Pg, - formaţiuni sedimentare ale pânzei de
I
Explicaţii: 1 hyupx±h0 1- 1-
dacite annoniene de tip Ulmoasa; 2.1 a.qpxho andezite cuart""'"_ife_re_ Botiza (eocene); 4. Ng - formaţiuni sedimentare osttectonice neogene; 5 a.f3px andezite I 1-
pannoniene de tip Piscuiatu; 3. a.px±ho - andere piroxrce (ponţiene) de tip Jereapăn; 4.1 -:- I bazaltoide piroxenice de tip Seini (sarmaţiene); 6. v-s Pn - formaţiuni vulcanogen-sedimentare
- intruziuni subvulcanice din placa andezitică; 5. apx - andezite piroxenice pliocene; 6.1 v-s (Pn) I niene; I
7.1 opxho dacite pannoniene; a I -:-
/_faciesuri intruzive subvulcanice; 9.
I=
- vulcanogen sedimentar pannonian; 7.1 Sm
formaţiuni sedi,entannonie e,_ 9
zăcământ; 11. 50
I
_
a I
1-
-1-
formaţiuni sedimentare sarmaţiene; a. Pn
uater ar'. ..1O.
- galent d1recţ1onale pe mtneral1zaţ111; 12. • - foraje suprafaţa; 1
I
r •-
- luc_rări minier: trans ersale
_pe
foraje
I- - filon; 1o. 1-
galeria transversală Dealul Florilor; 11.
F
H-
' Werner; 1? ======
putui
- galerii transversale în proiecţie; 13. -1l1 - foraje de suprafaţă în proiecţie; 14. _ - - - - - falie.
I I

'O-
subteran; 14.Ciiiiil - puţ de extracţie; 15. lucrări miniere surpate; 16. - - - - - - falii.
Caracterul argento - aurifer de la nivelele elevate ale sistemului hidrotermal
se schimbă în adâncime, minereul dobândind caracter polimetalic. În zona sud-estică
a filonului Principal sunt cunoscute din vechime două ramuri filoniene (filoanele 1 şi 2
Culcuş) deschise prin vechi galerii de coastă situate în versantul drept al văii Vicleanu
Mare.
Din documentaţiile mai vechi (Vâlceanu et colab., 1971 53 ; Nedelcu et al.,
1970) reiese caracterul cua os al mineralizaţiilor(~ 1,0 m grosime) fără conţinuturi
interesante de aur.
sJ Vâlceanu, P., Roşu, E., Bălaşa, E. (1971)- Raport geologic asupra lucrărilor de prospecţiuni şi
explorări executate în perioada 1967 -1970, Baia Mare, Prospecţiuni Firiza. Arh. 1.P.G.G. -
Bucureşti
370
11.1.6. - Structura metalogenetică Herja
Este situată la 8 km de municipiul Baia Mare şi la sud de Vf. lgniş cuprinzând
un relief dominat de dealurile Herja (c+613m), Chiuz (c+691m) şi Poca (c+750m).
Zăcământul este localizat într-un compartiment tectonic elevat. Magmatitele
neogene sunt reprezentate prin produse vulcanice extracrateriale şi corpuri intrusive
subvulcanice. Principalele entităţi ale plăcii andezitice sunt reprezentate de andezitul
cua ifer de tip Piscuiatu (Pannonian) şi andezitele piroxenice (Ponţian) de tip
Jereapăn, considerate ulterior de lştvan et al., (1986) şi Edelstein et al., (1992) pe
baza determinărilor cu K-Ar, ca fiind pannoniene. Intruziunile subvulcanice sunt sub
formă de dyke-uri şi stock-uri, primele străbat placa andezitică apărând la nivelul
actual de eroziune sub forma unor apofize de mici dimensiuni constituite din: andezite
371
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ1
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE O N LUME

cuartifere, microdiorite porfirice, microtonalite porfirice, cuarţmonzodiorite porfirice. Filoanele 20 - Zincos şi 60 - Clementina au avut în partea superioară
conţinuturi mari în Au şi Ag. Aceleaşi două filoane se caracterizează prin cantităţi mari
Ace tea au fost puse în loc polistadial, formând în final un stock complex.
Mineralizatiile sunt alcătuite din filoane dispuse în axul de dezvoltare a de sfalerit (90% din umplutură).
intruziunilor, ocupând o suprafaţă de aproximativ 1km2 , în care se găsesc peste 260 Filoanele nordice sunt localizate în roci sedimentare, iar în adâncime pătrund
de fisuri mineralizate (fig. 11.21.). în apexul unor intruziuni microdioritice (fig. 11.19.). Principalele filoane ale grupului
150m
nordic sunt: 30, 50, 70, 90, 11 O, 130, 150, 170 şi ramurile acestora.
Textura minereului este masivă, rubanată, brecioasă în geode.
Compoziţia mineralogică a umpluturii filoniene este complexă. Damian,
(1996), în teza sa de doctorat citează un număr de 52 minerale din care foarte multe
sulfosăruri, descrise pentru prima dată în zăcământul Herja; autorul pune pentru
prima dată în evidenţă prezenţa lollingitului şi a „calcopirotinei" (= isocubanit); apoi
descrie bournonit, boulangerit, zinkenit, jordanit, fulopit, diaforit, freieslebenit, andorit,
pirargirit. Fizelytul a fost descris pentru prima dată tot la Herja de către Krenner şi
Loczka (1925) pe filonul Macavei. Aurul nativ are o fineţe scăzută: 500 - 600 şi se
asociază cu sfalerit şi galenă. Jordanitul reprezintă şi prima ocurenţă în districtul
minier Baia Mare, iar plagionitul, heteromorfitul şi veenitul sunt minerale descrise
pentru prima dată în România, pentru care în lucrare, autorul citat prezintă date
cantitative de reflectivitate şi analize chimice la microsonda electronică efectuate la
Institutul de Mineralogie din Wurzburg.
Se remarcă prezenţa Sb în arsenopirită, ceea ce corespunde unui procent de
5 - 10% gutmundit. llvaitul a fost identificat de asemenea pentru prima dată la Herja.
Temperatura de depunere a mineralizaţiei - conform Damian, ( 1996) - este
cuprinsă între 240 ° - 282 ° C , ceea ce se corelează în parte cu temperaturile obţinute
de Pomârleanu şi Petreuş, (1967).
La orizonturile superioare temperatura fluidelor a scăzut treptat la 215 ° -
°
Fig. 11.21. - Schita geologică orizontală (c+380m) mina Herja (din Damian, 1996). 220 C . Transpunând valorile de temperatură pe curbele de salinitate (fig. 9.12.)
Explicaţii: 1. I I I
Pn j _ roci sedimentare pannoniene; 2 < < < andezite piroxenice de tip reiese că fluidele au avut o salinitate foarte ridicată de cca 40% echiv. NaCI şi au
1-
de placă; 3.1 X X X microdi rite porfi ice; 4 _A A I suferit un proces de fierbere în sistem închis - semiînchis. Exolvirea fluidelor s-a făcut
JeTapăn în
racies
v v v _ andezite cuartifere; 6.1 + + + I --1·. :
- ezite
piroxen_ice; 5.
.L·.,_,:cJ- mai ales pe reţelele de fisuri (filoane); media grosimii filoanelor sub nivelul actual de
= -
m1crotonahtj porfincl 7 corneene, 8.
- I
filon; 9. I'.c : : : $ limită geologică; 10. galerie transversală. eroziune este de cca 0,2 m. Sunt prezente şi structurile de brecie (fig. 11.22.) dar
acestea - faţă de alte structuri mineralizate situate la est de Herja - n-au funcţionat ca
Filoanele au directii ENE - VSV, subordonat NNE - S S V şi N - S şi au sisteme de „ventilaţie" hidrotermală propriu-zisă, adică n-au ajuns nici până la actualul
aspectul unei reţele (fig. 11.21.). Filonul principal, Şălan_ (10) este sit at în zona nivel de eroziune, fiind deci nişte explozii ratate.
centrală a zăcământului, în apropierea contactului nordic al stock-ulu1 de cuarţ- Fierberea s-a desfăşurat din acest motiv fără schimbări bruşte de fază,
microdiorite porfirice. Filonul Şălan are în partea api ală şi la extremităţi foart multe dovadă şi omogenitatea calitativă a mineralizaţiei, dată de prezenţa masivă a
ramuri filoniene bogat mineralizate cu Ag, Pb şi Zn. ln raport cu acest filon axial s_-au sfaleritului, sistemul evoluând ca fierbere retrogradă în sistem închis. în faza
separat două grupuri de filoane: nordic şi sudic. Grupul sudic de filoane este localizat retrogradă de evoluţie a fierberii - fără amestecul de fluide tip [M4] c - au precipitat
în corpul principal intruziv, iar extremităţile acestora pătrund şi în roci sedimentare.60 - majoritatea sulfosărurilor numai prin simpla scădere a temperaturii saramurilor
Principalele filoane din acest grup sunt: 20 - Zincos; 40 - lgnaţiu; reziduale. Procesul de mineralizare s-a declanşat la cca 350 ° C , moment în care s-a
de
Clementina; 80 - Boromei; 100 - Măchtige la care se adaugă un număr mare depus ilvait, epidot, pirită, calcopirită, sfalerit. La temperaturi de cca 300 ° C s-au
ramuri filoniene. depus masiv sulfurile: pirită, pirotină, sfalerit, galenă. Activitatea H2S so1utie a fost mare
deoarece în această fază (echivalent (M3] c) a fost posibilă intrarea FeS în reţeaua
372 373
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

sfaleritului. Fenomenul de fierbere a fost însoţit de alteraţia potasică de mică oxigenate, formate pe seama exoluţiei CO2 şi nu pe seama unor fluide meteorice
anvergură. induse în sistem, ca dovadă fiind scăderea H2S în favoarea s o - ; fenomenul s-a
petrecut la 170 ° - 200C 0 •
SSE
700 NNV Valorile 8 34 S cuprinse între 3,08o/oo şi 11, 13o/oo(Damian, 1996) se încadrează
600
pentru o sursă magmatică de sulf, dar şi pentru un sulf reciclat din fundamentul
sedimentar paleogen.
500 •StOe"!J Zăcământul Herja, sub aspect structural, se dispune numai în interiorul retelei
•:l.39.e! 11 . A -as===,\--...,,.--,i;;J= r:J? f ;ţ ;H w'-;!.-1, de canale. de alimentare cu magmă a aparatului vulcanic şi în zonele adiac nte
acestora. lntreaga suprastructură (conul vulcanului, craterul) au fost distruse de
400-·--(.Dl.. ==========•
eroziune. Relaxarea tectonică post-fază eruptivă şi ante-fază metalogenetică s-a
300 • I.O [ I) produs predominant pe direcţii apropiate de E - V (fig. 11.21.) şi mai putin NNE -
ssv.
200 M
<50--VI)
•182 ==--=-
=-=-i-=- =---.:'..:....
tlJJ i f i . .În concl�zie, pentru acest zăcământ se reţine o evoluţie retrogradă a fluidelor
mmeraflzante mixte (magmatice + fluide devolatilizate din fundamentul sedimentar
paleogen). Pe măsura involuţiei temperaturii au precipitat sfaleritul (predominant) şi
galena (subordonat), după care înspre finalul procesului, suita de sulfosăruri care au
+
+.
-., făcut faima zăcământului. Un asemenea tip de evoluţie hidrotermală se singularizează
numai aici, în tot districtul minier Baia Mare .
+
-100
+
-200 + 11.1.7. -Structura metalogenetică Baia Sprie
+
-300 - Imaginea interpretativă privind cadrul geologic în care s-au desfăşurat
procesele metalogenetice care au dus la formarea acumulărilor metalifere de la Baia
Sprie fo t c !11pletată î mp pe aza studiilor geologice şi geofizice, mai ales după
-100 1 80 1_mphaţ11le concret1z nd - e in creşterea perspectivelor structurii înspre est. O
pnma imagine concludenta privind cadrul structural în care s-a format zăcământul
.500
este dată de lucrările lui Manilici et al., 1965; Rădulescu, Vâlceanu, Schill, Edelstein et
al., (1962 - 1969)55, Popescu şi Ştefănoiu, (1972), Borcoş et al., (1973c); Constantina
Stanciu, (1973); Nedelcu etal., (1992); lştvan etal., (1995b), etc.
-600

Fig. 11.22. - Secţiune geologică prin zăcământul Herja (lştvan, 1986 54. . . Faţă de imaginea structurală conturată înainte de 1980, valabilă pentru Dealul
Minei (Borcoş et al., 1973c), cercetările efectuate după această dată au conturat o cu
I 1-
Explicaţii: 1. µ6:rpxho microdiorite piroxenice porfirice, în facies intruziv; 2. � q l - andezit totul altă viziune geologo-structurală a zăcământului de la Baia Sprie, demonstrându-
cuarţifer în facies intruziv; 3 I Pn 1-
marne, resii şi tufuri l)annoniene; 4. Pg, I pânza de se continuarea aliniamentului mineralizat cunoscut, mult înspre est - aliniament care
Botiza (eocen); 5 . 1
"' "'
- filoane; 6. "' "' "' - brecii; 7 [ _
=====J
galerii în planul secţiunii; 8. prin intermediul unei zone decalate hipsometric, prăbuşite, se continuă cu
./1
§ = = l _galerii în proiecţie; 9. - foraje în proiecţie. mineralizaţi structurii Şuior iar de aici, în nordul structurii Bolduţ (fig. 11.23.).
Aliniamentul Dealul Minei - Cremenea (Şuior) - Boldut nord reprezintă cel
Post-sulfuri (+adular) sistemul evoluează la temperaturi mai scăzute 220 ° - mai !u g sistem filonian mineralizat conturat în România, având cca 12 km lungime şi
°
270 C , când cristalizează majoritatea sulfurilor de Pb şi Cu. Sulfosărurile de Ag şi
aurul nativ au precipitat între 200 ° C şi 220 ° C . Prezenţa carbonaţilor şi sulfaţilor în ros1m1 de 1:O - 30 m, local mai mare (la Cremenea Şuior). Din această lungime
cadrul texturilor rubanate (numai pe unele filoane) arată prezenţa unor fluide mai 1mpres1onanta fractura a fost cercetată pe cca 6 km la Baia Sprie (între Dealul Minei

54 lştvan, D. (1986) - Raport- Arh. S.C."Cuarţ" S.A. Baia Mare

55
Rapoarte -Arh. S.C. ,,Cuarţ" S.A. Baia Mare
374 375
 Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
r
cervantit, stibioconit, kermesit, calcit, dolomit, rodocrozit, siderit, ankerit, ceruzit,
în vest şi Puţul 6 în est) şi cca 1 km su b cariera Creme. ea_ (la min Ş_ui_or) tot pe azurit, b aritină, anglezit, gips, calcantit, melanterit, szmikit (! - Schr6ckinger, 1877),
direcţie V - E. Acest tronson constituie „centrul de greutate al mtregulu1 aliniament. realgar, auripigment, tetraedrit, miargirit cu plum b (= ,,kenngotit"), proustit, pirargirit,
xanthocon = rittingerit, pirostilpnit, samsonit (!), stefanit, poli b azit, b erthierit, b ournonit,
.,.,.IJ l'Vfn.1,.I
freiesle b enit, fizelyit (Krenner, 1915), andorit (Krenner, 1892), diaphorit (!), zinckenit,
/
C_
w
'f-lM
.l W ,• semseyit (Krenner, 1881 ), jamesonit, monsmedit (! - Tokody, 1942), dietrichit (! -
' ,1•
,t Manilici, 1965), fels6 b anyit (! - Schr6ckinger, 1878), kle b els b ergit (! - Haidinger,
\) '\ :!
1825), kolbeckit (! - Zsivny, 1929, descris de Serault ca eggonit în 1879 (cf. Mureşan
I
CHIU?l!AIA
/·,_r1,11ufll.rr,
şi Benea, 1990)), diadochit (!), scheelit, wolframit, laumontit.
·I1.\h.lhlr.l 1Jc,umu1
'11.JJt,t.rJtSw,
BAIA
BOLDUŢ / ROATA
:-.._ I "t _.,
I ..----V..,-.,.,,.

;.

''" ?..
.i
.,.c
N 1000m \

Fig. 11.23. _ Siste mul d e tip vas e comunicant al linia e ntelor filoniene (V - E) d e ti I „
filonului Principal (Baia Sprie)- Cre me ne a (Şu1or) ş1 al siste me lor d e me gafante „d e spnJin
(F4) d e la Racoş ve st - Bol d uţ - Roata
Continuarea cercetării pe direcţie a acestui mare aliniament mineralizat cu
certe perspective economice a fost oprită după 19 9.. . _ .• . În adâncime sistemul hidrotermal se simplifică, în sensul evoluţiei fluidelor - post-
De-a lungul timpului exploatare merahza IeI. s-a facut n maI m tructunle
de „ventilaţie" hidrotermală ale mega-ahniamentulu1, şI anume la 1_nceput m Dealul
Minei (Baia Sprie) şi în trecutul apropiat_ !n Dealu_! Cremenea (Şu1or). Zon Dealul
Minei este reprezentată de un corp andez1tIc puternic fi u at (stockwerk), sursa pe tru
fluidele de mineralizare din partea vestică a megafante1, iar Dealul Crem ne (Şuio!)
reprezintă o structură de tip „b reccia dy e"cu c ra?teristici de tip „b r cc1a pipe" - m
zona de suprafaţă - formată în urma unei explo:n.h1d!ot rmal-magm_at1 e. .
Structura Dealul Minei a fost exploatata mea dm Evul mediu t1mpunu pe tru
Au şi Ag (fig. 11.24.). De multă vreme_ cele b _ru datorit car cterul i ău de adevarat
•muzeu" mineralogic, în zăcământul Baia Spne au fost 1dent1ficate m timp p ste 70 d
minerale - unele descrise pentru prima dată în lume; aceasta, a devenit ?ea mai
importantă şi mai de perspectivă structură metalogenă din districtul minier Baia Mare,
alături de zăcămintele de la Cavnic. . Zona pră b uşită are aspect de gra b en (şanţ tectonic) asimetric, cu partea
Dintre mineralele prezente la Baia Sprie amintim: au .. rgmt, a sen, su ,
sti b ină, argentit, b ornit, sfalerit, voltzi , met cina_ b arit_,. alcopmta,. urtz1t, gal ·
cina b ru, pirotină, covellină, mackinaw1t, antimonit, pmta, marca Ita, _arsenop1 1t ,
meneghinit (!), clorargirit, fluorit, limonit, hematit, cua . wad, p1roluz1t, valentm1t,
376
Fig. 11.24. - Siste mul de fisuri con e xe d in zona d e stockwe rk din De alul Mine i.
Toate aceste minerale au apărut în fisuraţiile sistemului de „ventilaţie"
hidrotermală a filonului Principal dintre Puţul Pani şi Puţul Terezia(fig. 11.24.) sau la
orizonturile superioare de cercetare a filonului Principal (executate din Puţul Terezia).
„b reccia dyke" - pe o singură fractură: aceea a filonului zis Principal (fig. 11.25.). Din
figura 11.24 reiese caracterul de falie senestră al filonului Principal, cu alunecarea
spre stânga (vest) a compartimentului nordic al fracturii. Înainte de a interveni falierea
propriu-zisă s-au produs puternice tensiuni pe traseul viitorului aliniament ruptura!
caracterizate printr-o su b împingere a flancului sudic înspre N, su b împingere cauzată
de intruderea unui şirag de intruziuni magmatice. Acest fapt a dus la cutarea puternică
a seriei comprehensive sedimentare sarmaţian - pannoniene, aspect surprins în
cartările efectuate de autor în galeria transversală 133, executată în flancul nordic al
falierii, la nivelul orizontului XII - Puţ 5 (zona A din fig. 11.25.) .
Post-intruziune - din punct de vedere structural - a intervenit „relaxarea"
tectonică, aspect ce a dus la pră b uşirea flancului sudic cu o anvergură a decroşării (în
plan vertical) de cca 500 m (fig. 11.25.).
nordică mai afundată decât cea sudică pe al cărei plan de faliere, de mai mică
anvergură, se va dispune mineralizaţia numită Filonul Sudic.
Aliniamentul tectonic care a controlat procesele metalogenetice are aşadar o
continuitate remarca b ilă pe direcţie, fiind aproape rectiliniu (fig. 11.23.).
377
Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

La est de Puţul 6 această continuitate este întreruptă de falii perpendiculare

mai noi şi apropiate de direcţii N-S. Procesele metalogenetice principale sunt riguros
localizate la contactul eruptiv - sedimentar, sau în apropierea acestuia.
Suprapresiunile cauzate de fluidele exolvite din intruziunile subvulcanice de tip
Jereapăn din adâncime au fost mai mari decât presiunea litostatică din interiorul faliei
(Pt > P1), determinând condiţii pentru explozii hidrotermale de anvergură în interiorul
acesteia. Aceste aspecte reies atât din caracteristicile de dimensiune a elementelor
iniţiale mega, formate din falierea iniţială - cât şi din dispunerea noilor zone brecioase
de explozie hidrotermală din interiorul faliei iniţiale.
Breciile dyke (de explozie hidrotermală) mineralizate sunt dispuse discontinuu
în planul fracturii filonului Principal şi sunt separate între ele de tronsoane mai lungi
(de 100 - 200 m) în care textura faliei conservă caracteristicile iniţiale - de brecii de
,,înfundare", fără mineralizaţie.
Altfel spus, pe fondul iniţial megabrecios al fracturii filonului Principal, în etapa
iniţială a derulării proceselor metalogene, au loc fenomene de rebrecifiere prin explozii
hidrotermale violente, a căror rezultantă este apariţia „breciilor dyke" mai noi
mineralizate şi fenomene de dilatanţă a „conductei" tectonice iniţiale.
Aceste evenimente au avut loc discontinuu pe întreaga lungime de cca 13 km
a faliei (din Dealul Minei până la nord de Bolduţ). Anvergura mare a unor astfel de
evenimente - din cadrul etapei metalogenetice - a făcut ca ele să ajungă până la
nivelul paleosuprafeţei în structura de tip stock din Dealul Minei şi în Dealul
Cremenea, sub forma unei diatreme de explozie de 50 - 70 m; structura este de tip
„breccia dyke" în adâncime şi cu alură de „breccia pipe" la actuala suprafaţă de
eroziune. Aceste explozii hidrotermale au contribuit la „aerisirea" sistemelor
hidrotermale Baia Sprie şi Şuior, pe de o parte - cu consecinţe metalogenetice
evidente, iar pe de altă parte, la prăbuşirea în plan vertical a unor tronsoane ale
aliniamentului iniţial, care înainte de aceste evenimente se găseau aproximativ la
acelaşi nivel hipsometric (de exemplu zona prăbuşită dintre Lacul Bodi şi Dealul
Cremenea vest).
În derularea proceselor metalogenetice post-dyke se individualizează mai
multe momente (stadii) de mineralizare.
Primul stadiu [M1] ss echivalent cu [M2] c, este dat de mineralizaţia pirito-
cupriferă. Stadiul echivalent cu [M1]c (stadiul oxidic) lipseşte la Baia Sprie Est, dovadă
că sistemul hidrotermal a fost în cea mai mare parte închis, predominând fluidele
magmatice bogate în H2Sfluid-
Acest stadiu s-a desfăşurat în adâncimea „conductei" şi este dominat de
parageneza: pirită - calcopirită, alături de care mai apare scheelit, wolframit şi
subordonat magnetit - oligist. Prezenţa ultimelor două minerale oxidice în parageneza
[[M1] ss arată slaba participare a fluidelor de tip „connate water", induse convectiv în
fractură din seria comprehensivă sarmaţian - pannoniană, ,,coaptă" ca urmare a unor
slabe procese termometamorfice. Fierberea fluidelor mineralizante saline în sistem
378 379
 Francisc MARIAS
semi-închis a fost de mică anvergură datorită salinităţii iniţiale ridicate, şi prin urmare
asociaţiile paragenetice caracteristice acestui stadiu sunt simple, dominate de pirită -
calcopirită - wolframit - scheelit.
• Fig. 11.26. - Monsmedit" (Gotz et al.,1968).
Explicaţii: ln dreapta . - granule negre de monsmedit în melanterit; în stânga - granule cubice de
monsmedit (mărire Sx)
Mineralizaţia pirito - cupriferă bordează elementele mecanice de „breccia
dyke" sau spaţiile libere dintre elementele mega- ale tronsoanelor cu brecii de
înfundar . Textura momentului este masivă, brecioasă şi în geode.
Intre stadiul [M1] ss şi cel subsecvent, analiza structurală arată o pauză
metalogenetică (Marias, 1994 ).
Stadiul [M2]ss echivalent stadiului [M3]c are caracter preponderent polimetalic,
dominat de sfalerit (predominant), galenă, pirită şi calcopirită de generatia a li-a.
Structural, evenimentul [M2] ss se dispune însoţit de noi evenimente 'tectonice
rupturale, în care includem formarea filonului Sudic + filoanele diagonale, cu dispuneri
senestre. în spaţiul şanţului tectonic amintit (fig. 11.24.).
ln spaţiul filonului Principal evenimentele momentului [M2] ss se regăsesc ca
dilatări şi laminări tectonice extensionale ale fracturii. Aceste evenimente tectonice au
uşurat ascensionarea fluidelor exolvite (din noi secvenţe de intruziuni), iar pe de altă
parte au.dus la apariţia de noi virgaţii, invadate de fluidele stadiului [M2]ss.
ln zonele în care post-[M1] ss apare [M2] ss, acesta se dispune fie prin
brecifierea primului stadiu - reflectat prin prezenţa elementelor mecanice de pirită -
calcopirită, cimentate cu parageneza [M2]es: sfalerit - galenă - (pirită - calcopirită), fie
în zona axială a stadiului [M1]es.
În aceste cazuri în galeriile de subetaj + camere se observă că stadiul pirito-
cuprifer mai vechi, se găseşte înspre zonele de culcuş şi coperiş la contactul cu rocile
• Aparent este voltait cu puţin taliu, cf. Gh. Udubaşa (2004)- comunicare personală
380
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE OIN LUME
gazdă iar în zona axială dilatantă (prin R.S.B. sau R.S.M.*) se dispune mineralizaţia
polimetalică a stadiului [M2] ss. Raporturile dintre [M1] ss şi [M2] ss se individualizează
numai în cadrul filonlui Principal şi sunt întotdeauna tectonice, ceea ce ne face să
credem în pauza metalogenetică amintită mai sus. Mineralizaţia stadiului [M2] ss se
dispune pe un etaj ce trece de 1OOO m, până la actuala suprafaţă de eroziune.
Pe celelalte filoane: Sudic + Diagonale domină secvenţa stadiului [M2] ss cu
benzi sau cuiburi de sfalerit - galenă, subordonat pirită - calcopirită şi gangă de cuart.
Din paragenezele celor două stadii reiese o evolutie diferită a chimismul i
fluidelor. Fenomenul de fierbere este evidenţiat pe baza incl ziunilor fluide din cristale
de cuart şi sfalerit.
'în acest sens, cf. Borcoş et al., (1973-74), temperatura fluidelor de
mineralizare a evoluat de la >300 ° C la ~ 215 ° C , pe intervalul metalogenetic
[M1-M3]ss. Ultimul stadiu [M3] ss este echivalent cu fierberea retrogradă marcată de
întreaga gamă de sulfosăruri: argentifere, plumboargentifere şi cuprifere, în gangă de
cua - carbonaţi, amintită mai sus. Acest stadiu este echivalent stadiului [M4] c.
Salinitatea fluidelor mineralizante în [M2] ss a fost de cca 20 - 25% echiv.
NaCI (fig. 9.12.), atingându-se curbele de fierbere. În timpul stadiului [M2] ss se
realizează şi legătura cu paleosuprafaţa, ceea ce a favorizat inducerea fluidelor
meteorice în sistem şi interferenţa magmatic (salin) - meteoric (oxigenat) deasupra
orizontului IV de la puţul Terezia (elevaţie +376m), până la suprafaţa actuală de
eroziune (c+729m din Dealul Minei). Amestecul de fluide din zona de interfată s-a
petrecut şi în sistemele de ramuri filoniene ale filonului Principal din zona de suprafată
a zăcământului (fig. 11.24.). Cercetarea acestor ramuri şi exploatarea lor s-a făc t
încă din feudalismul timpuriu, confundându-se cu istoria mineritului la Baia Sprie.
Aceste fracturi apa inând tectonic şistozităţii de fracturare a filonului Principal sunt
ulterioare acestuia, se dezvoltă numai în placa andezitică şi sunt foarte importante
sub aspectul asociaţiilor paragenetice de minerale: sulfosăruri, Au, Ag, minerale
oxidice, sulfuri, unele specii fiind descrise aici pentru prima dată în lume.
Valorile izotopice ale sulfului 8 34S (tabelul nr. 37) determinate prin analize
efectuate pe parageneza dominantă a stadiului principal de fierbere [M2] 65 arată o
origine magmatică a sulfului cu valori cuprinse între 1,29%0 şi 6,45%0 pentru sfalerit şi
valori predominant negative, între: -0,84%0 şi -6,45%0 pentru galenă. Valorile pozitive
pentru galenă variază între 4,83%0 şi 21,35%0
Valorile 834S negative ale galenei faţă de cele pozitive ale sfaleritului le
punem pe seama comportării diferite la fierbere a celor două minerale, conform
Drummond (1981).
Pentru Pb reactia de solubilizare dominantă în solutii de clorură este dată de
reacţia: '
• R.S.B. (abrev.) = redeschidere secvenţială bilaterală, R.S.M. (abrev.) = redeschidere secventială
monolaterală, ambele sunt fenomene de dilatanţă, de îngroşare a filonului (vezi capitolul 6.)'
381
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

PbS + 2W + 2cI- PbCl 2 + H2S diluării saramurii şi al încălzirii şi salinizării fluidelor induse. În acest fel, o parte din Pb
dizolvat plus celelalte elemente însoţitoare: Au, Ag, As, Sb, F, Cu, etc., au precipitat
După Barnes, (1979) fluidele cu salinitate redusă ( ci- = 1OOOmg/kg) au pH- conform noilor condiţii fizico-chimice ale fluidelor (de T, pH, f01 , f5 ), ca sulfosăruri,
ul ~ 6, 1 la 250 ° C adică spre alcalin. metale native, sau sulfuri+ (carbonaţi, cua1).
Tabelul nr. 37 Din cele prezentate mai sus rezultă că precipitarea sulfurilor din fluidele
Compoziţia izotopică a sulfului din sfaleritul şi galena filonului Principal, Baia Sprie, (Damian
mineralizante pe pereţii fracturilor (filoniene) de la Baia Sprie s-a realizat în condiţii de
et al., 1995) scădere a gradientului de temperatură şi a concentraţiei de CI·, precum şi de creştere
a f02 şi pH-ului. De exemplu, la temperaturi de 300 ° C , tot zincul din fluidul
Orizont Proba o34SrcOT\ r%ol mineralizant este sub formă de ZnCI;, cf. Helgeson, (1969), iar solubilitatea
SFALERIT GALENA
X B8 -3,73 -3,59 sfaleritului este dată de reacţia:
X B19 +1,29 -4,67
X B20 +4,82 -6,28 ZnCI 4 +SO;- ' ? cI- + ZnS '-v-'
+ 20 2 logk = -54,39.
XI B26 +3,17 -2,28 sfalent

XI B28 -0,62 +7,69 Prin diferenţa de solubilitate dintre calcopirită şi sfalerit - mai mica a
XI B115 +8,27 -0,84 calcopiritei - se explică de ce calcopirita precipită în jurul „izvorului" - sau în primele
XI B116 -1,56 -3,66
XII B107 +18,84 +4,83
stadii de mineralizare [M2] formând „bonanzas", iar sfaleritul acoperă şi domină spaţial
XIII B135 +1,90 +21,35 în totalitate conductele de circulaţie a fluidelor mineralizante în toate zăcămintele de la
XIV BS46 +6,45 +7,62 Baia Mare. Excepţie de la regulă apare numai la Poiana Botizei, unde întreg
XIV BS48 -3,64 -6,40 zăcământul îl putem reduce la un „izvor" de precipitare a sulfurii de cupru - dovadă a
xv B120 -4,87 -6,45
caracterului subvulcanic al structurii.
Deci pH-ul, concentraţia de clorură şi conţinutul în H2S au controlat Fenomenele de fierbere au fost însoţite de adularizări puternice, studiate de
solubilitatea galenei şi mai puţin a sfaleritului, la o temperatură dată în fractura Constantina Stanciu, (1973) şi cu fenomene de sericitizare suprapuse (ca substituţii
filonului Principal. Oscilaţia acidităţii în sensul scăderii acesteia a dus la dizolvarea a metasomatice în [M3]ss, echivalent cu [M4 - Ms]cavnic-
mari cantităţi de Pb, pe când creşterea H2Sso1uţie a dus la limitarea solubilităţii Adularul se asociază în mod invariabil cu cua1uI la Baia Sprie în [M2] ss şi
plumbului şi deci la precipitarea acestuia. Rezultatele experimentale ale lui Crerar et [M3]ss şi cu cloritul în [M1]ss (Marias, 1994). Asociaţia adular- carbonaţi este cea mai
al., (1985), (v. Berbeleac, 1998) arată că solubilitătile relative ale sfaleritului sunt mai importantă deasupra orizontului IV având cel mai amplu areal de răspândire.
mari decât ale galenei în soluţii de clorură, iar cele le galenei sunt mai mari decât ale În concluzie, din cele prezentate reiese caracterul complex al mineralizaţiei
sfaleritului în soluţii de bromură; la concentraţii mai mari de CI şi Br această faliei filonului Principal, procesul de mineralizare continuând şi azi în profunzimea
solubilitate inversă este amplificată. estică a acestei falii regionale. Drept argument în favoarea retragerii în adâncime a
Astfel, plumbul reprecipitat va avea valori apropiate de zero sau negative în fluidelor - pe măsură ce intruziunile s-au răcit - sunt rezultatele unui foraj orizontal
ce priveşte o34S . Din tabelul nr. 37 reiese că fenomenele de dizolvare - precipitare s- executat înspre nord, din extremitatea nordică a filonului Iosif (70), elevaţie +380m
au petrecut la toate orizonturile minei (între cotele -100 şi +200m) şi cu atât mai mult (Bolduţ). La metrul 436 al coloanei de foraj s-a interceptat una din fracturile foliaţiei de
deasupra orizontului X înspre suprafaţă. Asemănător cu Pb s-a comportat Ag, Cu şi faliere a fracturii Bogdan Vodă = filonul Principal (fig. 11.23.), umplută cu fluide
Au în timpul fierberii. fierbinţi cu conţinuturi mari în H2S (soiuueJ şi aflate la presiuni supracritice care au dus la
Condiţiile de realizare a depunerii argentitului şi a Ag nativ din fluidele din erupţia găurii de sondă şi invadarea camerei de foraj cu „saramură" + gaze: H2S, CO2.
zona de interfaţă au presupus frecvente oscilaţii de T şi pH şi condiţii de f0 cuprins 2
Lucrarea a fost abandonată cu instalaţie cu tot, iar camera închisă (1981). Fluidele
între 1044 şi 10-29, deci condiţii asemănătoare cu cele din zona de suprafaţă a mineralizante deversate s-au oxidat în câteva ore, transformându-se într-o mâzgă
zăcământului Cavnic (v. secţiunea 8.4.1.). gelatinoasă verzuie-brunie, groasă de câteva zeci de centimetri.
Fluidele reziduale de saramuri metalice fierbinţi, ascensionate post-fierbere în Acest aspect, alături de saramurile metalice calde apărute în rădăcina
zona de interfaţă de deasupra orizontului IV au interacţionat cu fluidele meteorice filonului Terezia (140) tot din mina Bolduţ, ne fac să credem că evoluţia tardivă a
induse prin labirintul de ramuri filoniene de la nivelul paleosuprafeţei în sensul răcirii şi proceselor hidrotermale post-fierbere, continuă şi azi sub nivelul general al cotei 0,0
382 383
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

