Corina Popa Ioana Iancovescu Elisabeta N

REPERTORIUL PICTURILOR MURALE BRÂNCOVENEŞTI
I. Judeţul Vâlcea
REPERTORIUL
PICTURILOR
MURALE
BRÂNCOVENEŞTI
I.
Judeţul Vâlcea
Bucureşti 2008
Texte: CORINA POPA, direor de proie (CP)
IOANA IANCOVESCU (IoI)
ELISABETA NEGRĂU (EN)
VLAD BEDROS (VB)
Paleografie greacă: NATALIA TRANDAFIRESCU (NT)
Paleografie slavă şi chirilică: RUXANDRA LAMBRU (RL)
Relevee digitale: arh. BOGDAN TEODOR, arh. ANDREEA ENACHE (ansamblul Hurezi)
Relevee computerizate
şi desenate: IOANA OLTEANU (Cozia, Surpatele, Fedeleşoiu, Păpuşa, Ocnele Mari),
ELISABETA NEGRĂU (Mamul, Polovragi, Biﬆriţa), VLAD BEDROS (Sărăcineşti, Iezer),
arh. DAN IONESCU (Govora)
Fotografii: arh. BOGDAN TEODOR, VLAD BEDROS, SORIN CHIŢU,
ELISABETA NEGRĂU, IOANA IANCOVESCU
Prelucrare computerizată
a fotografiilor: ANCA DINĂ şi FABER STUDIO
Lay-out: FABER STUDIO
Coperta: RODICA ALĂMOREANU
Tiparul executat la: PRO Editura şi Tipografie
Volum apărut cu sprijinul Miniﬆerului Educaţiei şi Cercetării
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Repertoriul piurii murale brâncoveneşti: judeţul Vâlcea /
Corina Popa, Ioana Iancovescu, Elisabeta Negrău, Vlad Bedros;
trad. din lb. greacă: Natalia Trandafirescu;
trad. din lb. slavonă: Ruxandra Lambru. –
Bucureşti: Editura UNARTE, 2008
Bibliogr.
Index
ISBN 978–973–1922–22–5
I. Popa, Corina
II. Iancovescu, Ioana
III. Negrău, Elisabeta
IV. Bedros, Vlad
V. Trandafirescu, Natalia (trad.)
VI. Lambru, Ruxandra (trad.)
75.052
I. Judeţul Vâlcea
Abrevieri bibliografice ..........................................................................9

Prefaţă (CP) .........................................................................................17
Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă (NT) ......................23
Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă (RL) .....................27
Observaţii asupra inscripţiilor în limba română(RL) ......................33
Notă asupra ediţiei (IoI) ......................................................................35
Mânăﬆirea Hurezi
Prezentare generală (IoI) .....................................................................41
1. Biserica Sf. Împăraţi Conﬆantin şi Elena
Piura (IoI) ..................................................................................47
Liﬆa temelor iconografice (IoI) .................................................55
Relevee ............................................................................................I
2. Paraclisul Naşterea Maicii Domnului
Prezentare generală (CP) .........................................................103
Piura (CP) ................................................................................105
Liﬆa temelor iconografice (CP, VB) .......................................113
Relevee (AE) ............................................................................XXV
3. Bolniţa Adormirea Maicii Domnului
Prezentare generală (CP) .........................................................123
Piura (CP) ...............................................................................125
Liﬆa temelor iconografice (CP, EN) .......................................133
Relevee ...................................................................................XXXI
4. Spaţiile anexe
Piura (IoI) ................................................................................145
Liﬆa temelor iconografice (IoI) ...............................................151
Relevee ..............................................................................XXXVII

Biserica Sf. Nicolae a mânăﬆirii Mamul

Prezentare generală (CP) .............................................................159
Piura (CP) .....................................................................................161
Liﬆa temelor iconografice (CP, EN) ............................................171
Relevee .........................................................................................XLIII
Biserica schitului Sf. Apoﬆoli – Hurezi

Prezentare generală (IoI) ...............................................................187
Piura (IoI) .....................................................................................191
Liﬆa temelor iconografice (IoI) .....................................................197
Relevee ........................................................................................XLVII
Biserica schitului Sf. Ştefan – Hurezi

Prezentare generală (EN) ..............................................................205
Piura (IoI) ....................................................................................209
Liﬆa temelor iconografice (IoI) ...................................................215
Relevee ...............................................................................................LI
Biserica Adormirea Maicii Domnului a mânăﬆirii Polovragi

Prezentare generală (EN) ............................................................225
Piura (CP) ..................................................................................229
Liﬆa temelor iconografice (EN, CP) ..........................................239
Relevee ..............................................................................................LV
Mânăﬆirea Cozia
Prezentare generală (IoI) ..............................................................257
1. Biserica Sf. Treime
Piura (IoI) .............................................................................261
Liﬆa temelor iconografice (IoI) ............................................267
Relevee ..................................................................................LIX
2. Paraclisul Duminica Tuturor Sfinţilor
Piura (IoI) ............................................................................285
Liﬆa temelor iconografice (IoI)............................................287
Relevee ...............................................................................LXIII

Sumar
Biserica Sf. Treime a mânăﬆirii Surpatele

Prezentare generală (IoI) ..............................................................293
Piura (IoI) ....................................................................................297
Liﬆa temelor iconografice (IoI) ..................................................301
Relevee .........................................................................................LXV
Biserica Sf. Apoﬆoli a schitului Fedeleşoiu

Prezentare generală (CP) ............................................................315
Piura (CP) ..................................................................................319
Liﬆa temelor iconografice (VB, CP) .........................................325
Relevee ......................................................................................LXIX
Bolniţa Schimbarea la Faţă a mânăﬆirii Biﬆriţa (pridvorul)

Prezentare generală (EN) ...........................................................337
Piura (EN) .................................................................................339
Liﬆa temelor iconografice (EN) ................................................343
Releveu ..................................................................................LXXIII
Biserica Adormirea Maicii Domnului a mânăﬆirii Govora

Prezentare generală (IoI) ...........................................................349
Piura (IoI) .................................................................................351
Liﬆa temelor iconografice (IoI) ................................................355
Relevee ...................................................................................LXXV
Biserica Sf. Grigore Decapolitul a schitului Păpuşa

Prezentare generală (VB) ........................................................371
Piura (VB) ..............................................................................373
Liﬆa temelor iconografice (VB) .............................................375
Relevee ...............................................................................LXXIX
Biserica Sf. Gheorghe din Ocnele Mari

Prezentare generală (EN) ......................................................385
Piura (EN) ............................................................................387
Liﬆa temelor iconografice (EN) ...........................................391
Relevee ..............................................................................LXXXI

Biserica Adormirea Maicii Domnului a schitului Sărăcineşti

Prezentare generală (CP) ....................................................................401
Piura (CP) ..........................................................................................405
Liﬆa temelor iconografice (VB, CP) .................................................413
Relevee .........................................................................................LXXXV
Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului a schitului Iezer

Prezentare generală (VB) .....................................................................425
Piura (VB) ...........................................................................................427
Liﬆa temelor iconografice (VB) ..........................................................429
Relevee .........................................................................................LXXXIX
Biserica Sf. Arhangheli a mânăﬆirii Arnota (fragmente)

Prezentare generală (EN)......................................................................435
Piura (EN) ..........................................................................................437
Liﬆa temelor iconografice (EN) ..........................................................441
Mânăﬆirea Dintr-un lemn (loggia, alte spaţii)

Prezentare generală (EN) .....................................................................447
Piura (EN) ...........................................................................................451
Liﬆa temelor iconografice (EN) ..........................................................455
Ansambluri necunoscute din perioada brâncovenească (IoI) ....461
Indice iconografic (EN, VB) ..................................................................473

Indice de locuri şi nume (VB,EN) ........................................................504
The Iconography of Brancovan Wall Paintings in Vâlcea District.......517

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
Periodice
AAR-MSI: Analele Academiei Române. Memoriile Secţiei Iﬆorie, Bucureşti

AIII: Anuarul Inﬆitutului de Iﬆorie „Nicolae Iorga”, Bucureşti
AO: Arhivele Olteniei, Craiova
AT: Ars Transsilvaniae, Cluj
ATG: Artă şi Tehnică Grafică, Bucureşti
BCMI sau BCMI (s.n.): Buletinul Comisiunii Monumentelor Iﬆorice, Bucureşti
BMI: Buletinul Monumentelor Iﬆorice, Bucureşti
BOR: Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti
CA: Cahiers Archéologiques, Paris
DOP: Dumbarton Oaks Papers, Washington DC
GB: Glasul Bisericii, Bucureşti
MMS: Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi
MO: Mitropolia Olteniei, Craiova
REB: Revue des Etudes Byzantines, Paris
RESEE: Revue des Etudes du Sud-Eﬆ Européen, Bucureşti
RI: Reviﬆa Iﬆorică, Bucureşti
RIB: Reviﬆa de Iﬆorie Bisericească, Craiova
RMI: Reviﬆa Monumentelor Iﬆorice, Bucureşti
RMM-MIA: Reviﬆa Muzeelor şi Monumentelor. Monumente Iﬆorice şi de Artă, Bucureşti
RRHA-BA: Revue Roumaine d’Hiﬆoire de l’ Art. Série Beaux Arts, Bucureşti
SCIA-AP: Studii şi Cercetări de Iﬆoria Artei. Seria Artă Plaﬆică, Bucureşti
SMIM: Studii şi Materiale de Iﬆorie Medie, Bucureşti
ZRVI: Zbornik Radova Vizantološkog Inﬆituta, Belgrad
Volume
ACIEB XIV: Actes du XIVe Congrès International des Etudes Byzantines (3 vol.), Bucureşti, 1975
BMFD: Byzantine Monaﬆic Foundation Documents, Dumbarton Oaks Studies XXXV, 2000 (ediţie eleronică)
BRV: Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia Românească Veche (4 vol.), Bucureşti, 1903–1944
CIEB XX: XXe Congrès International des Etudes Byzantines. Pré-actes (3 vol.), Paris, 2001
DA: PS dr. Gherasim Timuş, Dicţionar aghiografic, cuprinzând pe scurt vieţile sfinţilor, Bucureşti 1898

DIR: Documente privind Iﬆoria României, Bucureşti, 1951 –

DRH: Documenta Romaniae Hiﬆorica, Bucureşti, 1965 –
PG: Patrologiae cursus completus. Patrologiae graecae, I–CLXI, Paris, 1857–1900, ed. J.P. Migne
PVAR: Pagini de Veche Artă Românească (5 vol.), Bucureşti, 1970–1985
C. Bălan, Inscripţii... Argeş: Conﬆantin Bălan, Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României. Judeţul iﬆoric Argeş, Bucureşti, 1994
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea: Conﬆantin Bălan, Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României. Judeţul iﬆoric Vâlcea, Bucureşti, 2005
pr. D. Bălaşa, „Un manuscris”: pr. Dumitru Bălaşa, „Conﬆantin Brâncoveanu Voievod şi Ioan Arhimandritul. Un manuscris inedit al lui Ioan,
egumenul mănăﬆirii Hurezi (1692–1726)”, MO, XXV (1973), nr. 11–12, pp. 993–1001
D. Bogdan, „Răspândirea”: Damian Bogdan, „Răspândirea cărţii bisericeşti ruse în Oltenia”, (I), MO, VII (1955), nr. 3–4, pp. 145–162 (T.
Damian) şi (II–III), MO, XII (1960), nr. 3–4, pp. 152–170 (D. Bogdan)
V. Brătulescu, „Polovragi”: Vior Brătulescu, „Mânăﬆirea Polovragi”, BCMI, XXXIII (1940), pp. 5–34
Conﬆantin Brâncoveanu: Conﬆantin Brâncoveanu, volum coordonat de Paul Cernovodeanu, Florin Conﬆantiniu, Andrei Busuioceanu,
Bucureşti, 1988
Călători ﬆrăini, VI: Călători ﬆrăini despre ţările române, VI, Bucureşti, 1976
N. Cartojan, Cărţile populare: Nicolae Cartojan, Cărţile populare în literatura românească (2 vol.), Bucureşti, 1938
M. Chatzidakis, Icônes grecqes: Manolis Chatzidakis, Icônes grecqes à Venise, de l’ église St. Georges des Grecs et de la collection de l’ Inﬆitut,
Veneţia, 1962
R. Creţeanu, „Zugravi”: Radu Creţeanu, „Zugravi din judeţul Vâlcea”, RMM-MIA, XLIX (1980), nr. 2, pp. 88–96
V. Djurić, „Le Nouveau Joasaph”: Vojislav Djurić, „Le Nouveau Joasaph”, CA, XXXIII (1985), pp. 100–109
V. Djurić, „Les doeurs”: Vojislav Djurić, „Les doeurs de l’ église”, in Εὐφροσυνον. Ἀφιέρωμα στον Μανόλη Χατζηδάκη, I, Atena, 1991, pp. 129–135
V. Drăghiceanu, Catalogul: Virgil Drăghiceanu, Catalogul Colecţiunilor Comisiunii Monumentelor Iﬆorice, Bucureşti, 1913
V. Drăghiceanu, „Monumentele”: Virgil Drăghiceanu, (I) „Monumentele iﬆorice din Oltenia. Raport din anul 1921”, BCMI, XXIV (1931), pp.
105–132 şi (II) „Monumentele Olteniei. Raportul al doilea”, BCMI, XXVI (1933), pp. 49–75
S. Dufrenne, „Les programmes”: Suzy Dufrenne, „Les programmes iconographiques des coupoles dans les églises du monde byzantin et poﬆ-
byzantin”, L’ Information d’Hiﬆoire de l’ Art, X (1965), nr. 5, pp. 185–199
C.L. Dumitrescu, Pictura murală: Carmen Laura Dumitrescu, Pictura murală din Ţara Românească în veacul al XVI-lea, Bucureşti, 1976
Al. Efremov, Icoane: Alexandru Efremov, Icoane româneşti, Bucureşti, 2003
Erminia: Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine (ed. C. Săndulescu-Verna), Bucureşti, 2000
M. Garidis, La peinture: Miltiados-Miltis Garidis, La peinture murale dans le monde orthodoxe après la chute de Byzance (1450–1600) et dans
les pays sous la domination étrangère, Atena, 1989
ÎPS Gherasim, Hurezu: ÎPS Gherasim Criﬆea, Mânăﬆirea Hurezu. Candelă neﬆinsă a ortodoxiei româneşti, Râmnicu Vâlcea, 2003
N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii”: Nicolae Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii în Muntenia şi Oltenia”, (I) BCMI, XX (1927); (II)
BCMI, XXIII (1930); (III) BCMI, XXV (1933); (IV) BCMI, XXIX (1936)
A. Grabar, L’ art: André Grabar, L’ Art à la fin de l’ Antiquité et du Moyen âge (3 vol.), Paris, 1968
A. Grabar, Les voies: André Grabar, Les voies de la création en iconographie chrétienne2, Paris, 1994
R. Greceanu, „Începătura”: Radu Greceanu, „Începătura iﬆoriii vieţii luminatului şi preacreştinului domnului Ţării Rumâneşti, Io Coﬆandin

Abrevieri bibliografice
Brâncoveanu Basarab voievod...”, în Cronicari munteni, II, Bucureşti, 1961, pp. 7–272
I. Iancovescu, „Note”: Ioana Iancovescu, „Note asupra iconografiei unor imnuri mariale în piura brâncovenească”, SCIA-AP, 41 (1994), pp. 82–92
I. Iancovescu: „Entrées”: Ioana Iancovescu: „L’ iconographie des entrées d’après les monuments de Roumanie et de Bulgarie”, Izkuﬆvo/Art in
Bulgaria, 33–34 (1996), pp. 21–25
I. Iancovescu, „Viaţa”: Ioana Iancovescu, „Viaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf. Versiuni iconografice româneşti”, in Închinare lui Petre Ş. Năﬆurel
la 80 de ani, Brăila, 2003, pp. 507–517
I. Iancovescu, „L’ iconographie de l’ entrée”: Ioana Iancovescu, „L’ iconographie de l’ entrée”, in New Europe College. GE-NEC Program, 2002–
2003, 2003–2004, Bucureşti, 2006, pp. 51–81
I. Iancovescu, „Une image”: Ioana Iancovescu, „Une image, ses sources et ses raisons d’ être”, RRHA-BA, XLIII (2006), pp. 29–34
I. Iancovescu, „Les sources russes et ukrainiennes”: Ioana Iancovescu, „Les sources russes et ukrainiennes de la peinture murale au temps de
Conﬆantin Brancovan”, RRHA-BA, XLV (2008), pp. 101–116
Inscripţii Bucureşti: Alexandru Elian, Haralambie Chircă, Conﬆantin Bălan, Olimpia Diaconescu, Inscripţiile medievale ale României. I. Oraşul
Bucureşti (1395–1800), Bucureşti, 1965
Inscriptions: Anne-Mette Gravgaard, Inscriptions of Old Teﬆament Prophecies in Byzantine Churches. A Catalogue, Copenhaga, 1979
I. Ionaşcu, „Contribuţii”: Ion Ionaşcu, „Contribuţii la iﬆoricul Mânăﬆirii Hurezi după documente inedite din arhiva Eforiei Spitalelor Civile”,
Craiova, 1935 (extras din AO, XIV (1935), nr. 79–82)
N. Iorga, Hârtii: Nicolae Iorga, Hârtii din arhiva mânăﬆirii Hurezului, Bucureşti, 1907 (Studii şi documente cu privire la iﬆoria Românilor, XIV)
N. Iorga, Inscripţii: Nicolae Iorga, Inscripţii din bisericile României, adunate, adnotate şi publicate de… (3 vol.), Bucureşti, 1905–1908 (Studii şi
documente cu privire la iﬆoria românilor, XV)
arhim. V. Micle, Mănăﬆirea Biﬆriţa: arhim. Veniamin Micle, Mănăﬆirea Biﬆriţa olteană, Mânăﬆirea Biﬆriţa, 1996
G. Millet, Athos: Gabriel Millet, Les monuments de l’ Athos. I. Les peintures, Paris, 1927
G. Millet, Recherches: Gabriel Millet, Recherches sur l’ iconographie de l’ Evangile, Paris, 1960
G. Millet, La peinture: Gabriel Millet, La peinture du Moyen Age en Yougoslavie, IV, Paris, 1969 (text de Tania Velmans)
Die Monumentalmalerei: Richard Hamann-Maclean, Horﬆ Hallensleben, Die Monumentalmalerei in Serbien und Makedonien, Giessen, 1963
C. Nicolescu, Argintăria: Corina Nicolescu, Argintăria laică şi religioasă în ţările române, Bucureşti, 1968
M. Paissidou, „La représentation”: Melina Paissidou, „La représentation des martyres des douze Apôtres à Kaﬆoria pendant la période poﬆ-
byzantine”, in CIEB XX, III, p. 367
C. Pillat, „Călătoriile”: Cornelia Pillat, „Călătoriile mitropolitului Neofit în Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea”, SCIA-
AP, III (1956), nr. 3–4, pp. 219–283
C. Pillat, Pictura murală: Cornelia Pillat, Pictura murală în epoca lui Matei Basarab, Bucureşti, 1980
C. Popa, „Hurezi”: Corina Popa, „Piura bisericii mânăﬆirii Hurezi – realitate artiﬆică şi culturală a veacului al XVII-lea”, SCIA-AP,
XXX (1986), pp. 13–29
C. Popa, „Un itor”: Corina Popa, „Un itor al epocii brâncoveneşti: Şerban Cantacuzino II Măgureanu”, in Artă, iﬆorie, cultură. Studii în
onoarea lui Marius Porumb, Cluj, 2003, pp. 247–252
C. Popa, „Military and Local Saints”: Corina Popa, „Military and Local Saints in the Art of Seventeenth Century Wallachia”, Colloquia. Journal
of Central European Studies, XII (2005), nr. 1–2, pp. 66–89
C. Popa, „L’ iconographie”: Corina Popa, „L’ iconographie de la peinture de l’ exonarthex des églises brancovanes” (I), RRHA-BA, XLV (2008),

pp. 77–92 şi (II), RRHA-BA, XLVI (2009), pp. 17–33

L. Réau, Iconographie: Louis Réau, Iconographie de l’ art chrétien, (3 vol.), Paris, 1955–1959
A. Sacerdoţeanu, „Arhiva Coziei”: Aurelian Sacerdoţeanu, „Din arhiva mânăﬆirii Cozia”, Hrisovul, VI (1946), pp. 65–104
A. Sacerdoţeanu, „Hrisovul”: Aurelian Sacerdoţeanu, „Hrisovul lui Conﬆantin Brâncoveanu pentru mânăﬆirea Hurezi (1695)”, MO, XII (1960),
nr. 9–12, pp. 705–721
A. Stavropoulou-Makri, Veltsiﬆa: Angeliki Stavropoulou-Makri, Les peintures murales de l’ église de la Transfiguration à Veltsiﬆa (1568) en
Epire et l’ atelier des peintres Kondaris, Ioannina, 1989
N. Stoicescu, Bibliografia: Nicolae Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. I. Ţara Românească (2 vol.),
Craiova, 1970
N. Stoicescu, Dicţionar: Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova, sec. XIV–XVII, Bucureşti, 1971
I.D. Ştefănescu, La peinture: I.D. Ştefănescu, La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie, Paris, 1932
I.D. Ştefănescu, Liturgies: I.D. Ştefănescu, L’ Illuﬆration des liturgies dans l’ art de Byzance et de l’ Orient, Bruxelles, 1936
G. Ştrempel, Catalogul: Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti [din Biblioteca Academiei Române] (4 vol.), Bucureşti, 1978–1992
Sf. Teofila, Tâlcuirea: Sf. Teofila, arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca, Bucureşti, 2007
Tezaur: Tezaur medieval vâlcean. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Râmnicu Vâlcea. 1388–1715, vol. I, Râmnicu Vâlcea, 1983
Третьяковская Галлерея: V. I. Antonova, N. E. Mneva, Государственная Третьяковская Галлерея. Каталог древнерусской живописи,
XI – начала XVIII вв. (2 vol.), Moscova, 1963
Украинские книги: A. A. Guseva, T. N. Kameneva, I. M. Polonskaia, Украинские книги кирилловской печати, XVI–XVIII вв (2 vol.),
Moscova, 1981
arhim. G. Vaida, Cozia: arhim. Gamaliil Vaida, Mânăﬆirea Cozia, veﬆita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare, Râmnicu Vâlcea, 1986
A. Vasiliu, „Brancovan mural painting”: Anca Vasiliu, „Brancovan mural painting and several aspes related to Greek poﬆbyzantine art”, (I),
RRHA-BA, XXIV (1987), pp. 3–18 şi (II), RRHA-BA, XXV (1988), pp. 45–63
A. Vasiliu, „Sensuri ale transparenţei”: Anca Vasiliu, „Sensuri ale transparenţei în iconografia brâncovenească. Schitul Sfinţii Apoﬆoli – Hurezi”,
SCIA-AP, 37 (1990), pp. 43–68
A. Vasiliu, „Un model”: Anca Vasiliu, „Un model de iconografie monaﬆică de la începutul veacului al XVIII-lea”, SCIA–AP, 38 (1991), pp. 11–26.
Vetre de spiritualitate: Ion Al. Popescu, Nicolae Gorgan, Emil Groşenoiu, Vetre de spiritualitate românească. Monumentele religioase din Băile
Olăneşti şi din împrejurimi, Râmnicu Vâlcea, 2003
T. Voinescu, „Şcoala”: Teodora Voinescu, „Şcoala de piură de la Hurezi”, în Omagiu lui G. Oprescu, Bucureşti, 1961, pp. 573–587
Chr. Walter, „Two notes”: Chriﬆopher Walter, „Two Notes on the Deesis”, REB, XXVI (1968), pp. 311–336, republicat în Studies in Byzantine
Iconography, Variorum Reprints, Londra, 1977
Chr. Walter, „Further notes”: Chriﬆopher Walter, „Further notes on the Deisis”, REB, XXVIII (1970), pp. 161–187; republicat în idem
Chr. Walter, Art and Ritual: Chriﬆopher Walter, Art and Ritual of the Byzantine Church, Variorum Publications, Londra, 1982

Dicţionare, surse:
AC-JP: A. Croiset, J. Petitjean, Grammaire grecque, Paris, 1892

Al: C. Alexandre, Dictionnaire grec-français12, Paris, 1867
By: Anatole Bailly, Dictionnaire grec-français, rédigé avec le concours de E. Egger. 16e édition, revue par Louis Séchan et Pierre Chantraine,
Paris, 1950
DNT: Dicţionar grec-român al Noului Teﬆament, Societatea Biblică Interconfesională din România, Bucureşti, 1999, tradus şi adaptat de
Gheorghe Badea după: Maurice Carrez, François Morel, Dictionnaire grec-français du Nouveau Teﬆament2, Paris, 1971
EAS: Evangelinus Apoﬆolides Sophocles, Greek Lexicon of the Roman and Byzantine Period, Cambridge, Harvard, Leipzig, 1914 (memorial
edition, Hildesheim, Zürich, New York, 1983)
Hk: Alfred Schmoller, Handkonkordanz zum griechischen Neuen Teﬆament, Deutsche Bibelgesellschaﬅ, Stuttgart, 1994
L-S: Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, revised and augmented throughout by Sir Henry Stuart Jones, with the
assiﬆance of Roderick McKenzie, ninth edition completed, with a revised supplement, Oxford, 1996
Ngr-fr: Θεόδορος Κύπριος, Ἐλληνογαλλικὸν Λεξικόν, ἐν Ἀθήναις, 1899
D.P. Bogdan, Paleografia: Damian P. Bogdan, Paleografia româno-slavă, Bucureşti, 1978

N.A. Conﬆantinescu, DOR: N.A. Conﬆantinescu, Dicţionar onomaﬆic românesc, Bucureşti, 1963
L. Djamo-Diaconiţă, Limba documentelor: Lucia Djamo-Diaconiţă, Limba documentelor slavo-române emise în Ţara Românească în sec. XIV
şi XV, Bucureşti, 1971
G. Mihăilă, DLRV: Gheorghe Mihăilă, Dicţionar al limbii române vechi (sfârşitul sec. X – începutul sec. XVI), Bucureşti, 1974
I.D. Negrescu, Limba slavă veche: I.D. Negrescu, Limba slavă veche, Bucureşti, 1961
Al. Rosetti, ILR: Alexandru Rosetti, Iﬆoria limbii române, I. De la origini până la începutul secolului al XVII-lea, ediţie definitivă, Bucureşti, 1986
Slava veche şi slavona românească: Pandele Olteanu (coord.), Gheorghe Mihăilă, Lucia Djamo-Diaconiţă, Emil Vrabie, Elena Linţa, Olga
Stoicovici, Mihai Mitu, Slava veche şi slavona românească, Bucureşti, 1975
Surse liturgice
BŞG: Ἡ Θεία Γραφή / Divina Scriptura, Veneţia, 1687, editată de Nikolaos Glykis cu sprijinul lui Şerban Cantacuzino voievod
BŞR: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură („a lui Şerban Cantacuzino”), Bucureşti, 1688
Ed. sinod. 1914: Biblia, adică Dumnezeeasca Scriptură a Legii Vechi şi a celei Nouă, ediţie aprobată de Sf. Sinod, Bucureşti, 1914
Ed. sinod. 1988: Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură, ediţie aprobată de Sf. Sinod, Bucureşti, 1988
LXX: Septuaginta, edidit Alfred Rahlfs; editio altera quam recognovit et emendavit Robert Hanhart; Deutsche Bibelgesellschaﬅ, Stuttgart, 2006
N-A: Novum Teﬆamentum Graece, poﬆ Eberhard et Erwin Neﬆle, ediderunt Barbara et Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M.
Martini, Bruce M.Metzger, editione vicesima septima revisa, Deutsche Bibelgesellschaﬅ, Stuttgart, 1993
TOB: Traduction oecuménique de la Bible, nouvelle édition revue, 1988, Alliance Biblique Universelle
Acatiﬆ, Lavra Pecerska, Kiev, 1674

Acatiﬆ, Bucureşti, 1684

Acatiﬆul Domnului noﬆru Iisus Hriﬆos, in ms. slav. BAR 276, sec. XVII, ff. 27–50
Ceaslov (sl.-rom.), (f. loc.), 1703
Ceaslov (grec.), Veneţia, 1714, editat cu sprijinul lui Conﬆantin Brâncoveanu
Ceaslov (rom.), Târgovişte, 1715
Ceaslov (slav.), Râmnic, 1731
Ceaslov, Bucureşti, IBMBOR, 1993
Liturghier (sl.-rom.) Bucureşti, 1680
Liturghier (gr.-arab), Bucureşti, 1701
Liturghier (sl.-rom.), Buzău, 1702
Liturghier (rom.), Bucureşti, 1728
Liturghier, Bucureşti, IBMBOR, 2000
Mineiul (grec.), (12 vol.), Veneţia, 1672–1689, editate de Nikolaos Glykis
Mineiul (sl.-rom.), (12 vol.), Buzău, 1698
Mineiul (rom.), (12 vol.), Râmnic, 1776–1780
Mineiul, (12 vol.), ed. a III-a, Bucureşti, 1926–1930
Mineiul, (12 vol.), Bucureşti, IBMBOR, 1977–1991 şi Alba Iulia, Reîntregirea, 2002–2005 pentru ianuarie şi februarie
Octoih (sl.-rom.), Buzău, 1700
Octoih (grec.), Veneţia, 1728, editat de Nikolaos Glykis
Octoih (rom.), Bucureşti, 1730
Octoih, Bucureşti, IBMBOR, 2003
Penticoﬆar (sl.-rom.), Buzău, 1701
Penticoﬆar (rom.), Bucureşti, 1743
Penticoﬆar, Bucureşti, IBMBOR, 1999
Tetraevanghelie, (f. loc.), 1579 (a lui Coresi şi Mănăilă)
Triod (slav.), Târgovişte, 1578
Triod (sl.-rom.), Buzău, 1700
Triod (grec.), Veneţia, 1702, editat de Nikolaos Glykis
Triod (rom.), Râmnic, 1731
Triodiŭ, Bucureşti, 1897
Triod, Bucureşti, 1930
Triod, Bucureşti, IBMBOR, 2000
Vieţile sfinţilor, ed. I–II, Roman, 1993–2000

BAR: Biblioteca Academiei Române, Bucureşti

DGAS: Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti
INMI: Inﬆitutul Naţional al Monumentelor Iﬆorice, Bucureşti
MNAR: Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti

PREFAŢĂ
Corina Popa
Inventarierea monumentelor iﬆorice începe în toate ţările Europei în secolul al XIX–lea, patrimoniul naţional
fiind considerat atunci, ca şi azi, dealtfel, ca reprezentând o mărturie a iﬆoriei, a artei şi a civilizaţiei unui popor,
definitorie pentru identitatea sa culturală.
Renumite inﬆituţii de ﬆat au demarat şi au patronat aceﬆ amplu proces, inventarierea monumentelor de
arheologie şi arhiteură realizându-se prin aportul iﬆoricilor, al iﬆoricilor de artă, arhitecţilor, epigrafilor,
arheologilor. Aceaﬆă etapă preliminară a foﬆ urmată de repertorierea siﬆematică pe criterii geografice, tematice:
arhiteură, piură murală etc., proces încă în desfăşurare.
În spaţiul românesc eﬆe înfiinţată în 1892 inﬆituţia specializată având drept scop valorificarea şi conservarea
patrimoniului arhiteural: Comisia Monumentelor Iﬆorice care, prin reviﬆa „Buletinul Comisiunii Monumentelor
Iﬆorice”, a făcut cunoscute cercetările privind arta veche şi medievală de pe teritoriul României. S-a început cu
inventarierea monumentelor de arhiteură medievală, finalizată prin publicarea, în anii ’20 şi ’30 ai secolului al XX-
lea, a amplelor repertorii datorate lui Nicolae Ghika-Budeşti, pentru Ţara Românească, şi lui Gheorghe Balş, pentru
bisericile moldoveneşti din secolele XV–XVIII.
Piura murală medievală din România nu a beneficiat de o asemenea abordare. Singurele lucrări de referinţă
pe aceaﬆă temă le datorăm lui I.D. Ştefănescu şi au foﬆ publicate în anii ’20 şi ’30 ai secolului al XX-lea1, ele
reprezentând o înregiﬆrare primară şi o prezentare seleivă a principalelor ansambluri murale din Transilvania,
Ţara Românească şi Moldova. Textele sunt însoţite de liﬆe de teme iconografice, câteva imagini pentru fiecare
ansamblu, dar lipsesc releveele iconografice. Chiar şi aşa, aceﬆe lucrări sunt şi azi citate în literatura de specialitate
privitoare la piura bizantină târzie şi poﬆbizantină, reprezentând, de fapt, singura sinteză asupra piurii murale
medievale din spaţiul românesc. O lucrare de referinţă ce a făcut cunoscută în Europa piura murală din nordul
Moldovei eﬆe cartea lui Paul Henry – Monumentele din Moldova de Nord2.
Etapa de pionierat, reprezentată de scrierile lui I.D. Ştefănescu, a foﬆ în parte depăşită de lucrarea lui Virgil
Vătăşianu3, Iﬆoria artei feudale din Ţările române, precum şi de cercetările din anii ’60–’80, concretizate prin ﬆudii
analitice, monografice sau de sinteză privind piura murală medievală din cele trei Ţări române din secolele XIV–
XVII, semnate de Maria Musicescu, Sorin Ullea, Vasile Drăguţ, de Carmen Laura Dumitrescu şi Cornelia Pillat4, sau
1
I.D. Ştefănescu, L’ évolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie, depuis les origines jusqu’au XIXe siècle, Paris, 1929; La peinture
religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusquáu XIXe siècle, Paris, 1932.
2
Bucureşti, 1984; în versiunea franceză originară Les églises de la Moldavie du Nord, des origines à la fin du XVIe siècle, Paris, 1930. Pe lângă
texte, lucrarea cuprinde desfăşurătoare iconografice şi imagini.
3
Bucureşti, 1959; epoca inveﬆigată eﬆe cuprinsă între 1000–1525.
4
Pictura murală în veacul al XVI-lea, Bucureşti, 1976, respeiv, Pictura murală în epoca lui Matei Basarab, Bucureşti, 1980

cele privind piura veacului al XVIII-lea, datorate Teodorei Voinescu, Ancăi Bratu şi lui Andrei Paleolog5. Chiar dacă
lucrările lui Vasile Drăguţ, C.L. Dumitrescu şi C. Pillat suplinesc parţial repertoriile, lipsa aceﬆor inﬆrumente de lucru
specifice, atât de necesare iﬆoricului de artă, se refleă în lucrările de sinteză şi în relativitatea ﬆudiilor comparative.
Munca de cercetare şi datare a iﬆoricilor de artă a foﬆ mult înlesnită de Repertoriile bibliografice ale
monumentelor din Ţara Românească, Moldova şi Banat, întocmite de iﬆoricul Nicolae Stoicescu6, ca şi de amplele
repertorii de inscripţii medievale iniţiate sub coordonarea lui Alexandru Elian7 şi continuate de iﬆoricul
Conﬆantin Bălan, pentru judeţele iﬆorice Argeş şi Vâlcea8.
Singura lucrare ce îndeplineşte exigenţele de documentare şi arhivare în domeniul piurii murale eﬆe Repertoriul
picturii murale medievale din România. Sec. XIV–1450, partea întâi, coordonată de Vasile Drăguţ şi apărută la Editura
Academiei în 1985; autori: Anca Bratu, Liana Tugearu, Maria Mocanu, Irina Popescu (iﬆorici de artă), epigrafiﬆa
Monica Breazu şi chimiﬆul Ioan Iﬆudor. Volumul prezintă 11 ansambluri murale de piură românească din Haţeg
şi Zarand şi conţine un ﬆudiu tehnic şi unul epigrafic al piurilor murale, urmate de prezentările monografice ale
monumentelor cercetate. Lucrarea a foﬆ concepută ca o parte a unui prim volum, partea a doua urmând a fi
consacrată piurii murale din Ţara Românească în secolul al XIV-lea; proieul n-a foﬆ realizat integral.
În ultimele două decenii şi jumătate, numărul şi calitatea ﬆudiilor de iﬆoria artei referitoare la piura murală –
iconografie şi ﬆil, ca şi raportarea fenomenului la contextul sud-eﬆ european – sau central-european, în cazul piurii
gotice şi baroce – sunt remarcabile. Avem în vedere ﬆudiile semnate de Conﬆanţa Coﬆea, Ecaterina Buculei, Tereza
Sinigalia pentru Moldova, cele publicate de Răzvan eodorescu, Anca Vasiliu, Ioana Iancovescu, Daniel Barbu şi
sus-semnata, privind piura brâncovenească, contribuţia lui Marius Porumb la cercetarea piurii româneşti din
Transilvania, precum şi aportul Danei Jenei şi al lui Nicolae Sabău la ﬆudierea piurii transilvănene gotice şi baroce.
De menţionat însă că în tot aceﬆ interval nu s-au mai întreprins asemenea lucrări siﬆematice de repertoriere, deşi
reﬆaurarea multor ansambluri murale a creat condiţii optime unui atare demers. În spaţiul sud-eﬆ european,
numeroasele cercetări privind piurile murale au foﬆ incluse cu precădere în lucrări monografice sau de sinteză;
numai cercetătorii sârbi au elaborat un repertoriu al piurii sârbeşti medievale de sine ﬆătător9.
Numărul mare de ansambluri murale păﬆrate în zona Vâlcea, aparţinând epocii brâncoveneşti, permite
inventarierea aceﬆor piuri într-un volum separat. Aceﬆ amplu proces de repertoriere a tuturor ansamblurilor
murale din epoca brâncovenească nu s-ar fi putut realiza însă într-un interval de trei ani, respeiv pe durata
5
Pictura murală maramureşeană, Bucureşti, 1982; Pictura exterioară din Ţara Românească, Bucureşti, 1984.
6
Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Bucureşti, 1961; Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România
(2 vol.), Craiova, 1970; Bibliografia localităţilor şi monumentelor medievale din Banat, Timişoara, 1973; Repertoriul bibliografic al localităţilor
şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974.
7
Inscripţiile medievale ale României. Oraşul Bucureşti. Partea I, Bucureşti, 1965.
8
Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României. Judeţul iﬆoric Argeş, Bucureşti, 1994; Inscripţii medievale şi din epoca modernă a
României. Judeţul iﬆoric Vâlcea, Bucureşti, 2005.
9
Les monuments de la peinture murale serbe, Belgrad: o serie de volume dedicate câte unui ansamblu mural, cu desenele frescelor şi liﬆa
temelor iconografice.

Prefaţa
maximă a unui proie de cercetare finanţat de CNCSIS. Eﬆe vorba, de fapt, de finalizarea unor cercetări elaborate,
pe care autorii aceﬆei lucrări le-au întreprins anterior şi care beneficiază şi de reﬆaurările ansamblurilor murale
din zonă, realizate în ultimele două decenii. Opţiunea noaﬆră pentru piura murală din epoca brâncovenească
e motivată de faptul că în intervalul 1688–1714 se criﬆalizează în Ţara Românească aşa-numitul „ﬆil
brâncovenesc”, sinteză artiﬆică poﬆbizantină şi premodernă, totodată, reprezentativă pentru sfârşitul artei
medievale din Ţara Românească şi premisă a artei în ﬆil naţional de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Am ales zona
Vâlcea pentru că la Hurezi – principala mânăﬆire itorită de Brâncoveanu – au funcţionat între 1694–1705
echipele de zugravi care, în intervalul amintit şi în deceniul următor, au foﬆ solicitaţi să înfrumuseţeze principalele
biserici ale mânăﬆirilor de pe întinderea episcopiei Râmnicului. Prezenţa lor în afara judeţului Vâlcea eﬆe ateﬆată
numai la Târgovişte, la Târnăviţa şi poate la Râmnicu Sărat.
Un alt element ce conferă unitate aceﬆor ansambluri murale îl reprezintă implicarea direă a domnului sau a
apropiaţilor săi în aceﬆe iniţiative, ca şi faptul că inscripţiile păﬆrate – pisaniile în piatră şi cele piate, pomelnicele din
proscomidiare – permit identificarea meşterilor. Un posibil faor de unitate pare să-l fi reprezentat iconograful aceﬆor
ansambluri, arhimandritul Ioan de la Hurezi, călugăr venit la Hurezi în 1692, de la mânăﬆirea Negru-Vodă din
Câmpulung, care a devenit un apropiat colaborator al domnului şi, ca atare, ispravnic la multe dintre itoriile vremii.
Ansamblurile care fac obieul repertorierii de faţă sunt: ansamblul mânăﬆirii Hurezi cu catoliconul (1694),
paraclisul (1696–1697), bolniţa (1699), schitul Sf. Ştefan (1702–1703), toate avându-l ca ispravnic pe arhimandritul
Ioan, ca şi schitul Sf. Apoﬆoli (1700) şi trapeza (1705–1706), itoriile sale; apoi bisericile mânăﬆirilor Mamul (1699),
Polovragi (1703)10, Cozia (1704–1705 şi 1706–1707), Surpatele (1706–1707), foﬆul schit Fedeleşoiu (poﬆ 1708),
Govora (1711–1712), schitul Păpuşa (1711–1712), foﬆul schit Sărăcineşti (1717–1718), schitul Iezer (1720), biserica
Sf. Gheorghe din Ocnele Mari (către 1717–1718), apoi fragmentele de piură din paraclisul Duminica tuturor
sfinţilor de la Cozia (1710), cele din pridvorul bolniţei Biﬆriţei (1710), de la Arnota (către 1706) şi Dintr-un lemn
(poﬆ 1714). Unele piuri murale brâncoveneşti aflate în sate ce au aparţinut mânăﬆirii au dispărut sau au foﬆ
repiate. În măsura în care informaţiile documentare au permis, s-a încercat o reconﬆituire a aceﬆei serii, azi
dispărute. Aceﬆe ansambluri murale reprezintă o familie prin ﬆruura programului iconografic şi prin ﬆilul piurii.
Repertoriul de faţă va prezenta ansamblurile murale, începând cu cele de la Hurezi, în ordinea cronologică a
realizării lor. În prezentarea fiecărui ansamblu se regăsesc următoarele secvenţe:
1. Iconografia şi ﬆilul piurii murale evidenţiate în texte monografice care conţin un scurt iﬆoric cu date despre
itor şi meşteri, prezentarea arhiteurii bisericii, analiza iconografică (altar, naos, pronaos, pridvor), cu eventuale
menţiuni ale analogiilor de iconografie şi ﬆil şi trimiteri la ansambluri similare din zonă şi din ariile de artă
poﬆbizantină învecinate.
2. Reﬆaurările realizate în timp şi referiri sumare la aspeul aual al piurii, după intervenţiile mai vechi
sau mai recente.
3. Liﬆa temelor iconografice (în succesiunea altar, naos, pronaos şi pridvor) care conţine titlul fiecărei scene şi
10
Deşi aflat în judeţul Gorj, a foﬆ inclus în repertoriu şi ansamblul de la Polovragi, întrucât refacerea bisericii şi decorarea ei s-au realizat prin
grija domnului Brâncoveanu şi cu ajutorul arhimandritulul Ioan de la Hurezi, cu o echipă de zugravi veniţi tot de la Hurezi.

numele fiecărui personaj, în limba şi grafia originară şi în traducere. Pentru majoritatea citatelor au foﬆ prezentate
referinţele scripturiﬆice şi liturgice. Aceaﬆă liﬆă include şi inscripţiile piate din proscomidiar şi cele referitoare la
tabloul votiv, precum şi textul pisaniei în piatră.
4. Fiecare ansamblu are un releveu iconografic pe care figurează numerele scenelor ce pot fi regăsite în liﬆa
menţionată la punul 3. Pentru ansamblurile murale de la Hurezi, dată fiind valoarea excepţională a aceﬆor
piuri, în arta vremii, s-au realizat relevee digitale complete (de către arhitecţii Bogdan Teodor şi Andreea
Enache), în care sunt incluse toate imaginile piate. Aceste relevee vor fi prezentate pe suport electronic (DVD).
De menţionat că singurul ansamblu din România care beneficiază, până în prezent, de un aﬆfel de desfăşurător,
eﬆe biserica mânăﬆirii Probota, în urma reﬆaurării piurilor murale, în cadrul unui proie UNESCO11.
Pentru reﬆul ansamblurilor, releveul desenat a foﬆ completat cu imagini reprezentative privind iconografia
şi ﬆilul piurii. Deşi piura brâncovenească eﬆe relativ bine cunoscută, nu s-au publicat până acum relevee
iconografice decât pentru pronaosul catoliconului de la Hurezi, pentru foﬆul schit Fedeleşoiu şi pentru schitul
Sf. Apoﬆoli de la Hurezi.
Volumul cuprinde trei scurte ﬆudii privind caraerul limbii folosite în inscripţii, datorate celor două specialiﬆe
în paleografie greacă şi slavonă, precum şi indici de teme iconografice şi de nume.
În vederea realizării aceﬆui proie de cercetare, a foﬆ alcătuită o echipă interdisciplinară, compusă din: iﬆoricii
de artă dr. Corina Popa, profesor universitar la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (direor de proie),
dr. Ioana Iancovescu, cercetător la Inﬆitutul de Iﬆoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române din Bucureşti, Vlad
Bedros şi Elisabeta Negrău, dooranzi la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti; arhitecţii Bogdan Teodor şi
Andreea Enache, Dan Ionescu; dr. Natalia Trandafirescu şi dr. Ruxandra Lambru, leor universitar la Universitatea
Bucureşti (pentru paleografia greacă, respeiv, slavă şi chirilică); piorii reﬆauratori Silviu Petrescu, Anca
Nicolaescu, pentru asiﬆenţă de specialitate, şi Ioana Olteanu, maﬆerand la Facultatea de Arte Decorative a
Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, Mirela Dăuceanu, leor universitar la Universitatea Naţională de Arte,
pior monumentaliﬆ. S-a lucrat în echipe la redaarea liﬆelor de inscripţii şi, individual, la elaborarea textelor, ca
atare aceﬆea prezintă o relativă autonomie, chiar dacă se încadrează, în mare, în ﬆruura comună menţionată.
Fiecare membru al echipei de cercetare semnează, în calitate de autor, partea ce-i revine.
Documentarea privind iﬆoria monumentelor a valorificat informaţiile din repertoriile bibliografice şi din
inscripţii, datorate iﬆoricilor N. Stoicescu şi C. Bălan, precum şi în publicaţiile zonale recente, cu caraer iﬆoric.
Bibliografia limitată privind piura murală a impus o temeinică documentare pe teren ce a inclus: fotografierea
tuturor scenelor şi preluarea inscripţiilor, executarea unei prime schiţe a releveului iconografic şi alcătuirea liﬆei
temelor iconografice, în ordinea ﬆabilită. La Hurezi şi Surpatele, reﬆaurările au permis o mai bună leură a
inscripţiilor, dar la Govora, Cozia, Sărăcineşti şi Fedeleşoiu, intervenţiile au şters parţial sau au refăcut arbitrar
inscripţiile; or, în situaţia în care nu exiﬆă monografii mai vechi, cu iluﬆraţii care să permită recuperarea textelor
originare, o parte a inscripţiilor s-a pierdut definitiv. Publicarea integrală a inscripţiilor şi a releveului iconografic va
permite generaţiilor viitoare să aprofundeze cercetarea iconografică comparativă şi va invita, sperăm, la continuarea
11
The Reﬆoration of the Probota Monaﬆery, UNESCO, Paris, 2001.

Prefaţa
muncii de repertoriere a piurii brâncoveneşti din alte zone ale Ţării Româneşti. În acelaşi timp, aceﬆ capitol major
al artei brâncoveneşti va fi, în sfârşit, mai bine cunoscut, oferind cercetătorilor artei poﬆbizantine târzii un inﬆrument
de lucru deosebit de util şi eficient.
Proieul de cercetare a foﬆ realizat cu suportul financiar asigurat de CNCSIS (Proie 847 tip A, 2006–2008), fapt
ce a făcut posibilă documentarea pe teren, alcătuirea unei echipe interdisciplinare, asigurarea condiţiilor de lucru
(prin achiziţionarea de aparatură foto, laptop, binoclu, precum şi literatură de specialitate) şi publicarea volumului
de faţă. Fără suportul financiar conﬆant şi fără asiﬆenţa inﬆituţiei organizatoare a proieului, Universitatea Naţională
de Arte, aceﬆ demers ar fi foﬆ imposibil de realizat.
Pe teren, am avut privilegiul de a fi sprijiniţi de Arhiepiscopia Râmnicului, în persoana Înalt Prea Sfinţitului
Arhiepiscop Gherasim şi a părintelui vicar Emilian Groşenoiu. Mulţumim de asemenea tuturor celor care ne-au
acordat sprijin în mânăﬆiri şi biserici, pentru inveﬆigaţiile pe teren.
Însă cel mai mare beneficiu, pentru autorii aceﬆui volum, a foﬆ putinţa de a preţui minunata bunăvoinţă a tuturor
celor care le-au ﬆat alături, care s-au implicat fără rezerve într-o muncă uriaşă, care au oferit lucrării şi echipei nu
numai priceperea şi profesionalismul lor, ci mai ales neobosita disponibilitate, susţinându-i conﬆant cu o colegialitate
înnobilată de căldura prieteniei. Doamna Ruxandra Lambru s-a devotat fără preget aceﬆui proie, asumându-şi
dificila lucrare de verificare şi traducere a inscripţiilor slavone şi chirilice, atât la faţa locului, cât şi pe fotografii,
căutând surse, referinţe şi variante de text; intervenţia domniei sale a conferit repertoriului piurilor, lărgimea de
orizont a unei civilizaţii de expresie slavonă şi românească. Doamna Natalia Trandafirescu, cu acribie şi inepuizabilă
bunăvoinţă, a verificat, în diferite etape şi forme, inscripţiile greceşti, căutând surse, versiuni paralele, variante ale
numelor sfinţilor, variante de traducere a textelor eliptice – în condiţiile lipsei de repertorii de inscripţii liturgice.
Discreţia, eficienţa şi precizia doamnei Ruxandra Mihăilă au adus cărţii limpezirile atât de necesare unui text tehnic.
Arhitecţii Andreea Enache şi Bogdan Teodor s-au implicat într-o lucrare de pionierat în România: adaptarea
programelor de relevare digitală la cerinţele releveelor de piură, realizând, pentru ansamblul de la Hurezi, un
excepţional inﬆrument de cercetare. Domnul Dinu Dumbrăvician şi colaboratorii săi au izbutit – cu preţul a multor
zile de efort, cu inspiraţie dublată de minuţie – să aducă un material amorf în ﬆarea criﬆalină a cărţii. Domnişoara
Anca Dină a avut bunăvoinţa de a prelucra sutele de fotografii, făcute în condiţii tehnice foarte diferite, pentru a le
aduce la un numitor comun. Dificila sarcină a tipăririi unei cărţi deosebit de complexe din pun de vedere tehnic
şi-a asumat-o domnul Nicolae Elek, care a înţeles şi acceptat numeroasele avataruri ale „naşterii” ei.
Tuturor aceﬆora, ca şi altora, mulţi – neamintiţi aici, dar nicidecum uitaţi – nădăjduim ca bucuria împlinirii
aceﬆei lucrări şi recunoştinţa autorilor să le fie cea mai mică dintre cuvenitele răsplătiri.

Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă
Natalia Trandafirescu
Prelucrarea inscripţiilor greceşti a necesitat o minuţioasă cercetare, atât a materialului în sine, cât şi a surselor bibliografice,
pentru elucidarea cheﬆiunilor specifice din aceﬆ domeniu puţin inveﬆigat sub toate aspeele lui caraeriﬆice.
În afara greutăţilor inerente legate de transcrierea inscripţiilor, descifrarea lor şi găsirea surselor de provenienţă
în textele biblice şi liturgice originale, ne-am confruntat şi cu altă problemă, aceea a traducerii româneşti ce însoţeşte
fiecare inscripţie, sursa ei fiind ediţia sinodală a Bibliei din 19881. Am conﬆatat însă, cu regret, că la unele pasaje
traducerea nu respeă cu fidelitate sau în mod core textul de origine; ea a foﬆ realizată, desigur, în ideea unei
foarte ﬆrânse legături cu materialul biblic şi cu redarea lui într-un limbaj cu forme gramaticale arhaice; uneori însă,
atingerea aceﬆui scop a alterat exprimarea coreă românească sau chiar conţinutul (ideea) sursei. Foarte des apare
în textele inscripţiilor expresia „cea plină de dar”, referitoare la Maica Domnului, ca de exemplu în sintagma
„Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar”; formula grecească corespunzătoare pentru
expresia de mai sus eﬆe κεχαριτομένη, care, după opinia noaﬆră, trebuie tradusă „cea plină de har”; înlocuirea
cuvântului „har” cu „dar” poate să creeze confuzii în privinţa mesajului transmis de text (sursele în limba franceză
o redau prin „grâce divine, faveur”). O altă exprimare nefericit aleasă eﬆe şi formularea „ceea ce eşti”, „ceea ce ai
născut...”, în loc de „aceea care” (sau „cea care”), în expresii precum „ceea ce eşti mai cinﬆită decât heruvimii...” sau
„de tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar...”, echivalenţe forţate şi care nu sunt în concordanţă cu spiritul limbii
române. Proprietatea termenilor eﬆe neglijată şi în expresia „văzând naştere ﬆrăină”, gr. ξένον τόκον, pe care trebuie
să o traducem ca „naştere aparte (neobişnuită)”, pentru a respea ideea sintagmei respeive.
Şi în cazul textelor atribuite profeţilor, traducerile sunt de multe ori greoaie sau total neadecvate; acolo unde a
foﬆ cazul, am intervenit, propunând altă formulare care să respee ideea din text şi să fie coreă din pun de vedere
al limbii române. De exemplu, sintagma ὡϚ ἐμεγαλύνθη τὰ ἒργα σου, Κύριε eﬆe totdeauna redată în româneşte „cât
s-au mărit lucrurile Tale, Doamne”; după cum se specifică în dicţionar2, τὸ ἒργον nu are sensul de „lucru”, ci înseamnă
„muncă, acţiune, lucrare”, aşa încât traducerea coreă eﬆe „cât s-au înmulţit lucrările Tale, Doamne”, deoarece verbul
se referă la mulţimea acţiunilor întreprinse de Divinitate, şi nu la dimensiunea lor3.
Am procedat în aceﬆ fel în mai multe rânduri (prin notele de subsol), pentru a corea traducerile care circulă
ca texte biblice sau liturgice, în ideea de a da un înţeles clar inscripţiilor respeive; în acelaşi scop am oferit
uneori fragmente mai extinse decât cele notate pe zidurile bisericilor, uneori extrem de sumare. Comentarii mai
mult sau mai puţin ample apar în notele de subsol în legătură cu numele proprii (de profeţi, mucenici, sfinţi) din
inscripţii şi alte texte liturgice, acolo unde a trebuit să lămurim aspee legate de forma grafică sau accentuală,
deﬆul de multe de altfel, şi pe care le-am elucidat prin compararea surselor unde apar numele respeive (texte
1
Vezi supra, Abrevieri bibliografice
2
By, s.v. ἒργον.
3
În TOB, p. 901, sintagma eﬆe tradusă aﬆfel: „que Tes oeuvres sont nombreuses, Seigneur!”

biblice în diverse ediţii, dicţionare, Minee greceşti etc.). Varietatea formală a aceﬆor nume proprii în sursele
greceşti se explică prin modul în care au foﬆ preluate din ebraică sau latină; acomodarea la posibilităţile de
notare din limba greacă (ce nu are grafeme pentru sunete ca ş, ţ, j etc.) nu s-a făcut după reguli fixe şi de aceea
apar uneori mai multe variante pentru acelaşi nume4.
Regăsim în greacă nume ebraice preluate şi păﬆrate ca atare, având o formă neflexibilă (aceeaşi pentru toate
cazurile): Ἰωσήφ, Μιχαήλ, Σαβέλ, Μελχισέδεκ etc.; altele au foﬆ încadrate în siﬆemul flexionar grecesc, prin adăugarea
de terminaţii: ἉλφαῖοϚ (aram. Halfai), ἸσίδωροϚ, ἸωνᾶϚ, ΘωμᾶϚ, ἸωάννηϚ, ΜανασσῆϚ au foﬆ încadrate la declinările
I şi II, iar cele în -ων la declinarea a III-a: Σολομών (-ῶντοϚ). Sunt însă nume proprii încadrate în ambele categorii,
neflexibile şi flexibile: Ἀβραάμ şi ἈβραάμοϚ; Ἰακώβ şi ἸάκωβοϚ5; Ἰσαάκ, ἸσαάκιοϚ şi ἸσάκιοϚ. În general, eﬆe greu de
redat pronunţia cuvintelor dintr-o limbă prin grafemele altei limbi, de aici a apărut alt gen de dublete; ediţiile mai
noi ale textului biblic recomandă scrierea grupului mai vechi -τθ- ca -θθ-, aﬆfel: ΜαθθαῖοϚ, ΜαθθίαϚ etc. (v. N-A);
mai apar ἈρέθαϚ alături de ἈρέταϚ, ἘλισαῖοϚ şi ἘλισσαῖοϚ (probabil pronunţia de origine era cu -ş-; v. şi engl. Elisha),
la fel Ἰσαχάρ şi Ἰσσαχάρ (ambele variante fiind admise în DNT).
Numele proprii de provenienţă latinească sunt redate deﬆul de fidel cu grafemele greceşti, dar niciunul nu-şi păﬆrează
terminaţia de origine (-us), deoarece au foﬆ şi ele, ca şi cele ebraice, încadrate în siﬆemul flexionar al limbii care le-a
adoptat. Variante (fonetice) nu apar decât la transpunerea lui -b- (care nu avea caraer oclusiv în latină); aceﬆa eﬆe notat
în greacă fie cu -β- (pentru că la epoca respeivă aceﬆ grafem nu reprezenta nici el o oclusivă în greacă), fie cu -ου-, de
exemplu: ΟὐαλεριανόϚ şi ΒαλεριανόϚ. Deoarece diﬅongul -ευ- s-a pronunţat într-o anumită perioadă -ev-, numele
ΣευηριανόϚ apare şi ca ΣεβεριανόϚ. Uneori, acelaşi cuvânt apare cu dublă desinenţă la nominativ singular: ΠουπλίοϚ şi
Πουπλίων (sub influenţa numelor proprii greceşti, unde se semnalează acelaşi fenomen).
Aspee deosebite sunt de relevat şi la numele proprii de origine greacă, mult mai numeroase decât celelalte,
în aceﬆ panteon de sfinţi, mucenici şi feţe eclesiaﬆice ale căror nume figurează în izvoarele scrise (în special
inscripţii parietale). Vehiculate în decursul a sute de ani, ele apar în variante diverse pe care am încercat să le
explicăm, apelând la mijloacele de informare disponibile. În cazul în care un nume propriu nu figura în aceﬆe
inﬆrumente de lucru, l-am analizat pornind de la denumirea comună care a ﬆat la baza formării lui (în
majoritatea cazurilor, subﬆantive sau adjeive); în felul aceﬆa am putut reconﬆitui nume proprii notate greşit,
fragmentar sau doar cu părţi ilizibile (şterse). De exemplu, din ateﬆările ΕΥΦΑΘΗCΥΧ (Hurezi) şi ΕΦΑΘΗCΗ
(Polovragi) am reconﬆituit numele propriu ΕὐφραδήσυχοϚ (care nu figurează în Mineele greceşti consultate),
pe baza adjeivelor εὐφραδήϚ şi ἥσυχοϚ care îl compun; pentru CΤ.ΧΟC am refăcut numele propriu
CΤ<Α>Χ<Υ>ΟC, cazul genitiv de la στάχυϚ („spic”) etc.
4
Uneori diferenţele faţă de sursa de origine sunt notabile, ca în cazul lui Ἰωάν(ν)ηϚ care provine din ebr. Johanan (DNT, p. 143), Μαρία din Miriam
(DNT, p.179 care mai prezintă şi varianta Μαριάμ), iar ἸησοῦϚ din aram. Ieęşúa (DNT, p. 13); pentru Σίμων - Συμεών, v. mai jos, Polovragi, altar
nr.5, n. 5.
5
DNT face diﬆincţie între cele două variante: pe prima o redă în româneşte cu Iacob, iar pe a doua cu Iacov, pentru a denumi persoane diferite,
din Vechiul, respeiv Noul Teﬆament. Menţionăm că numele de persoane fără terminaţie grecească Ἀβραάμ, Ἰσαάκ şi Ἰακώβ sunt utilizate pentru
indicarea drepţilor din Vechiul Teﬆament; variantele lor „grecizate” denumesc în general sfinţi din perioada protocreştină şi bizantină.

Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă
Denumirile sfinţilor, ale mucenicilor (câteodată şi cele ale profeţilor) apar uneori în cazul genitiv singular în
inscripţii, sub influenţa sintagmei din Minee: „în aceaﬆă zi, pomenirea sfântului...”. Deoarece unele subﬆantive (sau
adjeive) au forme de genitiv aparte (foarte rar folosite), apar confuzii la reconﬆituirea cazului nominativ al numelui
respeiv; aşa s-a întâmplat cu ΧαριτοῦϚ (genitivul de la Χαριτώ, genul feminin) care a ajuns să fie interpretat ca
aparţinând unui mucenic (genul masculin), prin analogie cu masculinele care au terminaţia -ουϚ la nominativ
singular (declinarea contrasă), cum eﬆe cazul lui ΕὐπλοῦϚ; aceﬆ nume propriu se regăseşte în Mineiul grecesc şi la
Hurezi în pronaos (nr. 14); în Mineele româneşti recente eﬆe menţionată „Harita fecioara”, cu interpretarea coreă
a genului, dar cu terminaţia modificată (după majoritatea numelor proprii feminine). Formele de genitiv figurează
deﬆul de des în inscripţii: ΣολόχονοϚ, ΚήρυκοϚ, ΣπυρίδωνοϚ, ΧαραλάμπουϚ, ΕὐτυχοῦϚ etc. Un caz aparte eﬆe
confuzia creată în legătură cu prăznuirea unui mucenic, în urma ameﬆecului formelor de nominativ şi genitiv: ΜάμαϚ
şi ΜάμαντοϚ, consideraţi două persoane diferite, rom. Mamas şi Mamant (Hurezi, Sinaxar).
Am semnalat de asemenea variantele de nume proprii care apar cu forme diferite în Sinaxarul de la Hurezi, faţă
de Mineiul grecesc (sau alte surse), de exemplu: ἹλάριοϚ/ Ἱλαρίων, ΚήρυκοϚ/ Κῆρυξ, ΕὐπλοῦϚ/ ΕὖπλοϚ6, ἙσπέριοϚ/
ἝσπεροϚ, ἈρτέμοϚ/ Ἀρτέμων, ΣισώηϚ/ Σισώη7 etc. De remarcat o trăsătură caraeriﬆică pentru numele proprii
feminine care apar în Sinaxar (Hurezi), cu desinenţa -η (nom. sg.) în loc de -α (ca în Mineiul grecesc), aﬆfel: Χριστίνη,
Χαριτίνη, Ἀκυλίνη, Ἀγριππίνη, Ἀντωνίνη, Ἰουστίνη8 etc.
Ne-au preocupat de asemenea cheﬆiunile legate de accentuarea aceﬆor nume (alegerea locului de plasare şi a tipului
de accent, având în vedere faptul că nu eﬆe totdeauna notat în inscripţiile parietale, ori s-a şters în timp); drept urmare,
am consultat cât mai multe surse, în ideea de a ﬆabili care sunt cele coree pentru denumirile respeive.
În cazul în care au apărut divergenţe, am notat diferenţele, cu indicarea lucrărilor unde apar. Găsim aﬆfel ΜάρκοϚ,
cu accent ascuţit, dar şi cu circumflex pe -ᾶ-, la fel şi ΠιλάτοϚ/ΠιλᾶτοϚ. Majoritatea numelor proprii masculine cu
desinenţa -αϚ prezintă accent circumflex pe aceaﬆa, dar apar şi excepţii de mutare a accentului pe altă silabă, ca la
ΒαρνάβαϚ sau dublete, ἈντίπαϚ/ἈντιπᾶϚ, ΚλεώπαϚ/ΚλεοπᾶϚ; în asemenea cazuri, DNT acceptă ambele variante. La
unele nume, ediţia N-A recomandă alt gen de accentuare faţă de DNT: Μελχισέδεκ, Μαθουσαλά, faţă de Μελχισεδέκ,
Μαθουσάλα, încât eﬆe dificil de ales între cele două variante.
Schimbări importante în accentuare au suferit numele proprii împrumutate din latină, deoarece la multe dintre
6
Varianta de la Hurezi (ΕὔπλουϚ) eﬆe cea coreă din pun de vedere gramatical (nom. sg. masc. de la adjeivele contrase); a doua formă
eﬆe o adaptare după adjeivele în -οϚ.
7
Forma coreă eﬆe aceea menţionată în Mineiul grecesc (Σισώη); cuvântul respeiv eﬆe un nume comun cu sensul de „cheveux tressés” (By,
s.v.); el figurează în Levitic 19, 27 şi 21, 5. Redăm traducerea primului pasaj, după TOB (p.149): „ne taillez pas en rond le bord de votre
chevelure” („să nu vă tundeţi rotund părul capului voﬆru”). La Hurezi apare cu -Ϛ final, prin analogie cu subﬆantivele masculine de declinarea
a doua, care au aceaﬆă terminaţie specifică.
8
Aceaﬆă terminaţie -η la nominativ singular eﬆe caraeriﬆică pentru dialeul ionic, în timp ce -α apare în dialeul doric şi eolic; având în
vedere că şi numele masculine, precum ΛεωνίδαϚ, apar în inscripţiile de la Hurezi cu terminaţia -ηϚ, am putea formula ipoteza influenţei
unor modele compuse în dialeul doric (se pare că acesta a fost preferat de greci pentru scrierile istorice şi de ştiinţă, după cum afirmă şi
Constantin Perphyrogenetul, De thematibus, II, 20).

ele nu s-a mai păﬆrat locul de origine al accentului. Terminaţia -us a foﬆ înlocuită cu -οϚ, iar accentul a foﬆ plasat
pe antepenultima silabă (după siﬆemul de accentuare din elină): ΜόδεστοϚ (lat. Modéﬆus), ΠαύλινοϚ (lat. Paulínus),
ΣάβινοϚ (lat. Sabínus) etc. Cele formate cu sufixul -ανοϚ poartă toate accent pe finală (contrar regulilor din limba
latină): ἸουλιανόϚ (lat. Iuliánus), ΒαλεριανόϚ (lat. Valeriánus) etc. Şi la numele proprii feminine s-au aplicat regulile
de accentuare din limba adoptivă, aﬆfel că Iúnia apare cu accent pe silaba penultimă, Ἰουνία.
Deoarece au exiﬆat dificultăţi la transpunerea unor grupuri fonetice, s-a ajuns la o notare nerealiﬆă a accentului,
ca în cazurile: ΟὔαροϚ şi ΚόϊντοϚ, care trebuie accentuate ΟὐάροϚ şi ΚοΐντοϚ, deoarece grupurile grafice -ου- şi -κο-
reprezintă semivocala –ų- şi, respeiv, labiovelara kų- (pronunţia numelor latineşti fiind Ųárus şi respeiv Kųíntus),
care nu pot fi purtătoare de accent.
În privinţa notării spiritelor, caraeriﬆice pentru greaca veche, neglijenţa eﬆe vizibilă (mai ales în ceea ce priveşte
spiritul aspru), dar şi explicabilă, deoarece începând cu o anumită epocă din iﬆoria limbii, spiritul aspru nu mai
reprezenta decât un semn diacritic (nu mai avea valoarea unei aspiraţii); aﬆfel, Ἐλένη apare numai cu spirit lin, la
fel şi Ἄννα; ἘλλάδιοϚ eﬆe notat în Mineiul grecesc ca atare sau cu spirit aspru; aceﬆa a foﬆ însă neglijat la ἉρέταϚ,
ἍγαβοϚ, ἉλφαῖοϚ, ἉνανίαϚ, deşi eﬆe recomandat de DNT şi de ediţia N-A (v. explicaţiile din note)9.
În ceea ce priveşte preluarea aceﬆui gen de nume proprii în româneşte, tradiţia eﬆe explicabilă prin filiera
parcursă (scrisă sau orală), la care se adaugă modificările ce ţin de adaptarea lor la pronunţia românească (în special
în privinţa terminaţiilor). Cele mai multe nume apar după pronunţia reuhliniană (caraeriﬆică pentru neogreacă):
Ἰωσήφ-Iosif, ἩράκλειοϚ-Iraclie, ἩσύχιοϚ-Isihie, ΑὐδιόϚ-Avdie, Αἰκατερίνα-Ecaterina, ΕὐέλπιστοϚ-Evelpiﬆ,
ΕὐλάμπιοϚ-Evlampie etc. Sunt însă şi nume proprii cu o formă care o transpune pe cea din greaca veche (mai puţin
terminaţia), adică după pronunţia erasmică: ἙσπέριοϚ-Hesperie, ΕὐμένιοϚ-Eumenie, ΕὐτρόπιοϚ-Eutropie etc.
Conﬆatăm însă că exiﬆă şi dublete: ΕὐσέβιοϚ-Eusebie şi Evsevie; ΒασιλεύϚ-Vasileu şi Vasilevs; ΒαρναβᾶϚ-Barnaba
şi Varnava; ἸάκωβοϚ-Iacob şi Iacov; ἌγαβοϚ-Agab şi Agav. Cele mai diverse interpretări le găsim pentru grafemele -
β- şi -ββ-. Accentuarea eﬆe adaptată la spiritul limbii române, nu o respeă pe cea originară.
În final, accentuăm faptul că inscripţiile greceşti din bisericile prezentate în volumul de faţă ne dezvăluie o variată
fenomenologie lingviﬆică; ﬆudierea lor în profunzime de către specialiştii în onomaﬆică poate duce la concluzii
importante şi foarte interesante.
9
Problema eﬆe deﬆul de spinoasă şi cu atât mai greu eﬆe de coreat o tradiţie foarte îndelungată; aﬆfel, Ἁββακούμ apare în engleză Habbakuk, iar
în franceză Habaquq, ceea ce ar juﬆifica totuşi un spirit aspru iniţial, care însă nu apare în nicio sursă. Trebuie să menţionăm faptul că în ediţia cea
mai nouă a LXX nu apar nici accente şi nici spirite la numele proprii ebraice (toponime sau antroponime).

Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă
Ruxandra Lambru
Repertorierea inscripţiilor în slavonă din piura murală brâncovenească, ca şi în cazul inscripţiilor greceşti, a
presupus un efort de cercetare atât a materialului propriu-zis, cât şi a posibilelor surse. După descifrarea şi transcrierea
pe teren, pentru care un merit deosebit îl au autorii volumului de faţă, a urmat identificarea surselor biblice şi liturgice
ale citatelor. În ceea ce priveşte traducerea, am optat pentru compararea cu variantele din cărţile de cult care se
folosesc aﬆăzi în Biserică1. Nu de puţine ori s-a întâmplat să observăm că traducerile în uz nu coincid, că formulările
sunt arhaizante şi adesea ininteligibile; o altă dificultate a foﬆ legată de faptul că versiunile vechi ale textelor slujbelor
nu corespund în totalitate tipicului românesc aual. Am semnalat toate aceﬆe neconcordanţe în notele de subsol.
Din păcate, lipsa unor repertorii de inscripţii liturgice a îngreunat foarte mult munca de traducere şi de identificare
a izvoarelor, în situaţiile unor inscripţii parţial diﬆruse de trecerea timpului sau de alte împrejurări.
Cele mai numeroase inscripţii slavone sunt cele religioase – nume de sfinţi, titluri de scene, citate din Biblie sau
din alte cărţi de cult. Aceﬆea, ca şi cele cu caraer votiv (pisaniile şi pomelnicele) fac parte integrantă din piura
murală, şi de aceea ne-am ﬆrăduit să le redăm într-o formă cât mai apropiată de cea originară. În aceﬆ sens am
păﬆrat neîntregite abrevierile frecvente şi cunoscute în paleografia slavă2, am coborât tacit în rând literele suprascrise3,
nu am folosit opoziţia majusculă-minusculă4. Chiar dacă de multe ori nu se mai diﬆing în mod clar pe perete, titlele
au foﬆ puse acolo unde norma o cere (abrevieri, litere cu valoare numerică). Alte semne diacritice nu au foﬆ
transcrise, pentru simplificarea leurii, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că nu sunt folosite cu consecvenţă
şi, de multe ori, ﬆarea piurii nu ne permite să ştim dacă ele au exiﬆat sau nu. În schimb, am încercat, pe cât a foﬆ
posibil, să redăm punuaţia (semnele convenţionale analfabetice): crucea de început, ce apare la toate pisaniile,
punul, care marchează sfârşitul de cuvânt sau de rând şi încadrează cifrele, cele două pune, care şi ele pot semnala
sfârşitul de rând sau al unei propoziţii.
Completările – litere sau cuvinte lipsă – au foﬆ marcate prin paranteze drepte, iar întregirile prin paranteze
unghiulare. Deoarece nu exiﬆă încă un dicţionar al slavonei româneşti, întregirile şi coreurile au foﬆ făcute
după dicţionarul lui Miklosich5 şi, în câteva locuri, după glosare alcătuite de autori români6. Acolo unde a foﬆ
posibil, am folosit criteriul apropierii (asemănării), adică a prevalat, ca model, forma în care acelaşi cuvânt – sau
1
Vezi supra liﬆa ediţiilor folosite.
2
Liﬆe cu abrevieri culese din diverse surse pot fi consultate la I.D. Negrescu, Limba slavă veche, pp. 54–59 şi DRH, A. Moldova, vol. II, 1976, pp. 550–552.
3
În cazul suprascrierii ultimei silabe a cuvântului, lipseşte vocala finală, de obicei un ier, pe care nu l-am întregit, în perioada respeivă el nemaiavând
valoare fonetică. În celelalte cazuri am întregit cu paranteze unghiulare.
4
Ca şi în cele mai vechi documente româno-slave, inscripţiile nu folosesc majuscule pentru numele proprii sau la început de propoziţie. Unele excepţii
se înregiﬆrează în cazul inscripţiilor în limba română cu alfabet chirilic.
5
Franz Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-latinum, Vindobonae, 1862–1865.
6
I.D. Negrescu, Limba slavă veche, pp. 405–458; Slava veche şi slavona românească, pp. 291–457.

acelaşi context fonetic, gramatical etc. – a foﬆ redat în programul iconografic al monumentului respeiv, aceﬆe
analogii fiind semnalate în note.
Epoca şi locul cărora le aparţin inscripţiile ne îndreptăţesc să le considerăm ca fiind scrise în slavonă românească,
subtipul muntean. Slavona de redacţie românească se individualizează prin caraerul ei eterogen, pe fondul vechi slav
suprapunându-se influenţe ale celor trei redacţii faţă de care au exiﬆat vecinătăţi lingviﬆice şi culturale: medio-bulgară,
sârbă şi ruso-ucraineană. În Ţara Românească eﬆe firesc să găsim, în limba scrisă, influenţe sud-slave mai pronunţate,
atât în grafie, cât şi în morfologie sau lexic, spre deosebire de Moldova, unde influenţa redacţiei ruso-ucrainene, dar şi
a limbilor rusă, ucraineană şi polonă a foﬆ mai puternică.
A doua trăsătură specifică slavonei româneşti, decelabilă în toate cele trei subtipuri – muntean, moldovean,
transilvănean – eﬆe prezenţa elementelor de limbă română. Aceﬆea din urmă nu caraerizează însă textele
scripturiﬆice şi liturgice citate în inscripţiile murale; ele apar cu precădere în documentele de cancelarie, în literatura
religioasă originală, în corespondenţă. Eﬆe cunoscut faptul că cele mai conservatoare documente din aria de circulaţie
a slavonei sunt cele religioase. În procesul de copiere şi reproducere a cărţilor de cult nu se intervenea asupra textului,
aﬆfel că se păﬆrau, în virtutea tradiţiei, forme şi exprimări arhaice, spre deosebire de alte scrieri cu caraer laic. De
asemenea, erminiile folosite de zugravi erau còpii sud-slave sau slave de răsărit, transmise de la o generaţie la alta fără
modificări. În concluzie, nu în aceﬆ tip de texte trebuie să căutăm inovaţiile ce caraerizează slavona românească7.
Inscripţiile murale din biserici reproduc literatura religioasă a perioadei respeive (sau chiar a uneia mai vechi,
dacă ne referim la còpii) în funcţie de traducerile care circulau, dar nu în mod unitar. În cadrul fiecărui monument
brâncovenesc se întâlnesc grafii sau sintagme ce aparţin unor redacţii diferite ale slavonei; uneori, acelaşi citat eﬆe
scris în moduri diferite, de la o secvenţă iconografică la alta: în pronaosul schitului Fedeleşoiu, troparul Litiei eﬆe scris
o dată radÁi se ›bradovana, unde forma indică o posibilă influenţă de redacţie sârbă, şi o dată radÁi så ›bradovannaå,
cu grafie mai apropiată de slava veche şi mediobulgară. La Govora, titlul scenei „Înjumătăţirea [praznicului
Cincizecimii]” eﬆe scris prepolovlene, cu reflexul h>e întâlnit în redacţia sârbă, în timp ce pentru „Schimbarea la
Faţă” apare prh›braÈenïe (şi nu pre›braÈenïe, cum ar fi foﬆ de aşteptat). Ecfonisele citate pe filaerele ierarhilor
prezintă, în câteva cazuri, forme mai arhaice decât în Liturghierul slavo-român de la Buzău8 (1702), de exemplu
dr´ÈavoÓ (Sf. Ştefan); la Polovragi, Surpatele şi Păpuşa găsim aceeaşi variantă din Liturghier: derÈavoÓ, ca în slavona
răsăriteană. La Sf. Ştefan şi la Surpatele, variantele v´js¥laem, respeiv vßjsilaemß sunt mai vechi decât cea din
ediţia citată – vojs¥laem, care în schimb apare la Fedeleşoiu.
Sunt prezente în continuare trăsăturile mediobulgare timpurii, cu reminiscenţe din slava veche, dintre care cea
mai relevantă eﬆe exprimarea posesiei prin dativ, şi nu prin genitiv. La Cozia apare în câteva locuri: c<a>r´
c<a>r´stvÁüwim, lik prorok›m, dar şi la paraclisul de la Hurezi: lik arxïere›m sau la Mamul: g<ospod>´
g<ospod>stvÁewim. Ecfonisele de pe filaerele ierarhilor se încheie de fiecare dată cu conﬆrucţia în dativ vß vhki
vhk›m (Polovragi, Fedeleşoiu ş.a). O trăsătură arhaică eﬆe şi notarea ierurilor nevocalizate în interiorul cuvântului,
7
Vezi capitolul privind limba textelor slavo-române în Slava veche şi slavona românească, pp. 263–301. Autorii volumului subliniază că
trăsăturile slavonei româneşti se manifeﬆă cel mai pregnant în documentele laice originale şi cel mai puţin în textele religioase (p. 264).
8
Am ales aceaﬆă ediţie a Liturghierului doar ca reper prin contemporaneitate.

mai mult o tradiţie grafică decât o realitate fonetică: d´wi, dńi, v´js¥laem; deﬆul de des apare însă reflexul ´>e, ca
în slavona mediobulgară: çÁdotrvorec, ves, senitïe.
Aceﬆor trăsături li se suprapun alte influenţe, care nu se manifeﬆă uniform în niciun ansamblu de piură. Faptul
se datorează varietăţii surselor folosite de zugravi – erminii, liﬆe de sfinţi, tipărituri care circulau de la un atelier la altul.
Aﬆfel, o influenţă eﬆ-slavă ce apare ocazional eﬆe fonetismul ü pentru vsl. œ, vezi jadhvaÓt´ (Mamul) sau ›tv´sÓdÁ
(Sf. Apoﬆoli). La paraclisul de la Hurezi întâlnim forma vopïü, cu reflexele eﬆ-slave ß>o, œ>ü. Troparul Adormirii
din pridvorul de la Polovragi are de asemenea fonetisme eﬆ-slave: soxranil, vo, smerti. Aceleaşi influenţe se regăsesc
şi la Sărăcineşti, ﬆihira din pridvor „Veseliţi-vă, ceruri...”: voﬆr¨bite, vozopïite. Catavasia la Întâmpinarea Domnului,
care apare în pronaosul mai multor monumente (Govora, Fedeleşoiu, Surpatele, Mamul), prezintă de obicei
caraeriﬆicile redacţiei ruso-ucrainene: utverdÈenie, utverdi (cu vocalizarea la -er- a lichidei silabice vsl. rß), krov
(cu vocalizarea ß>o) ş.a. La Mamul însă, în acelaşi loc întâlnim şi forma sud-slavă utv´rÈdenïe, şi cea eﬆ-slavă
utverdi. Chiar dacă fragmentele de text cu trăsături de redacţie răsăriteană – în special ucraineană – nu apar cu
consecvenţă, ele depun mărturie despre circulaţia unor tipărituri de la Kiev sau Lvov în Ţara Românească9.
Un interes deosebit îl prezintă influenţele limbii române întâlnite în inscripţiile slavoneşti. La capitolul fonetică,
putem consemna notarea grupului consonantic slav sv ca sf (asurzirea lui v la f) sub influenţa pronunţiei din limba
română10, în cuvinte ca lefkïe (fântâna de la Hurezi), ›sfeweni, sfhjan (Cozia), presfetïå (Cozia), ›sfewenago (Sf.
Ştefan). În câteva locuri, ß (uneori scris ´) înlocuieşte un a etimologic pentru a reda sunetul ă din limba română:
v´skr´senïe laj´ra, stiÚå troicß (Sf. Apoﬆoli, Cozia), st¥Úå troic´ (Surpatele).
Influenţa limbii române se manifeﬆă sporadic şi în morfologie. Articolul enclitic -u(l) apare la Fedeleşoiu, la
numele slav al sf. Ioan Gură de Aur: jlatoÁstÁ. La pomelnicul zugravilor de la Surpatele, forma jografïi are, pe
lângă desinenţa de nominativ plural, şi articol hotărât. Tot articol hotărât, dar pentru feminin singular, întâlnim la
numele praznicului Intrării în Biserică de la Sf. Ştefan: vavedenïa11. Un cuvânt slav în flexiune românească întâlnim
la Sărăcineşti: pr<h>çstïi.
În câteva situaţii, zugravii au intercalat cuvinte româneşti în sintagme slave: b<o>È´stvńa letÁrgïe (Sf. Ştefan,
paraclis Hurezi), prvÚdn¥ avimelek, drept noe (Cozia). Pomelnicul zugravilor de la Surpatele, deşi scris în slavonă,
eﬆe redaat în spiritul limbii române: după formula pomeni g<ospod>i, numele zugravilor şi „titlul” lor nu au
terminaţii de acuzativ slav, iar forma cuvântului jografïi redă articolul hotărât românesc.
Grafia inscripţiilor nu diferă de cea a documentelor perioadei. Scrierea eﬆe în majoritatea cazurilor semiuncială,
cu grafeme drepte, motivată de necesitatea de a fi lizibile de la diﬆanţă (în special în cazul numelor de sfinţi şi al
titlurilor de scene). Inscripţiile sunt în multe cazuri în scriptio continua sau cu pauze inegale între cuvinte, uneori
marcate de semnele de punuaţie. Abrevierile sunt extrem de frecvente, fapt determinat şi de necesitatea încadrării
9
O liﬆă probabil incompletă a aceﬆor tipărituri (căci nu toate s-au păﬆrat până aﬆăzi) se poate consulta la Damian Bogdan, „Cărţi ruseşti în
Ţara Românească sub Conﬆantin Brâncoveanu”, BOR, LXXIV (1956), nr. 6–7, pp. 546–547.
10
V. Al. Rosetti, ILR, p. 483.
11
Denumirile slavone ateﬆate în inscripţii ale praznicului sunt vßvedenïe/v´vedenïe (mediobulgară; Cozia), vovedenïe (redacţie ruso-ucraineană;
Govora). Eﬆe posibil ca forma vavedenïa să fi apărut de la sb. vavedenïe, la care s-a adăugat articolul enclitic.

într-un spaţiu limitat. Ele apar întotdeauna la nomina sacra, iar în textele votive la numele zilelor şi lunilor, la
demnităţi, cinuri monahale, titulaturi domneşti.
Slavona românească din Muntenia prezintă adesea permutări sau confuzii ale ierurilor, fenomen specific atât
mediobulgarei, cât şi redacţiei sârbe. Cât despre ierurile finale, aceﬆea sunt notate rar, în virtutea tradiţiei grafice, fiind
lipsite de valoare fonetică. La fel ca şi în documentele munteneşti ale perioadei, se generalizează scrierea cu ¥ pentru
y etimologic12: b¥st´, svåt¥i ş.a. Mai rar apare notarea celor două grupuri cu i, ca în redacţiile sud-slave târzii: sin,
›svewenni (bolniţa Hurezilor), svetii. Dacă å apare relativ des scris în loc de h sau e, ca în slavona mediobulgară –
de exemplu arïå (Sf. Apoﬆoli) sau marïå (Fedeleşoiu) – eﬆe întâlnit şi în loc de æ, ca în cea ruso-ucraineană13 –
ådite (Polovragi). Litera õ are mai multe valori în grafia chirilică: v sau u în diﬅongul iniţial al cuvintelor – în special
nume – preluate din greacă (potrivit pronunţiei diﬅongului ευ în greaca veche, respeiv neogreacă), vezi eõsevïe,
eõlampïe, eõtixïe, şi i în interiorul cuvântului – kalõnïk, moõsi, egõpt. Am întâlnit o situaţie în care aceaﬆă slovă avea,
în cadrul aceluiaşi cuvânt, valoare de i şi de u: sõrinõ (Mamul).
O discuţie aparte comportă numele sfinţilor ce apar în piura murală. Preluate din sinaxar, aceﬆea sunt, în marea
lor majoritate, greceşti, la care se adaugă nume de origine ebraică, latină, persană, egipteană sau slavă, toate grecizate.
Variantele vehiculate de cărţile de cult în slavonă adaugă adaptărilor la limba greacă14 ale antroponimelor din
sinaxarul bizantin modificări fonetice sud-slave: terminaţia grecească -ος (ca şi cea latinească -us) devine -ß (-ŭ), iar
-ιος (respeiv -ius) devine -ii (-ij). Adaptarea la limba română s-a realizat prin acomodarea fonetică a celei de-a doua
terminaţii la -ie15: Αὐδιός > avdïi > Avdie (în inscripţii avdïe); Valerius > Βαλέριος > valerïi > Valerie (valerïe),
Βασίλειος > vasilïi > Vasilie (vasilïe) ş.a. Celelalte nume păﬆrează forma din greacă, dar fără terminaţie: Κύριλλος
> kiril, Ἀδάμ (< ebr. ’ādām) > adam, Λουκιανός (< lat. Lucianus) > lÁkïan.
Ca şi în cazul inscripţiilor greceşti, se remarcă varietatea de forme în care sunt redate antroponimele în grafie
slavă. De exemplu, Arie eﬆe scris arïe (la Păpuşa), arïå (paraclisul de la Hurezi); profetul Isaia apare ca ïsaiå, ïsaia
(la paraclisul de la Hurezi), ïsaïa (Mamul), isaïa (Sf. Ştefan); profetul Moise are variantele m›ise (trapeza de la Hurezi),
moise, moisi (Sf. Ştefan, Polovragi), moisei (Polovragi), moisïe (catoliconul Coziei), moõsi (Fedeleşoiu), moisï
(Govora). Unele din aceﬆe variante se explică prin inovaţiile fonetice şi grafice din diferitele redacţii ale slavonei, care
se îndepărtează de modelul relativ unitar de transcriere a numelor greceşti (sau împrumutate în greacă) din vechea
slavă. Aﬆfel, forme ca arïå, ïsaiå se datorează scrierii cu å în loc de h sau e etimologic în slavona mediobulgară;
varianta moisei eﬆe ateﬆată la slavii de sud, iar moisïe reprezintă o acomodare după modelul altor antroponime în
-ie, de tipul Atanasie, Ioanichie etc.; dubletul moisi/ moõsi se explică prin folosirea (cu inconsecvenţă) a literei õ
pentru redarea sunetului i în interiorul cuvântului (vezi supra consideraţiile privind grafia); în fine, folosirea slovei
› se datorează ortografiei greceşti (Μωϋσῆς).
12
V. L. Djamo-Diaconiţă, Limba documentelor, p. 73.
13
V. G. Mihăilă, DLRV, p. 191.
14
V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.
15
Numărul mare de antroponime terminate în -ie preluate de români din calendarul Bisericii a determinat chiar separarea aceﬆei secvenţe ca
sufix antroponimic (ulterior transformat în -e: Vasilie-Vasile, Grigorie-Grigore), v. N.A. Conﬆantinescu, DOR, „Introducere”, p. XVII.

Alteori chiar modelul grec propune mai multe variante formale pentru un nume: Οὐαλέριος/ Βαλέριος pentru
latinescul Valerius16; în inscripţiile slavone găsim valerïe, Áalerïe17, chiar şi ÁaleriÁ – unde -iu reprezintă o adaptare
la limba română a terminaţiei slave -ie, după model latin18. Probabil prin analogie a apărut şi forma Áiktorin (în loc
de viktorin), ateﬆată doar la bolniţa de la Hurezi. Formele kostandin, kostadin întâlnite în tablourile votive la
numele domnitorului Conﬆantin Brâncoveanu se explică prin fonetismul neogrec -nd- pentru latinescul -nt-. Deﬆul
de numeroase sunt situaţiile în care antroponimele sunt scrise nu în forma de nominativ, ci în cea de genitiv singular
pe care o fixează sinaxarul prin formula „în aceaﬆă zi, pomenirea sfântului...”: amplïa (în loc de amplïe), kalinika
(kalinik), sosïpatra (sosïpatrÁ) ş.a. Aceaﬆă confuzie a dus şi la un caz de hipercoreitudine: la Sf. Ştefan, zugravul
a scris patrov în loc de patrova (a final a foﬆ confundat cu desinenţa de genitiv singular şi a foﬆ eliminat). O altă
confuzie determinată de copierea după sinaxar eﬆe transcrierea conjuncţiei i „şi” ca şi cum aceaﬆa ar fi făcut parte
din nume: ikalinïk, ilavra, ivivian, iav¥v, iflavïe.
Materialul cules eﬆe însemnat cantitativ, dar nu suficient de variat în conţinut pentru a ne permite să tragem
concluzii cu caraer general privind limba redaării. Găsim uneori asemănări până la identitate ale formulărilor din
piura murală cu cele din ediţiile tipărite în perioada respeivă, în care predomină inovaţiile eﬆ-slave; alteori apar
arhaisme grafice ce indică folosirea unor còpii mai vechi, ce păﬆrează caraeriﬆicile mediobulgarei, cu elemente de
slavă veche19. După cum subliniam, niciun monument nu eﬆe unitar în ceea ce priveşte caraeriﬆicile şi influenţele
limbii inscripţiilor, aﬆfel că nu se poate ﬆabili cu precizie, doar pe baza textelor, cărei etnii îi aparţineau zugravii sau
ce surse foloseau. Trăsăturile mai noi eﬆ-slave (în special ucrainene) denotă faptul că în perioada respeivă, în
mediile monahale circulau tipărituri dinspre Lvov, Kiev sau Moscova; însă aceﬆea nu au înlocuit în totalitate modelele
sud-slave (în special sârbeşti) de secol XVI20. Putem vorbi, deci, de influenţe pe filieră cultă, de carte tipărită, iar
varietatea surselor se explică prin situarea spaţiului muntean la confluenţa ariilor culturale eﬆ şi sud-slave.
Aceaﬆă primă repertoriere a inscripţiilor murale slavone din itoriile brâncoveneşti aduce la lumină un material
parţial inedit, ce poate conﬆitui un pun de plecare pentru cercetări ulterioare.
Aş aminti, în încheiere, că leura, transcrierea, identificarea şi traducerea unor inscripţii murale nu ar fi foﬆ
posibile fără ajutorul profesorilor Gheorghe Mihăilă, Mihai Mitu şi Tiberiu Pleter, cărora le mulţumesc şi pe
aceaﬆă cale.
16
V. explicaţiile în cadrul Observaţiilor asupra inscripţiilor greceşti.
17
Probabil variante ale aceluiaşi nume sunt Áale şi Álerie (Áalerie?), ateﬆate la Cozia (naos). Mai puţin clară eﬆe originea pentru Áal (Mamul,
naos nr. 7) şi Áalïe (Ocnele Mari, naos nr. 8).
18
N.A. Conﬆantinescu, DOR, „Introducere”, p. LXII.
19
Alţi cercetători susţin că, în cazul textelor religioase de la noi, mediobulgara eﬆe doar „o influenţă” pe un fond vechi slav, v. P.P. Panaitescu,
Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., vol. I, Bucureşti, 1959, „Introducere”, p. X.
20
Literatura religioasă a foﬆ iniţial tradusă şi multiplicată la slavii de sud, de unde circula spre Ucraina şi Rusia, traversând şi Ţările Române.
După cucerirea Peninsulei Balcanice de către Imperiul Otoman, circulaţia manuscriselor şi a cărţii tipărite a foﬆ în sens invers.

Observaţii asupra inscripţiilor în limba română
Ruxandra Lambru
Inscripţiile în limba română cu alfabet chirilic ce apar în piura murală brâncovenească sunt mai puţin
numeroase decât cele în slavonă. Cel mai adesea se întâlnesc la pisaniile piate sau sculptate şi doar ocazional la
titluri de scene, pe filaere sau ca versuri din acatiﬆe. La unele scene, textele în limba română alternează cu cele în
slavonă (vezi naosul şi pronaosul de la Govora sau filaerele prorocilor din altarul de la Ocnele Mari). Aceﬆe
alternanţe refleă o realitate întâlnită şi în tipăriturile perioadei respeive: Triodul românesc de la Buzău din anul
1700 nu are, încă, traduceri pentru cântări şi Imnul Acatiﬆ, aceﬆea fiind reproduse în continuare în limba slavonă.
Inscripţiile laice în limba română – pisanii, texte votive, însemnări ale zugravilor – au foﬆ, în marea lor majoritate,
cercetate şi editate în trecut, fapt pe care l-am semnalat şi în note, la fiecare monument în parte. Ele nu sunt suficient
de numeroase pentru a fi reprezentative pentru româna vorbită şi scrisă de la acea dată, dar aduc unele informaţii ce
întregesc tabloul evoluţiei limbii.
Observaţiile cu caraer general privind grafia inscripţiilor slavone sunt valabile şi pentru cele în limba română.
Caraeriﬆică pentru aceﬆea din urmă eﬆe inconsecvenţa în folosirea alfabetului vechi slav, care nu era adaptat întru
totul la realităţile fonetice ale limbii. Ezitările în găsirea unui echivalent grafic pentru sunete sau grupuri de sunete
din limba română sunt refleate de varietatea formală a unor cuvinte: feçoara (Mamul), feçor´, feçorh (Fedeleşoiu),
feçoar´ (Govora); Šviårh, Švihrh (Sărăcineşti). Cele mai multe variante se întâlnesc la redarea grupului în: Švihrh,
brßnkovhn, søt, sńt, Š, Šn, Šn´, trńbicaci, Šntí, ŠtrÁ.
Modelul ortografic slav se refleă în transcrieri de tipul jertva (ca în vsl. Èrßtva; Surpatele), svânta (vsl. svåtß;
Mamul, Polovragi). Tot după model slav – evitarea silabelor închise – sunt notate ieruri fără valoare fonetică în
interiorul cuvântului (grabńik; Govora) sau la final (kńd´; trapeza de la Hurezi). Folosirea slovei k în loc de ç
(adÁkerh, dÁkerh krÁki), o influenţă de redacţie sârbă, eﬆe întâlnită doar la Fedeleşoiu, la câteva nume de praznice.
În ceea ce priveşte fonetica şi morfologia, nu întâlnim fapte de limbă diferite faţă de documentele din aceeaşi
perioadă, dacă ne referim ﬆri la inscripţiile laice. În cazul citatelor scripturiﬆice însă, observaţia eﬆe aceeaşi ca şi
în cazul inscripţiilor în limba slavonă: apar numeroase forme arhaice, care denotă perpetuarea unor traduceri mai
vechi. Un exemplu îl conﬆituie fenomenele specifice textelor rotacizante de secol XVI – forma au în loc de a la
persoana a treia singular a auxiliarului a avea: Domnul au grăit, Hriﬆos au tămăduit (Fedeleşoiu); subﬆantivele
ceriu, laturia (bolniţa de la Hurezi). La Mamul întâlnim o formă ateﬆată în secolul al XVI-lea pentru persoana întâi
plural, indicativ prezent, a verbului a vrea: vom să ne spăsim. Conjuncţia să (se < lat. si) apare cu sensul condiţional-
ipotetic la pisania sculptată de la catoliconul Hurezilor: să voi întra, să voi sui, sens redat ulterior în limbă prin de:
de voi intra, de voi sui. În paranteză fie spus, pisania citează în aceﬆ loc psalmul 131; în traducerea Bibliei de la
Bucureşti a aceﬆui psalm, să eﬆe deja înlocuit cu de. În afară de cazul – puţin probabil – în care autorul pisaniei a
realizat o traducere ad-hoc, forma din inscripţie ne indică uzul unei traduceri mai vechi a Psaltirii.
Interesante pentru iﬆoria limbii sunt fonetismele arhaice praznec, leturghie (Sf. Ştefan), aduşu-m-am (Păpuşa),
ficlenit (Govora), părete, vihor (Mamul), săcure (Sf. Apoﬆoli), derept (Fedeleşoiu), văşmânt (Ocnele Mari) ş.a. Prezenţa

frecventă, în pisanii, a prepoziţiilor den, dentru nu refleă neapărat un ﬆadiu fonetic mai arhaic, ci, cel mai probabil,
o descompunere de tipul de+în, de+întru1 – vezi şi pisania piată a mânăﬆirii Cozia, unde s-a scris de întâi.
Un colorit aparte au, pentru cititorul contemporan al inscripţiilor, cuvintele şi expresiile cu sens diferit faţă de
cel de aﬆăzi. Dintre aceﬆea, consemnăm a sparge cu sensul de „a rupe”: Cine ţi-a spart haina, Mântuitorule? (Ocnele
Mari) şi lemn pentru „copac” (Dintr-un lemn). Alte cuvinte apar cu înţeles devenit aﬆăzi secundar sau arhaic: a birui
pentru „a ﬆăpâni”: Cine şi-a biruit trupul... (Sf. Ştefan); a afla pentru „a găsi”: ...păşune va afla (Sf. Apoﬆoli), groapă
pentru „mormânt”: Scularea lui Hriﬆos din groapă (Govora, Sărăcineşti) ş.a.
Unele formulări vădesc traduceri scripturiﬆice diferite faţă de Biblia de la Bucureşti, ediţie ce poate fi considerată
izvorul versiunilor auale. Pe lângă exemplul psalmului 131, amintit mai sus, putem cita versetul trăiaşte Domnul
(III Regi 17, 1), care apare la Fedeleşoiu; în Biblia de la Bucureşti, traducerea sună „viu eﬆe Domnul”, pe care o
regăsim, de altfel, la Cozia şi Sărăcineşti. Textul de la Osea 12, 6 sună aﬆfel la Govora: „Şi te apropie cătră Dumnezăul
tău pururea”, iar în Biblia de la Bucureşti „Şi tu la Dumnezăul tău te vei întoarce”. Alte situaţii similare au foﬆ
semnalate în note, la locul cuvenit.
După modelul documentelor slavo-române, în inscripţiile votive, numele domnitorilor eﬆe precedat de particula
ïÚ›, în unele cazuri întregită ca ï›an sau ï›n. Eﬆe vorba de un nume-titlu (gr. Ἰωάννης) preluat din diplomatica
bizantină de domnii Ţării Româneşti2. Şi în diplomatica sârbă exiﬆă un nume-titlu, Ştefan (<gr. Στέφανος „cunună,
coroană”) care precedă în ae numele a opt regi de după Stefan Nemanja3. În cazul grafiei ï›n (în pisaniile de la
Mamul şi de la Păpuşa) propunem leura Ioan, deoarece litera › reda diﬅongul oa din cuvintele româneşti4.
În încheierea aceﬆor succinte observaţii privind inscripţiile murale brâncoveneşti în limba română, dorim să
subliniem că trăsăturile fonetice, morfologice şi lexicale fixate de inscripţii completează tabloul oferit de manuscrisele
şi tipăriturile cunoscute ale perioadei respeive. De asemenea, inventarul subﬆanţial de nume de sfinţi oferă un
bogat material de ﬆudiu specialiştilor în antroponimie. De aceea, considerăm că repertorierea inscripţiilor în forma
grafică originară va conﬆitui o sursă suplimentară pentru cercetări de iﬆoria limbii.
1
V. Al. Rosetti, ILR, p. 662.
2
Vezi Ioan Bogdan, „Ιῶ din titlul domnitorilor români”, în Scrieri alese, Bucureşti, 1968, p. 154 şi urm. În ceea ce priveşte filiera de împrumut,
D.P. Bogdan susţine că prescurtarea eﬆe preluată dire din paleografia bizantină, prin legăturile cu Patriarhia de la Conﬆantinopol ale
Mitropoliei din Ţara Românească, vezi Paleografia slavo-română, 1978, p. 260. Ceva mai recent, Dinu C. Giurescu (Ţara Românească în secolele
XIV şi XV, Bucureşti, 1973, p. 265) afirma că aceaﬆa nu a foﬆ împrumutată dire de la bizantini, ci prin filieră bulgaro-sârbă.
3
Emil Vîrtosu, Titulatura domnilor şi asocierea la domnie în Ţara Românească şi Moldova până în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1960, p. 93.
4
Vezi G. Mihăilă, DLRV, pp. 183–184.

Notă asupra ediţiei
Ioana Iancovescu
Însoţirea Repertoriului picturilor brâncoveneşti din judeţul Vâlcea de inscripţiile aferente, în limba şi grafia originară,
a foﬆ considerată de autori drept o condiţie a consemnării exhauﬆive a piurilor. Continuând formula iniţiată în
PVAR V pentru piurile din Transilvania, în cadrul Repertoriului picturilor murale medievale din România (sec. XIV–
1450), autorii au înregiﬆrat, pentru fiecare scenă şi portret, inscripţiile piate, aşadar cele făcând parte integrantă din
piura brâncovenească, dar nu şi grafitele ulterioare. Repertoriul iconografic devine aﬆfel şi un repertoriu de
inscripţii liturgice, nume de sfinţi, cărora li se adaugă inscripţiile cu caraer votiv – pe care le regăsim în repertoriul
elaborat de Conﬆantin Bălan: Inscripţii medievale şi din epoca modernă a României. Judeţul iﬆoric Vâlcea, Bucureşti,
2005. Cu titlu de excepţie au foﬆ înregiﬆrate şi pisaniile sculptate, care întregesc informaţia iﬆorică a monumentelor
analizate. S-au consemnat, de asemenea, unele inscripţii piate târzii, în situaţia în care refăceau ori suprapuneau
inscripţii brâncoveneşti, ori aduceau informaţii considerate preţioase pentru iﬆoria ansamblului.
Cei patru autori au cules inscripţiile la faţa locului; verificarea, traducerea, în numeroase cazuri şi identificarea
surselor liturgice s-a făcut în colaborare cu doamnele Natalia Trandafirescu şi Ruxandra Lambru, prin verificare
pe fotografii şi în biserici.
Inscripţiile au foﬆ redate în limba şi grafia originară, erorile înregiﬆrate fiind coreate în note sau prin completări
în text. O problemă majoră au reprezentat-o ansamblurile în care o reﬆaurare neinspirată a agresat ortografia:
inscripţiile au foﬆ redate în forma coreă, iar în note a foﬆ specificată forma auală. Aceaﬆă dublă consemnare se
doreşte a fi receptată ca un proteﬆ faţă de lipsa de rigoare a intervenţiilor respeive. În cazul inscripţiilor refăcute
integral, s-a notat doar titlul scenei sau numele sfântului, fără a se mai consemna inscripţia vizibilă azi, neavând
certitudinea că o reproduce pe cea iniţială.
O altă dificultate a reieşit din absenţa unor repertorii de inscripţii liturgice, ca şi din lipsa inscripţiilor în majoritatea
releveelor iconografice – între care o notabilă excepţie o reprezintă seria Les monuments de la peinture serbe médiévale,
editată la Belgrad. Cu excepţia ansamblurilor publicate în PVAR V şi a câtorva, puţine, ﬆudii monografice, majoritatea
publicaţiilor româneşti nu sunt însoţite de inscripţiile piurii1. Unele inscripţii păﬆrate fragmentar în bisericile
brâncoveneşti nu au putut fi întregite din cauza lipsei analogiilor; câteva referinţe au rămas, din acelaşi motiv, neverificate;
lipsa unor ediţii critice ale cărţilor liturgice s-a făcut resimţită, nu o dată, în timpul lucrului.
Ortografierea în limba greacă a numelor sfinţilor a foﬆ verificată după liﬆele din Mineele tipărite la Veneţia de
1
O parte din inscripţiile din piura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeş au foﬆ publicate de Oreﬆ Tafrali (Monuments byzantins de Curtea
de Argeş, Paris, 1931) şi de P.P. Panaitescu, Vior Brătulescu şi P. Cancel în BCMI, XVI (1923), pp. 161–171, respeiv 190–191 şi 192; câteva
din inscripţiile din piura de secol XIV de la Cozia au foﬆ consemnate de Gordana Babić în ZRVI, nr. 14–15 (1973), pp. 173–189. Unele relevee
publicate de doamna Ecaterina Cincheza-Buculei sunt însoţite de inscripţiile respeive: „Sur la peinture du narthex de l’ église du monaﬆère
de Bucovăţ (XVIe siècle): présence d’un peintre grec ignoré”, RRHA-BA, XXVI (1989), pp. 11–26; „Menologul de la Dobrovăţ”, SCIA-AP, 39
(1992), pp. 7–32; „Le programme iconographique du narthex de l’ église du monaﬆère Voroneţ”, RRHA-BA, XXX (1993), pp. 3–23.

Nikolaos Glykis (1672–1685). Deşi ediţia Glykis nu reprezintă sursa liﬆelor piurii, ea a foﬆ aleasă ca reper prin
contemporaneitate, deoarece exemplarele de la BAR s-au aflat în proprietatea lui Conﬆantin Brâncoveanu, înainte
de a fi dăruite mânăﬆirii Biﬆriţa. În situaţia în care, în inscripţii, numele sfinţilor nu erau accentuate ori accentele
nu mai erau vizibile, s-a preluat forma din aceﬆe Minee, chiar dacă alte surse şi dicţionare indicau alt mod de
accentuare – fapt semnalat în notele de subsol. Un posibil reper îl constituie indicele numelor de sfinţi din repertoriul
editat de Henrica Follieri, Initia Hymnorum Ecclesiae Graecae (Vatican, 1960, t. V), deşi aici sunt folosite mai ales ediţii
de secol XIX. Lucrarea de faţă şi-a propus să fie o primă culegere în perspeiva realizării unor posibile repertorii de
inscripţii liturgice, inﬆrumente de lucru ﬆri necesare cercetării.
Referinţele scripturiﬆice au foﬆ precizate în cazul citatelor şi al majorităţii scenelor, cu excepţia praznicelor şi a
scenelor din ciclul Patimilor, considerate cunoscute; numai în cazul în care, în aceﬆea din urmă, inscripţia reprezenta
un citat, s-a indicat pasajul evanghelic respeiv. Traducerea citatelor scripturiﬆice a folosit, tacit, versiunile din ediţia
sinodală a Sfintei Scripturi din 1988, cu excepţia cazurilor în care textul inscripţiei se îndepărta de cel „ﬆandard”. În
câteva locuri – de fiecare dată semnalate – s-a adoptat traducerea din Biblia lui Şerban Cantacuzino (Bucureşti,
1688), considerată de autori mai apropiată de tonul inscripţiilor. Pentru textele profetice s-a recurs şi la comparaţii
cu inscripţiile, mai ample, de pe câteva icoane din fondul MNAR (iconoﬆasele de la Golia şi Cotroceni etc.), din
unele monografii de monumente şi din culegerea Inscriptions of Old Teﬆament Prophecies in Byzantine Churches. A
Catalogue, de Anne-Mette Gravgaard, Copenhaga, 1979.
Referinţele liturgice – pentru care în multe cazuri s-a recurs la acelaşi repertoriu, Initia Hymnorum – au foﬆ
localizate, în cazul reluării lor în cadrul mai multor slujbe diferite, fie în funcţie de contextul iconografic care le-a
impus, fie după locul lor considerat definitoriu. Aﬆfel, de exemplu, inscripţia din proscomidiarul de la Hurezi
(„Răscumpăratu-ne-ai pe noi din bleﬆemul legii...”) a foﬆ precizată ca fiind prima rugăciune a proscomidiei – deşi
ea reprezintă sedealna Crucii, pentru miercuri la utrenie glas 4 sau la denia din Joia mare; „Toată nădejdea mea...”
care însoţeşte scena Acoperământului eﬆe o rugăciune de la pavecerniţa mare – deşi revine în Acatiﬆul
Acoperământului, însă rămâne de demonﬆrat, de către liturghişti, dacă aceaﬆă slujbă s-a săvârşit în mod regulat în
Valahia înainte de secolul al XIX-lea. Majoritatea aceﬆor referinţe a foﬆ verificată, ca formulare şi ca localizare, în
ediţiile brâncoveneşti tipărite, deosebirile mai importante fiind semnalate în note; o verificare integrală, cu siguranţă
utilă, ar fi depăşit posibilităţile autorilor. Pentru pasajele identificate drept citate, s-au reprodus, în traducere – spre
a putea fi recunoscute – formulările din ediţiile româneşti auale, fiind consacrate prin circulaţie. Acolo unde a foﬆ
cazul, s-au adăugat în note propuneri de reformulare a textului românesc.
Referinţele patriﬆice au foﬆ confruntate cu liﬆele oferite de erminii, însă fragilitatea aceﬆei surse va trebui
verificată de viitoare repertorieri; în câteva cazuri – prea rare – s-au putut folosi ediţiile manuscrise exiﬆente la BAR
ale scrierilor patriﬆice, unele provenind chiar de la Hurezi.
În redarea inscripţiilor, ordinea notării eﬆe următoarea: 1. textul în limba română, cu caraere latine (traducere sau
transliterare); 2. textul inscripţiei, în limba şi caraerele originare; 3. referinţa. În cazul inscripţiilor greceşti, aceﬆea au
foﬆ redate întâi cu majuscule, aşa cum au foﬆ piate, şi fără spirite ori accente, apoi textul a foﬆ redat încă o dată, cu litere
mici, completat şi coreat, când a foﬆ necesar. În cazul limbii slavone, spiritele şi accentele nu au mai foﬆ notate; în cazul
limbii greceşti, ele s-au transcris doar când inscripţia era notată în cursive şi aceﬆea se mai păﬆrau; majoritatea inscripţiilor

Notă asupra ediţiei
greceşti fiind însă notate cu majuscule, motive tehnice nu ne-au permis transcrierea lor.
Întregirea cuvintelor s-a marcat cu [ ] în cazul lacunelor şi cu < > în cazul abrevierilor. Literele suprascrise
au foﬆ coborâte în mod tacit, fără a mai fi semnalate. Între ( ) s-au notat pasaje menite a completa fraza tradusă
ori transliterată, absente în inscripţii, dar necesare pentru înţelegerea sensului ei.
Numele sfinţilor din Sinaxar, serii de medalioane etc. s-au notat în româneşte, după forma auală a numelor, din
Minee şi erminii, fără a fi transliterate (ex: s-a notat „Ştefan”, deşi în inscripţii apare de regulă Stefan; „Conﬆantin”,
nu Coﬆandin) şi cu inadvertenţele în uz ale pronunţiei româneşti auale (pentru b/v, eu/ev/ef, au/av etc).
Transliterarea a foﬆ respeată numai în cazul numelor proprii din pisaniile şi inscripţiile româneşti cu caraer votiv.
Liﬆele cu teme iconografice şi inscripţii care însoţesc releveele urmează, ca şi comentariul, acelaşi tip de leură:
altar/ naos (cu turla şi arcul triumfal)/ pronaos/ pridvor /exterior, de sus în jos şi de la ﬆânga la dreapta. Chiar dacă
turla ar fi trebuit menţionată pe primul loc, motive tehnice legate de desfăşurarea desenată a piurii au impus aceﬆ
compromis. O excepţie o reprezintă paraclisul Hurezilor, unde prelungirea ciclului Imnului Acatiﬆ din naos în altar
obligă la prezentarea celor două spaţii împreună. Alte excepţii – care se pot observa pe relevee – au foﬆ determinate
de moduri particulare de leură: Sinaxarul de la Hurezi s-a notat în ordinea impusă de calendar; prefigurările
vetero-teﬆamentare din acelaşi pronaos se citesc de la dreapta la ﬆânga, după ordinea evenimentelor hriﬆice la
care se referă.
Consemnarea inscripţiilor i-a adus pe autori nu o dată în situaţia vrednicului copiﬆ şi diortositor Rafail de la
Hurezi, autorul a nu puţine copii dificile: „şi fiind acelu izvod scris rău şi soroacele nealese, au mai vârtos a zice, fiind
eu proﬆ şi neînvăţat, ci precum au voit Dumnezeu am nevoit până o am isprăvit şi apoi o am protocălit [i.e., comparat,
colaţionat] din cuvânt în cuvânt după izvod. Ci, o, iubitorilor de citanie, oricarii vă veţi întâmpla a ceti pe aceaﬆă carte
şi oriunde veţi găsi cuvinte cu anevoe de înţeles, au din nealegerea soroacelor, au din neaşezarea oxiilor, au din
neînţelegerea cuvintelor, cu duhul dragoﬆei şi al blândeţelor să îndreptaţi; că şi eu pe cum am găsit, aşa am şi scris;
iară mai mult nu. Că nici din Scriptură învăţat nu sunt [...], nici la cărţi iﬆoriceşti sau de alt feliu n-am cetit [...]. Ci
cu toată cucerniciia vă rog să nu vă fie numele mieu un ponos, ci să mă ertaţi”2.
2
Miscelaneu iﬆoric, ms. rom. BAR 2353, f. 303v–304r; la G. Ştrempel, Catalogul, II, p. 255.

MÂNĂSTIREA HUREZI

MÂNĂSTIREA HUREZI
Prezentare generală*
Ioana Iancovescu
„Într-aceﬆ an [1690] s-au apucat măriia sa de mânăﬆirea de Hurezi den temelie a o face cu multă osârdie şi
chieltuială, ispravnic trimiţând pre Pârvul Cantacuzino vel ﬆolnic...”1. Locul fusese cumpărat de Conﬆantin
Brâncoveanu încă din 16852, şi în imediată apropiere se afla un schit cu hramul Sf. Ioan Botezătorul. Lucrările
au debutat cu zidirea bisericii principale, a Sfinţilor Împăraţi (fig. 1), terminată – conform pisaniei sculptate din
pridvor (fig. 2) – în iunie 1692.
Paralel cu evoluţia lucrărilor, voievodul s-a îngrijit de înzeﬆrarea itoriei cu odoare3 şi moşii4, dar, lucrul cel
mai important, l-a chemat aici, pentru organizarea vieţii călugăreşti, pe ﬆareţul mânăﬆirii Câmpulung, Ioan, în
septembrie 16925, adică imediat după înălţarea bisericii. Mobilul aceﬆei opţiuni rezida în faptul că mânăﬆirea
Câmpulung era una dintre puţinele mânăﬆiri din Ţara Românească ce respea vieţuirea riguros canonică,
respeiv chinovială, într-un moment în care idioritmia predomina în toată lumea ortodoxă, inclusiv la Sf.
Munte6. Decizia lui Brâncoveanu de a inﬆitui viaţa de obşte în mânăﬆirea ce trebuia să devină reprezentativă
pentru domnie, ca şi hotărârea similară a lui Matei Basarab, relativ la itoria sa de la Câmpulung, dezvăluie
*
O prezentare detaliată a mânăﬆirii – iﬆoric, arhiteură şi reﬆaurări, împreună cu analiza iconografică a piurii bisericii mari – în
monografia: Corina Popa, Ioana Iancovescu, Mânăﬆirea Hurezi, Bucureşti, 2009. Prezentarea de faţă se limitează la ﬆria prefaţare a
repertoriului iconografic.
1
R. Greceanu „Începătura”, p. 32. Delegarea lui Pârvu avea valoare programatică, întrucât aceﬆa moştenea calitatea de întâi-născut al familiei
Cantacuzino, după moartea tatălui său Drăghici (1667) şi a fratelui mai mare, Conﬆantin III (ante 1686). N. Stoicescu, Dicţionar, p. 137, 141.
2
N. Iorga, Hârtii, p. 328.
3
Clopote încă din 1691 şi 1692–1693, tetrapoade în 1692–1693 etc: C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 832–833, 843. Odoarele necesare slujirii,
comandate în majoritate în Transilvania, au foﬆ dăruite în cea mai mare parte în februarie 1692, aşadar înainte de terminarea zidirii: C. Nicolescu,
Argintăria, cat. 161–162, 202, 251, 349, 350, 718–719. Zeﬆrea iniţială de cărţi cuprindea nu numai pe cele necesare cultului (Molitvelnic, 1692, ms.
rom. BAR 2465), ci şi cărţi de zidire (Viaţa sf. Nifon, 1691, ms. rom. BAR 2462): G. Ştrempel, Catalogul, II, pp. 279–280.
4
Marele hrisov de danie din 1695 care înregiﬆrează donaţii făcute, în majoritate, în aceeaşi perioadă 1692–1693: A. Sacerdoţeanu,
„Hrisovul”, p. 707.
5
Însemnare în Ceaslovul personal al ﬆareţului, ms. rom. BAR 2381, f. 255. G. Ştrempel, Catalogul, II, p. 262.
6
Aşezământul din 1647 al lui Matei Basarab pentru Câmpulung, la Dan Simonescu, Vieaţa literară şi culturală a Mânăﬆirii Câmpulung
(Muscel) în trecut, Câmpulung, 1926, Anexa, pp. 63–68. Probabil acelaşi ﬆatut îl aveau, în secolul al XVII-lea, Govora – numită „lavră
chinovitică” în Psaltirea slavonă tipărită aici în perioada 1637–1641 (BRV, I, pp. 105–107 şi 534–535) – ca şi Cozia („Ca să nu vă să ﬆrice
obiceaiul obştii ce aţ avut mai nainte”: document al lui Conﬆantin Brâncoveanu, pentru alegerea egumnului din obşte, la A. Sacerdoţeanu,
„Arhiva Coziei”, pp. 77–78; Tezaur, nr. 1162), poate şi Tismana, Sadova, Biﬆriţa sau Brâncoveni.

intenţia celor doi voievozi de a reforma în sens canonic viaţa monahală – principala pavăză a Ortodoxiei în
confliul contemporan cu Reforma şi Contrareforma. Pe fundalul largii ofensive habsburgice care a impus Unirea
cu Roma a Bisericii ortodoxe din Transilvania7, iniţiativa lui Brâncoveanu a foﬆ însoţită conﬆant de eforturi
diplomatice, financiare şi culturale pentru sprijinirea Bisericii răsăritene8.
Biserica şi mânăﬆirea au foﬆ închinate Sf. Împăraţi, ocrotitorii voievodului. Dar moaştele sf. Procopie, dăruite
mânăﬆirii încă din 1691–1692 de Iacov, foﬆul patriarh al Conﬆantinopolului9, i-au adăugat un hram secundar,
cel al marelui mucenic10, reprezentat în icoanele tâmplei şi la al cărui praznic din 8 iulie 1693 s-a săvârşit, în
prezenţa noului episcop de Râmnic, Ilarion, primul hram al mânăﬆirii11. Sfinţirea bisericii s-a făcut însă, cu mare
faﬆ, două luni mai târziu, la praznicul Naşterii Maicii Domnului din 8 septembrie 1693, de faţă fiind voievodul,
„mitropolitul ţării chir eodosie şi alţi arhierei şi părinţi şi toată boierimea, făcându-se toate după obicei,
orânduite cu cinﬆe mare” – eveniment menţionat dealtfel chiar de voievod în însemnările sale12. În acel moment,
în biserică se mai aflau schelele zugravilor, deoarece piarea urma să se încheie, conform pisaniei piate din
pronaos, abia peﬆe un an, în 1694.
Afirmaţia voievodului: „până la al şaselea an den domniia noaﬆră [1694] săvârşindu-se toată zidirea
mânăﬆirii...”13 trebuie să fie raportată doar la biserica mare. De asemenea, notiţa cronicarului Radu Greceanu,
conform căreia la 18 septembrie 1697, voievodul „mergând la mânăﬆirea mării sale la Hurezi [...], dându slavă
lui Dumnezeu şi bucurându-să, căci mânăﬆirea grijită de tot o au găsit”14, se referă numai la lucrările din incintă.
În momentul consemnării cronicarului, se încheiaseră lucrările la paraclisul aflat în mijlocul laturii veﬆice
a incintei (fig. 3); aﬆăzi el surmontează trapeza mânăﬆirii, dar iniţial aici fusese gangul de acces în curte15.
Proieul originar a foﬆ însă modificat de ﬆareţul iubitor al tradiţiei şi cunoscător al simbolismului spaţiului, care
a dorit să reaşeze trapeza în locul consacrat, respeiv în axul veﬆic al bisericii, adică în prelungirea sfintei hrane.
Deşi trapeza nu lipseşte din organizarea spaţiilor mânăﬆireşti, importanţa ei eﬆe evidentă mai ales în cazul
aşezămintelor cu ﬆatut chinovial. E probabil ca, pentru leurile de obşte din timpul mesei, ﬆareţul să fi comandat
7
„Încă opintea nemţii să fie Dunărea hotar”: Ion Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţie îngrijită de Iorgu Iordan, Bucureşti, 1955, p. 210
(relativ la tratativele de la „Carlovici”).
8
În chiar anul începerii conﬆrucţiei de la Hurezi (1690), voievodul finanţa Manualul anticalvin al patriarhului Dositei al Ierusalimului, ce urma
să fie difuzat gratuit (BRV, I, p. 310).
9
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 798. Alte sfinte moaşte a dăruit mânăﬆirii itorul, în 1701: I. Ionaşcu, „Contribuţii”, p. 71.
10
Însemnare pe o carte a bolniţei: „...mânăﬆirea cea mare unde să prăznuieşte hramul lui ﬆi. Coﬆandin şi ﬆi. Procopie...”: D. Bogdan,
„Răspândirea” I, p. 153.
11
Însemnare a egumenului Ioan în Ceaslovul său, f. 255 (v. supra).
12
Alexandru Odobescu, „Foletul Novel şi calendarele lui Conﬆantin Vodă Brâncoveanul”, in Opere, II, Bucureşti, 1967, p. 96; R. Greceanu,
„Începătura”, p. 64; I. Ionaşcu, „Contribuţii”, p. 7.
13
În hrisovul de danie, la A. Sacerdoţeanu, „Hrisovul”, p. 707.
14
R. Greceanu, „Începătura”, p. 94.
15
Arh. Ion Vulcan, „Mânăﬆirea Hurezi. Descriere generală arhiteonică”, BCMI, I (1908), p. 145.

Mânăﬆirea Hurezi. Prezentare generală
traducerea unor cărţi ziditoare, precum Patericul Lavrei Peşterilor – tip de leură recomandată pentru masă16 –
ori Învăţăturile sf. Teodor Studitul, leură monahală zilnică17, precum şi copierea, între altele, a Vieţii sfinţilor
Varlaam şi Ioasaf18. Accesul în incintă a foﬆ reamenajat – odată cu drumul – pe latura sudică, prin gangul de la
parterul unui impunător turn-clopotniţă (fig. 4), ante 1705–1706, când ﬆareţul a refăcut trapeza pe
amplasamentul aual, poate chiar spre 1699–1700, când a ferecat porţile aflate azi la parterul turnului19.
Între primele lucrări din mânăﬆire poate fi socotită şi casa domnească (fig. 5), aşezată pe latura sudică,
deoarece cronicarul menţionează numeroase popasuri prelungite ale voievodului, împreună cu familia şi curtea,
la mânăﬆire, până în 169720.
În acelaşi an 1697 exiﬆa deja şi biserica bolniţei – deşi încă nepiată – ea fiind impusă de vieţuirea cenobitică
a mânăﬆirii şi realizată, împreună cu ansamblul de chilii, prin grija doamnei Maria. După acelaşi precedent
câmpulungean, bolniţa eﬆe plasată la răsărit, în afara incintei principale. Aşadar, în 1697, voievodul putea
înregiﬆra finalizarea – fie şi într-un ﬆadiu incipient – a principalelor clădiri ale mânăﬆirii menite să-i asigure
funcţionalitatea (fig. 6).
Bolniţa reprezintă prima conﬆrucţie din crucea bisericilor ce înconjoară mânăﬆirea. În anul următor, ﬆareţul
ridica spre nord, la marginea pădurii, un schit cu hramul Sf. Apoﬆoli, cu chilii şi casă egumenească, deﬆinat
călugărilor iubitori de linişte care vieţuiau de o vreme lângă lavră, sub ascultarea sa. Către 1702, beizadeaua Ştefan,
termina, la rândul său – dar tot cu ajutorul ﬆareţului – un schit închinat ocrotitorului său, arhidiaconul Ştefan şi aşezat
spre veﬆ, peﬆe apa Romanilor. În sfârşit, spre miazăzi, adică în satul de lângă mânăﬆire, Romani, ﬆareţul a zidit o
biserică pentru săteni, cu hramul Sf. Arhangheli, rămasă însă nepiată până în 1757. Nici vechiul schit al Sf. Ioan
Botezătorul nu a foﬆ neglijat: închinat fiind lavrei de urmaşul itorilor, în 1696, a foﬆ refăcut şi piat de beizadeaua
Conﬆantin cu sprijinul ﬆareţului, în 170121, dar după închiderea lui în secolul al XIX-lea, s-a ruinat complet.
Ultima intervenţie datată, aparţinând epocii lui Brâncoveanu, eﬆe amenajarea bibliotecii (fig. 7) în colţul sud-
veﬆic al incintei, la etaj, în 170822 – deoarece, pe lângă cărţile de primă necesitate în viaţa mânăﬆirii, Brâncoveanu
transferase aici, probabil înainte de 1702, o parte din preţioasa sa bibliotecă23.
16
„Gerontika”: BMFD, p. 1658. Traducerea hurezeană eﬆe ms. rom. BAR 2452 (din 1699).
17
Manuscrisul de la Hurezi eﬆe ms. rom. BAR 2589 (din 1712), conţinând doar catehezele pentru perioada Penticoﬆarului şi Ooihului, ceea
ce presupune exiﬆenţa a încă unui volum, pentru vremea Triodului.
18
Întrucât manuscrisul copiat în 1700 de ucenicul ﬆareţului, Dositei ierodiaconul, începe cu formula proprie leurilor comunitare: „Blagosloveşte,
părinte!” (ms. rom. BAR 2458, f. 2r).
19
C. Bălan, Inscripţii… Vâlcea, nr. 838 şi 835.
20
R. Greceanu, „Începătura” p. 64, 68, 73, 94.
21
Documentul de închinare la N. Iorga, Hârtii, n. 2, p. VII; pisania refacerii la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 882.
22
Pisania bibliotecii la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 828.
23
Corneliu Dima-Drăgan, „Biblioteca domnească de la mânăﬆirea Horezu”, I, MO, XVIII (1976), nr. 1–2, p. 106; Corneliu Dima-Drăgan şi
Mihail Carataşu, „Un catalog necunoscut al mânăﬆirii Hurezi”, BOR, XXXVII (1969), nr. 5–6, pp. 599–625. La Hurezi – „mânăﬆire
preafrumoasă” – mitropolitul Neofit afla în 1746 „o bibliotecă preaînsemnată, cu vase de argint, multe şi scumpe”: C. Pillat, „Călătoriile”, p. 283.

