CUPRINS

CUPRINS..........................................................................................................1
ARGUMENT.....................................................................................................3
CAPITOLUL I....................................................................................................5
ORGANE FLEXIBILE DE TRACŢIUNE..................................................................5
CAPITOLUL II.................................................................................................10
DISPOZITIVE PENTRU PRINDEREA SARCINILOR.............................................10
CAPITOLUL III................................................................................................14
DISPOZITIVE DE FRÂNARE ŞI BLOCARE.........................................................14
ANEXE...........................................................................................................17
BIBLIOGRAFIE................................................................................................18

1
2
 ARGUMENT
În produsele de asamblare, montare, întreţinere şi exploatare a
diferitelor maşini şi utilaje tehnologice este necesară deplasarea
unor obiecte şi materiale.

În mod obişnuit, obiectele şi materialele supuse deplasării

poartă denumirea de sarcini.

Dacă deplasarea sarcinii se face într două puncte în spaţiu, pe

verticală sau combinată pe orizontaaală şi pe verticală, cu ajutorul
unei instalaţii prevăzute cu un mecaanism special de ridicare, atunci
instalaţia folosită în acest scop se numeşte instalaţie de ridicat.

În cazul în care sarcina se deplasează pe orizontală, pe verticală

sau combinată, cu ajutorul unei instalaţii ce nu a fost prevăzută cu un
mecanism special de ridicare, atunci instalaţia respectivă se numeşte
instalaţie de transportat.

Instalaţiile de ridicat şi de transportat sunt foarte numeroase şi

variate.

Clasificarea lor sumară poate fi:

-instalaţii de ridicat:

-mecanisme de ridicat,

-macarale,

-poduri rulante,

-ascensoare,

-instalaţii de transportat:

3
-pentru transport continuu şi pentru transport în tranşe.

4
 CAPITOLUL I

ORGANE FLEXIBILE DE TRACŢIUNE

În componenţa instalaţiilor de ridicat şi de transportat intră o

serie de organe de maşini speciale, cum sunt:

-organe flexibile,

-organe de acţionare,

-organe de ghidare,

-organe pentu deplasare,

-organe de prindere a sarcinilor.

Organele flexibile servesc la transmiterea fortelor în

mecanismele de ridicat şi la legarea şi suspendarea sarcinii.

Principalele organe flexibile folosite în acest sens sunt:

-frânghiile;

-cablurile;

-lanţurile.

Frânghiile sunt utilizate la mecanismele de ridicat cu acţionare

manuală şi pentru legarea şi suspendare sarcinilor mici. Utilizarea lor
la mecanismele de ridicat cu acţionare mecanizată este interzisă.

Frânghiile sunt confecţionate din materiale textile naturale,

cum ar fi cânepa sau artificiale.

5
 Frânghiile se compun din trei sau patru toroane răsucite.
Toronul este un ansamblu din mai multe fire răsucite într-un anumit
sens, spre stânga sau spre dreapta.

Cablurile din oţel constituie cele mai răspândite organe

flexibile. Ele sunt superioare celorlalte organe, deoarece au
greutatea praprie redusă, rezistenţă mare, lucrează fără zgomot şi
suportă bine şocurile. Siguranţa mare în funcţionare a cablurilor se
datoreşte faptului că ele nu se rup brusc şi prin distrugerea treptată a
firelor de la exterior, ca urmare a uzării lor.

Dezavantajele cablurilor din oţel constau în faptul că se uzează

repede şi nu pot fi înfăşurate pe organe de înfăşurare şi ghidare cu
diametrul mic.

Cablurile din oţel se obţin prin înfăşurarea mai multor toroane

în jurul unei inimi.

Toroanele pot avea secţiunea rotundă sau profilată: rotundă,

ovală sau plată.

Inima cablurilor poate fi:

-vegetală, din fibre naturale,

-sintetică, din fibre sintetice,

-minerală, din fibre din azbest,

-metalică.

Inima vegetală sau cea sintetică prezintă avantajul că, prin

impregnarea ei cu unsoare la construcţia cablului, asigură o rezervă
de unsoare la construcţia cablului la care lubrifiantul este stors atunci
când cablul se înfăşoară pe organele de ghidare sau de acţionare.

6
 Toroanele cablurilor sunt mănunchiuri de sârme subţiri
grupate, prin înfăşurare în jurul unei sârme centralesau al unei inimi,
într-un singur strat sau în mai multe strate concentrice.

Coblurile din oţel rotund pot fi:

-de construcţie simplă,

-de construcţie compusă.

Cablurile compuse sunt cele mai folosite.

Sensul de înfăşurare a sârmelor în toroane poate fi pe stânga

sau pe dreapta.

