Curtea de Apel Chişinău,

Colegiu Civil, Comercial şi de

Contencios administrativ
mun. Chişinău, str. Teilor, 4

Recurent: SRL „Platinum Lider,

Cod poştal: MD-2036, str.
Transnistriei, 4,
tel. 069080808
(administrator Alexandr Sorochin)

Intimaţi: Vrabie Vitalie,

Vrabie Viorel,
Domiciliaţi: MD-6830,
s. Văsieni, r-nul Ialoveni

Coadă Alexei,
Domiciliat: MD-3118, mun. Bălţi, str.
Independenţei, 36, ap. 22,

RECURS
împotriva Încheierii Judecătoriei Hînceşti, sediul Ialoveni
nr. 2-963/16 din 08.04.2018 privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare
în judecată

În fapt, la data de 02.06.2016 SRL „Platinum Lider” s-a adresat în

Judecătoria Ialoveni cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Vrabie Vitalie şi
Vrabie Alexei, intervenient accesoriu de partea reclamantului Coadă Alexei, cu
privire la repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată.
Examinarea pricinei respective a fost tergiversată de către intimaţi şi
reprezentantul său sub diferite pretexte formale, inclusiv prin utilizarea căilor de
atac împotriva încheierii primei instanţe de admitere a cererii recurentului SRL
„Platinum Lider” şi aplicare a măsurilor de asigurare a acţiunii
Prin Încheierea Curţii de Apel Chişinău nr. 2r-1582/17 din 14.09.2017 a fost
dispusă de a se restitui apelul depus de către initimaţii Vrabie Vitalie şi Vrabie
Viorel împotriva încheierii primei instanţe de aplicare a măsurilor de asigurare a

1
acţiunii, ca fiind depus în afara termenului legal, iar aceştea nu au solicitat
repunerea în termen.
Respectiv, pricina civilă respectivă urma a fi restituită în prima instanţă
pentru examinarea acţiunii, iar recurentul SRL „Platinum Lider”, cît şi ceilalţi
participanţi la proces, urmau a fi informaţi, în modul prevăzut de lege, despre data,
ora şi locul şedinţe de judecată.
Necătînd la aceasta, recurentul SRL „Platinum Lider” nu a recepţionat de la
instanţa de judecată nici o înştiinţare cu privire la preluarea examinării acestui dosar
şi stabilirea datei şedinţei de judecată.
La data de 23.10.2018, recurentul SRL „Platinum Lider” a recepţionat prin
poştă, prin scrisoare cu aviz de recepţie, Încheierea Judecătoriei Hînceşti sediul
Ialoveni nr. 2-963/16 din 08.08.2018 prin care s-a dispus de a fi scoasă de pe rol
cererea de chemare a SRL „Platinum Lider” în temeiul art. 267 lit. g) CPC, pe
motivul neprezentării reprezentantului său în şedinţa de judecată stabilită pentru
data de 08.08.2018.
Faptul recepţionării la data de 23.10.2018 de către recurentul SRL „Platinum
Lider” a încheierii sus-menţionate a Judecătoriei Hînceşti sediul Ialoveni, se
confirmă prin menţiunea corespunzătoare pe avizul de recepţie poştal, care urmează
a fi restituit instanţei şi anexat la dosar.
Cu Încheierea Judecătoriei Hînceşti sediul Ialoveni nr. 2-963/16 din
08.08.2018 nu suntem de acord, o considerăm neîntemeiată şi ilegală.
Astfel, în conformitate cu art. 267 lit. g) CPC, instanţa de judecată scoate
cererea de pe rol în cazul în care reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă
de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sînt
considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat
examinarea cauzei în absenţa sa, iar pîrîtul nu solicită soluţionarea cauzei în fond.
În conformitate cu art. 268 alin. (2) CPC, încheierea judecătorească privind
scoaterea cererii de pe rol se supune recursului.

la data de 13.11.2013, cu respectarea procedurii prealabile de soluţionare a litigiului

