Universitatea din Oradea

Facultatea de Științe Socio-Umane

Departamentul de Psihologie

Scala procrastinării iraționale

Irrational Procrastination Scale (IPS)

Sala (Antal) Bertha-Adela

Studentă, anul 2

Oradea, 2021
Cuprins
1. Procrastinarea …………………………………………………………………………………….. 4
1
 1.1 Definirea Conceptului ……………………….………………………………….. 4
1.2 Implicații în viața cotidiană …………………………………………………... 4
1.3 Cauzele procrastinării …………………………………………………………… 5
1.4 Tipuri de procrastinare …………………………………………………………. 6
1.5 Efectele procrastinării ………………………………………………………..… 7
1.6 Teorii ale procrastinării ………………………………………………………... 8
2. Scala Procrastinării Iraționale (engleză) ………………………………………………. 9
3. Scala Procrastinării Iraționale (română) ………………………………………………. 10
4. Raportarea coeficientului de consistență internă
pentru scala procrastinării iraționale (IPS) .............................................. 11
5. Retest scala procrastinării iraționale (IPS) ……………………………………..…….. 12
6. Motivația ……………………………………………………………………………….……………. 13
6.1 Motivația și dezvoltarea sistemului nervos …………….….…………. 14
6.2 Dimensiunea structurală a motivației ....................................... 14
6.3 Formele motivației ……………………………………………………..…………. 15
7. Inventarul motivației intrinseci (IMI) ........................................................ 16
8. Schema de cercetare ................................................................................ 17
8.1 Corelația dintre procrastinare și motivație ................................ 18
8.2 Analiza validității de criteriu.
Calcularea și interpretarea testului t pentru analiza
diferențelor între grupele contrastante ..................................... 19
8.3 Analiza factorială pentru Scala Procrastinării Iraționale ............ 20
8.4 Etalonarea probei prin transformarea
scorurilor brute în cote z și cote T ............................................. 22
8.5 Etalonarea probei prin transformarea
scorurilor în ranguri quartile ................................................... 23
8.6 Transformarea scorurilor brute
în clasele scalei normalizate cu 5 trepte .................................. 24
2
 9. Bibliografie............................................................................................... 25
10.Anexe ...................................................................................................... 26

Definirea conceptului
Etimologic, cuvântul ,,procrastinare” provine din latinescul ,,procrastinatus”,
particula ,,pro” desenmând ,,înainte” iar ,,crastinatus” fiind tradus ca ,,de mâine”
(informații disponibile online, la https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/
accesat la 09.02.2021).
3
 Conform Dex Online, ,,a procrastina” este acțiunea de ,,a amâna sau de a
întârzia începerea executării unei sarcini; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa”
(informații disponibile online, la https://dexonline.ro/intrare/procrastinare/161827
accesa tonline la 09.02.2021).
Deci, procrastinarea reprezintă amânarea unor sarcini viitoare, adesea până
la termenul scadent sau chiar după depășirea lui. În limba română, utilizarea sa este
mai puțin frecventă, adesea optându-se pentru termeni corelaționați
precum ,,amânare”, ,,evitare” sau ,,ruminare”.

Implicații în viața cotidiană

Un comportament de procrastinare implică neproductivitate, inutilitate și
producerea întârzierii sarcinii centrale, în contextul în care suntem conștienți de
ierarhia sarcinilor de pe ordinea de zi. Tendința de amânare apare în special în
corelație directă cu motivația intrinsecă. Putem vorbi despre tendința de
procrastinare în sarcini precum realizarea unui proiect, pentru care suntem
conștienți că vom consuma multe resurse (timp, capacitatea de concentrare,
documentație). Amânarea sarcinii se manifestă prin activități mai puțin relevante
(curățenie, uitatul la televizor, conversații pe rețelele de socialzare etc.) care ne vor
ocupa timpul destinat îndeplinirii sarcinii centrale (informații disponibile online la
https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/ accesat la 09.02.2021).
Adesea, comportamentele de amânare implică un grad de auto-înșelăciune:
până la un anumit nivel, individul este conștient de acțiunile sale și de consecințele
pe care le implică procrastinarea, însă eliminarea acestui obicei este chiar mai
dificilă și mai costisitoare, din punctul de vedere al resurselor, decât finalizarea
sarcinii în sine (informații disponibile online, la
https://www.psychologytoday.com/us/basics/procrastination , accesat la
09.02.2021).

Cauzele procrastinării
Pentru început, trebuie menționat faptul că o anumită doză de amânare este
firească. Problemele intervin in mometul în care aceast comportament devine unul
tendențial, adică se manifestă involuntar și împiedică funcționarea normală a
activităților (https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/ accesat la
09.02.2021).
Adesea, oamenii fac apel la procrastinare adăpostindu-se sub umbrela
oboselii, a lipsei timpului sau a factorilor perturbatori din mediul de lucru. Cauza
4
centrală a acestui comportament o repezintă, însă, o ierarhie disproporțională a
sarcinilor. Alte cauze frecvente sunt: estimarea greșită a timpului necesar pentru
finalizarea unei activități, alegerea momentului potrivit pentru începerea sarcinii,
resimțirea unei nevoi de ispirație și motivație pentru a începe (informații
disponibile online la https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/ accesat la
09.02.2021).