Aﬆfel înzeﬆrată – şi ocrotită prin ﬆatutul, încă rar pe atunci, de ﬆavropighie patriarhală, obţinut în 170224 –,
mânăﬆirea a rămas şi după moartea itorului una dintre cele mai importante şi bogate din ţară. Aici a avut loc, după
ocupaţia auﬆriacă, sinaxa egumenilor olteni, împreună cu episcopul Damaschin (29 nov. 1719), menită a afirma
drepturile clerului local, în condiţiile subordonării faţă de Mitropolia Belgradului25. După moartea ﬆareţului Ioan
(1726), mânăﬆirea a mai beneficiat de conducerea câtorva egumeni vrednici, ca Dionisie Bălăcescu, itorul foişorului
de pe latura veﬆică, Rafail, foﬆul copiﬆ, diortositor şi admirator al ﬆareţului Paisie Velicikovski, sau, în secolul al XIX-
lea, Hrisant Penetis şi Ioanichie, care au întreprins numeroase lucrări de reparaţii, modificări şi adăugiri la
conﬆrucţiile incintei. În 1873, obştea monahilor s-a mutat la Biﬆriţa, în locul lor venind monahiile. Clădirile
mânăﬆirii au foﬆ reﬆaurate în mai multe rânduri, pe etape, în cursul secolului al XX-lea, începând din 1907, dar abia
campania de lucrări condusă de arh. Ştefan Balş, iniţiată în 1960, a reuşit să ﬆabilească un echilibru între părţile
originare, recuperate, şi adausurile devenite, la rândul lor, „iﬆorice” (fig. 8).
Biserica principală a mânăﬆirii, cu hramul Sf. Împăraţi Conﬆantin şi Elena, eﬆe plasată într-un raport armonic cu
clădirile şi zidurile înconjurătoare, traseele faţadelor folosind de asemenea secţiunea de aur26. Planul bisericii eﬆe o replică
a celui de la mânăﬆirea Argeşului, cu pronaosul supralărgit, încununat de o turlă, dar cu bolţi în cruce în colţurile veﬆice,
şi nu cu turle. În locul celor 12 coloane de la Argeş, turla pronaosului se sprijină doar pe două şi pe masivul perete de
răsărit, spaţiul fiind aﬆfel considerabil lărgit şi unificat. Paﬆoforiile ce flanchează altarul sunt tratate ca două capele, cu
bolţi semicilindrice. Spre deosebire de mânăﬆirea lui Neagoe Basarab, la Hurezi pe latura veﬆică se află un amplu pridvor
asemănător cu cel al catedralei bucureştene, de înălţime puţin mai mică decât corpul bisericii, cu trei calote, cu arcade
largi pe coloane de piatră, şi un al doilea mic pridvor în dreptul intrării. Aceﬆa din urmă, de fapt o calotă sprijinită pe
două coloane şi pe peretele pridvorului mare, a foﬆ adăugat probabil în vremea ﬆareţului Ioan27 – similar fiind
pridvoarelor de la schiturile Sf. Apoﬆoli-Hurezi şi Fedeleşoiu, unde a intervenit acelaşi ﬆareţ. Decoraţia sculptată în piatră
eﬆe mai curând sobră, cu excepţia portalului de marmură albă, aurit şi piat, surmontat de pisanie.
Reluarea modelului argeşean la Hurezi era mai mult decât un împrumut formal ori conferitor de legitimitate, prin
autoritatea itorului de la Argeş: în ﬆruura celor două biserici s-a putut identifica modelul Templului viziunii
profetului Iezechil, preluat mai mult ori mai puţin fidel de celelalte biserici din „familia” Argeşului28.
24
„...cu numele patriarşescu şi ﬆavropighişescu pot scăpa de tot fealiul de băntuiale...”: textul gramatei patriarhului Calinic II al
Conﬆantinopolului la N. Iorga, Hârtii, pp. 5–9; Alexandru Elian, „Legăturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia de Conﬆantinopol şi
cu celelalte biserici ortodoxe (de la întemeiere până la 1800)”, BOR, LXXVII (1959), nr. 7–10, pp. 904–935, republicat în Bizanţul, Biserica
şi cultura românească, Iaşi, 2003, pp. 155–156.
25
Nicolae Dobrescu, Iﬆoria bisericii române din Oltenia în timpul ocupaţiunii auﬆriace (1716–1739), Bucureşti, 1906, pp. 20–23; Şerban
Papacoﬆea, Oltenia sub ﬆăpânirea auﬆriacă2, Bucureşti, 1998, p. 291 sq.
26
Radu Drăgan, „Au cunoscut meşterii lui Conﬆantin Brâncoveanu secretele secţiunii de aur?” (III), Arhitectura, 1984, nr. 3, p. 42.
27
Pridvorul mic lipseşte din macheta piată în pronaosul catoliconului (1694), ca şi din cea aflată în pronaosul schitului Sf. Apoﬆoli (1700).
Exiﬆenţa lui eﬆe înregiﬆrată în 1738: Virgil Cândea, „Cutremurul din 31 mai 1738 şi pagubele Hurezului”, in Monumente şi muzee. Buletinul
Comisiei ştiinţifice a muzeelor şi monumentelor iﬆorice şi artiﬆice, Bucureşti, 1958, pp. 257–258.
28
Subie dezvoltat în „L’ autorité du modèle biblique: le Temple de la vision d’Ezéchiel”, in Les modèles bibliques du pouvoir et du droit

Mânăﬆirea Hurezi. Prezentare generală
Piura catoliconului a foﬆ realizată de o neobişnuit de numeroasă echipă de meşteri: Conﬆantinos şi Ioan –
zugravii de la Biserica Doamnei din Bucureşti (1683) – împreună cu Andrei, Stan, Neagoe şi Ioachim. Numele lor
sunt consemnate în pisania piurii din pronaos (fig. 9) şi la proscomidiar, însă numele şefului echipei mai apare, după
obiceiul grecesc, şi pe sabia sf. Nichita din naos (fig. 10). Zugravul Conﬆantinos ﬆăpâneşte numeroase şi variate
reţete ale piurii greceşti, provenind în special din zona epirotă, a atelierului zugravilor Kondaris. Dintre meşterii
secundari, doar Andrei poate fi recunoscut în câteva dintre bisericile brâncoveneşti ulterioare, dovedindu-se unul
dintre cei mai talentaţi piori ai vremii.
Piura a foﬆ realizată în cele două sezoane de vară 1693–1694, deoarece pisania din pronaos menţionează ziua
de 30 septembrie 1694, ca încheiere a lucrărilor. Faptul că ﬆareţul Ioan a venit la Hurezi în septembrie 1692, aşadar
imediat după înălţarea bisericii, ar sugera că în iarna următoare a conceput programul iconografic, întrucât aceﬆa
eﬆe evident „gândit” de un teolog29. Deşi la venirea ﬆareţului, ispravnic era Cernica, foﬆul mare armaş30,
contribuţiile celor doi nu se suprapun.
Admirabil executată tehnic, piura bisericii mari s-a păﬆrat foarte bine, cu excepţia câtorva zone (calotele celor
două turle, bolta de nord-eﬆ a pronaosului), unde infiltrări de apă succesive au degradat-o parţial. Reﬆaurată
scrupulos în etape, între 1995–2006, de către echipe coordonate de piorul reﬆaurator Teodora Ianculescu-Spătaru,
piura dezvăluie azi, în bună parte, bogăţia cromatică şi extraordinara calitate a suprafeţelor aurite. Între 2002–2006,
piorul reﬆaurator Ioan Sfrijan, împreună cu colegii săi de la Muzeul Naţional de Artă al României, a reﬆaurat şi
preţiosul iconoﬆas brâncovenesc (fig. 11).
(Colocviu la Colegiul Noua Europă, Bucureşti, 2005, coord. Ivan Biliarsky, Radu Păun), Rechtshiﬆorische Reihe 366, Frankfurt am
Main, 2008, pp. 153–157.
29
Atribuirea programului iconografic, ﬆareţului Ioan, la C. Popa, „Hurezi”, p. 16 pass.
30
Însemnare a ﬆareţului în Ceaslovul propriu: „şi într-acea vreame [20 sept. 1692] iera Cernica biv vel armaş ispravnic şi Apoﬆol clucer
Poenariul cheltuitor la lucrul sfinţii mânăﬆiri” (G. Ştrempel, Catalogul, II, p. 262).

BISERICA SF. ÎMPĂRAŢI
Piura
Ioana Iancovescu
Piura bisericii principale a mânăﬆirii Hurezi a foﬆ încheiată la 30 septembrie 1694, conform pisaniei din
pronaos, ﬆruura iconografică fiind gândită, probabil, de arhimandritul Ioan, primul ﬆareţ al mânăﬆirii.
Iconograful a realizat aici o desăvârşită sinteză între imagine, cuvânt şi spaţiu, întemeind cateheza vizuală pe
cuvântul liturgic şi valorificând sensurile simbolice ale spaţiului bisericii. Noutăţi repertoriale greceşti, chiar şi
ruse, alese cu discernământ se grefează pe tradiţia locului, în mod special pe cea a mânăﬆirii Argeşului, al cărei
model – respeiv Templul viziunii profetului Iezechil – eﬆe afirmat atât de ﬆruura arhiteurală a bisericii şi
a mânăﬆirii, cât şi de iconografie. Aceaﬆă filiaţie încurajează caraerul mărturisitor, evident şi ferm – impus de
contextul iﬆoric tensionat de polemicile confesionale amintite – al primei şi celei mai importante itorii a lui
Brâncoveanu, ce trebuia receptată ca reprezentativă pentru noua domnie.
Altarul eﬆe, în mod tradiţional, dominat de sf. Treime, prezentată aici cruciform, de-a lungul celor două axe: la
Hurezi, iconografia optează pentru chipul Celui Vechi de Zile, însoţit la dreapta sa (spre nord) de cel al lui Iisus din
scena Înălţării, iar la ﬆânga sa (spre sud) de limbile de foc ale Cincizecimei – principiu care va fi reluat, în variante
nu la fel de inspirate, la Surpatele şi Sărăcineşti. Tot sf. Treime ocupă axul răsăritean al bolţii, cu sf. Duh figurat ca
porumbel deasupra Maicii Domnului cu Pruncul din concă (fig. 1).
O noutate pentru Ţara Românească o conﬆituie regiﬆrul suplimentar, situat imediat sub concă şi cuprinzând
scene din ciclul copilăriei Maicii Domnului (fig. 2–4) – de la Rugăciunea sf. părinţi până la Încredinţarea Mariei lui
Iosif –, regiﬆru ce reprezintă, ca şi cel de la Biserica Doamnei din Bucureşti, de altfel, versiunea narativă a tematicii
mariale din altarele brâncoveneşti1. Centrul seriei eﬆe ocupat de viziunea lui Moise2 – soluţie care permite
intersearea tematicii mariale a regiﬆrului orizontal cu aceea hriﬆică a axului vertical, răsăritean.
Ampla scenă a Împărtăşirii apoﬆolilor eﬆe însoţită, pe acelaşi regiﬆru, de trei subiee evanghelice (Pilda celor
zece fecioare, Vindecarea slugii sutaşului, a femeii gârbove) şi de Jertfa lui Avraam (fig. 3–4). Prezenţa pildelor în
altarele perioadei bizantine târzii şi poﬆbizantine eﬆe mai curând o raritate, dar reprezintă o tematică familiară
atelierului fraţilor Kondaris3. Procedeul a foﬆ valorificat de iconograf pentru a conﬆrui, plecând de la pasajul Luca
13, 25–29 – consecutiv pericopei femeii gârbove – o caldă pledoarie pentru credinţă, după pilda lui Avraam.
1
Ciclul copilăriei figurat în altar eﬆe un ecou al piurii greceşti: M. Garidis, La peinture, p. 284. Cealaltă versiune apare la paraclisul şi bolniţa
Hurezilor, la biserica domnească din Târgovişte, la biserica Sf. Nicolae din Făgăraş: ciclul Acatiﬆului Bunei Veﬆiri. Ciclul există şi în pronaosul
de la Sodova, unde însă pictura din 1633 a fost refăcută (C. Pillat, Pictura murală, p. 17)
2
Cu o desfăşurare a episoadelor scoaterii sandalelor, Rugului aprins şi primirii tablelor Legii, ce aminteşte imaginea din catoliconul Lavrei
de la Athos (G. Millet, Athos, fig. 121. 4).
3
Triantaphyllia Kanari, „L’ iconographie des Paraboles dans le Katholikon du Monaﬆère de Galataki en Eubée (XVIe siècle, Atelier des Frères
Kondaris)”, in CIEB XX, III, p. 359.

Cele două paﬆoforii ample de la Hurezi nu preiau „decorul cu cicluri” – ca în biserica domnească din Târgovişte,
care conservă unele ordonanţe şi chiar zone din piura originară, de secol XVI –, ci asociază numeroase figuri de
sfinţi, temelor obişnuite spaţiilor de tip nişă (Viziunea sf. Petru al Alexandriei, Iisus în mormânt). Remarcabilă –
dincolo de erudiţia simetriilor, a asocierii figurilor, deduse din sinaxare, şi de prezenţele insolite, ca aceea a sf. Ahilie
al Larissei4 – eﬆe prezenţa în proscomidiar a Fântânii Vieţii (fig. 5), nu numai pentru interesul manifeﬆat acum pentru
aceaﬆă temă, cât pentru modul firesc în care ea eﬆe integrată într-un spaţiu nou, respeiv în faţa mesei şi a inscripţiei
piate a pomelnicului, inclus într-un pasaj referitor la izvorul nemuririi, din prima rugăciune a proscomidiei.
O conﬆantă a piurii brâncoveneşti din zonă eﬆe includerea icoanei sf. Grigore Decapolitul de la Biﬆriţa în
iconografia altarului, asociat fie unor mari ierarhi, ca în aceﬆ caz (sf. Ioan Poﬆitorul), fie Sf. Nicodim de la Tismana,
uneori reprezentat chiar cu omofor (ca la Govora).
Arcul triumfal se desprinde şi el de repertoriul obişnuit, dar nu şi de tematica deja consacrată: în aceﬆ loc, de
regulă, sunt concentrate mărturisiri de credinţă. La Hurezi însă nu eﬆe reprezentată sf. Treime, ci, în jurul lui
Emanuel, opt scene evocând momente de la începutul lucrării publice a lui Iisus (fig. 6), care îl prezintă aﬆfel drept
Începător al lumii, în spaţiu – arcul eﬆic fiind începutul naosului, adică al „lumii” – şi în timp – cele opt pericope,
toate din Evanghelia sf. Luca, fiind citite la începutul anului bisericesc.
Turla înaltă a naosului permite, după succesiunea regiﬆrelor tradiţionale, inserarea unui regiﬆru rezervat
Liturghiei îngereşti (fig. 7). Dacă prezenţa ei în aceﬆ loc nu surprinde5, neobişnuit eﬆe însă faptul că binecuvântarea
procesiunii îngereşti nu eﬆe dată de Marele Arhiereu, ci de Domnul Savaot din sf. Treime. Insiﬆenţa asupra tematicii
trinitare în piura catoliconului, în ansamblurile de piură de la Hurezi şi, în general, în cele supravegheate de
arhimandritul Ioan, reprezintă un contraargument vizual adresat anti-trinitarienilor, seelor iudaizante apărute în
Reformă şi cuprinse sub eticheta generică de „neo-arieni”6.
Particulară eﬆe şi conﬆituirea, la baza turlei, a unui „inel” al praznicelor Penticoﬆarului: după Răﬆignirea de pe
timpanul veﬆic (fig. 8), urmează Coborârea la iad (fig. 9)7 în conca nordică, Înălţarea şi Rusaliile pe bolta altarului,
Duminica tuturor sfinţilor în conca sudică (fig. 10). El leagă aﬆfel altarul de naos, subliniind unitatea lor ontologică,
şi face trecerea între turlă şi pereţii bisericii, adică între cer şi pământ, în ambele sensuri. Seria majoră, a praznicelor
Penticoﬆarului, eﬆe însoţită de ciclurile „minore” ale Învierii, respeiv cel al Evangheliilor Învierii şi cel al
Duminicilor Penticoﬆarului, plasate pe intradosul arcelor ce mărginesc cele două abside laterale şi reprezentând
unicul exemplu de iluﬆrare integrală din Ţara Românească8 (fig. 11–12).
4
Venerat în Macedonia (Kurbinovo 1191). Chr. Walter, Art and Ritual, p. 237; Chara Konﬆantinidi, „Le message idéologique des évêques
locaux officiant”, Zograf, 25 (1996), pp. 44–45.
5
Locul de naştere a temei eﬆe altarul (ca la Snagov sau Bucovăţ), dar iconografia târzie o prezintă uneori la baza turlei, ca la Căluiu, Suceviţa
etc. V. S. Dufrenne, „Les programmes”, pp. 197–198; I.D. Ştefănescu, Liturgies, pp. 72–77.
6
Georges Florovsky, Les voies de la théologie russe, Lausanne, 2001, p. 35 şi n. 10.
7
Compusă din două scene diﬆine: Coborârea la iad şi Diﬆrugerea porţilor iadului, într-o formulă care se va generaliza în piura
poﬆbrâncovenească. Ultima temă era preluată din repertoriul epirot: A. Stavropoulou-Makri, Veltsiﬆa, fig. 35 a şi 35 b.
8
Un ciclu amplu şi la Sf. Nicolae din Curtea de Argeş.

Mânăﬆirea Hurezi. Biserica Sinţii Împăraţi. Piura
Primul regiﬆru de scene eﬆe rezervat seriei „iﬆorice”, debutând cu imaginile din ciclul copilăriei – ceea ce permite
zugravului grec inserarea temei Uciderii pruncilor (fig. 13), după prototipul lui Teofan Cretanul de la Lavra
Athosului9, reluat la Biserica Doamnei – continuând cu Botezul10 şi Schimbarea la Faţă (fig. 14) şi încheiat cu Patimile
(fig. 15–17), după formula – care începea să se înrădăcineze – amplasării lor în zona apropiată timpanului Răﬆignirii
(peretele şi arcul veﬆic) şi prelungite apoi pe peretele nordic. Mai ales aceﬆ ultim ciclu dezvăluie sursele greceşti ale
piurii de la Hurezi, nu o dată remarcate de cercetători (fig. 18)11.
Al doilea regiﬆru priveşte învăţăturile evanghelice, prezentate la sud şi nord (fig. 19–23), cu excepţia peretelui
veﬆic, rezervat microciclului centrat pe Adormirea Maicii Domnului (fig. 15, 24). Aceaﬆă ultimă serie de trei imagini
se va generaliza în piura brâncovenească, fenomen ce poate fi pus şi pe seama familiarizării cu o literatură liturgică
încurajată de tipăriturile ucrainene12. În imediată apropiere, dar pe peretele nordic, se află şi microciclul martiriului
sf. Ioan Botezătorul, plasat sub Patimile lui Hriﬆos (fig. 25) – paralelă dedusă din ﬆruurile liturgice, iluﬆrate de
programele athonite complexe13. Seria învăţăturilor evanghelice pare să aibă drept criteriu de coerenţă aceeaşi
pledoarie pentru credinţă – exprimată însă cu mijloace mai facile decât în altar – şi pentru care un posibil recurs îl
reprezintă Tâlcuirile la cele patru Evanghelii ale sf. Teofila al Bulgariei, text îndrăgit în ţările române cel puţin din
secolul al XV-lea şi care la sfârşitul secolului al XVII-lea circula deja în traducere românească14.
Regiﬆrul inferior cuprinde, alături de Deisis în formula arhierească din absida sudică, un amplu cortegiu al
sfinţilor militari, deschis de sf. Procopie (fig. 26), ale cărui moaşte fuseseră dăruite bisericii încă din 1691–1692.
Sfinţii poartă tunici militare scurte, numai cei din glafurile fereﬆrelor au veşminte lungi, de curteni, după modelul
bisericilor epirote piate de fraţii Kondaris15. Nelipsita prezenţă, în aceaﬆă serie, a sf. împăraţi e marcată de
crucifixul pe care îl susţin (fig. 27), variantă iconografică ce se regăseşte în câteva exemple brâncoveneşti16.
Piura naosului de la Hurezi se remarcă în mod deosebit printr-o excepţională bogăţie interioară: în ﬆruura
generală a leurii iconografice se inserează numeroase alte sub-ﬆruuri, uneori greu de identificat, deduse din
alăturări, simetrii, dialoguri nord-sud (fig. 28–29) sau eﬆ-veﬆ, recursuri la pasaje scripturiﬆice, imnografice sau
patriﬆice, valorizări ale sensului duhovnicesc al tipicului, cateheze paﬆorale ce relevă atât inepuizabilul rezervor de
sensuri al iconografiei şi al spaţiului, cât şi gândul inspirat şi profund al iconografului, viziunea sa unitară asupra
bisericii, în care imaginea, cuvântul, tipicul şi spaţiul nu sunt decât manifeﬆări ale întregului. De exemplu, ciclul
9
A. Stavropoulou-Makri, Veltsiﬆa, p. 47; G. Millet, Recherches, pp. 162–163. Scena de la Sf. Nicolae din Curtea de Argeş a foﬆ repiată.
10
Unde „închinarea Treimei” eﬆe subliniată prin figurarea chipului Domnului Savaot.
11
Pentru temele greceşti din piura brâncovenească, v. A. Vasiliu, „Brancovan mural painting”, I–II.
12
Ediţia din 1663 a Acatiﬆierului de la Lavra Peşterilor din Kiev, cu iluﬆraţii cunoscute în mediul hurezean, cuprindea şi textul iluﬆrat al
Acatiﬆului Adormirii Maicii Domnului (Украинские книги, II, cat. 108).
13
Pericopele praznicului din 29 auguﬆ refleă aceﬆ paralelism: la utrenie Mt. 14, 1–13 (relatarea martiriului sf. Ioan), la liturghie Mc. 14,
14–30 (pregătirea pentru Patimi a Domnului). La Dionisiu: G. Millet, Athos, pl. 205/1.
14
Un manuscris românesc la mânăﬆirea Biﬆriţa-Vâlcea: ms. rom. BAR 258. G. Ştrempel, Catalogul, I, p. 73.
15
A. Stavropoulou-Makri, Veltsiﬆa, pp. 125–126.
16
Tereza Sinigalia, „Un manuscris gréco-roumain enluminé de l’ époque de Conﬆantin Brâncoveanu”, RRHA-BA, XXVI (1989), p. 33.

martiriilor apoﬆolilor – subie „la modă” în pronaosurile din Macedonia şi Tesalia17, importat de zugravii de la
Biserica Doamnei şi generalizat ulterior în pridvoarele Ţării Româneşti – se află la Hurezi în fereﬆrele superioare ale
naosului şi altarului (fig. 30), realizând o a doua „cunună” a celor două spaţii care, aﬆfel reunite, evocă lucrarea şi
jertfa primilor martiri, apoﬆolii, drept criteriu de unitate a Bisericii.
Pronaosul de la Hurezi18 reia simplificat ﬆruura celui argeşean, păﬆrând în linii mari profilul iconografic, cu
Imnul Acatiﬆ la baza turlei (fig. 31–32) şi Sinaxarul (fig. 33–35)19 prezentat integral pe bolţile pronaosului perimetral,
dar într-o leură considerabil fluidizată de prezenţa bolţilor în cruce din colţurile veﬆice, în locul celor două turle
mici de la Argeş. Turla eﬆe însă dedicată Maicii Domnului, conform uzanţelor vremii, spre deosebire de praica
probabilă din secolul al XVI-lea. În mod neobişnuit, pe tambur eﬆe inserat şi un regiﬆru de cuvioşi-cântăreţi ce
„roﬆesc” numai cântări din slujbele ce deschid praznicul Naşterii Maicii Domnului – în pragul bisericii, al anului
bisericesc şi al conﬆrucţiei particulare de la Hurezi, 8 septembrie fiind chiar ziua sfinţirii aceﬆeia.
În lipsa piurilor din bisericile „familiei” argeşene, imaginile plasate pe feţele exterioare ale prismei de la baza
turlei trebuie socotite ca un unicum al piurii româneşti, cu atât mai mult cu cât sunt simetrice – dar în termenii
„umbrei” – inelului de praznice ale Penticoﬆarului de la baza turlei din naos: prefigurările vetero-teﬆamentare ale
Crucii, Jertfei, Învierii şi Cincizecimei, respeiv Înălţarea şarpelui, „Înţelepciunea şi-a zidit casă...”, Cei trei tineri
în cuptorul de foc, profetul Daniil în groapa cu lei (fig. 36–38) şi profetul Ioil, dar în leură inversată (de la dreapta
la ﬆânga)20. Ca şi în naos, ele creează o reţea de sensuri pe verticală şi pe orizontală, prin alăturări şi chiar prin
răﬆurnări de poziţie, prin valorizări ale tipicului, prezentând, împreună cu chipurile ﬆrămoşilor lui Hriﬆos de pe
cele două coloane (fig. 39) şi cu scenele de pe intradosul arcadelor, pronaosul mic drept centru duhovnicesc şi
spaţiu liturgic premergător locului sinaxei euhariﬆice. Ca noutăţi pentru Ţara Românească trebuie socotite şi cele
două Scări, a îngerilor şi a virtuţilor (fig. 40–41), ca şi ciclul hagiografic al profetului Ilie (fig. 42–44), toate aflate
pe intradosul arcadelor de veﬆ, respeiv sud şi nord, întrucât „familia” argeşeană, cu arcade scurte între coloane
apropiate, nu permite aﬆfel de desfăşurări.
Peretele de răsărit, în mod obişnuit rezervat icoanei de hram, eﬆe ocupat aici de un alt hapax: ciclul hagiografic
al sf. Conﬆantin (fig. 45–47), unde scena principală – vădind o nouă concepţie a spaţiului piural – eﬆe viziunea
Crucii. Dar scena-cheie a seriei eﬆe convertirea rabinului Zamvri de către papa Silveﬆru (fig. 47) la invitaţia
împăratului, moment descris în Viaţa sf. Silveﬆru, nu a sf. Conﬆantin, dar inserat aici pentru bogăţia dogmatică a
dialogului dintre papă şi rabin, şi în baza unui paralelism cu episoade similare din viaţa împăratului. În aceﬆ mod,
17
M. Paissidou, „La représentation”, p. 367.
18
Reluăm în linii mari şi cu precizările aduse de recenta reﬆaurare a piurii, analiza iconografiei pronaosului, publicată în SCIA-AP, 44 (1997),
pp. 33–51 (,,Aceaﬆă desfătată, frumoasă şi iscusită tindă. Piura pronaosului bisericii mari a mânăﬆirii Hurezi. O interpretare”).
19
Louis Reissenberger, L’ église du monaﬆère épiscopal de Kurtea d’Argis en Valachie, Viena, 1867, p. 11 sq; C.L. Dumitrescu, Pictura murală,
n. 12, p. 98.
20
Posibilă prefaţă a unei serii de ansambluri vâlcene (schitul Buna Veﬆire, Pietrari, 1744; bolniţa Episcopiei, 1747–1748), itorite de acelaşi
episcop Climent (foﬆ egumen la Polovragi, metohul Hurezilor), în care ciclul Patimilor se citeşte invers, de la nord la sud, evocând acea
„răﬆurnare a polilor” pe care o săvârşeşte Crucea.

ciclul sf. Conﬆantin se adresează şi itorului, văzut – prin prisma tradiţiei imperiale bizantino-sârbe21 şi pe fondul
proliferării literaturii conﬆantiniene – drept „Noul Conﬆantin”, apărător al dreptei credinţe în faţa propagandei
Reformei22. El se înscrie însă într-un complex tematic „omagial”, conﬆruit pe peretele de răsărit, lângă tabloul votiv
(fig. 48–50) şi alături de sfinţii Flor şi Lavru (fig. 51), prăznuiţi pe 18 auguﬆ – probabil adevărata zi de naştere a lui
Conﬆantin Brâncoveanu23 – de reprezentanţii Bisericii româneşti, sfinţii Nicodim de la Tismana şi Grigore
Decapolitul de la Biﬆriţa – ei înşişi apărători ai ortodoxiei în faţa ereziilor –, ca şi de sfinţii Varlaam şi Ioasaf (fig. 52),
chipurile parenetice24 care vor însoţi, în câteva itorii ulterioare, portretul voievodului ori icoanele sfinţilor săi
ocrotitori, în prelungirea unei alte tradiţii bizantino-sârbe, cea a „noului Ioasaf ”25.
Familia politică şi naturală a voievodului, respeiv voievozii Basarabi, Laiotă, Neagoe (fig. 53) şi Matei,
consideraţi rude pe linie paternă şi reprezentaţi alături de neamul Brâncovenilor (fig. 54), apoi Radu (fig. 55) şi
Conﬆantin Şerban, urmaţi de Şerban Cantacuzino, rude din familia maternă, împreună cu Cantacuzinii (fig. 56)
ocupă regiﬆrul inferior al celorlalţi trei pereţi, respeând gruparea înscrisă în rubricile itorului din pomelnicul
mânăﬆirii26. În aceaﬆă serie se înscriu în colţurile veﬆice, deasupra respeivelor morminte, portretele principalilor
„oﬆenitori” la înălţarea mânăﬆirii: cel al primului ispravnic, Pârvu Cantacuzino (†1692) şi cel al primului ﬆareţ,
arhimandritul Ioan (fig. 57) – portret care însă a foﬆ adăugat ulterior, probabil după 1714, deoarece suprapune chipul
unui ﬆrămoş pe linie laterală al voievodului, Danciu biv vel vornicul, tatăl lui Matei Basarab27. Aceﬆ personaj-cheie
în legitimarea domniei lui Brâncoveanu, prin afirmarea înrudirii cu Matei Basarab şi cu Craioveştii, asimilaţi mai ales
de urmaşii lor cu Basarabeştii28, a foﬆ sacrificat după moartea itorului, fiind acoperit de portretul ﬆareţului şi
identificat abia în cursul reﬆaurării, prin recuperarea inscripţiei.
21
Vojislav Djurić, „Le Nouveau Conﬆantin dans l’ art serbe médiéval”, Λιθοστρωτον. Studien zur byzantinischen Kunﬆ und Geschichte. Feﬆschriﬅ
für Marcel Reﬆle, Stuttgart, 2000, p. 58 şi n. 15; În 1705 viﬆieria lui Brâncoveanu înregiﬆra dania voievodului „la o mânăﬆire ce să chiamă
Mileşăva [...], unde răpaosă sfântul trup al sf. Savvei”; în acelaşi an, o danie „la o mânăﬆire Studeniţa den ţara Sârbească” (Dinu Giurescu,
„Anateﬅerul. Condica de porunci a viﬆieriei lui Conﬆantin Brâncoveanu”), SMIM, V (1962), p. 444.
22
Pentru prezentarea lui Brâncoveanu drept „Noul Conﬆantin”, preluăm concluziile ﬆudiului din culegerea Les cultes des saints souverains et
des saints guerriers et l’ idéologie du pouvoir en Europe Centrale et Orientale, New Europe College, Bucureşti, 2007 pp. 251–263 („De nouveau
sur le Nouveau Conﬆantin”).
23
„Aceaﬆă desfătată...” n. 27.
24
Pasajul înscris pe filaerul sf. Varlaam („Nu eﬆe altul mai înalt decât cel smerit”, Lc. 14, 11; Mt. 23, 12) reprezintă o clasică apoﬆrofă
adresată suveranilor, întâlnită frecvent în Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie (ed. G. Mihăilă, Dan Zamfirescu,
Florica Moisil, Bucureşti, 1970, p. 276, l. 35–36; p. 280, l. 1; p. 323, l. 18–19) sau ca motto al celei de-a doua omilii închinate de sf. Antim
Ivireanul, sfinţilor împăraţi (Opere, ed. Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 1972, p. 113).
25
V. Djurić, „Le Nouveau Joasaph”, pp. 100–109.
26
Ms. rom. BAR 1396, f. 6 şi 7.
27
„Un portret necunoscut al lui Danciu din Brâncoveni”, material prezentat la Sesiunea de comunicări a Inﬆitutului de Iﬆoria Artei „G.
Oprescu”, Bucureşti (2004), în curs de publicare în volumul comemorativ închinat iﬆoricului Conﬆantin Bălan.
28
I.C. Filitti, „Banatul Olteniei şi Craioveştii”, AO, XI (1932), nr. 61–62, p. 141, 150 etc.

Generalizarea pridvoarelor în Ţara Românească, la sfârşitul secolului al XVII-lea, explică iconografia lor
încă ezitantă, dedusă, în general, din repertoriul pronaosului. Programul schiţat la Biserica Doamnei va fi
dezvoltat şi clarificat la Hurezi, îmbogăţit fiind prin dimensiunile generoase ale spaţiului şi mai ales prin
originalitatea gândirii iconografului.
Calota centrală eﬆe rezervată iluﬆrării Psalmilor 148–150 (fig. 58), subie care cunoştea la acea dată o rapidă
difuzare atât în Grecia centrală, cât şi în Ţara Românească sau Moldova29. Deşi atât în Grecia, cât şi în Ţara
Românească (Băjeşti), el era localizat în pronaos ori în exonarthex, zugravul Conﬆantinos piează Psalmii în
pridvorul Bisericii Doamnei, aşa cum proceda şi Pârvu Mutu la Filipeştii de Pădure. Calotele laterale cuprind iluﬆrări
ale celor două cântări liturgice, „De tine se bucură toată făptura...” (fig. 59) şi „Cuvine-se cu adevărat...” (fig. 60),
care ulterior îşi vor afla localizarea, mai adecvată, în pronaos. Dacă iluﬆrarea cântării „De tine se bucură...” cunoştea
o largă răspândire, din Balcani în Moldova şi Rusia, din imnul Axion – pentru care tradiţia iconografică nu
înregiﬆrase ﬆruuri ﬆabile – eﬆe prezentată aici doar cea de-a doua parte, doxologia îngerească, formulă ulterior
abandonată în favoarea unei compoziţii preluate din icoanele ruseşti.
Întreg peretele de răsărit eﬆe ocupat de marea scenă a Judecăţii de apoi (fig. 61–63), devenită obligatorie în
pridvor – nu însă şi pentru bisericile „gândite” de ﬆareţul Ioan. La Hurezi, suprafaţa amplă a peretelui permite
desfăşurarea a numeroase detalii şi figuri secundare, între care – caz unic – portretele ispravnicilor Badea, Apoﬆol
şi Cernica Ştirbei şi ale meşterilor Iﬆrate lemnarul, Vucaşin Caragea pietrarul şi Manea, vătaful zidarilor, prezentate
în partea drepţilor30. Judecata eﬆe însoţită, după o veche tradiţie bizantină, de pilde cu conţinut eshatologic, dintre
care unele în chiar câmpul temei (Pilda celor zece fecioare, Pilda paiului şi a bârnei), altele pe timpanele de sud, veﬆ
şi nord (a Samarineanului miloﬆiv, a lucrătorilor ceasurilor, cea a bogatului nemiloﬆiv şi a săracului Lazăr, Pilda
lucrătorilor ucigaşi, fig. 64–68). Deşi încetăţenite în naos, pildele evanghelice apar şi în pronaosurile greceşti, fie
asociate Judecăţii, fie iluﬆrând tendinţa de „migrare” a ciclurilor secundare spre părţile veﬆice ale bisericii, tendinţă
înregiﬆrată şi în secolul al XVI-lea31. Aceaﬆa explică prezenţa unor cicluri de pilde în pronaosurile de la Biserica
Doamnei, Filipeştii de Pădure sau Mogoşoaia, fără ca formula să fie totuşi generalizată în Ţara Românească. La Hurezi
ele migrează în pridvor, pentru a participa, alături de Judecată, dar şi de alte subiee din repertoriul pronaosului, la
marele complex eshatologic; ulterior, pentru pridvoarele de la Surpatele ori Govora, ﬆareţul Ioan va considera
puternica lor amprentă eshatologică drept suficientă pentru rememorarea Judecăţii.
Parabola bunului Samarinean făcea parte din repertoriul predile al piorilor epiroţi, ca şi Căderea îngerilor
29
Günther Paulus Schiemenz, „e painted Psalms of Athos”, in Mount Athos and Byzantine Monaﬆicism (28th Symposium Birmingham),
Variorum 1996, p. 224; tema iconografică elaborată în secolul al XIV-lea eﬆe reluată în secolul al XVI-lea, când primele exemple cunoscute,
Roussanou-Meteora, 1561 şi Dochiariu-Athos, 1568, aparţin zugravilor cretani. Cele mai vechi menţiuni ale prezenţei aceﬆei teme în ţările
române îi aparţin lui Paul de Alep (la Mărgineni şi Trei Ierarhi, Călători ﬆrăini VI, p. 148 şi, respeiv, 48).
30
Portretele şi autoportretele meşterilor apar în piura Ţării Româneşti în aceﬆ secol al XVII-lea, dar în pronaos (Dragomir zidarul la
Băjeşti, Pârvu Mutu la Bordeşti, Filipeştii de Pădure etc).
31
Suzy Dufrenne, Les programmes iconographiques des églises byzantines de Miﬆra, Paris, 1970, p. 41; M. Garidis, La peinture, p. 333
(exonarthexul de la Peć).

(fig. 65)32 ce completează seria pildelor cu un subie de largă circulaţie în secolul al XVII-lea, prin cronografe
sau cazanii33. Figurată în faţa iadului, ziua intrării răului în lume – considerată a fi avut loc, după unele apocrife,
într-o zi de 7 noiembrie34 – se leagă şi de ciclul Genezei, plasat deasupra arcadelor, deoarece din aceaﬆă serie
sunt alese la Hurezi doar episoadele referitoare la protopărinţi şi la primul păcat, în seria subieelor conexe
Judecăţii – deşi loc ar fi foﬆ şi pentru primele zile ale Facerii. Ciclul Genezei, devenit propriu pridvoarelor
româneşti, era la acea dată de puţină vreme prezent în Ţara Românească, unde a ajuns tot pe filieră grecească35,
deşi în Moldova piura exterioară îl înregiﬆrează deja din secolul al XVI-lea.
Dar ciclul cel mai pregnant al pridvorului îl conﬆituie seria completă a Sinoadelor ecumenice (fig. 64), întregită
de Minunea sf. Eufimia de la sinodul calcedonian (fig. 69) şi de Aducerea icoanelor în biserică (fig. 68) – subie
vehiculat mai ales de piura cretană36. Ciclul de la Hurezi, împreună cu cel ulterior, din pronaosul de la Mogoşoaia
şi cu câteva, rare, exemple poﬆbrâncoveneşti (Stavropoleos în Bucureşti) se numără printre ultimele iluﬆrări ale
aceﬆei teme specifice pronaosului, dar dislocată de tematica nouă, marială sau pilduitoare, a aceﬆei încăperi şi
„exilată” în pridvor, ca la Biserica Doamnei, ori exclusă cu totul. La Hurezi însă, prezentarea Sinoadelor în faţa
Judecăţii reprezintă un avertisment clar, cu atât mai mult cu cât ele se află în spaţiul cel mai accesibil al bisericii, iar
aluzia la disputele teologice ale vremii eﬆe sugerată de veşmintele contemporane ale asiﬆenţilor imperiali.
Pridvorul mic, adăugat probabil de ﬆareţul Ioan în faţa intrării, eﬆe dominat de chipul Maicii Domnului din
calotă, în icoana cunoscută sub numele „Maica Domnului - Rugul aprins” (fig. 70), tip iconografic creat în Rusia în
secolul al XVI-lea pentru piura pe lemn37, dar prezent şi la Suceviţa în naos. Atât profeţii de pe arce, ale căror inscripţii
referitoare la Maica Domnului sunt notate în slavonă – vădind accesibilitatea aceﬆei limbi în momentul piării –, cât
şi trăsăturile chipului Maicii reprezintă argumente pentru datarea aceﬆei piuri în perioada brâncovenească, şi nu în
anul 1862, când „s-au prenoit aceﬆ sfânt amvonaş” de către zugravul cântăreţ Gheorghe (Gherontie).
Faţadele ambelor pridvoare au avut decoraţie zugrăvită, înfăţişând peisaje cu chiparoşi, palmieri şi păsări, tip de decor
răspândit în Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Iniţial, faţadele au foﬆ probabil împodobite
numai cu ornamente care subliniau elementele de arhiteură, respeiv accente de culoare pe brâu şi pe cornişe, motive
geometrice şi florale pe arcadele în retragere de la fereﬆrele turlelor, ca de exemplu frizele de fleuroni alternaţi ce reproduc
modelul baluﬆradei de la Argeş, reluat în piatră pe coloanele din pronaosul hurezean (fig. 71).
32
Figurată în exonarthexul bisericii Sf. Nicolae Philanthropinon din Ioannina (1560) – piură atribuită atelierului fraţilor Kondaris (M.
Garidis, La peinture, p. 180) – sau în trapeza de la Dionisiu; pentru specificitatea iluﬆrării Pildei bunului Samarinean, v. A. Stavropoulou-
Makri, Veltsiﬆa, p. 115.
33
N. Cartojan, Cărţile populare, II, pp. 33 şi 51–52.
34
Mirjana Tatić-Djurić, „Archanges gardiens de porte à Dečani”, in Dečani et l’ art byzantin au milieu du XIVe siècle. Symposium Dečani,
Belgrad, 1989, p. 364.
35
La Băjeşti şi Rebegeşti în pronaos (C. Pillat, Pictura murală, p. 31 şi 35), la Filipeştii de Pădure în pridvor.
36
În pronaosul de la Kalambaka, 1573: M. Garidis, La peinture, pp. 170–171.
37
Jean-Paul Deschler, „Die Ikone Gottesmutter Nichtverbrennender Dornbusch”, in Die Weisheit baute Ihr Haus (coord. Karl Chriﬆian Felmy,
Eva Hauﬆein–Bartsch), München, 1999, p. 120; Третьяковская Галлерея, II, cat. 623.

Cu excepţia unor zone din pridvorul mic, a portretelor din tabloul votiv, a chipului ﬆareţului Ioan şi a câtorva
figuri din familiile Brâncoveanu şi Cantacuzino care au suferit repiări în tempera ori în ulei, piura nu a foﬆ
afeată de intervenţii neinspirate. Recenta reﬆaurare a pus în valoare cromatica vie, cu tonuri luminoase (fig. 72,
73) şi suprafeţe aurite de excepţională calitate şi întindere (fig. 74). Spaţiile ample ale compoziţiilor – rezultate nu
din numărul mic de personaje, ci dintr-un nou raport între figuri şi cadru (fig. 75–76) ce sporeşte impresia de
pitoresc – sunt populate de siluete cu mişcări temperate, în compoziţii calme, fără linii de forţă ﬆridente (fig. 77–
78). Ca de obicei, atenţia piorilor se îndreaptă mai ales către portrete, chiar şi când nu sunt accesibile privirii,
ca de exemplu cel al profetului David de pe tamburul turlei pronaosului. Chipul lui Iisus din scenele evanghelice
(fig. 79) eﬆe mult mai atent lucrat decât fizionomiile personajelor care îl însoţesc. În mod special, regiﬆrul inferior
al sfinţilor cuprinde câteva portrete deosebit de reuşite şi de atent lucrate (fig. 80–81), ca în cazul sfinţilor împăraţi.
O probă de virtuozitate o reprezintă şi imitarea materialelor veşmintelor (fig. 82), ca de pildă caﬅanul sf. Iacov
Persul ori sacosurile sfinţilor ierarhi din altar.
Majoritatea ansamblurilor brâncoveneşti se remarcă printr-o conﬆantă unitate ﬆiliﬆică, vădind buna
colaborare dintre zugravi. În mod deosebit, aceﬆ fapt eﬆe evident la catoliconul Hurezilor, cu atât mai mult cu cât
echipa eﬆe numeroasă: şase meşteri, cu nivel de pregătire şi orizont cultural diferit. Unitatea ﬆiliﬆică a bisericii
mari – în desen, compoziţie şi cromatică – eﬆe o mărturie elocventă privind viziunea artiﬆică a meşterilor
principali, Conﬆantinos şi Ioan.

BISERICA SF. IMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA
Lista temelor iconografice
I. Altar
1. Cel Vechi de Zile (Ο ΠΑΛΑΙΟC ΤΩΝ ΗΜΕΡ., ὁ Παλαιὸς τῶν ἡμερ<ῶν>)

2. Sf. Duh
3. Maica Domnului pe tron cu Pruncul (ΜΡ. ΘΥ., Μ<ήτη>ρ Θ<εο>ῦ; „Cea mai înaltă decât cerurile”, Η
ΠΛΑΤΥΤΕΡΑ ΤΩΝ ΟΥΡΑΝΩΝ, ἡ πλατυτέρα τῶν οὐρανῶν; pe filaerul Pruncului: „Duhul Domnului peﬆe
Mine”, ΠΝΕΥ/ΜΑ ΚΥ/ΡΙΟΥ/ ΕΠ Ε/ΜΕ, πνεῦμα Κυρίου ἐπ’ ἐμέ: Is. 61, 1; Lc. 4, 18), între arhanghelii Mihail
(Μ., Μ<ιχαήλ>; „Pururea Fecioarei şi Maicii Împăratului puterilor celor de sus”, ΤΗ ΑΕΙ/ ΠΑΡΘΕΝΟC/ Κ.
ΜΗΤΡΙ/ ΤΟΥ ΒΑCΙ/ΛΕΩC/ ΤΩΝ ΑΝΩ/ ΔΥΝΑ/ΜΕΩΝ, τῇ ἀεὶ παρθένῳ κ<αὶ> μητρὶ τοῦ βασιλέως τῶν ἄνω
δυνάμεων: glas 1, duminica la utrenie, canonul Născătoarei, cântarea 1) şi Gavriil (Γ., Γ<αβριήλ>; […])
4. „Înălţarea Mântuitorului” (Η ΑΝΑΛΙΨΗC ΤΟΥ CΡC., ἡ ἀνάληψις τοῦ Σ<ωτῆ>ρ<ο>ς; pe filaerele îngerilor:
„Bărbaţi galileeni”, ΑΝΔ/ΡΕC/ ΓΑΛΛ/ΟΙΛΕ/ΟΙ, ἄνδρες Γαλιλαῖοι; (Aceﬆ Iisus...) „Care S-a înălţat de la voi”, Ο
Α/ΝΑΛΙ/ΦΘΕΙC/ ΑΦ’ Η/ΜΩΝ, (ὁ Ἰησοῦς) ὁ ἀναληφθεὶς ἀφ’ ὑμῶν: Fapte 1, 11)
5. „Cincizecimea” (Η ΠΕΝΤΗΚΟΣΤΗ, ἡ πεντηκοστή)
6. Profeţi în medalioane; spre N: Iacov (ΙΑΚΩΒ, Ἰακώβ1; „Eu în vis pe tine” (...te-am văzut scară), ΕΓΩ ΚΑΘ’ ΥΠΝΟΥ
C, ἐγὼ καθ’ ὕπνου σ’(ἱστορῶ κλίμακα): cf. Fac. 28, 12), David (ΔΑΔ., Δα<βί>δ; „Eu chivot” (...te-am numit, Fecioară),
ΕΓΩ/ ΚΙ/ΒΩ/ΤΟΝ, ἐγὼ κιβωτόν2: cf. ps. 131, 8), Isaia (ΗCΑΙ., Ἡσαί<ας>3; „Iar eu mai înainte”, ΕΓΩ/ ΔΕ Π/ΡΩ/ΗΝ,
ἐγὼ δὲ πρώην4), Ghedeon (ΓΕΔΕΩΗ, Γεδεών; „Fecioară, lână pe tine” (...te-am numit), ΠΟ/ΚΟΝ/ CΕ Α/ΓΝΗ, πόκον
σε, ἁγνή5: cf. Judec. 6, 37), Zaharia (ΖΑΧΑΡΙ., Ζαχαρί<ας>; „Eu sfeşnic cu şapte braţe”, ΕΓΩ/ ΛΥΧΝΙ/ΑΝ Ε/ΠΤΑ
Φ/ΩΤΟΝ, ἐγὼ λυχνίαν ἑπτάφωτον: cf. Zah. 4, 2), Avacum (ΑΒΒΑΚΟΥΜ, Ἀββακούμ; (Darul...) „înainte văzător”6,
1
Pentru aceﬆ nume propriu exiﬆă două forme: Ἰακώβ, care eﬆe nedeclinabilă, şi Ἰάκωβος, „grecizată” (şi cu accentuarea după regulile din
greaca clasică), care se schimbă după cazuri. În iconografie şi sinaxare, primul desemnează în general pe patriarhul din Vechiul Teﬆament,
al doilea pe apoﬆoli şi pe sfinţii următori.
2
Textul mai amplu infra, pronaos nr. 4. O formulare diferită, la profetul Ieremia dintr-unul din medalioanele superioare ale tâmplei de
la Cotroceni (azi la MNAR): Σὺ ἠ (pentru εἶ) κηβωτὸς δόξης Κυρύου.
3
Semnul de abreviere piat, cu neputinţă de redat în text (aici şi în multe alte cazuri, nesemnalate), presupune terminaţia în -ας. Din aceﬆ
motiv nu am optat pentru varianta „grecizată” (Ἡσάϊος) din Mineiul de la Veneţia (abreviat în continuare Min), adoptând pe cea din DNT.
EAS şi Hk propun Ἠσαΐας (cu spirit lin).
4
O formulare mai amplă infra, pronaos nr. 4. Alt text: εἶδον σε, ἅγνη, λαβίδαν (sic) ἀ[ν]θρακωφόρον (medalionul profetului Isaia din seria
de pe tâmpla de la Golia, azi la MNAR): cf. Is. 6, 6.
5
Alte variante cu text extins: a. εἶδον σε πόκον, Πάρθενε, δροσοφόρον (MNAR, Golia); b. σὺ εἶ ὁ πόκος ὁ δροσόριτος, Κόρη (MNAR,
icoane, inv. 12119)
6
Erminia, p. 145: „Eu, purtând darul duhului mai înainte văzător, munte umbrit te văzui pe tine, Fecioară”. Un text mai amplu infra,
pronaos. Traducerea textuală: „purtând pentru duh darul înainte-vederii (profeţiei)...”.

ΠΡΟ/ΒΛΕ/[...]Κ/ΟΝ, προβλε[πτι]κὸν (χάρισμα): cf. Avac. 3, 3); spre S: Moise (ΜΩΥCΗC, Μωϋσῆς7; „Eu rug
te-am numit”, ΕΓΩ/ ΒΑTΩΝ/ ΚΕΚ/ΛΗΚΑ/ CΕ, ἐγὼ βάτον κέκληκά σε8: cf. Ieş. 3, 2), Solomon
(CΟΛΟΜΩΝ, Σολομών9; „Eu pat al lui Dumnezeu, pe tine” (...te-am numit, Fecioară), ΕΓΩ/ CΕ Κ/ΛΙΝ/ΗΝ
ΤΟΥ/ Θ<ΕΟ>Υ, ἐγώ σε κλίνην τοῦ Θεοῦ10: cf. Cântarea cântărilor 3, 7–10), Ieremia (ΙΕΡΕΜΙ., Ἰερεμί<ας>11;
[…]), Aaron (ΑΑΡΩΝ, Ἀαρών; „Iar eu [toiag care] a odrăslit”, ΕΓΩ/ ΔΕ/ [...]ΘΙ/CACAΝ, ἐγὼ δὲ
[ἀν]θίσασαν [ῥάβδον]12: cf. Num. 17, 8), [Daniil?] ([…]), Iezechil (ΙΕΖΕΚΙΗΛ, Ἰεζεκιήλ; „Eu poarta lui
Dumnezeu pe tine” (...te-am numit), ΠΥΛ/ΗΝ CΕ/ ΕΓΩ/ ΤΟΥ ΘΥ., πύλην σε ἐγὼ τοῦ Θ<εο>ῦ13: cf. Iez. 44,
2).
7. Rugul aprins, Moise primind tablele („Sfântul rug”, Η ΑΓΙΑ ΒΑΤΟC, ἡ ἁγία βάτος: Ieş. 3, 2 şi 34, 28–29)
8. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului ([...])
9. Naşterea Maicii Domnului; Mângâierile; Ioachim înfăţişând-o preoţilor („Naşterea Născătoarei de
Dumnezeu”, Η ΓΕΝΝΙCIC Τ. ΘΚΟΥ., ἡ γέννησις τ<ῆς> Θ<εοτό>κου: Proto-Iacov 5, 2; 6, 1–2)
10. Încredinţarea Mariei lui Iosif („Şi a luat Iosif pe Născătoarea de Dumnezeu la casa sa”, Κ. ΕΛΑΒΕΝ ΙΩCΗΦ
ΤΗ. ΘΚΟ. ΕΙC ΤΑ ΙΔΗΑ, κ<αὶ> ἔλαβεν Ἰωσὴφ τὴ<ν> Θ<εοτό>κο<ν> εἰς τὰ ἴδια: Proto-Iacov 9, 3)
11. „Rugăciunea lui Ioachim şi a Anei” (Η ΠΡΟCΕΥΧΗ ΤΟΥ ΙΩΑΚΕΙΜ Κ. ΤΗ. ΑΝΝΗC, ἡ προσευχὴ τοῦ
Ἰωακεὶμ κ<αὶ> τῆ<ς> Ἄννας14: Proto-Iacov 1, 4; 4, 1)
12. Martiriul ap. Marcu (O ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΟC, ὁ ἅγιος Μάρκος15)
13. Ap. Luca primind icoana de la Maica Domnului (O ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΑC, ὁ ἅγιος Λουκᾶς)
14. Martiriul ap. Filip (O ΑΓΙΟC ΦΙΛΙΠΠΟC, ὁ ἅγιος Φίλιππος)
15. Martiriul ap. Toma (O ΑΓΙΟC ΘΩΜΑC, ὁ ἅγιος Θωμᾶς)
16. Împărtăşirea apoﬆolilor (Η ΜΕΤΑΔΟCΙC, ἡ μετάδοσις; Η ΜΕΤΑΛΗΨΙC, ἡ μετάληψις)
17. „Pilda celor 10 fecioare” (Η ΠΑΡΑΒΟΛΗ ΤΩΝ ΔΕΚΑ ΠΑΡΘΕΝ., ἡ παραβολὴ τῶν δέκα παρθέν<ων>: Mt. 25, 1–13)
7
Atât By, cât şi DNT mai furnizează o variantă grafică: Μοϋσῆς; în ediţia N-A şi în Hk apare numai aceaﬆă ultimă formă.
8
Textul amplu şi la Polovragi (altar nr. 4). Alte formulări: a. εἶδον σε πυρπολημένην βάτον ἀκατάφλεκτον (MNAR, Golia); b. σὺ εἶ τὸ
ὄραμα τὸ μέγα, ὁ μὴ κεόμενος βάτος (Cotroceni); c. ἐγὼ βάτον σε μι (sic) φλεγόμενον ὕδον (pentru εἶδον) (MNAR, inv. 12119).
9
Aceﬆ cuvânt poartă accent ascuţit în ediţia N-A şi în dicţionarul Ngr-F; el se încadrează în declinarea a treia consonantică, cu radical în
dentală; numele din aceaﬆă categorie nu au niciodată circumflex pe finală (ca în DNT): v. AC-JPJ, pp. 97–98.
10
O variantă infra, pridvor nr. 12.
11
Min ne furnizează o formă cu spirit aspru: Ἱερεμίας, sub influenţa numelor proprii care au în compunerea lor adjeivul ἱερός.
12
Un text mai amplu la MNAR, Golia: εἶδον σε ῥάβδον ἀνθίσασαν τῶν ἀνθρόπων (sic) κτί[στ]ην („te-am văzut toiag ce ai odrăslit
pe Ziditorul oamenilor”).
13
Alte texte: a. πύλην εἶδον σε τοῦ Θεοῦ κεκλεισμένην (MNAR, Golia); b. σὺ εἶ ἡ πύλη ἡ κεκλεισμένυ (sic), atribuită însă lui Miheia
(Cotroceni).
14
Ediţia N-A şi Hk prezintă o formă cu spirit aspru, Ἅννα, juﬆificată de forma din ebraică a aceﬆui nume: Hannah.
15
Pentru aceﬆ nume avem mai multe variante accentuale: ascuţit, la EAS, Al, By şi Min; circumflex, la DNT şi ediţia N-A.

Mânăﬆirea Hurezi. Biserica Sinţii Împăraţi. Liﬆa temelor iconograice
18. „Hriﬆos vindecând pe fiul sutaşului” (Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC Τ. ΥΟΝ ΤΟΥ ΕΚΑΤΟΝΤΑΡΧΟΥ, ὁ Χ<ριστὸ>ς
ἰώμενος τ<ὸν> υἱὸν τοῦ ἑκατοντάρχου: Mt. 8, 5–13; Lc. 7, 1–10)
19. „Hriﬆos vindecând pe gârbovă” (Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC Τ. CΥΓΚΥ/ΠΤΟΥCΑΝ, ὁ Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος τ<ὴν>
συγκύπτουσαν: Lc. 13, 10–17)
20. „Jertfa lui Avraam” (Η ΘΥCΙΑ ΤΟΥ ΑΒΡΑΑΜ, ἡ θυσία τοῦ Ἀβραάμ: Fac. 22, 1–18)
21. Episcopi în medalioane (de la S la N): Foca (O ΑΓΙΟC ΦΩΚΑC, ὁ ἅγιος Φωκᾶς), Autonom (O ΑΓΙΟC
ΑΥΤΟΝΟΜΟC, ὁ ἅγιος Αὐτόνομος16), Vavila (O ΑΓΙΟC ΒΑΒΥΛ., ὁ ἅγιος Βαβύλ<ας>), Dorotei (O ΑΓΙΟC
ΔΩΡΟΘΕΟC, ὁ ἅγιος Δωρόθεος), Eleﬅerie (O ΑΓΙΟC ΕΛΕΥΘΕΡΙΟC, ὁ ἅγιος Ἐλευθέριος), Eusebie (O
ΑΓΙΟC ΕΥCΕΒΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐσέβιος), Martin (O ΑΓΙΟC ΜΑΡΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος Μαρτῖνος17), Achepsima
(O ΑΓΙΟC ΑΚΕΨΙΜ., ὁ ἅγιος Ἀκεψιμ<ᾶς>18), Terapont19 (O ΑΓΙΟC ΘΕΡΑΠ., ὁ ἅγιος Θεράπ<ων>), Meletie
(O ΑΓΙΟC ΜΕΛΕΤΙΟC, ὁ ἅγιος Μελέτιος), Vasilevs (O ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΥ., ὁ ἅγιος Βασιλεύ<ς>), Iosif (O
ΑΓΙΟC ΙΩCΗΦ, ὁ ἅγιος Ἰωσήφ), Patrichie (O ΑΓΙΟC ΠΑΤΡΙΚΙΟC, ὁ ἅγιος Πατρίκιος), Haralambie (O
ΑΓΙΟC ΧΑΡΑΛΑΜΠ., ὁ ἅγιος Χαραλάμπ<ης>), Agapit (O ΑΓΙΟC ΑΓΑΠΙΤΟC, ὁ ἅγιος Ἀγαπητός), Alipie
(O ΑΓΙΟC ΑΛΥΠΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀλύπιος)
22. Sf. Ioan Poﬆitorul (O ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC Ο ΝΗCΤΕΥΤΗC, ὁ ἅγιος Ιωάννης ὁ νηστευτής)
23. Sf. Grigore Decapolitul (O ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ΔΕΚ[...]ΛΙΤ., ὁ ἅγιος Γρηγόριος Δεκ[απο]λίτ<ης>)
24. Episcopi în medalioane (de la S spre N): ?, Modeﬆ (O ΑΓΙΟC ΜΩΔΕCΤΟC, ὁ ἅγιος Μόδεστος), Cosma (O
ΑΓΙΟC ΚΟCΜΑC, ὁ ἅγιος Κοσμᾶς), Donat (O ΑΓΙΟC ΔΟΝΑΤΟC, ὁ ἅγιος Δονάτος), Foca (O ΑΓΙΟC
ΦΩΚΑC, ὁ ἅγιος Φωκᾶς), Chiprian (O ΑΓΙΟC ΚΥΠΡΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Κυπριανός), Antipa (O ΑΓΙΟC
ΑΝΤΙΠΑC, ὁ ἅγιος Ἀντίπας20), Vavila (O ΑΓΙΟC ΒΑΒΥΛ., ὁ ἅγιος Βαβύλ<ας>), Eleﬅerie (O ΑΓΙΟC
ΕΛΕΥΘΕΡΙΟC, ὁ ἅγιος Ἐλευθέριος), Dorotei (O ΑΓΙΟC ΔΩΡΟΘΕΟC, ὁ ἅγιος Δωρόθεος), Ierotei (O ΑΓΙΟC
ΙΕΡΟΘΕΟC, ὁ ἅγιος Ἱερόθεος), ?, Teodul (O ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΟΥΛΟC, ὁ ἅγιος Θεόδουλος), ?
25. Agneţ („Pâinea purtătoare de viaţă”, Ο ΖΩΗΦΟΡΟC ΑΡΤΟC, ὁ ζωηφόρος ἄρτος) şi îngeri cu ripide
26. Sf. Vasile cel Mare (O ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC Ο ΜΕΓ., ὁ ἅγιος Βασίλειος ὁ μέγ<ας>; „Dumnezeule, Dumnezeul
noﬆru, Care pâinea cea cerească”, Ο ΘC./ O ΘC./ ΗΜΩΝ/ Ο ΤΩΝ/ ΟΥΡΑΝΙ./ ΑΡΤΟΝ, ὁ Θ<εό>ς, ὁ Θ<εὸ>ς
ἡμῶν, ὁ τὸν ὀυράνι<ον> ἄρτον: rugăciunea punerii înainte, la proscomidie)
27. Sf. Atanasie al Alexandriei (O ΑΓΙΟC ΑΘΑΝΑCΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΙ., ὁ ἅγιος Ἀθανάσιος Ἀλεξανδρεί<ας>;
16
Altă variantă accentuală la Al: Αὐτονομός.
17
Cu accentul pe prima silabă, cuvântul apare în Al (Μάρτινος); în Min figurează forma notată aici (cu accent circumflex), dar majoritatea
ateﬆărilor apar ca: Μαρτίνος.
18
Min ne mai transmite şi varianta: Ἀκεψήν (11 dec.). V. şi nota 23 de la Polovragi, naos nr.6, pentru alte detalii.
19
În româneşte s-a răspândit varianta cu –t final, după forma la genitiv a numelui grecesc (Θεράπωντος). Chiar şi în inscripţiile greceşti
de la Hurezi (ca d.ex. în sinaxar, v. infra) unele nume sunt notate, eronat, în forma de genitiv, după formula din Minee („întru aceaﬆă zi,
pomenirea sfântului...”: μνήμη τοῦ ἁγίου ...)
20
Aceaﬆă formă accentuală apare în Min; DNT şi ediţia N-A preferă varianta Ἀντιπᾶς, după modelul masculinelor terminate în -ας,
cu accent pe finală.