pe cale extrajudiciară prevăzută de art. 14 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din
10.02.2000, SRL „Transautogaz” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată la
Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău împotriva ANRE cu privire la contestarea actului
administrativ şi anume, a solicitat recunoaşterea ilegală şi anularea Ordinului directorului
general al ANRE nr. 91-a din 22.10.2013 „Cu privire la iniţierea controlului asupra
activităţii economico-financiare licenţiate a SRL „Transautogaz” pentru perioada
01.01.2012-01.10.2013”.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11.04.2014 acţiunea SRL
„Transautogaz” a fost admisă integral.
Prima instanţă a examinat pricina în strictă conformitate cu normele de drept
procedural, cu respectarea deplină a principiilor procesului civil, apreciind corect
circumstanţele pricinii şi aplicînd just normele de drept material.
Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către ANRE.
2
 Prin decizia Colegiului Civil al Curţii de Apel Chişinău din 18.02.2015 a fost admis
apelul declarat de către ANRE, casată hotărîrea primei instanţe şi pe cauza dată a fost
pronunţată o nouă hotărîre sub formă de încheiere prin care procedura în pricina civilă la
cererea de chemare în judecată a SRL „Transautogaz” împotriva ANRE cu privire la
contestarea actului administrativ a fost încetată în baza art. 265 lit. a) CPC. Totodată,
instanţa de apel a menţionat că decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la
Curtea Supremă de Justiţie în termen de 2 luni.
Urmare a examinării părţii motivate a deciziei instanţei de apel, considerăm că
concluzia instanţei nu este justă şi este bazată pe interpretarea eronată a normelor de drept
material şi cu încălcarea celor de drept procedural.
În susţinerea acestor afirmaţii aducem următoarele argumente:
Conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în
contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi
individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv
al unui terţ, emise de:
    a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi;
    b) subdiviziunile autorităţilor publice;
    c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b).
Alin (2) din articolul menţionat prevede că, obiect al acţiunii în contenciosul
administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un
drept recunoscut de lege.
Art. 2 din Legea contencioasului administrativ defineşte actul administrativ ca
fiind manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din
partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a
legii. Actului administrativ, în sensul prezentei legi, este asimilat contractul administrativ,
precum şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Referitor la aplicarea de către instanţa de apel a prevederilor normelor juridice
menţionate în argumentarea hotărîrii recurate, nu avem obiecţii ele fiind în corespundere
cu argumentele aduse de către recurentul SRL „Transautogaz” în susţinerea acţiunii sale.
Cu toate acestea, în continuare magistraţii Curţii de Apel Chişinău concluzionează
precum că Ordinului directorului general al ANRE nr. 91-a din 22.10.2013 „Cu privire la
iniţierea controlului asupra activităţii economico-financiare licenţiate a SRL
„Transautogaz” pentru perioada 01.01.2012-01.10.2013” nu reprezintă un act
administrativ, ci îl califică ca fiind un act preparatoriu la actul administrativ şi care nu
poate fi contestat în procedura contenciosului administrativ separat de actul administrativ
(pct. 19-21 din decizia contestată cu recurs).
Considerăm această opinie a instanţei ca fiind una eronată şi care contravine
normelor de drept material.
Astfel, conform art. 20 alin. (1) al Legii nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul
de stat asupra activităţii de întreprinzător”, controlul se efectuează în temeiul deciziei
conducătorului organului abilitat cu funcţii de control.
Art. 2 al aceluiaşi act normativ defineşte decizia de control – ca fiind act
administrativ emis de un organ de control, în limitele competenţelor, prin care se
desemnează persoana care va fi supusă controlului şi prin care se emite delegaţia de
control.
Totodată, conform alin. (3) din art. 1 al Legii privind controlul de stat al activităţii
de întreprinzător, dispoziţiile prezentei legi se aplică în măsura în care nu contravin
prevederilor legislaţiei în vigoare privind activitatea de control şi supraveghere a
autorităţilor publice centrale de reglementare – a Agenţiei Naţionale pentru
Reglementare în Energetică, Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii
3
Electronice şi Tehnologia Informaţiei, Consiliului Concurenţei, Comisiei Naţionale a
Pieţei Financiare – în limita domeniilor de activitate ale acestora.
Din esenţa circumstanţelor pricinii rezultă cert că, prin Ordinul directorului general
al ANRE nr. 91-a din 22.10.2013 a fost dispusă efectuarea controlului asupra activităţii
economico-financiare licenţiate a recurentului SRL „Transautogaz” pentru perioada
01.01.2012-01.10.2013. Respectiv acest document reprezintă în sine decizia de control a
unei autorităţi publice abilitate cu atribuţii de control şi care este un act administrativ,
conform prevederilor normelor juridice sus-menţionate.
Prin urmare, concluzia instanţei de apel elucidată în decizia contestată (pct.19-21)
precum că Ordinului directorului general al ANRE nr. 91-a din 22.10.2013 „Cu privire la
iniţierea controlului asupra activităţii economico-financiare licenţiate a SRL
„Transautogaz” pentru perioada 01.01.2012-01.10.2013” nu reprezintă un act
administrativ ci este unul preparatoriu care nu poate fi contestat în procedura
contenciosului administrativ, este nefondată şi contrară prevederilor art. 1 alin. (3), art. 2 şi
art. 20 alin. (1) Legii privind controlul de stat al activităţii de întreprinzător.
Referirea instanţei de apel, în argumentarea deciziei sale, la prevederile Hotărîrii
Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 10 din 30.10.2009 „Cu privire la practica aplicării
de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi a Legii contenciosului
administrativ” (pct. 17; 20 din decizie) şi Avizul consultativ al Plenului Curţii Supreme de
Justiţie nr. 4ac-18/2014 din 17.11.2014 (pct. 25 din decizie) constituie o interpretare
greşită a acestor explicaţii. Astfel, recomandările Plenului Curţii Supreme de Justiţie
urmau a fi aplicate de către instanţa de apel reieşind din conţinutul circumstanţelor spezei
examinate şi în corespundere cu normele juridice de drept material prin care este
reglementată procedura de control.
Din considerentele expuse, considerăm că instanţa de apel nu avea motiv legal de a
dispune încetarea procesului în temeiul prevăzut de art. 265 lit. a) CPC.
Reieşind din cele menţionate, în conformitate cu prevederile art. art. 429 alin. (1);
art. 430 lit. a); art. 431 alin. (1); art. 432 alin. (1) şi (2) lit. c) şi d); art. 434; art. 436; art.
437 şi art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, recurentul SRL „Transautogaz”

s o l i c i t ă:
1. A considera recursul ca fiind declarat în termen şi admiterea acestuia;
2. Casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău nr. 3a-3226/14 din 18.02.2015,
pronunţată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL
„Transautogaz” împotriva ANRE cu privire la contestarea actului administrativ;
3. Dispunerea restituirii pricinei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt
complet de judecată.

17 aprilie 2014

Anexă: o copie de pe prezenta cerere de recurs, pentru intimat.

Director SRL „Transautogaz” _______________Victor Stratan