Cele mai frecvente cauze non-clinice ale amânării unor sarcini sau
comportamente sunt: lipsa auto-disciplinei, lipsa unui scop, lipsa cunostintelor
despre îndeplinirea sarcinii respective sau lipsa dorinței, lipsa interesului sau a
dispoziție, obiceiul nesănătos de a aștepta până în ultimul moment, convingerea că
munca este mai productivă sau eficientă sub presiune, lipsa inițiativei de a porni
munca, uitarea sarcinii, invocarea unor motive medicale, așteaptarea „momentul
potrivit”, invocarea unei nevoi de timp suplimentar pentru a se gândi la acea
activitate, amânarea unei sarcină în favoarea alteia (informații disponibile online la
https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/ accesat la 09.02.2021).
Putem vorbi despre o procrastinare cu un substrat mai profund, precum
tulburările de natură psihică, dintre care amintim:
- Depresia: amânarea sau refuzul îndeplinirii unor sarcini, poate chiar
unele banale, pot apărea pe fondul depresiei, ca urmare a
simptomatologie acesteia din urmă ( sentimente de disperare, neputință,
letargie, stimă de sine scăzută, neîncredere etc.)
- Tulburarea obsesiv compulsivă (OCD): procrastinarea apare frecvent
în rândul persoanelor cu acest diagnostic, această disfuncție implicând un
perfecționism ieșit din limitele normalului, care provoacă și menține
teama de eroare, apar manifestații de tip paranoid referitoare la
corectitudinea muncii prestate, precum și interpretările nerealiste ale
subiectului despre așteptările celorlalți.
- ADHD: contrar așteptărilor unora, această deficiență este des întâlnită și
în rândul adulților, provocând dificultăți ale capacității de concentrare.
Distragerea permanentă îngreunează sau chiar împiedică ducerea la capăt
a unei activități, în special pe fondul dezinteresului sau a dificultății.
Trebuie făcută mențiunea că aceste disfuncții apar adesea în rândul
adolescenților și tinerilor, însă ele se pot ameliora odată cu înaintarea în vârstă,
atâta timp cât problemele de implicație psihologică vor fi tratate corespunzător
(informații disponibile online la https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/
accesat la 09.02.2021).

5
Tipuri de procrastinare
Conform taxonomiei realizate de Oana Nicolau, întâlnim mai multe criterii
de diferențiere a comportamentelor de procrastiare (informații disponibile online la
https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/ accesat la 09.02.2021).
Principalele tipuri de procrastinare sunt:
-Procrastinarea activă: având un caracter voluntar; adesea, cel care o utilizează
evocă motivul muncii sub presiune ca factor motivațional și de randament
- Procrastinarea pasivă: este caracterizată prin amânarea luării unor decizii sau
rezolvării unor probleme ca urmare a gradului lor de dificultate.
După arhetipurile personalității, putem identifica tendințe de procrastinare la
diferite tipologii, precum:
- Perfecționistul: sarcinile sunt amânate pe fondul imperfecțiunilor care
pot apărea odată cu îndeplinirea ei
- Visătorul: amânarea apare ca urmare a lipsei de importanță sau de detalii
semnificative
- Sfidătorul: procrastinarea este o formă de răzvrătire, el considerând că
este singurul care își poate atribui sarcini
- Declanșatorul de crize: amânarea sarcinilor se datorează eficienței de a
lucra sub presiunea timpului
- Supra-implicatul: comportamentul evitativ la adresa activităților
viitoare are sa substrat implicare în mai multe acțiuni, simultan, ceea ce
duce la dificultăți în ordonarea lor, în gestinoarea timpului și în
finalizarea la timp a acestora.

Efectele procrastinării
Pe termen lung, procrastinarea are un impact negativ asupra sarcinilor
uzuale, atrăgând după sine o slabă gestiune a timpului și un stil de viață
dezordonat. Stima de sine este adesea lezată în urma comportamentelor de tip
evitativ, putând trimite către implicații negative asupra stării de sănătate psihică, a
contactelor sociale, a desfășurării profesionale și a gestiunii resurselor financiare
(informații disponibile online la https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/
accesat la 09.02.2021).
În accepția Oanei Nicolau, efectele pe termen lung se pot resimții pe mai
multe paliere ale vieții de zi cu zi, precum:
6
 - Emoțional: deteriorarea stării emoționale, ca urmare a eșecurilor sau a
burn-out-ului; individul poate resimți sentimente de vinovăție; este
vizibilă anxietatea pentru implicarea în sarcinile viitoare
- Profesional: scade productivitatea la locul de muncă; pot apărea
dificultăți financiare
- Social: pot apărea resentimentele din partea prietenilor, familiei,
colegilor; se resimt dificultăți în relaționarea cu ceilalți
- Starea de sănătate: procrastinatorii se confruntă adesea cu insomnii, un
sistem imunitar slab, tulburări gastro-intestinale, amânarea efortului fizic,
ceea ce îi predispune spre afecțiuni mai grave precum hipertensiunea
arterială sau bolile cardio-vasculare.
(informații disponibile online la https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/
și la https://www.psychologytoday.com/us/basics/procrastination accesat la
09.02.2021).