--200m în sistemul de „conducte" comunicante: Baia Sprie - Şuior - Racoş -
Cavnic. Ceea ce cunoaştem azi prin „înteparea" acestor celule de conductie
hidrotermală reprezintă probabil apexul unui' alt sistem conductiv-hidrotermal, unde
încă sunt îndeplinite condiţiile: intruziuni fierbinţi - fluide reziduale - fracturi, deci
condiţii pentru derularea unor procese metalogenetice tardive.
11.1.8. - Structura metalogenetică Şuior
Reprezintă continuitatea estică a filonului Principal de la Baia Sprie. Structura
de tip şanţ tectonic asimetric, identificat la est de Dealul Minei (fig. 11.25.), este
distrusă la est de Puţul 6 de un compartiment prăbuşit, care se întinde tot pe direcţie
În ceea ce priveşte tectonica post-dyke, aceasta este prezentă pe intervalul
derulării procesului metalogenetic, dar cu amplitudini mici. Fracturile întâlnite în
interiorul dyke-ului se datorează forfecării compartimentelor de la marginea nordică şi
sudică a acesteia şi care au produs în interiorul masei de brecii fluidizarea
elementelor mecanice de roci pe fante senestre, echivalente ca mod de formare şi
dispunere cu filoanele Diagonale din spaţiul structurii Baia Sprie Est.
NNV SSE
'li. Şuioro{ui
I/.
1100

V - E până în apropierea carierei Cremenea - Şuior. 1000

Mineralizaţia zăcământului Şuior se localizează la suprafaţă în spaţiul
structurii de „ventilaţie" hidrotermală de tip „breccia dyke" care s-a format pe acelaşi 900 !.i!.\g,J
800 @J.
aliniament tectonic cu filonul Principal, dar aflat la un nivel hipsometric mai elevat 7 J:!l.
(c+1000m) faţă de structura de tip stockwerk filonian din Dealul Minei (c+729m). 700 7!!1!.<:!U.
(j!!)_
Mineralizaţia zăcământului se localizează numai în spaţiul dyke-ului, care în 600 <:!YI.

condiţiile geomorfologice menţionate prezintă o serie de caracteristici particulare. În 500

VJ.
·VI
primul rând, denumirea de filon dată corpului de minereu este improprie - o reţinem 400
doar datorită dezvoltării e direcţia V - E de peste 900 m a „brecciei dyke" cu grosimi
variabile, între 2 - 40 m. !nălţimea coloanei de mineralizare cunoscută de la suprafaţă 300

(c+1050m) este de peste 1200 m (până la c-150m în F3), fig. 11.27 .. 200

Condiţiile genetice proprii unei diatreme de tip „breccia pipe" explică grosimile 100
mari ce cresc înspre suprafaţă, făcând posibilă în trecutul apropiat exploatarea în o
carieră. Zăcământul ca atare a fost conturat la nivelul suprafeţei de către geologul
Schill Eduard în cursul campaniilor de teren ale I.P.G.G. Bucureşti, între 1955 - -100

1964 56 . Ulterior mineralogia structurii a fost studiată de către Măldărescu, (1970) în -200

teza sa de doctorat, apoi de Constantina Stanciu şi Medeşan Alexandrina, (1970);

Borcoş et al., (1975); Damian et al., (1992). Deşi nu prezintă identităţi avansate
privind compoziţia mineralogică sub aspectul asociaţiilor paragenetice, coloana de
breccia dyke din Dealul Cremenea are asemănări tectono-metalogenetice cu
aliniamentul nordic al structurii de tip şanţ tectonic din zona structurii Baia Sprie Est.
Structura explozivă de natură hidrotermală de la Şuior - Cremenea se
caracterizează prin fragmente heterogene de roci sedimentare şi eruptive cimentate
într-o masă cua oasă piritizată.
Pe întreg intervalul deschis delimitarea corpului de minereu fată de roca
gazdă se face cu dificultate, dar în general, conţinutul în componenţi utili scade treptat
spre periferia zonei brecifiate.
Grosimile maxime de mineralizare apar în zonele centrale ale brecciei dyke,
ceea ce imprimă mineralizaţiei o morfologie lenticulară.
56 Schill, E., Schill Georgeta, Ardeleanu Cornelia, 1964 - Raport sinteză asupra lucrărilor de
prospecţiuni şi explorări geologice executate în zăcământul Şuior în perioada 1.01 .1955-1.04.1964
384
Fig. 11.27. - Secţiune geologică prin structura de „ventilaţie hidrotermală" de tip „breccia pipe"
1
grefată pe alinia entul dte-ului Cremenea (Edelstein şi Maria Gabor, 1992, cu modificări).
Explicaţii: 1. + a.qpx - intruziuni în faciesul subvulcanic al andezitelor cuarţifere de uior
(Pannonian); 2 I aq I curgeri ale andezitjlor de ti] Şuior echivalent Piscuiatu; 3. apx±ho al -
andezite ne re afanitice (ponţian-pliocene); 4. Pn - formaţiuni sedimentare: marne şi gresii
pannoniene; 5. Sm - marne i gresii sarmaţiene; 6.1 P g , 1- Pânza de Botiza - fliş tip strate cu
hieroglife (eocene); 7. breccia dyke; 8 I -
.?:.v. : - mineralizaţie filoniană; 9. f -foraj
suprafaţă în planul secţiunii; 1O. . f - foraje subterane în proiecţie.
Pe aceste fante (filoanele 31, 32, etc) se dispune primul moment
metalogenetic (M1 ] s, cu mineralizaţie polimetalică: sfalerit, galenă, pirită, calcopirită,
wurtzit, tetraedrit. Acest moment este echivalent cu [M2]ss şi [M3]c.
Aspectul de neconcordanţă în evoluţia metalogenetică a celor trei structuri
arată că - deşi sursa lor de metal este aceeaşi (v. secţiunea 9.1.) - sistemele de
,,conducte" comunicante pentru fluidele de mineralizare nu au fost deschise simultan.
385
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ}
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

În acest sens, în zona Cremenea au existat condiţii premetalogenetice masă cua oasă cu aur ocazional vizibil la microscop (Damian et al., 1992). Aspectul
propice pentru ca P1 să fie la un moment dat mai mari decât P1, mult mai târziu decât descris constituie stadiul [M2] s, echivalent cu [M3] ss, sau cu [M41 MG]cAvNIc.
în zonele adiacente estice (Cavnic) şi vestice (Baia Sprie), unde activitatea de Trecerea la mineralizaţia polimetalică din adâncime stadiul [M1] s, nu se face
depunere a minereurilor deja începuse. brusc ci în mod treptat, pe un etaj de cca 100 - 150 m; pe acest nivel situat deasupra
Faptul că după formarea capcanei tectonice Cremenea aceasta nu a fost orizontului IV (c+590m) coexistă Au - în sulfuri şi Au în sulfosăruri, în special în zone
circulată imediat, rămânând o structură aerisită, arată că fluidele aflate în conditii vecine plajelor de tetraedrit.
supracritice în zona de cap-gaz erau predominant formate din gaze. Abia dup'ă o
această explozie, evenimentele tectonice ulterioare realizează legătura de tip „vase
comunicante", iar procesele metalogenetice evoluează cvasisincron, dar decalate ca
stadii, la Baia Sprie, Şuior, Cavnic şi cu o oarecare specificitate pentru stadiile finale 200
ale fiecărei structuri.
Megafantele filoniene din interiorul structurii de dyke pe care se dispune 400
mineralizaţia [M1] s sunt brecifiate şi dislocate post-[M1] s, identificându-se mai ales în
lucrările miniere de exploatare situaţii de faliere şi decroşare a maselor de minereu
600
apa inând [M1] s; la rândul lor, aceste fante şi zonele rebrecifiate sunt cimentate cu
wurtzit, apreciat ca apa inând tot stadiului [M1]s.
Fierberea saramurilor mineralizante a fost avansată în adâncimea coloanei 800
de breccia dyke (fig. 11.28.) astfel că la nivelul tunelului Baia Sprie - Şuior - Cavnic
(c+460m) mineralizaţia polimetalică are aspect filonian tipic, textura predominantă · 1000
fiind cea în benzi paralele, de sulfuri - cua . ceea ce arată mai multe faze de fierbere
derulate în timpul stadiului [M1] s; cua ul semnifică de fiecare dată cicluri de depuneri
1200
din fluide reziduale de tipul [M5]c.
La nivelul Tunelului structura are o grosime medie de 22 m. În cuprinsul
secţiunii se individualizează zone compacte de minereu, în alternanţă cu zone de 1400
fisuraţie de tip stockwerk, dezvoltate pe fond petrografic sedimentar paleogen (fig.
11.27.). 1600
Deasupra orizontului „Tunel" caracterul polimetalic se menţine cu numeroase
recurenţe până la c+802m; mineralizaţia are ca şi caracteristică textura colomorfă şi
sub formă de cuiburi şi vinişoare, dezvoltate într-un cua rezidual apa inând stadiului 1800
100 150 200 250 300
[M1]s. TEMPERATURĂ (0C)
Alături de sulfuri la acest nivel - şi mai ales înspre suprafaţă - predomină
pirita auriferă, aurul nativ, argentitul şi argintul nativ, alături de care s-au mai identificat Fig. 11.28. - Intervalul de temperatură pentru derularea proceselor metalogenetice [M1 - M2]s,
proustit, petzit, adular, jarosit, arsenopirită, boulangerit, calcit roz, rodocrozit. în structura de „breccia dyke" de la Şuier, comparativ cu principalele stadii de la Cavnic.
Asociaţia mineralogică amintită arată că deasupra c+800m a avut loc un alt
stadiu de mineralizare dat de interferenţa fluidelor minereice saline cu fluide meteorice Credem că paleo-oglinda apei reci a avut o poziţie oscilantă în interiorul
induse în structura de breccia dyke, deci cvasisincron cu derularea stadiului [M1]s. structurii de breccia dyke Cremenea, tocmai pe acest etaj.
Această zonă cuprinde un etaj de mineralizare de cca 350 - 400 m, până la Temperaturile fluidelor de mineralizare ale cua ului stadiului [M2] s sunt
actuala suprafaţă de eroziune. Caracteristicile de mineralizare sunt asemănătoare cu cuprinse între 230 ° - 280 ° C (Borcoş et al., 1975).
cele din stockwork-ul filonian dezvoltat în structura vulcanică Dealul Minei (fig. 11.24.). Succesiunea de formare a mineralelor din zona stadiului [M2] s de la nivelul
Pe etajul de mineralizaţie amintit, corespunzător zonei de interferenţă: actual de eroziune (din cariera astăzi exploatată) este dată de Măldărescu, (1970) şi
magmatic - meteoric, zăcământul are caracter auro-argentifer, fiind constituit dintr-o comportă următoarea ordine: pirită - wurtzit - sfalerit - calcopirită - tetraedrit -
galenă - boulangerit - marcasită - aur.
386 387
 Francisc MARIAS
Autorul amintit găseşte pentru nivelul actual de eroziune o temperatură de
formare a cua ului de 246 ° C , ceea ce denotă o viteză de ascensiune destul de mare
a fluidelor mineralizante din zonele de fierbere [M1] s spre interfaţa cu fluidele mai reci
[M2] s. Un mecanism foarte eficient de depunere a Au de la Şuior a implicat co-
precipitarea Au din soluţii coloidale de sulfură de As. Aceasta a dat naştere la o
îmbogăţire spectaculoasă în Au - de până la şapte ordine de mărime. Situatia este
asemănătoare cu sistemul geotermal Broadlands, descris de Seward, (1982). 'se ştie
foarte puţin despre formarea acestor soluţii coloidale de Au şi As la temperaturi
moderate şi presiuni înalte; este totuşi interesant de observat că această combinatie
neobişnuită a Au cu As, prezentă numai la mina Şuior este însotită în celelalte
structuri hidrotermale de la Baia Mare de prezenţa Ag, Sb, F, Hg, etc.; sub acest
aspect minereurile de la Baia Mare se aseamănă cu minereurile altor zăcăminte
hidrotermale din lume, de exemplu Garlin (SUA); Colqui (Peru); Cirotan (Jawa -
Indonezia-: Andrew Mitchell - comunicare personală, 1994).
La Şuior, etajul de mineralizaţie din stadiul [M2] s este dominat de texturile
colomorfe şi cele fin rubanate, aspect care de asemenea sugerează alternanţe
sacadate de temperatură şi chimism ale fluidelor în interiorul structurii explozive, până
la nivelul paleosuprafeţei andezitice. La nivelul acesteia apreciem că diatrema de
explozie ar fi putut avea o formă eliptică, cu axa lungă de cca 100 - 130 m,
apropiindu-se de caracteristicile morfologice de „breccia pipe" tipic.
Eroziunea apreciată pentru zona Şuior este echivalentă cu cea găsită la
Cavnic: 300 - 350 m. Ceea ce s-a păstrat astăzi la suprafaţa reliefului actual
reprezintă aproximativ jumătate din dimensiunea ini ală a diatremei de explozie care
a putut funcţiona şi ca sistem geotermal fosil. ln concluzie, prezenţa sulfurilor
metalelor de bază şi a adularului coprecipitate cu aur şi silicea abundentă în zona
carierei, sugerează că la Şuior fierberea a putut să evolueze şi ca stadii secvenţiale
de tip izvor fierbinte - dovadă frecventele texturi colomorfe - inclusiv la nivelul actual
de eroziune; aceasta a fost un mecanism unic în districtul minier Baia Mare, foarte
eficace pentru mineralizarea cu metale preţioase Au, Ag, alături de care As, Cu, Sb,
Ba, etc.
11.1.9. - Structura metalogenetică Racoş Vest (Cavnic)
Este localizată între structurile Şuior în vest şi Bolduţ în est (v. fig. 6.1.).
Structural, zona se caracterizează printr-un fundament paleogen coborât în raport cu
structura Bolduţ. Cuvertura post-tectonică se compune dintr-o serie sedimentară
comprehensivă sarmaţian-pannoniană, dispusă peste o secvenţă badeniană în facies
epicontinental. Placa andezitică de la nivelul actual de eroziune se compune din două
entităţi structurale reprezentate de andezitele cua ifere de tip Şuior (pannonian) şi
complexul vulcanoclastic-vulcanogen sedimentar al andezitelor de tip Jereapăn
(ponţiene).
388
METALOGENEZA OISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC !MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Întreg ansamblul este străbătut de intruziuni subvulcanice de natură
andezitică şi dioritică. Funcţia metalogenetică a acestui perimetru se leagă - nu în
ultimul rând - de situarea lui între cele două zăcăminte importante amintite: Şuior şi
Bolduţ.
Fracturile filoniene conturate pa ial cu lucrări miniere, atât la nivelul tunelului
Baia Sprie - Cavnic (c+460m), cât şi în zona de suprafaţă (c+835m) arată că sistemul
F4 de la Bolduţ (NNE-SSV) se continuă şi la vest de filonul Cristofor (10). S-au
identificat mai multe fracturi cu umpluturi hidrotermale formate din cuart - minerale
argiloase şi impregnaţii punctiforme de sulfuri, în special pirită, sfalerit, gal nă.
Principalele aliniamente filoniene sunt: I, Dochia, li, III, IV Ramură, situate în
vestul aparatului vulcanic Racoş, şi filoanele 1/226; 11/226; şi 111/226, situate în estul
acestuia (înspre filonul Cristofor).
Cercetările făcute (Marias, 1988)57 au dus la cristalizarea ideii că fracturile
filoniene din placă sunt fracturi fasciculare arborescente care converg înspre
adâncime în egafante de tipul celor de la mina Bolduţ (fig. 6.1.).
Lungimea lor în cadrul plăcii andezitice variază între 250 - 300 m, iar
grosimea de la 0,20 la cca 1,0 m.
La nivelul la care au fost cercetate (c+835m), mineralizatiile au caracter
piritos şi aurifer în adâncime. Alături de caolinit de înaltă cristaliza e a fost pus în
evidenţă dickitul şi nacritul primar (Marias, 1988).
Temperatura la care s-au depus mineralizaţiile, evaluată pe baza incluziunilor
fluide din cua ul prelevat de la c+835m demonstrează că la nivelul actual al
suprafeţei de eroziune activitatea metalogenetică s-a desfăşurat în conditii
termodi amice relativ omogene, comparabile ca temperatură (T) cu stadiul [M2] 5, şi
anume intre 217 ° - 268 ° C (Marias, 1984).
Prezenţa dickitului şi nacritului sugerează fenomene de amestec de fluide de
compoziţie chimică constantă şi cu o evoluţie lungă în timp. Cercetarea făcută este
incompletă, dar structura are un potenţial foarte mare pentru metale pretioase (zeci de
grame I tonă) în şi deasupra zonei de fierbere.
11.1.10. -Grupul filonian Jereapăn
Contextul structural în care se localizează grupul de filoane Jereapăn este
asemănător cu zona estică a zăcământului Cavnic, aflat în exploatare la mina Roata.
Mineralizaţiile de la Jereapăn au fost exploatate încă de la începutul secolului
al XIX-iea cu capital austro-ungar şi francez. Înainte de primul război mondial minele
(galeriile) au fost închise până prin 1950. Dintre cei care s-au referit la acest sector în
prima jumătate a secolului al XX-iea prin diferite rapoarte geologice se numără
Atanasiu, (1935) şi Dimitrescu, (1954), care descrie pentru prima dată în această
zonă, entitatea stratigrafică principală a plăcii andezitice din estul districtului
57 Raport geologic -Arh. S.C. ,,Cua " S.A. Baia Mare
389
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL
HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ )
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DlN LUME

metalogenetic Baia Mare - şi anume andezitul piroxenic ± amfiboli de tip Jereapăn,
de vârstă pannonian superioară.
Rezultatele activităţii miniere - neconcludent cunoscute - au fost prezentate
sumar în câteva documentaţii: Avram, (1952); Marinescu, (1952), reluate ulterior în
sinteza I.G.P. (1959-1969), apoi Borcoş et al., (1976). La acestea se adaugă o serie
parageneze ale metalelor de bază + Au - cua sau chiar filoane cuprifere (filonul
Totoş); to te aces ea apar în funcţie de nivelul hipsometric la care s-a desfăşurat
fierberea şI respectiv amestecul fluidelor mineralizante cu cele induse în paleoplacă.
Az. d:r 1e.s•

de rapoarte şi proiecte geologice de cercetare (Edelstein et colab., 1970-1985, şi

Konycska et al., 1973-1980).
Principalele acumulări de minereuri - în parte exploatate - sunt plasate în
bazinul văilor Siva şi Totoş, grupate în câteva fascicole filoniene ale căror poziţie şi
parametrii dimensionali sunt cunoscute doar cu aproximaţie.
Cele patru grupuri filoniene sistematizate de Avram, (1953) sunt: grupul
Jereapăn - cu filoanele: 27, 28, 17, 9 (ultimul fiind cel mai important), apoi: 8, 7, 6;
grupul Măgura Hentii - cu filoanele: 1, 3, 6, 8; grupul Ana - Ruginoasa - cu filoanele:
1, 2, 7, 10; grupul Totoş - cu fasciculele filonului arborescent cu acelaşi nume.
Mineralizaţiile au fost cercetate la mai multe nivele, toate situate deasupra
discordanţei placă andezitică-fundament sedimentar; principalele orizonturi de
exploatare au fost: Ştefania, Sfânta Treime, Erbstolen, Napoleon, Jereapăn, Fig. 11
:29:_-
Secţiune geologică prin catena andezitică de la Jereapăn (Bălaşa et al., 1969)58.
reprezentând în realitate vechi galerii de coastă, ultimul aflat în exploatare până în 1955 Expftcaţu: 1.1 Pg I flişul paleogen al pânzei de Boliza; '} I Bd I formatiuni sedimentare
de către Exploatarea Minieră "Steaua Roşie" Cavnic (azi mina Bolduţ). La nivelele badeniene; 31 Srn I formaţiuni sedimentare sarmaţiene; 4.1+ opxarn1- intru iuni
subvulcanice
deschise filoanele au avut caracteristici tipice de placă, respectiv aspect lenticular, cu n+i eapx
ne;
s l+opxambiJ_ intruziuni subvulcanice piroxenice cu amfiboli şi biotit
(pannoniene)· 6.
variaţii mari de grosime, atât pe direcţie cât şi pe înclinare. În vederea cercetării acestor intruziuni ndezitice pliocene; 7.1 opxam I curgeri de la vă ale andezitelor piroxenice' de
tip
mineralizaţii la nivele mai apropiate de baza plăcii andezitice a fost executată galeria Jreapan
1pannon1an
sup.); 8. b-o-o-ol pirtoclastitele andezitului cu piroxeni de tip Jereapăn; 9.
transversală Gheorghe Nou, la începutul anilor 1970; acesta este situat cu 170 m sub _ x
11
- curgerile andezitului piroxe ic (pliocen); 1o. I .;:J I continuitate în proiectie; 11.
nivelul ultimului orizont aflat în exploatare la începutul anilor '50 (fig. 11.29.). I '--- 1- limite geologice; 12. - - - - - -falii; 13. - mineralizaţii filoniene; 14. / _ foraje
Grupul Jereapăn - filoanele acestui grup au lungimi între 100 - 200 m; suprafaţă; 15. - - - - lucrare minieră orizontală.
grosimile sunt submetrice iar mineralizaţia metalică este constituită din sfalerit,
galenă, calcopirită în gangă de calcit şi cua aurifer; zonele extensionale (submetrice) Exol irea fl i?elor_ mag_matice din intruziunile subvulcanice s-a desfăşurat în
alternează cu zone de tip stockwerk, lentiliforme, alungite pe direcţia fracturilor, sau baza catenei andez1t1ce şI nu m domeniul fundamentului sedimentar ca în celelalte
formează impregnaţii de sulfuri în masa rocii. Prezenţa stockwerk-urilor la nivele s ruct_uri min_e alizate din estul districtului minier Baia Mare; din acest punct de vedere
hipsometrice mai ridicate aici (c+802m) decât la Cavnic şi situate deasupra s1tuaţ1a de a1c1 este asemănătoare cu zona Tyuzoşa-Ludovica sau Adam-Cremenea.
discordanţei cu relieful prevulcanic face ca perspectiva structurii Jereapăn sub . . Aş se explică aspectul de stockwerk al mai multor aliniamente de
discordanţa amintită să se reducă considerabil. Extrapolând eroziunea calculată la mmerahzaţ1e. Concentraţiile aurifere de la Jereapăn sunt legate de parageneza pirită
Cavnic şi pentru zona Jereapăn reiese că grosimea iniţială a plăcii andezitice a fost - ur cua . - adular. Succesiunea de mineralizare se încheie cu depunerea Au
de cca 700 - 800 m, suficient de mare pentru ca în aceasta să se poată desfăşura nativ, .mtocma1
-
ca la mina Roata.
fierberea. Grosimea actuală a catenei andezitice variază între 60 şi 450 m în zonele Î_ntreg_ul proces et logenetic indică faptul că exolvirea fluidelor magmatice s-
_
a facut
coborâte ale reliefului prevulcanic. direct mtr-un mediu m care apa meteorică preexista pe sistemele de fracturi şi
Din cele prezentate reiese că procesele de mineralizare s-au desfăşurat fisuraţii ale paleoplăcii.
numai în fracturile situate în placă. Forajele de adâncime medie confirmă - cel putin . _ Dintre filoanele grupului Jereapăn cel mai important este filonul IX. Acesta
prin prisma lucrărilor efectuate - acest punct de vedere. În funcţie de paleoînălţim a pr_ezmt zo_ne alteman_te distensio a! (4 3 m 9rosime) cu zone extensionale (0,2 m).;
fracturilor şi dispariţia prin eroziune a unei coloane de mineralizare de cca 300 - 350 mmerahzaţ1a de sulfuri este constItu1ta dm _,
cle1ofan (sfalerit translucid -transparent),
m, la actuala suprafaţă de eroziune apar fie filoane aurifere cu gangă de cua fie
58 Raport geologic-Am. I.P.G. - Bucureşti
390 391
 Francisc MARIA$
galenă, pirită, calcopirită, în gangă de cua - calcit. Sfaleritul gălbui sărac în Fe este
consecinţa precipitării într-un mediu de temperatură scăzută 240 ° C şi presiuni ridicate
(cf. Burnham, 1975).
În ansamblul său, filonul prezintă o mineralizaţie capricioasă, alternând
tronsoane mai bogate cu altele mai lungi şi mai sărace din punct de vedere economic
Grupul Măgura Hentii - Dintre filoanele acestui grup, filonul III este cel mai
important, având o lungime conturată de 260m.
Pe po iunea deschisă şi acest filon are aspect de stockwerk (volbură) cu
texturi pseudobrecioase. Mineralizaţia de sulfuri se insinuează pe sistemele de
fisuraţii sau impregnează intruziunea subvulcanică; predomină pirita, alături de care
apare sfaleritul galben (cleiofan), precum şi mici cuiburi de galenă în gangă
cua oasă.
Marginal intruziunii, în zona complexului vulcanoclastic, apa inând
andezitelor piroxenice de tip Jereapăn, rocile tufitice sunt caolinizate şi pe alocuri
silicifiate. Filoanele I şi V au lungimi de cca 350 m şi grosimi de până la 2 m, cu
acumulări mai compacte sau mai disperse pe sisteme de fisuraţie (volburi) sau
impregnaţiuni. Aspectul de volbură s-a întâlnit şi în foraje (F203) pe toată grosimea
plăcii, dar cu conţinuturi de metale de bază subunitare.
Grupul Totoş- cuprinde filoane cu aspect de stockwerk-uri lenti!izate (Avram,
1953) în general cu lungimi reduse în andezite propilitizate - cloritizate. Mineralizaţia
constă în principal din calcopirită (predominant), sfalerit şi galenă (frecvent). De multe
ori calcopirita este singura sulfură din umplutura filoniană (Marias, 1977)25.
Grupul filonian Ana-Ruginoasa - în bazinul văii Ruginoasa au fost deschise
prin galeriile Ruginoasa şi Gheorghe Nou filoane cu grosimi cuprinse între 0,25 - 0,45
m, constituite din sfalerit, galenă, calcopirită cu gangă de calcit şi cua . Spre est de
valea Ruginoasă, în bazinul Râului Mare şi al Văii cu Peşti, activitatea hidrotermală
descreşte în intensitate, aspect demonstrat de galeria transversală Roşia - Sermetieş.
Există ideea - la care nu subscriem - că o serie de mineralizaţii cercetate cu
galerii de coastă (galeria Ştirbu, galeria cu Pirită, Guşă, Arşiţa, Margareta) - toate
situate în nivelul plăcii andezitice - ar reprezenta mineralizaţii sau continuarea unor
mineralizatii din adâncime.
În' concluzie, în zona Jereapăn grupurile filoniene care s-au conservat
reprezintă zona median - inferioară a unui etaj de mineralizaţie conservat în grosimea
actuală a plăcii andezitice, iar în unele cazuri (de exemplu Totoş) reprezintă chiar
,,rădăcina" unor sisteme convectiv-conductive, în general de mică anvergură,
reprezentate de zone de tip stockwerk. De asemenea, nu excludem posibilitatea
existenţei unui „amas" aurifer, dezvoltat pe fondul unor nivele de piroclastite cineritice
din cadrul plăcii andezitice, care însă trebuie conturat geochimic.
Ca urmare, credem că perspectiva zăcământului stă numai deasupra
discordanţei plăcii andezitice cu fundamentul sedimentar. Întrucât terenul este foarte
acoperit de vegetaţie sunt necesare prospecţiuni geochimice de anvergură pentru
392
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
cristalizarea unui răspuns final, precum şi o reţea de lucrări de foraj pentru clarificarea
stockwerk-urilor de tip Au-Cu din adâncime - sau, de ce nu - a eventualelor structuri
de tip porphyry copper.
Aici se regăsesc cele mai caracteristice elemente pentru asemenea structuri,
dezvoltate în apropierea discordanţei amintite din tot districtul minier Baia Mare. În
acest sens amintim prezenţa volburilor, anomalii geofizice de maxim gravimetric,
filoane predominant cuprifere, alteraţii hidrotermale specifice.
11.1.11. - Structura de tip stock Rotunda - Kelemen
Mineralizaţia de tip stockwerk se găseşte pe cursul superior al văii
Strâmbului, în amonte de comuna Strâmbu Băiut.
Din punct de vedere genetic, structu a reprezintă o explozie magmatic-
hidrotermală, situată în apexul unei intruziuni dioritice de mari dimensiuni. Diatrema
de explozie apare la nivelul actual de eroziune, având un contur aproape circular cu <P
= 500 m, cu tendinţa de îngustare înspre adâncime. Înălţimea stockwerk-ului,
respectiv a etajului de mineralizaţie cunoscut, depăşeşte 600 m (Valdman, 1993).
Unicitatea mineralizatiei în cadrul districtului minier Baia Mare constă în
aceea că structura în sine reprezintă primul stockwerk cu mineralizaţie polimetalică
valorificabilă economic. Sistemele de fisuraţie prezintă o densitate foarte mare pe m2,
fiind umelute cu sfalerit, pirită, galenă, calcopirită - în ordinea frecvenţei.
ln zona marginală stockwerk-ului se dispun mineralizaţii filoniene cercetate cu
galerii de coastă; cele mai importante filoane sunt: Pleşca - cu o parageneză cuart,
bismutin, pirită, calcit; Suzana I, //: cua , calcit, pirită, sfalerit, calcopirită; Geza: calcit,
cua , pirită, sfalerit, aur. Cercetarea stockwerk-ului şi a mineralizatiilor filoniene
adiacente a încetat după 1989.
11.1.12. - Structura metalogenetică Băiuţ - Breiner
Spre deosebire de acumulările metalifere prezentate, filoanele de la Băiuţ şi
Văratec sunt situate în cea mai mare parte la exteriorul catenei andezitice, într-o arie
în care vin în contact elemente constitutive ale plăcii andezitice cu magmatismul
subvulcanic care se dezvoltă în continuare spre Ţibleş. Contribuţii la încadrarea
structurilor mineralizate în contextul geologic regional sunt aduse de Stoicovici,
(1947); Mezosi, (1948); Dimitrescu şi Bleahu, (1955); Gheorghiţă Ioana, (1962); Popp
Ioana, (1962); Pomârleanu et al., (1968A); Manilici şi Kalmar, (1973) 59; Borcoş et al.,
(1976, 1977), Edelstein et al., (1976); lştvan et al., (1995); Chioreanu Ioana şi Fulop
Alexandrina (2000); etc.
Zăcământul Băiuţ se delimitează în zona celor două fracturi filoniene
principale: Providenţa Divină - numită şi Băiuţ - şi Robu - situată la NV de prima (fig.
59 Manilici şi Kalmar, (1973)- Raport-Arhiva I.G.P.S.M.S. - Bucureşti
393
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

11.30.). Caracteristic acestei structuri, precum şi celor situate la est de aceasta, este aspect lenticular de 30 - 40m lungime. Temperatura fluidelor de mineralizare ale
lipsa pa ială a plăcii andezitice, filoanele aflorând în zona adiacentă a unor intruziuni acestui stadiu a fost peste 300 ° C (265 ° - 340 ° C , cf. Manilici şi Kalmar, 197359).
de andezite, microdiorite şi micromonzodiorite. La nivelul paleosuprafeţei exista şi / u
:
_F4
;v-s(Pn)
\
placa andezitică, actualmente aproape complet erodată. Ca o consecinţă a acestui /
,/
,;t)upxiho

,F18 upuho(vcl)
\"
' F4S, •
,., - , ; : w , , -
y-
fapt, mineralizaţiile filoniene apar la nivelul actual de eroziune în formaţiuni paleogene '----.

F
în facies de fliş (flişul de Tocila) şi în complexul grezos-conglomeratic de Secu
upti

(Bombiţă, 1972)60_ upl

Pg,(lu•prJ
Din relaţiile care pot fi stabilite între elementele componente ale structurii:
formaţiuni sedimentare de cuvertură dispuse peste flişul transcarpatic, ambele
străbătute de intruziuni - se poate aprecia că debutul procesului metalogenetic în \ -:.:·-
capcanele tectonice disjunctive de la Breiner - Băiuţ este cvasisincron cu cel de la ' Q ;

Cavnic. --··· .. ·'

Din datele de suprafaţă şi din datele oferite de vechi lucrări de suprafaţă s-a ----·····:)
constatat şi existenţa unui al treilea aliniament filonian situat în sudul Providenţei .. :/_ .·'
,,.