„Dumnezeule cel sfânt, care întru sfinţi Te odihneşti”, Ο ΘC./ Ο ΑΓΙΟC/ Ο ΕΝ Α/ΓΙΟΙC/ ΑΝΑΠ/ΑΥΟΜ/ΕΝΟC,
ὁ Θ<εὸ>ς ὁ ἅγιος, ὁ ἐν ἁγίοις ἀναπαυόμενος: rugăciunea de taină la Trisagion)
28. Sf. Chiril al Alexandriei (O ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΛΛΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡ., ὁ ἅγιος Κύριλλος Ἀλεξανδρ<είας>; „Iarăşi şi
de multe ori cădem către Tine”, ΠΑΛΙΝ/ Κ. ΠΟ/ΛΛΑΚ/ΙC, CΟΙ/ ΠΡΟC/ΠΙΠΤΟ/ΜΕΝ, πάλιν κ<αὶ> πολλάκις
σοι προσπίπτομεν: rugăciunea a doua pentru credincioşi)
29. Sf. Nicolae al Mirelor (O ΑΓΙΟC ΝΙΚΟΛΑΟC Ο ΜΙΡ., ὁ ἄγιος Νικόλαος ὁ Μυρ<ῶν>)
30. Sf. Spiridon Făcătorul de minuni (O ΑΓΙΟC CΠΥΡΙΔΩΝ ο θαυματουργος, ὁ ἅγιος Σπυρίδων ὁ θαυματουργός)
31. Sf. Andrei Criteanul (O ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΕΑC ΚΡΗΤΗ., ὁ ἅγιος Ἀνδρέας Κρήτη<ς>)
32. [Diac.] Parmena (O ΑΓΙΟC ΠΑΡΜΕΝ., ὁ ἅγιος Παρμεν<ᾶς>)
33. Sf. Ioan Gură de Aur (O ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC Ο ΧΡΗCΟCΤΟΜΟC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ χρυσόστομος; „Nimeni
din cei legaţi (cu patimi trupeşti) nu e vrednic”, ΟΥΔΕΙC/ ΑΞΙΟC/ Τ. CΥΝ/ΔΕΔΕ/ΜΕΝ./ ΤΑΙC, οὐδεὶς ἄξιος
τ<ῶν> συνδεδεμέν<ων> ταῖς (...σαρκικαῖς ἐπιθυμίαις): rugăciunea de taină la Heruvic)
34. Sf. Grigore Teologul (O ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ΘΕΟΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ Θεολόγος; „Mai ales pentru
preasfânta, curata, preabinecuvântata”, ΕΞΕΡΕ/ΤΩC ΤΗ./ ΠΑΝΑ/ΓΙ. ΑΧΡΑΝ/ΤΟΥ, ΥΠΕΡ/ΕΥΛΟΓΗ/ΜΕΝ/ΗC,
ἐξαιρέτως τῆ<ς> παναγί<ας>, ἀχράντου, ὑπερευλογημένης: ecfonis înainte de axion)
35. Sf. Euﬆatie al Antiohiei (O ΑΓΙΟC ΕΥCΤΑΘΙΟC ΑΝΤΗΟΧΙ., ὁ ἅγιος Εὐστάθιος Ἀντιοχεί<ας>; „Şi ne
învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire”, Κ. ΚΑΤΑ/ΞΙΟCΟΝ/ ΗΜΑC/ ΔΕCΠΟ/ΤΑ ΜΕ/ΤΑ ΠΑ/ΡΗCΙ.,
κ<αὶ> καταξίωσον ἡμᾶς, Δέσποτα, μετὰ παῤ[ῥ]ησί<ας>: ecfonis înainte de rugăciunea domnească)
36. Sf. Ioan cel Miloﬆiv (O ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC Ο ΕΛΕΗΜ., ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ ἐλεήμ<ων>; „Cel ce binecuvântezi
pe cei ce Te binecuvântează”, Ο ΕΥΛΟ/ΓΩΝ/ ΤΟΥC ΕΥΛΟ/ΓΟΥΝ/ΤΑ CΕ/ ΚΕ., ὁ εὐλογῶν τοὺς εὐλογοῦντά[ς]
Σε, Κ<ύρι>ε: rugăciunea amvonului)
37. Sf. Grigore Dialogul (O ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC Ο ΔΙΑΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ Διάλογος; „După darul
Hriﬆosului Tău cu Care” (...eşti binecuvântat), ΚΑΤΑ/ ΤΗΝ ΔΩ/ΡΕΑΝ/ ΤΟΥ ΧΡΙ/CΤΟΥ CΟΥ/ ΜΕ/Θ ΟΝ, κατὰ
τὴν δωρεὰν τοῦ Χριστοῦ Σου, μεθ’ὅν: ecfonis după rugăciunea a doua pentru credincioşi, în liturghia Darurilor)
38. Sf. Iacov fratele Domnului (O ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC Ο ΑΔΕΛΦΟΘΕΟC, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος ὁ ἀδελφόθεος)
39. [Diac.] Euplu (O ΑΓΙΟC ΕΥΠΛΟΥC, ὁ ἅγιος Εὔπλους21)
40. Sf. Iosif [patriarhul Conﬆantinopolului?] (O ΑΓΙΟC ΙΩCΗΦ, ὁ ἅγιος Ἰωσήφ)
41. [Diac.] Nicanor (O ΑΓΙΟC ΝΙΚΑΝΩΡ, ὁ ἅγιος Νικάνωρ)
42. [Diac.] Simon [Timon] (O ΑΓΙΟC CΙΜΩΝ, ὁ ἅγιος Σίμων)
43. Sf. Chiril al Ierusalimului (O ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΛΛΟC ΙΕΡΟCΟΛΥΜΩΝ, ὁ ἅγιος Κύριλλος Ἱεροσολύμων)
44. Sf. Policarp (O ΑΓΙΟC ΠΟΛΥΚΑΡΠΟC, ὁ ἅγιος Πολύκαρπος)
45. [Diac.] Ştefan (O ΑΓΙΟC CΤΕΦΑΝΟC, ὁ ἅγιος Στέφανος)
46. [Diac.] Prohor (O ΑΓΙΟC ΠΡΟΧΩΡΟC, ὁ ἅγιος Πρόχορος)
47. Sf. Modeﬆ [al Ierusalimului] (O ΑΓΙΟC ΜΟΔΕCΤΟC, ὁ ἅγιος Μόδεστος)
21

II. Proscomidiar
48. Iisus Hriﬆos („Eu sunt viţa”, ΕΓΟ ΕΙΜΙ Η ΑΜΠΕΛΟC, Ἐγώ εἰμι ἡ ἄμπελος: In. 15, 5) cu apoﬆoli: Petru
(ΠΕΤΡΟC, Πέτρος) şi Pavel (ΠΑΥΛΟC, Παῦλος), Matei (ΜΑΘΑΙΟC, Ματθαῖος22) şi Marcu (ΜΑΡΚΟC,
Μάρκος), Simon (CΙΜΩΝ, Σίμων) şi Luca (ΛΟΥΚΑC, Λουκᾶς), Andrei (ΑΝΔΡΕ., Ἀνδρέ<ας>) şi Ioan
(ΙΟΑΝΝΗC, Ἰωάννης), Vartolomeu (ΒΑΡΘΟΛΟΜΑΙΟC, Βαρθολομαῖος) şi Filip (ΦΙΛΙΠΠ., Φίλιππ<ος>),
Iacov (ΙΑΚΩΒΟC, Ἰάκωβος) şi Toma (ΘΩΜΑC, Θωμᾶς). La E şi V câte un serafim
49. Viziunea sf. Petru din Alexandria („Cine Ţi-a rupt haina, Mântuitorule?”, ΤΙC CΟΥ ΤΟΝ ΧΙΤΩΝΑ CΕΡ.
Δ[...]ΛΕΝ, τίς Σου τὸν χιτῶνα, Σ<ῶτ>ερ, δ[ιφ]λέν;)
50. Îngeri cu ripide
51. Inscripţie şi pomelnic zugravi („Răscumpăratu-ne-ai pe noi din bleﬆemul legii cu scump sângele Tău. Pe cruce
fiind pironit şi cu suliţa împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul noﬆru, slavă Ţie. †Adu-Ţi aminte,
Doamne, şi de noi păcătoşii, Conﬆantin şi Ioan zugravii şi mai mici Andreiu, Neagoe, Stan, Echimŭ zugravi, an
1694”, ΕΞΗΓΟΡΑCΑC ΗΜΑC ΕΚ ΤΗC ΚΑΤΑΡ. ΤΟΥ ΝΟΜΟΥ ΤΩ ΤΙΜΙΩ CΟΥ ΑΙΜΑΤΙ, ΤΩ CΤΩ.
ΠΡΟCΗΛΩΘΕΙC/ Κ. ΤΗ ΛΟΓΧΗ ΚΕΝΤΗΘΕΙC, Τ. ΑΘΑΝΑCΙΑΝ ΕΠΗΓΑCΑC ΑΝΘΡΩΠΟΙC, CΗΡ. ΗΜ.,
ΔΟΞΑ CΟΙ/ †ΜΝΗCΘΗΤΙ ΚΕ. Κ. ΕΜΩΝ Τ. ΑΜΑΡΤΩΛΩΝ ΚΩΝCΤΑΝΤΙΝΟΥ Κ. ΙΩΗ. Τ. ΖΩΓΡΑΦΩΝ/ Îi
mai miçi andreÓ nhgoe stan ekïm´ jÁgravi/ ΕΤΙ 1694, Ἐξηγόρασας ἡμᾶς ἐκ τῆς κατάρ<ας> τοῦ νόμου, τῷ τιμίῳ
Σου αἵματι · τῷ στ<αυρ>ῷ προσηλωθεὶς κ<αὶ> τῇ λόγχῃ κεντηθείς, τ<ὴν> ἀθανασίαν ἐπήγασας ἀνθρώποις,
Σ<ῶτ>ερ ἡμ<ῶν>, δόξα Σοι. † μνήσθητι, Κ<ύρι>ε, κ<αὶ> ἡμῶν τ<ῶν> ἀμαρτωλῶν Κωνσταντίνου κ<αὶ>
Ἰω<ά>ν<νου> τ<ῶν> ζωγράφων/ (...)/ ἔτει 169423: prima rugăciune a proscomidiei)
52. Iisus în mormânt („Scoaterea cuielor”, Ἡ ΑΠΟΚΑΘΗΛΩCΙC, ἡ ἀποκαθήλωσις); serafim peﬆe uşă
53. Maica Domnului-Izvorul vieţii („Izvorul dătător de viaţă”, Η ΖΩΟΔΟΧΟC ΠΗΓΗ, ἡ ζωοδόχος πηγή)
54. Cruce cu inﬆrumentele Patimilor
55. Sf. Alexandru al Alexandriei (O ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΙ., ὁ ἅγιος Ἀλέξανδρος Ἀλεξανδρεί<ας>)
56. Sf. Ahila al Alexandriei (O ΑΓΙΟC ΑΧΙΛΑC ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΙ., ὁ ἅγιος Ἀχιλλᾶς Ἀλεξανδρεί<ας>)
57. Sf. Petru al Alexandriei (O ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΙ., ὁ ἅγιος Πέτρος Ἀλεξανδρεί<ας>)
III. Diaconicon
58. Maica Domnului cu profeţi („Veﬆită de profeţi”, Τ. ΠΡΟΦΗΤ. ΤΟ ΚΥΡΙΓΜΑ, τ<ῶν> προφητ<ῶν> τὸ
κύριγμα): Isaia (ΗCΑΙ., Ἡσαΐ<ας>), Ieremia (ΙΕΡΕΜΙ., Ἰερεμί<ας>), Iezechil (ΙΕΖΕΚΙΗΛ, Ἰεζεκιήλ),
Ghedeon (ΓΕΔΕΩΝ, Γεδεών), Moise (ΜΩΥCΗ, Μωϋσής), Aaron (ΑΑΡΩΝ, Ἀαρών), David (ΔΑΔ.,
22
Ediţiile mai noi recomandă forma Μαθθαῖος, iar DNT le promovează pe amândouă; la fel se întâmplă la toate numele proprii unde apare
grupul - τθ - (mai vechi).
23
Textul cu minime diferenţe de leură şi la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, Anexa II, nr. 3. Anul cu cifre arabe.

Δα<βί>δ), Solomon (CΟΛΟΜΩΝ, Σολομών), Zaharia (ΖΑΧΑΡΙ., Ζαχαρί<ας>), Iacov (ΙΑΚΩΒ, Ἰακώβ),
Avacum (ΑΒΒΑΚΟΥΜ, Ἀββακούμ), Daniil (ΔΑΝΙΗΛ, Δανιήλ)
59. Iisus Emanuel
60. Îngeri
61. Serafim
62. Sf. Grigore Făcătorul de minuni (O ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ο θαυματουργος, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ Θαυματουργός)
63. Sf. Grigore al Acragandelor (O ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ο ακραγάντων, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ Ἀκραγάντων)
64. Sf. Grigore al Armeniei (O ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC αρμενιας, ὁ ἅγιος Γρηγόριος Ἀρμενίας)
65. Sf. Ahilie [al Larissei] (O ΑΓΙΟC ΑΧΙΛΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀχίλλειος)
66. Sf. Climent [al Anghirei] (O ΑΓΙΟC ΚΛΗΜΗ., ὁ ἅγιος Κλήμη<ς>)
67. Sf. Agatanghel (cu omofor, sic; O ΑΓΙΟC ΑΓΑΘΑΓΓΕΛΟC, ὁ ἅγιος Ἀγαθάγγελος)
IV. Naos şi arcul triumfal
1. Pantocrator („Atotţiitorul”, Ο ΠΑΝΤΩ[Κ]ΡΑΤΩΡ, ὁ Παντο[κ]ράτωρ)

2. Cete îngereşti, Hetimasia
3. Arhangheli
4. Profeţi (de la E spre N): [David] („Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne”, ΟC Ε/ΜΕΓΑ/ΛΗΝΘ/Η ΤΑ ΕΡ/ΓΑ CΟΥ/
ΚΥΡΙ/Ε, Ὡς ἐμεγαλύνθη τὰ ἔργα Σου, Κύριε: ps. 103, 2524), Solomon (Ο CΟΦΟC CΟΛΟΜΩΝ, ὁ σοφός Σολομών;
„Gura celui drept rodeşte înţelepciune”, CΤΟΜΑ ΔΙΚΑΙΟΥ ΑΠΟCΤΑΞΑ/ CΟΦΙΑΝ, στόμα δικαίου ἀπέσταξα
σοφίαν: Pilde 10, 31), Isaia (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΗCΑΙ., ὁ προφήτης Ἠσαΐ<ας>; „Iată ziua Domnului vine plină de
mânie”, ΙΔΟΥ/ ΗΜΕΡΑ/ ΚΥΡΙΟΥ/ ΕΡΧΕ/ΤΑΙ Α/ΝΙΑΤΩ/ ΘΥΜΟΥ, ἰδοὺ [ἡ] ἡμέρα Κυρίου ἔρχεται ἀνίατο[ς] θυμοῦ25:
Is. 13, 9), Ilie (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΗΛΙ., ὁ προφήτης Ἠλί<ας>26; „Viu eﬆe Domnul şi viu sufletul meu: nu va fi ploaie”,
ΖΗ ΚC./ Κ. ΖΗ/ Η ΨΥ/ΧΗ Μ/ΟΥ ΟΥΚ/ ΕCΤΑΙ/ ΥΕΤΟC, ζῇ Κ<ύριο>ς κ<αὶ> ζῇ ἡ ψυχή μου, οὐκ ἔσται ὑετός27: cf.
24
Traducerea textuală: „Cât s-au înmulţit lucrările Tale, Doamne”; v. şi TOB, p. 901. Textul mai amplu (LXX): Ὡς ἐμεγαλύνθη τὰ ἔργα σου,
Κύριε · πάντα ἐν σοφίᾳ ἐποιήσας. BŞR: „Foarte să măriră lucrurile Tale, Doamne...”.
25
Textul original extins (LXX, BŞG): ἰδοὺ γὰρ ἡμέρα Κυρίου ἀνίατος ἔρχεται θυμοῦ καὶ ὀργῆς θεῖναι τὴν οἰκουμένην ὅλην ἔρημον: „Căci iată
ziua Domnului soseşte fără îndurare şi o revărsare de ură şi mânie va puﬆii lumea” (BŞR: „Pentru că, iată, ziua Domnului.vine nevindecată,
şi mânie de pizmă şi de urgie, ca să puie lumea puﬆie...”).
26
Toate sursele indică forma cu spirit lin, în afară de By, unde regăsim şi pe Ἡλίας (cu trimitere la textele biblice).
27
Traducerea textuală coreă: „Pe Dumnezeu şi pe sufletul meu...”; eﬆe o formulă de jurământ (v. By, s. v. ζάω). Textul extins, la
Stavronichita (G. Millet, Athos, fig. 9. 3): ζῇ Κύριος καὶ ζῇ ἡ ψυχή μου, οὐκ καταβήσεται ὑετός ἐπὶ τῆς γῆς εἰμὴ διὰ στόματός μου („Pe
Dumnezeu şi pe sufletul meu, nu va cădea ploaie pe pământ decât la cuvântul meu”). V. şi Ieremia 12,16: „... ὀμνύειν τῷ ὀνόματι μου
„Ζῇ κύριος”, καθὼς ἐδίδαξαν τὸν λαόν μου ὀμνύειν“ (LXX), respectiv „să juri pe numele Meu, zicând: „Viu este Domnul”, cum am învăţat
pe poporul Meu să jure...” (Ed. Sinod. 1988)

III Regi 17, 1), Ghedeon (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΓΕΔΕΩΝ, ὁ προφήτης Γεδεών; „Şi a foﬆ cuvântul Domnului către mine
zicând”, ΕΓΕΝΕ/ΤΟ ΛΟ/ΓΟC ΚΟΥ./ ΠΡΟC Μ/Ε ΛΕΓ/ΩΝ, ἐγένετο λόγος Κ<υρί>ου πρὸς μὲ λέγων: Ier. 1, 4), Daniil
(Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΔΑΝΗΙΛ, ὁ προφήτης Δανιήλ; „Eu Daniil mă uitam până când s-au aşezat [scaune]”, ΕΓΩ
Δ/ΑΝΙΗΛ/ ΕΘΕ/ΩΡΟΥΝ/ ΕΩC/ ΟΥ ΕΤΕΘΗ/[...], ἐγὼ Δανιὴλ ἐθεώρουν ἕως οὗ ἐτέθη[σαν θρόνοι]: Dan. 7, 9),
Iona (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΙΩΝΑC, ὁ προφήτης Ἰωνᾶς; „Strigat-am în ﬆrâmtoarea mea către Domnul, Dumnezeul meu”,
ΕΒΟΗ/CΑ ΕΝ/ ΘΛΙΨΕΙ/ ΜΟΥ ΠΡΟC/ ΚΥΡΙΟΝ/ ΤΟΝ ΘΕ/ΟΝ ΜΟΥ, ἐβόησα ἐν θλῖψει μου πρὸς Κύριον τὸν Θεόν
μου: Iona 2, 3), Zaharia (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΖΑΧΑΡΙΑC, ὁ προφήτης Ζαχαρίας; „Viu [eﬆe] Domnul, Dumnezeul meu
şi toţi îngerii Săi28”, ΖΗ ΚC./ Ο ΘC. ΜΟΥ/ Κ. ΠΑΝ/ΤΕC ΟΙ/ ΑΓΓΕΛΟΙ/ αυτου, ζῇ Κ<ύριο>ς ὁ Θ<εό>ς μου κ<αὶ>
πάντες οἱ ἄγγελοι αὐτοῦ), Iezechil (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΙΕΖΕΚΗΙΛ, ὁ προφήτης Ἰεζεκιήλ; „Şi am văzut şi iată plină de
slavă [era] casa Domnului”, Κ. ΕΙΔΟΝ/ Κ. ΙΔΟΥ/ ΠΛΗΡΗΝ/ ΔΟΞΗC/ Ο ΟΙΚΟC/ ΚΥΡΙ/ΟΥ, κ<αὶ> εἶδον κ<αὶ> ἰδοὺ
πλήρης δόξης ὁ οἶκος Κυρίου: Iez. 43, 5), Avacum (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΑΒΒΑΚΟΥΜ, ὁ προφήτης Ἀββακούμ;
„[Deoarece] acela căruia nu-i pasă de nedreptate l-a înăbuşit [pe cel drept] cu putere”29, ΠΕΡΙΕ/ΒΑΛΕΝ/ ΑΜΕΛΕΙC/
ΕΞ ΑΔΙ/ΚΙΑC ΜΕ/ΤΑ ΔΥΝΑ/μεως, περιέβαλεν ἀμελὴς ἐξ ἀδικίας μετὰ δυνάμεως: cf. Avac. 1, 4), Ieremia (Ο
ΠΡΟΦΗΤΗC ΙΕΡΕΜΙ., ὁ προφήτης Ἰερεμί<ας>; „Veţi vedea viaţa voaﬆră spânzurată”30, ΟΨΕC/ΘΕ ΤΗΝ/ ΖΩΗ/Ν
ΥΜ./ ΚΡΕΜ/ΑΜΕΝ/[...], ὄψεσθε τὴν ζωὴν ὑμ<ῶν> κρεμαμέν[ην]: cf. Deut. 28, 66), Moise (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC
ΜΩΥCΗΝ, ὁ προφήτης Μωϋσῆς; „Profet vă va ridica Domnul dintre” (...fraţii voştri), ΠΡΟΦΗ/ΤΗΝ
ΑΝΑ/CΤΗCΕΙ/ ΥΜΙΝ/ ΚΥΡΙ/ΟC ΕΚ/ ΤΩΝ, προφήτην ἀναστήσει ὑμῖν Κύριος ἐκ τῶν [ἀδελφῶν]31: Deut. 18, 15)
5. Apoﬆoli (de la E spre N): Petru (Ο ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΟC, ὁ ἅγιος Πέτρος), Pavel (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΥΛΟC, ὁ ἅγιος
Παῦλος), Ioan (bătrân; Ο ΑΓΙΟC ΙΩ. Ο ΘΕΟΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Ἰω<άννης> ὁ θεολόγος), Luca (Ο ΑΓΙΟC
ΛΟΥΚΑC, ὁ ἅγιος Λουκᾶς), Andrei (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΕ., ὁ ἅγιος Ἀνδρέ<ας>), Vartolomeu (Ο ΑΓΙΟC
ΒΑΡΘΟΛΟΜΑΙΟC, ὁ ἅγιος Βαρθολομαῖος), Filip (Ο ΑΓΙΟC ΦΙΛΙΠΠΟC, ὁ ἅγιος Φίλιππος), Toma (Ο ΑΓΙΟC
ΘΟΜΑC, ὁ ἅγιος Θωμᾶς), Iacov (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος), Simon (Ο ΑΓΙΟC CΙΜΩΝ, ὁ ἅγιος
Σίμων), Marcu (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΟC, ὁ ἅγιος Μάρκος), Matei (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΤΘΑΙΟC, ὁ ἅγιος Ματθαῖος)
6. „Dumnezeiasca Liturghie” (Η ΘΕΙΑ ΛΥΤΟΥΡΓΙΑ, ἡ θεία λειτουργία): la E Sf. Treime („Binecuvântată
28
Traducerea textuală: „Pe Domnul Dumnezeul meu şi pe îngerii Săi...” (v. supra).
29
Pentru comparaţie, reproducem traducerea din TOB, p. 747: „Quand un méchant peut garroter le juﬆe, alors le droit qui vient au
jour eﬆ perverti” (în aparatul critic, pentru „garroter” mai eﬆe posibilă şi traducerea „circomvenir”). Textul grecesc „ﬆandard”
(LXX) pentru aceﬆ fragment eﬆe: „ὅτι ὁ ἀσεβὴς καταδυναστεύει τὸν δίκαιον”; traducerile româneşti sunt, în ed. sinod. 1988: „cel
nelegiuit biruie pe cel drept” (...iar judecata iese ﬆrâmbă), iar în BŞR: „cel necurat biruiaşte asupra direptului” (...pentru aceaea va
ieşi judecată îndărătnică). Nu eﬆe singurul loc în care în inscripţii apare alt text decât acela din ediţia ﬆandard auală, deoarece
scribii aveau alte modele, extrase din manuscrisele care le-au ﬆat la dispoziţie.
30
BŞR: „Şi va fi viaţa ta spânzurată denaintea ochilor tăi şi te vei teame ziua şi noaptea...”; aceeaşi formulare în ed. sinod. 1914; versiunea
ed. sinod. 1988: „Viaţa ta va fi mereu în primejdie înaintea ochilor tăi; vei tremura ziua şi noaptea...”. (BŞG, LXX: καὶ ἔσται ἡ ζωή σου
κρεμαμένη ἀπέναντι τῶν ὀφθαλμῶν σου, καὶ φοβηθήσῃ ἡμέρας καὶ νυκτός...) Iconografia asociază profeţia, Răﬆignirii (infra, nr. 26).
31
Un text mai amplu la Stavronichita (G. Millet, Athos, fig. 30. 2): προφήτην ὑμῖν ἀναστήσει Κύριος ὁ Θεὸς ὑμῶν ἐκ τῶν ἀδελφῶν ὑμῶν,
ὡς ἐμέ: „Profet vă va înălţa Domnul Dumnezeul voﬆru, dintre fraţii voştri, ca şi mine”.

[eﬆe] Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sf. Duh”, ΕΥΛΟΓΗ/ΜΕΝΗ/ Η ΒΑCΙ/ΛΕΙΑ/ ΤΟΥ ΠΡC./ Κ. ΤΟΥ
ΥΟΥ./ Κ. ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ/ ΠΝC., εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Π<ατ>ρ<ὸ>ς κ<αὶ> τοῦ Υ<ἱ>οῦ κ<αὶ> τοῦ ἁγίου
Πν<εύματο>ς), îngeri purtând cădelniţe („heruvimii cu mulţi ochi şi” (...serafimii), ΤΑ ΠΟ/ΛΥΟΜ/ΜΑΤΑ/
ΧΕΡΟΥ/ΒΙΜ/ Κ. ΤΑ, τὰ πολυόμματα χερουβὶμ κ<αὶ> τὰ [σεραφίμ]), făclii („Sfinte Dumnezeule, sfinte tare,
sfinte” (...fără de moarte), ΑΓΙΟC/ Ο ΘC./ ΑΓΙΟC/ ΙCΧΥ/ΡΟC Α/ΓΙΟC, ἅγιος ὁ Θε<ός>, ἅγιος ἰσχυρός,
ἅγιος), sfintele Vase şi aerul („Sfânt, sfânt, sfânt, [Domnul Sava]ot” ΑΓΙΟC/ ΑΓΙΟC/ ΑΓΙΟC/ [...]/[...]/ΩΤ,
ἅγιος, ἅγιος, ἅγιος, [Κύριος Σαβα]ώθ)
7. Apoﬆoli din cei 70 în medalioane (de la E spre N): Iisus Hriﬆos („Eu sunt viţa, voi mlădiţele”, ΕΓΩ ΕΙ/ΜΙ Η
Α/ΜΠΕ/ΛΟC Υ/ΜΕΙC/ ΤΑ ΚΛΥ[...], Ἐγώ εἰμι ἡ ἄμπελος, ὑμεῖς τὰ κλή[ματα]: In. 15, 5), Agav (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC
ΑΓΑΒΟC, ὁ ἀπόστολος Ἄγαβος32), Ariﬆovul (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΑΡΙCΤΟΒΟΥΛΟC, ὁ ἀπόστολος
Ἀριστόβουλος), Rodion (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΡΩΔΙ., ὁ ἀπόστολος Ῥωδί<ων>33), Apelie (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC
ΑΠΕΛΛΗC, ὁ ἀπόστολος Ἀπελλής34), Luchian (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΛΟΥΚΙΑΝΟC, ὁ ἀπόστολος Λουκιανός),
Stahie (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC CΤΑΧΗC, ὁ ἀπόστολος Στάχυς), Urban (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΟΥΡΒΑΝΟC, ὁ ἀπόστολος
Οὐρβανός), Amplia (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΑΜΠΛΙ., ὁ ἀπόστολος Ἀμπλί<ας>35), Andronic (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC
ΑΝΔΡΟΝΙΚΟC, ὁ ἀπόστολος Ἀνδρώνικος36), Epenet (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΕΠΑΙΝΕΤΟC, ὁ ἀπόστολος
Ἐπαινετός37), Crisc (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΚΡΙCΚΗC, ὁ ἀπόστολος Κρήσκης), Siluan (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC
CΙΛΟΥΑΝΟC, ὁ ἀπόστολος Σιλουανός38), Parmena (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΠΑΡΜΕΝ., ὁ ἀπόστολος Παρμεν<ᾶς>),
Tit (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΤΙΤΟC, ὁ ἀπόστολος Τῖτος39), Simon (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC CΙΜΩΝ, ὁ ἀπόστολος Σίμων),
Prohor (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΠΡΟΧΩΡΟC, ὁ ἀπόστολος Πρόχορος), Anania (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΑΝΑΝΙ., ὁ
ἀπόστολος Ἀνανί<ας>40), Matia (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΜΑΤΘΙΑC, ὁ ἀπόστολος Ματθίας41), Nicanor (Ο
ΑΠΟCΤΟΛΟC ΝΙΚΑΝΩΡ, ὁ ἀπόστολος Νικάνωρ), Filip (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΦΙΛΙΠΠΟC, ὁ ἀπόστολος
Φίλιππος), Iacov fratele Domnului (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΙΑΚΩΒΟC ὁ ἀδελφόθεος, ὁ ἀπόστολος Ἰάκωβος ὁ
ἀδελφόθεος), Cleopa (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΚΛΕΟΠΑC, ὁ ἀπόστολος Κλεώπας42), Tadeu (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC
ΘΑΔΔΑΙΟC, ὁ ἀπόστολος Θαδδαῖος), Varnava (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΒΑΡΝΑΒ., ὁ ἀπόστολος Βαρνάβ<ας>43).
32
Forma din Min; DNT şi autorii ediţiei N-A recomandă forma Ἅγαβος, cu spirit aspru.
33
În Min. apare şi varianta grafică Ῥοδίων.
34
Cuvântul prezintă mai multe variante accentuale: Ἀπελλῆς (By, Hk, N-A), Ἀπέλλης (DNT).
35
Altă accentuare: Ἀμπλιᾶς (N-A şi Hk). În Erminie şi sinaxarele româneşti aflăm şi forma Amplie.
36
Aceaﬆă variantă grafică apare în By şi în Min; Al acordă credit numai formei cu -ο- (Ἀνδρόνικος), ca şi DNT şi N-A.
37
Varianta din Min; toate celelalte surse prezintă forma Ἐπαίνετος.
38
V. infra, nota la sinaxar, 30 iulie.
39
Aceaﬆă variantă accentuală apare numai în Min. Celelalte surse (DNT, Hk, Al) furnizează forma: Τίτος.
40
În Hk şi ediţia N-A se remarcă forma cu spirit aspru la iniţială; cu spirit lin în Min şi DNT.
41
Toate numele proprii cu dublu -τ- în interior prezintă variante şi cu -τθ- şi cu -θθ-; v. comentariul pentru Ματθαῖος, supra, nr. 48.
42
Forma din Min (30 o.). Celelalte surse indică altă variantă accentuală: Κλεοπᾶς.
43
Numai în Min şi EAS; în By şi Hk, precum şi în ediţia N-A apare varianta Βαρναβᾶς.

8. Episcopi în medalioane (de la E spre N): Ioan Gură de Aur (Ο ΑΓΙΟC ΙΩ. Ο ΧΡ., ὁ ἅγιος Ἰω<άννης> ὁ
Χρ<υσόστομος>), Vasile [cel Mare] (Ο ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Βασίλειος), Atanasie (Ο ΑΓΙΟC
ΑΘΑΝΑCΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀθανάσιος), Chiril (Ο ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΛΛΟC, ὁ ἅγιος Κύριλλος), Gherman (Ο ΑΓΙΟC
ΓΕΡΜΑΝΟC, ὁ ἅγιος Γερμανός), Proclu (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΟΚΛΟC, ὁ ἅγιος Πρόκλος), Metodie (Ο ΑΓΙΟC
ΜΕΘΟΔΙΟC, ὁ ἅγιος Μεθόδιος), Nichifor (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΗΦΟΡΟC, ὁ ἅγιος Νικηφόρος44), Mitrofan (Ο
ΑΓΙΟC ΜΡΟΦΑΝΗC., ὁ ἅγιος Μ<ητ>ροφάνης), Silveﬆru al Romei (Ο ΑΓΙΟC CΙΛΒΕCΤΡΟC ΡΩΜΙ, ὁ ἅγιος
Σίλβεστρος Ῥώμη[ς]), Martin al Romei (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΤΙΝΟC ρ., ὁ ἅγιος Μαρτῖνος Ῥ<ώμης>), Leon al
Romei (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΩΝ ρωμης, ὁ ἅγιος Λέων45 Ῥώμης), Alexandru al Romei (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΟC ρ.,
ὁ ἅγιος Ἀλέξανδρος Ῥ<ώμης>), Agapit al Romei (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΑΠΗΤΟC ρωμης, ὁ ἅγιος Ἀγαπητὸς Ῥώμης),
Liverie al Romei (Ο ΑΓΙΟC ΛΙΒΕΡΙΟC ρωμης, ὁ ἅγιος Λιβέριος Ῥώμης), Climent al Romei (Ο ΑΓΙΟC
ΚΛΗΜΗC ρωμης, ὁ ἅγιος Κλήμης Ῥώμης), Adrian al Romei (Ο ΑΓΙΟC ΑΔΡΙΑΝΟC ρωμης, ὁ ἅγιος
Ἀδριανὸς46 Ῥώμης), Agaton al Romei (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΑΘΩΝ ρωμης, ὁ ἅγιος Ἀγάθων Ῥώμης), Celeﬆin al Romei
(Ο ΑΓΙΟC ΚΕΛΕCΤΗΝΟC ρ., ὁ ἅγιος Κελεστῖνος47 Ῥ<ώμης>), Ştefan al Romei (Ο ΑΓΙΟC CΤΕΦΑΝΟC ρ.,
ὁ ἅγιος Στέφανος Ῥ<ώμης>), Ipolit al Romei (Ο ΑΓΙΟC ΙΠΠΟΛΥΤΟC ρ., ὁ ἅγιος Ἱππόλυτος Ῥ<ώμης>),
Grigore al Romei (Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ρ., ὁ ἅγιος Γρηγόριος Ῥ<ώμης>), Pavel Mărturisitorul (Ο ΑΓΙΟC
ΠΑΥΛΟC ὁ ὁμολογιτης, ὁ ἅγιος Παῦλος ὁ ὁμολογητής), Eutihie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΥΧΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐτύχιος48),
Grigore Teologul (Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC Ο ΘΕΟΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ Θεολόγος)
9. Ev. Ioan (Ο ΕΥΑΓΓΕΛΙCΤΗC ΙΩΑΝΝΗC, ὁ εὐαγγελιστὴς Ἰωάννης; „La început era Cuvântul”, ΕΝ/ ΑΡΧΗ/
ΗΝ/ Ο/ ΛΟ/ΓΟC, ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ λόγος: In. 1, 1) şi Prohor (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΟΧΩΡΟC, ὁ ἅγιος Πρόχορος)
10. Ev. Luca (Ο ΕΥΑΓΓΕΛΙCΤΗC ΛΟΥΚΑC, ὁ εὐαγγελιστὴς Λουκᾶς; „Deoarece mulţi au încercat”, ΕΠΕΙΔΗ/ΠΕΡ
ΠΟ/ΛΛΟΙ/ ΕΠΕ/ΧΕΙΡΗ/CΑΝ, Ἐπειδήπερ πολλοὶ ἐπεχείρησαν: Lc. 1, 1)
11. Ev. Marcu (Ο ΕΥΑΓΓΕΛΙCΤΗC ΜΑΡΚΟC, ὁ εὐαγγελιστὴς Μάρκος; „Începutul Evangheliei lui Iisus
Hriﬆos. [După cum] e scris”, ΑΡΧΗ/ ΤΟΥ ΕΥΑ/ΓΕΛΙΟΥ/ ΙΗC[...]/ ΧΥ. Ο/ ΓΕΓΡΑ/ΠΤΕ, Ἀρχὴ τοῦ
εὐαγγελίου Ἰησ[οῦ] Χ<ριστ>οῦ. Ὁ γέγραπται49: Mc. 1, 1)
12. Ev. Matei (Ο ΕΥΑΓΓΕΛΙCΤΗC ΜΑΤΘΑΙΟC, ὁ εὐαγγελιστὴς Ματθαῖος; „Cartea naşterii lui Iisus Hriﬆos, fiul
lui David, fiul lui Avraam”, ΒΙΒΛΟC/ ΓΕΝΕC/ΕΩC/ ΙΥ. ΧΥ./ ΥΟΥ. ΔΑΔ./ ΥΟΥ. ΑΒΡΑ/αμ, Βίβλος γενέσεως
Ἰ<ησ>οῦ Χ<ριστ>οῦ υ<ἱ>οῦ Δα<υὶ>δ υ<ἱ>οῦ Ἀβραάμ: Mt. 1, 1)
13. Iisus Hriﬆos Emanuel (Ο ΕΜΜΑΝΟΥΗΛ, ὁ Ἐμμανουήλ)
14. „Hriﬆos ispitit de diavol” (Ο ΧC. ΠΙΡΑΖΟΜΕΝΟC ΥΠΟ ΤΟΥ ΔΙΑΒΟΛΟΥ, ὁ Χ<ριστὸ>ς πειραζόμενος
ὑπὸ τοῦ διαβόλου: Mt. 4, 1–11; Mc. 1, 12–13; Lc. 4, 1–13)
44
Variante cu accentuare diferită în Min: Νικηφόρος şi Νικήφορος.
45
În Min şi varianta: Λέον.
46
Numai By recomandă şi varianta cu spirit aspru la iniţială.
47
În Min găsim şi varianta Κελεστήνος.
48
Forma din Min; ca nume propriu figurează în dicţionare: Εὔτυχος (By, DNT); ca subﬆantiv comun în EAS: εὐτύχιον.
49
Textul original: καθὼς γέγραπται (ediţia N-A).

15. „Hriﬆos chemând pe Matei” (Ο ΧC. ΚΑΛΩΝ ΤΟΝ ΜΑΤΘΑΙΟΝ, ὁ Χ<ριστὸ>ς καλῶν τὸν Ματθαῖον: Mt.
9, 9; Mc. 2, 14; Lc. 5, 27–8)
16. „Hriﬆos a chemat pe Iacov şi pe Ioan” (Ο ΧC. ΕΚΑΛΕCΕΝ ΙΑΚΩΒΟΝ/ Κ. ΙΩΑΝΝΗΝ, ὁ Χ<ριστὸ>ς
ἐκάλεσεν Ἰάκωβον κ<αὶ> Ἰωάννην: Mt. 4, 21–22; Mc. 1, 19–20; Lc. 5, 10–11)
17. [„Hriﬆos vindecând pe cel cu mâna] uscată” ([...] ΞΗΡ., [ὁ Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος ὁ ἔχων χεῖρα] ξηρ<άν>: Mt.
12, 9–13; Mc. 3, 1–5; Lc. 6, 6–11)
18. Potolirea furtunii („Hriﬆos ceartă vântul”, Ο ΧC. ΕΠΕΤΙΜΗCΕ ΤΩ ΑΝΕΜΩ, ὁ Χ<ριστὸ>ς ἐπετίμησε τῷ
ἀνέμῳ: Mt. 8, 23–27; Mc. 4, 35–41; Lc. 8, 22–25)
19. „Hriﬆos vindecând pe fiul văduvei” (Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC Τ. ΥΟΝ ΤΗC ΧΗΡ., ὁ Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος τ<ὸν>
υἱὸν τῆς χήρ<ας>: Lc. 7, 11–17)
20. „Hriﬆos vindecând pe lepros” (Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC ΤΟΝ ΛΕΠΡΟΝ, ὁ Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος τὸν λεπρόν: Mt.
8, 1–4; Mc. 1, 40–45; Lc. 5, 12–14)
21. „Hriﬆos vindecând pe soacra lui Petru” (Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC Τ. ΠΕΝΘΕΡ. ΤΟΥ ΠΕΤΡΟΥ, ὁ Χ<ριστὸ>ς
ἰώμενος τ<ὴν> πενθερ<ὰν> τοῦ Πέτρου: Mt. 8, 14–15; Mc. 1, 29–31; Lc. 4, 38–39)
22. Pilda celui fără haină de nuntă („Cel ce nu are haină de nuntă”, Ο ΜΗ ΕΧΩΝ ΕΝΔΥΜΑ ΓΑΜΟΥ, ὁ μὴ ἔχων
ἔνδυμα γάμου: Mt. 22, 2–14)
23. Vindecarea slăbănogului din Capernaum („[...] pe slăbănogul”, [...] ΤΟΝ ΠΑΡΑ[...], [ὁ Χ<ριστὸ>ς
ἰώμενος] τὸν παρα[λυτικόν]: Mc. 2, 1–12; Lc. 5, 17–26)
24. Patriarhi în medalioane (de la E spre V): Melhisedec (cu cădelniţă şi vas; Ο ΔΙΚ.ΟC ΜΕΛΧΙCΕΔΕΚ, ὁ
δίκ<αι>ος Μελχισεδέκ50), Samuel (cu cornul de mir; Ο ΔΙΚ.ΟC CΑΜΟΥΗΛ, ὁ δίκ<αι>ος Σαμουήλ), Noe (cu
arca; Ο ΔΙΚ.ΟC Ν[...], ὁ δίκ<αι>ος Ν[ῶε]), Lot (cu ramură; Ο ΔΙΚ.ΟC ΛΩΤ, ὁ δίκ<αι>ος Λώτ)
25. Mucenici din cei 40 de la Sevaﬆa, în medalioane: (arcul triumfal) Xantie? (Ο ΑΓΙΟC ΖΑΝΘΟC, ὁ ἅγιος
Ξάνθος), Cnidon (Ο ΑΓΙΟC ΚΝΙΔΩΝ, ὁ ἅγιος Κνίδων), Smaragd (Ο ΑΓΙΟC CΜΑΡΑΓΔΟC, ὁ ἅγιος
Σμάραγδος), Rudon (Ο ΑΓΙΟC ΡΟΥΔΩΝ, ὁ ἅγιος Ῥούδων), Dometian (Ο ΑΓΙΟC ΔΟΜΕΤΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος
Δομετιανός), Evnoic? (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΖΩΙΚΟC51, ὁ ἅγιος Εὐνοϊκός), Sisinie (Ο ΑΓΙΟC CΙCΙΝΙΟC, ὁ ἅγιος
Σισίνιος), Domn (Ο ΑΓΙΟC ΔΟΜΝΟC, ὁ ἅγιος Δόμνος), Leontie (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΟΝΤΙΟC, ὁ ἅγιος Λεόντιος),
Ilian (Ο ΑΓΙΟC ΑΙΛΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Αἰλιανός), Isihie (Ο ΑΓΙΟC ΗCΥΧΙΟC, ὁ ἅγιος Ἡσύχιος), Sumarandos
(Ο ΑΓΙΟC CΟΥΜΑΡΑΝΔΟC, ὁ ἅγιος Σουμάρανδος)// (conca S) Prisc (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΙΚΟC, ὁ ἅγιος
Πρί[σ]κος), Efradisih (Ο ΑΓΙΟC Ε/ΦΑΘΗCΥ/ΧΟC, ὁ ἅγιος Ε[ὐ]φ[ρ]α[δ]ήσυχος52), Teodul (Ο ΑΓΙΟC
ΘΕΟΔΟΥΛΟC, ὁ ἅγιος Θεόδουλος), Alexandru (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΟC, ὁ ἅγιος Ἀλέξανδρος), Ioan (Ο
50
Ediţia N-A recomandă accentuarea următoare: Μελχισέδεκ; în DNT regăsim forma din textul de mai sus.
51
Formă nesigură, nu apare în alte surse. În By găsim adj. εὐνοϊκός, de la care s-a format probabil aceﬆ nume propriu, de aceea eﬆe de
acceptat forma cu -ν- şi nu cu -ζ-. Erminia menţionează între cei 40 de mucenici pe sf. Evnoic (p. 156), iar în DA aflăm forma Evnic. La
Surpatele se reia forma cu -z-; la catoliconul Coziei şi Ocnele Mari apare Evnich(i)e. V. Indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
52
Pentru detalii în legătură cu reconﬆituirea numelui grecesc Efradisih (prin reducere consonantică din Effradisih), v. Observaţii asupra
inscripţiilor în limba greacă.

ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης), Acroﬆomiclie (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΡΟCΤΟΜΙΚΛΗC, ὁ ἅγιος

Ἀκροστομικλῆς), Lisimah (Ο ΑΓΙΟC ΛΥCΙΜΑΧΟC, ὁ ἅγιος Λυσίμαχος), Acachie (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΑΚΙΟC, ὁ
ἅγιος Ἀκάκιος), Meliton (Ο ΑΓΙΟC ΜΕΛΙΤΩΝ, ὁ ἅγιος Μελίτων), Oxiclie (Ο ΑΓΙΟC ΟΞΥΚΛΙΝΟC, ὁ ἅγιος
Ὀξύκλινος), Claudian (Ο ΑΓΙΟC ΚΛΑΥΔΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Κλαυδιανός), Claudie (Ο ΑΓΙΟC ΚΛΑΥΔΙΟC, ὁ
ἅγιος Κλαύδιος)// (bolta V): Uarit (Ο ΑΓΙΟC ΟΥΑΡΗΤΟC, ὁ ἅγιος Οὐάριτος53), Gardie (Ο ΑΓΙΟC ΓΑΡΔΙΟC,
ὁ ἅγιος Γάρδιος), Meletie (Ο ΑΓΙΟC ΜΕΛΕΤΙΟC, ὁ ἅγιος Μελέτιος), Valerian (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΕΡΙΑΝΟC, ὁ
ἅγιος [B]αλεριανός54), Filoimon (Ο ΑΓΙΟC ΦΙΛΟΚΤΙΜ., ὁ ἅγιος Φιλοκτήμ<ων>), Iraclie (Ο ΑΓΙΟC
ΗΡΑΚΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Ἡράκλειος), Aglaie (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΛΑΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀγλαϊός55), Sacherdon (Ο ΑΓΙΟC
CΑΚΕΡΔΩΝ, ὁ ἅγιος Σακερδών), Chirion (Ο ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΩΝ, ὁ ἅγιος Κυρίων), Vivian (Ο ΑΓΙΟC ΒΙΒΙΑΝ.,
ὁ ἅγιος Βιβιαν<ός>), ? ([...]), ? ([...])// (conca N): ? ([...]), Candid (Ο ΑΓΙΟC ΚΑΝΔΙΔΟC, ὁ ἅγιος Κάνδιδος),
Nicolae (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΟΛΑΟC, ὁ ἅγιος Νικόλαος), Severian (Ο ΑΓΙΟC CΕΒΕΡΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος
Σεβεριανός56), Alfie (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΦΙΟC, ὁ ἅγιος Ἄλφιος57), Coron (Ο ΑΓΙΟC ΚΟΡΩΝ, ὁ ἅγιος Κόρων[ος]),
Sisinie (Ο ΑΓΙΟC CΙCΙΝΙΟC, ὁ ἅγιος Σισίνιος), Tavru [Tavrian?] (Ο ΑΓΙΟC ΤΑΥΡΟC, ὁ ἅγιος Ταῦρος58),
Evgraf (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΓΡΑΦΟC, ὁ ἅγιος Εὔγραφος), Acachie (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΑΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀκάκιος), Platon
(Ο ΑΓΙΟC ΠΛΑΤ., ὁ ἅγιος Πλάτ<ων>), Mina (Ο ΑΓΙΟC ΜΗΝΑC, ὁ ἅγιος Μηνᾶς59)
26. Răﬆignirea: profet [Isaia] („Iată că Sluga Mea va propăşi60”, ΙΔΟΥ/ CΥΝΗ/CΕΙ Ο/ ΠΑΙC/ ΜΟΥ, Ἰδοὺ συνήσει
ὁ παῖς μου: Is. 52, 13, paremie la ceasul 6 şi vecernie în Vinerea Mare); Moise (ΜΩΥCΗC, Μωϋσῆς; „Veţi
vedea viaţa”, ΟΨΕ/CΘΕ/ Τ. ΖΩ/ΗΝ, ὄψεσθε τ<ὴν> ζωήν61: cf. Deut. 28, 66); Caiafa (ΚΑΙΑΦ., Καϊάφ<ας>; „Că
de folos vă eﬆe vouă”, ΟΤΙ C/ΥΜ/ΦΕΡΕΙ/ ημιν, ὅτι συμφέρει ὑμῖν: In. 11, 50); [David] („Împărţit-au hainele
53
Erminia indică între cei 40 de mucenici pe sf. Ualie (p. 156), dar Οὐάριτος nu corespunde rom. Ualie; pentru aceﬆa în Min. (16 febr.)
găsim Οὐάλης care în By şi EAS eﬆe echivalentul lat. Valens. De remarcat că în bisericile cu inscripţii greceşti majoritare (catoliconul de
la Hurezi, Polovragi, Surpatele, la care se adaugă bolniţa Hurezilor) întâlnim forma Uarit, în timp ce la celelalte ansambluri aflăm variante
ale numelui Ualie: v. Indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
54
Aspeul grafic prezintă mai multe variante în Min: în afară de aceea de mai sus, exiﬆă încă una cu doi -λλ- şi alta cu schimbări la iniţială:
Οὐαλλεριανός (eﬆe redarea numelui latinesc Valerianus). V. şi Observaţiile asupra inscripţiilor în limba greacă.
55
În By regăsim ca nume propriu forma Ἀγλαΐων. Min nu înregiﬆrează aceﬆ nume.
56
Aspeul grafic al cuvintelor diferă în sursele care ne-au ﬆat la dispoziţie. By: Σευηριανός (lat. Severianus); Min: Σεβηριανός. În neogreacă,
grupurile grafice ευ şi εβ se pronunţă identic şi de aici rezultă diferenţa de notare (care eﬆe aleatorie).
57
V. şi infra, pronaos nr. 12 (Alfeu).
58
Liﬆele româneşti de sfinţi cunosc doar forma Tavrian (Tavrion), care ar corespunde gr. Ταυριανός, ateﬆat de EAS.
59
Altă accentuare la Al: Μῆνας.
60
Traducerea literală a verbului: „va ajunge la, se va apropia de”, cu sensul de „a progresa”, după cum reiese şi din continuarea textului profetic:
„...Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei!”. Cuvântul ὁ παῖς poate avea şi sensul de „copil”, „fiu”, ca în versiunea BŞR: „Iată,
va priceape Fiiul Meu şi Se va înălţa şi Se va mări şi Se va rîdica foarte!”
61
Textul extins atribuit lui Ieremia, supra (pe turlă, nr. 4 şi nota); lui Zaharia la Cozia, altar nr. 4; lui Iezechil la Sf. Ştefan, naos nr. 3 şi
Polovragi, naos nr. 4; din nou lui Moise la Păpuşa, naos nr. 3.

Mele loruşi”, ΔΙΕΜΕ/ΡΙCΑΝ/ΤΟ ΤΑ/ ΙΜΑΤΙ/[...] ΜΟΥ/ ΕΑΥΤ/ΟΙC, διεμερίσαντο τὰ ἱμάτι[ά] μου ἑαυτοῖς: ps.
21, 20 şi Mt. 27, 35); profet [Simeon] („Şi [prin] sufletul tău” (...va trece o sabie)62, Κ. CΟΥ/ ΔΕ ΑΥ/ΤΗC Τ./
ΨΥ/ΧΗΝ, κ<αὶ> σοῦ δὲ αὐτῆς τ<ὴν> ψυχήν: cf. Lc. 2, 35); tâlharii (ΓΕCΔΑC, Γεσδᾶς; ΔΥCΜΙ, Δυσμί)
27. Coborârea la iad şi Diﬆrugerea porţilor iadului (profet [Osea]: „Unde-ţi eﬆe, moarte, boldul?”, ΠΟΥ CΟΥ/
ΘΑΝΑ/ΤΕ ΤΟ/ ΚΕΝ/ΤΡΟΝ, ποῦ σου, θάνατε, τὸ κέντρον; Os. 13, 14 şi 1 Cor. 15, 55)
28. Duminica tuturor sfinţilor („Toţi sfinţii”, ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΠΑΝΤΕC, οἱ ἅγιοι πάντες; pe Evanghelie: „Veniţi la
Mine toţi cei oﬆeniţi”, ΔΕΥΤΕ/ ΠΡΟC ΜΕ/ ΠΑΝΤΕC/ ΟΙ ΚΟ/ΠΙΩΝ/ΤΕC, Δεῦτε πρὸς μὲ πάντες οἱ
κοπιῶντες: Mt. 11, 28; ΜΡ. ΘΥ., Μ<ήτη>ρ Θ<εο>ῦ; ΑΔΑΜ, Ἀδάμ; ΕΥΑ, Εὔα; ΙΩ., Ἰω<άννης>; ΜΑΡ.,
Μάρ<κος>; ΛΟΥ., Λου<κᾶς>; ΜΑΤ., Ματ<θαῖος>)
29. Trimiterea ucenicilor („Pe munte, ucenicilor”, ΕΙC ΤΟ ΟΡΟC ΤΟΙC ΜΑΘΗΤΑΙC, εἰς τὸ ὄρος τοῖς
μαθηταῖς: Ev. utrenie 1, Mt. 28, 16–20; stihira Evangheliei întâi, glas 1)
30. „Salutul mironosiţelor” (ΤΟ ΧΑΙΡΕ ΤΩΝ ΜΥΡΟΦΟΡΩΝ, τὸ χαῖρε τῶν μυροφόρων: Mt. 28, 9–10)
31. „Maria [Magdalena] veﬆind ucenicilor” (...Învierea) (ΜΑΡΙΑ ΑΠΑΓΓΕΛΟΥCΑ ΤΟΙC ΜΑΘΗΤ., Μαρία
ἀπαγγέλουσα τοῖς μαθητ<αῖς>: Ev. utrenie 3, Mc. 16, 9–11)
32. Îngerii şi femeile la mormânt („Doi îngeri văzând”, ΔΙΟ ΑΓΓΕΛΟΥC ΒΛΕΨΑCΑ, δύο ἀγγέλους βλέψασα:
Ev. utrenie 4, Lc. 24, 1–8; luminânda a opta)
33. „La Emaus frângând pâinea” (ΕΙC ΕΜΜΑΟΥC ΚΛΩΝ ΤΟΝ ΑΡΤΟΝ, εἰς Ἐμμαοῦς κλῶν τὸν ἄρτον: Ev.
utrenie 5, Lc. 24, 13–33; luminânda a cincea)
34. „Maria, nu Mă atinge” (ΜΑΡΙΑ ΜΙ ΜΟΥ ΑΠΤΟΥ, Μαρία, μή μου ἅπτου: Ev. utrenie 8, In. 20, 11–17)
35. Petru şi Ioan la mormânt („(Spunând Maria...)... că au luat pe Domnul”, [Ο]ΤΗ ΗΡΑΝ ΤΟΝ Κ[...], [ὅ]τι ἦραν
τὸν Κ[ύριον]63: Ev. utrenie 7, In. 20, 1–10; luminânda a şaptea)
36. „Marea Tiberiadei” (ΤΗΒΕΡΗΑΔΟC ΘΑΛΑCCΑ, Τιβεριάδος θάλασσα: Ev. utrenie 10, In. 21, 1–14;
luminânda a zecea)
37. „Înjumătăţirea Cincizecimei” (Η ΜΕCΟΠΕΝΤΗΚΟCΤΗ, ἡ μεσοπεντηκοστή: In. 7, 14–39; v. şi Lc. 2, 41–52)
38. Duminica slăbănogului („Hriﬆos vindecând pe slăbănogul”, Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC ΤΟΝ ΠΑΡΑΛΥΤΟΝ, ὁ
Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος τὸν παραλυτ[ικ]όν: Duminica 4, In. 5, 1–15)
39. Duminica samarinencii („Hriﬆos vorbind cu samarineanca”, Ο ΧC. ΔΙΑΛΕΓΟΜΕΝΟC ΤΙ CΑΜΑΡΕΙΤΙΔΙ, ὁ
Χ<ριστὸ>ς διαλεγόμενος τῇ Σαμαρίτιδι: Duminica 5, In. 4, 5–42)
40. Duminica orbului („Hriﬆos vindecând pe orbul din naştere”, Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC ΤΟΝ ΕΚ ΓΕΝΕΤΗC
ΤΥΦΛΟΝ, ὁ Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος τὸν ἐκ γενετῆς τυφλόν: Duminica 6, In. 9, 1–38)
41. Mucenici în medalioane: conca S (de la E la V): ?, ?, ?, ?, Lavru (Ο ΑΓΙΟC ΛΑΥΒΡΟC, ὁ ἅγιος Λαῦρος),
Flor (Ο ΑΓΙΟC ΦΛΩΡΟC, ὁ ἅγιος Φλῶρος), Ghimnazie (Ο ΑΓΙΟC ΓΥΜΝΑCΙΟC, ὁ ἅγιος Γυμνάσιος),
Caliﬆrat (Ο ΑΓΙΟC ΚΑΛΛΙCΤΡΑΤΟC, ὁ ἅγιος Καλλίστρατος), Luchian (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος
62
BŞR: „şi ţie sîngură sufletulu-ţ va pătrunde sabia”.
63
Textul extins pentru pasajul In. 20, 1–2: τῇ δὲ μιᾷ σαββάτων Μαρία ἡ Μαγδαληνὴ ἔρχεται πρωῒ [...] εἰς τὸ μνημεῖον [...] καὶ λέγει αὐτοῖς ·
ἦραν τὸν Κύριον ἐκ τοῦ μνημείου [...] (ed. N-A).