Teorii ale procrastinării

1. Teoria anxietății: frica de eșec, perfecționismul etc.
Acestă teorie pornește de la convingerea că principala cauză a ruminației
este anxietatea. Deci, oamenii care prin construcția personalității lor sunt mai
emotivi, au tendința de a amâna sarcinile, pe fondul aversivității și al stresorilor pe
care sarcina le implică. Principalele condiții care îi îngrijorează pe oameni,
referitor la atribuțiile pe care trebuie să le îndeplinească în diverse sarcini, sunt
credințele iraționale. Ellis (1973 apud https://procrastinus.com/piers-steel/theories-
of-procrastination/ acesat la 09.02.2021) încadrează credințele iraționale în
următoarele categorii: a. Credințe care împiedică aproape sigur căutarea fericirii și
îndeplinirea dorințelor și b. Credințe care sunt în foarte mare măsura nearbitrare și
nedemonstrabile (Miller, 2007).
2. Teoria motivației temporale: taoria pe baza eucației de încetinire
Lansată de Miller (2007), această teorie explică faptul că majoritatea
comportamentelor de ruminație sunt puse pe seama motivației. Autorul sugerează

7
că motivele pentru care oamenii iau orice decizii pot fi reprezentate prin următoare
ecuație:

Motivația= s pe r a nț ă¿v a l o ar e , unde

i m pul s i v i t at e¿ î nt âr z i e r e
Motivația=
impulsul sau
motivația pentru o
anumită acțiune
Speranța= șansele ca un anumit rezultat să apară
Valoarea= satifsacția dată de rezultat
Impulsivitatea= sensibilitatea personală la întârziere. Sensibilitatea crește
invers proporțional cu întârzierea satisfacției.
Întârzierea= timpul necesar primirii rezultatului (și a recompensei). Cu cât
întârzierea este mai mare, cu atât ne simțim mai puțin motivați să acționăm.
Legătura cu procrastinarea este dată de luarea deciziilor, sub incidența
diferitelor căi de acțiune: cei mai mulți dintre noi suntem tentați să îndeplinim
obiective plăcute sau sarcini pentru care suntem susceptibil să le atingem. În
consecință, sarcinile neplăcute sau dificile vor fi amânate sau nerezolvate
(informații disponibile online la https://procrastinus.com/piers-steel/theories-of-
procrastination/ accesat la 09.02.2021).

Irrational procrastination scale

Note that questions 2, 5 and 8 are scored in the opposite direction from the order items.
1 2 3 4 5

8
 onal-procrastination-scale.pdf

Scale (IPS) focus on a core problem in procrastination, the irrational delay of

intended behavior, and represent equivalent and independent measures of the
problem (Svartdal, 2017).

9
 Instrument disponibil online, la
https://web.archive.org/web/20190423102831/https://surveyyourself.files.wordpres
s.com/2018/01/irrational-procrastination-scale.pdf accesat la 09.02.2021.

Scala procrastinării iraționale

1 2 3 4 5
Foarte rar Rar adevărat Uneori adevărat Adesea adevărat Foarte des
adevărat
Sau despre mine despre mine depre mine Sau
Nu este adevărat Adevărat despre
pentru mine mine

Scor

1. Amân sarcinile dincolo de ceea ce este rezonabil. ______________

1 2 3 4 5
2. Fac totul când trebuie făcut. ______________

1 2 3 4 5

1. Regret adesea că nu am ajuns mai repede la sarcini. ______________

1 2 3 4 5

2. Există aspecte din viața mea pe care le-am amânat,

deși știu că nu ar fi trebuit. ______________

1 2 3 4 5

3. Dacă ar trebui să fac ceva, îndeplinesc acea sarcină

înainte de a îndeplini sarcini mai mici. ______________

1 2 3 4 5

4. Am amânat lucrurile atât de mult încât bunăstarea

sau eficiența mea suferă inutil. ______________

1 2 3 4 5

5. La sfârșitul zilei, știu că aș fi putut petrece timpul mai bine. ______________

10
 1 2 3 4 5

6. Îmi petrec timpul cu înțelepciune. ______________

1 2 3 4 5

7. Când ar trebui să fac un lucru, voi face altul. ______________

1 2 3 4 5

Scor Total ______________

Scoruri Comparat cu oricine altcineva Sloganul tău este

19 sau mai puțin Ești printre ultimii 10% ,,în primul și în primul rând”

20-23 Ești printre ultimii 10-25%

24-31 Ești la mijloc 50% Procrastinare medie

32-36 Ești printre primii 10-25%

37 sau mai mult Ești printre primii 10% ,,Mâine” este numele tău
mijlociu

Rețineți că întrebările 2, 5 și 8 se cotează invers.