Divine şi paralel cu aceasta, numit Petru şi Pavel (fig. 11.30.) neconcludent cercetat '! \ f ;·

-;; \
din galeria Iosif- Borcut inferior (c+590m).
Principalele mineralizaţii filoniene Robu şi Providenţa Divină au direcţii ENE- !�'!,
VSV şi au fost deschise cu galeria Breiner (c+652m). Ambele filoane aflorează la \_
\ ·•• ;tµoqn Pg y+IIJ)
suprafaţa actuală de E:_roziune, unde sunt vizibile excavaţiile rezultate în urma vechilor O\ .up E.M.8ĂIUŢ '\J
·L
lucrări de exploatare. lnspre ENE filonul Providenţa Divină se bifurcă, apărând înspre �
\
\
-
)0�ă1uţ
F22·· F22b1$

ENE filonul numit Ramură Kelemen, iar înspre VSV filonul Iosif şi o serie de ramuri
cercetate cu galeria Capra (c+977m). Fig. 11.30. - Schiţa geologică de suprafaţă a zonei Băiuţ- Văratec (Edelstein et colab., 1992)
Filonul Robu înspre VSV prezintă de asemenea o ramificaţie a cărei direcţie cu simplificări.
înspre filonul 975 (cercetat din galeria Valea lui Mihai, c+709,4m) este întreruptă de Explicaţii: roci intruzive: 1 I µliqn-:-1 _ microdiorite cua ifere porfirice; 2 I c�px -:- 1 - andezite
intruziunea din vf. Ceţuri (c+1066,5m), (fig. 11.30.). Lucrările de foraj au pus în piroxenice; 3 lapx:1:ho-:-j_ andezite iroxenice cu amfiboli de tip Jereapăn; 4.1 6q -:- diorite 1-
evidentă' continuitatea mineralizatiei
' în adâncime. cua ifere; placa andezitică: 5. apx±ho - andezite piroxenice cu amfiboli de tip Jereapăn; 6 iapX:l:ho(vd
Filonul Providenţa Divină are cădere generală spre NNV cu ~80' şi are o - complexul vulcanoclastic al andezielor de tip Jereapăn; 7 v-s formaţiuni vulcanogen- I 1-
lungime de cca 2km, iar filonul Robu cu o lungime de peste 1500 m are cădere sedimentare (ponţiene) 8.1 ° 0 0 0 0 piroclastite; cuvertura posttectonică: a. I Bd formaţiuni I I
inversă; cele două mari fracturi converg în jurul cotei de -1 00m (fig. 11.31.). De altfel, sedimentare badeniene; 9.1 Sm 1-
formali uni sedimentare sarmatiene; 1O Pn formatiuni I 1-
cele două fracturi cu ramurile lor sunt „conducte" ce comunică între ele. Umplutura 1- (lu-pr) r _ I
0

sedimentare pannoniene; 11.I Q d pozite cuaternare; flişul lranscarpatic: 12 Pg,

filoniană prezintă aspecte texturale variate: brecioase (predominante); pseudo-
brecioase, rubanate, de impregnaţie şi masive.
Studiul compoziţiei mineralogice şi al aspectelor texturale (Borcoş et al.,
1977; Pop et colab., 198229) pune în evidenţă existenţa mai multor momente de
mineralizare. Astfel, asociaţia paragenetică cua - oxizi de Fe, clar individualizată
cimentează elementele de brecie şi „pebble breccia" de la oriz. -180m (c+420m).
Aspectul macroscopic al momentului seamănă izbitor de mult cu stadiul [M1] c (de la
mina Bolduţ), dar fără fenomene de metasomatoză oxidică: magnetit - hematitică
asupra elementelor de brecie. Stadiul [M1] B s-a dezvoltat pe spaţii restrânse, cu
60 Bombiţă (1972)- Raport geologic
394
pânza wildflişului luteţian-priabonian: fliş grezos cu intercalaţii de fli rezo-marnos; 13.1 (y./u)Pg, I
pânza Botizei: fliş grezos tip strate cu hieroglife - flişul de Tocila; 14. Pg, (eh) - solzii frontali ai pânzei
deBotiza-gresiadeSecătura; 1 5 . , , , , , , ,I-şariaj;l16.i limită geologică; 1 7 . Â - ':::: I
galerii; 18. __,,,?-- - mineralizatii' filoniene; 19 ........... - aliniamente posibil mineralizate; 20. l:.iiil -
F
puţ minier; 21. - - - - - - falii.
Fierberea, ca fenomen prograd, a apărut de la începutul procesului
metalogenetic având ca sursă de căldură „pădurea" de intruziuni (v. fig. 11.31.) din
subasmentul zăcământului. Stadiul [M2]B pirito-cuprifer este de asemenea prezent pe
toată lungimea filonului, predominând aspectul piritos al mineralizaţiei. Post-[M2] B, în
zonele tectonice dilatante, a avut loc depunerea masivă a paragenezei sfalerit -
395
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

galenă - calcopirită, reprezentând stadiul [M3] e de metalogeneză. Fluidele minereice
apa inând [M2 - M3] e au avut origine predominant magmatică, având în vedere
valorile 834 S pentru pirită cuprins între 0,0 şi +8,8%0 (fig. 8.20.).
Temperatura fluidelor pentru stadiul [M3] ea variat între 218 ° C şi 340 ° C, un
domeniu foarte larg faţă de structura învecinată, Cavnic.
NV
1000
800
600
400
o că ii. Ne vom rezuma aici să reamintim faptul că prezenţa paragenezei cua alb -
-200
-400
ig ...11.31. S cţiune geologiră prin lăcământ I Băiuţ- Breiner (lştvan et a l . ,
Expllcaţu: Format1uni sedimentare:1. Pn - Pannoninan; 2 I I
Sm Sarmatian; 3.
I 1-
Badenian; 4 Pg, + Pg, gresia de Secu; 5 I Pg, 1-
flişul de Tocila; Intruziuni: 6
I 1-
microdiorite piroxenice cu cuarţ şi biotit; 7 + + + microgranodiorite - micromonzodiorite; 8.
I x x x 1- andezite piroxenice; Simboluri: 9. / ' I=
- filoane; 10. f - foraje; 11
miniere orizontale.
Distribuţia intervalului de temperatură pe curbele de fierbere (fig. 9.12.) arată
că fluidele au atins o salinitate mai mare de 25% echiv. NaCI. Cuartul momentului
[M 3]e s-a depus prin simplă concentrare (acumulare). Tetraedritul şi stibina sunt
coprecipitate în faza fierberii retrograde, cu specificitate morfocristalografică pentru
stibină (tip ltshinokava - Japonia). De asemenea calcopirita stadiului [M2] e este
cataclazată şi cimentată cu parageneza dominantă a stadiului [M3]e: sfalerit - galenă.
Această parageneză domină pe tronsoanele dilatante ale fracturii filoniene având
lungimi de 40 - 70 m cu texturi masive, separate pe lungimi de 80 - 150 m de
tronsoane apa inând paragenetic stadiului [M2] e. Aşa se face că înspre adâncime,
sub nivelul orizontului -120 apar panouri de exploatare cu conţinuturi interesante
economic, separate de 2 -3 panouri (180 m) cu conţinuturi mai puţin interesante în Pb
şi Zn, dar importante pentru Cu, care de asemenea formează acumulări interesante
pe fondul stadiului [M2]e, mai ales sub orizontul -120. În general se remarcă
caracterul foarte sărac în zinc al mineralizaţiei de la Băiuţ - Breiner.
Din cele prezentate rezultă o relativă omogenitate de chimism a fluidelor de
saramuri metalice care s-a mentinut pe parcursul stadiilor [M2-M 3]e.
În partea superioară a iistemului hidrotermal (zona „Breiner superior"), situată
deasupra orizontului Hell din versantul stâng al văii Conciului, predomină cua ul alb
SE lăptos criptocristalin, cu conţinuturi interesante pentru aur. Paragenezei cua - aur fin
diseminat, i se adaugă fisuri cu realgar şi minerale argiloase, pirită-arseniferă şi rare
cuiburi de stibină fin cristalizată, alături de baritină. Aceasta ar constitui stadiul [M4] e
de mineralizare echivalent cu cel de la Cavnic, dar de mai mică anvergură la nivelul
actual de eroziune, atât sub aspect paragenetic mai sărac, cât şi sub aspectul mai
îngust al etajului de mineralizare pe care îl cuprinde (50 - 100 m).
Acest aspect al mineralizaţiei arată o răcire a fluidelor mineralizante înspre
paleosuprafaţă. Borcoş et al., (1977) găseşte pentru parageneza cua - aur
temperaturi ~180 ° C.
Prezenţa asociaţiei Au, As ,Sb, Ba este o caracteristică a sistemelor
hidrotermale de temperatură scăzută descrise pe larg în secţiunile anterioare ale
aur fin arată că sistemul hidrotermal Băiuţ era deschis la nivelul paleoreliefului şi prin
urmare interferenţa cu fluidele saline s-a făcut pe un interval de cca 350 - 400 m
grosime, din care după eroziune a mai rămas ~ 50 - 100 m. Indiciile principale pentru
amestecul de fluide în zona Breiner superior apar şi în parageneză de alterare
hidrotermală acidă a rocilor: cua uneori cu aspect rugos-vacuolar, cu cuiburi de
-
minerale caolinitice, decolorarea intensă a rocilor.
I -:- 1-
Prezenţa As în cantitate mare, în special pe filonul Providenţa Divină şi
ramurile acestuia, poate fi pusă pe seama cantităţilor mari de pirită arseniferă. Pe
I-
lucrări
ansamblul sistemului hidrotermal Breiner caracterul arsenios al mineralizatiei se
manifestă - spre deosebire de celelalte sisteme hidrotermale ale districtului 'minier
Baia Mare - în zonele marginale ale sistemului, atât înspre suprafaţă cât şi spre
extremităţile direcţionale ale fracturilor.
Alături de interferenţa meteoric-magmatic din conducte, un rol esenţial l-a
avut şi structura de ventilaţie hidrotermală de tip stock Petru şi Pavel, unde lucrări de
exploatare s-au făcut numai pe câteva fisuri mai importante.
Atât în subteranul minei cât şi la suprafaţă apare o serie de izvoare de ape
minerale feruginoase, carbogazoase, care „fierb la rece" (emană bule de CO2, H2S),
semn că activitatea hidrotermală s-a terminat recent. Observaţia este valabilă şi
pentru mina Văratec.
Parageneza cua - aur arată că Au a fost prezent sub formă de clorură
AuCl 2 , depunerea făcându-se numai ca răspuns la scăderea temperaturii, precum şi
datorită scăderii activităţii clorurii, cauzată de diluarea din apexul sistemului
hidrotermal.

396 397
 Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Prezenţa texturilor rubanate şi colomorfe sugerează de asemenea evoluţia (Providenţa Divină) şi cota +975m pentru aliniamentul Botiza IV - Borcut, face ca unul
oscilatorie a temperaturii şi respectiv a chimismului fluidelor mineralizante - dar, fapt şi acelaşi filon să aibă caracteristici paragenetice şi texturale diferite, la Văratec (sunt
caracteristic - numai pe anumite tronsoane „nesigilate" de „conductă" (fractură). aurifere) faţă de tronsonul din Breiner (polimetalic).

11.1.13. - Structura metalogenetică Văratec NV SE

Câmpul minier Văratec este situat la cca 4 km ENE de câmpul minier Breiner 1500
(fig. 11.30.) şi reprezintă extremitatea estică a districtului minier Baia Mare.
Datele de suprafaţă (Edelstein et colab., 1992) arată că peste depozitele
a X

eocene - cu largă dezvoltare înspre sud - se depune o formaţiune vulcano-

sedimentară acoperită de secvenţele bazale ale plăcii andezitice (de tip Jereapăn).
Din informaţiile existente (Dimitrescu şi Gheorghiţă, 1962; Ioana Gheorghiţă, • -Hl!SJ
11-atec
Pg,

1962; Edelstein et al., 1971; Borcoş et al., 1977; Săndulescu, 1986; Chioreanu Ioana •580 (XVI)
500 CM,â"""
şi Fulop Alexandrina, 2000; plus rapoarte geologice ale IPEG Maramureş şi EM Băiuţ)
rezultă că în subasmentul zăcământului sunt prezente formaţiuni sedimentare
paleogene în facies de fliş şi neogene (badeniene şi sarmaţiene) reprezentate prin
marne negre şi marne grezoase. tO

Corpurile andezitice (fig. 11.32.) sunt în general de mici dimensiuni (20 - 100 m Pg,+ m,
<1>) şi apar cu precădere în partea central-estică a zăcământului. Contextul structural Pg3 + m1
relevat din cartările şi observaţiile din subteranul minei Văratec sugerează că la SSE de -500
aparatul vulcanic cu acelaşi nume se conturează un sector prăbuşit tectonic cu orientare
generală ENE-VSV, mărginit la actualul nivel de cunoaştere spre NNV de aliniamentul - I
I -,- I

Pg 3 + m,
filoanelor Livia, iar spre VSV de aliniamentul filonului Botiza IV - Borcut (fig. 11.30. şi fig. -1000 Pg3 + m1 -,- I -
I
I

11.32.). Situaţia este întrucâtva asemănătoare cu cea de la Baia Sprie; rolul filoanelor
-,-
I

Diagonale din spaţiul prăbuşit este jucat de aliniamentele filoanelor Alexandru -550 şi
I

as
I
as
Ramură, care se conjugă înspre SV cu filonul Livia (fig. 11.33.). Ceea ce intervine ca o -1500 -,-
I - I
I

specificitate a zăcământului Văratec este faptul că aliniamentul diagonal de aici prezintă

numeroase fisuri de sprijin, (zonele auxiliare D şi A de la Cavnic) la rândul lor mineralizate;
textura minereului pe aceste fisuri este în general în benzi - ceea ce arată o evoluţie
liniştită a fluidelor pe intervalul metalogenetic [M3 - M4] v; aceste aliniamente auxiliare
prezintă şi acumulări de tip bonanzas aurifere importante economic.
Principalele fisuri dilatante situate la nord de aliniamentul diagonal Alexandru
- 550 sunt filoanele 51 O, Ioan Nou, 60, 70, iar la sud: Ioan Vechi, 360, Botiza I, Botiza
li. Fisurile de sprijin ale aliniamentului Diagonal Ramură sunt filoanele 11 O şi 130,
aproximativ paralele cu aliniamentul filonului Livia (fig. 11.30.).
În momentul declanşării activităţii hidrotermale cadrul structural-tectonic al
acestui sector era în linii generale realizat.
Emitem supoziţia că fracturile care mărginesc zona de şanţ tectonic de la
Văratec, respectiv sistemul filoanelor Botiza IV şi Borcut, reprezintă continuitatea est-
nord-estică a filonului Providenţa Divină de la Breiner, deşi între ele este un spaţiu
(posibil mineralizat) de cca 3 km. Nivelele la care au fost „deschise" c+652m
398
F_ig. 1.32. - Secţiune geologică_ prin structu:a etalogenă Văratec (lştvan119 2\
Expltcaţu:. 1 I crs /_fundament cristalin; 2. I • Q - , - / _ microdiorite cuartifere; 3. v-s Pn I _
formaţiuni vulcanogen-sedimentare pannoniene, 4. /apxtho(vdl/ componentul v lcanoclastic bazal al
plăcii andezitice de tip Jereapăn; 5 / apx 1- andezite piroxenice; 6.1 Ng / _ marne şi gresii
neogene; 7. 1 Pg, •m, / _ autohtonul de Lăpuş: marne - gresii - argile; a. I Pg, / _ pânza de Botiza:
gresia de Secu - argile vărgate - flişul de Tocila; 9. - mineralizaţie fi Ioniană; 1o. _ - - - - -_
falie; 11. , , , , , , , pânză de şariaj.
În aceeaşi idee, filonul Livia ar reprezenta continuarea spre ENE a filonului
Robu, între ele există de asemenea un spaţiu necercetat de cca 2km lungime (fig.
11.30.). Numai elevaţia mai mare a sistemului hidrotermal Văratec a făcut ca acesta
să fie mai bine „deschis" la nivelul paleoreliefului şi inclusiv la nivelul suprafetei
actuale de eroziune cu aflorimente filoniene vizibile, urmărite cu galerii de coastă.
Filonul Ioan Vechi a fost exploatat în trecut tocmai în aceste zone de aflorare, pentru
aur şi argint.
399
 Francisc MARIAS
Textura mineralizaţiilor filonie e este variată: brecioasă şi rubanată (cele mai
frecvente), masivă (local) şi în geode. lntregul etaj de mineralizare de la mina Văratec
este caracteristic pă ii apicale a stadiului [M3]s şi în special a stadiului [M4]s, respectiv
de amestec al fluidelor de mineralizare.
Fig. 11.33. - Secvenţă de mineralizaţie auriferă apa inând stadiului [M4]v de pe filonul Botiza
IV (galerie de subetaj), mina Văratec, c+975m (Marias, 1997).
Explicaţii: Se observă în stânga imaginii secvenţe de galenă urmate de alternanţe pararitmice de pirită
- cuarţ- illit- cuarţ - sulfuri - sulfosăruri; grosimea secvenţei. 0,70m. Alternanţele pararitmice de
sulfuri - sulfosăruri - minerale illitice sugerează un mecanism de depunere de tip [M4)c, cu oscilaţii ale
temperaturii fluidelor în jurul valorii de 200 ° C - 220 ° C, având în vedere prezenţa illitului - deci condiţii
propice depunerii aurului, care are o preferinţă semnificativă şi în zonele de salbandă ale acestor
filoane.
Texturile rubanate sunt anterioare celor brecioase; foarte frecvent se observă
în acestea din urmă fragmente mecanice de minereu cu textură rubanată, cimentate
cu o parageneză predominant oxidică, reprezentată de cua cu cuiburi de sulfuri:
galenă, calcopirită cu aur, şi mai puţin sfalerit. Aceste aspecte predomină pe filonul
diagonal Alexandru şi pe unele aliniamente auxiliare de tipul Ioan Vechi.
400
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Texturile rubanate amintite, atunci când sigilează fracturile - deci când nu
sunt distruse (brecifiate) - au lungimi de 30 - 40 m şi sunt constituite din cuarţ
divers colorat: alb (steril), cenuşiu, fumuriu, violaceu (ametist) mineralizat în
principal cu pirită, calcopirită, cristale fine de hematit.
Mineralizaţia de sulfuri este punctiformă sau în cuiburi subcentimetrice mai
rar centimetrice în masa de silice între secvenţele cua oase de diferite culori;
discontinuu apar secvenţe sau şlire subţiri de galenă - calcopirită - aur legat, fapt ce
subliniază de asemenea oscilaţiile termic-compoziţionale ale fluidelor reziduale de tip
[Ms]c din fracturile amintite.
Oscilaţiile compoziţionale pararitmice în evoluţia fluidelor de mineralizare pe
megafantele principale (Botiza IV - Borcut), auxiliare de tip A (Alexandru) şi D (fisurile
de sprijin ale acestuia) seamănă în mod izbitor sub aspect texturai paragenetic cu
filoanele vestice ale minei Roata (fig. 11.33.).
Observaţiile făcute de autor în diferite panouri de exploatare de la Văratec
arată că varietatea cenuşie a cua ului s-a depus prima dată (la contactul cu pereţii
fracturii); ulterior acest cua revine înspre zona axială a filonului, înspre finalul acestui
stadiu de evoluţie.
Prezenţa constantă a cua ului ± oxizi de Fe (hematit hidrotermal) arată că
fluidele induse în sistem au interferat cu fluidele magmatice reziduale, asigurând
predominanţa unui mediu oxigenat în alternanţă cu medii reducătoare în care
predominanţa H2S a fost de scurtă durată.
Caracteristicile de pH acid al fluidelor sunt reflectate şi de prezenţa
caolinitului în cuiburi de dimensiuni milimetrice-centimetrice în masa sulfurilor.
Atunci când texturile brecioase sunt antume celor rubanate - paralele se
formează frumoase texturi în cocardă, cu aceeaşi semnificaţie metalogenetică (cazul
filoanelor Ioan, Alexandru).
Adu Iaru I este de asemenea menţionat de Borcoş et al., ( 1977), concrescut
cu cuarţul, ca dovadă. a unor lamine de fierbere progradă pe fondul răcirii
sistemului hidrotermal. ln acest ultim stadiu ne aflăm într-un domeniu cu fluide
reziduale de tip [MS] C cu continuturi mai modeste în sulfuri, dar cu secvente
aurifere mai ales în cuarţul cenuşiu criptocristalin (fig. 12.1.).
Similitudinea observată în ceea ce priveşte caracteristicile
paragenetice şi texturale ale mineralizaţiilor de la Roata şi Văratec arată că la
acelaşi nivel hipsometric al catenei andezitice, evoluţia fluidelor de
mineralizare înspre paleosuprafaţă a fost aproape identică, chiar în zone
distanţate între ele.
Temperaturile fluidelor de mineralizare de la Văratec sunt asemănătoare cu
cele ale filoanelor de la Băiuţ - Breiner şi anume între 265 ° - 360 ° C pentru filonul
Alexandru şi 260 ° - 340 ° C pentru filonul Ioan, cf. Manilici şi Kalmar, (1973).
Perspectiva structurii este în adâncime şi înspre ENE şi VSV, spre câmpul minier
Breiner.
401
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Fată de structura metalogenă Văratec, structura adiacentă sudică Poiana CAP. 12. - MODEL CONCEPTUAL DE EVOLUTIE A
Botizei sit ată la sud de vf. Secu ( 1311,2m) şi interfluviul dintre văile Cisma Mică şi HIDROTERMALISMULUI ÎN DISTRICTUL MINIER BAIA MARE
valea Prisăcele (fig. 11.30.) este constituită din filoanele: Cisma, Prisăcele, Coasta
Ursului, Olimpiu şi Banduriţa (fig. 11.30.). Unele date referitoare la manifestările hidrotermale, prezentate în această
Nivelul la care au fost cercetate mineralizaţiile (c+674,7m) se află cu cca 300 lucrare nu sunt noi. Interpretarea datelor însă, în lumina conceptelor curente asupra
m sub nivelul orizontului principal de la mina Văratec. proceselor hidrotermale ne apa ine. Cartea tratează mecanismele generale ale
N s proceselor şi fenomenelor de formare a minereurilor zăcământului Cavnic - luat ca
etalon - şi, în extenso, caracteristicile de formare a minereurilor din principalele
_ IJ'lttroasa
V. C1S111a '.i\trca V. ,]'01tm
1200
acumulări metalifere din munţii Gutâi - Văratec, care până nu demult au constituit
1100 obiect de activitate extractivă, sau de explorare geologică.
1000 Astfel, pe baza studiului izotopilor stabili ai mineralelor de gangă + sulfuri s-a
+880( Xl 900 ajuns la concluzia existenţei mai multor tipuri de fluide mineralizatoare: a) magmatice,
_•J O_( l_ 800
formate prin exolvirea volatilelor din plumurile de magmă (intruziuni); b) meteorice
+680 (XII) _ _ - -
fosile sau ape intraformaţionale volatilizate din fundamentul sedimentar paleogen şi
700
' neogen, sub influenţa intruziunilor magmatice şi devolatilizate (condensate) în
600
capcane tectonice, în principal fracturi; c) fluide meteorice descendente induse în
500 sistemele hidrotermale şi apariţia amestecului de ape.
Propo ia participării acestor ape la geneza zăcămintelor din munţii Gutâi -
Fig. 11.34. - Sectiune geologică prin structura Poiana Botizei (lştvan et al., 1995). Văratec a variat în faza post-magmatică (hidrotermală), predominând în unele
aţii: 1.111111111!111111-pânza wildfli ului (oii ocen; 2 I I pân a de B . - cen); - episoade (principale) fluidele magmatice sau în alte episoade - definite toate ca
.
- solz frontal al pânzei de BotIza; 4. v v v - andezite piroxenice; 5. ' ' ' - dacite - momente de mineralizare - amestecul de fluide.
granodiorite; 6.1 x x x 1 - diorite - cua diorite; 7, 1 1 1 1 1 1 1 - pânză de şariaj; 8 .....................- fruntea În fig. 12.1. am rezumat episoadele de evoluţie hidrotermal-metalogenetică la
pânzei (şariaj); 9. E- lucări miniere; 1O. - mineralizaţii filoniene.
principalele zăcăminte din districtul minier Baia Mare.
În figură au fost rezumate procesele fundamentale puse în evidenţă în
Mineralizatia filoniană are caracter predominant cuprifer. Predomină o evoluţia fluidelor magmatice în ambientul epitermal al catenei andezitice de la Baia
parageneză de tip (M2]c pe întregul etaj de min_eraliz_are:. Mare. Din imaginea prezentată reiese că stadiile [M2] şi [M3) sunt omniprezente, mai
Contextul structural de localizare a mmerahzaţ11lor este asemanator celui dm
V V • •

mina Văratec. Totuşi, se impune precizarea că această structură este prima din
districtul minier Baia Mare cu influenţe subvulcanice tipice, fără zonalităţi
metalogenetice.
puţin în zona centrală a districtului (Săsar - Valea Roşie), unde predomină stadiile de
amestec magmatic - meteoric de tip [M4] c, [Ms] c sau rezidual magmatic cu aur de
tipul [M5). Toate aceste ultime stadii au fost favorabile depunerii aurului şi argintului,
precum şi a Te (în structura Domnişoara - Câmpu rele) şi a Bi la „11 Iunie" - Nistru şi
Tyuzoşa.
Contribuţia magmatică la ambientul hidrotermal a fost semnificativă şi a fost
în mare limitată la căldura şi fluidele care s-au exolvit la temperaturi ridicate. Aceste
fluide aflate la temperaturi supracritice (>360 ° C ) au format structuri şi fenomene
premetalogenetice cu care sunt asociate depuneri de sintere silicioase înspre
suprafaţă şi a căror „rădăcină" s-a conservat sau nu, la actuala suprafaţă de eroziune.
Asemenea capcane tectonice de tipul „breccia dyke" s-au identificat la Tarniţa,
Tyuzoşa, Baia Sprie, Şuior, Cavnic, sau explozii de tip „breccia pipe" la Borzaş şi
Wilhelm, sau stock-urile mineralizate de tip Rotunda-Strâmbu, Jereapăn. Sinterele s-
au depus post-explozii hidrotermale în urma inundării structurilor de aerisire de către
fluidele fierbinţi, acestea evoluând apoi în funcţie de complexitatea „conductelor" fie în

402 403
 Francisc MARIAS
sistem gheizer sau izvoare fierbinţi, ante- sau cvasisincron cu procesele
metalogenetice propriu zise.
Aceste sisteme s-au conservat înspre „rădăcina" lor numai la Cavnic şi
Jereapăn şi pot fi valorificate în interes geoturistic, motiv pentru care propunem luarea
în evidenţă şi conservarea lor„
Prima manifestare a unui sistem de fluid magmatic este formarea panaşelor
de fluide magmatice acide (fig. 12.1.). Aceste panaşe îşi au originea în zona externă
şi apicală a unor intruziuni magmatice. Panaşele au fost când mai intense, când mai
slabe, având evoluţie pulsatorie, în concordanţă cu natura episodică a proceselor
magmatice. Căile cele mai favorbile de ascensiune le-au constituit fracturile sau
structurile de explozii magmatic-freatice de tip „breccia pipe", ,,breccia dyke", sau
stock-urile. În general panaşele de fluide saline care ascensionează relativ lent, vor
avea valori ridicate ale rapoartelor H2S/S02 (Rye, 1993) şi compoziţii izotopice
tamponate prin schimb cu rocile din fundament.
,.,Ide mogmatlce filrtl.-J
8ttuctul1 eirploM de tip ci,tce IOUpipe
con cu cllutul
matio1o9"ielic
Fig. 12.1.- Model conceptual de evoluţie a fluidelor în planul fracturilor filoniene din
zăcămintele districtului minier Baia Mare (Marias, 1996, 2000).
404
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
În aceste cazuri s-a produs o aureolă de permeabilizare (sau de alterare
hidrotermală) în formă columnară, dacă circulaţia s-a făcut pe un tronson scurt de
fractură sau de aliniament de permeabilizare în stadiile de maturizare ale sistemului.
Dată fiind aproape inexistenta aureolelor de alterare în domeniul
fundamentului prevulcanic, fluidele din intruziuni au ascensionat rapid spre zonele de
depresurizare (fracturi, dyke-uri sau stock-uri).
Pe măsură ce fluidele magmatice au ajuns în fracturi, în aceeaşi măsură s-a
petrecut şi migraţia fluidelor de tip „connate water" sau intraformaţionale; aceste ape
fosile au ajuns prin devolatilizare tot în capcane tectonice, având o pondere
importantă la Cavnic încă din stadiul [M1] de mineralizare.
Circuitul convectiv a fost asigurat de apa rece care a tins să înlocuiască
fluidele fierbinţi volatilizate din jurul intruziunilor (fig. 12.1 ). Pe măsură ce fluidele
mineralizante (magmatice + connate water) au urcat înspre apexul sistemelor
hidrotermale s-au depresurizat şi au precipitat pe pereţii fracturilor, prin fierbere
sulfurile metalelor de bază şi minerale de gangă. Au rezultat astfel diferite parageneze
cu caracteristici de mineralizatie favorizate de conditiile fizico-chimice de evolutie a
fluidelor în interiorul fracturilor,' după cum paleosistemele hidrotermale au fost în hise
sau deschise.
Când s-a atins condiţia de echilibru cu presiunea litostatică (Pr P1) a început
fierberea, uneori chiar la baza sistemului conductiv, proces prin care s-au depus mari
cantităţi de metale, inclusiv preţioase. Tranziţia de la presiunea litostatică la cea
hidrostatică a fost declanşatorul care a propulsat episodic ascensiunea saramurilor
metalice mai dense către zone de permeabilitate situate la nivelele superioare de
deasupra discordanţei catenă andezitică - fundament sedimentar. Consecintele
chimice ale fierberii - alături de amestecul cu fluidele meteorice induse în paleopl că
- este aceea că fluidele au devenit mai oxidate, mai ales prin pierdere de H+, şi mai
alcaline, prin pierdere de volatile acide cum ar fi C02 şi H2S, care au fost prezente în
faza de vapori. Acestea s-au ridicat până la nivelul paleosuprafeţei, sau au fost
condensate în paleo-oglinda apelor freatice prezente în paleoplacă, favorizând în
stadiul [ M 4 ] depunerea Au în toate sistemele hidrotermale de la llba până la Văratec.
Există argumente că cel puţin pa ial aceste volatile s-au eliminat la Cavnic şi prin
fumarole, acestea încălzind şi acidulând apele de suprafaţă în care s-au condensat;
de remarcat în acest sens cantităţile mari de pirofilit din placa andezitică de la Cavnic,
în şanţul tectonic dintre structurile Bolduţ şi Roata, pe traiectul căruia se înscrie înspre
sud şi cariera de agalmatolit61 (în realitate pirofilit) de la Brickstein (fig. 12.2). Aceasta
a fost exploatată cu intermitenţe până la începutul sec. al XX-iea.
Aceste procese petrecute în placa andezitică au cauzat formarea aureolelor
de alterare hidrotermală, în care s-au identificat elemente de alterare de tip sulfat-
6 - Numele de aga/matolit vine din greacă: agalma + lithos = piatră cu imagine. Cunoscut drept piatră
semipreţioasă de către egiptenii, grecii şi chinezii antici, agalmatolitul este încă popular în China. Se
aseamănă cu talcul.
405
 Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

acid urmate sau cvasisincrone cu alterarea de mai mare anvergură, de tip adular-illit
(sericit); circuitele de convecţie au fost asigurate de apa rece din roca înconjurătoare.
Gazele emanate în timpul fierberii so;-şi CO 2 s-au recondensat în acvifere
mai reci de lângă suprafaţă (fig. 12.2) formând o soluţie de sulfat acid care a dizolvat
prin infiltraţie componenţii rocii gazdă. Intensitatea fenomenului a depins de cantitatea
de condensat, de aciditatea condensatului şi de nivelul oglinzii pânzei de apă.
Levigarea acidă s-a făcut deaupra zonei de fierbere cu depunerea locală a
acumulărilor de pirofilit în zona Brickstein, valea Furnicarului, Gotlieb, etc.
V. de pe Izvor
A V. Furnicarului
A ,.
Discordanta '-.:
250m
1-----i
Exolvare de fluide fierbinti din
sistem mgmatic: CO,. SO,. HF, H,O....
+ transfer de caldura
Fig. 12.2 - Caracteristici de alterare de tip HS la Cavnic.
Explicatii: 1. - fundament prevulcanic; 2.lllllll- intruzine vulcanică tonalitică; 3.
- I-· co canoclastic cu permeabilitate ridicată; 1$.g iE':' '.J - zonă bifazică: apă lichidă
_4
+ aburi; 5. n ----: - ape încălzite cu abur cu conţinut acid so -/ ş1 CO 2 ; 6.1
cloruroase aproape neutre; 7 k6 4.îl,«J _ breccia pipe cu venule de molibdenit.
Figura este inspirată din Henley (1985), în Berger şi Bethke eds., p.3.
Parageneza predominantă întâlnită în zona văii Furnicarului este constituită
din pirofilit, caolinit şi oxizii de Fe cu formare în apropierea carierei a unor areale cu
pălării de Fe, de mici dimensiuni, exemplu: Crucea de fier - Roata, sau valea
Merchiului. Când vaporii acizi s-au amestecat din ce în ce mai mult cu ape neutre s-
au format cunoscutele lentile de caolinit din zona Cavnic: Valea Steampului, vf.
Dealului, Cotreanţa, valea Mleşniţa. Vaporii acizi au constituit o parte importantă în
evolutia sistemelor magmatice-hidrotermale din districtul minier Baia Mare. Ele au fost
cauza variatiei mari de salinitate a hidrotermelor încă din stadiul timpuriu al
metalogene;ei, depăşind în majoritatea cazurilor valorile curbelor de salinitate.
S-a sugerat de către diferiţi autori (Kesler et al., 1981; Berger şi Eimon, 1983)
Vf. Roata că procesul de dizolvare acidă acţionează şi asupra Ag şi Au, mărind astfel fineţea
acestor metale. Exemple sunt citate la Round Mountain (Nevada) şi Pueblo Viejo
(Republica Dominicană); în zona munţilor Gutâi - Văratec în această categorie s-ar
încadra zăcământul Jereapăn, localizat în întregime în zona de condensare freatică şi
zăcământul Şuior.
Cantitatea mare de volatile degajate calculate din fracţionări izotopice,
evidenţierea fierberii profunde, cu consecinţă în acumulările de tip „bonanzas" au
atins inclusiv limita inferioară a ambientului epitermal la: Cavnic, Baia Sprie, Nistru.
prevulcanic Procesul de fierbere a fost cauza principală a depunerii metalelor de bază +
pretioase în minereurile hidrotermale de la Baia Mare. Tot pentru zăcămintele de la
Bai Mare reiese modelul convecţiei cu celulă închisă (fig. 12.1) în sensul lui Berger şi
Eimon, (1983). Aceasta se remarcă prin faptul că nu există o barieră de
permeabilitate permanentă (litologică / tectonică) care să creeze un model de zonare
laterală puternică. Acest fapt este vizibil în figurile ce evidenţiază zonele de fierbere în
fracturile filoniene de la Cavnic şi care străbat discordanţa cu relieful prevulcanic.
În consecinţă, printre factorii esenţiali pentru formarea zăcămintelor din
arealul muntilor Gutâi - Văratec amintim:
- 'structuri tectonice disjunctive abrupte, în general falii;
rocile gazdă de o permeabilitate scăzută - în general sedimentare - sunt
în pă ile inferioare ale sistemelor, încât curgerea fluidelor se realizează
numai prin „conducte";
- curgerea relativ nelimitată a apei meteorice în adâncime;
- auto-etanşarea periodică a pă ilor superioare ale sistemelor astfel încât
fierberea intermediară a avut loc la adâncimi intermediare, în special în
vestul şi centrul districtului minier; presiunile supracritice au dus la
formarea texturilor brecioase în toate structurile mineralizate;
evenimentele au avut loc în zona de temperatură cuprinsă între 200 ° -
1- ape 300 ° C ;
Aceşti factori au determinat următoarele caracteristici ale zăcămintelor:

406 407
 Francisc MARIAS
- depunerea metalelor preţioase prin schimbările chimice care au însoţit
fierberea (în M3) mai ales la Cavnic, apoi la Săsar, ,,9 Mai" şi „11 Iunie" -
Nistru şi llba.
- depunerea metalelor preţioase din fluide reziduale acide sau/şi amestecul
de fluide (vezi structurile aurifere din zona Nistru - Săsar; Baia Sprie
superior, Şuior; Roata, Jereapăn, Breiner superior, Văratec).
- o unitate structurală prebadeniană - care repausează peste fundamentul cristai'in - şi
inexistenţa zonării verticale şi orizontale a metalelor preţioase şi de bază
datorită fierberii - apărută acolo unde erau condiţii - şi apariţia
acumulărilor de tip „bonanzas";
- structurile şi texturile variate ale minereurilor ca oglindire a condiţilor de
formare;
- brecifierea hidrotermală + rebrecifieri;
- sarmaţiene, pannoniene, ponţian-pliocene superioare şi cuaternare, realizându-s
aspectul de stockwork al unor explozii ratate (Rotunda - Strâmbu) şi ale
marginii sau extremităţilor filoanelor: Cavnic, Nistru, Săsar;
- zone de minereu bogate, separate în plan vertical de zone sărac
mineralizate (subeconomice): Cavnic, Baia Sprie, Băiuţ, llba, Nistru;
- mineralizaţia diseminată în zonele superioare (permeabile) din zona de
interfaţă, cu conţinuturi de aur interesante economic (Jereapăn, Săsar);
- prezenţa texturilor colomorfe şi a rubanărilor fine înspre partea apicală a
sistemelor hidrotermale, expresie a interferenţei fluidelor mineralizante cu
cele descendente.
408
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
CAP. 13. - CONCLUZII
În cadrul districtului metalogenetic Baia Mare cu numeroase zăcăminte de tip
low-sulfidation se remarcă sub aspect structural regional două unităti' majore: catena
andezitică (învelişul andezitic) şi fundamentul prevulcanic.
. Fundamentul prevulcanic este întotdeauna sedimentar şi poate fi împărtit într-
o cuvertură post-tectonică neogenă.
_Dacă unităţile prebadeniene au ca principale caracteristici şariajul, grosimea
mare şI textura rubanat flişoidă, dată de alternanţa ritmică sau pararitmică a
secvenţelor lutitice şi arenitice (cf. Săndulescu, 1984, 1986), cuvertura post-tectonică
are o grosime mult mai redusă şi este constituită din formatiuni badeniene
succesiuni comprehensive la nivelul Sarmaţian - Pannonianului.
A bele unităţi s nt faliate şi local cutate; într-o secţiune V-E se disting zone
..
ridicate şI zone depresionare de tip şanţuri tectonice simetrice sau asimetrice
desăvârşite atât înaintea vulcanismului cât şi cvasisincron cu acesta, în faza d
distensie crustală.
Înve_lişul a ezitic -:- (peisajul turistic de la suprafaţa „zonei Baia Mare") sau
cum s-a mai definit m cuprinsul lucrării, ca placă andezitică sau catenă andezitică -
constituie unitatea cea mai tânără care găzduieşte zăcămintele hidrotermale în partea
lor superioară; această „placă" este constituită predominant din andezite, mai rar
dacite sau riodacite .
. În ansamblu entităţile stratigrafice - componente ale plăcii, s-au dispus
subaerial, local subacvatic, formând depozite vulcanogen-sedimentare. Această placă
(sau catenă) evoluează în timp, din Badenian-Sarmatian în partea vestică a districtului
minier, până în Pliocen.
. Acea tă placă s mulează peste formaţiunile sedimentare ale cuverturii post-
tectonice, avand o grosime medie actuală de cca 250 - 350 m în zona estică a
munţilor Gutâi - Văratec şi cca 500 - 700 m în zona lor central-vestică.
co!o unde fil?anele apar la actuala suprafaţă de eroziune relaţia stratigrafică
cu placa.indica o eroziune post-mineralizare a paleoplăcii.
.. I privinţa relaţiei dintre sistemele de fracturi filoniene şi discordanţa: placă
andez1t1ca - fundament prevulcanic se obsevă că filoanele au intersectat discordanta '
în faza derulării proceselor post-magmatice (hidrotermale).
u ă formarea _stratovulcanilor andezitici, intruziunile s-au ridicat deasupra
actualului nivel de eroziune; corpurile subvulcanice „rămase" la diferite nivele ale
etajului structural inferior (al reliefului prevulcanic) sunt deosebit de frecvente în zona
estică a lanţului Gutâi - Văratec; s-au deosebit în zona Cavnic şi la est de aceasta
patru generaţii de intruziuni în concordaţă cu caracterul poliascendent al
magmatismului subsecvent tardiv andezitic. Aceste corpuri au constituit veritabile
„generatoare de abun" (Taylor şi Epstein, 1962a) asigurând energia şi fluidele
409
 Francisc MARIAS
s i s te me lor conductiv - conve ctive hidr ote r ma le . F ra ctura re a s tock-uri lor intr uz ive
a fla te în r ăc ire le ntă a fo s t ur ma tă de e xpulz a re a vol a ti le lor ma gma ti c e , a s i gur ând
totoda tă conducţia flu ide lor me te orice , a t ât a ce lor de ti p „conna te wa te r"
(intra for ma ţiona le ) - cât ş i a ce lor de s ce nde nte , i ndus e în s i s te mele hi dr ote r ma le .
Orig ine a a ce s t or fluide la Cavn ic - ş i în e xte nso, pe ntr u tot ba z i nul mi nie r
Ba ia Ma re - a fos t r e le va tă pri n s tudi ul izotopilor s ta bi li 8 18OsMow pe mine ra le de
gangă (cu a + ca r bona ţi ), r e uş i nd pri n i nte r medi ul e cua ţii lor lu i Ma ts uhis a e t a l.,
(1979) s ă ca lculăm e chi librul izotopic a l flu ide lor hidr ote r male : a pă-ca r bona t; a pă-
cua . V a lorile 818OHP (a l flu ide lor hi dr oter ma le ), c re s c de la 1,8%0 pe ntr u s tadi ul [M1]
până la +3,6%o pe ntr u s ta diul de fi e r be re [M3], cu un a pe x de 4, 1%o pe ntr u flu ide le
sta di ului [M2] pir ito-cuprife r , după ca re va lori le sca d până în a pr opie re de 0%o (sMow),
pe ntru s ta dii le de a me s te c: ma gma ti c - me te ori c: [M4 - Ms]. Di n c e le pre z e nta te ,
r e zultă o bună e chi li bra re a cua ulu i cu flu ide le g e ne ra toa re , încă di n pri me le
mome nte a le pr oce s ului de mi ne ra liz a re , după ca re pos t-boili ng, a cea s t ă e chi libra re
s e s tri că (s c a de), c e e a ce de notă conta mi na re a flu i de lor ma i g re le izotopi c
(m a gma tice ), cu flu ide ma i „uşoa re " (m e te orice ), proce s ca re s e me nţi ne până la
,,căder ea " te r mică a s i s te mului hidr ote rma l.
V a lori le 818OsMow s unt a s e mănătoa re cu alte zăcăm i nte e pite r male , di n
Am e rica de Sud, Am e rica C e ntra lă, Sud-e s tul As iei , s a u Am e r ica de No r d
(zăcăm inte le din Colo ra do).
Ap a ca lcula tă în e chi li br u cu ca r bona ţii s pe c ifici zăcăm inte lor de la Ba ia Ma re :
calc it, rodocr oz it, dolomit, ş i kutnohor it (m e nţi ona t pe ntr u pri ma da tă) a ra tă în ge ne ra l
va lor i izotopice 8 18Ofluid ma i pute r nice de cât a pa în e chili br u cu cu a ul; pri mii
(ca r bona ţii ) fi i nd ma i s ens i bi li la fe nome ne le de difuz ie au fos t r ee chili bra ţi cu a pa în
cu rs ul unu i i nte rva l de timp ma i înd e lunga t - i nclus iv în ti mpul r ăcirii s is te me lor
hidr ote r ma le pri n a me s te cul de a pe ce a fa voriz a t pos t-fie r be re de pune re a
mi ne ra liz a ţie i a urife re ş i a ce lor pol i me ta li ce -aur ife re .
Am e s te cul ce lor tre i ti puri de a pe s -a r e a liz a t în i nte rior ul ca pca ne lor
e x is te nte , s a u flu i de le au c re a t e le în s e le s tr uctur i hi drote r ma le pre me ta log e ne tic e de
tipul exploz iilor pe r cus ive , de a nve r gur ă ma re în pl a n ve rti ca l ş i dia tre me puţi n e xti ns e
în pla n orizonta l.
Uti liz a re a izot opi lor 834S ş i 813C a ofe rit i nfor ma ţii a s upra tempe ra tur ii
(izotopice ) de mi ne ra liz a re ş i a me canis me lor de e chi libra re izotopi că ce a u a cţiona t
pe ntr u pre c ipita re a s ulfuri lor de ba ză, a s urs ei sulfulu i ş i ca r bonului di n flu ide le de
mine ra liz a re .
P e ntr u a ce a s ta s -a u utiliz a t pe re chi de mi ne ra le : pirită-ga le nă, sfa ler it-ga le nă,
pir ită-sfa le rit. R e zulta te le obţi nute conco r dă cu s tudi ul te mpe ra turi lor obţinute di n
incluz i uni flu ide ş i a r a tă că va lor ile 834S s unt ca ra cte ris t ice uno r flu ide ma gma tice .
Unel e r ezulta te ne conclude nte a r a tă că e chili br ul de fra cţiona re izotopi că nu a fos t
întotde auna a ti ns , ce e a ce de mons tr ea ză că mi ne ra le le di n „a ce ea ş i" pa ra ge ne ză
410
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC {MARAMUREŞ\
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
(m a cr os copic vo r bind) nu a u pre ci pita t în condiţii identice , în c iuda a pa re nţelor
,,convi ngăt oa re ".
În ge ne ra l ca r bona ţii pre z i ntă valori ne ga t ive a le 8 13Cpos , formându-s e fie
pri n le ş ie re a ca r bona ţi lor din fund a me ntul s e dime nta r , s a u/ş i di n pl a ca a nde z itică pri n
i nte r me di ul a pe i me te ori ce, fi e di n CO2 e xolvit di n i ntr uz i uni le ma gmatic e .
S e ştie că ma gme le ce le ma i i nte re s a nte în ge ne ra re a vol a tile lor s unt ce le
ca lcoa lca li ne . P ri me le eve ni me nte i ntr uz ive a u mobil iz a t ma ri ca ntităţi de a pă di n
dome ni ul s e di me nta r , de cla nşându-se i nte ra cţi uni între plumu ri le de ma gmă ş i fluide le
de zăcământ (i ntra for ma ţionale ) di n a mbie ntul s e di me nta r .
În e s e ntă e va cua re a volati le lor di n i nt ruz iuni le ma gma tice a a pă r ut după
for ma re a c r us te i l r s olidifica te , când zona ma r g ina lă a intr uz i unii a fos t s ufic ie nt de
ca s ant ă pe ntr u a s e fra ctura , de cla nşând a s tfe l me ca nis mul e xploz iilor hi drote r ma le
cu c re a re a unor str uct uri pre me ta loge ne tice ti pice , r e pr ezenta te pri n s t r uctur i „a e ris ite "
de tip bre cc ia dyke de ma ri di me ns i uni (B a ia Sp rie - Şuio r - C a vnic no r d), pipe
ne re gula te (Borza ş, C a vni c) s a u e xploz ii r a t a te de ti p Rotunda - Kel e me n.
Me canis mul for mă rii a ce s tora e s t e ace la ş i , difere nţie re a fi i nd de or din
s tr uctura l-morfolog i c, pri me le a vând e xti nderi ma i mult pe dire cţie , i a r c e lela lte sunt
ma i mult s a u ma i puţi n izom e t rice .
S e mnifica tia a ce s tor s tr ucturi e s te e xpre s ia e xt re mă de „de scărca re " viol e nt ă
a fluid e lor , con s titui nd s e mna lul ma jor a l de cla nşă r ii pr oc e s e lor hidroter ma l -
me ta loge ne tice .
În de s cifra re a pr oce s e lor de mine ra liz a re un r ol importa nt r e vine s urs e i
me tale lor din zăcăm i nte le ca te ne i Gutin - Vă ra te c.
Confo r m ce lor pre z e nta te , ga le ne le de la Ba ia Ma re s unt r a dioge ne , g r upa te
în ju r ul va lorii de 18,858 s i tua te de a s upra cu r be i de cre ş te re Sta ce y-K ra me rs (S-K) şi
a cu r be i orog e ne , Do e -Z a rtman (D-Z).
Compoz iţii le e nunţa te s ta bile s c e xis tenţa une i s i ngur e su rs e de Pb pe nt r u
zăcăm i ntele dis tr ictului mi nie r Ba ia Ma re , pr ove nit e s e nţia l din cr us ta cont ine nta lă
ve che .
V a lori le Pb s e a mănă cu ce le din r ocile ma gma tice , ce e a ce e vide nţia ză o
r e la ţie g e ne t i că în t re a ce s te două e ntit ăţi: r ocă ma gma t ică - mi ne ra liz a ţie filon ia nă
pr in inte r me di ul fenome ne lor pos tma gma tice .
Pentr u a ca ra cte riz a proce s e le me ta loge ne tice de fo r ma r e a mine ra liz a ţiilor a
fos t ne ce s a r s ă discutăm ca ra cte r is t ici le fizico-chi mice a le flu ide lor mine re ice ca re a u
ci r cula t prin „conducte le " de la C a vnic.
Concluz ia ca re s e de s prinde e s te una log i că: te mpe ra tura me die de de pune re
a mom e ntelor de mi ne ra li za re de la C a vnic [M1 - Ms] s ca de conti nuu ş i con s ta nt
după e ve nime nte le pre me t aloge ne tice (pe tre cute la T > 300 ° C) până la 226 ° C [Ms].
S a linit ăţi le obţi nute pri n s căde re a punctului de îngh e ţ a l incluz i unilor flu ide e xpri ma t ă
ca proce nt de gre uta te Na CI (e cua ţia lu i Potte r et a l., 1977) s -au dove dit a fi foa rte
os c ila nte , ch ia r ş i în cond iţiile unui s ingur s ta diu (mome nt) de mi ne ra liz a re .
411
 Francisc MARIAS

Odată determinate valorile de temperatură şi salinitate a fost uşor de stabilit

paleoadâncimea de depunere a mineralizaţiilor, presiunea fluidelor şi de estimat etajul
de eroziune pentru întreaga zonă a districtului minier. Aceasta este considerată a fi de
~ 350 m; considerând intervalul de depunere a mineralizaţiilor de 4Ma (Ponţian -
Pliocen) a rezultat o rată anuală de eroziune de 0,09 mm/an - cifră comparabilă
pentru această parte a catenei cu cea dată de Măldărescu şi Popescu, (1981) de 0,06
mm/an. ILBA NISTRU - BAITA
Având definite condiţiile de mai sus a fost posibilă definirea şi caracterizarea "' la!!, o w ţ
Momente de
., < z
> ,

momentelor (stadiilor) de mineralizare [M1 ----- M7]. :o, e., I!! =i

::,
"C C:
·2 E
C:
.9 a,
C:

mineralizare ::i: oQ . ·
c
: E
::,
·
c
:
< .,
::i: ;;2 <(
., .2
.,E.
C: ::,
z
::,

În mod concluziv se poate reţine evoluţia foarte complicată a sistemelor (M) (.!)
iI: .l!l
a,
LL z
a,
8-c LL
<..)

filoniene în etapa de derulare a procesului metalogenetic; altfel spus, se remarcă o I I I I

I
I I I I I I I I I I

tectonică activă sinmineralizatorie, cu rol covârşitor în determinarea condiţiilor de M7 <100 ° - 10 ° I I

I
I
I I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
precipitare a diferitelor momente . I

. În mod succint (fig. 13.1.), primul moment metalogenetic [M1] se

individualizează post-dyke; acest moment este caracterizat de parageneza zinopel M 6 200 ° -150'
(cua roşu) - hematit - magnetit, iar înspre finalul stadiului prin pirită - calcopirită - •Au
• Au •• •• •• Au
Au Au
oua . Pe ansamblul evoluţiei proceselor, acest moment este predominant oxidic, care • A
M 5 250• - 220·
dezvoltă însă numeroase recurenţe fine în stadiul [M2], (fig.13.2.).
••
• Al

• •• • ••
e
Caracterul iniţial oxidic al mineralizaţiei sugerează că fracturile filoniene erau
• • • ••
eAu Au
• Au
eAu ÎE
pa ial umplute cu apă meteorică sau de tip „connate water", dislocuită însă post-[M1],
când influenţa fluidelor magmatice a devenit predominantă cantitativ; caracterul pirito-
M 4 250• - 200·
• e Au

••
eAu A1

•
cuprifer al mineralizaţiei [M2] arată o schimbare semnificativă a condiţiilor de Au Au Au
precipitare, distinct evidenţiată pe majoritatea fracturilor filoniene, cu deosebire pe
sistemul f a
M 3 300· - 250•
Au 1 Au •
Momentul subsecvent [M3] marchează depunerea masivă a sulfurilor de bază • I

•
•
I
°
M 2 350 - 300 ° I Au
prin fierbere (fig. 13.1.). Acest stadiu ocupă un volum însemnat în economia că ii - Au I Cu Cu Bi
e I

dată fiind importanţa sa în formarea minereurilor de la Baia Mare, inclusiv ca metodă I I I I

••
I
modernă de explorare geologică. M 1> 360 °
I I I
I
I I
Ascensiunea fluidelor post-[M2] a creat condiţii pentru depresurizarea I I
I

generală a fluidelor (P1 > P1) îndeplinindu-se astfel condiţiile de fierbere în interiorul
Eveniment
fracturilor, inclusiv a fluidelor minereice cu salinitate ridicată. premetalogen
t:,

Pentru înţelegerea fenomenului au fost analizate mai multe aspecte care se t:,_t:,l:,

petrec în timpul fierberii naturale a fluidelor, între care s-au studiat unele echilibre de Etaj (m) 200m 200m 300m 700m 300m 200m 500m 500m 500m 50-150rr 200m 200m 200m 250m

oxida-reducere, calculul f02 , interacţiuni: mineral / agregat de minerale - fluide,

Fig. 13.1. - Distribuţia stadiile
definind în final unele consideraţiuni privind sistemul chimic: închis / deschis care a
funcţionat la Cavnic, inclusiv cantitatea de vaporizare, cu consecinţele evidenţiate în
plan metalogenetic.
Astfel s-au obţinut valori de vaporizare pentru [M3] de până la 99%, fapt de
loc surprinzător, având în vedere existenţa ghirlandelor de intruziuni, mai ales în estul
districtului minier. Cert este că o parte considerabilă a apei lichide a trecut deasupra
zonelor de fierbere în stare de vapori.
412
 ILBA NISTRU -BA ITA SA SA R -VA LEA ROSIE C A VNIC BA IUT
z
t.)
w
"' o: ci: •<
"' u Q)
"' Q)
a. o:
o "'
e -s·
.moca·-o
w
z f e!
< (
u
"' < "'
t.)
.l!I E "iii,. --,
'5 o
"' a;
::,

:s
C: ::,
.s E u,. i&. o: o: u,.
.l!I "O .c
e"'<„
..J
--a;
C: U")
5
C: C:
E
"' 8' .l!l
'"e'
·2 ::!: 1l 2 "O o: c: E
.ao .t,
::,
o w " o
C:

1ii
Q)
::!: 2 ·c: a. 2 .c. o
·c:
< u.."' "' -
C: ::, ..J
a. E E :i:::
o: o:
•C'O
i!!?
CI),,
::, w
u:: .l!I
8 "O o
::,
a,
>
< (
Cil
o: V ,
Q)
.c. Q)
--, ID a_ ID
z Cil
Q) <ttl (!) < ( Cil
t.) CD
I= o
I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I
I I
I I
I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I
I I I I
I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I I
I I I I
I I I I
Au I (A u ) I Ag I I
I I
Ag
I
Au Au I

•e u •• •• •
• • Au I Au t Au • Ag Au
• Au e As Au Hg Au

•
Au

•
Au I I
I I I
• Au
••
Ag A u ,Hg Au

• •• •
A

•
I Au Au I

• ••
e Au • Au Te Ag Ag Au Ag Au I

• •
Au Au

• Au
Au Au Au Au

• •
e Au Ag I
•( A g) Au
As
Ag
••
Au Sb I
A u ,As
•
A u,Sb

•
Au
Au Au
•• •• • • Bi
Ag Zn Pb

•
Cu
Au I
A u,A g

• •
Au Zn

•
Au I

• I

•
I I I

• •• •
I
Cu Cu
•
I I

•
I I I
I e Au I I I ? (A u) I Cu I
Cu Cu I I I I

••
Au I Bi I I

• • •
I I I I I
I

••
I I I I I I
I I I I

• • •
I I I I I I
I I I I
I I ? I
I I I I Fe I I
I I I I
I -
t:,. -J \ ..
<11,'.,,
S:',.. ',,
t:,. t:,. t:,. t:,. t:,. I
t:,. t:,.
t:,.t:,.f::,. t:,.t:,.t:,. t:,.t:,.t:,. t:,.t:,.t:,. t:,.t:,.t:,. t:,.t:,.t:,.
I
I
t:,.t:,.t:,. t:,.t:,.t:,.
(?)
',,_,,,
_,.

300m 700m 300m 200m 500m 500m 500m 50-150IT 200m 200m 200m 250m 250m 800m 200m (?) 700m 200m 150-300m 400m 500m 500m 1200m 1200?m 500m 1000m 800m 200m 700m 800m 400m 400m

Fig. 13.1. - Distribuţia stadiilor de mineralizare [M, - M7] în zăcămintele districtului minier Baia Mare
 N C. O
o cii" o
;? ==- -
"'2.. 2' a. o
D.> ::::, CD
"O
>< CD --
::::, ,.., 2 ' a . - , - = rec
D.> CD
Q_ : I
3 a.-o
o D.) ::::!.
c... Q)c :J
c- -n -- ,0 0C:0 - 0
D.> > D.)
" E ;::! ..a ,
g-g os·
N -D.> Q
--
a.
c:) ;::· n
rOo::O::!'!
"CD"Q
::::,
3
o
::::,
3-0
3 6
- -
7J I a . - o
° CD D.>
- ,W CD CD

5
o
=--
"O INTRUDEREA
C: :-::·:r EVENIMENTE
CORPURILOR RĂCIREA PROGRESIVĂ A INTRUZIUNILOR ŞI A MAGMEI PARENTALE ;:
- cg_ ::::,Ocn<
MAGMATICE
SUBVULCANICE
G )
;-,· D.) C: m
::::,::::!o'! PROCESE TRANSFERUL EXOLUTIA FLUIDELOR CREŞTEREA CĂDEREA SISTEMELOR z

l
DOMINANT DE MAGMATICE CU CREŞTEREA
g-::::l. VOLATILELOR ŞI METALELOR DERIVATE MAGMATIC
!:.
a.CD o_, =
ru ::,=
MAGMATICE CĂLDURA PROGRESIVĂ AVOLATILELOR o
;o
IB PROCESE
POST-MAGMATICE
BRECII
INIŢIEREA SISTEMELOR
CIRCUITE CONVECTIVE
HIDROTERMALE FORMAREA MINEREURILOR
DOMINAREA APELOR
DIN APROPIEREA --i
S?3S:3 rC
o D.) (/) D.) (HIDROTERMALE) CONVECTIVE SISTEME DOMINATE MAGMATIC SUPRAFEŢEI
-

I
D.> C
=.: -D, . (.-/)· m;;::
<-

Fr l
=-: O. ' --( J ·) <D.)c
... .....,_
început lnceput
-f--
al
cm
CD CD
aCD.
<
D.> DJ
-
w
CUARŢ (SILICE)
EPITERMAL
.Î
D1 treme
a Şlire I
I
ftoork smecllte
min. arg.
ca rb onap
+
o! a,
o
::O

D.> D.>' Q man:astta

C
llba
I
cn, n "O ::::!. CD (ln toale sistemele cuarţ Şlire I sulfati
s o
·
- · :::'
N!. D
D .)
....... hiâ'otermale) "' [ Nistru caolinit cuarţ
, I r!Mel Auî - Ag I .;o
.,rn
3 -• Săsa iii
®I <c

r'
.--o
> ::::, IM-•Ms)
o r I 'unit
clorite su osaruri(
®I
mz
g>;;::
- CD < -
i1

I :
CD
min.Atg. I 0
CD w
ro

i
"" o I
9- ·- oO> o . r u I a,
CD D.> CARBONAŢI Fluidizare a I

r
- , (!:..-o
) = ::::, I I iii-<
::::, D.>
+ breciilor bonanzas ±Bj, Te m-u
aD. f: .fi'c§METALEDE BAZA ,!, I .,,m
o rut =o C
L ŞUJOf J ţ
Isai a priel cua rţ
!:::!. I ::; cn-
m
b I

I
(în toate sistemele :;::...,
o cn

1•
± a dula r a
-c:, D .
) (/) g-
:i
E
D.> c: CD
Q)c
:i:::w
hidrotermale) Brecci a
dykes
galenă[M,I
sfalerit
2n •Pb
i >m
r;;::
m
o c,
w
-w' tcWn-- bonanzas +A, Ag Z ::,:
2 s.c:<

(r' iJ.i..,
: rtta!M21I..::,,.. !..,
a vnic E. i5
Î
CD cuarţ
-· :. U a:: ;::;o
cn CD o ::::,D
-· C 3 w CUARŢ EBaia
C Spr'
t sericii ,1ca1 ma --i

I r
+ Cu ± Au m
or& clorit

r
:: ,
= ;;o:
ro
î
ci) cu a rţ ± I
SULFURI
u r=:ru K-ffldsp a t

î
9: (în toate sistemele bonanzas
c: siice
aCDcn . D.) ---(/) CD i1i hidr((ermale)
C: - c: magnetit (MJ z
o