Λουκιανός), Fantin (Ο ΑΓΙΟC ΦΑΝΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος Φαντίνος), Zinovie (Ο ΑΓΙΟC ΖΗΝΟΒΙΟC, ὁ ἅγιος
Ζηνόβιος), Neofit (Ο ΑΓΙΟC ΝΕΟΦΥΤΟC, ὁ ἅγιος Νεόφυτος), Bonifatie (Ο ΑΓΙΟC ΒΟΝΙΦΑΤΙΟC, ὁ
ἅγιος Βονιφάτιος), Oreﬆe (Ο ΑΓΙΟC ΟΡΕCΤΗC, ὁ ἅγιος Ὀρέστης); conca N (de la V la E): ?, ?, ?, Prov (Ο
ΑΓΙΟC ΠΡΟΒΟC, ὁ ἅγιος Πρόβος), Tarah (Ο ΑΓΙΟC ΤΑΡΑΧΟC, ὁ ἅγιος Τάραχος), ?, ?, ?, ?, Casil (Ο
ΑΓΙΟC ΚΑCΥΛΟC, ὁ ἅγιος Κάσυλος), ?, ?, Stratonic (Ο ΑΓΙΟC CΤΡΑΤΟΝΙΚΟC, ὁ ἅγιος Στρατόνικος),
Fotie (Ο ΑΓΙΟC ΦΩΤΙΟC, ὁ ἅγιος Φώτιος)
42. „Buna Veﬆire a Născătoarei de Dumnezeu” (Ο ΕΥΑΓΓΕΛΙCΜΟC// ΤΗC ΘΚΟΥ., ὁ εὐαγγελισμὸς τῆς
Θ<εοτό>κου); la N arhanghelul Gavriil (Γ., Γ<αβριήλ>; „Bucură-te, cea plină de dar, Domnul” (...eﬆe cu tine),
ΧΑΙΡΕ/ ΚΕΧΑ/ΡΙΤΟ/ΜΕΝΙ/ Ο ΚΥΡ, Χαῖρε, κεχαριτωμένη, ὁ Κύρ[ιος]: Lc. 1, 28) şi Isaia (ΗCΑΙ., Ἠσαΐ<ας>;
„Iată Fecioara [va lua] în pântece”, ΙΔΟΥ/ Η ΠΑΡ/ΘΕΝ./ ΕΝ Γ[Α]/CΤΡΙ, ἰδοὺ ἡ Παρθέν<ος> ἐν γ[α]στρί64: Is.
7, 14 şi Mt. 1, 23); la S Maica Domnului şi David (ΔΑΔ., Δα<βί>δ; „Iată Fecioara va lua în pântece”, ΙΔΟΥ/ Η
ΠΑΡ/ΘΕΝ./ [...]/ΑCΤΡΙ/ ΕΞΗ, ἰδοὺ ἡ Παρθέν<ος> [ἐν γ]αστρὶ ἕξει: Is. 7, 14 sic)
43. „Naşterea lui Hriﬆos” (Η ΧΥ. ΓΕΝΝΗCΙC, ἡ [τοῦ] Χ<ριστ>οῦ γέννησις)
44. Întâmpinarea Domnului („Întâlnirea lui Hriﬆos” (...cu Simeon), Η ΥΠΑΠΑΝΤΗ ΤΟΥ ΧΥ., ἡ ὑπαπαντὴ τοῦ
Χ<ριστ>οῦ; prorociţa [Ana]: „Aceﬆ Prunc”, ΤΟΥ/ΤΟ/ ΤΟ Β/ΡΕΦ/ΟC, τοῦτο τὸ βρέφος: Lc. 2, 34–38)
45. „Uciderea pruncilor de către Irod” (Η ΒΡΕΦΩΚΤΟΝΕΙΑ ΤΟΥ ΗΡΩΔΟΥ, ἡ βρεφοκτονία τοῦ Ἡρῴδου: Mt.
2, 16); Ieremia (ΙΕΡΕΜΙ., Ἰερεμί<ας>; „Glas în Rama s-a auzit”, ΦΩ/ΝΗ/ ΕΝ ΡΑ/ΜΑ/ ΙΚΟΥC/ΘΗ, φωνὴ ἐν
Ῥαμὰ ἠκούσθη: Ier. 31, 15 şi Mat. 2, 18)
46. Îngerul şi femeile la mormânt („Paza la mormânt”, Η ΕΝ ΤΑΦΩ ΚΟΥCΤΩΔΙΑ, ἡ ἐν τάφῳ κουστωδία: Ev.
utrenie 2/Duminica 3, a mironosiţelor: Mc. 16, 1–8)
47. „Botezul lui Hriﬆos” (Η ΒΑΠΤΗCΙC ΤΟΥ ΧΥ., ἡ βάπτισις τοῦ Χ<ριστ>οῦ)
48. „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” (Η ΜΕΤΑΜΟΡΦΩCΙC ΤΟΥ CΡC., ἡ μεταμόρφωσις τοῦ Σ<ωτῆ>ρ<ο>ς)
49. „Învierea lui Lazăr” (Η ΕΓΕΡCΙC ΤΟΥ ΛΑΖΑΡΟΥ, ἡ ἔγερσις τοῦ Λαζάρου)
50. Intrarea în Ierusalim („Ramurile de palmier”, ΤΑ ΒΑΙΑ, τὰ βάϊα)
51. „Cina cea de taină” (Ο ΔΕΙΠΝΟC Ο ΜΥCΤΙΚΟC, ὁ δεῖπνος ὁ μυστικός)
52. Spălarea picioarelor (Cosma [Melodul], ΚΟCΜ., Κοσμ<ᾶς>; „Ceea ce65 ţine [apa] cea neţinută”, Η ΤΟ/
ΑCΧΕ/ΤΟΝ/ ΚΡΑ/ΤΟΥ/CΑ, ἡ τὸ ἄσχετον κρατοῦσα: canonul lui Cosma din Joia Mare, cântarea 5; slujba spălării)
53. Rugăciunea în grădina Ghetsimani ([...])
54. „Trădarea” (Η ΠΡΟΔΟCΙΑ, ἡ προδοσία)
55. „Hriﬆos judecat de Anna şi Caiafa” (Ο ΧC. ΚΡΙΝΟΜΕΝΟC ΥΠΟ ΑΝΝΑ Κ. ΚΑΙΑΦΑ, ὁ Χ<ριστὸ>ς
κρινόμενος ὑπὸ Ἄννα[ς] κ<αὶ> Καϊάφα[ς])
56. „Spălarea [pe mâini] a lui Pilat” (Η ΤΟΥ ΠΙΛΑΤΟΥ ΑΠΟΝΙΨΙC, ἠ τοῦ Πιλάτου ἀπόνιψις)
57. Drumul Crucii („Târât pe Cruce”, ΕΛΚΟΜΕΝΟC ΕΠΙ CΤΡΟΥ., ἑλκόμενος ἐπί στ<αυ>ροῦ)
64
Un text mai amplu la MNAR, Icoane, nr. 12119: ἰδοὺ ἠ Παρθένος ἐν γαστρὶ ἕξει καὶ τέξεται υἱόν (Traducere: „Iată, Fecioara va primi în
pântece şi va naşte un fiu”). O variantă la Surpatele, naos nr. 33.
65

58. „Lepădarea lui Petru”(Η ΤΟΥ ΠΕΤΡΟΥ ΑΡΝΙCΙC, ἡ τοῦ Πέτρου ἄρνησις)
59. „Batjocorirea” (Ο ΕΜΠΑΙΓΜΟC, ὁ ἐμπαιγμός)
60. Căpeteniile iudeilor cer lui Pilat pază la mormânt („Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela,
fiind în viaţă, a zis: «după trei zile voi învia»”, ΚΕ. ΕΜΝΗCΘΗΜ. ΟΤΙ ΕΚΕΙΝΟC Ο ΠΛΑΝΟC ΕΙΠΕΝ
ΕΤΗ ΖΩΝ ΜΕΤΑ ΤΡΕΙC ΗΜΕΡ. ΕΓΕΙΡΟΜΑΙ, Κ<ύρι>ε, ἐμνήσθημ<εν> ὅτι ἐκεῖνος ὁ πλάνος εἶπεν ἔτι ζῶν,
Μετὰ τρεῖς ἡμέρ<ας> ἐγείρομαι: Mt. 27, 63)
61. Căinţa şi spânzurarea lui Iuda („Iuda căindu-se, a aruncat cei 30 de arginţi”, Ο ΙΟΥΔ. ΜΕΤΑΜΕΛΗΘΕΙC
ΑΠΕCΤΡΕΨΕ ΤΑ ΤΡΙΑΚΟΝΤΑ ΑΡΓΥΡΙΑ, ὁ Ἰούδ<ας> μεταμεληθεὶς ἀπέστρεψε τὰ τριάκοντα ἀργύρια: Mt. 27, 3)
62. Coborârea de pe cruce („Scoaterea cuielor” Η ΑΠΟΚΑΘΗΛΩCΙC, ἡ ἀποκαθήλωσις)
63. Plângerea Domnului („Plângerea la mormânt”, Ο ΕΠΙΤΑΦΙΟC ΘΡΗΝΟC, ὁ ἐπιτάφιος θρῆνος)
64. Duminica Tomii („Pipăirea lui Toma”, Η ΨΗΛΑΦΗCΙC ΤΟΥ ΘΩΜΑ, ἡ ψηλάφησις τοῦ Θωμᾶ: Ev. utrenie
9/Duminica 2, In. 20, 19–31)
65. „Nunta din Cana” (Ο ΕΝ ΚΑΝΑ ΓΑΜΟC, ὁ ἐν Κανὰ γάμος: In. 2, 1–11)
66. Martiriul ap. Petru (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΠΕΤΡΟC, ὁ ἀπόστολος Πέτρος)
67. Săvârşirea ap. Ioan (ΙΩ. Ο ΘΕΟΛΟΓΟC, Ἰω<άννης> ὁ Θεολόγος)
68. Martiriul ap. Pavel (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΠΑΥΛΟC, ὁ ἀπόστολος Παῦλος)
69. Martiriul ap. Andrei (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΑΝΔΡΕ., ὁ ἀπόστολος Ἀνδρέ<ας>)
70. Martiriul ap. Simon (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC CΗΜΩΝ, ὁ ἀπόστολος Σίμων)
71. Martiriul ap. Vartolomeu (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΒΑΡΘΟΛΟΜΑΙΟC, ὁ ἀπόστολος Βαρθολομαῖος)
72. Martiriul ap. Iacov (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΙΑΚΩΒΟC, ὁ ἀπόστολος Ἰάκωβος)
73. Martiriul ap. Matei (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΜΑΤΘΑΙΟC, ὁ ἀπόστολος Ματθαῖος)
74. Sf. Sava Stratilat (Ο ΑΓΙΟC CΑΒΒΑC ὁ στρατηλάτ., ὁ ἅγιος Σάββας ὁ στρατηλάτ<ης>)
75. Iertarea femeii adultere („Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”, Ο
ΑΝΑΜΑΡΤΙΤΟC ΥΜ. ΠΡΟΤΟC ΤΟΝ ΛΙΘΟΝ ΕΠ ΑΥΤΗ/ ΒΑΛΕΤΩ, ὁ ἀναμάρτητος ὑμ<ῶν> πρῶτος τὸν
λίθον ἐπʹ αὐτὴ[ν] βαλέτω: In. 8, 7)
76. Înmulţirea pâinilor („Hriﬆos a binecuvântat cele cinci pâini şi cei doi peşti”, Ο ΧC. ΕΥΛΟΓΗCΕ ΤΟΥC ΠΕΝΤΕ
ΑΡΤΟΥC Κ. ΔΥΟ ΙΧΘΥΑC, ὁ Χ<ριστὸ>ς εὐλόγησε τοὺς πέντε ἄρτους κ<αὶ> δύο ἰχθύας: Mt. 14, 13–21; Mc.
6, 34–44; Lc. 9, 13–17; In. 6, 5–13)
77. „Hriﬆos vindecând pe fiica lui Iair” (Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC ΤΗΝ ΘΥΓΑΤΕΡΑ ΤΟΥ ΙΑΕΙΡΟΥ, ὁ Χ<ριστὸ>ς
ἰώμενος τὴν θυγατέρα τοῦ Ἰαΐρου: Mt. 9, 18–26; Mc. 5, 22–43; Lc. 8, 41–56)
78. „Hriﬆos chemând pe Zaheu” (Ο ΧC. ΚΑΛΩΝ ΤΟΝ ΖΑΚΧΑΙΟΝ, ὁ Χ<ριστὸ>ς καλῶν τὸν Ζακχαῖον: Lc. 19,
1–10)
79. „Hriﬆos vindecând pe demonizatul surd şi mut” (Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC ΤΟΝ ΔΑΙΜΟΝΙΖΟΜΕΝΟΥ/ ΚΩΦΟΝ,
ὁ Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος τὸν δαιμονιζόμενον κωφόν: Mt. 9, 32–34; Mt. 12, 22–24; Lc. 11, 14–15)
80. „Hriﬆos vindecând pe cei doi demonizaţi” [din ţinutul Gadarenilor] (Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC ΤΟΥC ΔΥΟ
ΔΑΙΜΟΝΙΖΟΜΕΝΟΥC, ὁ Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος τοὺς δύο δαιμονιζομένους: Mt. 8, 28–34)
81. „Hriﬆos bleﬆemând smochinul” (...neroditor) (Ο ΧC. ΚΑΤΑΡΩΜΕΝΟC ΤΗΝ CΥΚΗΝ, ὁ Χ<ριστὸ>ς

καταρώμενος τὴν συκῆν: Mt. 21, 18–22; Mc. 11, 11–23)

82. Somnul lui Iisus („Culcându-se, a adormit ca un leu”, ΑΝΑΠΕCΩΝ ΕΚΟΙΜΗΘΗ ΩC ΛΕΩΝ, ἀναπεσῶν
ἐκοιμήθη ὡς λέων: Prohodul Domnului, ﬆ. I/38, cf. Fac. 49, 9)
83. „Hriﬆos alungând pe cei care vindeau în templu” (Ο ΧC. ΔΙΩΚΩΝ ΤΟΥC ΠΩΛΟΥΝΤΑC ΕΝ ΤΩ ΙΕΡΩ, ὁ
Χ<ριστὸ>ς διώκων τοὺς πωλοῦντας ἐν τῷ ἱερῷ: Mt. 21, 12–13; Mc. 11, 15–18; Lc. 19, 45–46; In. 2, 13–16)
84. Dinarul cezarului („Hriﬆos ispitit de iudei dacă se cuvine a da dajdie cezarului sau nu”, Ο ΧC. ΠΙΡΑΖΟΜΕΝΟC
ΥΠΟ Τ. ΙΟΥΔΑΙΩΝ ΕΞΕCΤΙ/ ΔΟΥΝΑΙ Κ[...]CΟΝ ΚΕCΑΡΙ/ Η ΟΥ, ὁ Χ<ριστὸ>ς πειραζόμενος ὑπὸ τ<ῶν>
ἰουδαίων, ἔξεστι[ν] δοῦναι κ[ῆν]σον καίσαρι ἢ οὐ; Mt. 22, 16–22; Mc. 12, 13–17; Lc. 20, 20–26)
85. „Hriﬆos vindecând pe cei cu felurite boli” (Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC ΤΟΥC ΕΝ ΠΟΙΚΙΛΑΙC ΝΟCΟΝ, ὁ
Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος τοὺς ἐν ποικίλαις νόσοις: Mt. 15, 29–31; Mt. 8, 16–17; Mt. 4, 24; Mc. 1, 32–34; Mc. 6,
55; Lc. 4, 40–41)
86. Vindecarea slăbănogului din Capernaum („Hriﬆos vindecând pe slăbănogul purtat pe pat”, Ο ΧC. ΙΩΜΕΝΟC
ΤΟΝ ΕΠΙ ΚΛΙΝΗC ΠΡΟCΦΕΡΟΜΕΝΟΝ/ ΑΥΤΩ ΠΑΡΑΛΥΤΙΚΟΝ, ὁ Χ<ριστὸ>ς ἰώμενος τὸν ἐπὶ κλίνης
προσφερόμενον αῦτῷ παραλυτικόν: Mt. 9, 2–8)
87. Banul văduvei („Hriﬆos vorbind ucenicilor despre văduva care a dat doi bani în viﬆierie”, Ο ΧC. ΕΛΕΓΩΝ
ΤΑΙC ΜΑΘΗΤΑΙC ΠΕΡΙ ΤΗΝ ΧΗΡ./ ΤΑ ΔΙΟ ΛΕΠΤΑ ΒΑΛΟΥCΗΝ/ ΕΝ ΤΩ ΓΑΖΟΦΥΛΑΚΕΙΩ, ὁ
Χ<ριστὸ>ς λέγων ταῖς μαθηταῖς περὶ τὴν χήρ<αν> τὰ δύο λεπτὰ βαλοῦσαν ἐν τῷ γαζοφυλακίῳ: Mc. 12,
41–44; Lc. 21, 1–4)
88. Sf. Sebaﬆian (Ο ΑΓΙΟC CΕΒΑCΤΗΑΝΟC, ὁ ἅγιος Σεβαστιανός)
89. „Tăierea capului sf. Ioan Botezătorul” (Η ΑΠΟΤΟΜΗ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΙΩΑΝΝΟΥ ΤΟΥ ΠΡΟΔΡΟΜΟΥ, ἡ
ἀποτομὴ τοῦ ἁγίου Ἰωάννου τοῦ Προδρόμου: cf. Mt. 14, 10–11; Mc. 6, 27–28)
90. „Banchetul lui Irod” (ΤΟ CΥΜΠΟCΙΟΝ ΤΟΥ ΗΡΩΔΟΥ, τὸ συμπόσιον τοῦ Ἡρῴδου: cf. Mt. 14, 6; Mc. 6, 21–22)
91. „Rugăciunea Născătoarei de Dumnezeu” (Η ΠΡΟCΕΥΧΗ ΤΗC ΘΚΟΥ., ἡ προσευχὴ τῆς Θ<εοτό>κου) şi
Venirea apoﬆolilor (sf. Cosma Melodul, ΚΟCΜ. Ο ΠΟΙΙΤΗC, Κοσμ<ᾶς> ὁ ποιητής: „Fecioare tinere”,
ΠΑΡ/ΘΕΝ/ΟΙ ΝΕ/ΑΝΗ/ΔΕC, παρθένοι νεανίδες: canonul sf. Ioan Damaschin la utrenia Adormirii Maicii
Domnului, cântarea 1)
92. „Adormirea Maicii Domnului” (Η ΚΟΙΜΗCΙC ΤΗC ΘΚΟΥ., ἡ κοίμησις τῆς Θ<εοτό>κου)
93. „Doamna Născătoarea de Dumnezeu îşi dă sufletul” (Η ΚΥΡΙΑ ΘΚΟC. ΤΗΝ ΨΥΧΗΝ ΑΠΟΤΗΘΕΤΑΙ, ἡ κυρία
Θ<εοτό>κος τὴν ψυχὴν ἀποτίθεται; sf. Ioan Damaschin, ΙΩΝ. Ο ΔΑΜΑCΚΗΝΟC, Ἰω<ά>ν<νης> ὁ δαμασκηνός;
„Pe tine, femeie moartă, însă mai presus de fire”, ΓΥΝΑΙ/ΚΑ CΕ/ ΘΝΗ/ΤΗΝ/ ΑΛΛ Υ/ΠΕΡΦΙΟC, γυναῖκα σε
θνητήν, ἀλλ’ ὑπερφυῶς, canonul lui Cosma la Adormirea Maicii Domnului, cântarea 3)
94. Profetul David (ΔΑΔ., Δα<βί>δ; „Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta”, ΑΝΑCΤΗ/ΘΗ ΚΕ./ ΕΙC ΤΗΝ/
ΑΝΑΠΑΥ/CΙΝ CΟΥ, ἀνάστηθι, Κ<ύρι>ε, εἰς τὴν ἀνάπαυσίν σου: ps. 131, 8, ﬆih la vecernia şi liturghia Adormirii)
95. Profetul Isaia (ΗCΑΙ., Ἠσαΐ<ας>; „O mlădiţă va ieşi din rădăcina” (...lui Iesei), ΕΞΕΛ/ΕΥCΕ/ΤΑΙ ΡΑ/ΒΔΟC/
ΕΚ ΤΗΝ/ ΡΗΖΗΝ, ἐξελεύσεται ῥάβδος ἐκ τῆς ῥίζης: Is. 11, 1, paremie la vecernia Naşterii Domnului)
96. Mucenici în medalioane (S, de la E spre V): Serghie (Ο ΑΓΙΟC CΕΡΓΙΟC, ὁ ἅγιος Σέργιος), Sozont (Ο

ΑΓΙΟC CΟΖΩΝ, ὁ ἅγιος Σῴζων66), Caliﬆrat (Ο ΑΓΙΟC ΚΑΛΛΙCΤΡΑΤΟC, ὁ ἅγιος Καλλίστρατος),

Porfirie (Ο ΑΓΙΟC ΠΟΡΦΥΡΙΟC, ὁ ἅγιος Πορφύριος), Uar (Ο ΑΓΙΟC ΟΥΑΡΟC, ὁ ἅγιος Οὔαρος67),
Ghimnazie (Ο ΑΓΙΟC ΓΥΜΝΑCΙΟC, ὁ ἅγιος Γυμνάσιος), Nazarie (Ο ΑΓΙΟC ΝΑΖΑΡΙΟC, ὁ ἅγιος
Ναζάριος), Protasie (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΟΤΑCΙΟC, ὁ ἅγιος Προτάσιος), Ghervasie (Ο ΑΓΙΟC ΓΕΡΒΑCΙΟC, ὁ
ἅγιος Γερβάσιος), Chelsie (Ο ΑΓΙΟC ΚΕΛCΙΟC, ὁ ἅγιος Κέλσιος), Alfie (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΦΙΟC, ὁ ἅγιος
Ἄλφιος), Prov (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΟΒΟC, ὁ ἅγιος Πρόβος), Tarah (Ο ΑΓΙΟC ΤΑΡΑΧΟC, ὁ ἅγιος Τάραχος),
Andronic (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΟΝΙΚΟC, ὁ ἅγιος Ἀνδρόνικος), Casil (Ο ΑΓΙΟC ΚΑCΥΛΟC, ὁ ἅγιος
Κάσυλος), Leon (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΩΝ, ὁ ἅγιος Λέων), Ermil (Ο ΑΓΙΟC ΕΡΜΥΛΟC, ὁ ἅγιος Ἑρμύλος68),
Marchian (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Μαρκιανός), Evsevona (Ο ΑΓΙΟC ΕΥCΙΒΩΝΑC, ὁ ἅγιος
Εὐσεβωνᾶς), Martirie (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΤΥΡΙΟC, ὁ ἅγιος Μαρτύριος), Aviv (Ο ΑΓΙΟC ΑΒΙΒΟC, ὁ ἅγιος
Ἄβιβος), Gurie (Ο ΑΓΙΟC ΓΟΥΡΙ., ὁ ἅγιος Γουρί<ας>), Samona (Ο ΑΓΙΟC CΑΜΟΝ., ὁ ἅγιος Σαμων<ᾶς>);
(N, de la V spre E): Iosif (Ο ΑΓΙΟC ΙΩCΗΦ, ὁ ἅγιος Ἰωσήφ), Achepsima (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΕΨΥΜ., ὁ ἅγιος
Ἀκεψυμ<ᾶς>), Aitala (Ο ΑΓΙΟC ΑΕΙΘΑΛΑC, ὁ ἅγιος Ἀειθαλᾶς), Avelvu (Ο ΑΓΙΟC ΑΒΕΛΒΟΥC, ὁ ἅγιος
Ἀβελβοῦς), Urie (Ο ΑΓΙΟC ΟΥΡΙ., ὁ ἅγιος Οὐρί<ας>), Antonie (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΤΟΝΙΟC, ὁ ἅγιος
Ἀντώνιος), Eleazar (Ο ΑΓΙΟC ΕΛΕΑΖΑΡ, ὁ ἅγιος Ἐλεαζάρ69), Evsevona (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΒCΙΒΩΝΑC, ὁ ἅγιος
Εὐσεβωνᾶς), Marchel (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΕΛΛΟC, ὁ ἅγιος Μάρκελλος70), Samona (Ο ΑΓΙΟC CΑΜΩΝΑC,
ὁ ἅγιος Σαμωνᾶς), Maximian (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΞΙΜΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Μαξιμιανός), Antonie (Ο ΑΓΙΟC
ΑΝΤΟΝΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀντώνιος), Exacuﬆodian (Ο ΑΓΙΟC ΕΞΑΚΟΥCΤΟC, ὁ ἅγιος Ἐξακουστω[διανό]ς),
Dadian (tânăr; Ο ΑΓΙΟC ΔΑΔΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Δαδιανός), Martin (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος
Μαρτῖνος), Ioan (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης), Iamblic (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΜΒΛΙΧΟC, ὁ ἅγιος
Ἰάμβλιχος), Euvul (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΒΟΥΛΟC, ὁ ἅγιος Εὔβουλος), Dadian (bătrân; Ο ΑΓΙΟC ΔΑΔΙΑΝΟC, ὁ
ἅγιος Δαδιανός), Coron (Ο ΑΓΙΟC ΚΟΡΩΝ, ὁ ἅγιος Κόρων[ος]), Trifon (Ο ΑΓΙΟC ΤΡΥΦ., ὁ ἅγιος
Τρύφ<ων>), Roman (Ο ΑΓΙΟC ΡΟΜΑΝΟC, ὁ ἅγιος Ῥωμανός)
97. Sf. Ana (Η [...] ΑΝΝΑ, ἠ [δίκαια] Ἄννα)
98. Sf. Pavel (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΥΛΟC, ὁ ἅγιος Παῦλος)
99. Deisis: Iisus Hriﬆos (IC. ΧC., Ἰ<ησοῦ>ς Χ<ριστό>ς; Ο ΒΑCΙΛΕΥC ΤΩΝ ΒΑCΙΛΕΒΟΝΤΩΝ Κ. ΜΕΓ.
ΑΡΧΙΕΡΕΥ, ὁ βασιλεὺς τῶν βασιλευόντων κ<αὶ> μέγ<ας> ἀρχιερεύ[ς]; pe Evanghelie: „Împărăţia Mea nu eﬆe
66
Varianta din Min nu are -ι- subscris; provenind dintr-un participiu prezent al verbului σῴζω, -ι- subscris eﬆe juﬆificat. Forma românească
Sozont (Mineele auale; pridvorul catoliconului Coziei, nr. 11) provine de la cazul genitiv al numelui propriu grecesc (Σῴζωντος).
67
Varianta din Min. Eﬆe transpunerea în greacă a cuvântului lat. Varus; accentul ar trebui să fie pe -α-, deoarece -ου- de la iniţială
reprezintă o semivocală care niciodată nu eﬆe purtătoare de accent (v. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă).
68
Min prezintă două variante grafice pentru aceﬆ nume, cea din text şi Ἕρμυλος, cu accentuarea pe iniţială; la Al găsim varianta din
textul de mai sus.
69
Aceﬆ cuvânt se prezintă în mai multe variante grafice şi accentuale. Ediţia N-A recomandă forma Ἐλεάζαρ, la fel ca şi By; în DNT apare
Ἐλεαζάρ, la fel ca în Min; By şi Min mai prezintă forma Ἐλεάζαρος, evident o „grecizare” a cuvântului ebraic originar.
70
Min mai prezintă şi varianta accentuală Μαρκέλλος, precum şi o formă cu un singur -λ-, Μάρκελος.

din lumea” (...aceaﬆa), Η Β./ΛΕΙ/ Η ΕΜΗ/ ΟΥΚ Ε/CΤΙΝ ΕΚ/ ΤΟΥ ΚΟC/ΜΟΥ, ἡ β<ασι>λεί[α] ἡ ἐμὴ οὐκ
ἔστιν ἐκ τοῦ κόσμου: In. 18, 36), Maica Domnului (ΜΗΡ. ΘΥ., Μή<τη>ρ Θ<εο>ῦ; „Primeşte rugăciunea
Maicii Tale, Miloﬆive”, ΔΕΞΑΙ/ ΔΕΗ/CΙΝ ΤΗC/ CΗΝ ΜΗ/ΤΡΟC ΟΙ/ΚΤΙΡ/ΜΩΝ, δέξαι δέησιν τῆς σῆς
μητρός οἰκτίρμων), sf. Ioan [Botezătorul] (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης; „Ascultat-ai cererea
Maicii, Cuvinte, ascultă şi pe a mea”, ΗΚΟΥC./ ΜΡΟC./ ΙΚΕΤΗ/ΡΙΑΝ/ ΛΟΓΕ/ ΑΚΟΥCΟΝ/ ΚΑ.ΜΟΥ,
ἢκουσ<ας> μ<ητ>ρὸς ἱκετηρίαν, Λόγε, ἄκουσον κα<ὶ ἐ>μοῦ)
100. Sf. Procopie (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΟΚΟΠΙΟC, ὁ ἅγιος Προκόπιος)
101. Iisus Hriﬆos „Îngerul marelui sfat” (ΤΗC ΜΕΓΑΛΗC ΒΟΥΛΗC ΑΓΓΕΛΟC, [ὁ] τῆς μεγάλης βουλῆς
ἄγγελος: Is. 9, 5)
102. Sf. Serghie (Ο ΑΓΙΟC CΕΡΓΙΟC, ὁ ἅγιος Σέργιος)
103. Sf. Vah (Ο ΑΓΙΟC ΒΑΚΧΟ, ὁ ἅγιος Βάκχο[ς])
104. Sf. Gheorghe „purtătorul de biruinţă” (Ο ΑΓΙΟC ΓΕΩΡΓΙΟC Ο ΤΡΟΠΑΙΟΦΟΡΟC, ὁ ἅγιος Γεώργιος ὁ
τροπαιοφόρος)
105. Sf. Nichita (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΗΤΑC, ὁ ἅγιος Νικήτας; pe sabie: „Mâna lui Conﬆantinos”, ΧΕΙΡ
ΚΩΝCΤΑΝΤΙΝΟΥ, χεὶρ Κωνσταντίνου)
106. Sf. Teodor Stratilat (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΩΡΟC Ο CΤΡΑΤΗΛΑΤ., ὁ ἅγιος Θεόδωρος71 ὁ στρατηλάτ<ης>)
107. Sf. Pantelimon (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΝΤΕΛΕΗΜ., ὁ ἅγιος Παντελεήμ<ων>)
108. Arh. Gavriil (Ο ΑΡΧΩΝ ΓΑΒΡΙΗΛ, ὁ ἄρχων Γαβριήλ; „Condeiul celui care scrie iute ţinând în mână”,
ΟΞΥΓΡΑ/ΦΟΥ ΚΑ/ΛΑΜΟΝ/ ΤΗ ΧΕΙΡΙ/ ΦΕΡΩΝ, ὀξύγραφου κάλαμον τῇ χειρὶ φέρων)
109. Sf. Damian (Ο ΑΓΙΟC ΔΑΜΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Δαμιανός)
110. Sf. Lup (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΠΟC, ὁ ἅγιος Λοῦπος72)
111. Sf. Areta (Ο ΑΓΙΟC ΑΡΕΘΑC, ὁ ἅγιος Ἀρέτας73)
112. Sf. Simeon ﬆâlpnicul (Ο ΑΓΙΟC CΥΜΕΩΝ Ο CΤΥΛΙΤ., ὁ ἅγιος Συμεὼν ὁ στυλίτ<ης>)
113. Arhanghel
114. Sf. Varvara (Η ΑΓΙΑ ΒΑΡΒΑΡΑ, ἡ ἁγία Βαρβάρα)
115. Sf. Parascheva (Η ΑΓΙΑ ΠΑΡΑCΚΕΥΗ, ἡ ἁγία Παρασκευή)
116. Sf. Daniil [ﬆâlpnicul] (Ο ΑΓΙΟC ΔΑΝΙΗΛ, ὁ ἅγιος Δανιήλ)
117. Sf. împăraţi (Ο ΑΓΙΟC ΚΩΝCΤΑΝΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος Κωνσταντίνος; Η ΑΓΙΑ ΕΛΕΝΗ, ἡ ἁγία Ἑλένη)
118. Iisus Hriﬆos Arhiereu (IC. ΧC., Ἰ<ησοῦ>ς Χ<ριστό>ς; „Uşa turmei cuvântătoare”, Η ΘΥΡΑ ΤΩΝ ΛΟΓΙΚΩΝ
ΠΡΟΒΑΤΩΝ, ἡ θύρα τῶν λογικῶν προβάτων; pe Evanghelie: „Eu sunt uşa; prin Mine cine va intra se va mântui”,
ΕΓΩ ΕΙΜΙ/ Η ΘΥΡΑ/ ΔΙ ΕΜΟΥ/ ΕΑΝ ΤΙC/ ΕΙCΕΛΘΗ/ CΩΘΗ/σεται, Ἐγώ εἰμι ἡ θύρα · δι’ ἐμοῦ ἐάν τις εἰσέλθῃ
σωθήσεται: In. 10, 9, la utrenia şi liturghia sf. _)
119. Sf. Hriﬆofor (Ο ΑΓΙΟC ΧΡΙCΤΟΦΟΡΟC, ὁ ἅγιος Χριστοφόρος)
71
În Min şi altă variantă de accentuare: Θεοδώρος.
72
În Min figurează varianta Λοῦππος.
73
Toate sursele indică spirit lin la aceﬆ cuvânt, în afară de ediţia N-A.

120. Sf. Iacov Persul (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC Ο ΠΕΡCΗC, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος ὁ πέρσης)
121. Sf. Euﬆatie [Plachida], sf. Teopiﬆa, sf. Teopiﬆ, sf. Agapie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥCΤΑΘΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐστάθιος;
Η ΑΓΙΑ ΘΕΟΠΙCΤΗ, ἡ ἁγία Θεοπίστη; Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΠΙCΤΟC, ὁ ἅγιος Θεόπιστος; Ο ΑΓΙΟC ΑΓΑΠΙΟC,
ὁ ἅγιος Ἀγάπιος)
122. Sf. Luca [ﬆâlpnicul] (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΑC, ὁ ἅγιος Λουκᾶς)
123. Arhanghel
124. Sf. Iulita şi Chiric (Η ΑΓΙΑ ΗΟΥΛΙΤΤΑ, ἡ ἁγία Ἰουλίττα; Ο ΑΓΙΟC ΚΗΡΥΚΟC, ὁ ἅγιος Κήρυκος74)
125. Sf. Ecaterina ((Η ΑΓΙΑ ΑΙΚΑΤΕΡΙΝΑ, ἡ ἁγία Αἰκατερίνα)
126. Sf. Alipie [ﬆâlpnicul] (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΥΠΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀλύπιος)
127. Sf. Cosma (Ο ΑΓΙΟC ΚΟCΜΑC, ὁ ἅγιος Κοσμᾶς)
128. Sf. Govdelae (Ο ΑΓΙΟC ΓΟΒΔΕΛΑΑC, ὁ ἅγιος Γοβδελαᾶς)
129. Sf. Dada (Ο ΑΓΙΟC ΔΑΔΑC, ὁ ἅγιος Δάδα)
130. Arh. Mihail (Ο ΑΡΧΩΝ ΜΗΧΑΗΛ, ὁ ἄρχων Μιχαήλ; „Voievod al lui Dumnezeu sunt, port sabie, o îndrept
în sus”, ΘΥ. CΤΡΑ/ΤΗΓΟC/ ΕΙΜΙ ΤΗΝ/ CΠΑΘΗΝ/ ΦΕΡΩ/ ΤΕΙΝΩ/ ΠΡΟC/ ΥΨΟC, Θ<εο>ῦ στρατηγός
εἰμι · τὴν σπάθην φέρω, τείνω πρὸς ὕψος)
131. Sf. Platon (Ο ΑΓΙΟC ΠΛΑΤΩΝ, ὁ ἅγιος Πλάτων)
132. Sf. Mercurie (Ο ΑΓΙΟC ΜΕΡΚΟΥΡΙΟC, ὁ ἅγιος Μερκούριος)
133. Sf. Artemie (Ο ΑΓΙΟC ΑΡΤΕΜΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀρτέμιος)
134. Sf. Mina (Ο ΑΓΙΟC ΜΗΝΑC, ὁ ἅγιος Μηνᾶς)
135. Iisus Hriﬆos (IC. ΧC., Ἰ<ησοῦ>ς Χ<ριστό>ς; „Dătătorul de viaţă”, Ο ΖΩΟΔΟΤΗC ΧC., ὁ ζωοδότης Χ<ριστό>ς;
pe carte: „Beţi dintru aceﬆa toţi, aceﬆa eﬆe sângele Meu”, ΠΙΕΤΕ/ ΕΞ ΑΥΤΟΥ/ ΠΑΝΤΕC/ ΤΟΥΤΟ/ ΜΟΥ
ΕCΤΙ/ ΤΟ ΑΙΜΑ, πίετε ἐξ αὐτοῦ πάντες · τοῦτό μου ἐστὶ τὸ αἷμα: Mt. 26, 27–28)
136. Sf. Vior (Ο ΑΓΙΟC ΒΙΚΤΩΡ, ὁ ἅγιος Βίκτωρ75)
137. Sf. Vichentie (Ο ΑΓΙΟC ΒΙΚΕΝΤΙΟC, ὁ ἅγιος Βικέντιος76)
138. Sf. Teodor Tiron (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΟΡΟC Ο ΤΗΡ., ὁ ἅγιος Θεόδωρος ὁ Τήρ<ων>)
139. Sf. Neﬆor (Ο ΑΓΙΟC ΝΕCΤΩΡ, ὁ ἅγιος Νέστωρ77)
140. Sf. Dimitrie „marele general” (Ο ΑΓΙΟC ΔΗΜΗΤΡΙΟC Ο ΜΕΓ. ΔΟΥΞ, ὁ ἅγιος Δημήτριος ὁ μέγ<ας> δούξ)
141. Sf. Petru (Ο ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΟC, ὁ ἅγιος Πέτρος)
142. Sf. Ioachim (Ο ΔΙΚ.ΟC [...]ΙΜ, ὁ δίκ<αι>ος [Ἰωακε]ίμ)
74
Forma la genitiv a cuvântului κῆρυξ („predicator”). Min reproduce încă o variantă grafică: Κύρικος (v. şi Observaţii asupra inscripţiilor
în limba greacă).
75
Încă o variantă grafică în Min: Οὐΐκτωρ.
76
În Min mai apare şi forma Βινκέντιος.
77
Încă două variante în Min: Νέστορος, Νεστόριος.

V. Pronaos
1. Maica Domnului cu Pruncul („[Cea mai înaltă decât] cerurile”, [...]ΡΑΝΩΝ78, [Ἡ Πλατυτέρα τῶν
οὐ]ρανῶν; pe marginea curcubeului: „[Bucură-te, ceea ce79 ai născut mirosul cel bun al] Împăratului tuturor,
bucură-te, nenuntită, mântuirea lumii”, [...] ΤΟΥ ΠΑΝΤΩΝ ΒΑCΙΛΕΩC ΧΑΙΡΕ ΑΠΕΙΡΟΓΑΜΕ ΚΟCΜΟΥ
ΔΙΑCΩCΜΑ, [...] τοῦ πάντων βασιλέως, χαῖρε, ἀπειρόγαμε, κόσμου διάσῳσμα80: canonul lui Iosif de la
Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, cântarea 1)
2. Cete îngereşti
3. Arhangheli
4. Profeţi (de la E spre S): David (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΔΑΔ., ὁ προφήτης Δα<βί>δ; „Eu chivot sfinţit, Fecioară”
(...te-am numit), ΕΓΩ/ ΚΙ/ΒΩΤ./ ΗΓΙΑC/ΜΕΝ./ ΚΟΡΗ, Ἐγὼ κιβωτ<ὸν> ἡγιασμέν<ην>, Κόρη: cf. ps. 131, 8),
Ghedeon (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΓΕΔΕΩΝ, ὁ προφήτης Γεδεών; „Fecioară preacurată, te-am numit mai înainte
caer de lână”, ΠΟΚΟ/Ν CΕ Α/ΓΝΗ Π/ΡΙΝ ΚΕ/ΚΛΗΚΑ/ ΠΑΡΘΕ/ΝΕ, Πόκον σε, ἁγνή, πρὶν κέκληκα,
Πάρθενε81: cf. Judec. 6, 37–40), Iezechil (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΙΕΖΕΚΙΗΛ, ὁ προφήτης Ἰεζεκιήλ; „Eu poarta cea
încuiată a Domnului pe tine” (...te-am numit), ΠΥΛΗ/Ν ΕΓΩ/ CΕ ΤΟΥ/ ΘΕΟΥ/ ΚΕΚΛΕΙ/CΜΕΝΗΝ, Πύλην
ἐγώ σε τοῦ Θεοῦ κεκλεισμένην: cf. Iez. 44, 2), Avacum (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΑΒΒΑΚΟΥΜ, ὁ προφήτης
Ἀββακούμ; „Purtând darul duhului înainte-vederii”, ΠΡΟΒΛ/ΕΠΤΙΚΟ/Ν ΧΑΡΙ/CΜΑ/ ΠΝΙ./ ΦΕΡ.,
Προβλεπτικὸν χάρισμα πν<εύματ>ι φέρ<ων>: cf. Avac. 3, 3), Daniil (Ο ΠΡΟΦΗΤ. ΔΑΝΙΗΛ, ὁ προφήτης
Δανιήλ; „Munte închipuit din care s-a desprins piatra”, ΟΡΟC/ ΝΟΗ/ΤΟΝ/ ΟΥ ΠΑΡ/ΕΤΜΗ/θη λιθος, Ὄρος
νοητὸν οὗ παρετμήθη λίθος82: cf. Dan. 2, 34 şi 45), Isaia (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΗCΑΙ., ὁ προφήτης Ἡσαΐ<ας>;
„Eu mai înainte cleşte care poartă cărbunele te-am numit”, ΕΓΩ ΔΕ/ ΠΡΩΗΝ/ ΛΑΒΙΔ/ ΑΝΘΡΑ/ΚΟΦΟ/ΡΟΝ
ΚΕ/ΚΛΗΚΑ/ CΕ, Ἐγὼ δὲ πρώην λαβίδ[ιον] ἀνθρακοφόρον κέκληκά σε: cf. Is. 6, 6), Moise (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC
ΜΩΥCΗ, ὁ προφήτης Μωϋσῆ[ς]; „Eu te-am numit rug, scăparea oamenilor”, ΕΓΩ ΒΑΤΟΝ ΚΕΚΛΗΚΑ CΕ/
ΑΝΘΡΟΠΩΝ CΚΕΠΗ, Ἐγὼ βάτον κέκληκά σε, ἀνθρώπων σκέπη: cf. Ieş. 3, 2), Solomon („înţeleptul”, Ο
CΟΦΟC CΟΛΟΜΩΝ, ὁ σοφὸς Σολομών; „Eu pat al împăratului, Fecioară” (...te-am numit), ΕΓΩ CΕ/
ΚΛΙΝ/ΗΝ ΤΟΥ/ ΒΑCΙΛΕ/ΩC ΚΟΡΗ, Ἐγώ σε κλίνην τοῦ βασιλέως, Κόρη83; cf. Cântarea cântărilor 3, 7)
5. Apoﬆoli (E, S, V, N): Petru (Ο ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΟC, ὁ ἅγιος Πέτρος), Simon (Ο ΑΓΙΟC CΙΜΩΝ, ὁ ἅγιος Σίμων),
78
În 1998 se mai vedeau literele: Η ΠΛΑ[...] ΤΩ[...] ΟΥΡΑΝΩΝ.
79
Pentru reformularea traducerii, v. Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.
80
În versiunea grecească din Triodul de la Veneţia (1702), p. 312, citatul notat la Hurezi figurează în două tropare consecutive din prima
cântare a canonului, aﬆfel: a. Ἀδὰμ ἐπανόρθωσις, χαῖρε Παρθένε [...] τὸ παλάτον τοῦ πάντων βασιλέως, χαῖρε θρόνε... şi b. Ῥόδον τὸ
ἀμάραντον, χαῖρε ἡ μόνη [...], χαῖρε ἀπειρόγαμε, κόσμου διάσωσμα (s.n.).
81
Variante de text supra, altar nr. 6.
82
Alte formulări infra, Sf. Ştefan, pronaos nr. 2 şi Polovragi, pronaos nr. 2; la MNAR, Icoane, nr. 12119: ἐθεώρουν ὅτι ἀπὸ ὄρους ἐτμήθη
λίθος ἀνέγχιρον (sic; probabil pentru ἄνευ χειρῶν, cum figurează în original: BŞG, LXX).
83
Pentru altă formulare, v. infra, pridvor nr. 12.

Iacov (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος), Toma (Ο ΑΓΙΟC ΘΩΜΑC, ὁ ἅγιος Θωμᾶς), Filip (Ο ΑΓΙΟC
ΦΙΛΙΠΠΟC, ὁ ἅγιος Φίλιππος), Vartolomeu (Ο ΑΓΙΟC ΒΑΡΘΟΛΟΜΑΙΟC, ὁ ἅγιος Βαρθολομαῖος), Andrei
(Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΕ., ὁ ἅγιος Ἀνδρέ<ας>), Pavel (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΥΛΟC, ὁ ἅγιος Παῦλος)
6. Cuvioşi-cântăreţi (E, S, V, N): [Gherman] patriarhul [Conﬆantinopolului] ([...] ΠΑΤΡΙΑΡΧΗ[C], [...]
[ὁ] πατριάρχη[ς]; „Bucuria a toată lumea din cei drepţi a răsărit”, Η ΠΑΓ/ΚΟCΜΙ/ΟC ΧΑ/ΡΑ ΕΚ/ Τ. ΔΙΚ./
ανετειλεν, Ἡ παγκόσμιος χαρὰ ἐκ τ<ῶν> δικ<αίων> ἀνέτειλεν: ﬆihiră a lui Gherman patriarhul, la vecernia
înainte-prăznuirii şi la cea a praznicului Naşterii Maicii Domnului), ierarh ([...]; „Biserică însufleţită a lui
Dumnezeu s-a făcut”, ΝΑΟC ΘΕΟΥ ΕΜΨΥΧΟC ΓΙΝΕΤΑΙ, Ναὸς Θεοῦ ἔμψυχος γίνεται: continuarea
aceleiaşi ﬆihiri), Teodor Studitul (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΩ[...] ο στουδη[...], ὁ ἅγιος Θεό[δωρος]84 ὁ στουδή[της];
„Singura care aduce pe Unul Hriﬆos” (...în lume), ΜΟΝΗ/ Κ. ΜΟ/ΝΟΝ ΕΙ/CΑΓΟΥ/CΑ ΧΝ., μόνη, κ<αὶ>
μόνον εἰσάγουσα Χ<ριστό>ν: sfârşitul ﬆihirii „Aceaﬆa eﬆe ziua Domnului...”, a lui Serghie Aghiopolitul, la
vecernia, utrenia şi liturghia din 8 sept.), Vavila (Ο ΑΓΙΟC ΒΑΒΥΛΑC, ὁ ἅγιος Βαβύλας; „Aﬆăzi se naşte
a Vieţii” (...Maică), Η ΤΗC/ ΖΩΗC/ ΤΙΚΤΕ/ΤΑΙ CΗ/ΜΕΡΟΝ, ἡ τῆς ζωῆς τίκτεται σήμερον: pasaj median
din ﬆihira „În ziua cea bineveﬆită a prăznuirii noaﬆre...”, a lui Serghie Aghiopolitul, la litia din 8 sept.;
ﬆihiră din primul canon al utreniei, cântarea I), Leon Despotul (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΩΝ ο δεσποτης, ὁ ἅγιος
Λέων ὁ δεσπότης; „Sfânta sfintelor, în sfânta biserică”, Η ΑΓΙΑ/ ΤΩΝ/ ΑΓΙΩΝ/ ΕΝ ΑΓΙ/Ω ΙΕ/ΡΩ, ἡ ἁγία τῶν
ἁγίων, ἐν ἁγίῳ ἱερῷ: canonul al doilea, al lui Andrei, la utrenia din 8 sept., cântarea 1), Efrem al Cariei (Ο
ΑΓΙΟC ΕΦΡΑΙΜ καρι., ὁ ἅγιος Ἐφραῒμ85 Καρί<ας>; „Cămară împărătească”, Ο ΒΑ/CΙΛΙ/ΚΟC/
ΘΑΛΑ/ΜΟC, ὁ βασιλικὸς θάλαμος: pasaj median al ultimei ﬆihiri „Veniţi toţi credincioşii să alergăm...”, a
lui Serghie Aghiopolitul, de la litia din 8 sept.), Ştefan Aghiopolitul (Ο ΑΓΙΟC CΤΕΦΑΝΟC ο αγιοπολιτης,
ὁ ἅγιος Στέφανος ὁ ἁγιοπολίτης; „Căci iată Fecioara iese”, ΙΔΟΥ/ ΓΑΡ Η ΠΑΡ/ΘΕΝΟC/ ΠΡΟΕΙCΙΝ, ἰδοὺ
γὰρ ἡ Πάρθενος πρόεισιν: sfârşitul ﬆihirii „Începutul mântuirii noaﬆre, popoare, aﬆăzi s-a făcut...”, a lui
Ştefan Aghiopolitul, la litia din 8 sept.), Sofronie al Ierusalimului (Ο ΑΓΙΟC CΩΦΡΟΝΙΟC ιηροσωλυμων,
ὁ ἅγιος Σωφρόνιος Ἱεροσολύμων; „Fiica lui Dumnezeu, Maria, deschizând nouă tuturor” (...intrarea), Η
ΘΕΟ/ΠΑΙC Μ/ΑΡΙΑ ΑΝΟΙ/ΓΟΥCΑ/ ΤΗΝ ΠΑ., ἡ Θεόπαις Μαρία ἀνοίγουσα τὴν πᾶ<σιν>: sfârşitul ﬆihirii
„Aceﬆa eﬆe glasul lui Ioachim şi al Anei...”, a lui Ştefan Aghiopolitul, la litia din 8 sept.)
7. Apoﬆoli din cei 70, în medalioane (de la E spre S): Iacov (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος), Tadeu
(Ο ΑΓΙΟC ΘΑΔΔΑΙΟC, ὁ ἅγιος Θαδδαῖος), Matia (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΤΘΙ., ὁ ἅγιος Ματθί<ας>), Anania (Ο
ΑΓΙΟC ΑΝΑΝΙ., ὁ ἅγιος Ἀνανί<ας>), Simon (Ο ΑΓΙΟC CΙΜΩΝ, ὁ ἅγιος Σίμων), Tit (Ο ΑΓΙΟC ΤΙΤΟC, ὁ
ἅγιος Τίτος), Andronic (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΟΝΙΚΟC, ὁ ἅγιος Ἀνδρόνικος), Siluan (Ο ΑΓΙΟC CΙΛΟΥΑΝΟC,
ὁ ἅγιος Σιλουανός), Crisc (Ο ΑΓΙΟC ΚΡΙCΚΗC, ὁ ἅγιος Κρήσκης), Amplia (Ο ΑΓΙΟC ΑΜΠΛΙ., ὁ ἅγιος
Ἀμπλί<ας>), Epenet (Ο ΑΓΙΟC ΕΠΑΙΝΕΤΟC, ὁ ἅγιος Ἐπαίνετος), Urban (Ο ΑΓΙΟC ΟΥΡΒΑΝΟC, ὁ ἅγιος
Οὐρβανός), Stahie (Ο ΑΓΙΟC CΤΑΧΥC, ὁ ἅγιος Στάχυς), Iason (Ο ΑΓΙΟC ΙΑCΩΝ, ὁ ἅγιος Ἰάσων),
Sosipatru (Ο ΑΓΙΟC CΩCΙΠΑΤΡΟC, ὁ ἅγιος Σωσίπατρος), Marcu (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΟC, ὁ ἅγιος Μάρκος),
84
Azi numele sfântului nu se mai păﬆrează. Leură din anul 1998.
85
Cuvântul eﬆe notat şi cu tremă şi fără tremă pe -ι- . Azi numele sfântului nu se mai păﬆrează.

Cleopa (Ο ΑΓΙΟC ΚΛΕΟΠ., ὁ ἅγιος Κλεοπ<ᾶς>), Varnava (Ο ΑΓΙΟC ΒΑΡΝΑΒ., ὁ ἅγιος Βαρνάβ<ας>)
8. Sf. Cosma Melodul (Ο ΑΓΙΟC ΚΟCΜΑC Ο ΠΟΙΗΤΗC, ὁ ἅγιος Κοσμᾶς ὁ ποιητής)
9. Sf. Iosif Imnograful (Ο ΑΓΙΟC ΙΩCΗΦ Ο ΠΟΙΗΤΗC, ὁ ἅγιος Ἰωσήφ ὁ ποιητής)
10. Sf. Ioan Damaschinul (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC ο δαμασκυνος, ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ δαμασκηνός)
11. Sf. Teofan Cântăreţul (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΦΑΝΗC ο ποιητης, ὁ ἅγιος Θεοφάνης ὁ ποιητής)
12. Mucenici în medalioane (N, E, S, V în ordine, martiri de la 2 la 17 mai): Hesperie (Ο ΑΓΙΟC ΕCΠΕΡΙΟC, ὁ
ἅγιος Ἑσπέριος86), Chiriac (Ο ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΑΚΟC, ὁ ἅγιος Κυριακός), Teodul (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΟΥΛΟC, ὁ
ἅγιος Θεόδουλος), Diodor (Ο ΑΓΙΟC ΔΙΟΔΩΡΟC, ὁ ἅγιος Διόδωρος), Rodopian (Ο ΑΓΙΟC ΡΟΔΟΠΙΑΝΟC,
ὁ ἅγιος Ῥοδοπιανός), Neofit (Ο ΑΓΙΟC ΝΕΟΦΥΤΟC, ὁ ἅγιος Νεόφυτος), Gaie (Ο ΑΓΙΟC ΓΑΙΟC, ὁ ἅγιος
Γάϊος)// Gaian (Ο ΑΓΙΟC ΓΑΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Γαϊανός), Acachie (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΑΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀκάκιος),
Codrat (Ο ΑΓΙΟC ΚΟΔΡΑΤΟC, ὁ ἅγιος Κοδράτος87), Maxim (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΞΙΜΟC, ὁ ἅγιος Μάξιμος),
Hriﬆofor (Ο ΑΓΙΟC ΧΡΙCΤΟΦΟΡΟC, ὁ ἅγιος Χριστοφόρος), Alfeu (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΦΑΙΟC, ὁ ἅγιος
Ἀλφαῖος88), Filadelf (Ο ΑΓΙΟC ΦΙΛΑΔΕΛΦΟC, ὁ ἅγιος Φιλάδελφος)// Chiril (Ο ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΛΛΟC, ὁ ἅγιος
Κύριλλος), Isihie (Ο ΑΓΙΟC ΗCΥΧΙΟC, ὁ ἅγιος Ἡσύχιος), Dioscorid (Ο ΑΓΙΟC ΔΙΟCΚΟΡΙΔΗC, ὁ ἅγιος
Διοσκορίδης), Isidor (Ο ΑΓΙΟC ΙCΙΔΩΡΟC, ὁ ἅγιος Ἰσίδωρος89), Solohon (Ο ΑΓΙΟC CΟΛΟΧΟΝΟC, ὁ ἅγιος
Σολόχων90), Iraclie (Ο ΑΓΙΟC ΗΡΑΚΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Ἡράκλειος), Paulin (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΥΛΙΝΟC, ὁ ἅγιος
Παυλῖνος91)// Venedim (Ο ΑΓΙΟC ΒΕΝΕΔΙΜΟC, ὁ ἅγιος Βενέδιμος), Alexandru (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΟC,
ὁ ἅγιος Ἀλέξανδρος), Dionisie (Ο ΑΓΙΟC ΔΙΟΝΥCΟC, ὁ ἅγιος Διονύσιος), Agapie (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΑΠΙΟC, ὁ
ἅγιος Ἀγάπιος), Timolau (Ο ΑΓΙΟC ΤΙΜΟΛΑΟC, ὁ ἅγιος Τιμόλαος), Plisie (Ο ΑΓΙΟC ΠΛΗCΙΟC, ὁ ἅγιος
Πλησίος), Romul (Ο ΑΓΙΟC ΡΩΜΟΥΛΟC, ὁ ἅγιος Ῥωμύλος92)
13. Acatiﬆul Bunei Veﬆiri: „Îngerul cel întâi-ﬆătător” (ΑΓΓΕΛΟC ΠΡΩΤΟCΤΑΤΗC, ἄγγελος πρωτοστάτης:
icos 1); „Văzându-se sfânta” (ΒΛΕΠΟΥCΑ Η ΑΓΙΑ, βλέπουσα ἡ ἁγία: condac 2); „Înţelegerea cea
neînţeleasă [căutând să o] înţeleagă” (ΓΝΩCΙΝ ΑΓΝΩCΤΟΝ ΓΝΩ/ΝΑΙ, γνῶσιν ἄγνωστον γνῶναι: icos 2);
„Puterea Celui de sus” (ΔΥΝΑΜΙC ΤΟΥ ΥΨΙCΤΟΥ, δύναμις τοῦ ὑψίστου: condac 3); „Având pe
Dumnezeu primit” (ΕΧΟΥCΑ ΘΕΟΔΟΧΟΝ, ἔχουσα θεοδόχον: icos 3); „Vifor de gânduri având” (ΖΑΛΗΝ
ΕΝΔΟΘΕΝ/ ΕΧΩΝ, ζάλην ἔνδοθεν ἔχων: condac 4); „Auzit-au păﬆorii” (ΗΚΟΥCΑΝ ΟΙ ΠΟΙΜΕΝΑC,
86
Varianta din Min (2 mai): Ἕσπερος; cea coreă, ateﬆată şi în L-S, eﬆe Ἑσπέριος, ca în inscripţie, cuvântul având la bază adjeivul
cu aceeaşi formă.
87
Altă accentuare la Al: Κόδρατος (după regulile din greaca clasică).
88
Aceﬆ cuvânt prezintă spirit aspru la iniţială, după indicaţiile din By şi N-A; în DNT eﬆe reprodusă forma din aramaică Halfai, ceea ce
juﬆifică apariţia spiritului aspru la iniţială, după sursele indicate.
89
Aceaﬆă formă eﬆe semnalată în Min, By şi EAS; Al prezintă altă variantă: Ἰσιδώρος.
90
Varianta de la Hurezi repezintă cazul genitiv al numelui Σολόχων care apare în Min.
91
Aceaﬆa eﬆe forma din By şi reprezintă păﬆrarea accentuării din limba latină, de unde provine cuvântul; Παύλινος, varianta accentuală
din Min, încadrează cuvântul în regulile de accentuare ale limbii eline.
92
Varianta ateﬆată de By şi Min. În Al şi forma: Ῥώμυλος.

ἢκουσαν οἱ ποιμένες: icos 4); „Steaua cea cu dumnezeiască mergere” (ΘΕΟΔΡΟΜΟΝ ΑCΤΕΡΑ, θεοδρόμον
ἀστέρα: condac 5); „Văzând pruncii haldeilor” (ΙΔΟΝ ΠΑΙΔΕC ΧΑΛΔΑΙ., ἰδὼν παῖδες χαλδαί<ων>: icos
5); „Veﬆitori purtători de Dumnezeu” (ΚΗΡΥΚΕC ΘΕΟΦΟΡΟΙ, κήρυκες θεοφόροι: condac 6); „Luminând
în Egipt” (ΛΑΜΨΑC ΕΝ ΤΗ ΑΙΓΥΠΤΩ, λάμψας ἐν τῇ Αἰγύπτῳ: icos 6); „Vrând Simeon” (ΜΕΛΛΟΝΤΟC
CΗΜΕΟΝΟC, μέλλοντος Συμεῶνος: condac 7); „Arătat-au făptură nouă” (ΝΕΑΝ ΕΔΕΙΞΕ ΚΤΙCΙΝ, νέαν
ἔδειξε κτίσιν: icos 7); „Văzând naştere ﬆrăină” (ΞΕΝΟΝ ΤΟΚΟΝ ΕΙΔΟΝΤΕC, ξένον τόκον ἰδόντες: condac
8); „Cu totul a foﬆ întru cei de jos” (ΟΛΟC ΗΝ ΕΝ ΤΟΙC ΚΑΤΩ, ὅλος ἦν ἐν τοῖς κάτω: icos 8); „Toată
firea îngerească” (ΠΑCΑ ΦΥCΙC ΑΓΓΕΛΩΝ, πᾶσα φύσις ἀγγέλων: condac 9); „Ritorii cei mult vorbitori”
(ΡΗΤΟΡ. ΠΟΛΥΦΘΟΓΓΟΥC, ῥήτορ<ας> πολυφθόγγους: icos 9); „Vrând să mântuiască lumea” (CΩCΑΙ
ΘΕΛΩΝ ΤΟΝ ΚΟCΜΟΝ, σῶσαι θέλων τὸν κόσμον: condac 10); „Zid eşti fecioarelor” (ΤΕΙΧΟC ΕΙ ΤΩΝ
ΠΑΡΘΕΝΩΝ, τεῖχος εἶ τῶν παρθένων: icos 10); „De ţi-am aduce cântări” (ΥΜΝΟC ΑΠΑC ΗΤΤΑΤΑΙ,
ὕμνος ἅπας ἡττᾶται: condac 11); „Făclie purtătoare de lumină” (ΦΩΤΟΔΟΧΟΝ ΛΑΜΠΑΔΑ, φωτοδόχον
λαμπάδα: icos 11); „Vrând să dea har” (ΧΑΡΙΝ ΔΟΥΝΑΙ ΘΕΛΗCΑC, χάριν δοῦναι θελήσας: condac 12);
„Cântând naşterea ta” (ΨΑΛΛΟΝΤΕ CΟΥ ΤΟΝ ΤΟΚΟΝ, ψάλλοντέ[ς] σου τὸν τόκον: icos 12); „O, Maică
prealăudată” (Ω ΠΑΝΥΜΝΗΤΕ ΜΗΤΕΡ, ὦ πανύμνητε μῆτερ: condac 13)
14. Mucenici în medalioane (mai şi 1–5 iunie): V (de la S spre N): Isidor (Ο ΑΓΙΟC ΙCΙΔΩΡΟC, ὁ ἅγιος Ἰσίδωρος),
Maxim (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΞΙΜΟC, ὁ ἅγιος Μάξιμος), Vasilisc (Ο ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΙCΚΟC, ὁ ἅγιος Βασιλίσκος),
Averchie (Ο ΑΓΙΟC ΑΒΕΡΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀβέρκιος93), Eutih (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΥΧΟΥC, ὁ ἅγιος Εὐτυχοῦς94),
Ermis (Ο ΑΓΙΟC ΕΡΜΕΙC, ὁ ἅγιος Ἑρμῆς), Iuﬆin (Ο ΑΓΙΟC ΙΟΥCΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος Ἰουστῖνος); N (de la V spre
E): Hariton (Ο ΑΓΙΟC ΧΑΡΙΤΩΝ, ὁ ἅγιος Χαρίτων), Iuﬆin (Ο ΑΓΙΟC ΙΟΥCΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος Ἰουστῖνος),
Harita (Ο ΑΓΙΟC ΧΑΡΙΤΟΥC, ὁ ἅγιος Χαριτοῦς95), Evelpiﬆ (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΕΛΠΙCΤΟC, ὁ ἅγιος Εὐέλπιστος),
Ierax (Ο ΑΓΙΟC ΙΕΡΑΞ, ὁ ἅγιος Ἱέραξ), Peon96 (Ο ΑΓΙΟC ΠΕΩΝΟC, ὁ ἅγιος Πέων), Valerian (Ο ΑΓΙΟC
ΒΑΛΕΡΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Βαλεριανός); E (de la N spre S): Firm (Ο ΑΓΙΟC ΦΙΡΜΟC, ὁ ἅγιος Φίρμος), Tespesie
(Ο ΑΓΙΟC ΘΕCΠΕCΙΟC, ὁ ἅγιος Θεσπέσιος), Ermil (Ο ΑΓΙΟC ΕΡΜΥΛΟC, ὁ ἅγιος Ἑρμύλος), Stratonic (Ο
ΑΓΙΟC CΤΡΑΤΟΝΙΚΟC, ὁ ἅγιος Στρατόνικος), Luchilian (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΙΛΛΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος
Λουκιλλιανός), Ipatie (Ο ΑΓΙΟC ΥΠΑΤΙΟC, ὁ ἅγιος Ὑπάτιος), Pavel (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΥΛΟC, ὁ ἅγιος Παῦλος);
S (de la E spre V): Dionisie (Ο ΑΓΙΟC ΔΥΟΝΙCΙΟC, ὁ ἅγιος Διονύσιος), Marchian (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΙΑΝΟC,
ὁ ἅγιος Μαρκιανός), Nicandru (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΑΝΔΡΟC, ὁ ἅγιος Νίκανδρος), Iperechie (Ο ΑΓΙΟC
93
Şi forma Ἀβρίκιος în Min.
94
Pentru comparaţie cu numele patriarhului Eutihie, v. supra, naos nr. 8.
95
Nume atribuit şi în Min unei persoane de genul masculin; reprezintă însă cazul genitiv al numelui feminin Χαριτώ. Eﬆe evident o confuzie,
căci în Mineiul românesc aual, la 1 iunie, ca şi în DA, apare „muceniţa Harita fecioara”. Χαριτοῦς fiind o formă extrem de rară în declinarea
feminină, a foﬆ confundată cu un nume masculin (declinarea a treia). Iconografia de la Hurezi înfăţişează un mucenic.
96
By prezintă forma Παίων (gen. -ονος) ca nume propriu, şi Παιών (gen. -ῶνος), un epitet al lui Apollo; în Min se găseşte varianta
Πέων (Πέωνος de la Hurezi fiind o formă de genitiv). Pronunţia fiind aceeaşi în neogreacă, eﬆe greu de spus care formă eﬆe cea
mai potrivită; am optat pentru forma din Min.

ΥΠΕΡΕΧΙΟC, ὁ ἅγιος Ὑπερέχιος97), Apolonie (Ο ΑΓΙΟC ΑΠΟΛΩΝΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀπολλώνιος), Leonid (Ο

ΑΓΙΟC ΛΕΟΝΙΔΗC, ὁ ἅγιος Λεωνίδης98), Arian99 (Ο ΑΓΙΟC ΑΡΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Ἀριανός)
15–18 Ciclul hagiografic al sf. Conﬆantin: 15. Viziunea Crucii („Printre ﬆele i s-a arătat împăratului Conﬆantin
crucea”, ΔΙ ΑCΤΕΡΩΝ ΕΦΑΝΗ Ο CΤΑΥΡΟC ΤΩ/ ΒΑCΙΛΕΙ ΚΩΝCΤΑΝΤΥΝΩ, δι’ἀστέρων ἐφάνη ὁ σταυρὸς
τῷ βασιλεῖ Κωνσταντίνῳ)
16. „Botezul sf. Conﬆantin” (Η ΒΑΠΤΗCΙC ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΚΩΝCΤΑΝΤΥΝΟΥ, ἡ βάπτισις τοῦ ἁγίου Κωνσταντίνου)
17. „Sf. Silveﬆru discutând cu Zamvri despre credinţă” (Ο ΑΓΙΟC CΙΛΒΕCΤΡΟC ΔΙΑΛΕΓΟΜΕΝΟC ΜΕΤΑ/
ΤΟΥ ΖΑΜΒΡΗ ΠΕΡΗ ΠΙCΤΕΩC, ὁ ἅγιος Σίλβεστρος διαλεγόμενος μετὰ τοῦ Ζαμβρῆ περὶ πίστεως)
18. „Adormirea sf. Conﬆantin” (Η ΚΟΙΜΗCΙC ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΚΩΝCΤΑΝΤΥΝΟΥ, ἡ κοίμησις τοῦ ἁγίου
Κωνσταντίνου)
19. Îngeri cu inscripţie („Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, biserica [Ta], pe care ai
câştigat-o cu scump sângele Tău, 1694”, ΤΟ CΤΕΡΕΩΜΑ ΤΩΝ ΕΠΙ CΟΙ ΠΕΠΟΙΘΟΤΩΝ/ CΤΕΡΕΩCΟΝ
ΚΥΡΙΕ ΤΗΝ ΕΚΚΛΗCΙΑΝ ΗΝ ΕΚΤΗCΩ/ ΤΩ ΤΙΜΙΩ CΟΥ ΑΙΜΑΤΙ · 1694 ·, τὸ στερέωμα τῶν ἐπὶ σοὶ
πεποιθότων, στερεῶσον, Κύριε, τὴν ἐκκλησίαν ἥν ἐκτήσω τῷ τιμίῳ σου αἵματι, 1694: catavasie la
Întâmpinarea Domnului (irmosul cântării 3 din canonul utreniei, gl. 3)
20. Sf. Flor (Ο ΑΓΙΟC ΦΛΩΡΟC, ὁ ἅγιος Φλῶρος)
21. Sf. Lavru (Ο ΑΓΙΟC ΛΑΥΡΟC, ὁ ἅγιος Λαῦρος)
22. Icoana lui Iisus Hriﬆos („Mântuitorul”, ΙC. ΧC. Ο CΩΤΗΡ, Ἰ<ησοῦ>ς Χ<ριστὸ>ς ὁ Σωτήρ; pe Evanghelie: „Eu sântŭ
Lumina lumii. Cela ce” (...Îmi urmează Mie, nu va umbla în întuneric), eÁ sń/t´ lÁ/mina/ lÁmï/i çe/la çe: In. 8, 12)
23. Icoana Maicii Domnului („Eleusa”, ΜΗΡ. ΘΥ. Η ΕΛΕΟΥCΑ, Μή<τη>ρ Θ<εο>ῦ ἡ ἐλεοῦσα)
24. Sf. Conﬆantin (Ο ΑΓΙΟC ΚΩΝCΤΑΝΤΗΝΟC, ὁ ἅγιος Κωνσταντίνος)
25. Sf. Elena (Η ΑΓΙΑ ΕΛΕΝΗ, ἡ ἁγία Ἑλένη)
26. Iisus (ΙC. ΧC., Ἰ<ησοῦ>ς Χ<ριστό>ς)
27–30 şi 32–35. Ciclul hagiografic al sf. Ilie: 27. „Naşterea profetului Ilie” (Η ΓΕΝΝΗCΙC ΤΟΥ ΠΡΟΦΗΤΟΥ/
ΗΛΙΟΥ, ἡ γέννησις τοῦ προφήτου Ἠλίου)
28. „Şi a foﬆ înălţat Ilie în vârtej de vânt până la cer” (Κ. ΑΝΕΛΗΦΘΗ ΗΛΙ. ΕΝ CΥCCΕΙCΜΩ, ΩC ΕΙC ΤΟΝ
ΟΥΡΑΝΟΝ, κ<αὶ> ἀνελήφθη Ἠλί<ας> ἐν συσσεισμῷ100 ὡς εἰς τὸν οὐρανόν: IV Regi 2, 11)
29. „Profetul Ilie a certat pe Ohozia pentru Baal” (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΗΛΙ. ΗΛΕΓΞΕ ΤΟΝ ΟΧΟΖΗΑΝ/ ΠΕΡΙ ΤΟΥ
ΒΑΑΛ, ὁ προφήτης Ἠλί<ας> ἤλεγξε τὸν Ὀχοζίαν περὶ τοῦ Βαάλ: cf. IV Regi 1, 16–17)
30. Traversarea Iordanului („Zise Ilie aceﬆuia: «Eliseie, rămâi aici»”, ΕΙΠΕΝ ΗΛΙ. ΤΩ ΕΛΙCCΑΙΕ, ΚΑΘΟΥ ΔΗ/
97
În Min şi altă variantă grafică: Ὑπερήχιος.
98
99
By ne prezintă altă formă grafică a aceﬆui nume: Ἀρριανός. În Mineiul românesc aual, la 5 iunie după sf. Leontie urmează sf. Arie, ca
şi în cel grecesc: Ἄρειος. Confuzie cu mucenicul din 14 dec. (Arian).
100
Aici cuvântul are, pe lângă sensul de „cutremur” (BŞR: „şi să luo Ilie cu cutremur ca în ceriu”) şi pe cel de „furtună mare, uragan,
vârtej”; literal: „mişcare uriaşă a maselor de aer”.