Scala (IPS) se concentrează pe o problemă de bază în procrastinare,

întârzierea irațională a comportamentului intenționat, și reprezintă măsuri
echivalente și independente ale problemei (Svartdal, 2017).

Raportarea coeficientului de consistență internă pentru scala procrastinării

iraționale (IPS)
Consistența internă a scalei a fost analizată statistic prin coeficientul Alpha
Cronbach. Scala procrastinării iraționale are un coeficient de consistență internă de
.86, ceea ce înseamnă că testul are o precizie bună.
Tabel 1: Coeficientul de
consistență internă Alpha
Cronbach

Cronbach's N of Items
Alpha

.863 9

11
Retest scala procrastinării iraționale (IPS)
Faza de retest a presupus aplicarea aceluiași chestionar pe același eșantion
aferent fazei de test, distanța dintre test și retest fiind de o spătămână. Cee ace s-a
vrut a fi verificat a fost simetria distribuției datelor între test și retest.

Tabel 2: Distribuția datelor test-retest

N Skewness Kurtosis

Statistic Statistic Std. Error Statistic Std. Error

scor.total.ips 12 1.030 .637 3.075 1.232

scor.total.ips.retest 12 .666 .637 2.202 1.232
Valid N (listwise) 12

După cum se poate observa, datele sunt distribuite asimetric, deoarece

indicatorii Skewness (1.03; .66) și Kurtosis (3.07; 2.20) nu se încadrează în
intervalul [-2,2]. Deci, pentru a continua, vom utiliza metode de calcul
neparametrice (Spearman).

Tabel 3: Corelația dintre scorul fazei de test și scorul fazei de retest (Spearman)

scor.total.ips scor.total.ips.ret
est

Correlation Coefficient 1.000 -.082

scor.total.ips Sig. (2-tailed) . .801

N 12 12
Spearman's rho
Correlation Coefficient -.082 1.000

scor.total.ips.retest Sig. (2-tailed) .801 .

N 12 12

Coeficientul de corelația Spearman are o valoare de -.08. Pragul de

semnificație .81>.05 ne arată că nu există o corelație între faza de test și faza de
retest, deci stabilitatea dintre scoruri este una redusă.

După cum am putut observa anterior, motivația este unul dintre factorii-
cheie care stau la baza comportamentelor de procrastinare.

Motivația

12
 Motivația reprezintă ,,ansamblul factorilor care declanșează activitatea
individului, o orientează către anumite scopuri și o susține energetic” (Neculau et
al, 2005, p.66).
Conform dicționalului de psihologie al lui Larousse (1998), motivația
este ,,ansamblul de factori dinamici care determină conduita unui individ”( p. 202).
În urma studiilor din domeniul neurofiziologiei și al etologiei, cercetătorii
(Lashley, Coren, Tinbergen apud Larousse, 1998) au observat o corelație directă
între comportament și stimulările interne (de natură neuroendocrină) și/sau
stimulările externe (mediul) (Larrouse, 1998).
Psihologia contemporană face distincția dintre ,,motive” și ,,mobiluri”.
Motivele sunt cauzele intelectuale ale acțiunilor desfășurate de un anumit individ,
la un moment dat, sub incidența unui anumit stimul, în timp ce mobilurile sunt
cauzele afective care îl determine pe un individ să reacționeze într-un anumit fel,
într-o situație specifică. Această diferențiere este însă una artificială, deoarece la
baza comportamentelor noastre se află un întreg ansamblu de de factori conștienți
și inconștienți, indisolubili (Larrouse, 1998).
Pe de altă parte, motivarea este ,, demersul intelectiv cu semnificație morală,
prin intermediul căruia persoana se raportează la motivele prorpii sau ale celorlalți”
(Neveanu, 1978 p. 468). În cartea sa, Neveanu (1978) identifică două subdiviziuni
ale motivării:
- Motivarea proiectivă: sau capacitatea de a anticipa motivele posibile ce
stau la baza propriilor comportamente individuale, dar și a celor
interpersonale, având rol în extinderea controlului conștient asupra
situațiilor prezente și viitoare;
- Motivarea retroactivă: care presupune explicarea și justificarea
acțiunilor anterioare, prin analiza motivelor care l-au determinat, în
scopul reevaluării și, după caz, a revizuirii comportamentelor
indezirabile.