I
- " " Qc•5'::::,- STOCKWORK Pebble Fe±Cu

"'
::::,
CD D .
) + dykes
cua rţ
__., D.> (C a vnic)
GREIZEN
ii3 cn
N. - !'-> ii3,
ro (Cavnic)
stockwork
I ;C
o
a:, :!.
ro-=Q==)< a- . Fig. 13.2.- Zonarea spaţială şi temporală a evoluţiei proceselor metalogenetice în sisteme (LS) în districtul Baia Mare
I CD
 Francisc MARIAS
uneori salinităţi diferite chiar în acelaşi cristal - sugerează contaminarea fluidelor
magmatice (a saramurilor metalice) cu fluide meteorice chiar în timpul fierberii.
Este un fapt evident - demonstrat la Cavnic şi extrapolat pe ansamblul
districtului minier - că fierberea a început în baza sistemelor hidrotermale. Fluidele cu
salinităţi reduse ----- neutre au participat gradat la fierbere şi transferuri de căldură,
favorizând depunerea Au şi Ag în zonele de interfaţă: magmatic - meteoric, adică în
treimea superioară a paleoconductelor.
Se poate aprecia că cca 75% din cantităţile de minereu depuse în fracturile
sistemelor hidrotermale de la Baia Mare (35 mii. tone masă filoniană numai la Cavnic)
apa in stadiului de mineralizare [M3], (fig. 13.1.).
Acesta este şi unul din motivele pentru care determinarea zonelor de fierbere
are o deosebită semnificaţie ca modalitate modernă în explorarea geologică şi în
evaluarea rezervelor geologice de minereuri.
Evoluţia stadiilor de amestec [M4] şi [M6] a celor principale de fierbere M3şi a
celor de tip Ms a favorizat variate modalităţi de depunere a diferitor tipuri de minereuri
şi de parageneze cu aur, redate sintetic în fig. 13.1 ..
Precipitarea sulfurilor în stadiile [M4] şi [M6] se datorează fierberii retograde,
respectiv răcirii prin amestec a ultimelor pusee fierbinţi de volatile magmatice.
Redeschiderea secventială , a fracturilor mineralizate de către ,,torta"
, acestor
fluide a dus la brecifierea momentelor antume, dovadă bogăţia şi spectaculozitatea
ansamblurilor texturale, pentru aceste momente, care capătă conture tranşante chiar
şi pe distanţe scurte în interiorul „conductei".
După prezentarea şi caracterizarea evoluţiei structural-metalogenetice a
filoanelor principale de la Cavnic s-au prezentat caracteristicile geochimice ale
zonelor de tip „bonanzas" pentru Au, Ag, Cu.
Concluzionând problemele legate de alteraţia hidrotermală, se poate face
aprecierea privind existenţa unui mediu geologic epitermal complex şi dinamic, în care
au apărut - în funcţie de paleorelieful local - alterări de tip (HS): Cavnic, Răchiţele,
sau în aria Vama - Racşa, urmate de alterări de tip (LS) sau sericit-adular la scara
întregului district minier. Principalele caracteristici în sensul celor afirmate ar fi
următoarele:
a) Acidul necesar pentru producerea alterării (HS) s-a obţinut prin condensarea
- în zona superioară a paleosistemului Cavnic - a volatilelor acide SO2(gaz)
rămase după distilarea fracţionată a saramurii, respectiv după precipitarea
corespunzătoare a diferitelor momente, cu parageneze minerale clar definite,
cf. reacţiei: 4SO2 + 4H2O----- H2SO 4 + H2S t (v. fig. 11.16.). Nu
acid hipogen primar
excludem anumite alterări de tip sulfat-acid cu caracter secundar, cum ar fi
apariţiile de alunit de la Racoş Vest. Parageneza tipică de alterare de tip
sulfat-acid de la Cavnic este dominată de silice ± oxihidroxizi de Fe - anhidrit
- pirofilit- caolinit (cu grad ridicat de ordonare) - pălării de Fe.
414
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
b) Alterarea predominantă în zona apicală a sistemelor hidrotermale de la Baia
Mare corespunde zonei cu illit - cua - pirită (în estul ditrictului) şi zonei cu
sericit - adular - caolinit în zona central vestică a districtului minier.
c) Aceste alterări se îngustează înspre adâncimea actuală a catenei andezitice;
ele erau mult mai clar evidenţiate la nivelul paleocatenei, deci cu ~350m
deasupra actualului nivel de eroziune.
d) Zona illitică în învelişul andezitic trece în mod gradat înspre exteriorul
sistemelor hidrotermale în zona de alterare propilitică cu clorit. Parageneza
de alterare: illit - cua - pirită - (clorit) fără alunit, sau cu caolinit prezent,
indică o alterare rezultată din fluide de saramuri metalice clorurate (de
adâncime) cu pH aproape neutru, de obicei cu salinitate moderată şi care în
zona de paleopânză freatică a favorizat precipitarea Au în zona Băita - Săsar
:- Valea Roşie; Şuior; Jereapăn; Văratec (fig. 13.1.).
e) ln partea superioară a zonei fluidelor complex clorurate, alura zonalităţii
mineralizaţiei arată direcţia de curgere a fluidului, dominată de deplasarea
laterală şi înspre suprafaţă.
Fluidele de saramuri complexe clorurate au avut origine magmatică, dar cu
contribuţii meteorice semnificative, clar evidenţiate pe baze izotopice pentru
anumite stadii de mineralizare: [M4] şi [M6].
g) Fluidele ascendente au avut pH aproape neutru, iar stările lor de reducere şi
de sulfidare au fost tamponate de reactiile cu minerale cu continut de Fe din
rocile catenei andezitice sau din parage eza filoniană.
h) Adâncimea la care a început fierberea a depins de continutul de gaz al
fluidelor, iar gradul de amestecare a depins de contrastul d densitate dintre
saramurile „grele" şi apele subterane înconjurătoare; în acest mod, în zonele
favorabile s-au depus acumulări (cuiburi) de tip „bonanza".
i) Zona mineralizată apare la o distantă foarte mică fată de sursa de căldură
care a generat şi dirijat circulaţia hidr termală; mineralizaţia ocupă un interval
vertical apreciabil, partea superioară fiind situată cu cca 100 - 150 m sub
nivelul paleoreliefului, dar deasupra actualului nivel de eroziune; zona bogată
în Au s-a format înspre partea superioară a paleosuprafeţei, astăzi
conservându-se doar ceea ce nu a fost erodat, în sistemele hidrotermale
amintite la punctul (b). Argintul - comparativ cu aurul - a precipitat şi la nivele
mai adânci, în partea apicală a zonelor de fierbere (excepţie Dealul Crucii),
deoarece ligandul transportor a fost clorura (complecşi metalici clorurati), Ag
precipitând cvasisincron cu galena sau ca sulfosăruri de Pb, Sb.
j) Mineralizaţia cu Au a fost depusă în lungul pă ii median-superioare a
paleofracturii în apropierea interfeţei dintre fluidele cu salinitate moderată şi
temperaturi de ~ 220 ° C şi apele subterane acoperitoare.
415
 Francisc MARIA$
ÎN LOC DE EPILOG
Este poate semnificativ faptul că această lucrare apare în plin declin
programatal mineritului maramureşean şi nu numai.
În general se spune despre un zăcământ că este cunoscut abia după
epuizarea lui - ceea ce nu este cazul structurilor metalifere discutate în această carte.
Ele nu sunt epuizate, multe nu sunt încă explorate. Cert este că potenţial mineral,
inclusiv de metale preţioase există, dar există şi o neghiobie a momentului, o libertate
de a susţine în mod vicios opinii „demonstrate" privind nerentabilitatea acestei
industrii.
În viitorul apropiat această zonă a ţării va putea fi salvată de la dezagregare
economică numai dacă-şi va regăsi tradiţia, iar aici includem mai ales mineritul. ..
întrucât politica la un moment dat nu poate fi concepută fără coborârea în realitatea
concretă. Această tradiţie a oferit o stabilitate concretă vieţii oamenilor locului timp de
sute de ani, dar din dorinţa bezmetică de a ne integra cu orice preţ în lume - cum, nu
contează - trecutulnu ne este de nici un folos. Cred că orice se află deasupra,
adică ceea ce se află la vedere, poate fi explicat în principiu printr-o combinaţie
ingenioasă a ceea ce se află dedesubt... iar dedesubt există interese, nu tocmai
ortodoxe, de a „termina" cu această industrie milenară.
Cui foloseşte o astfel de atitudine? Nici într-un caz României.
* format1on of central Kamchatka subvolcanic Au-Ag deposits: Geochemistry
* *
În final, doresc să exprim încă o dată mulţumirile mele faţă de toţi cei amintiţi
în Cuvântul autorului, prin al căror efort şi bunăvoinţă gândurile mele despre formarea
minereurilor s-au concretizat în această apariţie editorială.
416
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
BIBLIOGRAFIE
Achim, V., Cio.ltea, A. (1991) - Băiuţ. Documentar tehnic şi monografic. Ed. Gutinul (306 p)
Bara Mare.
Adalbert, B. (1978) - Aspecte privind pătrunderea capitalului străin în industria minieră din
Maramureş între anii 1860-1918. Rev. "Marmaţia", 4, p. 137-151. Baia Mare.
Akner, M. J. (1855) - Mineralogie Siebenburgens mit geognostischer Andeutung.
Hermanstadt (Sibiu).
Alderton, D. H. M. and Fallick, A. (2000) - The nature and Geni;,sis of Gold- Silver- Tellurium
Mineralization in the Metaliferi Mountains of western Remania. Econ. Geol. v. 95,
p. 495-516.
Anderson, W. and Eaton, P. (1990) - Gold mineralization at the Emperor Mine Vatukuola
Fiji. ln: J. W. Hedenquist, N. C. White and Siddely (Editors): Epithermal Gold
mineralization of the Circum Pacific: Geology, Geochemistry Origin and
Exploration, li, J. Geochem. Explor. 36, p. 267-296.
Andrei, J., Crahmaliuc, Anca, Borcoş, M., Calotă, C., Scurtu, FI. (1994) - Geotectonic
setting based on g ophysical data in the_ Oaş-Gutâi-Ţibleş region and adjacent
areas. 1.G.C.P.- Proiect 356: Plate tectonic aspects of Alpine Metallogeny in the
Carpatho-Balkan region, Baia Mare meeting 13-14 June 1994 (Abstr. voi.).
Andronescu, Ana, Bădescu, I., Duma, N. (1962) - Contribuţii la cunoaşterea zăcământului
llba-Handal. Rev. Min. 9, Bucureşti.
Andrusenko, N. I:, and Shchepot'Yev, Yu, M. (1974) - Temperatures and stages in the
Internat. v. 11, p. 130-137.
Anton, 5. (1943) - Sur la presence des Klippes piennines dans le nord de la Transylvanie.
Acad. Roum. Buii. Sci. XXV, Bucureşti.
Antonovici 5. (1969)- Revista minelor XX, p. 178-180, Bucureşti. (not seen)
,
Antonovici, 5. (1971) - Contribuţii la studiul boulangeritului de la Baia Mare. D. S. lnst. Geol.
v. LVII (1969-1970), p. 21-28, Bucureşti.
Antonovici, 5., Antonovici, I. (1971) - Câteva date mineralogice şi spectrografice asupra
bournonitului din România. D. S. lnst. Geol. v. LVII (1969-1970) p. 29-42
Bucureşti.
Antonovici, 5., Acsintovici, I. (1971) - Câteva date mineralogice şi spectrografice asupra
bournonitului din România. D. S. lnst. Geol. v. LVII (1969-1970) p. 29-42
Bucureşti.
Anton, O. (1969) - Fenomene de alterare în andezitele de la Cavnic. Stud. Circ. Geol., 4, 1,
Acad RSR. Bucureşti.
Anton, O. (1970)_ - Presence of illite minerals in the hydrothermal alteration products in the
Cavnic zone. Rev. Roum. Geol., 14, 1, Acad RSR, Bucureşti.
Anton, O. (1969) - Study on the thermal transformation of pyrophilite. Rev. Roum. Geol.,
Geophis. Geogr. Serie Geologie 13, 1, p. 29-38.
Aropu, I. (1935) - Descrierea exploatării miniere Dealul Crucii. Analele Industriei Miniere din
România, Cluj.
Auit, W. V .. and Je�sen, L. M. (1963) - Summary of sulfur isotope standards in
b1ogeochm1stry of sulfur isotopes, M. L. Jensen, ed. Nat. Sci. Found. ,
Symposium Proc. Yale University.
417
 Francisc MARIAS
Atomic Energy Commission (1962) Atomic Energy Commission Advisory Committee on
Standards: Report no. 11, July 18.
Bachinski, D. J. (1969) - Band strength and sulfur isotope fractionation in coexisting sulfides:
Econ. Geol., v. 64, p. 56-65.
Barnes, H. L. (1979) - Solubillities of ore minerals; in Barnes, H. L. (ed). Geochemistry of
hydrothermal ore deposits, 2nd edition: John Wiley and Sons, New York p. 404-
460.
Barton, P. B. Jr. (1971)- The Fe-Sb-S System; Econ. Geol., v. 66, p. 121-132.
Barton, P. B. Jr., Bethke, P. M., and Roedder, E. (1977) - Environment of ore deposition in
the Colorado: Part III. Progress toward interpretation of the chemistry of the ore
forming fluid for the OH vein: Econ. Geol. v.72, p. 1-24.
Barton, P. B. and S�inner, B. J. (1979) - Sulfide mineral stabilities in Barnes, H. L. ed.,
Geochem1stry of hydrothermal ore deposits. New York, Wiley lntersci., p.278-403.
_ 35-58, Bucureşti.
Badescu, I., ��dronescu, A., Duma, N. (1961) - Consideraţii privind metalogeneza filonului
Fmzan (llba) Rev. minelor, Xll/2, Bucureşti.
Berbeleac, I. (1985) -Zăcăminte de aur. Editura tehnică, Bucureşti.
Berbeleac, I. (1998)-Zăcăminte de plumb şi zinc. Editura tehnică. Bucureşti.
Berger, B. R., an? Ei_mon, P.J. (1983) - Conceptual models of epithermal precious metal
depos1ts; m Shanks W. C.(ed) Cameron Volume on Unconventional Mineral
Deposits: Society of Mining Engineers, New York, p. 191-205.
Bethke, P. M a d Rye, R. O. (1979) :-- Environment of ore depozition in the Creede mining
_.
district, San Juan Mountains, Colorado, Part IV. Source of fluids from oxygen,
hydrogen and carbon isotope studies: Econ. Geol., v. 74, p.1832-1851.
Bethke, P. M: (1984) - ontrols on base and precious metal mineralization in deeper
ep1thermal environments, U. S. Geol. Surv. Open File Rep. 84-890, 38 pp.
Blea_hu, M. (1983)- Tectonica globală ( 2 voi.) Editura ştiinţifică şi enciclopedică Bucureşti.
Bog1e, F. and Lawless, J. V., (1987) - Controls on the hydrology of large volcanically hosted
geotherm I sy tems: lmplications for exploration for epithermal mineral deposits.
Proc. Pacific R1m. Congress Australas lnst. Min. Metall., p. 57-60.
B�loga, V. (1977) - Minerale maramureşene. Revista Marmaţia nr. 3, p. 232-241, Baia Mare.
Bomer, M., Stoll, Ji. (1971) - Zakonomernosti razmeşcenia i razvitiia endogenovo
orudeneniia v neovulcanitah Tentralnoi Slovakii, in Geologhia i Geochimia rudnîh
metorojdnii, lzd. Mir. Moskva
Bombiţă, Gh. (1972)-Studii geologice în Munţii Lăpuşului. An. lnst. Geol. XXXIX, p. 7-110.
Bucureşti.
Borcoş, M. (1964) - Obsevaţii asupra importanţei în termometria geologică a incluziunilor
lichide din cristale de blendă. St. cerc. geol. geof. geogr., seria geol., 9, 2,
Bucureşti.
Borcoş, M., Josof, V. (1966) - La signification de la blende, en tant que thermometre
geologique dans la geochemie du processus hydrothermal D. S. lnst. Geol., v. Ul
I 2 (1964-1965), p. 338-355, Bucureşti.
Borcoş, M., Lang, B., Peltz, S., Stan, N. (1972 a) - Evoluţia vulcanismului neogen în partea
de vest a munţilor Gutâi (Negreşti-Seini-Băiţa) St. tehn. econ. seria 1/6 p. 7-35, I.
G. G. Bucureşti.
418
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Borcoş, M., Gheorghiţă Ioana, Lang, B., Stan, N., Volanschi Ecaterina, Mândroiu Viorica
(1972 b) - Consideraţii privind activitatea metalogenetică asociată andezitelor
piroxenice sarmaţiene din SV munţilor Gutâi (llba-Nistru-Băiţa) St. tehn. econ.
Seria 16 p.65-88, Bucureşti.
Borcoş, M., Gheorghiţă Ioana, Lang, B., Russo Doina, Volanschi Ernestina, Mândroiu
Viorica (1972 c) - Consideraţii privind activitatea metalogenetică asociată
andezitelor cua ifere din sudul munţilor Gutâi. St. tehn. econ. seria 1/6, p. 89-120,
Bucureşti.
Borcoş, M., Lang, B., Peltz, S., Stan, N. (1973 a) - Evoluţia vulcanismului neogen în partea
centrală a munţilor Gutâi (Băiţa-Certeze-Săpânţa-Baia Sprie) St. tehn. econ.
Seria 19, p. 7-34, Bucureşti.
Borcoş, M. (1973 b) - Consideraţii petrochimice şi geochimce asupra vulcanitelor neogene
din Munţii Gutâi (I Andezitele piroxenice sarmaţiene) St. tehn. econ. seria 1/9 p.
Borcoş, M., Lang, B., Boştinescu, S., Mândroiu, V., Volanschi, E. (1973 c) - Consideraţii
privind activitatea metalogenetică asociată andezitelor ponţiene din munţii Gutâi
(zăcămintele Herja, Baia Sprie, Şuior) St. tehn. econ. Seria I, nr. 9, p. 95-135.
Borcoş, M., Lang, B. (1973 d) - Le controle structural dans la metalogenese neogene des
Monts Gutâi. Rev. Roum. Geol. Geoph. et Geograph., serie Geol., 17, p. 24-42.
Borcoş, M., Gheorghiţă, Ioana, Lang, B. (1974 a, 1974 b) - Neogene hydrothermal ore
deposits in the volcanic Gutâi Mountains. I llba-Nistru district, li Băiţa-Valea Roşie
district. Rev. Roum. Geol. Geoph. et Geograph., serie Geol., 18, p. 19-37,
Bucureşti.
Borcoş, M., Lang, B., Boştinescu, S., Gheorghiţă, I. (1975) - Neogene hydrothermal ore
deposits in the volcanic Gutâi Mountains III; Dealul Crucii-Băiuţ district. A. Herja,
Baia Sprie and Şuior ore deposits. Rev. Roum. Geol. Geoph. et Geograph. serie
Geol., 19, p. 21-35.
Borcoş, M., Gheorghiţă, Ioana, Lang, B. (1976)- Neogene hydrothermal ore deposits in the
volcanic Gutâi Mountains. IV Băiuţ-Văratec-Botiza metalogenetic field. Rev.
Roum. Geol. Geophys. et Geograph. serie Geol., v. 20, nr. 2 , Bucureşti.
Borcoş, M., Boştinescu, S., Viorica Mândroiu, Ernestina Volanschi (1977) A. -
Consideraţii privind metalogeneza asociată andezitelor piroxenice ponţiene din
partea de est a munţilor Gutâi (zăcământul Cavnic). St. tehn. econ. seria A/11, p.
7-52, Bucureşti.
Borcoş, M., Ioana Gheorghiţă, Viorica Mândroiu, Ernestina Volanschi (1977 B) -
Consideraţii privind procesele metalogenetice desfăşurate în extremitatea estică
a munţilor Gutâi (zăcământul Băiuţ-Văratec) St. tehn. econ. seria A/11 p. 53-96,
Bucureşti.
Borcoş, M., Fotopoulos, S., Peltz, S., Socolescu, M., Stan, N. (1979 a) - Observaţii
preliminare asupra structurii regiunii vulcanice neogene Oaş-Gutâi dedusă din
corelarea datelor geologice şi geofizice. Stud. tehn. şi econ. seria I, nr. 16, p.109-
128, Bucureşti.
Borcoş, M., Peltz, S., Stan, N., Udrescu Constanţa, Vasiliu Cecilia (1979 b) - Consideraţii
petrochimice şi geochimice asupra vulcanitelor neogene din Munţii Gutâi şi Oaş.
St. tehn. econ. seria 1/16, Bucureşti.
419
 Francisc MARIAS
Borcoş, M., Krautner, H. G., Udubaşa, Gh., Săndulescu, M. , Năstăseanu, S., Bitoianu
Cornelia (1984) - Mineral resources map, sc 1:1000000 with explanato text,
second ed., lnst. Geol. of Remania, Bucureşti.
Borcoş, M., Cristescu, Tr., Edelstein, O., Fotopoulos, 5., Răduţ, M., Peltz, S.,Stan, N.
(1984). - Structural schema of the Oaş-Gutâi Neogene volcanic region. Edit. by
Romanian Academy in: ,,Magmatism and associated metalogenesis during
molasse formation", Acad. Rom., 143 p. Bucureşti.
Borcoş, M. (1994) - Neogene volcanicity - metallogeny in the Oaş- Gutâi Mts. ln: Plate
tectonics and metallogeny in the East Carpathians and Apuseni Mts. p. 20-22.
Bucureşti.
Borcoş, M., Vlad, S.,(eds) (1994) - Plate tectonics and metallogeny in the East Carpathians
and Apuseni Mts. Field trip guide -1. G. C. P. Project no. 356
Bota, A., Toth, Z., Gotz, A. (1963) - Contribuţii la cunoaşterea geologică a zăcământului
Baia Sprie, Rev. minelor nr.11.
Botezatu, R., Andrei, J., Calotă, C., Visarion, M. (1970) - Studiul densitătilor rocilor din
zona eruptivului neogen de la Baia Mare. St. tehn. econ. seria D/7 Bucureşti.
Bottinga, Y. and Craig, H. (1968) - High-temperature liquid-vapor fractionation factors for
H2O-HDO-H2O18 [obs]. Am. Geophys. Union Trans. v. 49, p.356.
Bottinga, Y. (1968) - Calculations of fractionation factors for carbon and oxygen isotopic
exchange in the system calcit-carbon, dioxide-water: Jour. Phys. Chemistry v. 72,
p. 800-808.
Breithaupt, A. (1832) - Vollstăndige Charakteristik 2nd ed. (not seen; cited in Palache et al.,
1961 ).
Breithaupt, A. (1841)- Vollstăndiges Handbuch der Mineralogie, Tom. 2, ed.( not seen, cited
in Palache et al., 1961 ).
Browne, P. R. L. (1978) - Hydrothermal alteration in active geothermal fields. Annu. Rev.
Earth Planet. Sci. 6, p. 229-250.
Brown, K. L. (1986) - Gold deposition from geothermal discharges in New Zeeland. Econ.
Geol. 81, (4) p. 979-983.
Buchanan, L. J. (1981) - Precious metal deposits associated with volcanic environments in
the southwest; in: Dickinson, W. R. and Payne, W. D. (eds), Relations of
tectonics to Ore deposits in th South Cordillera, Arizona Geological Society
Digest, v. XIV p. 237-261.
Bud, I., Marias, Fr. (1998)- Implicaţiile fenomenelor tectonice şi microtectonice în stabilitatea
lucrărilor miniere. Rev. minelor nr. 1O, p. 13-19.
Burnham, C. W. (1967) - Hydrothermal fluids at the magmatic stage. ln: Geochemistry of
Hydrothermal Ore Deposits ( H. L. Barnes ed} New York p. 34-76.
Burnham, C. W. and Czamanske, G. K. (1967) - Solubilities and transport of ore minerals,
in: Barnes, H. L. (ed.) p. 334-381, New York.
Burnham, C. W. (1975) - Magmas and hydrothermal fluids: in: Barnes, L. H. (ed) second
edition, lnterscience, New York.
Butucescu, N., Banea, L., Bodnarenco, A., Stoicescu, T., Stoicescu, Gh. (1963) -
Mineralizaţia de telururi din zăcământul Băiţa-Nistru. Rev. Minelor voi. XIV, nr. 5,
Bucureşti
420
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Carslaw, H. S. and Jaeger, J. C. (1959) - Conduction of heat in solids: Oxford, Clarendon
Press, 469 p.
Casadevall, T. and Ohmoto, H. (1977) - Sunnyside mine Eureka mining district, San Juan
County: Geochemistry of gold and base-metal ore deposition in a volcanic
environment: Econ. Geol., v. 72, p. 1285-1320.
Chalot-Prat, Francoise, Boullier, Anne-Marie (1997) - Metosomatism in the subcontinental
mantale beneath the Eastern Carpathians (Remania): new evidence from trace
element geochemistry. Contrib. Mineral Petrol., 129, p. 284-307.
Chioreanu, Ioana, Fulop, Alexandrina (2000) - Geological and geochemical remarks on
lithogeochemical haloes from Varatec Mts. Remania. Ann. lnst. Geol. Rom., 72,
Spec. lssue, Bucureşti.
Chiriţă, H., Pop, Al., Deaconu, C., Bălan, S., Pitulea, O., Crupa, Al. (1998) - Some new
data concerning the structure and tertiary metallogeny between Nistru and Firiza
valleys, Oaş Mountains, Remania. Rom. J. Mineral. Dep. v. 78, suppl no. 1,
Bucureşti.
Chiţimuş, V., Chivu Maria, Dragu Valentina, Edelstein, O., Kalmar, I., Mărgăriţ Eugenia
(1967) - Asupra vârstei unor erupţiuni din bazinul minier Baia Mare, D. S. Corn.
Geol. v. Llll/1, p.315-326, Bucureşti.
Cioflică, G., (1956) - Studiul geologic şi petrografic al formaţiunilor eruptive din regiunea
Băiţa (Baia Mare). Anal. Univ. ,,C. I. Parhon". ser. st. nat., 11, Bucureşti.
Cioflică, G., Lupulescu, M. (1998) - Epithermal gold deposits and their relationship to
underlying porphyry copper deposits. Rom. J. Mineral. Dep., v. 78, no. 1, p. 12-
16, Bucureşti.
Cioflică, G., Jude, R., Lupulescu, M., Berbeleac, I., Shimizu, M., Marina Shimizu,
Udubaşa, S. S. (2000) - Neogene gold mineralization in Remania. Rom. Jour. of
Mineral Deposits, 79, suppl. 1, p. 24-27, Bucureşti.
Claypool, G. E., Hoelser, W. T., Kaplan, J. R., Sakai, H. and Zak, J. (1980) - The age
curves of sulfur and oxygen isotopes in marine sulfate and their mutual
interpretation: Chemical Geology, v. 28, p. 199-260.
Clayton, R. N. and Epstein, S. (1958)- The relationship between 180 / 160 ratios in coexisting
quartz, carbonate and iron oxides from various geological deposits: J. Geology,
66, p. 352-373.
Clayton, R. N., O'Neill, J.R. and Mayeda, T. (1972) - Oxygen isotope exchange between
quartz and water: J. Geophys. Research v. 77, p. 3057- 3067.
Cooper, J. A. and Richards, J. R. (1966)- Lead isotopes and volcanic magma: Earth Planet,
Sci. Lett., 1, p. 259-269.
Cooke, D. R. and Bloom, M. S. (1990) - The evolution of gold-bearing fluids at the Acupan
epithermal deposit Baguio mineral district, Philippines. ln: J. W. Hedenquist, N.C.
White and G. Siddeley (Eds.): Epithermal gold mineralization of the Circum-
Pacific: Geology, Geochemistry, Origin and Exploration, J. Geochem. Explor. v.
35, p. 297-340.
Cole, D.R., Ohmoto, H. and Lasaga, A. C. (1983) - lsotopic exchange in mineral fluid
systems. Theoretical evaluation of oxygen isotopic exchange accompanying
surface reactions and diffusion: Geochem. et Cosmochem. Acta. v.47, p. 1681-
1693.
Condie, K. C. (1976)- Plate tectonics and crustal evolution, Pergamon Press, New York.
421
 Francisc MARIA$
Cook, N. J., Damian, G . (1997) - New da ta on „plumosit" a nd other sulphos
a lt miner a ls
from the HerJa hydrothermal vein deposit, B a ia Ma re district, Romani
a . Rev.
, G eologica Ca rpa tica ", 48, 6, p. 387-399, B ra tisla va .
Corbet, C. J. a nd T. M. L ach (1995) - Southwest Pa cific RIM G old-Copp
er systems:
structure, altera t1on a nd minera liz a tion. Pa crim conference Auckl a
nd, New
Zeel a nd 23 -24 Nov.
Cotta, B. v. -1861) - Ober die Erzlagerstătten von Na gybanya , Fels6băny
a etc. B erg.-u
Huttenm. Ztg.
Crahmaliuc, R., Iustin, A., Crahmaliuc, Anca (1996) - The ma gma tic modelling of
the G utâi
. neogene plutonic body. Ann. lnst. G eol., v. 69, Suppp. 1, p.63-64, B ucureşti .
Crahmahuc, Anca, Crahmaliuc, R. (1994) - Model a tion ma gma tique en trois
dimensions de
la tructure plutoniq e de Liva d a I. G .C.P. Project 356 - Pl a te tectonic
a spects of
Alpine meta llogeny rn the Ca rpatho- B a lka n Region. B a ia Ma re Meeting,
13 -14
June 1994.
Craig, H. (1953) - The geochemistry of the sta ble ca rbon isotopes, G eochem .
Cosmochem.
Acta ,3,p. 53-92.
Craig, H. (1957) - lsotopic sta nda rds for ca rbon a nd oxygen a nd correction fa ctors
for ma ss-
spectrometric a na lysis of ca rbon dioxide: G eochem . Cosmochem. Acta ,
12 ' p.
123-149.
Craig, - (1961) - lsotopic vari tions in meteoric waters: Science, 133, p. 1702-1703.
Cummmg, G. L. a nd J. R. R1chards (1975) - Ore lea d isotope ra tios in a
continuously
ch a nging Ea rth: Ea rth Pla net Sci. Lett., 28, p. 155-171.
Cunningha , C. G. (1978)- Pressure gra dients a nd boiling a s mech a nisms for loc a lizing
ore
1n porphyry systems: U. S. G eol. Survey Jour. Rese a rch, v. 6, p. 745-754.
.
Cunningham, C. G. (1985) - Ch a ra cteristics of boiling-water-t a ble a nd ca rbon
dioxide
models for epitherm a l gold depositions: U. S. G eol. Surv. B uii., pp. 43-46.
Czamanske, G. a d Rye, R. O. (1974) - Experimenta lly determined sulphur
_K. isotope a nd
fra ct1onat1on between sph a lerite a nd g a lena in the tempera ture ra nge
600 to
275 ° C: Econ. G eol. 69, p.17-25.
Damian, Gh., Pop, Vera, Gotz, A. (1987) - Ma gma titele neogene în fa cies intruziv
din zon a
Ca vnic - da te minera logice, petrogra fice şi chimice. Simpozion geologic
Univ.
, B a b eş - B olya i" Cluj Na poca 23-25 IX.
Damian, Gh.,
- şan, E. (1992) - Na tive gold pa ra genesis of B orzaş gold ore deposit - Săs a r
. mrnrng eld. Rom. J. Minera logy v. 75, suppl. 1, p. 7, B ucureşt i.
Damian, Gh., Damian, Floare, Puiu, L. (1992) - Native gold pa ra genesis of Cremene
a vein
. - Şuior ore deposit. Rom. J. Minera logy v. 75, suppl. 1, p. 8.
Damian, Gh., Pop, N. (1992) - Freibergite a nd argenti a n tetra hedrite in Neogene veins
from
. Bai a M re Mining District. Rom. J. Minera logy v.75, suppl. 1, p. 8
Damian, Gh.,. Damian, Floare (1994) - Na tive gold in the B a ia Ma re Mining District.
Inter.
Mm. Assoc., 16th Genera l Meeting, Abstracts p. 68, Pis a .
Damian, Gh., Damian, Floare (1995) - Distribuţi a şi fineţe a a urului na tiv din zăcămintele
din
zon a a ia Mare şi implica ţiile în va lorifica re. Simp. Om a gial „Mirce a S
de a ni de la na ştere. 28-29 oct. Univ. ,,Al. I. Cuz a ", la şi.
a vul", - 1 oo
. Doe, B. R. a nd R. E. Zartman (1979) - Plumbotectonics, the Ph a nerozoic in: G eochemistry
Damian, Gh. (1996) - Stud!ul minera logic şi genetic a l zăcământului polimet a lic de la
Herj a .
Rezum a tul tezei de doctora t - d a te nepublic a te. Edit. Univ. B ucureşti.
422
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ!
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Damian, Gh., Lupulescu, M., Marias, Fr., Macovei, Gh., Damian, Floare, Dănuţ, I., Iepure,
Gh. (1998) - Studiul tetra edritelor din mineraliz a ţiile hidroterm a le neogene din
districtele metalogenetice Oa ş şi B a ia Ma re. G ra nt 11, tem a 1, Univ. ,,Nord" B a ia
Mare.
Damian, Gh., Marias, Fr., Damian, Floare (1998) - Sulphur isotopes from some
hydrotherm a l a nd lea d mineraliz a tions in B a ia Ma re meta llogenetic district. Rom.
J. Min. Dep. v. 78 suppl. 1, p. 47 - 49. B ucureşti.
Damian, Gh. (2000) - The minera lized strucutures in the B a ia Ma re ore district. Rom. Jour.
Min. Dep. v. 79, suppl. 1, p. 31 - 33, B ucureşti.
Damian, Floare (1998)- Studiul minera logic, geochimic şi genetic al minera liz a ţiilor de sulfuri
din regiune a Nistru - B a ia Ma re. Teză de doctor a t - nepublic a tă. Univ. Bucureşti.
Damian, Floare (1999) - B ismuth minera ls - na tive gold a ssocia tion in the copper
minera liz a tions from Nistru- B a ia Ma re zone. Studia Universitatis Babeş-Bolyai,
geologia, v. XLIV/1, p. 151-158, Cluj-Napoc a .
Damian, Floare (2000) - G enetica ! model of the ma gmatites a nd the a ssocia ted
minera liza tions from the Nistru a rea (Gutâi Mountains) Ann. lnst. G eol. Rom. v.
72, Special lssue, B ucureşti.
Denuţ, I. (1998) - Studiul minera logic - petrogra fic a l ma sivului Ţicău - Teză de doctor a t.
da te nepu b lica te Univ. , B a beş - B olyai" Cluj - Na poca .
Denuţ, I. (2000) - The petrogra phy of the Ţicău crysta lline ma ssif. Ann. lnst. G eol. Rom., 72,
Speci a l lssue, B ucureşti.
Dimitrescu, R. (1954) - Cercetări geologice în regiune a Ca vnic - Jere a păn (B a ia Mare). D.
S. Corn. G eol., XXXVIII, B ucureşti.
Dimitrescu, R., Bleahu, M. (1955) - Cercetări geologice în regiune a B ăiuţ (Ba ia Ma re). D. S.
Corn. G eol., XXXIX, B ucureşti.
Dimitrescu, R., Gheorghiţă, Ioana (1962) - Studiul geologic a l minei Văra tec (Baia Ma re), D.
S. Corn. G eol. XLV, B ucureşti.
Dimitrescu, R. (1963) - Asupr a şisturilor cristaline din nord-vestul Tra nsilva niei. Soc. de St.
Na t. şi G eogr. Corn. de G eol. li, B ucureşti.
Dimitrescu, R. (1984) - Curs de meta logenie. Univ. ,,Al. I. Cuza ", laşi, Fa culta tea de
B iologie- G eogra fie- G eologie, 154 p. la şi.
Doe, 8. R. (1967) - The b ea ring of lea d isotopes on the source of gra nitic ma gma : J. Petrol.,
8, p.51-83.
Doe, B. R. (1968) - Le a d and strontium isotopic studies of cenozoic volca nic rocks in th
Rocky Mountain region - A summ a ry: Colo. Sch. Mines Quart., v. 63, p. 149-174.
Doe, B. R. (1970) - Lea d isotopes: minera ls, rocks a nd inorganic ma teria ls. Springer Verl a g,
3, 137 p.
Doe, B. R. and J. S. Stacey (1974) - The a pplica tion of lea d isotopes to the problems of ore
genesis a nd ore prospect ev a luation: A review: Econ. G eol. v. 69, p. 757-776.
Doe, B. R., Steven, T. A., Delevaux, M. H., Stacey, J. 5., Lipman, P. W. a nd Fisher, F. S.
(1979) - G enesis of ore deposits in the Sa n Ju a n volc a nic field southwestern
Colora do - lea d isotope evidence: Econ. G eol., v. 74, p. 1 - 26.
of hydrotherm a l ore deposits, sec. ed., H. L. B a rnes (ed) lnterscience pu b l. John
Willey a nd Sons, New York.
423
 Francisc MARIA$
Donaldson, �- G. (1_986) :-- The flow of steam water mixtures through permeable beds. A
simple 1mulat1on of a natural undisturbed hydrothermal region: New Zeeland
Jour. Sc1., v. 11, p. 3 - 23.
Dordea, D. (19 8) - New remote se _sing dat concerning the tectonic and metallogenetic
settmg of the Oaş - Guta1 Mountains. NW Romania. Rom. J. Min. Dep. v. 78
suppl. 1, p. 49 - 50, Bucureşti.
Dordea, D. (2000) - Some models of photogeological interpretation in ore deposits
.
prospect1_ng from NW Romania. Rom. J. Min. Dep., v. 79, suppl. 1, p. 38 - 41,
Bucureşti.
Dordea, D. (2000) - R_emote sensing mapping in the Oaş - Gutâi Mountains (NW Romania).
Rom. J. Mm. Dep., v. 79, suppl. 1, p. 41 - 43, Bucureşti.
Dragu, Valenti�a, Edelstein, O. (1968) - Asupra prezenţei Pannonianului la N şi V de Băiut
(Baia Mare) D. S: Corn. Geol., v. LIV/1 Bucureşti.
Dragu, Valentina, _Chiorp!c Mioara (19 0) - Observaţii asupra vulcanitelor şi depozitelor
sarmaţiene strabatute de foraJul 303 valea Colbului - Băiţa (Baia Mare). o. S.
V
Corn. Geol., LV/1 Bucureşti.
Drummond, S. E. (1981) - Boiling and mixing of hydrothermal fluids: Chemical effects on
mineral precipitation unpublished Ph. O. disertation, the Pennsylvania State
University, University Park, 380 p.
Drummond, S. E. and Ohmoto, H. (1985) - Chemical evolution and mineral deposition in
boiling hydrothermal systems, Econ. Geol. v. 80, p.126-147.
Edelstein, O., Chiţimuş, V. (1969) - Contribuţii la cunoaşterea fundamentului sedimentar al
zonei eruptive între llba şi Valea Chiuzbaia (Baia Mare) O. S. Corn. Geol. v. LV/5
(1967-1968), p. 76-88, Bucureşti.
Edelstein, O., Dragu, �alentina, Docsănescu, Florica, Stoicescu, Florica, Stoicescu, Gh.
(1971) - Miocenul din versantul sudic al vârfului Văratec (muntii Gutâi). o. s. lnst.
Geol. v.LVll/4, p.43-53, Bucureşti.
Edelstein, O., Răduţ, M., Bo l oga, V., Cojocea, C., Gotz, A., Weisz, G., Dragu, Valentina,
Istvan, D., Babucea, Y. (1972) - Sillurile andezitice din versantul nordic al
munţilor Gutâi. D. S. lnst. Geol., LIX, Bucureşti.
Edelstein, O., Soroiu, M., Răduţ, M., Dragu, Valentina, Istvan, D, Cioroianu, Vera (1976)-
Unele puncte de vedere privind procesele geologice şi metalogenetice in muntii
Oaş-Gut i-Văratec în baza unor datări K-Ar. St. tehn. econ. seria A/11, p.97-116,
Bucureşti.
Edelstein, O., Istvan, D.,Cojocea, C., Weisy, G., Bernad, A., Stan, D., Kovacs, M. (1980)-
Hartă geologică a munţilor Oaş-Ţibleş scara 1:25000, Baia Mare.
Edelstein, O., �ăduţ, M., �ova�s, M., _Istvan, D., Pop, N., Bernad, A. (1985) _
Semrnficat1on of Intrus1ve bod1es from Caş-Văratec Mountains. Proceeding
reports of the 13th Congress of KBGA Cracow.
Edelstein, O., Răduţ, M., l stvan, D, Kovacs, M., Bernad, A., Gabor, Maria, Haranth, G.
(1987) - Intrusive bodies in the Caş-Văratec Mountains and their relations to
volcanics and to non-ferrous mineralizations. O. S. lnst. Geol., Geofiz., v. 72/73
(1985/1986), p. 67-79, Bucureşti.
424
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞI
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Edelstein, O., Bernad, A., Kovacs, M., Crihan, Monica, Pecskay, Z. (1992) - Preliminary
data regarding the K-Ar ages of some eruptive rocks from Baia Mare neogene
volcanic zone. Rev. Roum. de Geol. v. 36, p. 45-60, Bucureşti.
Edelstein, O., Pecskay, Z., Kovacs, M., Bernad, A., Crihan, Monica, Miele, R. (1993) -
The age of the basalts from Firiza Zone, lgniş Mountains, East Carpathians.
Romania. Rev. Rom. Geol. Geophys. et Geograph. serie Geol. v. 37, p. 37-41,
Bucureşti.
Ellis, A. J. (1979) - Explored geothermal systems in: H. L. Barnes (ed):. Geochemistry of
hydrothermal ore deposits. John Willey and Sons, p. 632-683. New York.
Engel, A. E., Clayton, J. R. N. and Epstein. S. (1958) - Variations in oxygen isotopic
composition of carbon and oxygen in Leadville limestone (Mississippian
Colorado) and its hydrothermal and metamorphic phases: J. Geology, v. 66, p.
374- 393.
Epstein, S. and Mayeda, H. (1953) - The variation in 18 0 content of waters from natural
sources: Geochim. Cosmochim. Acta, 4, p. 213-224.
Epstein, S. and R. P. Sharp (1959) - Oxygen isotope variations in the Malaspina and
Saskatchewan glaciers: J. Geology, v. 67, p. 88-102.
Epstein, S. (1959) - The variations of the 18 0 /160 ratio in nature and some geologic
implications : in Research Geochemistry (ed. P. H. Abelson). New York: Willey p.
217-240.
Ewers, G. R. and Keays, R. R. (1977) - Volatile and precious-metal zoning in the Broadlands
geothermal field New Zeeland: Econ. Geol., v. 72, p. 1337-1354.
Fabricantu, Mariana, Surducan, Ana, Chioreanu, Ioana, Groza D., Giurgiu, Claudia
(1995) - Studiul litogeochimic al aureolelor primare asociate mineralizaţiilor
polimetalice şi auro-argintifere din perimetrul Racşa (Jud. Maramureş). Simp.
Omagial „Mircea Savul" 100 de la naştere 28-29 octombrie, Univ . .,Al. I. Cuza",
laşi.
Facca, G., Tonani, F. (1967) - The self-sealing geothermal field. Buii. Volcanol., 30, p. 271-
273.
Field, C. W., Dymond, J. R, Heath, G. R., Carliss, J. B. and Dasch, E. J. (1976). - Sulfur
isotope reconaissance of epigenetic pyrite in ocean-floor basalts, Leg34 and
elsewhere: in lnitial Reports of the Deep Sea Ori/ling Project XXXIV, (R. S. Yeats,
ed.) Washington, D.C.: U.S. Govt. Printing Ofc, p. 381-384.
Field, C. W. and Fifareck, R. H. (1986) - Light stable isotopes. Systematics in the epithermal
environment. Econ. Geol. v.2, p. 99-128.
Finâly, J. (1929) - A Fi.ilopit es keeleyit kemiai elemzese, Math. es term. tud. Ertesito XLVI,
p.673-676.
Finâly, J., Koch, S. (1929) - Fi.ilopit, a new Hungarian Mineral of the plagionite-semseyite
group, .,Min. Mag", 22, nr.127, p. 179-184.
Fontan, F., Orliac, M., Permingeot, F. (1975) - La Krautit Mn[HAsO4] H2O une nouvelle
espece mineral, .Bulletin de la Societe Fran9aise de Mineralogie et cristalografie"
t. 98, no 1, p. 78-84. Paris
Forester, R. W. and Taylor, H. P. (1972) - Oxygen and Hydrogen isotope data on the
interaction of meteoric ground waters with a gabbro-diorite stock, San Juan
Mountains, Colorado: Internat. Geol. Congress 24th, Montreal, 1972, sec. 10,
Geochemistry, p. 254-263.
425
 Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Fournier, R. O._ (19 3) - Active hydrothermal systems as Gessel, 5. (1893) - Geologische Verhâltnisse des Felsobanyaer Erzbergbaugebietes. Jber.
analogues of fossil systems: Davis,
. California Geother al Resources Council Spec. Rept. 13, p. 263-284. D. K.ung. geol. R. A. f. 1891, Budapest.
Fournier, R. O. (1992) - The 1nflue ces of depth of burial Gheorghiu, A. (1928) - Descrierea minelor metalice şi a uzinelor de preparare a miereurilor
and the brittle-plastic transition on
the evolut1on of magmatic fluids: Japan Geol. Survey Rept. 279, p. de la Valea Roşie şi Dealul Crucii; Miniera III, Bucureşti.
Frank-Kamenetsky, V., Kotov, N., Golio, E., Klotchova,
57-59.
G (1973) - Some aspects of Gheorghiţă, Ioana (1962) - Studiul calcografic al minei Văratec (Baia Mare). D. S. Corn.
structural transformations of clay minerals under hydrothermal Geol., XLV, p. 321 -335, Bucureşti.
conditions. Proc.
Internat. Clay. Cont. Madrid. Gheorghiţă, Ioana, Dofescu, Margareta (1963) A - Contribuţii la cunoaşterea eruptivului
Friedman, J., Re�aeld, A. C., 5choen, B. and Harris, J. neogen din regiunea Remeţi-Săpânţa-Sarasău (Maramureş). D. S. Corn. Geol.,
(1964) - The variation in the
deuterium content of natural waters in the hydrologic cycle: Rev. L, Bucureşti.
Geophys . v . 2 '
p. 177-224. Gheorghiţă, Ioana, Dofescu Margareta (1963) 8. - Cercetări geologice în regiunea Firiza-
Friedman, J. and O'Neill, J. R. (1977) - Compilation of stable lzvoare-Crăceşti. D. S. Corn. Geol. XLVI, Bucureşti.
isotope fractionation factors of
geochemica interest in: Fleischer, M. (ed). Data of geochemistry, Gherasi, N. (1968) - Observaţii asupra mineralizaţiilor de la Baia Mare în legătură cu
sixth Edition:
U.S. Geolog1cal Survey, Professional paper. 440 kk, p. kk1-kk12. tectogeneza alpină. D. S. lnst. Geol., Bucureşti.
Fuex, A. N. and Sake�, D. R. (1973) - Stable carbon isotopes Gherasi, N. (1964)- Contribuţii la cunoaşterea unor erupţiuni neogene de la Baia Mare. D. S.
in selected granitic mafie and
. . ultram fic 1gneous rocks: Geochim. Cosmochim. Acta, 37, p. 2509-2521. Corn. Geol., L (1961-1963), part l-a, Bucureşti.
Fulop, Alexandrina, Kovacs, M., Damian, Floare Gherasi, N., Stanciu, Constantina (1970) - Observaţii asupra rocilor vulcanice neogene
. (1991) - Contributions to the
petrograph1cal study of the rhyodacitic badenian volcano-sedimentary traversate de forajul de la Borcut. D. S. Corn. Geol. LV, 1, Bucureşti.
formation
from the Purcaret and Puturoasa zones (Gutâi Mountains) in: Ghiţescu, Tamara (1980) - Studiul texturilor şi al structurilor mineralizaţiilor hidrotermale din
The volcanic tuffs
from the Transylvanian basin Romania , p. 245-251. Univ. zona Baia Mare (între llba şi Băiuţ). Rezumatul tezei de doctorat. Univ. ,,Babeş -
Babes-Bolyai, Cluj-
Napoca. Bolyai" Cluj Napoca
Fulop, Alexand!_ina, Hal�a, 5.
Guta _(1995) - Acid explosive volcanism in the Southern part of Ghitulescu,
' T. P. (1935) - Distribution de la mineralization dans Ies gisements d'âge tertiaire
. . Mountains. Baia Mare Symposium. Abstr. voi. 2, Bucureşti. de Transylvanie. Buii. Soc. Roum. Geol., 2, p. 56-97.
Fulop, Alexandrina, Kovacs, M. (1996) - Pannonian calc-alcaline Ghiţulescu, Tamara, Mihâlka Şt., Gotz, A. (1978) - Ocurenţa blendelor din zona Baia Mare,
acid volcanism in Gutâi
.. .. Mou tains (East Carpathians) Ann. lnst. Geol. v. 69, suppl. 1, p. Rev. ,,Marmaţia" voi. IV, p.373-390
86-88, Bucureşti.
Fulop, Alexandrina, Bernad, A. (2000) - Ţhe geometry of Ghiurcă, V., Jakab, E. (1967) - Diatomita de la Chiuzbaia (Baia Mare) ,,Studia Universitatis
ignimbrites and its significance.
. . Ann._lnst. Geol. Rom., 72, Special lssue, Bucureşti. Babeş-Bolyai", ser. Geol., Geogr., 1, Cluj-Napoca.
Fulop, Alexandrina, Kovacs, M. (2000) - Extrusive volcanism, Ghiurcă, V. (1969) - Geologia Bazinului neogen Baia Mare. Rezumatul tezei de doctorat.
in Oaş-Gutâi Mountains. Ann.
lnst. Geol. Rom., 72, Special lssue, Bucureşti. Univ. Bucureşti.
Gardu, Gh. (1998 - Metallogenetic features of Dragoş Ghiurcă, V. (1985) - li mondo curioso dei microcristalli di jamesonite (ii tipo anulare). Riv.
Vodă System faults. Rom. J. Min.
Depos1ts, 78, suppl. 1, p. 52, Bucureşti. Min. ltal., Milano, Vlll/4, p. 160-164, Milano.
Garlick, G. D. (1964) - Oxygen isotop ratios in coexisting Ghiurcă, V., Moţiu, A. (1986) - Curved jamesonite cristals from Romania „The mineralogical
minerals of regionally
metamorphosed rocks: unpubl1shed Ph. D. thesis, California record", v. 17, p. 375-376.
Institute of
Technology, 238 p. Ghiurcă, V., Mârza, I. (1991) - Note on a vitroclastic tuff (friable) - stratigraphic landmark în
Garlick, G. D. and Epstein, 5. (1966) - The isotopic composition the lower Badenian from the Baia Mare basin. ln: The volcanic tuffs from the
of oxygen and carbon in
. hydrothermal minerals at Butte, Montana: Econ. Geol., v. 61, p. 1325-1335. Transylvanian basin (Romania). P.45-49, Univ. ,,Babeş - Bolyai" Cluj Napoca
Garvin, P. L. (1973) - Phase relations in the Pb-Sb-S system. Giggenbach, W. F. (1980) - Geothermal gas equilibria. Geochim. et Cosmochim. Acta, v. 44,
N. Jb. Min. Abh. 118 ' 3 ' p. 235-
267. p. 2021-2032.
Genna, A., Milesi? J. P., Bo�c�ş, E. (1994) - Relations entre differents types Gill, B. J. (1981) - Orogenic andesites and plate tectonics. Springer Verlag, Berlin 398 p.
_M.,_Mar�o�x,
de ech s et mineral1zat1ons ep1thermales dans la region volcanique neogene Giuşcă, D. (1958) - Die Entwiklung des Vulkanismus in der Gegend von Baia Mare. Congr.
Guta1 (Baia Mare-Roumanie) - Internat. report. Asoc. Carp.-Balk. Kiew, Ukraine.
Gessel, 5. (18?1)_-_ nagyb nyai ercbanyaterulet banyageol6giai (1961) - Adularizarea vulcanitelor în regiunea Baia Mare. St. Cerc. Geol. V, p.
felvitele: Magy. K. Fald. Giuşcă, D.
lntez. evI Jelentese1, 1880 - rol , p.137-161. 499-508, Bucureşti.
Gessel, 5. (1892)- Montangeologische Aufnahmen des Erzdistriktes
von Nagybanya. Ber. d. Giuşcă, D., Stanciu, Constantina, Dimitriu, Al., Medeşan, Alexandrina, Udrescu,
K. Ung. Geol. R. A. f. 1890 Budapest. Constanţa (1965) - Contributions a la geochemie des processus de sericitization
et adularisation des andesites. Carp.-Balk., Geol., Ass. VII, Congr. Rep. Part. III,
Sofia, Bulgaria.
426
427
 Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Haimon, R. M., Fornari, D. J., Von Damm, K. L., Lilley, M. D., Perlit, M. R., Edmond, J. M.,
Giuşcă, D., Ciofli_că -, Udub�şa, Gh. (1969) - Metallogenesis associated to neogene
Shanks, W. C., Lutz, R. A., Grebmeier, J. M., Carbote, S., Wright, D.,
vol arn m in Romarnan Carpathians. Rev. Roum. Geol. Geophys et Geograph.
Mclaughlin, E., Smith, M., Beedle, N., Olsen, E. (1993) - Volcanic eruption of
serie Geol., t. 13, nr. 1, Bucureşti.
the middle-ocean ridge along the East Pacific Rise crest at 9°45'52" N:direct
Giuşcă, D., Volanschi,_ Ern�s�in� (1971) Co tribuţii !a studiul geochimic al blendelor şi
submersible obsevation of seafloor phenomena associated with an eruption event
galenelor din zacamintele pohmetahce alpine din Romania. St. cerc. geol.,
in april 1991. Earth and Planet. Se. Lett., 119, p. 85-111, Amsterdam.
geofiz.,geogr., seria geol., t. 16, nr. 1, Bucureşti.
Hall, W. and Friedman, J. (1963) - Composition of fluid inclusions, Cave în Rock fluorite
Giuşcă, D., �orcoş, M Lang, B., Stan, N. (1973)-Neogen e volcanism and metallogenesis
., _
_ district, Illinois and Upper Mississippi Valley zinc-lead district: Econ. Geol. v. 58,
in the Guta, Mts. Symp. Voie. Guide book ex. 1, AB, ser. 11, 50 p., I.G.G.
p. 886-911.
Bucureşti.
Hanor, J. S. (1979) - The sedimentary genesis of hydrothermal fluids, in: H. L. Barnes (ed.)
Giuşcă, D. (1974)- Petrologia rocilor endogene, Ed. Tehn. Bucureşti
Geochemistry of hydrothermal ore deposits. Willey and Sons p. 137-172, New
Givulescu, R., Ghiurcă, V., Diaconeasa, B. (1964) - Vorlănfige Mitteilung Ober die
York.
pannonische Flora von Chiuzbaia (Baz. Maramures, Rumănien), N. Jb. Geol.
Hatherton, T., Dickinson, W. R. (1969) - The relationship between andesitic volcanism and
Palăont. Mh. 1, Stuttgart.
seismicity in Indonezia, Lesser Antilles and other islands arcs, Jour. Geophys.
Givulescu, R. (1993)- Some new observations upon the possible age of fossile plant deposit
Res., v. 74, no. 29, p. 7776-7783.
from Chiuzbaia. I. G. Symposium 21-23 oct., (Abstr. voi.), Baia Mare.
Hauer, Fr., Stache, G. (1863)-Geologi e Siebenbiirgens, Wien.
Givulescu, R., Baciu, C. (1993) - The study of some fossil leat epiderme separated from
Hausmann, J. F. (1813)- Handbuch der Mineralogie, Găttingen.
neogene coals from west basin of Baia Mare. J. G. Symposium, 21-23 oct. (Abstr.
Hayba, D. O., Bethke, Ph. M., Heald, P., Foley, N. K. (1985) - Geologic, mineralogic and
voi.), Baia Mare.
geochimical characteristics of volcanic-hosted epithermal preciousmetal deposits;
Gorduza, V. (1978) - Marmaţia III, p. 219-231, Baia Mare.
Econ. Geol. v. 2, p. 129-167.
Gorduza, V. (1995) - Museum of mineralogy Baia Mare. Rom. J. Mineralogy, v. 77, suppl. 2,
Heald, P., Hayba, D. O. and Foley, N. K. (1986) - Comparative anatomy of volcanic-hosted
p. 17-18., Bucureşti.
epithemal deposits: Acid-sulfate and adularia-sericite types: Econ. Geol., v.82, p.
Gotz, A., Mihalka, St., Ioniţă, I., Toth, Z, (1968) - Monsmeditul, un nou mineral de thaliu de
1-206.
Sprie. Rev. Minelor XIX/4, p. 154-159, Bucureşti.
.. _la aia Heald-Wetlaufer, P., Hayba, D. O., Foley, N. K. and Goss, J. A. (1983) - Comparative
Gotz, A., Smk�, J., Ben_edek A., Karolyi, Z. (1972) - Asupra apariţiei de alofa, un mineral
anatomy of epithermal precious and base-metal districts în volcanic terraines
argilos la Şu,or. Bui. lnst. Cerc. şi proiect. Pt. industria minereurilor neferoase şi
(abs): Joint Annual Meeting of GAC/MAC/GCU, Victoria, British Columbia, May
rare, Baia Mare, Voi XI, p.26-38
11-13, p. 1.
Gotz, A. (1975) - Plumbojarosit - mineral secundar de plumb, prezent în zonele de oxidare
Hedenquist, J. W. (1983) - Waiotapu, New Zeeland: The geochemical evolution and
ale zăcămintelor de minereuri complexe şi în minereuri oxidate de plumb. Corn
mineralization of an active hydrothermal system. Unpub. Ph. D. thesis, Univ.
Teh-şt. ICPMN Baia Mare, Voi.XV, p.130-136
Auckland, 243 p.
Grancea, Luminiţa, Cuney, M., Kovacs, M. (2000) - Melt inclusions geochemistry of
Hedenquist, J. W. and Henley, R. W. (1985 a) - Hydrothermal eruptions in the Waiotapu
Romanian epithermal and perphyry-copper systems. Ann. lnst. Geol. Rom. v. 72,
geothermal system, New Zeeland. Origin breccia deposits and effect on precious-
Special lssue, Bucureşti.
metal mineralization: Econ. Geol. v.80, p.1640-1668.
Grootenboer, J. and Schwartz, H. P. (1969) - Experimentally determined sulfur isotope
Hedenquist, J. W. and Henley, R. W. (1985 b) - The impotrance of CO2 on freezing-point
fractionations between sulfide minerals. Earth Planet Sci. Lett., 7, p. 162-166.
measurements of fluid inclusions: Evidence from active geothermal systems and
Gross, W. H. ( 975) - New ore discovery and source of silver-gold veins, Guanajuato,
implications for epithermal ore deposition: Econ. Geol., v. 80, p. 1379-1406.
Mexico. Econ Geol. v. 70, p.1175-1189.
Hedenquist, J. W. and Houghton, B. F. (1987) - Epithermal gold mineralization and its
Gurău, A., Roşu, N., Bălaşa, E., Bordea, R. (1970) - Consideratii privind structura şi geneza
volcanic environments, Earth Resources Foundation, The University of Sidney,
zăcământului Borzaş. (Baia Mare). D. S. LVI (1968-1969), 2, p. 27-46, Bucureşti.
422 p.
Haas, J. L., Jr. (1971) - The effect of salinity on the maximum thermal gradients of a
Hedenquist, J. W. and Garcia, J. S. (1990) - Sulfur isotope systematics în the Lepanto
hydrothermal syst m at hydrostatic pressure: Econ. Geol. v. 66, p. 940-946.
. . mining district northern Luzon, Philippines, Mining Geol. Japan (Abstr.)
Hardrnger, M. W. (1854) - Uber den Felsobanyit, eine neue Mineralspezien, .Sitzunsber
Hedenquist, J. W. and Aoki, M. (1991) - Meteoric interaction with magmatic discharges în
Akad." T.12, p. 183-190, Wien.
Japan and the significance for mineralization, Econ. Geol., v. 19, p. 1041-1044.
Haidinger, M. W. (1856) - Der Kenngottit, eine neue Mineralspezies von Felsobanya,
Helgeson, H. C. (1969) - Thermodynamic of hydrothermal systems at elevated tempertatures
,,Sitzunsber Akad." T.12, p. 236-239, Wien.
and pressure. Am. Jour. Sci., v. 267 p. 729-804.