ΕΝΤΑΥΤΑ, εἴπεν Ἠλί<ας> [αὐ]τῷ · Ἐλισσαῖε, κάθου δὴ ἐνταῦθα: cf. IV Regi 2, 6 şi urm.)
31. Cel Vechi de Zile (Ο ΠΑΛΑΙΟC ΤΩΝ ΗΜΕΡΩΝ, ὁ Παλαιὸς τῶν ἡμερῶν)
32. „Şi a trimis Izabela la Ilie, zicând: «mâine voi jertfi sufletul tău»” (Κ. ΑΠΕCΤΕΙΛΕΝ ΙΕΖΑΒΕΛ ΠΡΟC
ΗΛΙΟΥ, ΛΕΓΩΝ ΑΥΡΙΟΝ/ ΘΥCΟΜΑΙ ΤΗΝ ΨΥΧΗΝ CΟΥ, κ<αὶ> ἀπέστειλεν Ἰεζάβελ πρὸς Ἠλίου λέγων,
αὔριον θήσομαι τὴν ψυχήν σου: III Regi 19, 2)
33. „Prorocul Ilie a uns pe Elisei profet” (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΗΛΙ. ΕΧΡΙCΕ ΤΟΝ ΕΛΙCCΑΙΟΝ/ ΕΙC ΠΡΟΦΗΤΗΝ,
ὁ προφήτης Ἠλί<ας> ἔχρισε τὸν Ἐλισσαῖον εἰς προφήτην: cf. III Regi 19, 19)
34. „Prorocul Ilie certând pe Ahab” (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΗΛΙ. ΕΛΕΓΧΩΝ ΤΟΝ/ ΑΧΑΑΒ, ὁ προφήτης Ἠλί<ας>
ἐλέγχων τὸν Ἀχαάβ: cf. III Regi 21, 21–22)
35. Somnul lui Ilie („Ilie, scoală-te, mănâncă şi bea”, ΗΛΙΑ, ΑΝΑCΤΗΘΙ, ΦΑΓΕ, Κ. ΠΙΕ, Ἠλία, ἀνάστηθι, φάγε
κ<αὶ> πῖε: III Regi 19, 5 şi 7)
36. „Scara sf. Ioan Scărarul” (Η ΚΛΙΜΑΞ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΙΩΝ./ ΤΗ. ΚΛΙΜΑΚΟC, ἡ κλίμαξ τοῦ ἁγίου
Ἰω<ά>ν<νου> τῆ<ς> κλίμακος)
37. „Scara lui Iacov” (Η ΚΛΙΜΑΞ ΤΟΥ ΙΑΚΩΒ, ἡ κλίμαξ τοῦ Ἰακώβ)
38. Sinaxar (v. infra)
39. „Moise înalţă şarpele în puﬆie” (Ο ΜΩΥCΗC ΥΨΩCΕΝ ΤΟΝ ΟΦΗΝ ΕΝ ΤΗ ΕΡΗΜΩ, ὁ Μωϋσῆς ὕψωσεν
τὸν ὄφιν ἐν τῇ ἐρήμῳ: cf. Num. 21, 6–9)
40. „Înţelepciunea şi-a zidit casă” (Η CΟΦΙΑ ΟΚΟΔΩΜΕΙCΕ ΕΑΥΤΙC ΟΙΚΟΝ, ἡ σοφία ᾠκοδόμησε[ν] ἑαυτῇ
οἶκον: Prov. 9, 1–2)
41. Cei trei coconi în cuptor („Cei trei sfinţi copii”, ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΤΡΕΙC ΠΑΙΔΕC, οἱ ἅγιοι τρεῖς παῖδες: Dan. 3, 13–30)
42. Profetul Daniil în groapa cu lei (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΔΑΝΙΗΛ, ὁ προφήτης Δανιήλ: Dan. 6, 16–28)
43. Profetul Ioil (Ο ΠΡΟΦΤΗC. ΙΩΗΛ, ὁ προφ<ή>της Ἰωήλ)
44. Mucenici în medalioane: (S) Autonom (Ο ΑΓΙΟC ΑΥΤΟΝΟΜΟC, ὁ ἅγιος Αὐτόνομος), Zinovie (Ο ΑΓΙΟC
ΖΗΝΟΒΙΟC, ὁ ἅγιος Ζηνόβιος), Neﬆor (Ο ΑΓΙΟC ΝΕCΤΩΡ, ὁ ἅγιος Νέστωρ), Platon (Ο ΑΓΙΟC ΠΛΑΤ., ὁ
ἅγιος Πλάτ<ων>), Ermil (Ο ΑΓΙΟC ΕΡΜΙΛΟC, ὁ ἅγιος Ἑρμύλος), Foca (Ο ΑΓΙΟC ΦΩΚΑC, ὁ ἅγιος Φωκᾶς),
Sozont (Ο ΑΓΙΟC CΩΖΟΝ, ὁ ἅγιος Σῴζων), Areta (Ο ΑΓΙΟC ΑΡΕΘ., ὁ ἅγιος Ἀρέτ<ας>), Mochie (Ο ΑΓΙΟC
ΜΩΚΙΟC, ὁ ἅγιος Μώκιος), Acachie (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΑΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀκάκιος)// (V) Vasilisc (Ο ΑΓΙΟC
ΒΑCΙΛΙCΚΟC, ὁ ἅγιος Βασιλίσκος), Eutihie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΥΧΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐτύχιος), Eladie (Ο ΑΓΙΟC
ΕΛΛΑΔΙΟC, ὁ ἅγιος Ἑλλάδιος101), Ermie (Ο ΑΓΙΟC ΕΡΜΕΙΟC, ὁ ἅγιος Ἑρμεῖος102), Artemie (Ο ΑΓΙΟC
ΑΡΤΕΜ., ὁ ἅγιος Ἀρτεμ<ᾶς>), Ruf103 (Ο ΑΓΙΟC ΡΟΥΦΟC, ὁ ἅγιος Ῥοῦφος), Agav (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΑΒΟC, ὁ
ἅγιος Ἄγαβος), Eupsihie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΨΥΧΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐψύχιος), Ismail (Ο ΑΓΙΟC ΙCΜΑΗΛ, ὁ ἅγιος
Ἰσμαήλ), Savel (Ο ΑΓΙΟC CΑΒΕΛ, ὁ ἅγιος Σαβέλ), Manuil (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΝΟΥΗΛ, ὁ ἅγιος Μανουήλ)// (N)
101
Forma recomandată de EAS; în Min apare numai cu spirit lin, iar alteori cu un singur -λ-: Ἐλάδιος.
102
Ca nume de persoană, regăsim în By forma Ἕρμαιος; Ἑρμαῖος eﬆe un adjeiv cu sensul „care se referă la Hermes” şi care, ca nume de
mucenic, eﬆe prezent în Min la 4 nov; forma din inscripţie şi cea din română corespunzătoare se regăsesc în Minee la 31 mai.
103
Sf. Ruf eﬆe cunoscut ca apoﬆol din cei 70; vecinătatea sf. Agav (FA 11, 28) confirmă confuzia.

Leontie (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΟΝΤΙΟC, ὁ ἅγιος Λεόντιος), Iulian (Ο ΑΓΙΟC ΙΟΥΛΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Ἰουλιανός104),
Terentie (Ο ΑΓΙΟC ΤΕΡΕΝΤΙΟC, ὁ ἅγιος Τερέντιος), Nichifor (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΗΦΟΡΟC, ὁ ἅγιος
Νικηφόρος), Codrat (Ο ΑΓΙΟC ΚΟΔΡΑΤΟC, ὁ ἅγιος Κοδράτος), Teofil (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΦΙΛΟC, ὁ ἅγιος
Θεόφιλος), Savin (Ο ΑΓΙΟC CΑΒΙΝΟC, ὁ ἅγιος Σαβῖνος105), Eutropie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΡΟΠΙΟC, ὁ ἅγιος
Εὐτρόπιος), Conon (Ο ΑΓΙΟC ΚΟΝΩΝ, ὁ ἅγιος Κόνων106), Agapie (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΑΠΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀγάπιος)
45. Cuvioşi în medalioane: (S) Iulian (Ο ΑΓΙΟC ΙΟΥΛΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Ἰουλιανός), Ştefan (Ο ΑΓΙΟC CΤΕΦΑΝΟC,
ὁ ἅγιος Στέφανος), Luca (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΑC, ὁ ἅγιος Λουκᾶς), Longhin (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΓΓΙΝΟC, ὁ ἅγιος
Λογγῖνος), Lampadie (Ο ΑΓΙΟC ΛΑΜΠΑΔΟC, ὁ ἅγιος Λαμπάδιος), Antioh (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΤΙΟΧΟC, ὁ ἅγιος
Ἀντίοχος107), Caﬆor (Ο ΑΓΙΟC ΚΑCΤΩΡ, ὁ ἅγιος Κάστωρ), Macarie (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΚΑΡΙΟC, ὁ ἅγιος Μακάριος),
Gherasim (Ο ΑΓΙΟC ΓΕΡΑCΙΜΟC, ὁ ἅγιος Γεράσιμος), Ioanichie (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΙΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἰωαννίκιος),
Petru (Ο ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΟC, ὁ ἅγιος Πέτρος), Isaachie (Ο ΑΓΙΟC ΙCΑΑΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἰσαάκιος108), Atanasie (Ο
ΑΓΙΟC ΑΘΑΝΑCΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀθανάσιος)// (V) Evloghie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΛΟΓΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐλόγιος), Petronie
(Ο ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΩΝΙΟC, ὁ ἅγιος Πετρώνιος), Isaia (Ο ΑΓΙΟC ΗCΑΙ., ὁ ἅγιος Ἡσαΐ<ας>), Arsisie (Ο ΑΓΙΟC
ΑΡCΙCΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀρσίσιος), Vasile (Ο ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Βασίλειος), Siluan (Ο ΑΓΙΟC
CΙΛΒΑΝΟC, ὁ ἅγιος Σιλουανός), Macarie Alexandrinul (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΚΑΡΙΟC ο αλεξανδρευ., ὁ ἅγιος
Μακάριος ὁ ἀλεξανδρεύ<της>), Auxentie (Ο ΑΓΙΟC ΑΥΞΕΝΤΙΟC, ὁ ἅγιος Αὐξέντιος), Patapie (Ο ΑΓΙΟC
ΠΑΤΑΠΙΟC, ὁ ἅγιος Πατάπιος), Ioan Colovul (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC Ο ΚΟΛΟΒΟC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ
κολοβός), Galaion (Ο ΑΓΙΟC ΓΑΛΑΚΤΙΩΝ, ὁ ἅγιος Γαλακτίων), Nil (Ο ΑΓΙΟC ΝΕΙΛΟC, ὁ ἅγιος Νεῖλος),
Zinon (Ο ΑΓΙΟC ΖΗΝΟΝ, ὁ ἅγιος Ζήνων), Puplie (Ο ΑΓΙΟC ΠΟΥΠΛΙΟC, ὁ ἅγιος Πούπλιος109)// (N) Casian
(Ο ΑΓΙΟC ΚΑCΥΑΝΟC, ὁ ἅγιος Κασσιανός), Marcu (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΟC, ὁ ἅγιος Μάρκος), Teodor (Ο ΑΓΙΟC
ΘΕΟΔΩΡΟC, ὁ ἅγιος Θεόδωρος), Partenie (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΡΘΕΝΙΟC, ὁ ἅγιος Παρθένιος), Evloghie (Ο ΑΓΙΟC
ΕΥΛΟΓΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐλόγιος), Mochie (Ο ΑΓΙΟC ΜΩΚΙΟC, ὁ ἅγιος Μώκιος), Gavriil (Ο ΑΓΙΟC ΓΑΒΡΙΗΛ, ὁ
ἅγιος Γαβριήλ), Tit (Ο ΑΓΙΟC ΤΙΤΟC, ὁ ἅγιος Τίτος), Teoiﬆ (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΚΤΗCΤΟC, ὁ ἅγιος Θεόκτιστος),
Patrichie (Ο ΑΓΙΟC Π.ΡΙΚΙΟC, ὁ ἅγιος Π<ατ>ρίκιος; „Frate, totdeauna trudeşte-ţi trupul şi te îndeletniceşte”
(...cu rugăciuni)110, ἀδελφε α[...] βαδυζε τήν σάρκα κ. σχόλαζε111, ἄδελφε, ἀ[εὶ] βάδιζε τήν σάρκα κ<αὶ> σχόλαζε),
Nichita (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΗΤ., ὁ ἅγιος Νικήτ<ας>; „Nădejdea mea eﬆe Tatăl, scăparea mea eﬆe Hriﬆosul”, ἡ ἐλπής
104
O altă variantă accentuală la Al: Ἰουλίανος (v. şi Observaţiile asupra inscripţiilor în limba greacă).
105
În Min mai exiﬆă încă o variantă accentuală: Σάβινος (v. Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă).
106
Două variante grafice în Min: Κόνων şi Κώνων.
107
Încă o variantă accentuală în Min: Ἀντιόχος.
108
Încă o variantă grafică în Min: Ἰσάκιος. DNT are numai forma fixă, neflexibilă Ἰσαάκ, pentru patriarhul Vechiului Teﬆament (infra,
pronaos nr. 46). V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.
109
În Min apar mai multe variante grafice şi de accentuare: forma de mai sus şi Πουπλίος, Πουπλίων. DA îl numeşte Publie.
110
Completările textelor de pe filaerele sfinţilor cuvioşi după Erminia, p. 158–161. Învăţătura sf. Patrichie atribuită de Erminie sf. Maxim
Mărturisitorul (p. 159).
111
Inscripţie notată în scrierea cursivă minusculă, cu spirite şi accente, ca şi cele ale sf. Nichita, Iosif, Daniil al Schitului.

μου ὁ πατήρ, καταφυγή μου ὁ ΧC, ἡ ἐλπίς μου ὁ Πατήρ, καταφυγή μου ὁ Χ<ριστό>ς: rugăciunea sf. Ioanichie la
pavecerniţa mare), Iosif (Ο ΑΓΙΟC ΙΩCΗΦ, ὁ ἅγιος Ἰωσήφ; „Cel ce şi-a biruit trupul, aceﬆa firea şi-a biruit”112,
ὥστις σώμα ἐνίκεισεν οὗτος φύσιν ἐνίκασεν, ὅστις σῶμα ἐνίκησεν, οὗτος φύσιν ἐνίκησεν), Daniil al Schitului (Ο
ΑΓΙΟC ΔΑΝΙΗΛ της σκύθεως, ὁ ἅγιος Δανιὴλ τῆς Σκίτεως; „Îmbuibarea pântecelui eﬆe maica desfrânării”, ἡ
γαστρι[...]αργια μήτηρ ἐστὴ τίς πορ., ἡ γαστρι[μ]αργία μήτήρ ἐστι τῆς πορ<νείας>)// (E, spre N): Antioh (Ο
ΑΓΙΟC ΑΝΤΙΟΧΟC, ὁ ἅγιος Ἀντίοχος), Luca (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΑC, ὁ ἅγιος Λουκᾶς), Ştefan (Ο ΑΓΙΟC
CΤΕΦΑΝΟC, ὁ ἅγιος Στέφανος), Lampadie (Ο ΑΓΙΟC ΛΑΜΠΑΔΟC, ὁ ἅγιος Λαμπάδιος), Longhin (Ο ΑΓΙΟC
ΛΟΓΓΙΝΟC, ὁ ἅγιος Λογγῖνος), Climent (Ο ΑΓΙΟC ΚΛΗΜΗ., ὁ ἅγιος Κλήμη<ς>)
46. Strămoşii (E, S, V, N): Iisus Navi (Ο ΔΙΚ.ΟC ΙΗCΟΥC του ναβη, ὁ δίκ<αι>ος Ἰησοῦς τοῦ Ναβή), Iacov (Ο
ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΙΑΚΩΒ, ὁ πατριάρχης Ἰακώβ), Avraam (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΑΒΡΑΑΜ, ὁ πατριάρχης Ἀβραάμ), Isaac
(Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΗCΑΑΚ, ὁ πατριάρχης Ἰσαάκ), Ruben (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΡΟΥΒΙΜ, ὁ πατριάρχης Ῥουβήν),
Simeon (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC CΥΜΕΩΝ, ὁ πατριάρχης Συμεών), Levi (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΛΕΥΙ, ὁ πατριάρχης
Λευί113), Iuda (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΙΟΥΔΑC, ὁ πατριάρχης Ἰούδας), Zabulon (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΖΑΒΟΥΛ., ὁ
πατριάρχης Ζαβουλ<ών>), Dan (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΔΑΝ, ὁ πατριάρχης Δάν), Neﬅali (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC
ΝΕΦΘΑΛΕΙΜ, ὁ πατριάρχης Νεφθαλίμ), Isahar (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΙCΑΧΑΡ, ὁ πατριάρχης Ἰσ[σ]αχάρ), Veniamin
(Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΒΕΝΙΑΜ., ὁ πατριάρχης Βενιαμ<ίν>), Gad (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΓΑΔ, ὁ πατριάρχης Γάδ), Aşer (Ο
ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΑCΗΡ, ὁ πατριάρχης Ἀσήρ), Iosif (Ο ΠΑΤΡΙΑΡΧΗC ΙΩCΗΦ, ὁ πατριάρχης Ἰωσήφ)
47. Drepţii (E, S, V, N): Melhisedec (Ο ΔΙΚ.ΟC ΜΕΛΧΙCΕ/ΔΕΚ, ὁ δίκ<αι>ος Μελχισεδέκ), Samuil (Ο ΔΙΚ.ΟC
CΑΜΟΥΗΛ, ὁ δίκ<αι>ος Σαμουήλ), Lot (Ο ΔΙΚ.ΟC ΛΩΤ, ὁ δίκ<αι>ος Λώτ), Fares (Ο ΔΙΚ.ΟC ΦΑΡΕC, ὁ
δίκ<αι>ος Φάρες114), Maleleil (Ο ΔΙΚ.ΟC ΜΑΛΕΛΕΗΛ, ὁ δίκ<αι>ος Μαλελεήλ), Matusalem (Ο ΔΙΚ.ΟC
ΜΑΘΟΥCΑΛ., ὁ δίκ<αι>ος Μαθουσάλ<α>115), Noe (Ο ΔΙΚ.ΟC ΝΩΕ, ὁ δίκ<αι>ος Νῶε), Set (Ο ΔΙΚ.ΟC CΗΘ,
ὁ δίκ<αι>ος Σήθ116), Enoh (Ο ΔΙΚ.ΟC ΕΝΩΧ, ὁ δίκ<αι>ος Ἑνώχ117), Iared (Ο ΔΙΚ.ΟC ΙΑΡΕΔ, ὁ δίκ<αι>ος Ἰαρέδ118),
Enos (Ο ΔΙΚ.ΟC ΕΝΩC, ὁ δίκ<αι>ος Ἐνώς), Cainan (Ο ΔΙΚ.ΟC [Κ]ΑΙΝΑΝ, ὁ δίκ<αι>ος [Κ]αϊνάν119), Lameh (Ο
ΔΙΚ.ΟC ΛΑΜΕΧ, ὁ δίκ<αι>ος Λάμεχ), Falec (Ο ΔΙΚ.ΟC ΦΑΛΕΚ, ὁ δίκ<αι>ος Φάλεκ120), Sem (Ο ΔΙΚ.ΟC CΗΜ,
ὁ δίκ<αι>ος Σήμ), Eber (Ο ΔΙΚ.ΟC ΕΒΕΡ, ὁ δίκ<αι>ος Ἔβερ121)
112
În Erminie, atribuită sf. Sava cel sfinţit (p. 158).
113
Altă variantă în Hk: Λευίς. DNT le recomandă pe amândouă.
114
După ediţia N-A şi Hk. Altă accentuare în DNT: Φαρές.
115
După DNT. Ediţia N-A recomandă accentuarea: Μαθουσαλά.
116
După Hk şi ediţia N-A. Altă modalitate de accentuare în DNT: Σῆθ.
117
După N-A şi DNT. By oferă o altă variantă grafică şi de accentuare: Ἔνωχος, cu trimitere la textele biblice.
118
Aceﬆ nume propriu apare în următoarele variante: N-A, Ἰάρετ (în text) şi Ἰαρεδ (în aparatul critic); DNT, Ἰαρέδ şi Ἰαρέτ; Hk, Ἰαρέτ.
119
Ediţia N-A şi DNT mai prezintă şi varianta: Καϊνάμ.
120
După ediţia N-A, care prezintă şi două variante grafice, în aparatul critic: Φαλεγ, Φαλεχ. În Hk: Φάλεκ şi Φάλεγ, iar în DNT:
Φαλέκ. În ed. sinod. 1988: Peleg.
121
După ediţia N-A. O variantă accentuală diferită, în DNT: Ἐβέρ.

48. Sf. Varlaam (Ο ΑΓΙΟC ΒΑΡΛΑΑΜ, ὁ ἅγιος Βαρλαάμ; „Nimic nu este mai înălţător decât smerenia”122,
ΟΥΔΕΝ/ ΤΟΥ ΤΑ/ΠΕΙΝΟΥ/ ΥΨΗΛΟ/ΤΕΡΟΝ, οὐδὲν τοῦ ταπεινοῦ ὑψηλότερον)
49. Sf. Ioasaf (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑCΑΦ, ὁ ἅγιος Ἰωάσαφ)
50. Sf. Nicodim „cel sfinţit” (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΟΔΗΜΟC Ο ΗΓΙΑCΜΕΝΟC, ὁ ἅγιος Νικόδημος ὁ ἡγιασμένος)
51. Sf. Grigore Decapolitul (Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ο δεκαπολιτης, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ δεκαπολίτης; „Mergi
pe drumul înguﬆ şi aspru”, CΤΕΝΗΝ/ ΟΔΟΝ/ ΒΑΔΙΖΕ/ Κ. ΤΕΘΛΙΜ/ΜΕΝΗΝ, στενὴν ὁδὸν βάδιζε κ<αὶ>
τεθλιμμένην: cf. Mt. 7, 14123)
52. Tabloul votiv: Conﬆantin Brâncoveanu, doamna Maria şi copiii124 („Io<an>125 Coﬆandin Bas[a]rab
voevod, fiul Pape[i] pos<telnic>, nepot Predei b<iv> vel vo<rnic> Brâncoveanu// Coﬆandin vo<evo>d//
Ştefan vo<evo>d// Radul vo<evo>d// Matei vo<evo>d// Mariia doamna, fata Neagului po<ﬆelnic>, fiul lui
Antonie vo<evo>d// Stanca// Ilinca// Mariia do[a]mna Moldovei// Saﬅa// [An]cuţ[a]// Balaşa// Smaragda”,
ï› k›standin basrab v›ev›d sn´ pape p›Ús vnÁ[k]/ predei bÚ vel vÚ› brńkovhnÁ// k›standin v›Úd// wefan
v›Úd// radÁl v›Úd// matei v›Úd126// marïå doamna fata nhgÁlÁi p›Ú/ sn´ antonïe v›Úd// stanka// ilinka// marïå
domna/ moldovei// safta// [...]kÁc[...]// balaÎa// smaragda; pe cartea lui Radu Brâncoveanu: „Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, bucură-te cea plină de dar”127, ΘΕΟΤΟ/ΚΕ ΠΑΡ/ΘΕΝΕ/ ΧΑΙΡΕ/ ΚΕΧΑ/ΡΙΤΟΜΕ/ΝΗ,
Θεότοκε πάρθενε, χαῖρε, κεχαριτωμένη: troparul litiei)
53. Matei Basarab128 („Io<an> Matei Basarab voevod, feciorul Danciului biv vel vornic den Brâncoveani, den mila lui
Dumnezeu au luat domnia la leatul 7141 şi au domnit an[i] 22”, ï› matei basarab voev›d feçorÁl dançÁlÁi biv/
vel vornik den brńkovhni den mila lÁi dÁmnejeÁ/ aÁ lÁat domnia la lhtÁl #jrÚma/ Îi aÁ domnit an[i] kÚv)
54. Înger
55. Sf. Ilarion (Ο ΑΓΙΟC ΙΛΑΡΙΩΝ, ὁ ἅγιος Ἱλαρίων; „Dacă vrei să slujeşti Domnului cu rugăciuni” (...găteşte-ţi
sufletul către ispite)129, ΕΙ ΠΡΟ/CΕΡΧΗ/ ΔΟΥΛΕΥ/ΕΙΝ ΤΩ/ ΚΥΡΙΩ, εἰ προσέρχῃ δουλεύειν τῷ Κυρίῳ)
56. Sf. Teodor Studitul (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΩΡΟC ο στουδητης, ὁ ἅγιος Θεόδωρος ὁ στουδήτης; „Fraţi şi părinţi”130,
122
Erminia, p. 161; parafrază după citatul evanghelic „Cine se va smeri pe sine, se va înălţa” (ὁ ταπεινῶν ἑαυτὸν ὑψωθήσεται): Mt. 23,
12; Lc. 14, 11.
123
Atribuită sf. Grigore Palama, PG 151, p. 294.
124
V. şi C. Bălan, Inscripţi... Vâlcea, nr. 789.
125
ïÚ› eﬆe prescurtarea paleografică pentru Ioan < gr. Ἰωάννης, nume-titlu preluat de domnitorii Ţării Româneşti din diplomatica bizantină,
v. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba română.
126
Numele băieţilor rescrise alăturat, cu ocazia refacerii portretelor, probabil în sec. XIX. Repiarea generală în ulei nu permite sesizarea
diferenţelor care ar fi putut surveni la adăugarea portretelor copiilor Smaragda şi Matei, născuţi după piarea bisericii (către 1696,
respeiv ante 1702, după Dan Berindei, „Tabel genealogic I. Urmaşii lui Conﬆantin Brâncoveanu voevod”, in Conﬆantin Brâncoveanu).
127
128
Pentru numele voievozilor şi rudelor lui Brâncoveanu, vezi C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 789.
129
Completarea după Erminie, p. 158.
130
Formula introduivă, de adresare, a fiecăruia din capitolele Învăţăturilor sf. Teodor Studitul – leură monahală regulată, a cărei traducere

ΑΔΕΛ/ΦΟΙ Κ./ ΠΑΤΕ/ΡΕC, ἀδελφοὶ κ<αὶ> πατέρες)

57. Neagoe Basarab („Io<an> Neagoe Basarab voevod, feciorul Pârvului biv vel vornic Craiovescul, den mila lui
Dumnezeu au luat domnia la leatul 7017 şi au domnit an[i] 9”, ï› nhg›e basarab voev›d feçorÁl p´rvÁlÁi biv/
vel vornik kraï›veskÁl den mila lÁi dÁmnejeÁ/ aÁ lÁat d›mnïa la lhtÁl #jjÚï Îi aÁ domnit/ an[i] ƒÚ)
58. Sf. Hariton (Ο ΑΓΙΟC ΧΑΡΙΤΩΝ, ὁ ἅγιος Χαρίτων; „Monahul care nu rabdă ocara”131, ΜΟΝΑ/ΧΟC ΜΗ/
ΥΠΟΦΕ/ΡΩΝ ΥΒ/ΡΙΝ, μοναχὸς μὴ ὑποφέρων ὕβριν)
59. Sf. Pafnutie (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΦΝΟΥΤΙΟC, ὁ ἅγιος Παφνούτιος; „Să nu cugeţi după bunul tău plac, altfel decât hotărăşte
Domnul”, ΜΗ ΘΕ/ΛΕΩC/ CΥ ΔΟ/ΚΕΙC ΑΛ/ΛΩC/ ΘΩ. ΑΡΕ/σκει, μὴ θέλεος σὺ δοκεῖς ἀλλῶς Θ<ε>ῷ ἀρέσκει)
60. Laiotă Basarab („Io<an> Laiotă Basarab voevod, den mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatul 6902 şi
au domnit an[i] 17”, ï› laï›t´ basarab voev›d den mila/ lÁi dÁmnejeÁ aÁ lÁat d›mnïa la lhtÁl/ #jcÚv Îi
aÁ d›mnit an[i] jÚï)
61. Sf. Avramie (Ο ΑΓΙΟC ΑΒΡΑΜΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀβράμιος; „Nimic alta nu vatămă pe monahi” (...decât a-şi ascunde
gândurile)132, ΟΥΔΕΝ/ ΑΛΛΟ/ ΒΛΑΠ/ΤΕΙC ΤΟΥC/ ΜΟΝΑ/ΧΟΥC, οὐδὲν ἄλλο βλάπτει τοὺς μοναχούς)
62. Sf. Efrem Sirul (Ο ΑΓΙΟC ΕΦΡΑΙΜ Ο CΥΡΟC, ὁ ἅγιος Ἐφραῒμ ὁ Σύρος; „Fericit eﬆe cel ce are bună ascultare”,
ΜΑΚΑ/ΡΙΟC ΟΝ/ΤΩC Ο/ ΕΧΩΝ/ ΥΠΟΤΑ/ΓΗΝ ΑΓΑ/θην, μακάριος ὄντως ὁ ἔχων ὑποταγὴν ἀγαθήν)
63. Ioan arhimandritul („Ioan arhimandrit carele au foﬆ năﬆavnic cândŭ s-au făcut aceaﬆă sfântă mânăﬆire. Şi au
foﬆŭ de la leat 7200 şi au egumenit ani 27133”, i›an arximandrit karele aÁ fost/ n´stavnik kńd´ saÁ f´kÁt açast´
sfńt´/ mń´stire Îi aÁ fost´ de la/ lht #jÚs Îi aÁ egÁmenit ani kÚj). Inscripţia şi portretul sunt suprapuse
inscripţiei, respeiv portretului unui personaj în veşmânt boieresc: „Danciul biv vel vor<nic>”, dançÁl biv vel v›Úr)
64. David [din Brâncoveni] („David pos<telnic>, tatal Predii biv vel vornic”, david p›Ús tatal predii biv vel v›rnik)
65. Barbul [Brâncoveanu] (barbÁl)
66. Stanca Cantacuzino („Jupaniţa lui, Stanca Cantacuzineasca”, ÈÁpanica eg› stanka/ kantakÁjinhska)
67. Matei [Brâncoveanu] (matei)
68. Conﬆantin [Brâncoveanu] voievod („Coﬆandin vo<evod>”, k›standin vÚo)
69. Papa Brâncoveanu („Papa pos<telnic> Brân<coveanul> fiul Predii vor<nic>, tatal lui Coﬆandin v<oev>od”,
papa p›Ús br´Ún sn´ predii v›Úr tatal lÁi/ k›standin v›Úd)
70. Ancuţa Brâncoveanu („Ancuţa B<râncoveanu>, ankÁca bÚ)
71. Păuna [Brâncoveanu] („Jupaniţa lui, Păuna, fata Papei vel log<ofăt>”, ÈÁpanica eg› p´Ána fata papei vel l›Úg)
72. Preda Brâncoveanu („Preda Brâncoveanul biv vel vornic, fiul lui David pos<telnic>”, preda brńk›vhnÁl/
din slavonă a comandat-o arhimandritul Ioan pentru folosul obştii de la Hurezi în 1712 (ms. rom. BAR 2589). Erminia recomandă
textul: „Fraţilor şi părinţilor, noi cei care am primit nenumărate faceri de bine de la Dumnezeu, se cade pururea a-I mulţumi Lui,
cu conştiinţă curată” (p. 159).
131
În Erminie la sf. Evloghie (p. 160).
132
În Erminie la sf. Atanasie de la Athos (p. 158).
133
Deasupra anilor de egumenie a foﬆ scrisă cifra l (30). Arhimandritul Ioan a păﬆorit Hurezii între septembrie 1692 şi iunie 1726, cu
întrerupere între nov. 1724 – probabil ian. 1726, când a foﬆ înlocuit de Ilarion.

biv vel v›rnik sn´/ david p›Ús)

73. Conﬆantin Cantacuzino („Coﬆandin Cantacozino, biv v<e>l pos<telnic> al lui Matei v<oev>od, de-
nceputul domnii lui pân[ă] la moarte”, k›standin kantakojin› biv vÚl p›Ús al lÁi/ matei vÚ›d dençepÁtÁl
domnïi lÁi/ pń la moarte)
74. Ilinca Cantacuzino („Jupaniţa lui, Ilina, fata lui Şărban v<oev>od”, ÈÁpanica eg› ilina/ fata lÁi Î´rban vÚ›d)
75. Drăghici Cantacuzino („Drăghici Ca<n>t<acozino> biv vel spătar”, dr´giç kaÚt/ biv vel sp´tar)
76. Conﬆantin Cantacuzino („Coﬆandin Ca<n>t<acozino> biv vel ﬆolnic”, k›standin kaÚt/ biv vel stolnik)
77. Matei Cantacuzino („Matei Ca<n>t<acozino> biv vel ag<ă>”, matei kaÚt/ biv vel aÚg)
78. Mihai Cantacuzino („Mihai Ca<n>t<acozino> vel spătar”, mixai kaÚt/ vel sp´tar)
79. Iordache Cantacuzino („Iordache Ca<n>t<acozino> biv vel spătar”, ï›rdake kaÚt/ biv vel sp´tar)
80. Marica Cantacuzino („Marica C<antacozino>”, marika kÚ)
81. Ancuţa Cantacuzino („Ancuţa C<antacozino>”, ankÁca kÚ)
82. Ilinca Cantacuzino („Ilinca C<antacozino>”, ilinka kÚ)
83. Stanca Cantacuzino („Stanca C<antacozino>, muma lui Coﬆandin v<oev>od”, stanka kÚ mÁma lÁi/ k›standin v›Úd)
84. Bălaşa Cantacuzino („Balaşa C<antacozino>”, balaÎa kÚ)
85. Pârvu Cantacuzino („Pârvul Ca<n>t<acozino> biv vel ﬆol<nic>, fiul lui Drăghici Ca<n>t<acozino> vel
spă<tar>, ispravnicul cel dentâi al aceştii mânăﬆir[i]”, p´rvÁl kaÚt biv vel st›Úl sn´ dr´giç kaÚt vel spÚ´/
ispravnikÁl çel dentí al açewii mń´stir)
86. Sf. Arsenie (Ο ΑΓΙΟC ΑΡCΕΝΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀρσένιος; „Fraţilor, pentru ce aţi ieşit” (...din lume, siliţi-vă)134,
ΑΔΕΛ/ΦΟΙ ΔΙ/Ο ΕΞΗΛ/ΘΕΤΕ, ἀδελφοί, διὸ ἐξήλθετε)
87. Sf. Gherasim (Ο ΑΓΙΟC ΓΕΡΑCΙΜΟC, ὁ ἅγιος Γεράσιμος; „Ajunge călugărului să doarmă un ceas”135, ΑΡΚΕΙ/
ΤΩ ΜΟ/ΝΑΧΩ/ ΙΝΑ ΚΟΙ/ΜΑΤΑΙ/ μίαν ὥραν, ἀρκεῖ τῷ μοναχῷ ἵνα κοιμᾶται μίαν ὥραν)
88. Şerban Cantacuzino („Io<an> Şărban Cantacozino Basarab voevod, feciorul lui Coﬆandin Can<tacozino> biv
vel pos<telnic>, den mila lui Dumnezeu au luat domnia la leatul 7187 şi au domnit an[i] 10”, ï› Î´rban
kantakojin› basarab voev›d feçorÁl lÁi/ kostandin kaÚn biv vel p›Ús den mila lÁi/ dÁmnejeÁ aÁ lÁat domnia
la lhtÁl #jrpÚj/ Îi aÁ d›mnit an ïÚ)
89. Sf. Teodosie „Începătorul de obşte” (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΟCΙΟC Ο ΚΟΙΝΟΒΙΑΡΧΗC, ὁ ἅγιος Θεοδόσιος ὁ
κοινοβιάρχης; „De nu veţi părăsi toate ale lumii” (...nu veţi putea fi călugări)136, ΕΑΝ ΜΗ/ ΑΠΟΤΑ/ΞΗCΘΕ/
ΤΟΙC ΠΑ/CΙ ΤΟΥ ΚΟ/σμου, ἐὰν μὴ ἀποτάξησθε τοῖς πᾶσι τοῦ κόσμου)
90. Sf. Eﬅimie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΘΥΜΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐθύμιος; „Fraţilor, armele monahului”137, ΑΔΕΛ/ΦΟΙ ΤΑ/ ΟΠΛΑ/
ΤΟΥ ΜΟΝ/ΑΧΟΥ, ἀδελφοί, τὰ ὅπλα τοῦ μοναχοῦ)
91. Conﬆantin Basarab („Io<an> Coﬆandin Băs<ărab> voevod, feciorul lui Şărban v<oev>od, den mila lui
134
Erminia, p. 158.
135
Ibidem, p. 160.
136
Ibid., p. 158.
137
Ibid.: „...sunt aceﬆea: îndeletnicirea cu faptele cele bune, rugăciunea, socotinţa, smerita cugetare şi ascultarea cea după Dumnezeu”.

Dumnezeu au luat domnia la leatul 7163 şi au domnit an[i] 4”, ï› k›standin b´Ús voev›d feçorÁl lÁi/ Î´rban
vÚ›d den mila lÁi dÁmnejeÁ/ aÁ lÁat domnia la lhtÁl #jr%Úg/ Îi aÁ d›mnit an[i] dÚ)
92. Sf. Sava (Ο ΑΓΙΟC CΑΒΒΑC, ὁ ἅγιος Σάββας; „Zideşte chilia ta, o, monahule”, ΤΕΙΧΙ/CΟΝ ΤΟ/ ΚΕΛΛΙ/ CΟΥ,
Ω/ ΜΟΝΑ/ΧΕ, τείχισον τὸ κελλί[ον] σου, ὦ μοναχέ)
93. Sf. Antonie „cel Mare” (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΤΩΝΙΟC ο μέγας, ὁ ἅγιος Ἀντώνιος ὁ μέγας; „Eu nu mă mai tem de
Dumnezeu, ci” (...îl iubesc pre El), ΕΓΩ ΟΥ/ΚΕΤΙ/ ΦΟΒΟΥ/ΜΑΙ Τ./ ΘΕΟΝ/ ΑΛΛΑ, ἐγὼ οὐκέτι φοβοῦμαι
τ<ὸν> Θεόν, ἀλλά: Patericul, pentru avva Antonie 34)
94. Radu Şerban („Io<an> Şărban Băs<ărab> voevod feciorul banu[lui] Şărban, den mila lui Dumnezeu au luat
domnia la leatul 7110 şi au domnit an[i] 9”, ï› Î´rban b´Ús v›evod feçorÁl banÁ[lÁi]/ Î´rban den mila lÁi
dÁmnejeÁ aÁ/ lÁat domnia la lhtÁl #jrÚï/ Îi aÁ domnit an[i] ƒÚ)
95. Mandylion
96. Motive decorative
97. Pisania piurii: „† Sfânta şi dumnezeiasca besearica aceaﬆa, dupre ce cum s-au zis şi ştiut iaﬆe că dăn temelie,
preluminatul şi bl<a>goceﬆivul domnu Ion Coﬆandin Brân<coveanu> Băsărabŭ voevod, cu toate câte pre denafară
împrejur să văd, au zidit şi au alcătuit, vrut-au şi pre dânlăuntru a o împodobi şi a o înfrumuseţa cu de toate. Şi
zugrăvindu-o ca nu alta aseamenea, mai vrut-au între alte, ca şi dunga cea mare, bătrână şi bl<a>gorodnă a rodului
şi neamului său, atâta dăspre tată, câ[t] şi dăspre mumă, să să zugrăvească şi să să pue aici, cum să veade, într-aceaﬆă
dăsfătată, frumoasă şi iscusită tindă, spre slava, întâi cea necuprinsă şi neschimbată în veaci, a lui Dumnezeu Celuia
ce au învrednicit pre aceﬆŭ bun şi bl<a>goceﬆiv domnu a face aceaﬆea şi spre nemoarta pomenire a sa şi a tot bun
şi prea bl<a>gorodn<ic> neamului său. Săvârşindu[-se] aceaﬆă la al şaselea an al domnii sale, în anul dă la naşterea
Fecioarei şi mântuirea lumii 1694 şi dă la omul cel dentâi 7203, luna sep<temvrie> 30 şi egumen fiind kir Ioan
arhimandrit şi ispravnecu fiindu Cernica biv vel armaş, în urma Pârvului ﬆolnicului. Prin mâna noaﬆră, a celor mai
mici între zugravi: Conﬆantin şi Ioan, Andrei, Stan, Neagoe, Ioachim”138, † sfńta Îi dÁmnejeæska beshrika açasta
dÁpre çe kÁm saÁ jis Îi wiÁt æste k´/ dń temelïe prhlÁminatÁl Îi blÚgoçestivÁl domnÁ ï›n k›standin br´Ún/
b´s´rab´ v›evod kÁ toate k´te pre denafar´ ŠpreÈÁr s´ v´d aÁ jidit Îi/ aÁ alk´tÁit 2 vrÁtaÁ Îi pre
dńl´ÁntrÁ a › Špodobi Îi a › ŠfrÁmÁseca kÁ/ de toate Îi jÁgr´vindÁ› ka nÁ alta ashmenh 1 mai vrÁtaÁ
Štre alte ka Îi dÁnga/ çh mare b´trń´ Îi blÚgorodn´ a rodÁlÁi Îi nhmÁlÁi s´Á at´ta d´spre tat´/ k´ Îi
d´spre mÁm´ s´ s´ jÁgr´vhsk´ Îi s´ s´ pÁe aiç kÁm s´ vhde Šntraça/st´ d´sf´tat´ frÁmoas´ Îi iskÁsit´ tind´
2 spre slava Šntí çh ne/kÁprins´ Îi neskimbat´ Šn vhç a lÁi dÁmnejeÁ çelÁæ çe aÁ Šnvredniçit/ pre açest´
bÁn Îi blÚgoçestiv domnÁ a façe açhsth Îi spre nemoarta po/menire a sa Îi a tot bÁn Îi prh blÚgorodn
nhmÁlÁi s´Á 1 s´v´rÎindÁ açast´/ la al Îaselh an al domnïi sale Šn anÁl d´ la nawerh feçoarei Îi m´/ntÁirh
lÁmïi axÚçd Îi d´ la ›mÁl çel dentí #jsÚg 2 mscÚa 2 seÚp 2 lÚ 2/ Îi egÁmen fïind 2 kir 2 ï›an 2 arximandrit 2
Îi ispravnekÁ fïin/dÁ çernika biv vel ar´maÎ Šn Árma p´rvÁlÁi stolnikÁlÁi/ ΔΙΑ ΧΕΙΡΟC ΕΜΩΝ ΤΩΝ
ΕΛΑΧΕΙCΤΩΝ ΖΩΓΡΑΦΩΝ · ΚΩΝCΤΑΝΤΙΝΟΥ Κ. ΙΩΑΝΝΟΥ/ andrei stan nhgoe i›akim. (...διὰ χειρὸς ἡμῶν
τῶν ἐλαχίστων ζωγράφων Κωνσταντίνου κ<αι> Ἰωάννου, ...)
138
Vezi C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 787.

Sinaxarul (nr. 38)139

Septembrie (CΕΠΤΕΜΒΡΙΟC, σεπτέμβριος): 1. [cuv.] Simeon ﬆâlpnicul şi cei împreună cu el (Ο ΑΓΙΟC CΥΜΕΩΝ Ο
CΤΥΛΙΤ./ Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ140, ὁ ἅγιος Συμεὼν ὁ στυλίτ<ης> κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 2. [mc.] Mamas141 (Ο ΑΓΙΟC
ΜΑΜΑC, ὁ ἅγιος Μάμας); 3. [mc.] Antim şi cei împreună cu el [Zinon?] (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΘΙΜΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ,
ὁ ἅγιος Ἄνθιμος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 4. [sf. sfinţit mc.] Vavila şi cei împreună cu el [cei trei prunci] (Ο ΑΓΙΟC
ΒΑΒΙΛ. Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Βαβύλ<ας> κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 5. pr. Zaharia (Ο ΠΦΤΗC. ΖΑΧΑΡΙ., ὁ
π<ρο>φ<ή>της Ζαχαρί<ας>); 6. Minunea din Hone („arhanghelul Mihail”, Ο ΑΡΧ. ΜΙΧΑΗΛ, ὁ ἀρχ<άγγελος>
Μιχαήλ); 7. [mc.] Sozont (Ο ΑΓΙΟC CΩΖΟΝ, ὁ ἅγιος Σῴζων); 8. „Naşterea Născătoarei de Dumnezeu” (Η
ΓΕΝΝΙCΙC Τ. ΘΚΟΥ., ἡ γέννησις τ<ῆς> Θ<εοτό>κου); 9. [soborul sf. părinţi] Ioachim şi Ana (ΙΩΑΚΕΙΜ Κ. ΑΝΝΑ,
Ἰωακεὶμ κ<αὶ> Ἄννα); 10. [mcţ.] Minodora şi cei împreună cu dânsa [Mitrodora, Nimfodora] (Η ΑΓΙΑ
ΜΗΝΟΔΩΡΑ Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΗ, ἡ ἁγία Μηνοδώρα κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῇ); 11. [cuv.] Teodora (Η ΑΓΙΑ ΘΕΟΔΩΡΑ,
ἡ ἁγία Θεοδώρα); 12. [mc.] Autonom (Ο ΑΓΙΟC ΑΥΤΟΝΟΜΟC, ὁ ἅγιος Αὐτόνομος); 13. sf. Cornelie [sutaşul] (Ο
ΑΓΙΟC ΚΟΡΝΗΛΙΟC, ὁ ἅγιος Κορνήλιος); 14. „Înălţarea Crucii” (Η ΥΨΩCΙC ΤΟΥ CΤΑΒΡΟΥ, ἡ ὕψωσις τοῦ
σταβροῦ); 15. [mc.] Nichita (Ο ΑΓΙΟC ΝΗΚΙΤΑC, ὁ ἅγιος Νικήτας); 16. [mcţ.] Eufemia (Η ΑΓΙΑ ΕΥΦΗΜΙΑ, ἡ
ἁγία Εὐφημία); 17. [mcţ.] Sofia (Η ΑΓΙΑ CΟΦΙΑ, ἡ ἁγία Σοφία); 18. [cuv.] Eumenie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΜΕΝΙΟC, ὁ
ἅγιος Εὐμένιος); 19. [mc.] Trofim (Ο ΑΓΙΟC ΤΡΟΦΙΜΟC, ὁ ἅγιος Τρόφιμος); 20. [mc.] Euﬆatie [Plachida] (Ο
ΑΓΙΟC ΕΥCΤΑΘΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐστάθιος); 21. [ap.] Codrat (Ο ΑΓΙΟC ΚΟΔΡΑ/ΤΟC, ὁ ἅγιος Κοδράτος); 22.
[ep.mc.] Foca (Ο ΑΓΙΟC ΦΩΚΑC, ὁ ἅγιος Φωκᾶς); 23. „Zămislirea Înaintemergătorului” (Η CΥΛΛΗΨΙC ΤΟΥ
ΠΡΟΔΡΟΜΟΥ, ἡ σύλληψις τοῦ Προδρόμου); 24. [mcţ.] Tecla (Η ΑΓΙΑ ΘΕΚΛΑ, ἡ ἁγία Θέκλα); 25. [cuv.] Eufrosina
(Η ΑΓΙΑ ΕΥΦΡΟCΥ/ΝΗ, ἡ ἁγία Εὐφροσύνη); 26. [Săvârşirea] sf. Ioan Teologul (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC Ο
ΘΕΟΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ θεολόγος); 27. [mc.] Caliﬆrat şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC
ΚΑΛΛΙCΤΡΑΤΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Καλλίστρατος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 28. [cuv.] Hariton (Ο ΑΓΙΟC
ΧΑΡΙΤ., ὁ ἅγιος Χαρίτων); 29. [cuv.] Chiriac (Ο ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΚΟC, ὁ ἅγιος Κυρι[α]κός); 30. sf. Grigore [ep.] Armeniei
(Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC αρμενη., ὁ ἅγιος Γρηγόριος Ἀρμενί<ας>)
Oombrie (ΟΚΤΩΜΒΡΙΟC, ὀκτώβριος): 1. [ap.] Anania (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΑΝΙ., ὁ ἅγιος Ἀνανί<ας>); 2. [mc.] Chiprian
şi Iuﬆina (ΚΥΠΡΙΑΝΟC Κ. ΙΟΥCΤΙΝΗ, Κυπριάνος142 κ<αὶ> Ἰουστίνη143); 3. [ep. mc.] Dionisie Areopagitul (Ο
ΑΓΙΟC ΔΙΟΝΥCΙΟC Ο ΑΡΕΟΠΑΓΙΤΗC, ὁ ἅγιος Διονύσιος ὁ ἀρεοπαγίτης); 4. sf. Ierotei [ep. Atenei] (Ο ΑΓΙΟC
139
În caraere italice s-au notat reprezentările de tip portret. În fiecare cadru, numele sfinţilor sau al praznicului sunt însoţite de
numărul zilei respeive.
140
Cu -ι- adscris.
141
În sinaxarele româneşti la 2 sept. găsim forma Mamant, corespunzătoare formei Μάμαντος din Min în aceeaşi zi, dar reprezentând
genitivul numelui Mamas (în Min, mucenici cu numele Mamas sunt prăznuiţi în decembrie şi iulie; Erminia recomandă forma Mama(s)
doar pentru mucenicul din 3 dec.). V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă, pentru forma numelui.
142
Min prezintă o variantă cu accent pe finală, Κυπριανός, la fel EAS şi Al, probabil prin analogie cu celelalte nume proprii în -ανος,
care sunt oxitone.
143
Altă accentuare şi altă vocală finală la Al: Ἰουστῖνα. V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.

ΙΕΡΟΘΕΟC, ὁ ἅγιος Ἱερόθεος); 5. [mcţ.] Haritina (Η ΑΓΙΑ ΧΑΡΙΤΙΝΗ, ἡ ἁγία Χαριτίνη144); 6. [ap.] Toma (Ο
ΑΓΙΟC ΘΩΜΑC, ὁ ἅγιος Θωμᾶς); 7. [mc.] Serghie şi Vah (ΟΙ ΑΓΙΟΙ CΕΡΓΙΟC Κ. ΒΑΚΧΟC, οἱ ἅγιοι Σέργιος
κ<αὶ> Βάκχος); 8. [cuv.] Pelaghia (Η ΑΓΙΑ ΠΕΛΑΓΙΑ, ἡ ἁγία Πελαγία); 9. [ap.] Iacov Alfeu (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC
ο αλφαίος, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος ὁ Ἀλφαῖος); 10. [mc.] Evlampie, Evlampia [şi cei împreună cu dânşii] (ΕΥΛΑΜΠΙΟC
Κ. ΕΥΛΑΜΠΙΑ, Εὐλάμπιος κ<αὶ> Εὐλαμπία); 11. [arhidiac.] Filip (Ο ΑΓΙΟC ΦΙΛΙΠΠΟC, ὁ ἅγιος Φίλιππος); 12.
[mc.] Prov şi cei împreună cu dânsul [Tarah şi Andronic] (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΟΒΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Πρόβος
κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 13. [mc.] Carp şi Papil (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΚΑΡΠΟC Κ. ΠΑΠΙΛΟC, οἱ ἅγιοι Κάρπος κ<αὶ> Πάπυλος);
14. [mc.] Nazarie şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΝΑΖΑΡΙΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Ναζάριος κ<αὶ> οἱ
σὺν αὐτῷ); 15. [mc.] Luchian (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Λουκιανός); 16. [mc.] Longhin [sutaşul] şi cei
împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΓΓΙΝΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Λογγῖνος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 17. pr. Osea
(Ο ΠΡΟΦΤΗC. ΩCΙΕ, ὁ προφ<ή>της Ὡσηέ145); 18. [ev.] Luca (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚ., ὁ ἅγιος Λουκ<ᾶς>); 19. pr. Ioil
(Ο ΠΡΟΦΤΗC. ΙΩΗΛ, ὁ προφ<ή>της Ἰωήλ); 20. [mc.] Artemie (Ο ΑΓΙΟC ΑΡΤΕΜΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀρτέμιος); 21.
[cuv.] Ilarion (Ο ΑΓΙΟC ΙΛΑΡΙΩΝ, ὁ ἅγιος Ἱλαρίων); 22. sf. Averchie [ep. Ierapolei] (Ο ΑΓΙΟC ΑΒΕΡΚΙΟC, ὁ ἅγιος
Ἀβέρκιος); 23. [ap.] Iacov fratele Domnului (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC ο αδελφοθεος, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος ὁ ἀδελφόθεος);
24. [mc.] Areta şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΑΡΕΤ. Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Ἀρέτ<ας> κ<αὶ> οἱ σὺν
αὐτῷ); 25. [mc.] Marchian şi Martirie (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΜΑΡΚΙΑΝΟC Κ. ΜΑΡΤΥΡΙΟC, οἱ ἅγιοι Μαρκιανὸς κ<αὶ>
Μαρτύριος); 26. [mc.] Dimitrie (Ο ΑΓΙΟC ΔΗΜΗΤΡΙΟC, ὁ ἅγιος Δημήτριος); 27. [mc.] Neﬆor (Ο ΑΓΙΟC
ΝΕCΤΩΡ, ὁ ἅγιος Νέστωρ); 28. [mc.] Terentie şi Neonila (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΤΕΡΕΝΤΙΟC Κ. ΝΕΟΝΙΛΛΑ, οἱ ἅγιοι
Τερέντιος κ<αὶ> Νεονίλλα); 29. [cuv.] Avramie (Ο ΑΓΙΟC ΑΒΡΑΜΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀβράμιος); 30. [mc.] Zinovie (Ο
ΑΓΙΟC ΖΗΝΟΒΙΟC, ὁ ἅγιος Ζηνόβιος); 31. [ap.] Stahie (Ο ΑΓΙΟC CΤΑΧΥC, ὁ ἅγιος Στάχυς).
Noiembrie (ΝΟΕΜΒΡΙΟC, νοέμβριος): 1. [sf. anarghiri] Cosma şi Damian (Ο ΑΓΙΟC ΚΟCΜΑC, Ο ΑΓΙΟC
ΔΑΜΗΑΝΟC, ὁ ἅγιος Κοσμᾶς, ὁ ἅγιος Δαμιανός); 2. [mc.] Achindin şi cei împreună cu dânsul [Pigasie] (Ο
ΑΓΙΟC ΑΚΥΝΔΙΝΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Ἀκύνδινος146 κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 3. [ep.] Achepsima şi cei
împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΕΨΗΜ./ και οι συν αυτω, ὁ ἅγιος Ἀκεψιμ<ᾶς> καὶ οἱ σὺν αὐτῷ); 4. [cuv.]
Ioanichie (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἰωαννίκιος); 5. [mc.] Galaion şi Epiﬆimia (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΓΑΛΑΚΤΙΩΝ
Κ. ΕΠΙCΤΗΜΗ, οἱ ἅγιοι Γαλακτίων κ<αὶ> Ἐπιστήμη); 6. sf. Pavel mărturisitorul [patr. Conﬆantinopol] (Ο ΑΓΙΟC
ΠΑΥΛΟC ο ομογητ., ὁ ἅγιος Παῦλος ὁ ὁμο<λο>γητ<ής>); 7. [mc.] Ierax şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC
ΙΕΡΑΞ Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Ἱέραξ κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 8. Soborul sf. arhangheli („Adunarea celor fără de
trupuri”, Η CΥΝΑΞΙC ΤΩΝ ΑCΩΜΑΤΩΝ, ἡ σύναξις τῶν ἀσωμάτων); 9. [cuv.] Matrona (Η ΑΓΙΑ ΜΑΤΡΩΝΑ,
ἡ ἁγία Ματρώνα) şi 10. [mc.] Oreﬆie (Ο ΑΓΙΟC ΟΡΕCΤΗ, ὁ ἅγιος Ὀρέστη[ς]); 11. [mc.] Mina (Ο ΑΓΙΟC
ΜΗΝΑC, ὁ ἅγιος Μηνᾶς); 12. sf. Ioan cel Miloﬆiv [patr. Alexandria] (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΝΗC. ο ελειμ., ὁ ἅγιος
Ἰω<άν>νης ὁ ἐλεήμ<ων>); 13. sf. Ioan Gură de Aur [arhiep. Conﬆantinopol] (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC ο χρστμ., ὁ
ἅγιος Ἰωάννης ὁ χρ<υσό>στ<ο>μ<ος>); 14. [ap.] Filip (Ο ΑΓΙΟC ΦΙΛΙΠΠΟC, ὁ ἅγιος Φίλιππος); 15. [mc.]
144
Min prezintă o variantă cu -α- final. V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.
145
După ediţia N-A. În DNT cu spirit lin.
146
Min prezintă forma Ἀκίνδυνος, asemănătoare cu adjeivul de provenienţă („neprimejduit”).

Samona şi cei împreună cu dânsul [Gurie şi Aviv] (Ο ΑΓΙΟC CΑΜΩΝ. Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Σαμων<ᾶς>
κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 16. [ap.] Matei (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΤΘΑΙΟC, ὁ ἅγιος Ματθαῖος); 17. sf. Grigore făcătorul de minuni
[ep. Neocezareea] (Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ο ταυματουργος, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ θαυματουργός); 18. [mc.] Platon
(Ο ΑΓΙΟC ΠΛΑΤΩΝ, ὁ ἅγιος Πλάτων); 19. pr. Avdie (Ο ΠΡΦΤΗC. ΑΥΔΙΟΥ, ὁ πρ<ο>φ<ή>της Αὐδιός); 20. [cuv.]
Grigore Decapolitul (Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ΔΕΚΑΠΟΛΙ[...]C, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ δεκαπολί[τη]ς); 21. Intrarea
în biserică a Maicii Domnului („Sfintele, sfinţilor”, ΤΑ ΑΓΙΑ Τ. ΑΓΙΩΝ, τὰ ἁγία, τ<ῶν> ἁγίων); 22. [mcţ.] Cecilia
şi cei împreună cu dânsa (Η ΑΓΙΑ ΚΙΛΥΚΙΑ Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΗ, ἡ ἁγία Κικιλία147 κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῇ); 23. sf.
Amfilohie [ep. Iconiei] (Ο ΑΓΙΟC ΑΜΦΗΛΟΧΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀμφιλόχιος); 24. sf. Climent [ep. Romei] (Ο ΑΓΙΟC
ΚΛΗΜΗ., ὁ ἅγιος Κλήμη<ς>); 25. [mcţ.] Ecaterina (Η ΑΓΙΑ ΑΙΚΑΤΕΡ[ΙΝΑ], ἡ ἁγία Αἰκατερ[ίνα]); 26. [cuv.]
Alipie [ﬆâlpnicul] (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΥΠΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀλύπιος); 27. [mc.] Iacov Persul (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC Ο
ΠΕΡCΗC, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος ὁ πέρσης); 28. [cuv. mc.] Ştefan cel Nou (Ο ΑΓΙΟC [...]ΦΑΝΟC Ο ΝΕΟC, ὁ ἅγιος
[Στέ]φανος ὁ νέος); 29. [mc.] Paramon şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΡΑΜΟΝΟC/ Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ,
ὁ ἅγιος Παράμονος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 30. [ap.] Andrei (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΕ., ὁ ἅγιος Ἀνδρέ<ας>)
Decembrie (ΔΙΚΕΜΒΡΙΟC, δεκέμβριος): 1. pr. Naum (Ο ΠΡΦΤΗC. ΝΑΟΥΜ, ὁ πρ<ο>φ<ή>της Ναούμ); 2. pr. Avacum
(Ο ΠΡΦΤΗC. ΑΒΒΑΚΟΥΜ, ὁ πρ<ο>φ<ή>της Ἀββακούμ); 3. pr. Sofonie (Ο ΠΡΦΤΗC. CΟΦΟΝΙ., ὁ
πρ<ο>φ<ή>της Σοφονί<ας>); 4. [mcţ.] Varvara (Η ΑΓΙΑ ΒΑΡΒΑΡΑ, ἡ ἁγία Βαρβάρα); 5. [cuv.] Sava (Ο ΑΓΙΟC
CΑΒΒΑC, ὁ ἅγιος Σάββας); 6. sf. Nicolae [ep. Mirelor] (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΟΛΑΟC, ὁ ἅγιος Νικόλαος); 7. sf. Ambrozie
[ep. Milan] (Ο ΑΓΙΟC ΑΜΒΡΟCΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀμβρόσιος); 8. [cuv.] Patapie (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΤΑΠΙΟC, ὁ ἅγιος
Πατάπιος); 9. „Zămislirea sf. Ana” (Η CΥΛΙΨΙC ΤΗC ΑΓΙ. ΑΝΝΗ, ἡ σύλ[λ]ηψις τῆς ἁγί<ας> Ἄννας); 10. [mc.] Mina
şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΜΗΝΑC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Μηνᾶς κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 11. [cuv.]
Daniil ﬆâlpnicul (Ο ΑΓΙΟC ΔΑΝΙΗΛ ο στυλιτης, ὁ ἅγιος Δανιὴλ ὁ στυλίτης); 12. sf. Spiridon [ep. Tremitunda] (Ο
ΑΓΙΟC CΠΥΡΙΔ., ὁ ἅγιος Σπυρίδ<ων>); 13. [mc.] Euﬆratie148 şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΕΥCΤΑΤΙΟC
Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Εὐστάθιος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 14. [mc.] Tirs şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC
ΘΥΡCΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Θύρσος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 15. [mc.] Eleﬅerie [ep. Iliricului] (Ο ΑΓΙΟC
ΕΛΕΥΘΕΡΙΟC, ὁ ἅγιος Ἐλευθέριος); 16. pr. Agheu (Ο ΠΡΦΤΗC. ΑΓΓΕΟC, ὁ πρ<ο>φ<ή>της Ἀγγαῖος); 17. pr.
Daniil (Ο ΠΡΦΤΗC. ΔΑΝΙΗΛ, ὁ πρ<ο>φ<ή>της Δανιήλ); 18. [mc.] Sebaﬆian (Ο ΑΓΙΟC CΕΒΑCΤΗΑΝΟC, ὁ
ἅγιος Σεβαστιανός); 19. [mc.] Bonifatie (Ο ΑΓΙΟC ΒΟΝΙΦΑΤΙΟC, ὁ ἅγιος Βονιφάτιος); 20. [ep. mc.] Ignatie
[Teoforul] (Ο ΑΓΙΟC ΙΓΝΑΤΙΟC, ὁ ἅγιος Ἰγνάτιος); 21. [cuv.] Iuliana (Η ΑΓΙΑ ΙΟΥΛΙΑΝΗ, ἡ ἁγία Ἰουλιανή149);
22. [mcţ.] Anaﬆasia (Η ΑΓΙΑ ΑΝΑCΤΑCΙΑ, ἡ ἁγία Ἀναστασία); 23. [mc.] Teodul şi cei împreună cu dânsul (ΟΙ
ΑΓΙΟΙ ΘΕΟΔΟΥΛΟC/ Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, οἱ ἅγιοι150 Θεόδουλος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 24. [mcţ.] Evghenia (Η ΑΓΙΑ
ΕΥΓΕΝΙΑ, ἡ ἁγία Εὐγενία); 25. „Naşterea lui Hriﬆos” (Η ΧΟΥ. ΓΕΝΝΗCΙC, ἡ Χ<ριστ>οῦ γέννησις); 26. [mc.]
Eﬅimie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΘΥΜΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐθύμιος); 27. [mc.] Ştefan (Ο ΑΓΙΟC CΤΕΦΑΝΟC, ὁ ἅγιος Στέφανος);
147
Forma coreă ar fi Καικιλία (după By, din lat. Caecilia).
148
În inscripţie Euﬆatie, dar în Min, în Mineele româneşti auale şi în Erminie la 13 dec.: Euﬆratie.
149
V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă. Erminia indică pentru aceaﬆă zi reprezentarea martiriului sf. Iuliana din Nicomidia.
150
Probabil eroare, în loc de ὁ ἅγιος, la singular.