Motivația și dezvoltarea sistemului nervos

Organizarea programelor care orientează motivația se structurează pe
parcursul întregii vieți, ele fiind dobândite prin maturizare, acționând specific.
Legătura dintre motivație și implicarea sistemului nervos este dată de plasticitatea
și experiențele individuale de viață. Cu cât sistemul nervos beneficiază de mai
puține conexiuni neuronale, cu atât aceste construcții motivaționale vor fi mai
13
rigide și mai puțin controlabile, și invers, cu cât legăturile neuronale sunt mai
ample, cu atât evoluția filogenetică va fi mai complex, generându-i individului o
mai bună capacitate de integrare a experiențelor (informații disponibile online la
https://www.infopsihologia.ro/2013/01/motivatia-in-psihologie/ accesat la
10.02.2021).
De asemenea, s-a observant că structuri precum neocortexul devin
susceptibile pentru controlul comportamentelor de tip ,,sablon”: odată
experimentate, unele comportamente devin pattern-uri, nemaifiind necesară
acțiunea stimulului pentru a produce comportamentul cerut de situație
(comportamentele adaptative, spre exemplu) (informații disponibile online, la
https://www.infopsihologia.ro/2013/01/motivatia-in-psihologie/ accesat la
10.02.2021).

Dimensiunea structurală a motivației

,,Repertoriul motivațional al personalității este extrem de divers. El include:
trebuințe, impulsuri, dorințe, intenții, aspirații, interese.” (Neculau et al, 2005, p.
66). Repertoriul poate fi văzut ca o alarmă, care se declanșează în momentul
sesizării unei necesități, și îl determină pe individ să acționeze în vederea
satisfacerii ei. Este necesar să facem diferențierea dintre trebuințele fiziologice și
trebuințele care depind de factorii sociali și de mediu (Neculau et al, 2005).
Trebuința este ,,expresia psihică a necesităților înnascute sau dobândite ale
omului” (Neuclau et al, 2005, p. 67).
Impulsul este, de asemenea, o componentă a trebuinței. El ia naștere odată
cu trebuința și se manifestă, din punct de vedere fiziologic, prin excitabilitatea
centrilor nervoși corespunzători. Din punct de vedere psihologic, impulsul este
receptat ca o stare de activare, de tensiune, care pregătește organismul pentru a
acționa. Descărcarea impulsului se realizează prin satisfacerea trebuinței
(Neculau et al, 2005).
Dorințele apar în momentul în care trebuința ajunge, de la nivelul
subconștient sau inconștient, la nivelul conștient. Sigmund Freud (apud Neculau et
al, 2005) este de părere că oamenii pot controla conștient selecția, împlinirea sau
reprimarea dorințelor (Neculau et al, 2005).
Intenția orientează motivul spre scopuri. Există intenții imediate și inteții de
termen lung (Neculau et al, 2005).
Scopul, sau prefigurarea mentală a rezultatelor, reprezintă anticiparea, în
plan fictiv, a punctului final al acțiunii. De menționat este faptul că scopul se
14
diferențiază de motiv, întrucât motivul direcționează comportamentele spre scop
(Neculau et al, 2005).
Interesul exprimă orientarea, relativ stabilă, spre anumite domenii de
activitate. Interesele se formează în baza experiențelor, individul putând identifica
acele acțiui care i-au captat sau nu atenția (Neculau et al, 2005).

Formele motivației
Cea mai frecventă categorizare a motivației este dată de localizarea intenție.
Așadar, vorbim despre motivația intrinsecă și motivația extrinsecă.
Motivația intrinsecă este dată de însăși dorința de a efectua o activitate
specifică. Dacă pentru un elev, învățarea este un proces plăcut în sine, pentru care
motivația vine prin dorința de a acumula noi informații, este vorba despre o
motivație intrinsecă.
Motivația extrinsecă este recompensată înafara sarcinii de efectuat. Dacă
un elev învață pentru a obține o notă bună la examen, vorbim despre o motivației
extrinsecă.
Există și cazuri în care o motivație extrinsecă poate da naștere unei
motivații intrinseci. Spre exemplu, dacă un elev învață, inițial, pentru a obține o
notă bună la examen, această motivație poate deveni un scop în sine, făcându-i
plăcere să afle mai multe lucruri despre materia respectivă sau pentru simplul
motiv de a-și îmbogăți cunoștințele (Neculau et al, 2005).
Un sens aparte îl are amotivația, identificată și expicată de Deci and Ryan
(1985 apud Vij & Lomash, 2014), prin care înțelegem că un individ amotivat este
un individ care nu pate observa corelația dintre munca depusă și rezultatul final,
având o contingență mare în înșelegerea manifestărilor comportamentului uman.

Inventarul motivației intrinseci

Intrinsic Motivation Inventory (IMI)

Inventarul de motivație intrinsecă (IMI) este un dispozitiv de măsurare

multidimensional, destinat evaluării experiențelor subiective ale participanților, în
legătură cu o activitate țintă, în condiții de laborator.
Instrumentul evaluează interesul/plăcerea percepută a participanților,
competența, efortul depus în rezolvarea sarcinii, valoarea/utilitatea, nivelul de
15
presiune și tensiune resimțite și alegerea percepută în timpul efectuării unui anumit
lucru.
Acest instrument se întinde pe 7 subscale, însă cea pe care o vom utiliza în
prezentul studiu este subscala de interes/plăcere, care măsoară nivelul auto-
raportării motivației intrinseci.
În prealabil, testarea presupune desfășurarea unei activități uzuale (citit,
memorat etc.). Pentru testare, am decis să apelăm la o sarcină de citire. Materialul
pe care am ales să îl utilizăm este un text filosofic, în limba română, de mici
dimensiuni, care curpinde neologisme, terminologie de specialitate și care implică
o procesare de profunzime. Textul este disponibil în secțiunea de ,,Anexe”.
Înstrucțiuni de scorare: Începeți cu punctarea inversă a itemilor 2 și 3, apoi
calculați scorurile subscalei prin adunarea scorurilor aferente fiecărui item.