428 429
 Francisc MARIAS
Helke, A. (1938) - Die Jungvulkanischen Gold-Silber-Erzlagerstătten des Karpathenbogens:
Herausgegeben vond der Preussischen Geol. Land., Berlin.
Henley, R. W. (1973) - Solubility of gold în hydrothermal chloride solutions: Chem. Geology,
V. 11, p. 73-87.
Henley, R. W. and Ellis, A. J. (1983) - Geothermal systems, ancient and modern. Earth-Sci.
Rev., 19, p.1-50.
Henley, R. W. and Brown, K. L. (1985) - A practicai guide to chemistry of geothermal and
epithermal systems, în Berger, B. R. and Bethke, P. M., Geology and
Geochemistry of Epithermal systems: Society of Econ. Geol., Reviews în Econ.
Geol., v. 2
Henley, R. D. (1985) - The geothermal framework of epithermal deposits; in B. R. Berger and
Bethke, P. M. (eds), Geology and geochemistry of epithermal systems: Society of
Econ. Geologists, Reviews în Econ. Geol., v. 2.
Hoefs, J. (1980)- Stable isotope Geochemistry (sec. ed.) Springer-Verlag, New York, 208 p.
Horton, D. G. (1985) - Mixed layer illite/smectite as a paleotemperature indicator in the
Amethyst vein system, Creede district, Colorado, U.S.A. Contrib. Mineral. Petrol.
91, p. 171-179.
Huston, D. H. and Large, R. R. (1986) - Gold mineralization în the Rosebery north lodes, în
Large, R. R., ed., Mon. Read Volcanics and associated ore deposits: Hobart,
Geol. Soc. Australia, Tasmanian Div., p. 49-52.
Iancu, I. (1929) - Exploatările miniere din Transilvania şi Banat în anii 1918-1928 în
.Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul 1918-1929" voi. I, Ed. Cultura
Naţională, Bucureşti.
lanovici, V., Giuşcă, D., Manilici, V., Gherasi, N., Jude, R., Gheorghită, Ioana,
Dimitrescu, R. (1961) - Ghidul excursiilor Baia Mare. Congresul Carp.-Balc.
Bucureşti.
lanovici, V., Rădulescu, D., Dimitrescu, R., Krautner, H., Mirăută, O. (1966) - Harta
metalogenetică a României, sc. 1:2500000, St. cerc. ge I., geofiz.,geogr., seria
geol., t. 11, nr. 2.
lanovici, V., Barcoş, M. (1982) - Romania, in „Mineral deposits of Europe", 2, South-East
Europe, London p. 52-142.
Iorgulescu, Th. (1952) - Microfauna unor profile din sedimentarul zonei eruptive a regiunii
Baia Mare. D. S. Corn. Geol. XXXIX, Bucureşti.
lştvan, D., Gotz, A., Nicolici, Al., Barth, P. (1984) - Ivirile de cinabru de la Cămârzana (M.
Oaş), D. S. lnst. Geol. Geofiz., LXVIII (1981), 2, zăc., p. 25-37, Bucureşti.
lştvan, D., Vârşescu, I., Halga, 5., Morar, O. (1993) - Gold-silver paragenesis and ore
deposits on the south-west part of the lgniş Mountains (Racşa-Seini zone), The
third geologica! symposium I.G.S. (abstr. voi.), 21-23 oct, Baia Mare.
lştvan, D., Miele, R., Kovacs, M. (1993) - Field trip guide, Baia Mare 23 oct. 1993.
Simpozion Geologic.
lştvan, D., Vârşes_cu, I., Halga, S., Grancea, Luminiţa (1995) - Etaje şi parageneze auro-
argent1fere în partea estică a munţilor Gutâi şi Văratec (v. Firizei-Botiza) -
Petrometallogeny symposium Cluj-Napoca. 21-23 August. (Abstr. voi.)
430
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
lştvan, D., Vârşescu, I., Halga, 5., Grancea, Luminiţa (1995 a) - Gold-silver epithermal
levels and associations in the eastern area of the Gutâi Mountains and the
Văratec Mountains. (Firiza-Botiza area), East Carpathians, Romania.
lştvan, D., Halga, S., Grancea, Luminiţa, Vârşescu, I., Chiuzbăian, C. (1995 b) - Date noi
asupra părţii superioare a zăcământului Baia Sprie. Simp. Omagial „Mircea
Savul", 100 ani de la naştere, 28-29 oct., Univ. ,,Al. I. Cuza", laşi.
I.U.G.S. Subcomission on the systematics of igneous rocks: Minutes of the meeting, Moscow,
aug. 5-6, 1984, and formal voting.
Jasko, S. (1950) - Geology of the basin of Nagybanya, Jahresber. ung. Geol. Anst. f. (1941-
1942), li, Budapest.
Jensen, M. L., Ashley, R. P. and Alpers, J. P. (1971) - Primary and secondary sulfates at
Goldfield, Nevada: Econ. Geol., v. 66, p. 618-626.
Johan, Z., Marcoux, E. and Bonnemaison, M. (1989) - Arsenopyrite aurifere: mode de
sustitution de Au dans la structure Fe-As-S. C. R. Acad. Sci. Paris, ser. 11,308, p.
185-191.
Jude, R., losof, V., Volanschi, Ernestina (1970) - Unele aspecte geologice mineralogice şi
geochimice ale zăcământului Capnic. St. tehn. econ. seria A/8 p. 52-86,
Bucureşti.
Jude, R., Jude, Lidia (1984) - Eruptive breccies associated with some tertiary magmatites
from Romania. Ann. lnst. Geol. Geofiz., LXIV, p. 67-77., Bucureşti.
Jude, R. (1986) - Metalogeneza asociată vulcanismului neogen din nord-vestul munţilor Oaş;
consideraţii privind definirea şi clarificarea lor pe bază de date petrochimimce. St.
cerc. geol., geofiz.,geogr., seria geol. 32, p. 12-24, Bucureşti.
Jude, R. (1986) Metalogeneza asociată vulcanismului neogen din nord-vestul munţilor Oaş.
Edit. Academiei RSR, 129 p., Bucureşti.
Jude, R., Edelstein, O., lştvan, D., Grabari, G., Stoian, M., Popescu, Gh. (1992) -
Distribution of REE, K, Rb, Sr, and of the 85S r/86S r ratios in the neogene
andesites of the lgniş-Văratec-Mountains (Gutâi). Rom. J. Petrology, 75, p. 145-
149, Bucureşti.
Jude, R., Popescu, Rodica (1993) - The vein area from llba- Handal (Gutâi Mountains).
Geochemical and metallogenetic characteristics. The third Geologica!
Symposium. I.G.S. (Abstr. voi.) 21-23 oct, Baia Mare.
Jude, R., Popescu, Rodica (1997) - Base-metals and Au-Ag mineralisation related to
neogene magmatic rocks from the llba-Handal veins area (Gutâi Mountains )
Anal. Univ. Bucureşti, Geologie, XLVII, p. 1-34, Bucureşti.
Kalmâr, I., Bălaşa, E. (1968) -Asupra sistemelor de fracturi în neoeruptivul din zona Cicârlău
(Baia Mare), D. S. Corn. Geol., v.LV/2, (1966-1967), p.105-114, Bucureşti.
Kalmâr, I. (1969) - Studiul geologic al minei Roata. (Capnic). D. S. v. LIV (1966-1967),
Bucureşti.
Kalmâr, I., Ionescu, Doina (1970) - Consideraţii asupra vulcanismului tortonian din partea
NV a masivului Preluca (Jud. Maramureş) D. S. lnst. Geol. LVl/1 (1968-1969) p.
57-82, Bucureşti.
Kalmâr, I. (1971) A. - ,,Diapirismul" unor carbonatite cristaline în masivul Preluca (Jud.
Maramureş) D. S. lnst. Geol., v. LVII (1969-1970) p. 65-72, Bucureşti.
Kalmâr, I. (1971) B. - Notă preliminară asupra stratigrafiei insulelor cristaline Preluca şi lnău
(Jud. Maramureş) D. S. lnst. Geol., v. LVII, p. 73-78, Bucureşti.
431
 Francisc MARIAS
Kalmăr, I. (1972) - Stratigrafia terenurilor metamorfice şi sedimentare din insulele lnău
Preluca şi Ţicău. Teză de doctorat nepublicată. 409 p., Univ. Bucureşti.
,
Kalmar, I. (1975) - Consideraţii asupra geologiei şi petrografiei neck-ului riodacitic de la
Valea Chioarului (Jud. Maramureş) St. cerc. geol., geofiz., geogr., seria geol.,
20/2, p.187-202, Bucureşti.
Kalmăr, I., Kovăcs- P ălffy , P . (1993) Geological strucuture of Ţicău Hill (NW Transylvania)
1.G.S. (Abstr. voi.) 21-23 oct. Baia Mare.
Kalmăr, I. (1994) - Studii mineralogice şi petrografice pe rocile metamorfice din insulele
cristaline din NV Transilvaniei. Rezumatul disertatiei pentru titlul de candidat în
ştiinţe geologice, Budapesta.
Kajiwara, Y. and H. R. Krouse (1971) - Sulfur isotopic partitioning in metallic sulfide
systems. Con. J. Earth Sci., 8, p. 1397-1408.
Kamilli, R. J. and Ohmoto, H. (1977) - Paragenesis zoning fluid inclusion and isotopic study
of the Finlandia vein, Colqui district, Central Peru: Econ. Geol., v. 72, p. 950-982.
Kanasevich,. E._ R. (1968)
.- Th interpretation of lead isotopes and their geological
s1grnficance: Rad1ometnc Dating for Geologists, New York, lnterscience, p. 147-
224.
Kelly, W. C. and_ Turneaure, F. S. (19Ţ0) - Mineralogy paragenesis and geothermometry of
the tin and tungsten depos1ts of the eastern Andes, Bolivia: Econ. Geol. v. 65, p.
609-680.
Kennegott, A. (1856) - Beschreibung eines neuen Minerals von Felsobănya in Ungarn, ,
Poggendorfs Annalen. de Physik und Chemie", p.165-168, Leipzig.
Kessler, S. E., Russel, N., Seaward, M., Rivera, J., McCurdy, K., Cumming, G. L. and
Sutter, J. F. (1981) - Geology and geochemistry of sulfide mineralisation
underlying the Pueblo Viejo gold-silver oxide deposit, Dominican Republic: Econ.
Geol., v.76, p. 1096-1117.
Koch, A. (1894-1900) - Die Tertiărbildungen des Beckens der Siebenburgischen
Landesteille. Budapest.
Kovacs, M., E�elste_i_n, D. (1987) A - Andezitele din munţii Oaş-Ţibleş;
- -, lştva�,
cons1deraţ11 privind definirea şi clarificarea lor pe baza datelor petrochimice. St.
cerc. geol., geofiz.,geogr., seria geol., 32, p. 12-24, Bucureşti.
Kovacs, M., Edelstein, O., lştvan, D., P op, N., Bernad, A., Stan, D. (1987) B - Date
petrografice asupra corpurilor intrusive din partea sud-estică a lantului vulcanic
neogen Oaş-Ţibleş. D. S. lnst. Geol., Geofiz., v.72-73, Bucureşti.
Kovacs, M., Edelstein, O., Gabor, Maria, Bonhomme, M., P ecskay, z. (1997) - Neogene
magmatism in !he Oaş-Gutâi-Ţibleş Mountains; a new aproach based on
radiometric datings. Rom. J. Min. Dep., v. 78, p. 35-45, Bucureşti.
Kovacs, M. (1998) - Studiul petrografic al formaţiunilor magmatice din aria sud-estică a
munţilor Gutâi. Teză de doctorat nepublicată, 224p., Univ. Bucureşti.
Kovacs, M. (2000) - Calc-alkaline volcanism in !he Gutâi Mountains; magma-genesis and
petrogenetic processes. An. lnst. Geol. Rom. v. 72, Special lssue, Bucureşti.
Kovacs- P alffy, P , P aulini, P ., Răduţ, M, Cioroianu, Vera (1977) - Alunitizarea din Valea
Broda-N gre ti Gutâi) St. tehn. econ. seria A/11, p. 205-218, Bucureşti.
, _Oaş ,( ţii
Kovacs- P alffy , P ., Foldvarr, Mana (1993) - New data from Na-Bentonite occurence of
Stejera (Maramureş, Remania) 1.G.S. (abstr. voi.) 21-23 oct. Baia Mare.
432
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE. UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Krăutner, Th. (1937) - Revizion des schistes cristallins du massif de Preluca (M. Lăpuşului)
G.R. lnst. Geol. Roum. XXI (1932-1933), Bucureşti.
Krăutner, Th. (1938) - Recherches geologiques et petrographiques dans Ies massifs
cristallins du NW de la Transylvanie (Ţicău, Mezes, Rez) C.R. lnst. Geol. Roum.
XXII, Bucureşti.
Krenner, J. (1875) - Wolframit aus demTrachyte von Felsobanya: Tschermak's Min. Petr.
Mitt. 1, Wien.
Krenner, J. (1881) - Egy felsobănyan talalt uj olomerczr6I, ,A magyar Tudomanyos
Akademia Ertesitoje", an. 15, nr. 4, p. 111-113, Budapest.
Krenner, J. (1893) -Andorit uj hazai ezustercz, ,,Mathem. es term. tud. Ertesit6", 11, p.119-
122, Budapest.
Krenner, J. (1913)- Fizelyit egy uj magyar ezusterc, ,,Akad. Ertesito", v. 24, p. 523.
Krenner, J., Loczka, J. A. (1925) - Fizelyt egy uj magyar ezusterc, ,,Matern. es term.
Ertesit6", 42, p. 18-19, Budapest.
Kuno, H. (1969) - Andesite in time and space. Proceedings of the Andesite Conference.
Dept. of Geol. and Min. lnd. State of Oregon, Buii. 65.
Kuthan, M. (1948) - Undacny Vulkanismus Karpatskeho Orogenu a Vulkanologhike studia v.
sev. Casti. Presonskyh Hor. Prece. St. Geol. Ust. Bratislave, 17 Bratislava.
Kwak, T. A. P . (1990) - Geochemical and temperature controls on ore mineralisation at the
Emperor gold mine, Vatukuola, Fiji, in: J. W. Hedenquist, N. C. White and
Siddely, G. (eds). Epithermal gold mineralisation of the Circum-Pacific: Geology,
Geochemistry, Origin and Exploration, 11,J. Geochem. Explor., 36, p.297-337.
Laffite, P., P ermingeat , F., Routhier, P ., (1965) - Cartographie metallogenique, metallotecte
et geochimie regionale. Buii. Soc. Fr. Min. Crist., 88, p.3-6.
Land, L. S. (1980) - The isotopic and trace element geochemistry of dolomite. The state of
the art. S.E.P.M. Spec. Pub. 28, p. 87-110.
Lang, B. (1972)- Noi date privind chimismul andezitelor cu piroxeni din nordul munţilor Gutâi.
St. tehn. econ. seria 1/6 Bucureşti.
Lang, B., Mîndroiu, Viorica, Udrescu, Constanţa (1973) - Distribuţia elementelor minore în
andezitele piroxenice din nordul munţilor Gutâi. St. tehn. econ. seria 1./19, p. 59-
72, Bucureşti.
Lang, B. (1973) - Formaţiunea vulcano-sedimentară ponţiană din partea nordică a munţilor
Gutâi.St. cerc. geol., geofiz.,geogr., seria geol. 18, 2, p. 343-351. Bucureşti.
Lang, B. (1979) The base metals-gold hydrothermal ore deposits of Baia Mare, Remania.
Econ. Geol., 74, p. 1336-1351.
Lang, B., Edelstein, O., Steinitz, G, Kovacs, M., Halga, S. (1994)-Ar-Ar dating of adularia
- a tool in understanding genetic relations between volcanism and mineralization:
Baia Mare area, (Gutâi Mountains), Northwestern Remania, Econ. Geol., 89, p.
174-180.
Le Maître, R. W. (1976) - The chemical variability of some common igneous rocks. J. Petrol.
17, 1,2, p. 589-637.
Lloyd, E. F. (1959) - The hot springs and hydrothermal eruptions of Waiotapu; New Zeeland
J. Geol. Geophys. v. 2, p. 141-176.
Lloyd, E. F. and Keam, R. F. (1976) - Waimangu hydrothermal field: Internat. Geol. Cong.,
25-th Sydney. Excursion guide 55 A and 56 A p. 23-26.
433
 I= :
Francisc MARIAS METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞI
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Macovei, Gh. (1993) - Consid e ra tion a bout th e first e oc ene form

a tion in north north-west of Cavni c (Roma nia ) a s re ve a le d by i sotopic studies of the mineralizations. Studia
. the Prelu c a mass_if. 1.G._Sym osium 21-23 oc t, (Abstr. voi) Ba ia M a e . Unive rsita tis .B a be ş-Bolya i", s e r. G e ologia XL, 1, p. 147-157, Cluj-Napoca.
Macovei, Gh. (1J93) - Str a t1gra ph1c a l s1gni c a tion of De lphinura
c a lc a r lumk. sp e c ie s from Marias, Fr., Mârza, I. (1995) - Th e origin a nd the sign ific a nc e of the ma gma tic-hydrothermal
V a lle y (NW Pre luc a ma ss1D 1.G.Symposium. 21-23 oct, (Abstr. voi.) B a ia struc ture s of breccia-dykes a nd breccia pipe in the me ta lloge ne ti cal structures
from C a vnic , (B a ia M a re ), Rom a ni a. Simp. Om a g. , M irc e a Savul", 100 ani de la
Magaritz, M. a nd Tay�or, H. P. Jr: (1974) - Oxyg e n, hydrog e n
a nd c a rbon isotop e studies of na şte re , 28-29 oc t. Univ. ,,Al. I. Cuz a ", la şi.
the Fra nc is c a n forma bon, Co a st R a nge s, C a lifornia : Geo c him. Cosmochim
A c ta Marias, Fr. (1996) A. - Zăcământul C a vnic , c a ra c teriz a re g e ostructura lă şi
V. 40, p. 215-234. petrome ta loge ne tic ă. T e ză de doc torat ne public a tă, Univ. "Babe ş-Bolya i", Cluj-
Magaritz, M. a_nd Taylor, H. P. Jr. (1976) - 180/160 a nd D/H studi e s of ign e ous nd Na poc a , 226p.
sedime nta roc ks a lon a 500 km tra vers e a c ross the Coast R a nge ba tholith ainto Marias, Fr. (1996) B - The 180/160 i sotopic ratios in minera ls a nd hydrothe rma l fluids from the
; ; ! a l Bribsh Columbi a a t la titude s 54-55° N: C a n. J. E a rth. S c i., 13, p. 1514- C a vnic e pithe rma l syste m (B a ia M are , Rom a nia )- e ffe c ts of the boiling on the
isotopic c omposition, sal i nity a nd me ta l de position in the ore body. Ann. lnst.
Manilici, V., Lupei, N. (1954) - Studiul geologic a l s e ctorului B a i
a Spri e -C a pnic (re g. B a ia G e ol. v.69, suppl. 1, p. 118-121, Bu c ureşti.
.. . M a re ) D. S. Corn. G e ol. XXXVIII, Bu c ure şti. Marias, Fr. (1996) C. - Considera ţii privi nd surs a me a le lor în ză c ămintele di strictului
Mamhc1, V. (1963) - Contribuţii la studiul roc ilor e fuzive din re g.
B a ia Spri e _ Bloa ja · D s me ta logene tic Ba ia M a re , eva lua te pe ba za ra porturi lor i zotopice a le plumbului
Corn. G e ol. v. XLVI, Bucure şti. · · Buii. St. Uni v. ,,Nord", seri a D., voi. X, p. 82-90, B a ia M a re.
Manilici, V., Giuşc�, D., Stiopol, V!_ctoria. (1965) - Studiul ză c ămân
tului de la Ba ia Spri e Marias, Fr., Piantone, P., Nehlig, P. (1998) - Stru c tura l a nd hydrothe rma l c ha ra cte riz a tion of
.. . (re g; B a ia
_ . M e mornle Corn. G e ologic ", voi. VII Bucure şti.
M a re the C a vnic Pb-Ag-Zn de posit, M a ra mure ş County, Rom a nia , c he mic a l a nd
Mamhci, V., Stlopol V1tona (1971) - La c orrela tion e ntre la minera liz a tion et l' a lte ra tion therma l e volution of the fluids, sta ble isotope syste ma tic s. Rom. J. M in. De p. v.
hydrothe rma le a u c ha mp minier de Băiţa -Nistru (depa rta me nt de M a ra mure ş) v 78, suppl. 1, Bu c ure şti .
' ·
2, p. 27-32, Bud a pe st. Marias, Fr., Iancu, S. (1998) - Fluid mixture s a nd e pitherma l pa ra g e ne sis with
Manilici, V., Kal��r, I. (}973) - C e a ine s obse rva tions sur la g e nes
e d e la minera liz a tions unconve ntiona l c rystalli z a ti on of ja me sonite i n th e C a vnic deposit (M a ra mure ş
de B a 1u_ţ, a ra te c e t C1sma Coa sta Ursului (distri c t Ba ia M a re , Roum a nie ). County), Remani a . Rom. Jour. ofD e p., v. 78, suppl. 1, p. 64-65, Bu c ureşti.
. . . Sympo 1um mte rna t.d volca r nsm e t de meta llog e nes e a ssoc iee , Buca re
st. Marias, Fr. (1999) - New min e ra ls in the e pithe rma l pa ra g e ne sis from the me tallog e ne tic
Mamhc,, V., �um,t�escu,_ Aureha (1981) - T e mpera turile de
form a re a le mine reurilor di stric t Bai a M a re : Stiba rs e n a nd c ha lc ostibit. Rom. J. M inera logy v. 79, suppl. 1,
pohme ta hc e din _zona Ba ia M are . St. c e rc .geol.,ge ofiz .,ge ogr., s e ria g Bucure şti.
e ol.,
t.26,nr.1, Bucure şti Marias, Fr., Băncilă, A. N., Bud, I. (1999) A. - Cuantific a re a ma te ma tic ă a unor fe nome ne
Manilici, V., Macaleţ, V. (1984) - M icrote c tonic inve stig a tions within
ne og e ne vol c a nic s a re a hidrote rma l-me ta loge ne tice: fierbe rea c a principa lă c a uză în de pune re a me ta le lor
from the Gutâ i M ounta ins. D. S. lnst. G e ol. G e ofiz . voi LXVIII (1981) p 87-95
_ în fluide le hidrote rmale (pa rtea I). Rev. M inelor nr. 7, p. 35-37.
Bu c ure şti. ' · ' Marias, Fr., Băncilă, A. N., Bud, I. (1999) B. - Cu a ntific a re a ma te ma tic ă a unor fenom e ne
Marcoux, E. a nd _Mil_essi, J. P. (1?93) - L e a d isotope sign a tur e
of e a r ly prote rozoic ore hidrote rma l-meta loge ne tic e: fi e rbe re a c a principa lă c a uză în de pune rea me tale lor
de pos1ts m we ste rn Africa: compa rison with gold de posits in Fre nc h Guya na · în fluide le hidrote rma le (pa rte a li). R e v. M ine lor nr. 8, p. 29-31.
E c on. G e ol., v. 88, p. 1862-1879. Marias, Fr. (2000) A. - Un e le mod a lităţi de de pune re a a urului în ză c ăminte le de sulfuri ş i a ur
Marcoux, E., Bor�oş, �-, Maria�, �r., Milessi, J. P. (1995) - L e a
d isotope a nd ore mine ra l şi a urife re din distric tul minie r B a ia M a re . R e v. M i ne lor nr. 10-11, p. 36-40.
ge ne sIs Ba ia M a re distric t M a ra mure s, Rem a nia . Roum. Jour. of M ine ra l v 77 Marias, Fr. (2000) B. - Stru c turi de ventila ţie ma gma tic -hidroterma le ş i ma gma to-fre a tic e de
suppl. 1, Abstr. voi. Bucure şti. · · ' tip „breccia dyke" şi „breccia pipe" ş i semnifi c a ţia a c e stora în de pune re a şi
.
Manas, Fr. (1984) - C nside_raţi geote rmometric e a supra cristalelor
de cu a rţ hidrote rma l din e xplora re a a urului e pite rma l din districtul mi nie r B a ia M a re . R e v. M ine lor, nr. 3, p.
zon a c u mme ra hz a ţ1e R a c oş-ve st (C a vnic ), jud. M a ra mure ş , D. s. lnst. G e ol. 35-40.
. Geofiz., v. LXVIII, p. 301-319, Bu c ureşti. Marias, Fr. (2000) C. - Co r e la ţii g e odi na mic e şi meta log e ne tic e privind e voluţia siste me lor de
Marias, Fr. (1993) - R portul te ctonic ă-mine ra liz a ţie în zăcământul
C a vnic . refe ra t-te ză de fra ctura re şi a flui de lor de minera lizare în fra c turile ză c ămintelor C a vnic şi Bai a
. doctora t Univ. ,,Ba be ş-Bolya i", Cluj-N a poc a , 50 p. Sprie. R e v. M i ne lor nr. 2, p. 31-36.
Manas, Fr. (1994) - Alt rări hidrote rma le şi mine ra liz a ţii în districtul me l
ta oge netic Ba ia M a re . Marias, Fr., Marcoux, E. (2000) - M oşte ni ri şi surs e de meta le după da tele g e oc himic e a le
. R f e ra t te z a de doctora t. Univ. "B a be ş-Boly a i", 263 p. Cluj-N a
poc a . izotopilor plumbului( 207Pb/204Pb; 208Pb/204Pb; 206Pb/204Pb), e xe mplificate în
Manas, Fr., P1antone, P., _Marcoux E., �ilesi, J. P., Nehlig, P. (1995)
, _ T e rtia ry me te oric mine ra liz a ţii le filonie ne din distric tul minie r B a ia M a re . R e v. M ine lor nr. 6, p. 37-
hydrothe rma l mterfe re nc e s m the forming of th e e pithe r ma l de posit from 40.