28. „sfinţii 20.000 de mucenici” [din Nicomidia] (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΔΕΙCΜΥΡΙΟΙ/ μαρτυρες, οἱ ἅγιοι δισμύριοι μάρτυρες);
29. „sfinţii prunci” [ucişi de Irod] (ΤΑ ΑΓΙΑ ΝΥΠΟΙΑ, τὰ ἁγία νήπια); 30. [mcţ.] Anisia (Η ΑΓΙΑ ΑΝΥCΙΑ, ἡ ἁγία
Ἀνυσία); 31. [cuv.] Melania (Η ΑΓΙΑ ΜΕΛΑΝΗ, ἡ ἁγία Μελάνη).
Ianuarie (ΙΑΝΟΥΑΡΙΟC, ἰανουάριος): 1. „Tăierea împrejur” şi sf. Vasile [cel Mare, ep. Cezareea] (Η ΠΕΡΙΤΟΜΗ, ἡ
περιτομή; Ο ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Βασίλειος); 2. sf. Silveﬆru [papa Romei] (Ο ΑΓΙΟC CΙΛΒΕCΤΡΟC, ὁ
ἅγιος Σίλβεστρος); 3. pr. Maleahi (Ο ΠΡΦΤΗC. ΜΑΛΑΧΙ., ὁ πρ<ο>φ<ή>της Μαλαχί<ας>); 4. [ap.] Ariﬆarh (Ο
ΑΓΙΟC ΑΡΙCΤΑΡΧΟC, ὁ ἅγιος Ἀρίσταρχος); 5. [mc.] Teona şi Teopempt (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΘΕΟΝ. Κ.
ΘΕΟΠΕΜΠΤΟC, οἱ ἅγιοι Θεων<ᾶς> κ<αὶ> Θεόπεμπτος); 6. „Botezul” (Η ΒΑΠΤΗCΙC, ἡ Βάπτισις); 7. sf. Ioan
[Botezătorul] (Ο ΑΓΙΟC ΙΩ., ὁ ἅγιος Ἰω<άννης>); 8. [cuv.] Domnica (Η ΑΓΙΑ ΔΟΜΝΗΚΑ, ἡ ἁγία Δομνίκα151);
9. [mc.] Polieu (Ο ΑΓΙΟC ΠΟΛΥΕΥΚΤΟC, ὁ ἅγιος Πολύευκτος); 10. sf. Grigore [ep.] Nyssa (Ο ΑΓΙΟC
ΓΡΗΓΟΡΙΟC/ ΝΥCCΗ, ὁ ἅγιος Γρηγόριος [τῆς] Νύσση[ς]); 11. [cuv.] Teodosie (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΟCΙΟC, ὁ
ἅγιος Θεοδόσιος); 12. [mcţ.] Tatiana (Η ΑΓΙΑ ΤΑΤΙΑΝΗ, ἡ ἁγία Τατιανή); 13. [mc.] Ermil şi Stratonic (ΟΙ ΑΓΙΟΙ
ΕΡΜΙΛΟC Κ. CΤΡΑ/ΤΟΝΙΚΟC, οἱ ἅγιοι Ἑρμύλος κ<αὶ> Στρατόνικος); 14. „sfinţii părinţi [ucişi] în Sinai” (ΟΙ
ΑΓΙΟΙ ΑΒΒΑΔΕC Η ΕΝ CΙΝΑ, οἱ ἅγιοι ἀββάδες οἱ ἐν Σινᾶ); 15. [cuv.] Ioan Colibaşul (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΝ. Ο
ΚΑΛΥΒΙΤΗC, ὁ ἅγιος Ἰω<ά>ν<νης> ὁ καλυβίτης); 16. [cinﬆirea lanţului] sf. Petru (i. e., eliberarea din temniţă)
(Ο ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΟC, ὁ ἅγιος Πέτρος); 17. [cuv.] Antonie [cel Mare] (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΤΩΝΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀντώνιος);
18. sf. Atanasie şi Chiril [patr. Alexandriei] (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΑΘΑΝΑCΙΟC/ Κ. ΚΥΡΙΛΛΟC, οἱ ἅγιοι Ἀθανάσιος κ<αὶ>
Κύριλλος); 19. [cuv.] Macarie [Egipteanul] (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΚΑΡΙΟC, ὁ ἅγιος Μακάριος); 20. [cuv.] Eﬅimie (Ο
ΑΓΙΟC ΕΥΘΥΜΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐθύμιος); 21. [cuv.] Maxim [Mărturisitorul] (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΞΙ/ΜΟC, ὁ ἅγιος
Μάξιμος); 22. [ap.] Timotei (Ο ΑΓΙΟC ΤΙΜΟΘΕ/ΟC, ὁ ἅγιος Τιμόθεος); 23. [mc.] Climent [ep. Anghirei] şi
Agatanghel (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΚΛΗΜΗ./ Κ. ΑΓΑΘΑΓΓΕΛΟC, οἱ ἅγιοι Κλήμη<ς> κ<αὶ> Ἀγαθάγγελος); 24. [cuv.] Xenia
(Η ΑΓΙΑ ΞΕΝΗ, ἡ ἁγία Ξένη); 25. sf. Grigore Teologul [arhiep.Conﬆantinopol] (Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC/ ο
θεολογος, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ θεολόγος); 26. [cuv.] Xenofont (Ο ΑΓΙΟC ΞΕΝΟΦ., ὁ ἅγιος Ξενοφ<ῶν>); 27.
[Aducerea moaştelor] sf. Ioan Gură de Aur (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΝ. Ο ΧΡΙCΤΟΜΟC., ὁ ἅγιος Ἰω<ά>ν<νης> ὁ
χρυ<σό>στομος); 28. [cuv.] Efrem Sirul (Ο ΑΓΙΟC ΕΦ[Ρ]ΑΙΜ/ Ο CΥΡΟC, ὁ ἅγιος Ἐφ[ρ]αῒμ ὁ Σύρος); 29.
Aducerea moaştelor sf. Ignatie [Teoforul] („Moaştele sf. Ignatie”, ΤΟ ΛΥΨΑΝΟΝ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ/ ΙΓΝΑΤΙΟΥ, τὸ
λείψανον τοῦ ἁγίου Ἰγνατίου); 30. [mc.] Ipolit [papa Romei] (Ο ΑΓΙΟC ΙΠΠΟΛΙΤΟC, ὁ ἅγιος Ἱππόλυτος); 31.
sf. [anarghiri] Chir şi Ioan (Ο ΑΓΙΟC ΚΥΡΟC Κ. ΙΩΑΝΝΗC, ὁ ἅγιος Κύρος152 κ<αὶ> Ἰωάννης).
Februarie (ΦΕΥΡΟΥΑΡΙΟC, φεβρουάριος): 1. [mc.] Trifon (Ο ΑΓΙΟC ΤΡΥΦΩΝ, ὁ ἅγιος Τρύφων); 2. „Întâmpinarea
lui Hriﬆos” (Η ΥΠΑΠΑΝΤΗ ΤΟΥ ΧΟΥ., ἡ ὑπαπαντὴ τοῦ Χ<ριστ>οῦ); 3. [dreptul] Simeon (CΥΜΕ., Συμε<ών>);
4. [cuv.] Isidor [Pelusiotul] (Ο ΑΓΙΟC ΙCΙΔΩΡΟC, ὁ ἅγιος Ἰσίδωρος); 5. [mcţ.] Agata (Η ΑΓΙΑ ΑΓΑΘΗ, ἡ ἁγία
Ἀγάθη); 6. sf. Vucol [ep. Smirna] (Ο ΑΓΙΟC ΒΟΥΚΟΛ, ὁ ἅγιος Βούκολ[ος]); 7. sf. Partenie [ep. Damasc] (Ο ΑΓΙΟC
ΠΑΡΘΕΝΙΟC, ὁ ἅγιος Παρθένιος); 8. [mc.] Teodor Stratilat (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΩΡ. ο στρατιλατ., ὁ ἅγιος
Θεόδωρ<ος> ὁ στρατηλάτ<ης>); 9. [mc.] Nichifor (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΗΦΟΡΟC, ὁ ἅγιος Νικηφόρος); 10. [mc.]
151
După Min; pronunţia celor două grafeme (Ι şi Η) eﬆe identică în neogreacă şi de aceea apar notări diferite.
152
În By se recomandă scrierea cu alt accent: Κῦρος.

Haralambie (Ο ΑΓΙΟC ΧΑΡΑΛΑΜΠΟΥC, ὁ ἅγιος Χαραλάμπης); 11. ?; 12. [Meletie arhiep. Antiohia]; 13. [cuv.
Martinian?]; 14. [cuv.] Auxentie (Ο ΑΓΙΟC ΑΥΞΕΝΤΙΟC, ὁ ἅγιος Αὐξέντιος); 15. [ap.] Onisim (Ο ΑΓΙΟC
ΟΝΗCΙ/ΜΟC, ὁ ἅγιος Ὀνήσιμος); 16. [mc.] Pamfil şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΜΦΙΛΟC Κ. ΟΙ CΥΝ
ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Πάμφιλος153 κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 17. [mc.] Teodor Tiron (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΩΡ ο τυρων, ὁ ἅγιος
Θεόδωρ<ος> ὁ τηρῶν); 18. sf. Leon [papa Romei] (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΩΝ, ὁ ἅγιος Λέων); 19. [ap.] [Arh]ip şi Onisim (ΟΙ
ΑΓΙΟΙ ΥΠΠΟC Κ. ΟΝΗCΙΜΟC, οἱ ἅγιοι [Ἄρχ]ιππος κ<αὶ> Ὀνήσιμος); 20. sf. Leon [ep.] Cataniei (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΩΝ
κατανας, ὁ ἅγιος Λέων Κατάνας); 21. [cuv.] Timotei (Ο ΑΓΙΟC [ΤΙ]ΜΟΘΕΟC, ὁ ἅγιος [Τι]μόθεος); 22. Aflarea
moaştelor sf. mucenici din Evghenia („Moaştele sfinţilor mucenici”, [...] ΛΕ[...]ΝΟ[...] [...]ΟΝ/ [...]ΙΟΥ Μ.Ρ[...], [τὸ]
λε[ίψα]νο[ν] [τ]ῶν [ἁγ]ίων μ<α>ρ[τύρων]); 23. [mc.] Policarp [ep. Smirna] (Ο ΑΓΙΟC ΠΟΛΥ[...], ὁ ἅγιος
Πολύ[καρπος]); 24. „Prima aflare a [capului] Înaintemergătorului” (Η ΠΡΟΤΗ ΕΥΡΕCΙC ΤΟΥ ΠΡΟΔΡΟΜΟΥ, ἡ
πρώτη εὕρεσις τοῦ Προδρόμου); 25. sf. Tarasie [patr. Conﬆantinopol] (Ο ΑΓΙΟC ΤΑΡΑCΙΟC, ὁ ἅγιος Ταράσιος);
26. [sf. Porfirie ep. Gaza]; 27. [cuv.] Procopie (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΟΚΟΠΙΟC, ὁ ἅγιος Προκόπιος); 28. [cuv.] Vasile (Ο
ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Βασίλειος); 29. [cuv.] Casian (Ο ΑΓΙΟC ΚΑCΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Κασ[σ]ιανός).
Martie (ΜΑΡΤΙΟC, μάρτιος): 1. [cuv.] Evdochia (Η ΑΓΙΑ ΕΥΔΟΚΙΑ, ἡ ἁγία Εὐδοκία); 2. [mc.] Teodot (Ο ΑΓΙΟC
ΘΕΟΔΟΤΟC, ὁ ἅγιος Θεόδοτος); 3. [mc.] Eutropie şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΡΟΠΙΟC Κ. ΟΙ/
CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Εὐτρόπιος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 4. [cuv.] Gherasim (Ο ΑΓΙΟC ΓΕΡΑCΙΜΟC, ὁ ἅγιος
Γεράσιμος); 5. [mc.] Conon (Ο ΑΓΙΟC ΚΟΝΩΝ, ὁ ἅγιος Κόνων); 6. [mc.] Teofil şi cei împreună cu dânsul (Ο
ΑΓΙΟC ΘΕΟΦΙΛΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥ/ΤΩ, ὁ ἅγιος Θεόφιλος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 7. [mc.] Efrem şi Vasilevs (Ο
ΑΓΙΟC ΕΦ[Ρ]ΑΙΜ Κ. ΒΑCΙΛΕΥC, ὁ ἅγιος Ἐφ[ρ]αῒμ κ<αὶ> Βασιλεύς); 8. sf. Teofilact [ep. Nicomidia] (Ο ΑΓΙΟC
ΘΕΟΦΥΛΑΚΤΟC, ὁ ἅγιος Θεοφύλακτος); 9. „cei 40 de mucenici” [din Sebaﬆa] (ΟΙ Μʹ ΜΑΡΤΥΡΕC, οἱ Μʹ
μάρτυρες); 10. [mc.] Codrat (Ο ΑΓΙΟC ΚΟΔΡΑΤΟC, ὁ ἅγιος Κοδράτος); 11. sf. Sofronie [patr. Ierusalim] (Ο
ΑΓΙΟC CΟΦΡΩΝΙΟC, ὁ ἅγιος Σωφρόνιος); 12. [cuv.] Teofan (Ο ΑΓΙΟC [ΘΕ]ΟΦΑΝΗC, ὁ ἅγιος [Θε]οφάνης154);
13. Aducerea moaştelor sf. Nichifor [patriarhul Conﬆantinopolului] („moaştele sfântului Nichifor”, ΤΟ
ΛΕΙΨΑΝΟΝ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΝΙΚΗΦΟΡΟC, τὸ λείψανον τοῦ ἁγίου Νικηφόρου); 14. [cuv.] Benedict (Ο ΑΓΙΟC
ΒΕΝΕΔΙΚ/ΤΟC, ὁ ἅγιος Βενέδικτος); 15. [mc.] Agapie şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΑΠΙΟC Κ. ΟΙ
CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Ἀγάπιος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 16. [mc.] Savin (Ο ΑΓΙΟC CΑΒΙΝΟC, ὁ ἅγιος Σαβῖνος); 17.
[cuv.] Alexie (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀλέξιος); 18. sf. Chiril [patr. Ierusalim] (Ο ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΛ/ΛΟC, ὁ ἅγιος
Κύριλλος); 19. [mc.] Hrisant şi Daria (Ο ΑΓΙΟC ΧΡΥΑΝΤΟC Κ. ΔΑΡΕΙΑ, ὁ ἅγιος Χρύσανθος κ<αὶ> Δαρεία); 20.
„Cuvioşii părinţi [ucişi în m-rea] sfântului Sava” (ΟΙ ΟCΙΟΙ ΠΑΤΕΡΕC/ του αγιου σαββα, οἱ ὅσιοι πατέρες τοῦ
ἁγίου Σάββα); 21. [cuv.] Iacov (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος); 22. [mc.] Vasile [preotul Ancirei] şi ? (Ο
ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Βασίλειος); 23. [mc.] Nicon (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΩΝ, ὁ ἅγιος Νίκων); 24. pr. [în loc de
cuv.] Zaharia (Ο ΠΡΦΤΗC. ΖΑΧΑΡΙ., ὁ πρ<ο>φ<ή>της Ζαχαρί<ας>); 25. [Buna Veﬆire]; 26. [arh.] Gavriil (Ο
ΑΡΧ. ΓΑΒΡΙΗΛ, ὁ ἀρχ<άγγελος> Γαβριήλ); 27. [mcţ.] Matrona (Η ΑΓΙΑ ΜΑΤΡΩΝΑ, ἡ ἁγία Ματρώνα); 28. [mc.]
Ştefan [Mărturisitorul] (Ο ΑΓΙΟC CΤΕΦΑΝΟC, ὁ ἅγιος Στέφανος); 29. [mc.] Marcu şi Chiril (Ο ΑΓΙΟC
153
Şi la aceﬆ cuvânt apar două forme: Πάμφιλος în Min şi Πάμφυλος la Al; numai la Al găsim şi accentuarea Παμφίλος.
154
În Min la 12 mart. figurează varianta Θεόφανος; aceea din text se regăseşte în By.

ΜΑΡΚΟC Κ. ΚΥΡΙΛΛΟC, ὁ ἅγιος Μάρκος κ<αὶ> Κύριλλος); 30. [cuv.] Ioan [Sinaitul şi?] (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝ., ὁ
ἅγιος Ἰωάνν<ης>); 31. [mc.] Ipatie (Ο ΑΓΙΟC ΥΠΑΤΙΟC, ὁ ἅγιος Ὑπάτιος).
Aprilie (ΑΠΡΙΛΛΙΟC, ἀπρίλιος155): 1. [cuv.] Maria Egipteanca (primind împărtăşania) ([Η ΑΓΙΑ] ΜΑΡΙΑ Η
ΑΙΓΥΠΤΙΑ, [ἡ ἁγία] Μαρία ἡ αἰγυπτία); 2. [cuv.] Tit (Ο ΑΓΙΟC ΤΙΤΟC, ὁ ἅγιος Τίτος); 3. [cuv.] Nichita
[Mărturisitorul] (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΗΤ., ὁ ἅγιος Νικήτας); 4. [cuv.] Iosif [Imnograful] (Ο ΑΓΙΟC ΙΩCΗΦ, ὁ ἅγιος
Ἰωσήφ); 5. [mc.] Teodul şi Agatopod ([...] ΘΕΟΔΟΥΛΟC Κ. ΑΓΑΤΟΠΟΔΟC, [οἱ ἅγιοι] Θεόδουλος κ<αὶ>
Ἀγαθόπους); 6. sf. Eutihie [patr. Conﬆantinopol] (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΥΧΙC, ὁ ἅγιος Εὐτύχι[ο]ς); 7. [cuv.] Gheorghe
[Mărturisitorul] (Ο ΑΓΙΟC ΓΕΩΡΓΙΟC, ὁ ἅγιος Γεώργιος); 8. [ap.] Agav şi Ruf (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΑΓΑΒΟC Κ. ΡΟΥΦΟC,
οἱ ἅγιοι Ἄγαβος κ<αὶ> Ῥοῦφος); 9. [mc.] Eupsihie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΨΥΧΙC, ὁ ἅγιος Εὐψύχι[ο]ς); 10. [mc.] Terentie
şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΤΕΡΕΝΤΙΟC Κ. ΤΩΝ CΥΝ/ αυτης, sic, ὁ ἅγιος Τερέντιος κ<αὶ> οἱ σὺν
αὐτῷ); 11. [mc.] Antipa [ep. Pergam] (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΤΥΠΑC, ὁ ἅγιος Ἀντίπας); 12. [cuv.] Vasile [Mărturisitorul]
(Ο ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Βασίλειος); 13. sf. Martin [papa Romei] (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος
Μαρτῖνος); 14. [mc.] Artemon (Ο ΑΓΙΟC ΑΡΤΕΜΩΝ, ὁ ἅγιος Ἀρτέμων); 15. ap. Ariﬆarh ([Ο] ΑΠΟCΤΟΛΟC
ΑΡΙCΤΑΡΧΟC, ὁ ἀπόστολος Ἀρίσταρχος); 16. [mcţ.] Agapia şi cei (sic) împreună cu dânsa (Η ΑΓΙΑ ΑΓΑΠΙ Κ.
ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΗ, ἡ ἁγία Ἀγάπη156 κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῇ); 17. [mc.] Acachie157 (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΑΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀκάκιος);
18. [cuv.] Ioan (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗ[C], ὁ ἅγιος Ἰωάννη[ς]); 19. [cuv.] Ioan [Paleolavritul] (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΝ., ὁ
ἅγιος Ἰω<ά>ν<νης>); 20. [cuv.] Teodor [Trihina] (Ο ΟCΙΟC ΘΕΟΔΩ/ΡΟC, ὁ ὅσιος Θεόδωρος); 21. [mc.] Ianuarie
şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΝΝΟΥΑΡΙΟC Κ. των συν αυθοις, ὁ ἅγιος Ἰανουάριος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ);
22. [cuv.] Teodor [Sicheotul] (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΩ/ΡΟC, ὁ ἅγιος Θεόδωρος); 23. [mc.] Gheorghe (Ο ΑΓΙΟC
ΓΕΩΡΓΙ/ΟC, ὁ ἅγιος Γεώργιος); 24. [mc.] Sava [Stratilat] (Ο ΑΓΙΟC CΑΒΒ., ὁ ἅγιος Σάββ<ας>); 25. [ap.] Marcu
(Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΟC, ὁ ἅγιος Μάρκος); 26. sf. Vasilevs [ep. Amasiei] (Ο ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΥ., ὁ ἅγιος Βασιλεύ<ς>);
27. [ap.] Simeon (Ο ΑΓΙΟC CΥΜΕΩΝ, ὁ ἅγιος Συμεών); 28. [ap.] Iason şi Sosipatru158 (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΙΑCΩΝ Κ.
CΩCΙΠΑΤΡΟC, οἱ ἅγιοι Ἰάσων κ<αὶ> Σωσίπατρος); 29. [cuv.] Memnon (Ο ΑΓΙΟC ΜΕΜΝΩΝ, ὁ ἅγιος Μέμνων);
30. [ap.] Iacov (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC, ὁ ἅγιος Ἰάκωβος).
Mai (ΜΑΙΟC, μάϊος): 1. pr. Ieremia (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΙΕΡΕΜΙ., ὁ προφήτης Ἰερεμί<ας>); 2. sf. Atanasie [patr.
Alexandria] (Ο ΑΓΙΟC ΑΘΑΝΑCΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀθανάσιος); 3. [mc.] Timotei şi Mavra (Ο ΑΓΙΟC
ΤΙΜΟΘΕΟC Κ. ΑΓΙΑ ΜΑΥΡΑ, ὁ ἅγιος Τιμόθεος κ<αὶ> ἁγία Μαύρα159); 4. [mcţ.] Pelaghia (Η ΑΓΙΑ
ΠΕΛΑΓΙΑ ἡ ἁγία Πελαγία); 5. [mcţ.] Irina (Η ΑΓΙΑ ΕΙΡΗΝΗ, ἡ ἁγία Εἰρήνη); 6. dreptul Iov (Ο ΔΙΚΟC. ΙΩΒ,
ὁ δίκ<αι>ος Ἰώβ); 7. [mc.] Acachie (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΑΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀκάκιος); 8. sf. Ioan Teologul (Ο ΑΓΙΟC
ΙΩΝΗC. Ο ΘΕΟΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Ἰω<άν>νης ὁ θεολόγος); 9. pr. Isaia (Ο ΠΡΟΦΤΗC. ΗCΑΙ., ὁ προφ<ή>της
Ἡσαΐ<ας>); 10. ap. Simon [Zilotul] (Ο ΑΓΙΟC CΙΜΩΝ Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC, ὁ ἅγιος Σίμων ὁ ἀπόστολος); 11.
155
Denumirea lunii aprilie era uzuală în ambele variante grafice, cu un singur -λ- sau cu doi -λλ- (v. By, s.v.).
156
157
Confuzie cu episcopul Acachie al Melitinei.
158
Inversiune: sf. Iason şi Sosipatru se prăznuiesc pe 29 aprilie, iar pe 28 sf. Memnon.
159
În Min şi varianta Μαῦρα (9 nov.), corespunzătoare masc. Μαῦρος (Al; Min, mc. la 17 o., 30 ian., 19 mart. etc).

[mc.] Mochie (Ο ΑΓΙΟC ΜΩΚΙΟC, ὁ ἅγιος Μώκιος); 12. sf. Epifanie [ep. Cipru] (Ο ΑΓΙΟC ΕΠΙΦΑΝΙΟC, ὁ
ἅγιος Ἐπιφάνιος); 13. [mcţ.] Glicheria (Η ΑΓΙΑ ΓΛΥΚ.ΡΙΑ, ἡ ἁγία Γλυκ<αι>ρία160); 14. [mc.] Isidor (Ο ΑΓΙΟC
ΙCΙΔΩΡΟC, ὁ ἅγιος Ἰσίδωρος); 15. [cuv.] Pahomie (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΧΟΜΙΟC, ὁ ἅγιος Παχώμιος); 16. [cuv.]
Teodor cel sfinţit (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΩΡΟC/ ο ιγιασμενος, ὁ ἅγιος Θεόδωρος ὁ ἡγιασμένος); 17. [ap.] Andronic
şi Iunia (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΟΝΙΚΟC/ Κ. ΙΟΥΝΙΑ, ὁ ἅγιος Ἀνδρόνικος κ<αὶ> Ἰουνία); 18. [mcţ.] Hriﬆina; [mc]
Petru şi cei împreună cu dânsul (Η ΑΓΙΑ ΧΡΙCΤΙΝΗ; Ο ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΟC Κ. ΤΩΝ CΥΝ ΑΥΤΩ, ἡ ἁγία
Χριστίνη161, ὁ ἅγιος Πέτρος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 19. [mc.] Patrichie şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC
ΠΑΤΡΙΚΙΟC/ Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Πατρίκιος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 20. [mc.] Talaleu (Ο ΑΓΙΟC
ΘΑΛΛΑΛΑΙΟC, ὁ ἅγιος Θαλλάλαιος162); 21. sf. [împăraţi] Conﬆantin şi Elena (Ο ΑΓΙΟC
ΚΩΝCΤΑΝΤΙΝΟC, Η ΑΓΙΑ ΕΛΕΝΗ, ὁ ἅγιος Κωνσταντίνος, ἡ ἁγία Ἑλένη); 22. [mc.] Vasilisc (Ο ΑΓΙΟC
ΒΑCΙΛΙCΚΟC, ὁ ἅγιος Βασιλίσκος); 23. sf. Mihail [ep.] Sinadelor (Ο ΑΓΙΟC ΜΙΧΑΗΛ /CΥΝΑΔΩΝ, ὁ ἅγιος
Μιχαὴλ Συνάδων); 24. [cuv. ﬆâlpnic] Simeon [de la Muntele] minunat (Ο ΑΓΙΟC CΥΜΕΩΝ/ ο θαυμαστος,
ὁ ἅγιος Συμεὼν ὁ θαυμαστός); 25. „A treia aflare a capului Înaintemergătorului” (Η ΤΡΙΤΗ ΕΥΡΕCΙC ΤΗC
ΚΕΦΑΛΗ/ του προδρομου, ἡ τρίτη εὕρεσις τῆς κεφαλῆ[ς] τοῦ Προδρόμου); 26. ap. Carp (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC
ΚΑΡΠΟC, ὁ ἀπόστολος Κάρπος); 27. [mc.] Eladie (Ο ΑΓΙΟC ΕΛΛΑΔΙΟC, ὁ ἅγιος Ἑλλάδιος); 28. sf. Eutihie
[ep. Meletina] (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΥΧΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐτύχιος); 29. [mcţ.] Teodosia (Η ΑΓΙΑ ΘΕΟΔΟCΙΑ, ἡ ἁγία
Θεοδοσία); 30. [cuv. Isaachie] (Ο ΑΓΙΟC ΙCΑΑΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἰσαάκιος); 31. [mc.] Ermie şi cei împreună cu
dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΕΡΜΕΙC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Ἑρμαῖος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ).
Iunie (ΙΟΥΝΙΟC, ἰούνιος): 1. [mc.] Iuﬆin (Ο ΑΓΙΟC ΙΟΥCΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος Ἰουστῖνος); 2. sf. Nichifor [patr.
Conﬆantinopol] (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΗ/ΦΟΡΟC, ὁ ἅγιος Νικηφόρος); 3. [mc.] Luchilian şi cei împreună cu dânsul
(Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΙΛΛΙΑΝΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Λουκιλλιανὸς κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 4. sf. Mitrofan
[patr. Conﬆantinopol] (Ο ΑΓΙΟC Μ.ΡΟΦΑΝΗ, ὁ ἅγιος Μ<ητ>ροφάνη[ς]); 5. sf. Dorotei [ep. Tir] (Ο ΑΓΙΟC
ΔΩΡΟΘΕΟC, ὁ ἅγιος Δωρόθεος); 6. [cuv.] Ilarion (Ο ΑΓΙΟC ΙΛΑΡΙΩΝ, ὁ ἅγιος Ἱλαρίων); 7. [mc.] Teodot
[ep. Anghira] (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΟΤΟC, ὁ ἅγιος Θεόδοτος); 8. [mc.] Teodor Stratilat (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΩΡΟC
ο στρατιλατης, ὁ ἅγιος Θεόδωρος ὁ στρατηλάτης); 9. sf. Chiril [patr. Alexandria] (Ο ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΛΛΟC,
ὁ ἅγιος Κύριλλος); 10. [mc.] Alexandru şi Antonina (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΟC Κ. ΑΝΤΩΝΙΝΗ, ὁ ἅγιος
Ἀλέξανδρος κ<αὶ> Ἀντωνίνη163); 11. [ap.] Vartolomeu şi Varnava (Ο ΑΓΙΟC ΒΑΡΘΟΛΟΜΑΙΟC Κ. ΒΑΡΝ.,
ὁ ἅγιος Βαρθολομαῖος κ<αὶ> Βαρν<άβας>); 12. [cuv.] Onufrie (Ο ΑΓΙΟC ΟΝΟΥΦΡΙΟC, ὁ ἅγιος
Ὀνούφριος); 13. [mcţ.] Achilina (Η ΑΓΙΑ ΑΚΥΛΙΝΗ, ἡ ἁγία Ἀκυλίνη164); 14. pr. Elisei şi Metodie [patr.
160
În Min găsim şi varianta grafică Γλυκερία; radicalul cuvântului comun de la care provine aceﬆ nume propriu eﬆe notat în dicţionare
numai cu -ε-.
161
În Min figurează forma Χριστίνα; la Hurezi predomină numele proprii feminine cu terminaţia -η- care uneori au şi dublete cu -α- final.
V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.
162
Al şi Min mai relevă o formă grafică: Θαλέλαιος.
163
164
Ibidem.

Conﬆantinopol] (Ο ΠΡΟΦΤΗC. ΕΛΙCCΑΙΟC Κ. ΜΕΘΟΔΙΟC, ὁ προφ<ή>της Ἐλισσαῖος165 κ<αὶ>

Μεθόδιος); 15. pr. Amos (Ο ΠΡΟΦΤΗC. ΑΜΜΩC, ὁ προφ<ή>της Ἀμώς166); 16. sf. Tihon [ep. Amatunda]
(Ο ΑΓΙΟC ΤΥΧΩΝ, ὁ ἅγιος Τύχων); 17. [mc.] Manuil şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΝΝΟΥΗΛ
Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Μανουὴλ167 κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 18. [mc.] Leontie (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΟΝΤΙΟC, ὁ
ἅγιος Λεόντιος); 19. [ap.] Iuda (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΙΟΥΔΑC, ὁ ἀπόστολος Ἰούδας); 20. sf. Metodie [ep.]
Patarelor (Ο ΑΓΙΟC ΜΕΘΟΔΙΟC/ παταρων, ὁ ἅγιος Μεθόδιος Πατάρων); 21. [mc.] Iulian (Ο ΑΓΙΟC
ΙΟΥΛΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Ἰουλιανός); 22. [mc.] Eusebie [ep. Samosata] (Ο ΑΓΙΟC ΕΥCΕΒΙΟC, ὁ ἅγιος
Εὐσέβιος); 23. [mcţ.] Agripina (Η ΑΓΙΑ ΑΓΡΙΠΠΙΝΗ, ἡ ἁγία Ἀγριππίνη168); 24. „Pomenirea naşterii
Înaintemergătorului” (ΤΟ ΓΕΝΝΕCΙΟΝ ΤΟΥ ΠΡΟΔΡΟΜΟΥ, τὸ γενέσιον τοῦ Προδρόμου); 25. [mcţ.]
Fevronia (Η ΑΓΙΑ ΦΕΥΡΩΝΙΑ, ἡ ἁγία Φευρωνία169); 26. cuv. David [din Salonic] (Ο ΟCΙΟC ΔΑΔ., ὁ ὅσιος
Δα<υί>δ); 27. [cuv.] Samson (Ο ΑΓΙΟC CΑΜΨΩΝ, ὁ ἅγιος Σαμψών); 28. Aducerea moaştelor sf. Chir şi Ioan
(„Moaştele lui Chir şi Ioan”, ΤΑ ΛΕΙΨΑΝΑ ΚΥΡΟΥ Κ. ΙΩΑΝΝΟΥ, τὰ λείψανα Κύρου κ<αὶ> Ἰωάννου); 29. [ap.]
Petru şi Pavel (Ο ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΟC, Ο ΑΓΙΟC ΠΑΥΛΟC, ὁ ἅγιος Πέτρος, ὁ ἅγιος Παῦλος); 30. „Soborul
apoﬆolilor” (Η CΥΝΑΞΙC ΤΩΝ ΑΠΟCΤΟΛΩΝ, ἡ σύναξις τῶν ἀποστόλων).
Iulie (ΙΟΥΛΙΟC, ἰούλιος): 1. sf. [anarghiri] Cosma şi Damian (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΚΟCΜ. Κ. ΔΑΜΙΑΝΟC, οἱ ἅγιοι
Κοσμ<ᾶς> κ<αὶ> Δαμιανός); 2. „Aşezarea [în raclă] a veşmântului Născătoarei de Dumnezeu” (Η
ΚΑΤΑΘΕCΙC ΤΗC ΕCΘΗΤΟC ΤΗC ΘΚΟΥ., ἡ κατάθεσις τῆς ἐσθῆτος τῆς Θ<εοτό>κου); 3. [mc.] Iachint
(Ο ΑΓΙΟC ΥΑΚΙΝΘΟC, ὁ ἅγιος Ὑάκινθος); 4. [cuv.] Andrei [ep.] Cretei (în veşmânt monahal) (Ο ΑΓΙΟC
ΑΝΔΡΕ. ΚΡΗΤΗC, ὁ ἅγιος Ἀνδρέ<ας> [τῆς] Κρήτης); 5. [cuv.] Atanasie cel de la Athos (Ο ΑΓΙΟC
ΑΘΑΝΑCΙΟC/ Ο ΕΝ ΤΩ αθω, ὁ ἅγιος Ἀθανάσιος ὁ ἐν τῷ Ἄθῳ); 6. [cuv.] Sisoie (Ο ΑΓΙΟC CΙCΩΗC, ὁ
ἅγιος Σισώης170); 7. [cuv.] Toma (Ο ΑΓΙΟC ΘΩΜΑC, ὁ ἅγιος Θωμᾶς); 8. [mc.] Procopie şi cei împreună cu
dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΟΚΟΠΙΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Προκόπιος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 9. [mc.]
Pangratie (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΓΚΡΑΤΙΟC, ὁ ἅγιος Παγκράτιος); 10. [mc.] Leontie şi cei împreună cu dânsul (Ο
ΑΓΙΟC ΛΕΟΝΤΙΟC Κ. ΟΙ CΥΝ ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Λεόντιος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 11. [mcţ.] Eufemia (Η ΑΓΙΑ
ΕΥΦΙΜΙΑ, ἡ ἁγία Εὐφημία); 12. [mc.] Proclu şi Ilarie (Ο ΑΓΙΟC ΠΡΟΚΛΟC Κ. ΙΛΑΡΙΟC, ὁ ἅγιος Πρόκλος
κ<αὶ> Ἱλάριος); 13. arh. Gavriil (Ο ΑΡΧ. ΓΑΒΡΙΗΛ, ὁ ἀρχ<άγγελος> Γαβριήλ); 14. [ap.] Achila (Ο ΑΓΙΟC
ΑΚΗΛΑC, ὁ ἅγιος Ἀκύλας); 15. [mc.] Chiric şi Iulita (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΚΗΡΥΚΟC Κ. ΙΟΥΛΙΤΤΑ, οἱ ἅγιοι
Κήρυκος κ<αὶ> Ἰουλίττα); 16. [mc.] Atinoghen şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΑΘΗΝΟΓΕΝΗC/ κ.
οι συν αυτω, ὁ ἅγιος Ἀθηνογένης κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 17. [mcţ.] Marina (Η ΑΓΙΑ ΜΑΡΙΝΑ, ἡ ἁγία Μαρίνα);
18. [mc.] Emilian (Ο ΑΓΙΟC ΑΙΜΙΛΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Αἰμιλιανός); 19. [cuv.] Macrina (Η ΑΓΙΑ ΜΑΚΡΙΝΑ,
165
Forma de mai sus se regăseşte în By şi Min; DNT notează şi varianta cu un singur -σ-; aceaﬆa din urmă eﬆe singura care apare în N-A.
166
Aceaﬆa eﬆe varianta grafică din Min; N-A şi DNT mai prezintă şi forma Ἀμών.
167
Numai aici apare aceﬆ nume propriu cu dublă consoană -νν- . V. şi supra, pronaos nr. 44.
168
169
Varianta din Min; în By regăsim forma Φεβρωνία. V. şi supra, naos şi arcul triumfal 25, n. 56, pentru detalii.
170

ἡ ἁγία Μακρῖνα171); 20. pr. Ilie (Ο ΠΡΟΦΤΗC. ΗΛΙ., ὁ προφ<ή>της Ἠλί<ας>); 21. [cuv.] Simeon şi Ioan (ΟΙ
ΑΓΙΟΙ CΥΜΕΩΝ Κ. ΙΩΑΝΝΗC, οἱ ἅγιοι Συμεών κ<αὶ> Ἰωάννης); 22. sf. Maria Magdalena (Η ΑΓΙΑ
ΜΑΡΙΑ/ η μαγδαληνη, ἡ ἁγία Μαρία ἡ Μαγδαληνή); 23. [Aducerea moaştelor mc.] Foca (Ο ΑΓΙΟC
ΦΩΚΑC, ὁ ἅγιος Φωκᾶς); 24. [mcţ.] Hriﬆina (Η ΑΓΙΑ ΧΡΙCΤΙΝΗ, ἡ ἁγία Χριστίνη); 25. [Adormirea] sf.
Ana (Η ΑΓΙΑ ΑΝΝΑ, ἡ ἁγία Ἄννα); 26. [mc.] Ermolae şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΕΡΜΟΛΑΟC/
κ. των συν αυτω, ὁ ἅγιος Ἑρμόλαος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 27. [mc.] Pantelimon (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΝΤΕΛΕΗΜΩΝ,
ὁ ἅγιος Παντελεήμων); 28. [ap.] Prohor şi Nicanor (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΠΡΟΧΟΡΟC Κ. ΝΙΚΑΝΩΡ, οἱ ἅγιοι Πρόχορος
κ<αὶ> Νικάνωρ); 29. [mc.] Calinic (Ο ΑΓΙΟC ΚΑΛΛΙΝΙΚΟC, ὁ ἅγιος Καλλίνικος); 30. [ap.] Sila şi Siluan
(ΟΙ ΑΓΙΟΙ CΥΛΑC Κ. CΙΛΟΥΑΝΟC, οἱ ἅγιοι Σίλας κ<αὶ> Σιλουανός172); 31. [cuv.] Evdochim (Ο ΑΓΙΟC
ΕΥΔΟΚΙΜΟC, ὁ ἅγιος Εὐδόκιμος)
Auguﬆ (ΑΥΓΟΥCΤΟC, αὔγουστος): 1. „Sfinţii Macabei” (cu Eleazar şi Salomoni) (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΜΑΚΑΒΑΙΟΙ, οἱ ἅγιοι
Μακ[κ]αβαῖοι); 2. „Aducerea moaştelor sf. Ştefan” (ΤΟ ΛΕΙΨΑΝΟΝ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ CΤΕΦΑΝΟΥ, τὸ λείψανον
τοῦ ἁγίου Στεφάνου); 3. [cuv.] Isachie şi Dalmat (ΟΙ ΟCΙΟΙ ΙCΑΚΙΟC Κ. ΔΑΛΜΑΤΟC, οἱ ὅσιοι Ἰσάκιος κ<αὶ>
Δαλμάτος); 4. „Cei şapte copii din Efes” (Η ΕΝ ΕΦΕCΩ ΕΠΤΑ ΠΑΙΔΕC, οἱ ἐν Ἐφέσῳ ἑπτὰ παῖδες); 5. [mc.]
Evsignie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥCΙΓΝΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐσίγνιος); 6. „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” (Η
ΜΕΤΑΜΟΡΦΩCΙC ΤΟΥ CΡC., ἡ μεταμόρφωσις τοῦ Σ<ωτῆ>ρ<ο>ς); 7. [mc.] Dometie şi cei împreună cu dânsul
(Ο ΑΓΙΟC ΔΟΜΕΤΙΟC Κ./ οι συν ΑΥΤΩ, ὁ ἅγιος Δομέτιος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 8. [cuv.] Emilian [Mărturisitorul,
ep. Cizic] (Ο ΑΓΙΟC ΑΙΜΙΛΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Αἰμιλιανός); 9. [ap.] Matia (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΤΘΙΑC, ὁ ἅγιος Ματθίας);
10. [arhid.] Lavrentie şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΛΑΒΡΕΝΤΙΟC/ κ. οι συν αυτω, ὁ ἅγιος Λαυρέντιος
κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 11. [diac.] Euplu (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΠΛΟΥC, ὁ ἅγιος Εὔπλους173); 12. [mc.] Fotie şi Anichit (ΟΙ
ΑΓΙΟΙ ΦΩΤΙΟC Κ. ΑΝΙΚΗΤΟC, οἱ ἅγιοι Φώτιος κ<αὶ> Ἀνίκητος); 13. [mc.] Maxim [Mărturisitorul] şi cei
împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΞΙΜΟC/ κ. οι συν αυτω, ὁ ἅγιος Μάξιμος κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 14. pr. Miheia
(Ο ΠΡΟΦΗ. ΜΙΧΑΙ., ὁ προφή<της> Μιχαί<ας>); 15. „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” (Η ΚΟΙΜΗC.
ΤΗC ΘΚΟΥ., ἡ κοίμησ<ις> τῆς Θ<εοτό>κου); 16. [mc.] Diomid (Ο ΑΓΙΟC ΔΙΟΜΗΔΗ, ὁ ἅγιος Διομήδη[ς]);
17. [mc.] Miron şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΜΥΡΩΝ/ κ. οι συν αυτω, ὁ ἅγιος Μύρων κ<αὶ> οἱ σὺν
αὐτῷ); 18. [mc.] Flor şi Lavru (Ο ΑΓΙΟC ΦΛΩΡΟC Κ. ΛΑΥΡΟC, ὁ ἅγιος Φλῶρος κ<αὶ> Λαῦρος); 19. [mc.]
Andrei Stratilat şi cei împreună cu dânsul (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΕ. Ο CΤΡΑΤΗΛΑΤΗC/ κ. οι συν αυτω, ὁ ἅγιος
Ἀνδρέ<ας> ὁ στρατηλάτης κ<αὶ> οἱ σὺν αὐτῷ); 20. pr. Samuil (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC CΑΜΟΥΗΛ, ὁ προφήτης
Σαμουήλ); 21. [ap.] Tadeu (cu Avgar) (Ο ΑΠΟCΤΟΛΟC ΘΑΔΔΑΙΟC, ὁ ἀπόστολος Θαδδαῖος); 22. [mc.]
Agatonic (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΑΘΟΝΙΚΟC, ὁ ἅγιος Ἀγαθόνικος); 23. [mc.] Lup (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΠΠΟC, ὁ ἅγιος
Λοῦππος); 24. [mc.] Eutih (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΥΧΟΥC, ὁ ἅγιος Εὐτυχοῦς174); 25. „Aducerea moaştelor ap.
Vartolomeu” (ΤΟ ΛΕΙΨΑΝΟΝ ΤΟΥ ΑΠΟCΤΟΛΟΥ ΒΑΡ/ΘΟΛΟΜΑΙΟΥ, τὸ λείψανον τοῦ ἀποστόλου
171
By recomandă accentuarea paroxitonă Μακρίνα (din lat. Macrina, feminin după Macrinus).
172
În DNT se consideră că eﬆe vorba de una şi aceeaşi persoană.
173
174
Compară cu numele patriarhului Eutihie: v. supra, naos nr. 8.

Βαρθολομαίου); 26. [mc.] Adrian şi Natalia (ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΑΔΡΙΑΝΟC Κ./ ΝΑΤΑΛΙΑ, οἱ ἅγιοι Ἀδριανός κ<αὶ>
Ναταλία); 27. [cuv.] Pimen (Ο ΑΓΙΟC ΠΟΙΜΙΝ, ὁ ἅγιος Ποιμήν); 28. [cuv.] Moise [Etiopianul] (Ο ΟCΙΟC
ΜΩCΗC, ὁ ὅσιος Μωσῆς); 29. „Tăierea capului Înaintemergătorului” (Η ΑΠΟΤΟΜΗ ΤΟΥ ΠΡΟΔΡΟΜΟΥ, ἡ
ἀποτομή τοῦ Προδρόμου); 30. Alexandru şi Ioan [patr. Conﬆantinopol] (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΟC, Ο ΑΓΙΟC
ΙΩΑΝΝΗC, ὁ ἅγιος Ἀλέξανδρος, ὁ ἅγιος Ἰωάννης); 31. Aşezarea în raclă a brâului Maicii Domnului („Sfântul
brâu al Născătoarei de Dumnezeu”, Η ΑΓ. ΖΩΝΗ ΤΗC ΘΚΟΥ., ἡ ἁγ<ία> ζώνη τῆς Θ<εοτό>κου).
VI. Pridvor
1. Iisus Emanuel şi Psalmii 148–150 („Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El toţi îngerii Săi, lăudaţi-L pe
El toate puterile Lui, Ţie se cuvine cântare” (...Dumnezeule), ΑΙΝΕΙΤΕ ΤΟΝ ΚΥΡΙΟΝ ΕΚ ΤΩΝ ΟΥΡΑΝΩΝ ·
ΑΙΝΕΙΤΕ ΤΟΝ ΠΑΝΤΕC ΟΙ ΑΓΓΕΛΟΙ ΑΥΤΟΥ · ΑΙΝΕΙΤΕ ΑΥΤΟΝ ΠΑCΑΙ ΑΙ ΔΥΝΑΜΕΙC ΑΥΤΟΥ CΟΙ
ΠΡΕΠΕΙ ΥΜΝΟC, αἰνεῖτε τὸν Κύριον ἐκ τῶν οὐρανῶν · αἰνεῖτε [αὐ]τὸν πάντες οἱ ἄγγελοι αὐτοῦ · αἰνεῖτε αὐτὸν
πᾶσαι αἱ δυνάμεις αὐτοῦ, σοὶ πρέπει ὕμνος: ps. 148, 1–2, formula din slujba Laudelor); zodiacul („rac”,
ΚΑΡΚΙΝΟC, καρκίνος; „peşti”, ΙΧΘΥ., ἰχθύ<ες>; „berbec”, ΚΡΙΟC, κριός; „taur”, ΤΑΥΡΟC, ταῦρος; „scorpion”,
CΚΟΡΠΙΟC, σκορπίος; „fecioară”, ΠΑΡΘΕΝΕ, παρθένος; „săgetător”, ΤΟΞΟΤΗC, τοξότης; „capricorn”,
ΑΙΓΟΚΕΡΟC, αἰγοκερεύς; „leu”, ΛΕΟΝ, λέων; „vărsător”, ΥΔΩΡΧΟΟC, ὑδροχοεύς; „balanţă” ΖΥΓΟC, ζυγός),
cetele („împăraţii pământului”, ΒΑCΙΛΕΙC ΤΗC ΓΗC, βασιλεῖς τῆς γῆς; „şi toate popoarele, căpeteniile”, Κ.
ΠΑΝΤΕC ΛΑΟΙ, ΑΡΧΟΝΤΕC, κ<αὶ> πάντες λαοί, ἄρχοντες; „şi toţi judecătorii pământului”, Κ. ΠΑΝΤΕC
ΚΡΙΤΑΙ ΓΗC, κ<αὶ> πάντες κριταὶ γῆς; „tinerii şi fecioarele”, ΝΕΑΝΙCΚΟΙ Κ. ΠΑΡΘΕΝΟΙ, νεανίσκοι κ<αὶ>
παρθένοι; „bătrânii cu tinerii”, ΠΡΕCΒΥΤΕΡΟΙ ΜΕΤΑ ΝΕΟΤΕΡΩΝ, πρεσβύτεροι μετὰ νεωτέρων; „toată
suflarea să laude pe Domnul”, ΠΑCA ΠΝΟΗ ΑΙΝΕCΑΤΩ ΤΟΝ ΚΝ., πᾶσα πνοὴ αἰνεσάτω τὸν Κ<ύριο>ν;
David, ΔΑΔ., Δα<βί>δ; „balaurii pământului”, ΕΚ ΤΗC ΓΗC ΔΡΑΚΟΝΤΕC, ἐκ τῆς γῆς δράκοντες; „focul”,
ΠΥΡ, πῦρ; „grindina”, ΧΑΛΑΖΑ, χάλαζα; „zăpada”, ΧΙΩΝ, χιών; „gheaţa”, ΚΡΥCΤΑΛΛΟC, κρύσταλλος;
„munţii”, ΤΑ ΟΡΗ, τὰ ὄρη; „fiarele şi toate animalele”, ΤΑ ΘΗΡΙΑ Κ. ΠΑΝΤΑ ΤΑ ΚΤΗΝΗ, τὰ θηρία κ<αὶ>
πάντα τὰ κτήνη: ps. 148, 7–12; în pandantivi, SE: „în adunarea celor cuvioşi”, ΕΝ ΕΚΚΛΗCΙΑ ΟCΙΩΝ, ἐν
ἐκκλησίᾳ ὁσίων: ps. 149, 1; SV: „în timpan şi în horă”, ΕΝ ΤΥΜΠΑΝΩ Κ. ΧΟΡΩ, ἐν τυμπάνῳ κ<αὶ> χορῷ175:
ps. 150, 4; NV: „[ca să lege pe împăraţii] lor în obezi”, [...] ΑΥΤΗ ΕΝ ΠΕΔΑΙC, [τοῦ δῆσαι τοὺς βασιλεῖς] αὐτῶν
ἐν πέδαις: ps. 149, 8; NE: „în horă şi timpan”, ΕΝ ΧΟΡΩ Κ. ΤΥΜΠΑΝΩ, ἐν χορῷ κ<αὶ> τυμπάνῳ: ps. 149, 3)
2. Maica Domnului cu Pruncul („Stăpâna îngerilor”, Η ΚΥΡΙΑ Τ. ΑΓΓΕΛΩΝ, ἡ κυρία τ<ῶν> ἀγγέλων) şi „De
tine se bucură…” („De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar176, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul
omenesc (...), lauda fecioarelor, din care Dumnezeu S-a întrupat”, ΕΠΙ CΟΙ ΧΑΙΡΕΙ ΚΕΧΑΡΙΤΩΜΕΝΗ ΠΑCΑ
Η ΚΤΙCΙC, ΑΓΓΕΛΩΝ ΤΟ CΥCΤΗΜΑ Κ. ΑΝΘΡΟΠΩΝ ΤΟ ΓΕΝΟC, ΠΑΡΘΕΝΙΚΟΝ ΚΑΥΧΗΜΑ, ΕΞ ΗC
175
Textual: „în sunet de tobă şi prin dans” (BŞR: „cu tîmpănă şi danţ”).
176

ΘΕΟC ΕCΑΡΚΩΘΗ, ἐπὶ σοὶ χαίρει, κεχαριτωμένη, πᾶσα ἡ κτίσις, ἀγγέλων τὸ σύστημα κ<αὶ> ἀνθρώπων τὸ
γένος, παρθενικὸν καύχημα, ἐξ ἧς Θεὸς ἐσαρκώθη; în centrul grădinii: „[ceea ce eşti] biserică sfinţită şi rai
cuvântător”, ΗΓΙΑCΜΕΝΕ ΝΑΕ Κ. ΠΑΡΑΔΕΙCΕ ΛΟΓΙΚΕ, ἡγιασμένε ναὲ κ<αὶ> παράδεισε λογικέ: pasaje din
axionul liturghiei sf. Vasile cel Mare)
3. Sf. Vasile [cel Mare] (O ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Βασίλειος)
4. Sf. Ioan Gură de Aur (O ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC ο χρυσοστομος, ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ Χρυσόστομος)
5. Sf. Grigore Dialogul (O ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC Ο ΔΙΑΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ Διάλογος)
6. Sf. Grigore Teologul (O ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ο θεολογος, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ Θεολόγος)
7. Maica Domnului cu Pruncul („Cea mai cinﬆită decât heruvimii”, Η ΤΙΜΙΟΤΕΡΑ ΤΟΝ ΧΕΡΟΥΒΙΜ, ἡ τιμιωτέρα
τῶν χερουβίμ) şi Axion („Ceea ce177 eşti mai cinﬆită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii,
care fără ﬆricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cu adevărat” (...te mărim), ΤΗΝ ΤΙΜΙΩΤΕΡΑΝ
ΤΩΝ ΧΕΡΟΥΒΙΜ, Κ. ΕΝΔΟΞΟΤΕΡΑΝ ΑCΥΓΚΡΙΤΩC ΤΩΝ CΕΡΑΦΙΜ, ΤΗΝ ΑΔΙΑΦΘΟΡΟC ΘΕΟΝ ΛΟΓΟΝ
ΤΕΚΟΥCΑΝ ΤΗΝ ΟΝΤΩC, τὴν τιμιωτέραν τῶν χερουβὶμ κ<αὶ> ἐνδοξοτέραν ἀσυγκρίτως τῶν σεραφίμ, τὴν
ἀδιαφθόρως Θεὸν Λόγον τεκοῦσαν, τὴν ὄντως: axionul liturghiei sf. Ioan Gură de Aur)
8. Sf. Ioan Damaschinul (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC Ο ΔΑΜΑCΚΗΝΟC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ Δαμασκηνός)
9. Sf. Iosif făcătorul de cântări (Ο ΑΓΙΟC ΙΩCΗΦ Ο ΠΟΙΗΤΗC, ὁ ἅγιος Ἰωσὴφ ὁ ποιητής)
10. Sf. Teofan făcătorul de cântări (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΦΑΝΗC Ο ΠΟΙΗΤΗC, ὁ ἅγιος Θεοφάνης ὁ ποιητής)
11. Sf. Cosma făcătorul de cântări (Ο ΑΓΙΟC ΚΟCΜΑC Ο ΠΟΙΗΤΗC, ὁ ἅγιος Κοσμᾶς ὁ ποιητής)
12. Profeţi în medalioane: (S) Avacum (Ο ΠΡΟΦΗ. ΑΒΒΑΚΟΥΜ, ὁ προφή<της> Ἀββακούμ; (Darul...) „înainte
văzător”, ΠΡΟ/ΒΛΕ/ΠΤΙ/ΚΟΝ, προβλεπτικὸν (...χάρισμα): cf. Avac. 3, 3), Daniil (Ο ΠΡΟΦΗ. ΔΑΝΙΗΛ, ὁ
προφή<της> Δανιήλ; „Munte închipuit din care s-a desprins” (...piatra), ΟΡΟC/ ΝΟΗ/ΤΟΝ/ ΟΥ ΠΕΡ, Ὄρος νοητὸν
οὗ παρ[ετμήθη] (...λίθος): cf. Dan. 2, 34 şi 45), Isaia (Ο ΠΡΟΦΗ. ΗCΑΙ., ὁ προφή<της> Ἡσαΐ<ας>; „Iar eu mai
înainte”, ΕΓΩ ΔΕ ΠΡΩΗΝ, ἐγὼ δὲ πρώην178), Iisus Înger (ΙC. ΧC., Ἰ<ησοῦ>ς Χ<ριστό>ς), Ghedeon (Ο ΠΡΟΦΗ.
ΓΕΔΕΩΗ, ὁ προφή<της> Γεδεών; „Pe tine, Fecioară, lână” (...te-am numit), ΠΟΚΟΝ CΕ ΑΓΝΗ, πόκον σέ, ἁγνή:
cf. Judec. 6, 37), Zaharia (Ο ΠΡΟΦΗ. ΖΑΧΑΡΙ., ὁ προφή<της> Ζαχαρί<ας>; „Iar eu (sfeşnic) cu şapte lumini”,
ΕΓΩ/ ΔΕ Ε/ΠΤΑ/ΦΩΤ., ἐγὼ δὲ (λυχνίαν) ἑπτάφωτ<ον>: cf. Zah. 4, 2), Ieremia (Ο ΠΡΟΦΗ. ΙΕΡΕΜΙ., ὁ
προφή<της> Ἰερεμί<ας>; „Te-am văzut drum (nou) pentru Israel”, ΟΔΟΝ/ CΕ ΕΙ/ΔΟΝ/ ΙΗΛ., ὁδόν σε εἶδον
Ἰ<σρα>ήλ)// (N) Aaron (Ο ΠΡΟΦΗ. ΑΑΡΩΝ, ὁ προφή<της> Ἀαρών; „Iar eu (toiag) care a odrăslit”, ΕΓΩ/ ΔΕ
ΑΝ/ΘΗCA/CAΝ, ἐγὼ δὲ ἀνθίσασαν (...ῥάβδον), cf. Num. 17, 8), Solomon (Ο ΠΡΟΦΗ. CΟΛΟΜ., ὁ προφή<της>
Σολομ<ών>; „Tron împărătesc”, ΘΡΩΝΟΝ ΒΑCΙΛΕΙΚΟΝ, θρόνον βασιλικόν179: cf. Cântarea cântărilor 3, 7), Moise
(Ο ΠΡΟΦΗ. ΜΩΥCΗ, ὁ προφή<της> Μωϋσῆ[ς]; „Eu rug te-am numit”, ΕΓΩ/ ΒΑT./ ΚΕΚ/ΛΗΚΑ/ CΕ, ἐγὼ
βάτ<ον> κέκληκά σε: cf. Ieş. 3, 2), sf. Ioan Botezătorul (Ο ΑΓΙΟC ΙΩ. Ο ΠΡΟΔΡΟΜΟC, ὁ ἅγιος Ἰω<άννης> ὁ
177
Ibidem.
178
Formulări mai ample în pronaos (nr. 4) şi în nota la Isaia, altar nr. 6
179
Eﬆe singurul loc unde, în aceaﬆă secvenţă, apare θρόνον în loc de κλίνην; cuvintele au, aici, acelaşi sens şi se referă la litiera în care
gărzile îl purtau pe ﬆrăzi pe regele ţării (BŞR: „Iată patul lui Solomon (...). Nesilie ş-au făcut lui împăratul den leamnele Livanului”).