Inventarul Motivației Intrinseci

Pentru fiecare dintre următoarele afirmații, precizați cât de adevărată este pentru
dumneavoastră, urmând următoarea scală:

Nu este Este Este

deloc uneori foarte
adevărat adevărat adevărat
1 2 3 4 5 6 7

1. În timp ce citeam acest material,

mă gândeam cât de mult mi-a plăcut. ……………………………………….… 1 2 3 4 5 6 7

2. Nu m-am simțit deloc nervos în timp ce citeam.…………………………… 1 2 3 4 5 6

7

3. Acest material nu mi-a captat atenția deloc .……..………………………… 1 2 3 4 5 6

7

16
4. Cred că am înțeles acest material foarte bine ………………..…………… 1 2 3 4 5 6
7

5. Aș descrie aceast material ca fiind foarte interesant ……..……………. 1 2 3 4 5 6

7

6. Cred că am înțeles acest material foarte bine,

comparative cu alți colegi …………………………………………………………… 1 2 3 4 5 6 7

7. Mi-a plăcut foarte mult să citesc acest material …………..…………..… 1 2 3 4 5 6 7

8. M-am simțit foarte tensionat în timp ce citeam

acest material……………………..……………………………………..………………… 1 2 3 4 5 6 7

9.Acest material a fost distractiv de citit …………..…………………………….. 1 2 3 4 5 6 7

Schema de cercetare
Ipoteza de lucru: Există o corelație negativă între procrastinare și motivație
(Cu cât scorurile Scalei Procrastinării Iraționale cresc, cu atât vor scădea scorurile
Inventarului Motivației Intrinseci).

Corelația dintre procrastinare și motivație

Diversele studii efectuate pe marginea acestor două concepte au reușit să
scoată în evidență corelația negativă dintre procrastinare și motivație. În
continuare, ne vom axa pe cercetările efectuate de Solomon și Rothblum (1984
apud Vij & Lomash, 2014) asupra procrastinării și corelațiilor sale. Ei au realizat o
serie de studii, referitoare la corelația dintre aceste două constructe, în raport cu
activitățile școlare (realizarea de proiecte, teme, performanțele școlare etc.).
Rezultatele au demonstrate că, aflați într-un conflict motivational între o sarcină de
învățare și una de agrement, cea mai mare pondere a elevilor (75% dintr-un
eșantion de 126 de elevi) au ales sarcina de agrement.
Alte experimente au scos la suprafață o corelație inversă între procrastinarea
academică și motivația academică: elevii cu un nivel scăzut al motivației
academice au dovedid un nivel ridicat al procrastinării academice (Balkis, 2006;
Lekich, 2006; Rakes & Dunn, 2010 apud Vij & Lomash, 2014)).

17
 Conform lui Tuckman & Sexton (1992 apud Vij &Lomash, 2014) și Diaz-
Morales și colab. (2008 apud Vij & Lomash, 2014), amânarea apare în absența
motivației. În altă cercetare, Tuckman (1998 apud Vij & Lomash, 2014) a afirmat
că este greu să motivezi o persoană care prezintă semne de ruminare, dar a reușit să
o facă prin utilizarea testelor ca stimulent pentru a motiva procrastinatorii din
studiul său. Conceptualizarea motivației academice fiind internă (intrinsecă) sau
externă (extrinsecă) a fost bine încadrată în studiul lui Christopher (1998 apud Vij
& Lomash, 2014). În raportul său de cercetare, el postulează că elevii a căror
motivație este externă sunt mai predispuși spre amânare, în timp ce elevii motivați
intrinsec își amână mai puțin activitățile, procrastinarea fiind asociată cu
performanțe academice
slabe ce îi transmit atitudini negative elevului motivat intrinsec. De asemenea, s-a
demonstrat că elevii motivați intrinsec au amânat mai puțin sarcinile academice
decât cei mai puțini autonomi sau cei cu motivație extrinsecă, iar studenții
amotivați sau neajutorați în reglementarea comportamentului lor academic au
înregistrat cea mai mare rată a amânării (Senecal, Koestner & Vallerand, 1995
apud Vij & Lomash, 2014).
În urma analizei statistice, referitoare la corelația dintre procrastinare și
motivație, am obținut un coeficient de corelație (Spearman) de .04, deci avem o
corelație semnificativă pentru un prag p<.05. Așadar, putem concluziona că
ipoteza noastră de lucru se cofirmă.