Ţinând seama de rolul deosebit de important pe care îl au

cablurile din oţel într-o instalaţie de ridicat, exploatarea lor se face
după reguli stricte, astfel:

-cablurile se înlocuiesc după un anumit număr de ore de funcţionare,

prevăzute în cartea tehnică,

-desfăşurarea, înfăşurarea cablurilor se execută astfel încât să nu

facă ochiuri,

-în timpul funcţionării cablul nu trebuie să se frece de alte cabluri,

-cablurile trebuie unse în permanenţă fie prin trecerea unei ramuri a

cablului printr-o baie de ungere, fie prin depunerea unsorii pe cablu
la intervale de 1,5-2 luni.

Lanţurile folosite în instalaţiile de ridicat sunt de două feluri:

-sudate,

-articulate.

7
 Lanţurile sudate sunt formate dinzale de formă ovală,
construite din oţel rotund şi îmbinate prin sudare cap la cap.

Lanţurile sudate se clasifică în:

-lanţuri cu zale lungi,

-lanţuri cu zale scurte.

Lanţurile articulate sunt alcătuite din maai multe plăcuţe,

denumite eclise, montate decalat unele faţă de altele, pe bolţuri din
oţel şi fixate prin nituire sau prin introducere unor cuie spintecate.

Lanţurile articulate sunt folosite la :

-papane manuale,

-trolii,

-palane mecanice;

-transportoare.

În general lanţurile prezintă avantajele unei flexibilităşi mai

mari şi a unei rezistenţe mai bune decât cablurile. În schimb ele sunt
mai zgomotoase şi ruperea lor se face brusc. Aceste dezavantaje le
fac mai puţin răspândite decât cablurile.

8
9
 CAPITOLUL II
DISPOZITIVE PENTRU PRINDEREA SARCINILOR

În funcţie de felul sarcinii care trebuie ridicate sau transportate,

elementele folosite pentru suspendarea lor sau prinderea lor se
împart în două categorii:

-pentru sarcini individuale,

-pentru sarcini vărsate.

Dispozitivele pentru sarcini individuale sunt:

-cârlige,

-organe flexibile,

-dispozitive de prindere.

Dispozitivele pentru sarcini vărsate sunt:

-bene,

-graifere.

În industria constructoare de maşini se folosesc frecvent

elementele destinate manevrării sarcinilor individuale.

Cîrligele au o configuraţie aparte şi pot fi:

-simple ,

-duble.

Organele flexibile de prindere pot fi:

-lanţuri,

10
-frănghii,

-benzi din fibre poliester.

Pentru evitarea accidentelor, în exploatarea acestor organe flexibile

se vor respecta o serie de recomandări, ca:

-fiecare organ flexibil de prindere să poarte o inscripţie cu sarcina

maximă admisă,

-depozitarea lor să se facă pe stelaje speciale, ferite de acţiunea

agenţilor atmosferici,

-în cazul ridicării unor obiecte cu muchii ascuţite, organul flexibil

trebuie protejat prin amplasarea unor colţare în locurile de contact
ale organului flexibil cu muchiile ascuţite ale obiectului.

Dispozitivele de prindere se folosesc în cazul manipulării aceluiaşi tip

de sarcini în decursul timpului.

Ele pot fi:

-traverse,

-cleşti,

-electromagneţi.

Traversele sunt grinzi metalice atârnate direct sau prin

intermediul unui organ de prindere, la cârligul unui mecnism de
ridicare.

Sarcina este suspendată de grindă fie cu ajutorul altor organe

flexibile, fie de cârlige de diferite forme, introduse în găurile grinzii.

Traversele sunt folosite la ridicarea sarcinilor voluminoase şi, în

special, a celor cu lungimea mare:

11
-camioane,

-tractoare,

-motoare,

-legături de ţevi,

-bare.

Cleştii sunt dispozitive pentru prindere alcătuiţi din braţe

articulate, îndoite după forma sarcinilor care se ridică. Avantajul lor
constă în aceea că timpul necesar prinderii şi desprinderii sarcinii
este redus la minimum.

Electromagneţii servesc la manipularea foilor groase de oţel.

Prin simpla închidere sau deschidere a circuitului electric de
alimentare se relizează prinderea, respectiv desprinderea sarcinii.

Pe lângă organele de prindere a sarcinilor un rol important îl au

organele de acţionare şi de ghidare precum şi organele pentru
deplasare.

Organele de acţionare şi de ghidare sunt tamburele şi rolele.

Organele pentru deplasarea instalaţiilor de ridicat sunt:

-roţile de rulare,

-şinele,

-căi de rulare suspendate.