434 435
 Francisc MARIA$
Marias, Fr., Piantone, P., Nehlig, P. (2000) - Thermal and chemical evo lution o f the
Cavnic
hy?ro thermal system, Baia Mare mining district, the o rigin o f the mineralisatio n
. flu1ds. R o m. J. Min. Depo sits, v. 79, suppl. 1, p. 53-56, Bucure şti.
Manas, Fr., _Gheta, D._ (2000) - Conceptual mo del fo r the formatio n o f the epithermal
depo sit
In the Baia Mare z o ne. An. lnst. G eo l. R o m. v. 72, Special lssue, p. 50-51
rure .
Marinescu, FI. (1964) - Date noi privind Sarmaţianul şi Pann o nianul din re giunea
Baia Mare.
D. S. Corn. G eo l., U2, (1962-1963), Bucure şti.
Marler, G. D. and_ White, D. E. (1975) - Sei_smic geyser and its be aring on the origin
and
evo lut1o n o f geysers and ho t spnngs o f Yell o wsto ne Natio nal Park. G eol. S o c.
Am. Buii. v. 86, p. 749-759.
Matsuhisa, Y., Goldsmith, J. R. and Clayton, R. N. (1979) - Oxygen is o topic fracti nati
o o n in
the system quartz-albite-ano rthite-water: G eo chem. et C o smochim. Acta. v . 43
p.1131-1140. ' '
Măldărescu, I., Bonea, L. (1963) - Les phen o menes d'alteratio n hydro thermal en Baia
Mare
et leur_ raports avec la mineralizatio n. Assoc. Carp-Balk, Vll-eme Congr.
Cracov1e.
Măldărescu, _I., Măldăre�cu, �aria (1_965) - Asupra unor pro bleme privind alterările
hidrotermale dm regiunea Baia Mare. Anal. Univ. Bucureşti seria St. Nat., G eo l.,
G eo gr., XIV, 1, Bucureşti.
Măldărescu, I. (1970) - Studi I m neral_ogic şi geo chimic al mineralizaţiilo r de la Şui
o r. Teză
_ _ de do cto rat nepublicata, Univ. Bucureşti.
Maldarescu, I. (1977) - Une po ssibilite d'estimer la pro fondeur de formatio ns de gis
e ments
_ _ hydr o thermaux fil o mines. Anal. Univ. Bucureşti., G eo l., XXVI, p. 37-44, Bucureşt
i.
Maldarescu, I. a_nd Popescu, Gh. (1981) - Le co ntrol physique et structural de la formati
on
de g1seme nts hydro termaux de la partie o rientale du district metallo ge nique Baia
_ _ Mare, Rev. R o um. G eo l., G eophys., G eo graph., serie G eo l, v. 18.
Maldarescu, I., �tanasiu, M., Şeclăman, M. (1983) - Signification de la presence
de
certames no dules de perido tites dans Ies basaltes de Racoşul de J o s. Rev.
. R o um. G eo l., G eo phys., G eo graph., serie G eo l, 27, p. 9-14, Bucureşti.
McB1rney, A. R. (1973) - Facto rs g o verning th e intensity o f expl o sive andesitic eruptions
.
Buii. V o lcano l. 36, p. 443-453.
McKinney, C. R., McCre�, J. M., Epstein, S., Allen, H. A and Urey, H. C. (1950)
-
mpro ve ments m mass spectrometers for the me asure ment of small differences in
. Iso to pe abundance ratio s: Rev. Sci. lnstruments, 21, p. 724-730.
McL1mmans, _R. _K._ (1 77) - G e? lo gic flui in lusi o n and stable isoto pe studies o f the Upper
MIs 1ss1ppI Valley z1nc-lead district, s o uthwe st Wisconsin: Unpublished Ph. D.
thes1s, the Pennsylvania State University.
Merlici, B. V., Spit_kovskala, _s. M. (1 _74) - G l binîie razlomî neogenovîi magmatizm
i
o mo genie Zakarpat1a. Lv o vsk11Ord. Lenina G o sudarstve nîi Universitet Lvov.
. .
Mezos1, I. (1948) - Geo lo gica! structure o f the enviro nme nt o f Laposbanya (Băiuţ). Acta. Univ.
Szeged. sect. sc. Nat. 11, Szeged.
M�cle�, I., Bleahu, M. (1977) - Cristalel e R o mâniei, ed. Sp o rt-Turism, Bucureşti.
M1les1, J. P., Borcoş, M., Genna, A., Stanciu, Constantina, Piantone, P., Andrei, J.,
Crahmaliuc, R., Marcoux, E., Găbudeanu, B., Edelstein, O. (1994) -
436
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU A l TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
G eo dynamic c e ntrals o f e pithe rmal mineralizatio n in the G utâi neo gene vo lca nic
region (Baia Mare, R o mania). I. G .C .P . Project 356 Plate tecto nic aspects o f
alpine metallo geny in the Carpatho -Balkan regio n, Baia Mare meeting, 13-14
June (Abstr. vo i.).
Mitcham, T. W. (1974) - Origin o f breccia pipes - sci e ntific co mmunicatio ns. Ec o n. G eo l., v.
49, p. 412-413.
Mitchell, A. H. G. and Balce, G. R. (1990) - G eologica! features o f some epithermal g o ld
systems Philippines. J o ur. o f G eo chem. Expl o r. v. 35, p. 241-296.
Mitchell, A. H. G. (1993) - Tecto nic-hydro thermal cycles in o re systems and s o me
speculations o n the circum-R o mania regi o n. The Third G eo lo gica! Symp o sium, I.
G . S. (Abstr. vo i), 21-23 o ct. Baia Mare.
Mitchell, A. H. G. and Leach, T. M. (1991) - Epithermal go ld in the Philippines: island ore
metallo genesis geo the rmal systems and geo lo gy. Academic press, L o ndo n.
Mârza, I., Ghergari, Lucreţia (1967) - L'etude ge o lo gique et mineral o gique du be nto nite de
la Valea Chi o arului (reg. Maramureş) Anal. Univ. Bucureşti., Ser. St. Nat., G eo l.,
Ge o gr., 1, p. 31-45, Bucureşti.
Mârza, I. (1977) - G eo lo gia zăcămintelo r de minereuri (curs lito grafiat) 481 p. Univ. "Babe ş-
Bo lyai", Cluj-Napoca.
Mârza, I., Vladimirov, O., Diaconovici, R. (1981) - Zăcământul piro metas o matic-hidrotermal
de fier de la Iulia Uud. Tulcea) St. cerc. geo l., geo fiz .,geogr., seria geo l. 26/2, p.
197-212, Bucureşti.
Mârza, I. (1982) - G e neza zăcămintelo r de o rigine magamtică, vo i. I, 250 p., Ed. Dacia, Cluj-
Napo ca.
Mârza, I. (1986) - Significati o n de la frequence et de la taille des nodules peridotiques dans
l'etablissment des ce ntres d'erruptio n de basalte s alcalines po rteurs de no dules
(no duliferes). Studia Universitatis "Babeş-B o lyai",G eo l.,G e o gr., XXXI, 2, p. 13-18,
Cluj-Napoca.
Mârza, I., Ghergari, Lucreţia, Nicolescu, St. (1990) - Mushketovitizatio n in R o ma nian o re
depo sits. Studia Universitatis "Babeş-B o lyai", ser. G eol. XXXV, Cluj-Napo ca.
Mârza, I. (1990) - Petrometallogeny-fundamental co ncept in ge o logy. Rev. R o um. G eo l.,
G eo phys., G eo graph., ser. G eo l., 34, p. 35-39, Bucureşti.
Mârza, I. (1992)- G eneza zăcăminte lo r de o rigine magmatică, vo i. III, 382 p., Ed. Dacia, Cluj-
Napo ca.
Mârza, I., Marias, Fr. (1993 a) - Tecto nica! structures of „pipe breccias" in the depo sit fro m
Cavnic- petro graphical and mineralogenetical asp e cts. G eo l. Symp o sium, Baia
Mare, 21-23 o ct. 1993 (Abstr. voi.), p. 11-12, Baia Mare.
Mârza, I., Ghergari, Lucreţia, Marias, Fr. (1993 b) - C o ntribuţii la descrierea uno r silicaţi
epite rmali din zăcământul de la Cavnic (Baia Mare), I. G . Symposium 21-23 o ct.
Baia Mare.
Mârza, I., Baciu, C., Zaharie, C., Hrişcă, C. (1993 c) - Observaţii asupra cărbunelui termic-
metamo rfo zat şi hidro termalizat cu sulfuri din zăcământul Baia Spri e . I. G .
Symp o sium 21-23 o ct. Baia Mare.
Mârza, I., Marias, Fr. (1994) - Th e stage succesi o n o f the hydro the rmal pro cess applied o n
the o res o f Baia Mare metallo genetic district. I. G .C .P. Pro ject 356 Plate te cto nic
aspects o f Alpine Metallo g e ny în the Carpatho -Balkan Region. Baia Mare
Me eting, 13-14 June (Abstr. vo i.)
437
 Francisc MARIAS
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
Mârza, I. ( 1 995) - Pe t r ome ta l l oge ne tic
conc e t th o r e i. a a nd .
Univ e r sitatis "Ba be ş-Bolya i" se r pp/Jed s1gnific
. a nc e . Studia Nedelcu, I., Voicu, G., Voicu, C., Roşu, E., Zămârcă, A., Gaftoi, F. (1992) - Morphol o gy of
• J e ·o l , p. - O, ClutN a p o c
Marza, I. ( 1 995) Pe trome ta l og e nia a. th e py r it e cristals from th e M a in v e in a t Ba ia Spri e , G e ne tica ! Signific a nce s Ro m.
pro e su lă · S: Om a g. , M ir c e a Sa vul" 100
na şte r e 28-29 oct ' Univ ·" Al · I·
Cuz a " 1'mp.ş
a ni d e l a J. Min e ra logy, v. 75, p. 53-64, Bucure şti.
M"arza, I., Marias, Fr., Murvay, a ,
L. (1996), - Te x ur e no du Nedelcu, L., Robu, Lucia (1992) - Typom o rph a spe cts of py r ite in th e hydroth e rma l o r e
meta somatique s) da ns ce rt a ins la i r e s (hydroth e r male s- de posits of th e e ast e rn pa rt of M a ra mure ş. Rom. J. Min e ra logy, v. 75, suppl. 1, p.
ma ma n e s e me nt d e Ca v ic (B a ia
• Studia Univ e r sita tis "Bab e ş-B o lya i" ; e r M a re ) 30.
Marza, I. (1999) - Ge ne z a zăcămint I s:s, 1 , P: 5-43, Cluj-N a poc
e l o r de o i i o. a. Nedelcu, L., Pintea, I. ( 1 993) - Ne w Data Re co r ding Th e Signific a nce of Pyrit e M o rphology
hid r ot e r ma lă", Ed. P r e sa Univ e r a !J a , voi. 4, , M e t
. a log e nia a nd of th e Fluid lnclusi o ns ln Qu a rtz Crysta ls a t Ba ia Spri e . Rom. J. M ine r a logy,
Moore, J. G. ( 1 970) - Wate r sit a r ă CiuJe a ă , g t p., luj-N a poc a.
conte nt of ba sa lts e r upt e d on th 76, 1, p. 79-86.
Pe t r o l ogy, v. 28, p. 272-279_ e oc e a n floo r . Cont r .
M ine ra log y Nedelcu, L., Roşu, E., Costea, C., Atanase, Ş., Bunescu, Carmen (1993) - Mo r phology
Moore, J. N., Adams, M. C. Lemieux . a nd Ge oc h e mistry of th e Borz a ş pyrit e g e n e tica! signific a nc e s. Th e Thi r d
M M (1992) - Ţ h e fo r ma !Jon a
nd dist r ibut ion of CO 2
1
e nr i che d fluid i nclus Ge ologica ! Symposium I. G. S. (Abstr. voi.) 21-23 oct. Ba ia M a r e .
ions i e i th r m a 1 e nv,ronm e nts.
Acta v. 56, p. 12 1 - 1 35. G e ochi m. et Cosmoc h im . Nelson, C. E. and Gilles, D. L. ( 1 985) - Hyd r othe rma l e r uption and hot spr i ng gold de posits.
.
Moţru, A., G iurcă, V., Târlea, I. (1972) Econ. G e ol., v. 80, p. 1 633-1639.
- A s ecte a n .ce no,. • - - .
d i n r e giune a Ba ia M a r e . Studi a a c a m,nte le d e sulfu r i
U iv e r s it! ; ,s . a e1ş-Bo ly a' "z , , se r . Geologia, f.1, p.
Nesbitt, B. E., Muehlenbachs, K. (1988) - Th e ge ology of gold de posits: th e pe rspe ctiv e in
11-19, Cluj-N a poca . 1988. Econ. Ge ol. Mo nogra ph. 6, Ke a ys, R. R., Ra msa y, R. H. Crov e s, D. J.
Moţiu, A. an Reffner, J. (1974) -
Univ e r sita tis "B a be ş-Bo lya i" s e !
G
i!
As e cte n . •m st d iu. l crist . .
a le lor in e la re . Studia
(e ds).
Nier, A. O. ( 1 947) - A ma ss spe ctr ome te r for isotop e and g a s a na lysis. Re v. Sci. lnstrum e nts,
Moţiu, A. (1976) - Date a supra I i n r a og,a f. 1 , -
3-8,_Cluj-Napoc a .
for;ării ri ,'-,e o r mNe :a r e . Studi 18, p. 398-41 1 .
Bolya i", Ge ol.-G e og r · se r · 21 • p 1 a Univ e r sita tis "Bab e ş- Nier, A. O. (1950) - A re de t e rmina tion of th e re la tiv e a bunda nce s of th e isotop e s of ca rbo n,
Mo,,u,
f A . (1 981) -:: Crist · 2- 15 • C l Uj- ap o ca .
. a le le in e la r e şi imp l ica tiile . . . . . nitrog e n, oxyg e n, a rgon a nd pota ssium; Phys. Re v., 77, p. 789-793.
, M e monile se cţiilo r ştiintific e " s r lo r •in dom e niul s111e t r i.e 1 cnstahn
. e ie s 4 t · 4 e. Nicolas, A. (1989)- Princip e s de te ctonique s 28 e dition, Ma sson e d. 223p. Pa ris.
Moţru, A., Suciu, Lucia ( 1 987) - · : . \ ,2 p. 3 1 3 15, Cluj-Napoc a . Northrup, D. A. (1964) - Oxyg e n iso tope fra ctiona tions in syste ms cont a ining dolomit e :
Studia Univ e r sita t rs a e ş-Boly
Na poca . a , , XXXll/2, p. 95-97,
Cluj- Unpublish e d Ph. D. th e sis, Univ. Of Chic a go, 82.
Muffler, L. J. P., White, D. F. a nd Norton, D. L. a nd Cathles L. M. ( 1 973) - Br e cc ia pip e s products of e xo lve d va po r from
Truesdell A H ( 1 97 1 ) - Hyd r oth
e r mal e xplo sio n c r a t
in Ye llow sto ne Na tiona l Pa r k: G
e I. So, . A m. B l i.,
e rs ma gmas. Econ. G e ol., v. 68, p. 540-546.
Mureşan, I. (1987) - Ca r a cte r iza tio v. 82, p. 723-740. Nriagu, J. O. (1971) - Studi e s in th e syste m PbS-N a CI-H2S-H2O; Sta bility o f le a d (li)
n mine r a lo go -p e tro r a p i ue d
r e gion d e B a ia M a r e
e t de l e ur c : e s e _ e q e lqu s a ndes ite s de la thiocompl e xe s a t 90 ° C: C h e m. Ge ology, v. 8, p. 299-3 1 O.
Bolya i", Ge ol., Ge og r ., XXXII 1 sta ll1s e s, Stud ia Univ e rs i tatis
"B a be ş- Nriagu, J. O. a nd Anderson, G. M. ( 1 971) - Sta bility of le a d (11) chlo r id e compl e xe s a t
Mureşan, I., Ţârlea, I., Câmpeanu, V. A.,' ·
;;
1 9 9 ) - ,n e r !
.
Cluj-N poc a .
• .
e d i n Romanr a d e sc r
e le v a t e d t e mpe ra tu r e s: Ch e m. G e olo gy, v. 7, p. 17 1 - 1 83.
prim a da tă în lite ra tura mondiilă ise p Ohmoto, H. (1972) - Syste m a tics of sulfur a nd ca r bon isotop e s in hyd r o the rm a l or e d e posits:
0 d ţ ge e r a le ) Studi a Univ e nt r u
"Ba be ş-Bo lya i", se r ie s G e olo gia
Mureşan, I., Benea, M. (1995) _ Îndr xxxf• t , p.' : . , Cluj-N a poca. e r sita tis Econ. Ge ol., v. 67, p. 551-579.
Ohmoto, H. a nd Rye, R. O. (1979) - lsotop e s of sulfur and ca rbo n in Ge oche mistry of
urna·t o r pe nt r u p r a ctica de min e r
Na poca . a logie . 59 p., Cluj- hydroth e rmal o re de posits, se c. e d., Ba rne s, H. L. (e d), Ne w York.
Mutihac, V. ( 1 9 3) - Str uctur a p r ofun Ohmoto, H. a nd Lasaga, A. C. (1982) - Kin e tics of re a ctio ns be tw e e n a que ous sulfa te s a nd
dă a zon e i d . . e dint . . .
r e C a r p a ţ11 O r ie nta
. no r dici. I.G. Symposium (Abstr. Voi.) b cţ u li şi sulfid e s in hydroth e rma l syste ms: G e ochim. e t Cosmochim. Acta , v. 46, p. 1727-
Na,rn, J. A. a nd Wiradiradja, S: 21-2 c . a ,a M a r e
(1980) - La t Qu a t e r a t h e rm . 1 748.
Kaveran ge ot h e r ma l fi e ld Ne w Z a l e xplo s,on breccias
e e la nd .· B u li. ( at O'Neill, J. R. and Clayton, R. N. (1964) - Oxyg e n isotop e ge othe rmome try: ln lsotopic a nd
Nash, J. T. (1972) - Fluid inclusi o n 'stu o c anol: V._43, p.1-13.
d ie s of so m e gold d e pos,ts in Cosmic Ch e mistry (Ur e y volum e ), ed. Craig, H. a nd o the rs, Amst e rda m, p. 157-
Surv. Pr o f. Pa p. 800-C: C 1 5-C 19 Neva d a , U. S. Ge o l . 1 68.
Nedelcu, L., Bălaşa, E., Roşu, N., Bordea . .. . O'Neill, J. R. a nd Taylor, H. P. Jr. ( 1 965) - Th e oxyg e n isotop e ch e mistry of f e ldspa rs:
R (1970) e r a ţu no, a sup r a zăcământului
De a lul C r ucii pe ba za uno r fora]e Tra ns. Am. G e ophys. Union, v. 46, p.170.
r c e nte · D · ons1dl · v. V/ 2 (1967- 1 968), Bucur e şti.
O'Neill, J. R. a nd Taylor, H. P. (1966) - Oxyg e n isotop e e quilibrium be tw e e n muscovit e a nd
w a t e r : Trans. Am. G e ophys. Union, 47, p.2 1 2-2 1 3.
O'Neill, J. R. (1977) - Sta ble isotop e s in min e ra logy. Phys. Ch e m. M ine r als 2, p. 105-123.
438
439
 1111
I
Francisc MARIAS I
: METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATNE CU A l TE SISTEME EPITERMALE DIN LUME
I
O'Neill, J. R. (1979) - Stable isotope g ·
Jag e r a n d Hunzike r, J. c. eds le mitry 0! rocks and mi n e rals , 264-273. ln E.
e och
., e c ure s in lsotope G e olog
Pecskay, Z., Edelstein, O., Seghedi, I., Szakacs, A., Kovacs, M., Crihan, Monica, Bernad,
B e rlin, 329 p. y. Spring e r-V e rlag , A. (1995) - K-Ar datings of n e og e ne -quate rn ary calc-alkaline volcanic rocks in
Oyarzun, R. (1984)- Geoch e Romania. Acta Vulca n ica, v. 7, (2), p. 53-61.
mica y me t I g e ne s •s de l_or
Oyarzun, R. (1992) - Yacim
e n tos de r · E n._
1 o. e v. G e ol. Chile 21, pp. 3-10. Perkins, R. M. and Nieman, G. W. (1983) - Epith e rmal gold mine ralization in the South
R .
e cursos mi n e rale s de
G arcIa Guinea y Yes us · Martinez . Mountain volcanic dom e Summitville , Colorado. ln the G e ne sis of Rocky
.
Ozerova ' Nrna A A d' y Espana ' Madrid , 1992 . . -
Fnas
·• Y '" an, N. Kh. and Dobrolovskaia Mountain chang e s with time a n d tectonics: Denve r, Colorado, De nve r Region
de ve lo ment of me rcury min
e rali
' M. . G . (1971) - Contemporary Exploration G e ologists Soci e ty, p. 165-171.
Vulka n izm Glubin y Z e mii Mater zation in the Kunl-Kamchatka volca n ic region: Perry, O. V. (1961) - The significance of mine raliz e d breccia pipe s. R e v. Mining Engine e ring,
. Vs e s. V uIcano!. Sove sch.,
Ozerova, Nina A. , Karamata
' S., Ch'.,oreanu, Ioana ' Kova cs,_ M· (2 3rd , p. 293-299 . p. 367-376.
Baia. Mare re gion . A n n . ln st. Ge ol OOO) - M Petreuş, I., Kovacs, M. (1978) - Cua1it e s e cundare cu adular din dealul Poprad (Baia Mare )
Palfy, M.(1915) - Di e G e olog Ro 72, Sp e cia l lssu e , Bucu_re rcury in ore s of Ann. Muz. St. Nat., laşi.
ische n V e rha lt : · e şti.
ung. g e ol. R. A: f.. 1914, Budap ise s Nagybanyaer Berg r ev1e re s. Jb e r. d. k. Petru/ian, N. (1931) - Etud e chalcographiqu e du gis e me nt de plomb e t de zinc de He rja
i : 7;
Pal fy, M. (1916 a) - Nagybanya, e st.
Borpatak F I "b, (Transylva n ie , Rouma n ie ). Ann. lnst. G e ol. Rom. v. 16, p. 540-572, Bucureşti.
, I. anya
A Mag. Kir.Fold. ln t. Evi Jelent s:.
3 i , banyageol6giai
, viszonai. Petrulian, N., Steclaci, Livia, Oroveanu, F. (1961) - C e rc e tări mine ralogic e şi g e ochimic e
P lfy ' M. (1916 b) - Az
a ara n y elo"'ordula' · · ' ap e St asupra min eralizaţiei de la Săsar (re g. Baia Mare ), St. cerc. g e ol., VI, Bucureşti.
'' s
Apus e ni) es Nagybanya (Baia vIszo n yIro,,l az e d e, Iyr sz1 , • E· r
Mare ) korn ye ken. Math. e s Term.che gys gbe n (Mtii Petrulian, N. (1973) -Zăcămint e de mineral e utile , Ed. te hn. Bucure şti.
Budap e st. Tud. Ert. XXXIV , Petru/ian, N., Steclaci, Livia, Oroveanu, F., Stefan, H., Cioran, A. (1971) - Studiul
Palfy, M. (1917) - Di e min eralogic şi geochimic al Filonului Nou de la Baia Spri e . St. ce rc. g e ol.,
Montangeologisch e n Ve rha. ltn iss .
F e ls oba nya u. Kissba n ya Jb e von Nagyba n ya, g e ofiz .,g e ogr., s e ria geol., 2-16, Bucure şti.
e r d K un g. o !. - Karpatok ,
Palfy, M. (1929)- Magyar
ara n y-e zu; t ban.yai ak geologia, A. f. _1 15, Budap e st. Petru/ian, N., Steclaci, Livia, Jude, R., Stefan. H., Popescu, Rodica, Cioran, A. (1976) -
ln t. Kiadasa, Budap e st. viszonai e s te rme les i adatai. Fold. Contributions to the metallogen e sis and g e oche mistry of the Cavnic ve in are a.
.
Pap,u, V., Corvin, I., Ghiurcă,
V., Popescu . R e v. Roum. Geol. Geophys. e t Geograph. s e rie Geol., t. 20, nr. 2, Bucure şti.
(19!6) - Alcătuire a chimico-mi Flori Cohos,_ Elena, Papadopol, Catrinei Piantone, P., Bailly, L., Nehlig, P., Grancea, Luminiţa., Leroy, J., Marias, Fr., Marcoux, E.
e ralo a argile lor ne og
ba_zin ul Baia Mare . D. S., v. LXll(1974-1 75) , p. 51-71, Bucur e _n -supe rioa re di n (1999) - Fluid inclusion and isotop e study of the Cavnic e pithe rmal deposit,
Papp. G., We,szburg, T. e şti. Remania. Mine ral Deposits: Proce ss e s to Processing Stanl e y e t al., (eds)
(1989) _ XIV Con g r CBGA, Sofia,
• Sofia. Exte n ded Abstr. 1, p. 65-68, Balkema, Rotterdam.
Pauca, M. (1955) - Sedim Pintea, I., Mârza, I. (1989) - Pre liminary observations on th e CO2 be aring fluid inclusions in
e n tul din re giune a e rup . •
• Corn. G e ol. XXXIX, Bucure şti tiva de la n ord ş1. e st de Baia the olivine and pyroxen e pe ridotitic nodules of Hoghiz (Pe rşani Mountains) D. S.
Mare . D. S.
Pauca, M. (1964) - Probl . . lnst. Geo!. G e ofiz . 74/1 (1987), p.107-116, Bucure şti.
e me g e ologic în b
Bucureşti. azinul Baia Mare . D.S. Corn. G Pintea, I. (1992) - Fluid inclusion microthe rmome try and its applications in mine ralogenesis,
e ol., XUX/1 ,
Paulini, P., Kovacs-Palffy P. spe cific examples. Rom. J. Mineralogy, v. 75, suppl. 1, p. 35-36, Bucur e şti.
h
Gotz A (1984 C subvulca n ic din vale a Me ste ac
(llba, Maramu eş), D. 's .. lnst · ănului Polonic, P., Polonic, Gabriela (1962) - Contribuţii la cunoaşte re a geologiei re g. Chiuzbaia.
Bucure şti. 0 lorp
·
• I e ofiz., LXVlll/1 (1981) p. 127-142 D. S. Corn. G e ol. v. XLVII (1959-1960), Bucure şti.
,
Pavelescu, L. (1954) - C e
rcetări geolo g ice ş1. pe trog rafice Pomârleanu, V. (1957) - Cerc e tări e xpe rime ntale cu privire la temp e ratura de formare a
G e ol· XXXVIII , B ucure şt1.. î n regiunea Capnic . D . S . C om. cristal e lor de cua1 din zăcăminte le hidrote rmale He rja (reg. Baia Mare), Bui. St.
p a· t raşcu, t., Panaiotu, Acad.RPR, s e cţia G e ol.-G e ogr., nr. 3-4, v. 11, p. 615-623, Bucureşti.
C., Panaiotu, Cristina
ig n e ous rocks from the Oa -I (1993). - Paloma n e .
ni -v· r e c- 1ble ş Moun tain s t,sm of neogene Pomârleanu, V. (1961) - Cercetări g e ote rmome trice asupra zăcământului metalifer din
. Symposium (Abstr. voi.), 21-2j o t ai: Ţ (Romania). I.G. bazinul văii Nistrului, re g. Baia Mare . Anal. St. Univ. ,,Al. I. Cuza", laşi, s e cţia Şt.
Pecenllo, A. and Taylor S
' · R · (1976) - G e oc h.emIstry . a re . Nat., v. 7, tase. 1, p.129-134, laşi.
from Kastamonu are a, northern Tu of e o e n e calc-alcalin. e volcanic Pomârleanu, V., Barbu, Al. (1962) - C e rce tări g e ote rmome trice şi structural pe trologic e
•
Pecskay, Z., Edelstein O r k e y . C on tr. Min e ral. P e trol., v. 68 , p. 63-81rocks asupra zon e i de mineralizaţie din bazinul văii Nistrului. St. cerc. geo!., v. 7, nr. 3-
' ., Ko vacs, . .
dete rmin ation on Ne og e n e v'oBernad
M.
•
' A ·• C n"h an,
Momea (1994) - K-Ar li 4, p. 597-608, laşi.
C arpath1a .
n s, Rema n ia), ,,Geologica
1carne rocks from
G ura,· Mo ntains .
(East 11 Pomârleanu, V. (1964) - Cerc e tări g e ote rmome tric e şi structural-pe trologice în zona de
Ca r patic a", 45 , p. 357-363, Bratislava. mineralizaţie din bazinul văii llba. Anal. St. Univ. ,,Al. I. Cuza", s e cţia li, G e o!.,
Geogr., v. 10, p.1-12, laşi.
440
li
441

11
 Francisc MARIA$
METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME EPITERMALE DIN LUME

Pomârleanu,V. şi_ M_ovil!a�u,_ Aurel(a (1966) - Date pre li

bl e nd 1 din_ zacamantul hidrote r mal Capn ic minare as upra ge ote r mome triei Potter, R. W. (1977) - Pre s s ure corre ctions for flu id-inclus ions homoge nization te mpe rature s
(Baia Mare ) Anal.St. Univ. "Al. I. ba s e d on the volum e tric prope rtie s of the s ys te m NaCI-H2O. U. S. G e ol. Surv. J.
• Cuza , , s e cţia a li-a, b, -eol., G e ogr., v. 12, p.
Pomarleanu, V. (1967) - Core laţ11 a upra 21-26, laşi. R e s e arch 505, p. 603-607.
s di s tri buţie i conţinutului de Mn din bl e Quensel, P., Ahlong, K., Westgren, A. (1937) - Mine rals in Varusts ră s k pe gmatite s ;
te mpe ratura de formare a ac e s te ia. St. ce r ndă şi
c. ge o!., geofiz.,geog r ., s e r ia ge ol v All e montit. G e ol. Făren Fărhandl, 59, p. 135-144.
12, nr . 2, p. 375-380, Bucu re şti .
Pomar• Ieanu,. V • ŞI. Petreu�, I. ţ 1967) - · · Radke, A. S., Rye, R. O. and Dickinson, F. W. (1980) - G eology and s table isotope s tudie s
Noi date ge ote r mome trice as upr a zăcământului of the Carlin G old De pos its , Ne vada. Econ. G e ol. v.75, p. 641-672.
• h1drot r mal He rJa, Baia Mare , R e v. Mine lor, nr .
Pomarleanu, V. _ş1 Petr��ş, I. (196 ) b
7, p. 320-324. Radu, P. (1993) - Tubular marca s ite in the ore ve ins from Bă i uţ-Poiana Botizei area. The
La geot_he rmome trie de la calcite e t de la fluorin Third I. G .S . (Abs tr. voi.), 21-23 oct. Baia Mare.
fon e e s ur I e tude de s 1_nclus 1one s flu1de s du e
g is
• (Baia Mare ): Anal.St. Umv. "Al. I. Cuza", s e cţia li, e me nt hydrothe rma l de Capnic Radu, P., Pop, A. (1993) - Data upon native gold from L e urda vall e y wa s te -dump, Băiuţ. Th e
Pomarleanu, V., �o�r�e�nu, Aurelia, b, G e o!., G e ogr., v. 14, p 1-7 th i rd I. G .S . (Abs tr. voi.), 21-23 oct. Baia Mare .
. Petreuş, I. (1968) A. - Contr ibutii la ·stud. Ramhdor, P. (1969) - Th e ore mine rals and the ir inte rgrowths P e rgammon Pre s s .
mine raliz aţ1e 1hidrote rmale de la Băiuţ. Corn. T e hn. i ul
97-108, Bucu re şti . St. (mine re uri) ' v' 4 nr 1-2 , p Ramhdor, P. (1975) - Die Erzmin e ralien und ihre V e rwachs ung e n, Akad. V e rlag., 1277p.
Pomârleanu, �-, Movileanu, Aurelia, · ' · · B e rlin.
Banea, L., Mihalka, St. (1968) B. _ Ramsay, J. G. and Graham, R. H. (1970) - Strain va r iation in s he ar be lts : Canadian Jou r .
Sfalerit iz
ţ d; :anogo me s tor ojde nia Capnic (Baia Ma re ), G e ochimia, no. 9, p. 1097- Earth Sc i ., v. 7, p. 786-813.
Pomârlean�, V., �etreuş,_ I. (1968 a) La Ramsay, J. G. (1980) - S h e ar zon e g e ome try: a re vie w: Jour. Structural G e ol., v. 2, p. 83-99.
geoth e r mometr ie de la fluorine bas ee s ur l'etude Rădulescu, D. (1958) - Studiul pe trografic al formaţiunilor e ruptive din regiune a S e i ni-llba-
inclus 1o s fluide s d : ce rtaine s gi s eme nts de s
• , G eologica Ca r patica . hydrothe rmaux de la Roumanie ; Ni s tru (Baia Mare) An. Corn. G e ol., v. XXXI, Bucure şti.
, v. 19, nr . 1, p. 285-293, Bratislava. Rădulescu, D., Dimitrescu, R. (1966) - Mine ralogia topografică a Români e i, Ed. Acad.
Pomarleanu, V. (1971)- G e ote rmome tria
şi aplicarea ei la un e le mine rale din România. Ed. Bucure şti.
Acad. Rom. p. 1-158, Bucure şti.
Pop, N., Bâlcu, Rădulescu, D., Borcoş, M. (1968) - V e dere de an s amblu as upra de s făşur ării vulcani s mului
(:_986). - Pe!rolog ia roci lor magmatice în faciesul
_T.
C?vmc-Ba1ut i ntrus iv din s e ctor ul ne oge n în România. An. Corn. Stat. G e ol., XXXVI, Bucureşti.
S1mpoz1on G e olog ic Baia Mare 23-25 ap r . 1986. Rădulescu, D., Săndulescu, M. (1973) - Th e plate tectonics conce pt and the g e ologica!
Pop, N., Da�,a�, G�, Balcu, T. (1989) -
De s appa r itions de molibde nit au zon e de s tructure of the Carpathian s . Tectonophys ic s , 19, 3, p. 155-161, Am s te rdam.
s 1gmficalions metaloge ne tique s. Cavnic
Stud ia Unive rs itatis "Babe ş-Bolyai" Cluj Rădulescu, D. (1973) - Con s ide rations on th e origin s of magma s of the ne ozoic s ubs e quent
Napoca. '
Pop, N., Bâlcu, T., �a�ian, Gh., Bernad, volcan is m in the Ea s t Ca r pathians . An. ln s t. G e ol., V. XLI, p. 77-86, Bucure şti.
A. (1991) - Tufs volcanique bad e nie ns Rădulescu, D., Lang, B. (1973) - Sug e s tii pe ntru inte rpre ta re a s tructurii g e ologic e a pă i i
de avmc. in: Th e volcanic tuffs from Transylvanian de la zon e
CluJ-Napoca. ba s in Romania. p. 253-260. nordice a muntilor G utâi. D. S. ln s t. G e ol. v. LIX/5, Bucure şti.
Popescu, Gh. �-, Ştefăn�iu, A. (1973) - Rădulescu, D. (1974) - Unele obs ervaţii asupra magmatismului alpin din te ritoriul carpatic.
Particula r ităţi şi pe rs pe ctive ale zăcământului Ba ia D.S. ln s t. G e ol., G e ofiz ., 60, 1, Bucure şti.
Sp r ie . R e v. Mine lor, nr. 7, p.326-329.
Popescu, Gh. C. (1975) - Bri e f his tory of Rădulescu, D., Săndulescu, M., Borcoş, M. (1993) - Magmato-g e ne tic Map of Romania, s c.
mining i n northe rn Romania. Rom. J. Mine r alogy v 1:1000000. R e v. Roum. G eol., 37, p. 1-10, Bucure şti.
77, s uppl. 2, p. 7-10, Bucure şti.
Popescu, Gh. C. ( 978) - Me tallog e ny ' · Rădut,' M., Fotopoulos, S., Edelstein, O., Hannich, D., lştvan, D., Gaşcu, C., Bâlcu, T.
of the manganiferous ore depo s its in the Ea s te rn (1984) - Phys ical-ge ological mode ls re garding the ne o-eruptive rocks in the Baia
C r path1ans a d the Pre lu a ma s s if. A Plate te ctonic
s attempt. R e v. Roum. G eol. Mare are a: a contribution to the study of s ome me tallog e ne tic s tructure s . An. ln s t.
G e ophys . e t G e ograph. s e r ie G eo!.,
22, p. 129-134, Bucure şti.
Popescu, Gh. _c.(1986) -. Me talog e nie G e ol., G eofiz ., v. LXIV, Bucureşti.
aplicată şi prognoză ge ologică; parte a a li-a 316 p. Reed, M. H. and Spycher, N. F. (1985) - Boiling, cooling and oxidation in e pithe r mal
Umv. Bucureşti. '
Popp, Ioana (1961) - Stud!ul calcog r afic s ys tems: a nume r ica! mod e lli ng approach. ln: Berg e r, B. R. and Bethke, P. M.
al mine i Vă r atic D. s. Corn. G e ol. v. XLIV (1956- (e ditors ), G e ology and G e oche mistry of e pithermal s ys tems . Soc. Econ. G e ol.,
1957), Bucu re şti.
Posepny, F. (1862) - G e olog is che V e rhăltnis R e v. Econ. Geol. v. 2, p.249-272.
s e de s mittlere n Lăpo s birg e s V Rethy, K., Gotz, A. (1998) - A vivianit occure nce at the Ni s tru Min e Romania. Acta G e ol.
e rh G e ol R A
Wie n.
Posea, Gr. (1962) - Ţara Lăpuşului, Ed. Ştiinţ · · · · · Hung. Voi. 41-1, p.139-145
ifică, Bucure şti.
Rex, R. W. (1983) - Origin of the bri ne s of the Impe rial Vall e y, California: Ann. Mtg. Geol.
Soc. of Am., Program and Ab s tracts , lndianapolis .
442
443
 (MARAMUREŞ)
HIDROTERMAL CAVNIC
BAZAT PE SISTEMUL
MINIER BAIA MARE, UN MODEL EPITERMALE DIN LUME
DISTRICTULUI CU ALTE SISTEME
Francisc MARIAS METALOGENEZA EVALUĂRI COMPARATIVE
rnistry of
yg n a nd hyd r o ge
n isotope ge o c h e
- Th x
b) , v. 34, p. 43-64.
o e
Epstein, S. (1970
e
. . Savin, S. M. a n d s h a l e s . Ge o ch im
. e t C o s m oc him . Acta n tul ui
Rittman' A · (1967) - V u lc a n 11 ŞI a c t ivit a t e a 1o r (t ra d . d in lb. g e rm a n ă d u p ă e d . a l i-a ) Ed .
o ce an s e dim
nt d c e a s up ra zăcămâ
e o t e rm o m e tri
e s a n
rc tăr i p l g 287-297,
V. ( 1961) - C v, 6, fasc 2, p.
e e a e o
Te hn. Bu c u re şt i . 305 p .
Savul, M„ Pomârleanu, n ian de la Baia Sp rie . St. ce rc . ge o l.,
Rob.mson, B. w. . - . .
(1974) Th e o ngm o f m in e ra liz a t'
.
I m i n e , T e A r o ha , Ne w hidrote rm a l fil o
z e a s tru c turi
i Ca rpa j lo r
(f e bl _i
t ?df t a e s o t o p e s t u d i E : i ·• v. 6 9 , p . 910-925 Bu c ure şti. ită l o r de core lar
upr p ibil
- Co n s ide r a ţii a s e şt i.
a o s
Roedder, E. 8\ 7! ) gFh l u i mcl u s 1o n re s e a r c h p r o ce e d ing s o f COFFI, v. 1-12:' Ann . 5, p . 12 5 -15 0, Bucur
Săndulescu, M. (1972) D. S. l n s t. Ge o l., Uit, Soc. Ge ol„
Arb o r. Univ. Michiga n Pre s s . Orie nta li şi Oc c id e nt a li,
ctu r a l e de s Ca rpa
th e s , Buii.
. . s y n th 0s tru
(197 5 ) - Es s a i de
e s
Roedder ' E. (1977) - h a n ge s i n o re fl u id wit h t im f ro m : u 1d mc iu s ion s t u dies a l Cre e d e
• ' Săndulescu, M. ientales
P
eol o ra d o : m r o c . Int e rn a t. A s s oc . Ge e s ,s o Ore De p o s s . 4th Sy m p os iu m Fra nce (7), t. 12, n o . 3, p. 299-358.
l a c o rrel a tio n
de s Ca rpa tes Or
(1980) - Sur ce rtain e
s pr bl eme s d e
fiz . LXV/ 5 p .
S. ln s t. Ge o l., Ge o
o
a m a , Bu lg a ria v. 2, p . 179-185. D.
. Săndulescu, M. Ca rpa te s U c r a ini e n n e s.
Roedder • E: a n d Bodnar, R. J. (1980 s n a t io n fro rn flui d - Ro u m a n ie s a v e c Ie s
di s Re v. J a h : ' n ' t : : ; 3 ; ;Ţ,; _. 1 63- 1 80, Bu c u r
şti. e şt i.
ânie i, Ed. t e hn ică , Bucur athians ; s tructure a nd
e
n .
Roedder, e'."(] ) s u I in c u s Io n s . Mm. So c . o f A m e rica, Re v1e w s m Min e ra lo gy, 12, M. (1984) - Geote cto n ica Ro m st rn C rp
e a s te m a n d w
a
644
Săndulescu, A. Co rre la tio n of !he
e e
re şti.
M. (2000) , B c
m., v. 72, Sp e cia l l s s
u u
.
Romberger, 5. PB. (1983) - The be ha v,ou r o f p c 1·o u s m t a ls in ge o th e r m a l fl u id s (a bs )··
u e
Săndulescu,
n st . Ge o l. Ro
an
v l ti . An. l v l tio n o f th e transcarpathi
;: o u o n
ng g t r al e o u
e
Veiiciu; S. (2000) -
Mo de lli e o h e m
i.
Ge o t he rm a l s y s t e m s a nd o re d e p o s i s y m p o s ,u m . A m A s s o e. M',n i•n g. Me t a ll .
Săndulescu, M., o m ., v. 72, Sp e
cia l ls sue , Bu c ure şt
Pe t ro l e u m Ge o lo ·s ts .. A Mtg. Lo s A n ge le s Ab s with P.ro g r a m s, p 12 l t. G ol. R
fly s c h zo ne . An. n s e
_nn. . ' (n o t s e e n). K. K.
Romberger S · B · (1986) - D,1s s e m ma te d go ld d fso t s . G ·
e s c ie n c e , Ca n ad a , 1·3, pp . 23-31 Kri s t., 3, p. 3 5 2, Le ipzig a t, .v e r h a n dlu
n ge n de r
' ? Schrauf, A. (1879) - Z. ne u r M ng n s ul h
(1877) - Szm i I e in
e a a p
Ge o the rm al s ys t e m s a n d o re d e p o s m . A s so c . Mining. Me ta l l.
Schriikinger, J. V.
o
: t : P 5 -117, Wi e n. er
e tr g i s t s : A n . Mtg. Lo s Ang:1:i h rogr a m s , p .12. Ge o l. Re ich sa n sta lt"
v. 7, p. 1 1
n au s U n ga ro,
V e rhân dlungen d
: ah c u
e o lo
' · e in u r Al a
Wi e n.
(1878) - Die trichit,
n e e
Royden, L. . . , ••
F B urchf1eld, B. ( 19 82). - T ransforrn fau�ng extens ion and
Schriikinger, J_ V. lt, nr. 9, p. 189-191,
·, n g log isc h e n Re ichs a n s ta N ge ne po s t -
,n the Carpathian-Panno� ian r e g,o n . G e o l. So c . A m e r · Bu ii· v • 93 , No . Ka is e rlich - K6niglich
e e o
y o f t e ct o nics a
nd e o
:ubducbon (1998)- lnt e rpl a
, p .715-725. t. and Szakacs, A. r gio n : lith o s , v. 45,
p. 483-497.
. Seghedi, t., Balnintoni, i tr a -Carpa t hia n e lu tio n s
Ruprecht K . (1860) -: n t e rs u c h u n g d e r rot l iche n Ga ngg e s te me d e r s o ge n a n n t e n Fe ld s p a ke a tis i th n o th rma l s o
c ollis io n a l ma gm o f s ilv e r in h ydr
m n e e
' c pl x e s
Th e s olu bility o f chlorid
e o m e
vo n Ca p n ic m Si e be n bu rg e n · Wi e n · p. 1329-1341.
Seward, T. M. (1976)- h i m . Acta , v. 40,
.
z .
Russo , Doma ( 1971) _. o n a 1-,t a t e a m e t a m o rfismu I h' d r o t e r m a l m vu lc a n it e le n e oge n e d e la up t o 350'C: G e o c hi m . e t Co s moc
de p iti n of gold in hydr o the rm a l
sy s te ms , in
- Th e tr a ns p ort a nd
o s o
e a Ro şie şi De alu l Cr u c ii (B a ia Ma r ) S · cerc. geol., geofiz., geogr ., ser . ge o 1.,
Seward, T. M. (1982) o s itio n.
a1I, 6, Bucureşti.
GOLD '82, Fo ster, R.
P. e d .
i al lu bilit y tran s po rt an d de p
. • . H. L. (1987) - Ore rma l o re -fo rm in g
m n e r s o
Russo, Doma (1972) - Co nt rib u i",11 Ia c u n o a şt e re a f e Idspaţ1lor plagioclazi din vulcanitele T. M. a nd Barnes, g ch i tr y o f hydr o t h e
. Seward, dy In s titut e „Th e e o e m s