Tabel 4: Corelația dintre scorurile primei aplicări a Scalei Procrastinării Iraționale și

scorurile Inventarului Motivației Intrinseci

scor.total.ips scor.total.imi

Correlation Coefficient 1.000 .046

scor.total.ips Sig. (2-tailed) . .628

N 12 12
Spearman's rho
Correlation Coefficient -.156 1.000

scor.total.imi Sig. (2-tailed) .628 .

N 12 12

Analiza validității de criteriu. Calcularea și interpretarea testului t pentru

analiza diferențelor între grupele contrastante
Ipoteză de lucru: Există diferențe semnificative între categoria celor care acuza tendințe
de procrastinare și categoria celor care nu acuză tendințe de procrastinare, în ceea ce privește
scorurile la Scala Procrastinării Iraționale.

18
 Distribuția datelor este ușor asimetrică pentru populația din care am extras eșantionul,
deoarece valorile indicatorului Kurtosis (3.57; .84) nu se încadrează în intervalul [-2; 2].

Tabel 5: Statistici descriptive și inferențiale pentru subiecții cu tendințe de procrastinare și cei fără
tendințe de procrastinare

categorie.procrastinare N Skewness Kurtosis

Statistic Statistic Std. Error Statistic Std. Error

scor.total.ips 4 1.862 1.014 3.579 2.619

fara.procrastinare
Valid N (listwise) 4
scor.total.ips 8 -.501 .752 .848 1.481
cu.procrastinare
Valid N (listwise) 8

Tabel 6: Statistici descriptive și inferențiale pentru tendința de procrastinare (cu

tendințe de procrastinare, fără tentințe de procrastinare)

categorie.procrastinare N Mean Rank Sum of Ranks

fara.procrastinare 4 9.50 38.00

scor.total.ips cu.procrastinare 8 5.00 40.00

Total 12

Tabel 7: Statistici descriptive și

inferențiale pentru tendința de
procrastinare (Testul Mann-Whitney U)

scor.total.ips

Mann-Whitney U 4.000
Wilcoxon W 40.000
Z -2.042
Asymp. Sig. (2-tailed) .041
Exact Sig. [2*(1-tailed Sig.)] .048b

a. Grouping Variable: categorie.procrastinare

b. Not corrected for ties.

În urma comparării celor două medii am obținut un p=.04<.05, semnificativ

statistic. Prin urmare, putem susține ipoteza cercetării, deoarece riscul de eroare
este mai mic de 5%.

Analiza factorială pentru Scala Procrastinării Iraționale

19
 În urma analizei statistice, s-a observat un eșantion de itemi relevant pentru
analiza factorială, fapt confirmat de indicatorii KMO și Bartlett.

Tabel 8: Analiza prin intermediul testelor KMO și Bartlett

Kaiser-Meyer-Olkin Measure of Sampling Adequacy. .474

Approx. Chi-Square 74.184

Bartlett's Test of Sphericity Df 36

Sig. .000

- A doua cea mai încărcată componentă este cea cu numărul 2, cu o

- A treia cea mai încărcată componentă este cea cu numărul 1, cu o
varianță totală de 37.40%

Tabel 9: Explicarea varianței totale

În această etapă putem concluziona că există trei variabile ascune în spatele răspunsurilor
la Scala Procrastinării Iraționale. Acest lucru este confirmat și prin intermediul graficului
următor:

20
 Din punctul de vedere al componenței matricii, putem observa că toți cei 9
itemi ai Scalei Procrastinării Iraționale se grupează conform celor trei componente
analizate anterior. De asemenea, matricea ne arată că itemul intitulat ,,amânare
pentru sarcini mici” (itemul cu numărul 1) explică cel mai bine scorul
procrastinării, urmat de itemul ,,regret amânare” (itemul cu numărul 2) și

itemul ,,timp petrecut înțelept” (itemul cu numărul 3).

Tabel 10: Componentele matricii

Component

21
 1 2 3

amanare.pt.sarcini.mici .918
regret.amanare .838 .263 -.216
timp.petrecut.intelept .811 .249 -.258
amanare.nejustificata .743 .296 -.422
timp.irosit .692 -.364 -.460
eficienta.amanata .682 .231 .540
amanarea.sarcinii .652 -.467 .514
sarcini.mari.vs.sarcini.mici .320 .768 .454
sarcini.la.timp .649 -.653 .234

Extraction Method: Principal Component Analysis.

a. 3 components extracted.