Rolele sunt organe de ghidare şi conducere a organelor

flexibile. În funcţie de tipul organului flexibil folosit, rolele se
constituie fie pentru cabluri din oţel, fie pentru lanţuri.

12
13
 CAPITOLUL III
DISPOZITIVE DE FRÂNARE ŞI BLOCARE

Modul de acţionare a instalaţiilor de ridicat şi de transportat

depinde de felul acestora şi de mărimea sarcinii care trbuie
manevrată.

De obicei acţionarea acestor instalaţii este mecanizată.

Acţionarea manuală este folosită numai pentru unele mecanisme de
ridicat şi, uneori, a macaralelor simple, pentru sarcini relativ mici.

Acţionarea mecanizată poaate fi:

-electromecanică,

-hidraulică,

-pneumatică.

Acţionarea electromecanică constituie cel mai răspândit mod

de acţionare. Ea constă în principiu din folosirea unuia sau mai
multor motoare electrice, care transformă energia electrică ăn
energie mecanică, şi transmiterea mişcării la organele de lucru prin
intermediul unor mecanisme cu roţi dinţate, cremaliere, şuruburi
conducătoare, piuliţe.

În afara elementelor destinate acţionării propriu-zise se mai

foloseşte o serie întragă de elemente auxiliare necesare bunei
funcţionări a instalaţiei.

În aceste categorii intră:

-frâne pentru oprirea sau limitarea vitezei de deplasare a sarcinii,

-cuplaje pentru întreruperea transmiterii mişcării,

14
-elementele mecanice sau electrice pentru inversarea sensului
mişcării,

-elemente de comandă şi de semnalizare,

-limitatoare de sarcină care nu permit acţionarea instalaţiei dacă

sarcina care trebuie ridicată depăşeşte sarcina admisă,

-limitatoare de cursă care opresc instalaţia sau o parte a ei când în

deplasarea lor acestea ajung la capătul cursei de lucru.

Alimentarea cu curent electric a părţilor mobile ale instalaţiilor

de ridicat constituie o problemă dificilă, datorită posibilităţii
distrugerii conductoarelor de către părţile mobile ale instalaţiei şi
datorită măsurilor speciale, necesare prevenirii accidentelor prin
electrocutare a muncitorilor. Ea se poate realiza în diverse moduri,
astfel:

-prin intermediul unor conductoare întinse în lungul căii de rulare pe

care se deplasează ansamblul instalaţiei care trebuie alimentat,

-prin intermediul unor cabluri izolate, strânse sub formă de bucle sau
rulate pe tobe.

Acţionarea hidraulică este mai puţin răspândită decât cea

electromecanică, ea fiind utilizată în special la unele instalaţii de
ridicat:

-vinciuri hidraulice,

-macarale.

Mişcarea în acest caz se obţine de la un motor hidraulic care

poate fi cu:

-mişcare liniară,

15
-mişcare rotativă.

De obicei, construcşia unei instalaţii de ridicat cu acţionare

hidraulică cuprinde mai multe motoare hidraulice, fiecare având o
anumită destinaţie.

Acţionarea pneumatică este asemănătoare cu cea hidraulică

dar, presiunile de lucru fiind mai mici, este mai puţin răspândită ca
aceasta.

Instalaţiile de ridicat şi transportat constituie una dintre cele

mai frecvente surse de accidente. Din această cauză, funcţionarea
acestor instalaţii este supusă unor reguli stricte, iar personalul care le
deserveşte este selecţionat şi instruit în mod special.

Personalul muncitor trebuie să respecte următoarele reguli:

-legarea sarcinilor la dispozitivul de suspendare este permisă numai

persoanelor special instruite,

-este interzisă utilizarea organelor flexibile care prezintă deteriorări,

-transmitera comenzilor de semnalizare se face pe baza unui cod de

semnalizare,

-trecerea peste elementele mobile ale transportoarelor este admisă

numai pe pasarele special amenajate,

-deblocarea transportoarelor se va realiza numai după oprirea

transportoarelor.

16
ANEXE

17
 BIBLIOGRAFIE

1.UTILAJUL ŞI TEHNOLOGIA MESERIEI

Construcţii de maşini

ION MORARU

VASILE MĂRGINEAN

DUMITRU TEODORESCU

2.ASAMBLAREA, ÎNTREŢINEAREA ŞI REPARAREA MAŞINILOR ŞI

INSTALAŢIILOR

Manual pentru clasa a 12-a

AUREL CIOCÎRLEA-VASILESCU

MARIANA CONSTANTIN

3.TEHNOLOGIA ELABORĂRII ŞI PRELUCRĂRII

SEMIFABRICATELOR

Manual pentru clasa a 12-a

ION MORARU TANIA OGHINĂ

CARMEN ACULAI ELENA BĂLĂCEANU

18