;eogene_dm
regiunea Ba ia Mare. St · ce r e. g e o l ., ge o fiz., ge ogr., s e r. g e o l ., 1, 17 , NATO Adv a nc e d Stu s utflde
u cu reşt1. sse s ", Sa la m a n c a . in go ld aqu e ous
. • p ro ce
H. L. (1989) - Solubilily o l go ld p. 269-278,
R usso, Doma (1973) - Co n t rib u t'ii Ia c u no a şte r e a c u artit e lo r s e cu n d/ r e d in - Gu tâi şi Shenberger, O. M- a
nd Barnes,
c h im . Co s mo c
him . Act a , v. 5 3,
Că l im a ni St e rc . ge o I., g e o gr., s e ria ge o l., 1/9, p .229 - 23 , Bu r u re şt1. fr 1 0 t o 350 C. Geo
s o lutio n s o m 5

- . S. A. nd o xyge n is o to p
e
Rye, R. O. a n d Ohm to. (19 74 ) A Su u r a n d c arbo n ,s o to p e s a nd o re ge n e s is: A revie w:
' · Pe rg a mo n Pr e s s . U: P. (197 1 ) - Hydrog e n a
e v. 69, p . 826-842. Sheppard, S. M. F„
Nielsen; R. L. a nd Taylor, H.
e r de po s its : Eco
n . Ge o l., v. 66,
p. 5 1 5 -5 42 .
m po rphyry co pp io ns by th e
Rye, R. O. (1 . )G:°I.,· - A c o m p ans o n of s pha le r't e
!
u lf u is oto p e t e m pe r at u re s with rati o s in m i n e r a l s fr o
n of !h e o rigin
of o re forming s o lut
i; identificati Mining a nd
(1977 b ) - The ge n e sis . ln s t. o f
o
m
: g i e kp _e r e t r f fl i i u i n . ., v. 9 , p . 26-32. Sheppard, S. M. F. o ce sse s in ore
a u o u d s n c l s o s o
aw - . . s . ln : V lca ic pr
us e o f s t a ble iso to pe
n
Rye, R. O. ms, F. J. (1974) F lu i d a s t a_ble isot o pe st u d ie s o n lhe o
Lo ndon, p. 2 5 -4 1 .
o gical So cie ty o f a tion Pb-
a p a lc a Ag-Pb-Zn-C u d e po s it , c e : : : e s , e r u. Ec o n . Ge o l., v. 69, p . 181- Me ta llu rgy a nd G e ol
i s o l l o rrn atio n
w a te rs a n d a ss o ci
;
(1984) - Sta ble is t p tud e n o me na i
e n
(e d.) T h e rma l ph
o o e s
. . Sheppard, S. M. F. de po sit , in Durand, D.
Zn h ydroth e rma l ore
s
Rye , R . O. ( 1993 )_ - Th e e vo lu t io n of mag a m t ic fl u id s m tţ;3 p ,the rm a l e nviro n m e nt : th e , p. 301-317.
b si s: P ris , T e chniq. Editi o ns ld de pos its : U. S.
Ge ol.
o to p e p rs p e c t i ve : Ec o n. Ge o l., v. 88 , p . 753. s e dim e nt a ry e low gr a de go
a n a
e
larg tonn g
- Ho t s pring typ e
e a
Sakai, H. ( :6 ) ls o t o p,c p ro p e rtie s o f s u lf u r c om p o u n d s in hyd r o the rm a l p r o c e s s e s : Silbennan, M. L. (1982) 82-79 5 , p. 131-143. a n d o re de p
osits: Ec.
Ge o c he m . J ., 2 , 29-49.
. . Surv e y Ope n-File Re pt. - V lc n ic la n dfo rrn s
Sato ' K. (1975) - Un ila te ra l 1s- oto p ic va n·a r,o n o f Mio c e n e o re l e a d s fro m Ja p a n: Ec o n. Ge o I., H. F. Jr. (1984) o a
Sillitoe, R. H. a n d Bonham,
v. 70, p . 800-805. Ge o l., v. 79, p. 1286-1298.
445

-
444
 BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIAS METALOGENEZA OISTRICTULUI MINIER
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE S1S1EME
EPl1ERMALE DIN LUME

lă î n ză c ă m in t e le
.
m i n e r a lizatio n a ffil ia t e d t o s uba e ria l v o ic a r ns m
.. a r e v1.e w . ln: Stanciu, Constantina (19 7 3) A.
- Pro c e s e de t r a n s f o rm a re hidro t e r m a
Sillitoe, R. H. (199_0) - Me t a llic e c . s e r .I., n r. 9, p. 7 3-9 5,
Bu c u r e şti.
V o lc a r nc pro c e s s e s in o re g e n e s is · ln s t · Of M'irn n g
.
a nd M e t a l lu r gy an d Ge o lo g ic a! He r j a , Ba ia Sp r ie , M. Gutâi. St. te hn . lc a nic r o c ks, fro m
Stanciu, Constantina (1973) B. -
Hyd ro t he r m a l a lt e ra tio n o f ne o g e ne v o 17,
S o c ie t y o f Lo n d o n, p. 99-116. Ge o phy s . e t Geog r a ph. Se r. Ge o l.,
.
S1lverman, - Th e is o to pe g e o logy o f o xy g e n : G e o chim . Co s mo c him . Act a , 2, p. Gutâi Mo unt a ins . Re v . Rou m . Ge o l.
6-!}195 1) Bu c u r e şti.
·-
. o g e n e a lt e r a t io n g e ne tic
typ e s r e la t e d t o th e n e o g e n e
Simmons, S. F., Gemmel, J. B. a n d Sawkins F J (1988) e _S n t o Ni n o s1 !v e r - le a d-zin c Stanciu, Constantina (1984) - Hyp e o l . G e ofiz. , LXIV,
Ca r p a thi a n s, Ro m a nia . A n n. l n s t. G
v e in , F r e s nil lo d is t r i c t, Z a c a ta s , M xi o : Pa rt li h
o r e -form i n g s o lutio ns . Ec o n. Ge o !., v _83 ; p_1619_16
1 1c a a nd c he m 1c a l n a t ure o f v o lc a nis m o f th e Ea s t
Bu c ure şti .
a li n ului P r e luc a (M. Lăpuşu
l ui) D. S. Co rn.
. V. (1951) - C o nt r ibuţii l a t e c t o n ic a c ris t
Sleam, T. (2000) - Ge o phy s ic a l c o n tributio n s t o un r a v e ll ig s f'!1e t e c t o n ic a n d m e t a llo g e n e tic Stanciu,
le ş M o unt a in s a r e a . Rom. J. Min · De p ., v . G e ol., v . XXXIX, p. 204-208. , a lun it e a n d
s t r u c t u r a l a s pe c t s in t he O a ş-Gu t âi-Tib
. , nd Rafter; T. A. (1966) - Sulfu r is o tope s in py r ite , py r r ho tite
79 ' s upp l · 1 , p ·109 - 111 , B uc u r e şt 1. Steiner, A. e w Z e e la n d : Ec o n.
w e ll s in th e T a up o v o lc a n ic z o ne , N
a
. . . ... a nhy d r ite fro m s te a m
So colescu, M. (1961) - Ob s e rv a t ii a s up r a m e t a l o g e. n e 1 ş 1 z o n a 1t a- ţ11 in pro v in c iile
l G e o l., v . 61, p. 1115-1129. m ine r a liz a tio n a t
m e t a l o g e n e t ic e a le C a rp til · o r O r ie n ta l i ş·1 Bai a a r e . Re v . Min e lo r, XII, p. 1-48, ( 1985) - G e ne s is o f a c id -s u l f a t e alt
e r a tio n a n d Au-Cu-A g
R. r n ia ,
Bucu r e şt i. Stoffrege n,
Ph. D. Th e s is , U n iv . Be rke le y, C a l if o
Socolescu, -, Androne scu, A., Duma, N. (1962) -
. .. . . ..
o bs e rv a ţ11 mi n r a lo g 1c e pri v in d
Su m m it v il le , Co lo ra d o ; Unpubli s he d
, 204p. v .1
mi n e r a liz a ţia po l im et a lic ă di n zăcă m â n tu l llbN a a n da · Re v. Mi n e lo r n r . 10, p.
- Di ţi o na rul i s t o r i c a l l o c a lită
ţilo r din T r a ns ilv a n ia . Ed . A c a d e m ie i
444-446. Stoica, C. (1968) c
...• Bu c ur e şti. lfra mit u l ui d in
Socolescu, M., Popovici, O., Visarion, M. (1963) - S a f a ţa o h r o v 1c 1c 1 in Carpaţii e le s ch e e litu l ui şi w o
C. ( 1957) - C o n tr ibuţiu n i la p a r a g e n e z
O r ie nt a l i şi ba zin ul Tra n s ilv a nie i r e zult a t e d'in pa e g r a v im e t r ice . S t . c e r c . g e o l ., Superceanu,
lo r 8, 9.
ză c ă m â n t u l d e la Ba ia Spri e . Re v . Mi n e r e a l ului d e NV. D. S. l n s
t. Ge o l .
g e o fiz., 1, Ed . A c a d . R. S. R., Bu c u r e ş t i (1930)- C o ntrib uţiu n i l a g e olo g ia A d
Szadeczky-Kardoss, E.
Socolescu, M., Rădulescu, S. (1971) - C o n s id r a i n s s u r l a s t r u c tu r e d e s c o mple x e s
v . XIV, Bu c ure şti. e t r o lo g ic ă în V a le a
fi lo nie n e s hyd r o t h e rm a ux d e l a r e g i o n d e ai a Ma r e . A c t a G e ol. Aca d . Sc i. Hun g .,
Szoke, Amalia (1963) - Ce r c e tă r i
pe t r o g r a fic e şi d e a n a liză s t r uc tur a l-p
t . 15, Bu d a pe s t. e o r., s e r ia g e o l., 1, VIII, Bu c ure şt i.
Socolescu M. (1972) _ Phen e
• . .
n ue s d a n s la p r o v in c e d e Ba ia M a r e . E n d.
Fi r ize i (B a ia Ma r e ) S t . c e rc . g e o l ., g e o fiz.,g g c t u r al-pe t r o g r a fic e în r e g iu n e a v ăii
et
' Inte r n a t . Sy m p. o f : f :. ; ,ll - ,.J!qa n . Szoke, Amalia ( 1965) A. - C e rc e t ă r i
mi c ro t e c t o n ic e şi s t ru
ep J I a e o g r ., s e r . g e o l., 10, 2,
Bu c ur e şt i.
.. . llb e i (M. Gutâi), St . ce rc. ge ol., g e o fiz.,g î V a le a Chiuzb a ia
Socoles cu, M ·• A'mne1, . . St., Ciocârdel, R Pope M· (1 975) - Fizi c a ŞI s t r u c t u r a s c o a e i
Szoke, Amalia (1965) B. - C e rc etări
p e trog r a fic e şi s t r uctu r a l-pe t r o lo g ic n e

!
10, Bu c u r e şti.
t e re s t r e d in Ro mâ n ia . Ed . te h ic ă Bu ti
ş_· e o r ., s e r . g e o l ., 2,
şi î n împr e jur im i. St. c e r c . g e ol., g e o fiz.,g g
Stacey, J. S. a nd Kramers J o (1975) A ' r 1·m 1 n t e r re s t ria l le a d is o t o pe e v o l ut io n un o r c o r puri e r uptiv e d in re g . H e rj a (B a ia M a r e ) şi

by a two- s t a g e ; d e i; Ea rth P a n f · i · t e ·• , p. 207-221. Szoke, Amalia (1968) - S t r uc tu r a orfis m le g a t e d e e l . S t . c e rc . g e o l .,

f e no me ne le d e c o nta c t şi a ut o m
e

Stan N Bârlea v (1964) - A r u i r o n c a l a n e zit e lo r s a r m aţie n e d e l a r ., s e r . g e o l ., 13, 1, Bu c ure

şt i.
: . g e o fiz.,g e og M a re .
' ., Ra c şa -S e ini(Ba ia M: r r ; , ., f , uc u r e şt 1.
Szeleny, G. (1864)- Na gyb â n y a e s
videk e fe m bâ yâs za t a . A r h. St a t ului Ba ia
n
Stan N. şi Bârlea V (1966) N - s r Ki s s bâny a u n d
'
0 ro u hip e r s t e n din s e c to r u l
t ic e c _
Sztr6kay, K. (1941) - Obe r d a s n e
u e Anti m o nit g la n z - V o rko m m e n v o n
V a m a -Ra şa (B a ia M a : ) ; u;' 0: . e o t . d:Zi
Stan, O. F., Radu, M. (1993) - Im lic a tio s o,t i , uc u r e şt 1.
. .
r e n c h- a u lt t e c to r nc s in th e g e o d y n a mic
Borp a t a k (Si e b e n burg e n, K o m. Sza t m â r )
Taylor, H. P. Jr. a n d Epstein, S. (1962
a ) - R e la t i o n s
Zbl. Min. Se ct. A.
hip be tw e e n 18 0 / 16 0 ra t io s i n c o e xis ti n g
1, p r inc iple s a n d e xpe r i m e ntal
e v o l ut io n o f t h e Bai a M f r e re gio n · · · y m p o s iu m (AbS t r. v o i.), 21-23 o c t ., Ba ia m e t amorphic ro c ks , pa rt
m in e r a ls o f ign e o us a nd
Ma r e . m ., v. 73, p. 461-480.
r e s ult s : Buii. G e o l. S o c . A s in c o e xis tin g
b) - R e la tio ns hip betw e e n 0 / 0 ra tio
18 16
Stanciu, Constantin_a, Medeşan, Alexandrina, Udrescu, Constan ţa (19 7 ) - D1e
. Taylor, H. P. Jr. a n d Epstein, S. (1962 o n t o pe t r o g r a fi c
Ge o c he m 1e d e r hyd roth e rm a le n Um wan d lu n
l l
e g e n e n A n d e s 1t ko r pe r v o n
m in e r a ls of ig n e o us a n
d m e t a mo r phic r o c ks , pa rt 1, a pplica ti
a ia Sp r ie (Gu t âi G e birg e ) C a rp. B a lk. G e o l 675-694.
. B
.
l . on g r., e o g ra d .
. prob le m s : Buii. G e o l . S o c . A m ., 18v . 73,16 p. min e ra ls a t
Stanciu, Constantina, Medeşan Alexandrina (1970) St ·d I e d ula z a r e a S. (1963) - 0 / 0 rati o s in r o c ks a n d c o e xis t in g
s
Taylor, H. P. Jr. n d Epstein, 51-54.
d : J. Pe t r o lo g y, v. 4, p.
a
a nd e zit e lo r n e o g e e din ză c ă m int e le Şuio r şi Ni t r ( it , ;â1) s : • te h n.n e c o n. th e Sk a a e rg a a rd intru s io n e a s t Gre e n la n 8 0 / 16 0 r a tio s of c o e xis tin g m in e r a ls
Epstein, S. (1963) -
1
s e r. A, 8, Bu c u r e şt1.
Taylor, H. P. Jr., Albee, A. L. and
(J
Stanciu, Constantina (1972) - Pro c e s e d e t ra n io m e hi d r o t e r m a la a s o c ia te
. -
in th r e e a s a m bla g e s o f Ky a nit e -z o n e p e l itic s c his t : J.
G e o l., v . 71, p. 513-522.
s o t ope s tud ie s
m ine r a liz a ţiilo r d in t r e R a cş a şi De a lu l C r u c ii
r
· u a i) St · t e hn. e c o n. s e r . I., n r . H. P. Jr., Duke, M. B., Silver, L. T. a n d Epstein, S. (1965) - Oxy g e n i 489-512.
m o c him . A c t a , v . 29, p.
Taylor,
6, p. 37-63, Bu c ure şti. e t e o rite s : G e o c him . e t C o s
o f m in e r a ls in s t ony m
447
446
 BAIA MARE, UN MODEL BAZAT PE SISTEMUL HIDROTERMAL CAVNIC (MARAMUREŞ)
Francisc MARIA$ METALOGENEZA DISTRICTULUI MINIER
EVALUĂRI COMPARATIVE CU ALTE SISTEME
EPITERMALE OIN LUME

a r a c te re tip o mo rf e al e u n or
. A., Andăr, P., Andăr, Anca (1985) - C
Taylor, H. P. Jr. (1973) - 1so11eo e vid e nc e f o hyd r ot he r ma l a l t e a ! io n a d o r e Udubaşa, G., Zămârcă, D. S. tnst. Ge o l., v. LXIX
c i a te stru c turilo r vul c a n ic e d i n R o m â n ia.
e o 1c
in t he To n o pa h, C o m s(o c
d e p o s it io n o e, and Goldfield m,mng d1stricts, ine ralizaţii aso
m

Nevada: Econ. Geol., v. 69, p. 747-764 (1982), n r . 2, p. 89-114, Bu c ure şti. o re d e p o sits a n d
. (1985) - Sutfu r iso t o pe s of so me a lpi n e
T aylor, H. P. Jr. (1974) a . - Th e a pplic a t io n o f ·o xyg e n nd d r o ge n iso t o pe studi e s t o Udubaşa, G., Gaftoi, Filofteia l st. G e o l., v. 70-71/2,
o c cure n c e s fro m th e M e t a
lif e ri m o un t a in s, Rema n ia. D. S. n
prob l e ms of hyd ro t he r ma l a lte r a tio n a n d o re d ae po s 1t 1o n . Ec o n . G e o l., v. 69, p.
843-883. p. 141-157, Bu c ureşt i. s. ln J. R. Craig e t a l.
. .
Udubaşa, G. (1986) - Parag e n e
se s o f so me o pa que mi n e r a ls a n d o re
Taylor, H. P. Jr. (1974) b. - Oxyg e n a n d h d ro e n i : o to pe e 1d e n c e :o r l r ge -sc a le t us Publ., p. 55-74, Ath e n s.
c irc u l a t io n a n d i n t e ra c t i o n b e tw e e n
t ;
o u d w_a r a n d ig n e o us in t r us 1o n s, wi t h (e d s): Min e ral pa ra ge ne s e s. Th e ophr as d e f o rf e ca re . I.G.
u d e spre m i n e ra liz a ţiile as o c ia t e fo r me lo
r
. Udubaşa, G. (1992) - Din n o
pa rt ic ul a r r e f e re nc e t o t he Sa n Ju a n v ol c a n i d , Co lo r a d o : in Ge o che mic a l
· t .
Tra n spo rt a nd Ki n e t ic s ' A W·· Ho f m a n , B · J · 1e tti, H. S. Yo d e r , Jr. a n d R . A . Si m p. Ge o l., 21-23 o c t. Baia Mare . Mi n e r a ls i n Ro ma n i a :
St., Sabău, G., Rădan, S. (1992) -
Yu n d (e d s ) wa s h'in gt on, ·_D.C.: Ca r ne g ie l n st it ut io n W a sh.' p. 229-324 · Udubaşa, G., Ilinca, G., Marincea, ralo gy, v. 75, p.1-2, Bu c ure şti.
Taylor H· P · Jr'· (197·9,) - o xyg e n 1so top e st d ' o f hyd ro e r m a l mi n e ra l d e po sits în :
' . Th e sta t e o f th e a rt, 1991. R o m . J. Mi n e Ro m a nia . ILGGM
\ : Udubaşa, G. (1993) - Mai n Typ e
s o f go ld de po sits a n d o c c ure nc e s in
G e o c he m i st ry of hyd ro t he rm a l o re d s 1 s (se c . e .) , Barn e s, H. L. (e d ), J o hn E n gland .
Newsl e tt e r, no . 17, p. 47-51, Sou t ha mpt o n . J.
W i l l e y a n d So n s, Ne w Y o r k. ts on o re par g se s with so me c as e stu d ie s. Ro m.
. Udubaşa, G. (1993) - PTX c o n strain
a e n e
Tatsumoto, M. (1969) - Le a d i so t o pe s în vo lc a n ic ro c ks a n d po ssible o c e a n -flo o r t hrustin g şt i.
be n e a t h is l a n d a rc s: Ea rth Pl a n e t ' Sc i · Lett ·, v. 6 , p. 369-376 . Mi n e r a lo gy , v. 76, pa rt 1, p. 7-13, Bu c u re a dy-sta t e o r
a tion o f m in e r ls a n d or e d e po sits: ste
. . Udubaşa, G. (1993) - Cl a ssific
a
· ht, T . J. a n d Allegre, J. C. (1973)- T v o 21-23 o ct ,
i.)
Tatsumoto ' M ., K nig
; ; / ;tt e rendc e s in th fo r matio n o f
e v o lutio n e ry. Th e Thir d
G e o logic a! Symp o sium, I.G.S. (Abstr.
m e t e o rit e s a s d e t e rm i n e d fro m th e ra t io o f l e a d 0 l e a -2 0 6 , Sc 1e n c e, v. 180,
p. 1279-1283. Baia Mare . (1993) - Fibrous
A., Ghiurcă, V., Udubaşa, S.
Tchalenko, J. S. (1968) - Th e e vo l ut io n o f ki n k ba n d m e n t of c o m pre ssio n
Udubaşa, G., Cristea, C., Şerbănescu, an ia . Abstr. v o i. f o r th e Thir d Ge ologi
ca !
t e x t ure s in _she re d c _l a ys : T e c t o n o phys ic s,
/6 1 ; i1 · sulph o sa lts i n so m e a r e as o f n o rth Ro m
M a re .
.
Tokody, L. (1942)- D 1e Mi n e ra he n vo n Fe1s o··b·a n y a ·in ge o che m 1s c he r Be t ra c ht un g; Ma t h.es Sy m po sium , B a ia Ma re , o c t, 1993, Ba ia ge n e sis a n d o re
S. (1998) - Mi n e ra ls, m i n e ral p a r a
Udubaşa, G., Ilinca, Gh., Udubaşa, v. 78, suppl. 1, p.
T e r m . Tud. Ert. , LXI , Bud a pe st. a tio n s. Ro m . J. Min. De p.
To k o d y, L.
.
- Ci n kf a us e r it , uj âsvâ n y Fe l sobâ n yâr61, ,.Fol d t a n i Koz l o n y" , 79 , p. 68 , de po sits: ho w to m a na ge ne w c lassif ic
5-11, Bu c u re şti.
B(19d49)
u a pe s t .
(2000) - G lo gy: why, ho w lo n g a n d ho
w should be c o n t inue d ? A n . l n st . G e o l.
Udubaşa, G. e o
Toulmin, P. a n d Clark, S. P.(1967)- Th e r a or a n e s, H. L. (e d) :
t
: : ; ; ; ; io n , i n BW Ro m. v. 72, Sp e cia l lssu e , Bucur e şt i.
Ge o c he m i st ry of hyd ro t he r m; r :e it ·p · · J 0 h n Il l e y a n d So n s, tributio n t o th e stu d y o f „Plum o sit e " o
f He r j a , Ro m . J. Mi n e ra lo gy, v.
Udubaşa, S. (1992) - C o n
Ne w Y o rk.
· · . 75, suppl. 1, p. 46-47, Bu c ure şti.
Toulmin, P. (1963)- Pro ust it e . py r gynt e so lid so l ut 1o n s. Am. M in e ra l . v. 48, p. 725-736.
lzawa, E. a n d Hedenquist, J. W.
(1987) - N a n satsu typ e g o ld d e posits in
Y.,
Udubaşa G. Istrate G . Dafin ( -;7?) in e ra l iz a ţ i il e po l im e t a l ic e d e la
Urashima, a n d ge o the rm a l fi e ld s in Kyushu,
: t '· : t a i e n. O MS · l n st . G e o l. LXII (1974-1975), Maku r ayaki District. ln Go ld d e po sits
' B'o c şa (N' d e ,Să c ă r â m b) ' · Guid e bo o k, 2, So c . Mi n in g Ge o l., Ja pa n ,
p. 13-22.
Bu c ure şt i. H. A., Epstein, S. a n d McKinney, C. R. (1951)- M e a su re me n t o f
Lowenstam, a nd ,
s o f th e Upp e r Cre tac e o us o f E n gl
Urey, H. C.,
Udubaşa, Gs - ) c s I d e c a l c i t d in m in a De a l u l Cru c ii,
% : ;r: ; '. ; pa le o t e m pe ra ture s a n d t e mpe r a ture . S . Am., v. 62, p. 399-
M r a s ; ::; - . . Sta te s: Buii. G e o
De nm a rk a n d t he so ut he ast e rn U n it e d
a l o c
.
Udubaşa, G., A., Andăr, P., Andăr, Anca (1985 - .c ra e e t lpo m o rfe a le un o r
_Zamarca, g ; 416. io n o f use ful
mi n e ra l i za ţ ii a so c ia t e st ruc turi l o r vulc a n ic e d in R)o m a n ia . . . l n s t . G e o l ., v. LXIX m o d e l sh e d y o f th e d ist ribut
Valdman, Şt., Rusu, C., Cadar, O. (1993) - A m n, G l. Symp.B a ia
n d a -K e l
(1982), nr. 2, p. 89-114, Bu c ure şti. a pip e " or e d e p o sit, Ro tu
e e e o
. e le me n t s in th e „br e c c i
Udubaşa, G., Gaftoi, Filofteia (1985) - Sulfu r isoto o f o e a l pin e o re d e po sit s a n d
;; Ma re , 21-23 o ct, 1993. (Abs t r. vo i.)
o c c ure nc e s from t h e Me t alif e ri m ount ains ' m a n ia. · $ · l n st. G e o l., v. 70-71/2, Te hn . Bu c ure şti
Văsaru, Gh. (1968) - Izo t o pii sta bili, Ed . ştiinţifi c ă şi e nc ic lo pe d ic ă,
p. 141-157, Bu c ure şt i . a fi a m o d e r nă; v o i. I, Ed.
. Veinstein, B. K. (1989) - Crist a lo gr
Udubaşa, G. (1986)_- Pa ra ge n e s e s o f so m e o paque m in e ra l s a n d R. Cra,g et al. Bu c ur e şti, 352 p.
Theophras!us Publ., p. 55-7 •1i ;n . rc e s o f th e Oaş-Gutâi a re a;
an o vervie w . A n . l n st. Ge o l.
cJ•ds): Mineral _parageneses. Veliciu, S. (2000) - G e o the rm a l re so u
Udubaşa' Si :.9 -. 1 _no e
; ; a liz a ţiile a s o c ia t e for e l o r d e forfe c are . I.G.
Ro m. v. 72, Sp e c ial lssue, Bucure şti.
23 c i M:i; r

449
448
 Francisc MARIAS

Vlad, Ş., Borcoş, M. (1994) - Metallogenesis and plate tectonics in Romania. ln „Plate
tectonics and metallogeny in the East Carpathians and Apuseni Mountains", p. 1-
9, Bucureşti.
Vlad, Ş., Borcoş, M. (1998) - Alpine metallogenesis of the Romanian Carpathians. Rom. J.
Min. Dep., v. 78, I.G.C.P.-Project no.356, p. 5-21, Bucureşti.
Voiculescu, L. D. (1972)- Contribuţii la cunoaşterea mineralogică şi petrogenetică a gresiilor
paleogen-superioare epicontinentale din partea NE a bazinului Baia Mare. Studia
Universitatis "Babeş-Bolyai", ser. Geol.-Mineral, fasc. 2, p. 31-36, Cluj-Napoca.
Zartman, R. E. (1974)- Lead isotopic provinces in the Cordillera of the western United States
and their genetic significance; Econ. Geol., v. 69, p. 792-805.
Zeman, J. (1992) - What is monsmedite? Rom. J. Mineralogy, v. 75, suppl. 1, p. 49,
Bucureşti.
Zepharovich, V. R. (1859) - Mineralogisches Lexicon fur das Kaiserthum 6sterreich, v.1, 627
p., Wien.v.2 (1873); v.3 (1893)
Zsivny, V. (1929) - Klebersbergit egy uj âsvâny Fels6bânyâr6I, Math. t. t. Ert. 46, p. 19-29,
Budapest.
Zsivny, V., Naray-Syabo, I. (1947) - Parajamesonit ein neues Mineral von Kisbânya.
Schweiz. Mineral. Petrol. Mitt. 27, p. 183-189, Zurich.
Voder, H. 5. (1969) - Calc-alkaline andesites experimental data bearing on the origin of their
assumed characteristics. Oregon, Dep. Geol. Mineral. lnd. Buii., v. 65, p. 77-89.
Weissberg, B. G., Browne, P. R. L. and Seward, T. M. (1979) - Ore metals in active
geothermal systems, in Barnes, H. L. ed.: Geochemistry of hydrothermal ore
deposits; p. 738-780, John Willey and Sons, New York.
Weissberg, B. G. (1970) - Solubility of gold in hydrothermal alkaline sulfide solutions. Ec.
Geol. 65, pp. 551-556.
Wernick, J. N. (1960) - Constitution of the AgSbSrPbS-AgBiS2 Am. Miner., v. 45, p. 591-
598.
White, D. E. (1955) - Violent mud-volcano eruption of Lake City hot springs, northeastern
California: Geol. Soc. Am. Buii., v. 66, p. 1109-1130.
White, D. E. (1957 a) - Magmatic, connate and metamorphic waters. Geol. Soc. Am. Buii., v.
68, p. 1659-1682.
White, D. E. (1957 b ) - Thermal waters of volcanic origin: Geol. Soc. Am. Buii. v. 68, p. 1637-
1658.
White, D. E. (1967) - Some principles of geyser activity mainly from Steamboat Springs,
Nevada: Am. Jour. Sci. v. 265, p. 641-684.
White, D. E. (1968 b) - Hydrology activity and heat flow of the Steamboat Springs thermal
system, Washoe County, Nevada: U. S. Geol. Survey Prof. Paper 458-C, 109 p.
White, D. E. (1981) - Active geothermal systems and hydrothermal ore deposits: Ec. Geol.,
75th anniv. voi., p. 392-423.
White, D. E. and Heropoulos, C. (1983) -Active and fossil hydrothermal-convection systems
of the Great Basin: Geothermal Resources Council Spec. Rept. 13, p. 41-53.
Woditskza, I. (1896) - Monografia minelor din Baia Mare. Arh. Statului, Baia Mare.
Wrestblad, P. E. (1941)- Minerals in the Varustrăsk pegmatites the allemontite in the As-Sb
system; Geol. Foren Forhandl, v. 63, p. 19-48.

450