Etalonarea probei prin transformarea scorurilor brute în cote z și cote T

Pentru a putea calcula cotele z, am calculat media și abaterea standard,
prezentate în tabelul următor:

Tabel 11: Statistici descriptive și inferențiale pentru

calcularea mediei si a abaterii standard

N Mean Std. Deviation

scor.total.ips 12 24.5833 7.50101

Valid N (listwise) 12

Cotele z obținute se întind pe o plajă ce nu depășește cu mult intervalul [-2; ]

σ, deci valorile obținute sunt mai mari decât media normală.
Cotele T obținute se întind pe o plajă cuprinsă în intervalul 30-60 σ, cu
excepția unui singur subiect (subiectul cu nr. 3, cu scorul de 74.56), deci scorurile
au valori medii normale.
Tabel 12: Valoare cotelor z și a cotelor T în urma scorurilor primei testări (Scala Procrastinării Iraționale)

Număr subiect Valoarea cotelor z Valoarea cotelor T

1 .32 53.23
2 .06 50.56
3 2.46 74.56
4 .46 54.56
5 -.48 45.23
6 .59 55.89

22
 7 .19 51.89
8 -.08 49.23
9 -1.68 33.23
10 -.74 42.56
11 -.34 46.56
12 -.74 42.56

Etalonarea probei prin transformarea scorurilor în ranguri quartile

Tabel 13: Transformarea scorurilor

primei testări (Scala Procrastinării
Iraționale) în ranguri quartile
scor.total.ips

Valid 12
N
Missing 0
25 19.5000

Percentiles 50 24.5000

75 27.7500

Primul quartil, ce cuprinde cele mai mici 25 de scoruri, are o valoare medie
de 19.5, deci toate scorurile mai mici sau egale cu 19.5 ar putea reprezenta o
tendință scăzută de procrastinare.
Cel de-al doilea quartil, reprezintă scorurile cuprinse între 19.5 și 24.5, deci
aceste scoruri pot reprezenta un nivel mediu al tendinței de procrastinare.
Cel de-al treilea quartil, reprezentat de scorurile cuprinse între 24.5 și 27.75
pot reprezenta un nivel ridicat al tendinței de procrastinare.
Toate scorurile ce depășesc valoarea de 27.75 pot semnala o tendință de
procrastinare peste media normală.

Transformarea scorurilor brute în clasele scalei normalizate cu 5 trepte

Tabel 14: Gruparea scorurilor Scalei

Procrastinării Iraționale în clasele
scalei normalizate cu 5 trepte
scor.total.ips

N Valid 12
23
 Missing 0
6.7 12.0000

30.9 21.0170
Percentiles
69.1 26.9830

93.3 .

Toate scorurile cu o valoare mai mica de 12 reprezintă o valoare foarte

scăzută a tendinței de procrastinare. Scorurile cuprinse între 12 și 21.01 reprezintă
un nivel mediu de al nivelului de procrastinare. Scorurile cuprinse între 21.01 și
26.98 reprezintă un nivel accentuat al tendinței de procrastinare. Toate scorurile de
peste 26.98 indică o tendință de procrastinare foarte ridicată.

Bibliografie
https://dexonline.ro/intrare/procrastinare/161827
https://procrastinus.com/piers-steel/theories-of-procrastination/
https://web.archive.org/web/20190423102831/https://
surveyyourself.files.wordpress.com/2018/01/irrational-procrastination-scale.pdf
https://www.clinicaoananicolau.ro/procrastinarea/

https://www.infopsihologia.ro/2013/01/motivatia-in-psihologie/

https://www.psychologytoday.com/us/basics/procrastination
Miller, C. W. (2007). Procrastination and attention deficit hyperactivity
disorder in the college setting: The relationship between procrastination and
anxiety. Capella University.

24
 Neculau, A., Iacob, L., Sălăvăstru, D., Havârleanu, C., Boncu, Ș., & Lungu,

O. (2005). PSIHOLOGIE Manual pentru clasa a X-a (Vol. 1). Polirom.

Sfetcu, N. (2019). Procesarea emoțiilor.

Svartdal, F. (2017). Measuring procrastination: Psychometric properties of

the Norwegian versions of the Irrational Procrastination Scale (IPS) and the Pure
Procrastination Scale (PPS). Scandinavian Journal of Educational Research, 61(1),
18-30.

Vij, J., & Lomash, H. (2014). Role of motivation in academic procrastina-

tion. International Journal of Scientific & Engineering Research, 5(8),

1065-1070.

Anexe
Text utilizat anterior aplicării Inventarului Motivației Intrinseci (IMI)
Fericirea
„Conceptul de fericire este un concept atât de vag încât, în ciuda dorinței fiecărui
om de a fi fericit, nimeni nu poate spune niciodată în termeni preciși și coerent ce
vrea și dorește cu adevărat. Motivul este că elementele care fac parte din conceptul
de fericire sunt în totalitate empirice, adică trebuie împrumutate din experiență, și
că în același timp, pentru ideea fericirii, un întreg absolut, este necesar un maxim
de bunăstare în starea actuală și cea viitoare. Ori, este imposibil ca o persoană
finită să fie atât de perspicace și, în același timp, atât de puternică încât să se
presupună că poate crea un concept cert despre ceea ce își dorește cu adevărat.
Bogăție? ... Cunoaștere? ... Viață lungă? .. Sănătate? Prin urmare, nu există, în
acest sens, un imperativ care să ne impună în sensul strict al cuvântului ce să facem
pentru a fi fericiți, deoarece fericirea este un ideal nu al rațiunii, ci al imaginației."
(Kant, Walker, și Meredith, 2008 apud Sfetcu, 2019).
25
26