Πρόδρομος; „Pocăiţi-vă”, ΜΕΤΑΝΟΕΙΤΕ, μετανοεῖτε), Iacov (Ο ΠΡΟΦΗ. ΙΑΚΩΒ, ὁ προφή<της> Ἰακώβ; „Eu în
vis pe tine” (...te-am văzut scară), ΕΓΩ ΚΑΘ’ ΥΠΝΟΥ C, ἐγὼ καθ’ ὕπνου σ’(...ἱστορῶ κλίμακα)180: cf. Fac. 28,
12), David (Ο ΠΡΟΦΗ. ΔΑΔ., ὁ προφή<της> Δα<βί>δ; „Eu chivot” (...te-am numit), ΕΓΩ/ ΚΙΒΩ/ΤΟΝ, ἐγὼ
κιβωτόν: cf. ps. 131, 8), Iezechil (Ο ΠΡΟΦΗ. ΙΕΖΕΚΙΗΛ, ὁ προφή<της> Ἰεζεκιήλ; „Eu poarta lui Dumnezeu
pe tine” (...te-am numit), ΠΥΛΗΝ ΕΓΩ CΕ ΤΟΥ ΘΥ., πύλην ἐγώ σε τοῦ Θ<εο>ῦ: cf. Iez. 44, 2)
13. Judecata de apoi: Deisis (ΙC. ΧC., Ἰ<ησοῦ>ς Χ<ριστό>ς; ΜΡ. ΘΥ., Μ<ήτη>ρ Θ<ε>οῦ; ΙΩΝ., Ἰω<ά>ν<νης>); Adam
(Ο ΑΔΑΜ, ὁ Ἀδάμ); Eva (Η ΕΥΑ, ἡ Εὔα); înger lângă tronul Hetimasiei („Arătaţi faptele voaﬆre bune”, ΔΕΙΞΑ/ΤΕ
Υ/ΜΩΝ/ ΤΑ ΚΑ/ΛΑ ΕΡΓΑ, δείξατε ὑμῶν τὰ καλὰ ἔργα: cf. Mt. 16, 27); a) la dreapta Judecătorului: bolnavii („cei
mai mici”, ΟΙ ΕΛΑΧΙCΤΟΙ, οἱ ἐλάχιστοι: cf. Mt. 25, 40 şi 45); prorocul Daniil (Ο ΠΡΟΦΤ. ΔΑΝΙΝΗΛ (sic), ὁ
προφ<ή>τ<ης> Δανιήλ; „Eu, Daniil, am văzut”, ΕΓΩ/ ΔΑΝΙ/ΗΛ Ε/ΘΕΟΡΟ/ΥΝ, ἐγὼ Δανιὴλ ἐθεώρουν: cf. Dan. 7,
9); drepţii („Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă”, ΔΕΥΤΕ ΟΙ
ΕΛΟΓΗΜΕΝΟΙ ΤΟΥ ΠΑΤΡΟC ΜΟΥ/ ΚΛΗΡΟΝΟΜΗCΑΤΕ ΤΗΝ ΗΤΟΙΜΑCΜΕΝΗΝ ΥΜΙΝ ΒΑCΙΛΕΙΑΝ,
δεῦτε οἱ ε[ὐ]λογημένοι τοῦ Πατρός μου, κληρονομήσατε τὴν ἡτοιμασμένην ὑμῖν βασιλείαν: Mt. 25, 34); pilda
paiului şi a bârnei („judecarea”, Η ΚΑΤΑΚΡΙCΙC, ἡ κατάκρισις: Mt. 7, 1–5); „Moartea dreptului” (Ο ΘΑΝΑΤΟC
ΤΟΥ ΔΙΚΟΥ., ὁ θάνατος τοῦ δικ<αί>ου; cu David, ΔΑΔ., Δα<βί>δ şi Solomon, CΟΛΟΜΩΝ, Σολομών cu filaer:
„Sufletele drepţilor” (...sunt în mâna lui Dumnezeu), ΔΙΚΑΙ/ΩΝ/ ΨΥ/ΧΑΙ, δικαίων ψυχαί: Înţel. 3, 1); pilda celor
10 fecioare („Cele 10 fecioare”, ΑΙ ΔΕΚΑ ΠΑΡΘΕΝΟΙ, αἱ δέκα παρθένοι; „Cele 5 înţelepte”, ΑΙ Εʹ ΦΡΟΝΙΜΟΙ, αἱ
εʹ φρόνιμοι; „Cele 5 nebune”, ΑΙ Εʹ ΜΩΡΑΙ, αἱ εʹ μωραί: Mt. 25, 1–12); „tâlharul” (Ο ΛΗCΤΗC, ὁ λῃστής); patriarhii
(Isaac, ΙCΑΑΚ, Ἰσαάκ; Avraam, ΑΒΡΑΑΜ, Ἀβραάμ; Iacov, ΙΑΚΩΒ, Ἰακώβ); cele patru râuri ale Edenului („Fison”,
ΦΥCΩΝ, Φυσῶν; „Gheon”, ΓΕΩΝ, Γεῶν; „Tigru”, ΤΥΓΡΗ, Τίγρης; „Eufrat”, ΕΥΦΡΑΤΗC, Εὐφράτης: Fac. 2, 10–
14); sf. Petru cu drepţii („Toţi sfinţii mergând în rai”, ΟΙ ΑΓΙΟΙ ΠΑΝΤΕC ΕΡΧΟΜΕΝΟΙ ΕΙC ΤΟΝ ΠΑΡΑΔΕΙCΟΝ,
οἱ ἅγιοι πάντες ἐρχόμενοι εἰς τὸν παράδεισον); cetele sfinţilor („ceata profeţilor”, ΧΟΡΟC ΠΡΟΦΗΤΩΝ, χορὸς
προφήτων; „ceata apoﬆolilor”, ΧΟΡΟC ΑΠΟCΤΟΛΩΝ, χορὸς ἀποστόλων; „ceata asceţilor”, ΧΟΡΟC ΑCΚΗΤΩΝ,
χορὸς ἀσκητῶν; „ceata mucenicilor”, ΧΟΡΟC ΜΑΡΤΥΡΩΝ, χορὸς μαρτύρων; „ceata ierarhilor”, ΧΟΡΟC
ΙΕΡΑΡΧΩΝ, χορὸς ἱεράρχων; „ceata femeilor”, ΧΟΡΟC ΓΥΝΑΙΚΩΝ, χορὸς γυναικῶν); b) la ﬆânga Judecătorului
(„Duceţi-vă de la Mine, bleﬆemaţilor, în focul cel veşnic”, ΠΟΡΕΥΕCΘΕ ΑΠ ΕΜΟΥ ΟΙ ΚΑΤΗΡΑΜΕΝΟΙ ΕΙC ΤΟ
ΠΥΡ ΤΟ ΑΙΩΝΙΟΝ, πορεύεσθε ἀπ’ Ἐμοῦ οἱ κατηραμένοι εἰς τὸ πῦρ τὸ αἰώνιον: Mt. 25, 41); „Cumpăna dreptăţii”
(Ο ΖΥΓΩC ΤΗC ΔΙΚ.ΟCΥΝΗC, ὁ ζυγὸς τῆς δικ<αι>οσύνης); Moise (ΜΩΥCΗ, Μωϋσῆ[ς]) şi iudeii (Ο[Ι]
ΙΟΥΔΕΟΙ, οἱ ἰουδαῖοι); împăraţii tirani (Nabucodonosor, ΝΑΒΟΥΧΟΔΟΝΟCΟΡ, Ναβουχοδονόσωρ; Chir,
ΚΥΡΟC, Κῦρος; Alexandru, ΑΛΕΞΑΝΔΡΟC, Ἀλέξανδρος; Auguﬆ Cezar, ΑΥΓΟΥCΤΟC ΚΕCΑΡ, Αὔγουστος
Καῖσαρ); lumea („pământul”, Η ΓΗ, ἡ γῆ; vânturile: Boreu, βορέ<ας>, Zefir, ζέφυρος, Notos, νότος, Euros, εὖρος;
„marea”, Η ΘΑΛΑCCΑ, ἡ θάλασσα); învierea morţilor (Alexandru, Ἀλέξανδρος; Auguﬆ Cezar, Αὔγουστος Καῖσαρ;
Chir, Κῦρος; Nabucodonosor, Ναβουχοδονόσωρ); râul de foc („ereticii”, ΟΙ ΕΡΑΙΤΙΚΟΙ, οἱ αἱρετικοί; „vrăjitoarea”,
Η ΜΑΓΗCΑ, ἡ μάγισσα; „băcanul”, b´kanÁl; „morarul”, morarÁl; „cizmarul”, çijmarÁl; „măcelarul”, m´çelarÁl;
„împăraţii tirani”, Šnp´racïi tïrani; „croitorul”, kroitorÁl; „hoţul”, xocÁl; „călugărul care bea tutun”, k´lÁg´rÁl kare
180
Alte texte la: a. Polovragi, altar; b. Golia (MNAR): εἶδον σε κλίμακαν (sic) τοῦ Θεοῦ τὴν Μητέρα. V. supra, altar nr. 6

bh tÁtÁn; „cârciumăreasa”, k´rçüm´rhsa; „călugărul înşelătorul”, k´lÁg´rÁl ŠnÎel´torÁl; „călugăriţele”, k´lÁg´ricele;

„beţivul”, becivÁl; „Arie”, Ἄρειος; „satana”, satana; „curva”, kÁrva; „filarghirŭ” (i.e. iubitor de arginţi), filargir´; „Cine
nu să sco[a]lă dumini[ca] la b[i]seari[că]”, çine nÁ s´ skol´ dÁmini[ka]/ la b[i]seåri[...]; „Antihriﬆul”, antïxristÁl;
„mortasin” (i.e. sinucigaşii), mortasin; „mozavirii” (i.e. calomniatorii), mojavirïi; „Moartea păcătosulii”, moarth
p´k´tosÁlïi); pedepsele („tartarŭ”, tartar´; „scrâşnirea dinţilorŭ”, sk´rÎnirh dincilor´; „vie[r]mie neadormiţi”,
vïemïe neador´mici; „întunearic”, ŠntÁnhrik; „iadul”, iadÁl)
14. Icoana de hram: sf. Conﬆantin (Ο ΑΓΙΟC ΚΩΝCΤΑΝΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος Κωνσταντίνος) şi Elena (Η ΑΓΙΑ
ΕΛΕΝΗ, ἡ ἁγία Ἑλένη), cu profetul David (Ο ΠΡΟΦΗΤΗC ΔΑΔ., ὁ προφήτης Δα<βί>δ; „Doamne, întru
puterea (Ta) se va veseli” (...împăratul)”, ΚΕ. ΕΝ Τ/Η ΔΗΝ/ΑΜΟΙC/ ΕΥΦΡΑΝΘΗCΕ, Κ<ύρι>ε, ἐν τῇ δυνάμει
εὐφρανθήσε[ται]: ps. 20, 1) şi înţeleptul Solomon (Ο CΟΦΟC CΟΛΟΜ., ὁ σοφὸς Σολομ<ών>; „Drepţii în
veci” (...vor fi vii)”, ΔΙΚΟ./ ΕΙC ΤΟ/Ν ΑΙΩ/ΝΑ, δίκ<αι>ο<ι> εἰς τὸν αἰῶνα: Înţel. 5, 15)
15. Ispravnici şi meşteri: Cernica Ştirbei („Cernica Ştirbeai biv vel armaş, ispravnic în urma Pârvului Stolnicului”,
çernika wirbhi biv vel ar´maÎ ïspravnik/ Šn Árma p´rvÁlÁi stolnikÁlÁi), Badea („Badea isprav<ni>cŭ biv
pâr<călab>”, badh ïspravk´ biv p´r), Apoﬆol („Apoﬆolul ispravnic, vornic za doamna”, apostolÁl ïspravnik
vornik/ ja d›amna), Manea („Manea vătaful zid<arilor>”, manh v´tafÁl jid), Vucaşin („Vucaşin Caragea
pietrarul”, vÁkaÎin kara¾h/ pïetrarÁl), Iﬆrate („Iﬆratie lemnarul”, ïstratïe/ lemnarÁl)181
16. Pilda samarineanului miloﬆiv („Cel căzut între tâlhari”, Ο ΕΜΠΕCΟΝ ΕΙC ΤΟΥC ΛΕΙCΤΑC, ὁ ἐμπεσὼν
εἰς τοὺς λῃστάς: Lc. 10, 30–37)
17. Căderea îngerilor (Arhanghel [Mihail]: „Să ﬆăm bine, să ﬆăm cu frică”, CΤΩΜΕΝ ΚΑΛΩC CΤΩΜΕΝ/ ΜΕΤΑ
ΦΟΒΟΥ, στῶμεν καλῶς · στῶμεν μετὰ φόβου: ecfonis după Crez)
18. Pilda lucrătorilor tocmiţi pe un dinar („Hriﬆos învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi”, Ο ΧC. CΥΜΦΩΝΙC.
ΜΕΤΑ Τ. ΕΡΓΑΤ. ΑΝΑ ΔΥΝΑΡΙΟΥ ΤΗΝ ΗΜΕΡ., ὁ Χ<ριστὸ>ς συμφωνήσ<ας> μετὰ τ<ῶν> ἐργατ<ῶν> ἀνὰ
δηνάριον τὴν ἡμέρ<αν>; [ceasul] 1, Αʹ; [ceasul] 3, Γʹ; [ceasul] 6, Fʹ; [ceasul] 9, Θʹ; [ceasul] 11, ΙΑʹ: Mt. 20, 1–16)
19. „Pilda bogatului şi a săracului Lazăr” (Η ΠΑΡΑΒΟΛΗ ΤΟΥ ΠΛΟΥCΙΟΥ Κ. ΤΟΥ ΠΤΟΧΟΥ ΛΑΖΑΡΟΥ, ἡ
παραβολὴ τοῦ πλουσίου κ<αὶ> τοῦ πτωχοῦ Λαζάρου: Lc. 16, 19–31)
20. Pilda lucrătorilor ucigaşi („Parabola viei”, Η ΠΑΡΑΒΟΛΗ ΤΟΥ ΑΜΠΕΛΩΝ, ἡ παραβολὴ τοῦ ἀμπελῶν[ος]:
Mt. 21, 33–41; Mc. 12, 1–9; Lc. 20, 9–16)
21. Sinoadele ecumenice: 1. („Primul sfânt şi ecumenic sinod făcut de Conﬆantin cel Mare împăratul, părinţi 318, an
318”, Η ΑΓΙΑ Κ. ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΗ, ΠΡΩΤΗ CΥΝΟΔΟC ΓΕΓΟΝΕΝ ΠΑΡΑ ΚΟΝCΤΑΝΤΙΝΟΥ ΤΟΥ/
ΜΕΓΑΛΟΥ ΒΑCΙΛΕΩC, ΠΑΤΕΡΕC ΤΙΗʹ, ΕΤΕΙ ΤΙΗʹ, ἡ ἁγία κ<αὶ> οἰκουμενική, πρῶτη σύνοδος γέγονεν παρὰ
Κωνσταντίνου τοῦ μεγάλου βασιλέως, πατέρες ΤΙΗʹ ἔτει ΤΙΗʹ; pe filaerul ţinut de episcopi: „Cred în Unul
Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului”, ΠΙCΤΕΥΩ ΕΙC ΕΝΑ ΘΕΟΝ, ΠΡΑ., ΠΑΝΤΟΚΡΑΤΟΡΑ,
ΠΟΗΤΗΝ ΟΥΝΟΥ., πιστεύω εἰς ἕνα Θεόν, Π<ατέ>ρα, παντοκράτορα, ποιητὴν οὐ<ρα>νοῦ; Arie, ΑΡΙΟC,
Ἄρειος); 2. („Al doilea sfânt şi ecumenic sinod făcut de Teodosie cel Mare, părinţi 150, an 362”, Η ΑΓΙΑ Κ.
ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΗ, ΔΕΥΤΕΡΗ CΥΝΟΔΟC ΓΕΓΟΝΕΝ ΠΑΡΑ ΘΕΟΔΟCΙΟΥ/ ΤΟΥ ΜΕΓΑΛΟΥ, ΠΑΤΕΡΕC ΡΝʹ,
181
Meşterii şi la C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 790.

ΕΤΕΙ ΤΞΒʹ, ἡ ἁγία κ<αὶ> οἰκουμενική, δευτέρα σύνοδος γέγονεν παρὰ Θεοδοσίου τοῦ μεγάλου, πατέρες ΡΝʹ ἔτει
ΤΞΒʹ; pe filaer: „Şi în Duhul Sfânt, Domnul, de viaţă Făcătorul”, Κ. ΕΙC ΤΟ ΠΝΕΥΜΑ ΤΟ ΑΓΙΟΝ, ΤΟ ΚΥΡΙΟΝ
ΤΟ ΖΩΟΠΟΙΟΝ, κ<αὶ> εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ ἅγιον, τὸ Κύριον, τὸ ζωοποιόν); 3. („Al treilea sfânt şi ecumenic sinod
făcut de Teodosie cel Mic, părinţi 230, an 404”, Η ΑΓΙΑ Κ. ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΗ, ΤΡΗΤΗ CΥΝΟΔΟC ΓΕΓΟΝΕΝ
ΠΑΡΑ ΘΕΟΔΟCΙΟΥ ΤΟΥ ΜΙΚΡΟΥ/, ΠΑΤΕΡΕC CΛʹ, ΕΤΕΙ ΥΔʹ, ἡ ἁγία κ<αὶ> οἰκουμενική, τρίτη σύνοδος
γέγονεν παρὰ Θεοδοσίου τοῦ μικροῦ, πατέρες CΛʹ ἔτει ΥΔʹ); 4. („Al patrulea sfânt şi ecumenic sinod făcut de
Marchian împăratul, părinţi 630, an 425”, Η ΑΓΙΑ Κ. ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΗ, ΤΕΤΑΡΤΗ CΥΝΟΔΟC ΓΕΓΟΝΕΝ ΠΑΡΑ
ΜΑΡΚΙΑΝΟΥ/ ΒΑCΙΛΕΩC, ΠΑΤΕΡΕC ΧΛʹ, ΕΤΕΙ ΥΚΕʹ, ἡ ἁγία κ<αὶ> οἰκουμενική, τετάρτη σύνοδος γέγονεν
παρὰ Μαρκιανοῦ βασιλέως, πατέρες ΧΛʹ ἔτει ΥΚΕʹ); 5. („Al cincilea sfânt şi ecumenic sinod făcut de Juﬆinian cel
Mare, părinţi 165, an 527”, Η ΑΓΙΑ Κ. ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΗ, ΠΕΜΠΤΗ CΥΝΟΔΟC ΓΕΓΟΝΕΝ ΠΑΡΑ
ΙΟΥCΤΙΝΙΑΝΟΥ ΤΟΥ ΜΕΓΑΛΟΥ/ ΠΑΤΕΡΕC ΡΞΕʹ, ΕΤΕΙ ΦΚΖʹ, ἡ ἁγία κ<αὶ> οἰκουμενική, πέμπτη σύνοδος
γέγονεν παρὰ Ἰουστινιάνου τοῦ μεγάλου, πατέρες ΡΞΕʹ ἔτει ΦΚΖʹ); 6. („Al şaselea sfânt şi ecumenic sinod făcut
de Conﬆantin Pogonatul, părinţi 170, an 656”, Η ΑΓΙΑ Κ. ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΗ, ΕΚΤΗ CΥΝΟΔΟC ΓΕΓΟΝΕΝ
ΠΑΡΑ/ ΚΟΝCΤΑΝΤΙΝΟΥ ΤΟΥ ΠΟΓΟΝΑΤΟΥ, ΠΑΤ. ΡΟʹ, ΕΤΕΙ ΧΝFʹ, ἡ ἁγία κ<αὶ> οἰκουμενική, ἕκτη σύνοδος
γέγονεν παρὰ Κωνσταντίνου τοῦ Πογονάτου, πατ<έρες> ΡΟʹ ἔτει ΧΝFʹ); 7. („Al şaptelea sfânt şi ecumenic sinod
s-a făcut de Conﬆantin împăratul şi Irina maica sa, părinţi 365, an 708”, Η ΑΓΙΑ Κ. ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΗ, ΕΒΔΟΜΗ
CΥΝΟΔΟC ΓΕΓΟΝΕΝ ΠΑΡΑ ΚΩΝCΤΑΝΤΙΝΟΥ/ ΒΑCΙΛΕΩC Κ. ΕΙΡΗΝΗ Τ. ΜΡΟC. ΑΥΤΟΥ, ΠΑΤ. ΤΞΕʹ,
ΕΤΕΙ ΨΗʹ, ἡ ἁγία κ<αὶ> οἰκουμενική, ἑβδόμη σύνοδος γέγονεν παρὰ Κωνσταντίνου βασιλέως κ<αὶ> Εἰρήνη[ς]
τῆς μητρὸς αὐτοῦ, πατ<έρες> ΤΞΕʹ ἔτει ΨΗʹ)
22. Minunea sf. Eufemia (Η ΑΓΙΑ ΕΥΦΥΜΙΑ, ἡ ἁγία Εὐφημία)
23. Duminica Ortodoxiei („Dreapta credinţă s-a făcut prin Mihail şi Teodora”, Η ΟΡΘΟΔΟΞΙΑ ΓΕΓΟΝΕΝ ΠΑΡΑ
ΜΙΧΑΗΛ Κ. ΘΕΟΔΩΡΑC, ἡ ὀρθοδοξία γέγονεν παρὰ Μιχαὴλ κ<αὶ> Θεοδώρας; pe cartea împărătesei
Teodora: „Dacă cineva aceﬆora nu se închină şi [nu] le sărută cu dragoﬆe”, ΕΙ ΤΙC ΤΑΥ/ΤΑC ΟΥ/
ΠΡΟCCΚΙ/ΝΗ Κ. ΑC/ΠΑΖΕΤΕ/ CΧΕΤΙΚΩC, εἴ τις ταύτας οὐ προσκυνεῖ κ<αὶ> ἀσπάζεται σχετικῶς; pe cartea
unui cuvios: „Cinﬆirea icoanei”, Η ΤΙ/ΜΗ/ ΤΙC ΕΙ/ΚΟΝΟC, ἡ τιμὴ τῆς εἰκόνος; pe filaerul unui cuvios [sf.
Ştefan cel Nou]: „Dacă cineva icoana lui Hriﬆos” (...nu o cinﬆeşte, anatema)182, ΕΙ ΤΙC/ ΤΗΝ/ ΕΙΚΟΝΑ/ ΤΟΥ
ΧΥ., εἴ τις τὴν εἰκόνα τοῦ Χ<ριστ>οῦ)
24. Profetul Miheia (ΜΙΧΑΙ., Μιχαί<ας>)
25. Geneza: „Facerea lui Adam” (Η ΠΛΑCΙC ΤΟΥ ΑΔΑΜ, ἡ πλάσις τοῦ Ἀδάμ: Fac. 1, 26–27)
26. „Facerea Evei” (Η ΠΛΑCΙC ΤΗC ΕΥΑC, ἡ πλάσις τῆς Εὔας: Fac. 2, 21–22)
27. „Dumnezeu spune lui Adam: «Nu mâncaţi din pomul cunoaşterii».” (Ο ΘC. ΕΙΠΕΝ ΤΩ ΑΔΑΜ · ΟΥ ΜΗ
ΦΑΓΗΤΕ ΑΠΟ ΤΟΥ ΞΥΛΟΥ ΤΗC ΓΝΩCΕΟC, ὁ Θ<εὸ>ς εἶπεν τῷ Ἀδάμ, οὐ μὴ φάγητε ἀπὸ τοῦ ξύλου τῆς
γνώσεως: cf. Fac. 3, 3)
28. „Sfatul şarpelui” (Η ΤΟΥ ΟΦΕΟC CΗΜΒΟΥΛΗ, ἡ τοῦ ὄφεως συμβουλή: Fac. 3, 4–6)
29. „Dumnezeu spune: «Adame, unde eşti?»” (Ο ΘC. ΕΙΠΕΝ, ΑΔΑΜ ΠΟΥ ΕΙC; ὁ Θ<εὸ>ς εἶπεν, Ἀδάμ, ποῦ
182
Erminia, p. 159.

εἶ; Fac. 3, 9)
30. „Izgonirea lui Adam” (Η ΕΞΟΡΙΑ ΤΟΥ ΑΔΑΜ, ἡ ἐξορία τοῦ Ἀδάμ: Fac. 3, 23)
31. Profetul Ioil (Ο ΠΡΟΦΗΤ. ΗΩΗΛ, ὁ προφήτ<ης> Ἰωήλ; „Cele dinaintea lui”183, ΤΑ/ ΕΜ/ΠΡΟ/CΘΕ/Ν
αυτου, τὰ ἔμπροσθεν αὐτοῦ: Ioil 2, 3)
32. Mucenici în medalioane (S, V, N, în ordine, 2–12 iulie): Uar (Ο ΑΓΙΟC ΟΥΑΡΟC, ὁ ἅγιος Οὔαρος), Coint (Ο
ΑΓΙΟC ΚΟΙΝΤΟC, ὁ ἅγιος Κόϊντος184), Teodot (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΟΤΟC, ὁ ἅγιος Θεόδοτος), Diomid (Ο ΑΓΙΟC
ΔΙΟΜΗΔΙC, ὁ ἅγιος Διομήδης), Evlampie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΛΑΜΠΙ/ΟC, ὁ ἅγιος Εὐλάμπιος185), Teodot (Ο ΑΓΙΟC
ΘΕΟΔΟΤΟC, ὁ ἅγιος Θεόδοτος), Vasile (Ο ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC, ὁ ἅγιος Βασίλειος), Iulian (Ο ΑΓΙΟC
ΙΟΥΛΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Ἰουλιανός), Apolonie (Ο ΑΓΙΟC ΑΠΟΛΛΩΝΙΟ/C, ὁ ἅγιος Ἀπολλώνιος), Alexandru (Ο
ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΟC, ὁ ἅγιος Ἀλέξανδρος), Epimah (Ο ΑΓΙΟC ΕΠΙΜΑΧΟC, ὁ ἅγιος Ἐπίμαχος), Onisim (Ο
ΑΓΙΟC ΟΝΗCΙΜΟC, ὁ ἅγιος Ὀνήσιμος), Peregrin (Ο ΑΓΙΟC ΠΕΡΕΓΡΙΝΟC, ὁ ἅγιος Περεγρῖνος), Luchian (Ο
ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΙΑΝ, ὁ ἅγιος Λουκιαν[ός]), Pombie (Ο ΑΓΙΟC ΠΟΜΠΙΟC, ὁ ἅγιος Πομπηΐος186), Isihie (Ο ΑΓΙΟC
ΗCΥΧΙΟC, ὁ ἅγιος Ἡσύχιος), Papia (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΠΙAC, ὁ ἅγιος Παπίας187), Satornin (Ο ΑΓΙΟC
CΑΡΤΟΡΝΙ/ΝΟC, ὁ ἅγιος Σατορνῖνος188), Gherman (Ο ΑΓΙΟC ΓΕΡΜΑΝΟC, ὁ ἅγιος Γερμανός), Nicoﬆrat (Ο
ΑΓΙΟC ΝΙΚΟCΤΡΑΤΟC, ὁ ἅγιος Νικόστρατος), Antioh (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΤΙΟΧΟC, ὁ ἅγιος Ἀντίοχος), Patermutie
(Ο ΑΓΙΟC ΠΑΤΕΡΜΟΥΘΙΟC, ὁ ἅγιος Πατερμούθιος), Coprie (Ο ΑΓΙΟC ΚΟΠΡΗC, ὁ ἅγιος Κόπρης189),
Alexandru (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΟC, ὁ ἅγιος Ἀλέξανδρος), Leontie (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΟΝΤΙΟC, ὁ ἅγιος Λεόντιος),
Mavrichie (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΥΡΙΚΙΟC, ὁ ἅγιος Μαυρίκιος), Daniil (Ο ΑΓΙΟC ΔΑΝΙΗΛ, ὁ ἅγιος Δανιήλ), Antonie
(Ο ΑΓΙΟC ΑΝΤΩΝΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀντώνιος), Vianor (Ο ΑΓΙΟC ΒΙΑΝΩΡ, ὁ ἅγιος Βιάνωρ), Siluan (Ο ΑΓΙΟC
CΙΛΟΥΑΝΟC, ὁ ἅγιος Σιλουανός), Apolonie (Ο ΑΓΙΟC ΑΠΟΛΛΩΝΙ/ΟC, ὁ ἅγιος Ἀπολλώνιος), Proclu (Ο
ΑΓΙΟC ΠΡΟΚΛΟC, ὁ ἅγιος Πρόκλος), Ilarie (Ο ΑΓΙΟC ΙΛΑΡΙΟC, ὁ ἅγιος Ἱλάριος), Serapion (Ο ΑΓΙΟC
CΕΡΑΠΙΩΝΟC, ὁ ἅγιος Σεράπιων190), Andrei (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΕ., ὁ ἅγιος Ἀνδρέ<ας>), Fauﬆ (Ο ΑΓΙΟC
ΦΑΥCΤΟC, ὁ ἅγιος Φαῦστος), Mina (Ο ΑΓΙΟC ΜΗΝΑC, ὁ ἅγιος Μηνᾶς), Mamas191 (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΜ., ὁ ἅγιος
Μάμ<ας>), Savin (Ο ΑΓΙΟC CΑΒΙΝΟC, ὁ ἅγιος Σαβῖνος)
183
Cuvântul profetului se referă la focul care diﬆruge tot ce găseşte în cale, iar după el, ţara rămâne puﬆiită: τὰ ἔμπροσθεν αὐτοῦ πῦρ ἀναλίσκον
(LXX, BŞG); „ceale denainte ale lui, focu topitoriu...” (BŞR). Aici eﬆe referire la scena piată „dinaintea lui”, a Judecăţii cu râul de foc.
184
Aceeaşi observaţie ca mai sus, naos nr. 96, la sf. Uar, în legătură cu accentuarea: By prezintă forma Κοΐντος (lat. Quintus); în Al figurează
forma din text, iar în Min numai cazul genitiv Κοΐντου.
185
Pentru mucenicul din seria lunii iulie, piată aici, aflăm în Min forma Εὐλάμπιως; în forma din inscripţie, Min consemnează numele
mucenicului din 10 o.
186
Altă variantă accentuală la Al: Πομπήϊος.
187
Min (ca şi EAS, Al) recomandă aceaﬆă formă pentru mucenicul din 31 ian., în timp ce pentru cel din aceaﬆă lună, iulie, indică forma: Πάπιος.
188
În Min regăsim încă o variantă grafică şi fonetică: Σατορνῖλος, pentru mucenicul din 1 febr.
189
Şi aceﬆ nume propriu prezintă mai multe variante grafice: în Min mai apar Κόπρις şi Κόπρι.
190
Formula din Min. O variantă ccentuală în By: Σεραπίων, -ωνος.
191
În Mineiul românesc aual, la 12 iulie: Mamant. V. şi supra, nota la sinaxar, 2 sept.

33. Pisania sculptată: „† Să192 voi întra în sălaşul casei meale, au să voiu sui spre aşternutul patului mieu, să voiu da
somnŭ ochilor miei şi plopeupelor meale dormitare şi răpaos tâmplelor meale până nu voiu afla loc D<o>mnului
şi sălaş Dmn<e>zeului lui Iacov, jurându-să, cânta şi zicea marele proroc şi împărat D<a>vdŭ. Aceaﬆa dară
şi în mintea luminatului şi înălţatului Ioanŭ Coﬆandin Basarab voevod, domnŭ şi oblăduitor Ţărăi Rumâneşti încă
den tinereaţele sale hotărât avândŭ, n-au dat odihnă mădulărilor sale, nici răpaos gândurilorŭ sale, până n-au aflat
aicea loc D<o>mnului, unde aceaﬆă frumoasă şi sf<â>ntă mânăﬆire lăcaşul lui Dmn<e>zeu din temelie cu
multă osârdie şi cu mare cheltuială au zidit şi au rădicat, marelui Coﬆandin şi Elenii, semnaţilor împăraţi tocma cu
ap<o>ﬆ<o>lii, spre scutirea şi paza ei închinându-o. Carii mari şi sfinţi împăraţi Dmn<e>zeului şi Mântuitoriului
noﬆru I<isus>s H<riﬆo>s şi aicea jos pre lume au trăit, şi în Ierusalimul cel de sus să trăescŭ în veaci nehotărâţi,
slăvindu-se şi cântându-să. Aceﬆŭ sf<â>ntŭ şi luminat lăcaş blagoceﬆivului domnŭ făcândŭ, aşa l-au înfrumoseţat
şi cu de toate înzeﬆrat, cât nemoartă pomenire lui şi părinţilorŭ, moşilorŭ, ﬆrămoşilorŭ şi tot bătrân şi
bl<a>gorodnicului său neam în veaci să rămâe şi să se laude au lăsăt. Sfârşindu-se la anul de la zidirea lumii 7200 şi
de la sp<ă>seniia ei 1692, în luna lui iunie, ispravnicŭ fiindŭ Pârvul Cantacuzino marele ﬆolnic”193, † s´ voi Štra Š
sßlaÎÁl kasei mhle aÁ sß voÓ sÁi spre aÎternÁtÁl patÁlÁi mïeÁ sß voÓ da somn´ ›kil›r mïei/ Îi plopeÁpel›r
mhle dormitare Îi rßpa›s t´mplel›r mhle pń´ nÁ voÓ afla lok dmÚnÁlÁi Îi sßlaÎ/ dmÚnjeÁlÁi lÁi ækov
ÈÁrńdÁsß kńta Îi jiçh marele prorok Îi Špßrat dvÚd´ açasta darß Îi Š min/th lÁminatÁlÁi Îi ŠnßlcatÁlÁi
ï›an´ kostandin basarab voevod domn´ Îi ›blßdÁit›r cßrßi/ rÁmńewi Škß den tinerhcele sale xotßr´t
avńd´ naÁ dat ›dixnß mßdÁlßrilor sale niç rßpa›s gńdÁrilor´/ sale pńß naÁ aflat aiçh lok dmÚnÁlÁi 1
Ánde açastß frÁmoasß Îi sfÚntß mńßstire lßkaÎÁl lÁi dmÚnjeÁ 1 din te/melïe kÁ mÁltß ›s´rdïe Îi kÁ mare
keltÁælß aÁ jidit 1 Îi aÁ r´dikat marelÁi kostandin Îi elenïi/ semnacilor Špßracï 1 tokma kÁ apÚstlïi 1
spre skÁtirh Îi paja ei ŠkinńdÁ› 1 karïi mari Îi sfinci Špßraci/ dmÚnjeÁlÁi Îi mńtÁitorÓlÁi nostrÁ ïÚs 1
xÚs 1 Îi aiçh Èos pre lÁme aÁ trßit Îi Š ïerÁsalimÁl çel/ de sÁs sß trßesk´ Š vhçi nexotßrći slßvindÁse
Îi kßntńdÁsß 1 açest´ sÚfnt´ Îi lÁminat lßkaÎ 1 blagoçestivÁlÁi domn´ fßkńd´ aÎa laÁ ŠfrÁmosecat Îi
kÁ de toate Šjestrat 1 k´t nemoartß pomenire lÁi Îi pßrincilor´ moÎilor´ 1 strßmoÎilor 1 Îi tot bßtrń
Îi blÚgorodnikÁlÁi sßÁ nhm Š vhçi sß rßmé Îi sß se laÁde aÁ lßs´t 1 sf´rÎindÁse la anÁl de la jidirh lÁmïi
1 #jÚs 1 Îi de la spÚsenïå ei 1 axçÚv 1 Š lÁna lÁi Ónïe 4 ispravnik´ fïind´ p´rvÁl kantakÁjino 1 marele stolnik
4
192
Conj. să < se < lat. si. Aici şi infra cu valoare condiţională („de voi intra...”, „de voi sui...”). V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba română.
193
Textul şi la C. Bălan, Inscripţii… Vâlcea, nr. 786.

VII. Pridvorul mic
1. Maica Domnului cu Pruncul – Rugul aprins

2. Serafimi
3. Îngeri-duhuri
4. Tetramorf: (NE) înger (Matei, eõgÚl maƒei; „cântare de biruinţă cântând”, pobhdnuü phsnh194 poüwe), (SE)
vultur (Ioan, eõÚg ï›an; „ﬆrigând”, [vopï]üwe), (SV) leu (Marcu, eõÚg markÁ; „glas înălţând”, vßjivaüwe), (NV)
taur (Luca, eõÚg lÁka; „şi grăind”, i [gÚ]lüwe195, ecfonisul liturgic înainte de sfinţire)
5. Inscripţie („Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată
şi Maica Dumnezeului noﬆru; ceea ce eşti mai cinﬆită decât heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare decât
serafimii, care fără ﬆricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, Născătoare de Dumnezeu, te mărim”, dostoïno
est´ æko v´ istinnÁ blaÈiti tå bcÚÁ i prisnoblaÈennÁü i preneporoçnÁü mater bgÚa naÎevo196 çestn[h]iÎÁü
xerÁvim i slavnhiÎÁü bej rasÁÈdenïa serafim bej istlhni[a] bgÚa slova roÈdÎÁü bcÚÁ tå veliçaem: imnul Axion)
6. Profetul Moise cu rugul aprins (proÚrk moïsõ; „Sf<â>ntul rug”, sfÚntÁl rÁg; Ieş. 3, 2)
7. Profetul Isaia [Iesei dormind] (prorok ïsaïå; Is. 11, 1)
8. „Scara patriarhului Iacov” (skara patrïarxÁlÁi ïakov; Fac. 28, 12)
9. Profetul Ilie [Iezechil cu uşa închisă] (prorokÁl ïlïe; Iez. 44, 2)
10. Inscripţie („De Coﬆantin voevod Brâncoveanu s-a făcut aceaﬆă sf<â>n<tă> m<â>n<ă>s<tire> Horezu 1694”197,
de kostantïn voevod bråkovhnÁ/ sa fßkÁt açast´ sfÚn mnÚs xorejÁ/ 1694)
11. Inscripţie („Cu blagosloveniia sf<inţiei sale> p<ă>r<intelui> arh<imandrit> chir Ioanichie şi cu a mea oﬆeneală,
Gherontie zograf 1862, s-au prenoit aceﬆ sf<â>nt amvonaş”198)
12. Profeţii (S, V, N): Solomon (prrÚok solÚo; „Chivot te-am văzut”, kiv/ot´/ tebh/ vidh[x]: cf. ps. 131, 8), Ghedeon
(prrÚok gede›n; (Rouă...) „pe lână te-am văzut”, na rÁ/no te/be vi/dh[x]: cf. Judec. 6, 37–40), Avacum (prrÚok
avakÁm; „Munte te-am văzut”, gorÁ/ tebe/ vidh[x]: cf. Avac. 3, 3), Daniil (prrÚok daniïl; „Piatră tăiată”, kam/en
›/shçe/så: cf. Dan. 2, 34 şi 45), Ieremia (prrÚok ïrimïå; „Sfeşnic te-am văzut”, svhÎ/nik´/ tebe/ vidh[x]: cf.
Zah. 4, 2), David (prrÚok dvÚd´; „Masă [te-]am văzut”, trap/ejÁ v/idh[x])
13. Îngeri şi inscripţie („Întăreşte, D<oa>mne, biserica Ta pre carea o ai răscumpărat cu sângele Tău”199, Šnt´rewe dmnÚe
bïserika ta pre karh › aï rßskÁmpßrat kÁ sån¾ele t´Á: catavasie la Întâmpinarea Domnului (irmosul cântării 3
din canonul utreniei, glas 3).
194
În loc de phsn´.
195
Prescurtare de la glagolüwe.
196
În loc de naÎego.
197
Inscripţia nu figurează în repertoriul C. Bălan, fiind considerată de secol XIX. Repiarea fondului şi a câtorva inscripţii din pridvorul mic,
de către zugravul Gherontie, nu permite recuperarea originalului. Anul cu cifre arabe.
198
Inscripţia piată consemnează doar numele zugravului cu caraere greceşti (Γερόντιε ζογραφ), reﬆul fiind cu chirilice.
199
Inscripţie repiată, dar foarte posibil reproducând pe cea originară.

PARACLISUL NAŞTEREA MAICII DOMNULUI
Prezentare generală
Corina Popa
Iﬆoria paraclisului eﬆe legată de cea a mânăﬆirii Hurezi, înălţată din grija lui Conﬆantin Brâncoveanu, începând
cu anul 1690. Pisania piată menţionează că biserica a foﬆ ridicată în 1696–1697, după terminarea bisericii mari,
ispravnic fiind arhimandritul Ioan.
Paraclisul eﬆe un lăcaş de mici dimensiuni, aflat în corpul de veﬆ al mânăﬆirii, la etaj, deasupra trapezei şi situat
pe acelaşi ax eﬆ-veﬆ cu catoliconul mânăﬆirii (fig. 1). Se pare că iniţial turnul de intrare în mânăﬆire a foﬆ proieat
pe aceﬆ amplasament1. De la început a exiﬆat o comunicare direă între casele domneşti şi paraclis, prin galeria de
la etajul corpului de sud. Probabil corpul de chilii de la nivelul superior, ce încadrează azi paraclisul, a foﬆ conﬆruit
după înălţarea bisericuţei, aşa explicându-se faptul că cele două fereﬆre laterale ale naosului sunt zidite, spaţiul central
primind lumina numai de sus, prin turlă şi fereﬆrele mici2.
Biserica eﬆe compusă numai din altar, naos şi pridvor. Absida altarului eﬆe adâncă, în raport cu naosul pătrat
al bisericii. Spaţiul centralizat al aceﬆei încăperi eﬆe surmontat de o turlă înaltă, cu diametru mic. Spre deosebire
de bolniţă şi schituri, unde lungimea bisericilor eﬆe egală cu înălţimea turlei, la paraclis înălţimea turlei depăşeşte
cu mult lungimea aceﬆei biserici. Pridvorul se desfăşoară pe latura veﬆică, depăşind în lăţime naosul, întrucât
include şi un spaţiu suplimentar spre nord şi sud – acoperit cu o boltă semicilindrică ce se încheie pe nord şi sud
cu două timpane triunghiulare – , corespunzător scărilor de acces la etaj. Pridvorul se deschide prin câte o amplă
arcadă spre nord şi sud şi alte cinci spre veﬆ – adică spre exteriorul corpului apusean al mânăﬆirii. Arcadele se
înalţă pe coloane de piatră.
Piura murală a foﬆ realizată, conform pisaniei piate, în 1696–1697, de către zugravii Marin şi Preda, al căror
nume sunt pomenite şi în proscomidiar. Cei doi piori nu fac parte din echipa ce a împodobit biserica mare, dar
numele lor se regăsesc printre zugravii bolniţei de la Hurezi: Preda (1699) şi de la biserica mânăﬆirii Mamul (1699):
Marin. Preda şi fiul său lucrează în 1704–1705 la Cozia3.
Ca şi reﬆul bisericilor mânăﬆirii, paraclisul a foﬆ înzeﬆrat cu ﬆrane şi un iconoﬆas brâncovenesc ce include
printre icoanele împărăteşti pe cea închinată sf. împăraţi Conﬆantin şi Elena, hramul bisericii mari şi imagine
reluată în toate spaţiile mânăﬆirii. Icoanele sunt atribuite meşterilor zugravi şi databile odată cu piura murală,
deşi nu se păﬆrează inscripţii4.
1
Ioan Trajanescu, „Mânăﬆirea Hurezi. Paraclisul”, BCMI, II (1909), p. 173.
2
Ibidem, pp. 171–174.
3
R. Creţeanu, „Zugravi”, pp. 93–94.
4
Al. Efremov, Icoane, p. 62 aminteşte numai icoana sf. împăraţi; Florentina Dumitrescu, „Trăsături specifice ale sculpturii în lemn brâncoveneşti”,
PVAR, II, p. 291, 293.

Pe timpul ocupării mânăﬆirii de către turci în anul 1789, paraclisul a suferit deteriorări, ca şi bolniţa, dealtfel. Prin
urmare, la 1793–1796 au avut loc repiări, menţionate în pridvorul bolniţei şi conﬆatate, şi la paraclis, mai ales în
regiﬆrul de sfinţi cuvioşi din pridvor, la tabloul votiv, precum şi parţial la regiﬆrul de sfinţi din naos. Atunci sau
poate în secolul al XIX-lea, în interior, s-a acoperit fondul albaﬆru-negru cu un albaﬆru deschis care mai poate fi
văzut fragmentar şi la baza turlei. El înconjoară inscripţiile şi schimbă parţial raportul cromatic dintre piură şi
fond. În anii ’90, cu prilejul consolidării turlei, s-au realizat fixări de culoare în zona tamburului şi a pandantivilor
de către piorul reﬆaurator Teodora Ianculescu.

Mânăﬆirea Hurezi. Paraclisul Naşterea Maicii Domnului
Piura
Corina Popa
În măsura în care spaţiul determină dimensiunea programului iconografic, paraclisul hurezean prezintă un program mai
concentrat şi diferit de cel al unei biserici de mânăﬆire1. Numărul relativ reﬆrâns de paraclise în ﬆruura mânăﬆirilor
româneşti explică faptul că aceaﬆă funcţie nu eﬆe asociată cu un program iconografic specific. La mânăﬆirile athonite,
numeroasele paraclise conﬆruite de-a lungul vremii prezintă în ﬆruura programului iconografic, de regulă, iluﬆrarea
vieţii sfântului de hram, alături de o formulă iconografică concentrată proprie unei biserici.
În semicalotă eﬆe reprezentată, ca de obicei, Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, încadrată de îngeri2, căreia
i se alătură pe bolta altarului iluﬆrarea cântării „De demult prorocii te-au veﬆit...” 3 (fig. 2). În absidă eﬆe reprezentată,
ca de obicei, scena Împărtăşirea apoﬆolilor şi apoi Melismosul, cu Agneţul în axul altarului – reprezentări legate de
liturghie şi de taina euhariﬆică, de celebrarea morţii şi învierii lui Hriﬆos. Am remarca, aici, o axă iconografică prezentă
în ansamblurile poﬆbizantine. Aceaﬆa începe cu Agneţul din Melismos, continuă cu Iisus copil în braţele Fecioarei
(Logosul întrupat), „Dumnezeu cel veşnic”, în bolta altarului, Iisus Emanuel în axul arcului de triumf şi Iisus Mare arhiereu,
în medalionul de la baza turlei. Logosul întrupat s-a jertfit pe sine (Agneţ), el a foﬆ şi eﬆe alături de cei credincioşi
(Emanuel), fiind cel ce mijloceşte ca Mare arhiereu între oameni şi Dumnezeu Tatăl, eﬆe legat de oameni prin omenitatea
sa, fiind în acelaşi timp Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului4.
Epitetul ce o însoţeşte pe Maica Domnului din absidă, „ocrotitoarea tuturor”, reluat în altarul bolniţei, înscrie
imaginea, prin semnificaţie şi mesaj, în seria de teme mariale prezente în aceﬆ lăcaş şi în celelalte spaţii din
mânăﬆire: Acoperământul Maicii Domnului şi Pocrovul, precum şi cântările „Cuvine-se cu adevărat ...”, „De tine
se bucură ...”, „De demult prorocii te-au veﬆit ...”.
Remarcăm că sf. Grigore Decapolitul eﬆe înfăţişat aici în naos, ca la bolniţă, şi chiar în altar la catoliconul
de la Hurezi, schitul Sf. Apoﬆoli şi Govora, amintind de obiceiul iconografilor sârbi de a include printre ierarhi
pe cei doi sfinţi naţionali Simeon şi Sava.
Iconografia proscomidiarului, legată de Jertfă şi de taina euhariﬆică, eﬆe alcătuită din obişnuitele scene:
Viziunea sf. Petru din Alexandria – ce include reprezentarea lui Arie în gura Leviatanului, prezentă în multe
1
În ﬆudiul „Frescurile de la Hurez” (II), BCMI, II (1909), pp. 128–132, Abcar Baltazar aminteşte ciclul sf. Ioan Botezătorul din pridvor
şi scene din „toată viaţa Mântuitorului” în naos, menţionează scenele din Imnul Acatiﬆ, minuni şi cele trei scene „alegorice” din
timpanele naosului; T. Voinescu, „Şcoala”, p. 585 consemnează prezenţa în naos a Imnului Acatiﬆ şi a Patimilor lui Iisus, iar în pridvor
– ciclul vieţii sf. Ioan Botezătorul. Vezi şi Corina Popa, „Iconografia piurii murale brâncoveneşti din paraclisul mânăﬆirii Hurezi”, GB,
XXXVIII (1979), nr. 1–2, pp. 130–135.
2
Îngerii poartă filaere cu citate din icosul 8 al Acatiﬆului Bunei Veﬆiri: „Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hriﬆos” şi „Bucură-te, nădejdea
bunătăţilor celor veşnice”.
3
Tema sf. Treimi, reprezentată pe bolta altarului la majoritatea ansamblurilor brâncoveneşti, lipseşte aici.
4
Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. II, Bucureşti, 1978, pp. 132–134.

ansambluri brâncoveneşti – şi Iisus în mormânt, în faţa crucii cu inﬆrumentele Patimilor, încadrat de Maica
Domnului şi de apoﬆolul Ioan. În mod excepţional, sub imaginea Maicii Domnului din semicalota altarului sunt
reprezentate şase ﬆrofe ale Imnului Acatiﬆ, care eﬆe zugrăvit aproape integral (18 din cele 24 de ﬆrofe), începând
cu peretele de sud al naosului, pe regiﬆrul superior. Cele şase ﬆrofe din absidă sunt: condacul 8 – „Văzând naştere
ﬆrăină...” –, iluﬆrat prin reprezentarea lui Iisus Emanuel pe tron, deasupra căruia se pogoară sf. Duh, tronul fiind
încadrat de Maica Domnului şi de arhanghelul Gavriil (fig. 3); icos 8 – „Cu totul a foﬆ întru cei de jos...” –, în care
Maica Domnului binecuvântând, înconjurată de un semicerc de nori, ocupă partea superioară, în timp ce Iisus
Emanuel pe pământ binecuvântează, la rândul său (fig. 4); condac 9, „Toată firea îngerească...” –, eﬆe reprezentat
printr-un medalion cu Maica Domnului purtându-l pe Iisus în braţe, înconjurată de îngeri şi serafimi dispuşi în
cercuri concentrice (fig. 5); icos 9 – „Pe ritorii cei mult vorbitori...” –, în care Maica Domnului eﬆe încadrată de
doi ierarhi, iar în faţa tronului apar două personaje cu cărţi deschise (fig. 6); condacul 10 – „Vrând să mântuiască
lumea...” – eﬆe iluﬆrat prin Iisus purtând crucea şi inﬆrumentele Patimilor, contemplat de Maria, imagine ce
evidenţiază legătura dintre încarnarea Logosului şi Jertfa hriﬆică, integrând aceﬆe scene în discursul iconografic
al altarului, legat de liturghie (fig. 7). Ultima scenă eﬆe icosul 10 – „Zid eşti fecioarelor…”–, dar textul nu
corespunde reprezentării, întrucât Maica Domnului binecuvântând eﬆe încadrată de ierarhi şi de personaje laice,
nu de femei. Întreaga scenă se apropie ca redaare de tema Acoperământului (fig. 8).
Nota comună a aceﬆor interpretări eﬆe evidenţierea legăturii dintre jerfă şi mântuire. Scenele îşi păﬆrează
caraerul miﬆic, subliniat prin elemente iconografice suplimentare, alegorice.
Primele reprezentări ale Imnului Acatiﬆ în biserică şi în altar apar în contextul dezvoltării cultului marial în secolele
XIII–XIV în Bizanţ, cult încurajat la Conﬆantinopol, pe timpul împăratului Andronic al II-lea şi revigorat la mijlocul
secolului următor, odată cu recunoaşterea oficială a isihasmului, pe fondul unei profunde crize pe care o traversa societatea
bizantină5. Sporesc iluﬆrările de imnuri mariale, inclusiv cea a Imnului Acatiﬆ, cum se poate conﬆata la biserica Sf.
Nicolae Orphanos din Salonic (ante 1350) şi apoi în Serbia, după 13506. În exemplul grecesc menţionat, Imnul apare în
nava laterală de nord. În cazurile sârbeşti, reprezentarea imnului începe şi se încheie în altar, ca de exemplu biserica
Mateić, la mijlocul secolului al XIV-lea, sau mânăﬆirea Marko, ulterioară.
Redaarea celor şase ﬆrofe ale părţii miﬆice ale Acatiﬆului Bunei Veﬆiri din absida paraclisului se deosebeşte
radical de reprezentările aceluiaşi imn din pronaosul catoliconului, ca şi de variantele, relativ asemănătoare, din
pronaosul bisericilor de mânăﬆire din secolele XVI–XVII.
Analogiile pentru iluﬆrarea Imnului din paraclisul de la Hurezi au foﬆ identificate, recent, în iluﬆraţiile
Imnului Acatiﬆ din tipăriturile de secol XVII din Ucraina, cunoscute desigur de arhimandritul Ioan şi care au putut
5
Tania Velmans, La peinture murale byzantine à la fin du Moyen Age, Lille, 1983, p. 110 şi p. 57. Ideile palamite încurajează
glorificarea trupului Maicii Domnului. Eadem, „Création et ﬆruure du cycle iconographique de l’ Acathiﬆe”, ACIEB, XIV,
vol. II, p. 469, 472. Caraerul poetic şi miﬆic al Imnului Acatiﬆ explică dificultăţile în iluﬆrarea aceﬆui text.
6
Charalambos Bakirtis, Aghios Nikolaos Orphanos. The wall Painting, Salonic, 2003, pp. 109–110. Iluﬆrarea Imnului Acatiﬆ în biserica din
Salonic eﬆe datată la mijlocul secolului al XIV-lea şi considerată ca al doilea exemplu de iluﬆrare a aceﬆui imn, după ansamblul din
catoliconul mânăﬆirii Sfintei Fecioare Olympiotissa din Elassona (1296). V. G. Millet, La peinture, p. XXI, XXVI.

Mânăﬆirea Hurezi. Paraclisul Naşterea Maicii Domnului. Piura
servi drept modele pentru o nouă variantă iconografică a unor părţi ale imnului7. Larga circulaţie a tipăriturilor
ucrainene şi ruseşti în lumea mânăﬆirilor oltene, ateﬆată în epoca lui Matei Basarab şi în timpul domniei lui
Brâncoveanu8, ca şi relaţiile culturale cu Ucraina şi Rusia din aceaﬆă perioadă au avut drept consecinţă, în mediul
cultural al Hurezilor şi prin intermediul arhimandritului Ioan, adoptarea unor teme iconografice specifice lumii
ruseşti, cum eﬆe Pocrovul9, ca şi preluarea unor variante iconografice particulare pentru teme mai vechi, comune,
cum eﬆe Imnul Acatiﬆ. În cazul de la Hurezi, cel care ar fi putut face aceaﬆă alegere eﬆe nu atât piorul, cât mai
degrabă arhimandritul Ioan, figură emblematică care îndrăgea „truda cărţilor” în biblioteca mânăﬆirii, unde sunt
menţionate cărţi „tiparnice” ruseşti. Faptul că numai la paraclis şi la bolniţă10 apar aceﬆe redaări, ce se abat de
la tradiţia locului, ar pleda în aceﬆ sens.
În calota turlei eﬆe reprezentat Pantocratorul care binecuvântează cu mâna dreaptă şi ţine cartea închisă în mâna
ﬆângă, iar cetele de îngeri se ordonează radiar, formând o ﬆea cu opt colţuri, delimitată de nişte mici nişe polilobe.
În nişa de eﬆ eﬆe piat Tronul Hetimasiei încadrat de Maica Domnului şi de sf. Ioan Botezătorul – temă curentă a
iconografiei turlei în piura brâncovenească (fig. 9 şi 10). Textul ce însoţeşte chipul Pantocratorului nu eﬆe cel
indicat de Erminie (Deut. 32, 39), ci un pasaj din Triod11, folosit curent în epocă, ce vorbeşte despre calitatea lui
Hriﬆos de Fiu al lui Dumnezeu, întrupat din Fecioară şi venit să răscumpere păcatul lui Adam. În aceﬆ fel, tronul
Hetimasiei susţine latura parusiacă a textului amintit.
Tamburul prezintă două regiﬆre înalte cu profeţi şi apoﬆoli. Prorocii poartă texte care se referă, parte la Maria
ca inﬆrument al Întrupării Logosului (Ghedeon, Aaron, fig. 11), parte la Hriﬆos ca Dumnezeu atotputernic (David,
Moise, Iezechil), reluându-se deci mesajul inscripţiei ce însoţeşte Pantocratorul. La baza turlei se desfăşoară un
regiﬆru de medalioane cu ierarhi (purtând apelativul de „patriarhi”), avându-l în axul eﬆic pe Iisus Mare Arhiereu.
Urmează obişnuita friză de medalioane cu cei 70 de apoﬆoli, iar în cei patru pandantivi sunt piaţi, în ordinea
consacrată, cei patru evanghelişti. (fig. 12).
Pe arcul de triumf, în ax, eﬆe reprezentat Iisus Emanuel însoţit de patru ﬆrofe din Acatiﬆul Domnului noﬆru
Hriﬆos, cum indică textele, iluﬆrate în redaarea obişnuită a minunilor şi pildelor la care fac aluzie inscripţiile. Pe
partea de nord figurează Vindecarea fiicei cananeencei (condac 11) şi icosul 2, cu o variantă ce nu poate fi precis
asimilată unei minuni, iar pe partea de sud, Pilda bogatului nemiloﬆiv (icos 3?) şi Învierea fiului văduvei (condac 2)
– scene ce evidenţiază caraerul soteriologic al venirii lui Hriﬆos şi al învăţăturii sale, ca şi puterea credinţei. Textul
de pe filaerul lui Emanuel (Lc. 4,18) – „Duhul Domnului eﬆe peﬆe Mine, pentru că El M-a uns; El M-a trimis să
bineveﬆesc săracilor” – întăreşte mesajul celor patru scene (fig. 13). Pe timpanele de sud, veﬆ şi nord ale naosului
7
I. Iancovescu, „Les sources russes et ukrainiennes”, pp. 106–109, fig. 9 e, f, g, h, i, j. Autoarea a identificat aﬆfel de redaări într-un Acatiﬆier
tipărit la Lavra Pecersca, în 1663. Modelele pentru varianta hurezeană: Украинские книги, II, pp. 165–166, fig. 1184 (icos 7), fig. 1185 (condac
8), fig. 1187 (condac 9), fig. 1189 (condac 10).
8
D. Bogdan, „Răspândirea ”, II, pp. 152–169.
9
I. Iancovescu, „Une image”, pp. 30–31.
10
Eﬆe vorba de icosul 7 şi icosul 8, zugrăvite tot în absida altarului. Redaările pun accentul pe legătura dintre Întrupare şi Jertfa hriﬆică.
11
Vezi liﬆa scenelor iconografice, nr. 1. Un text similar, dar într-o altă formulare, apare în turla de la Sărăcineşti.

sunt reprezentate Întâmpinarea Domnului, „De tine se bucură...” şi Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Cele două
mari sărbători apar frecvent împreună. Aici alegerea lor expresă s-ar putea pune în legătură cu partea iﬆorică a
Imnului Acatiﬆ şi cu mesajul marial dominant al programului iconografic al piurii din paraclis, lăcaş închinat
Naşterii Maicii Domnului (fig. 14 şi 16).
Scena „De tine se bucură...” eﬆe iluﬆrarea imnului omonim, compus de sf. Ioan Damaschinul, personaj prezent
în imagine purtând un filaer cu titlul imnului12 (fig. 15). Avem de-a face cu o reluare a temei iluﬆrate în calota de
sud a pridvorului bisericii mari. Redaarea corespunde în mare recomandărilor Erminiei13: un zid de cetate
înconjoară raiul ce apare ca un oraş cu multe biserici cu turle, iar în centru, pe nori, Maica Domnului cu Pruncul,
tronând, înconjurată de o glorie sugerată de cercuri concentrice şi încadrată fiind de îngeri. De o parte şi de alta a
Fecioarei, în perspeivă corală, apar trei regiﬆre izocefale de personaje. Primul eﬆe rezervat apoﬆolilor, ierarhilor
şi diaconilor, adică slujitorilor lui Dumnezeu; grupul din dreapta eﬆe condus de sf. Petru, urmat de sf. Vasile cel
Mare, iar în grupul din ﬆânga, condus de sf. Pavel, apar sf. Ioan Gură de Aur şi sf. Nicolae. În regiﬆrele următoare
sunt reprezentaţi împăraţi, mucenici şi călugări, ultimul regiﬆru fiind integral rezervat călugărilor şi sfinţilor cuvioşi,
fapt firesc într-o biserică de mânăﬆire. În aceﬆ fel, scena capătă un mesaj similar cu cel al Pocrovului sau al
Acoperământului din pridvorul paraclisului, evidenţiindu-se aportul important al monahilor şi al mânăﬆirilor la
redresarea spirituală a lumii valahe. În faţa cetăţii raiului, sub medalionul cu imaginea Mariei, eﬆe prezentat sf. Ioan
Botezătorul înaripat, veﬆitorul venirii Mântuitorului, conform aceloraşi recomandări ale Erminiei. Dimensiunea
relativ redusă a scenei n-a permis reprezentarea numeroaselor inscripţii ce le poartă de regulă sfinţii.
Pe regiﬆrul superior, înconjurând naosul şi continuând în altar, eﬆe reprezentat Imnul Acatiﬆ (fig. 17), temă
conﬆantă în programul iconografic al pronaosului bisericilor munteneşti din secolele XVI–XVII. Includerea sa în
programul naosului, la paraclisul de la Hurezi, rămâne o excepţie. Dar aceﬆ lăcaş nu are decât naos şi pridvor, iar
paraclisele nu au un program obligatoriu; aşadar, am putea considera că dominanta marială a întregului program
iconografic al piurii murale din paraclis ar putea fi explicaţia aceﬆei opţiuni aparte. Utilizarea unor texte preluate
din cărţile pentru oficierea slujbelor – fenomen deja semnalat – se regăseşte şi la prima scenă din Imnul Acatiﬆ,
însoţită de textul de debut al unei ﬆihiri de la vecernia Acatiﬆului, şi nu de textul icosului 1, ca de obicei.
Pe regiﬆrul de jos, sub Imnul Acatiﬆ, sunt reprezentate secvenţe din timpul Triodului şi Duminicile Penticoﬆarului.
Aﬆfel, pe peretele de sud eﬆe înfăţişată Învierea lui Lazăr, moment considerat în iﬆoria hriﬆică drept figură a Învierii lui
Iisus. Scena Intrării în Ierusalim eﬆe integrată desfăşurării narative şi cronologice a ciclului Patimilor şi Triodului,
reprezentând confirmarea prorocirilor referitoare la venirea lui Mesia, a „Împăratului” (Zah. 9, 9). Urmează Învierea
12
Imn liturgic – parte a liturghiei sf. Vasile cel Mare –, devenit subie frecvent al piurii de icoane în secolele XVI–XVII în lumea creatană
şi rusească. Tema se pretează la o amplă asociere de subiee din marile sărbători sau alte imnuri, ca Imnul Acatiﬆ. Vezi Josef Myslivec, „Les
hymnes liturgiques considérés comme sujets d’icônes”, Byzantinoslavica, III (1931), nr. 2, pp. 497–499, pl. XI. Autorul aminteşte de piarea
imnului în altarul unei serii de biserici din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi din prima jumătate a secolului al XVIII-lea: Naşterea
Mariei (1642), Sf. Nicolae din Iaroslav (1673), ş.a. M. Chatzidakis, – Icônes grecques, pl. 37, p. 75– publică o celebră icoană datorată lui
Georgios Klotzas, datată la sfârşitul secolului al XVI-lea, caraerizată prin numărul mare de scene şi teme asociate într-o unică compoziţie.
13
Erminia, p. 144.

(Coborârea la iad) pe acelaşi perete de sud (fig. 17). Regiﬆrul continuă la veﬆ cu primele Duminici ale Penticoﬆarului:
Duminica Tomii, Îngerul şi femeile la mormânt – ce include şi momentul întâlnirii lui Hriﬆos cu Maria Magdalena14 –
şi Plângerea lui Iisus. La nord urmează seria Duminicilor Penticoﬆarului: Duminica slăbănogului, Duminica samarinencei
şi Duminica orbului15. Şi la aceﬆe scene, inscripţiile sunt citate din Evanghelii16 (fig. 18).
Regiﬆrelor narative li se adaugă frize de medalioane cu mucenici la baza turlei şi sfinţi cuvioşi deasupra theoriei
de sfinţi militari. Aceﬆ ultim regiﬆru îi include pe părinţii Mariei (fig. 19) şi pe doorii anarghiri, pe sfinţii împăraţi
Conﬆantin şi Elena şi, în glafurile fereﬆrelor, pe muceniţe.
Întregul regiﬆru inferior al peretelui de veﬆ eﬆe rezervat tabloului itoricesc, repiat şi cuprinde figura lui Conﬆantin
Brâncoveanu şi cea a soţiei sale Maria, însoţiţi numai de cei patru fii ai lor: Conﬆantin, Radu, lângă tatăl lor, iar Matei şi
Ştefan, alături de mama lor17. Asemenea domnului, cei patru fii poartă şi titlul de voievod, detaliu ce însoţeşte curent
reprezentările coconilor domneşti, evidenţiind poziţia lor socială, rangul lor de prinţi moştenitori şi sugerând, poate,
speranţele domnului de a inﬆaura o domnie ereditară în Ţara Românească18 (fig. 20).
Programul iconografic al pridvorului-pronaos eﬆe alcătuit din trei secvenţe: una marială, reprezentată de
Acoperământul Maicii Domnului şi de Pocrov, pe peretele de răsărit al pridvorului, încadrând icoana de hram cu
scena Naşterii Maicii Domnului; cea dedicată sf. Ioan Înaintemergătorul, a cărui viaţă eﬆe iluﬆrată pe bolta
pridvorului; şi Martiriile apoﬆolilor, piate la baza bolţii, sub Viaţa sf. Ioan Botezătorul.
Cele două scene mariale sunt legate de hramul paraclisului, în mod frecvent în programul iconografic al
paracliselor de secol XVII fiind inclusă viaţa sfântului de hram19.
Tema Acoperământului Maicii Domnului eﬆe zugrăvită pe faţada trapezei de la Hurezi şi reluată la Polovragi şi
Govora, unde eﬆe ateﬆată contribuţia aceluiaşi arhimandrit Ioan (fig. 21). Maica Domnului apare aici ca reprezentare
simbolică a bisericii care nu ocroteşte diferite categorii de sfinţi, aşa cum apar în iluﬆrarea imnului „De tine se bucură...”.
În dreapta ei sunt zugrăviţi episcopi, mitropoliţi, ierarhi şi diaconi, iar în partea ﬆângă, în ordine ierarhică, apar împăraţi,
boieri mai mari sau mai puţin însemnaţi – după cum indică sau nu bogăţia veşmintelor. Coﬆumele personajelor din
aceﬆe două ultime regiﬆre sunt specifice epocii brâncoveneşti din secolul al XVII-lea. Aﬆfel, protecţia Maicii Domnului,
14
I. Iancovescu, „Les sources russes et ukrainiennes”, p. 106 şi fig. 10 a şi b. Autoarea ﬆabileşte o analogie între redaarea de la paraclis şi cea
prezentă într-un Triod-Penticoﬆar tipărit la Lavra în 1631.
15
Ibidem, p. 106, fig. 11 a şi b. Autoarea a identificat acelaşi model livresc pentru Duminica samarinencei.
16
Citatele sunt preluate din Marcu (16, 6) pentru Mironosiţe, Ioan (9, 6) pentru Duminca orbului, iar în scena Plângerii se preia un text din
Triod: denia din Vinerea mare, ﬆihoavna, glas 5.
17
Alexandru Lapedatu, „Mânăﬆirea Hurezi. Note iﬆorice”, BCMI, I (1908), p. 157.
18
Termenul de „voievod” însoţeşte reprezentările fiilor de domni la Fedeleşoiu (fiii lui Grigore Ghica) sau în pronaosul de la Polovragi, unde
sunt piate aceleaşi beizadele ale Brâncoveanului.
19
Zoran Rakić, „e seventeenth century mural painting” in Chilandar Monaﬆery, Beograd, 1998, pp. 268–274. În cele trei paraclise ale mânăﬆirii
Hilandar, piate în secolul al XVII-lea – Sf. Nicolae (1667), Sf. Gheoghe (1684) şi Sf. Ioan Botezătorul (1683) – programul iconografic al
piurii din altar şi din naos se reduce la scenele importante din absidă şi la câteva dintre marile sărbători, în naos, unde mai sunt înfăţişate,
în fiecare caz, vieţile sfinţilor de hram. Piurile sunt atribuite unor zugravi greci ce continuă tradiţia piurii cretane de secol XVI.

în calitatea sa de intercesoare, se manifeﬆă asupra reprezentanţilor elitei spirituale şi politice a vremii. Fundalul cortului,
bogat decorat cu flori, poate fi eventual asociat cu raiul unde oamenii Bisericii, ca şi boierimea muntenească sperau,
desigur, să ajungă. Scena poate fi pusă în relaţie cu contextul politic tulbure20, nesigur, în care Biserica Ortodoxă era
ameninţată de propaganda calvină şi de cea catolică, fapt ce explică deopotrivă grijile domnilor şi ale ierarhilor munteni.
Pocrovul Maicii Domnului eﬆe o veche temă a icoanelor ruseşti ce iluﬆrează două apariţii miraculoase ale Maicii
Domnului în Conﬆantinopol, sărbătorite în Rusia în aceeaşi zi, la 1 oombrie21 Aici scena pare a fi complementară
Acoperământului, întrucât ambele sunt scene de glorificare a Maicii Domnului şi de invocare a protecţiei sale.
Pocrovul prezintă, ca şi în redaările din icoane, două regiﬆre diﬆine (fig. 22). Cel sacru, în partea superioară,
delimitată de nori eﬆe format din personaje ce poartă nimburi: îngerii ce-o încadrează pe Maria, profeţi, cuvioşi,
respeiv apoﬆoli şi ierarhi. În zona inferioară, reapar categoriile sociale din Acoperământ, încadrând o biserică în
faţa căreia eﬆe înfăţişat melodul Roman, autorul condacului de Crăciun şi Andrei cel nebun în Hriﬆos.
Reprezentarea de la Hurezi rămâne un caz izolat, sărbătoarea nefiind decât accidental menţionată în cărţile
tipărite după mijlocul secolului al XVII-lea, în Ţara Românească. Sărbătoarea Pocrovului apare curent în tipăriturile
aduse din Ucraina şi Rusia. Aﬆfel de texte se întâlnesc în biblioteca mânăﬆirii Câmpulung, de unde provenea
arhimandritul Ioan, ca şi în Mineele ruseşti de la Biﬆriţa22. Aceﬆ fapt indică o familiarizare cu aceaﬆă sărbătoare, ce
ar fi putut fi mediată de Moldova, în special datorită unor ierarhi ca Pahomie, episcop de Roman (1707–1714), care,
întors de la Kiev, de la Lavra Pecerska, a înălţat un schit închinat aceﬆei sărbători. Cărţile ruseşti şi ucrainene, ca şi,
poate, mediul moldav au făcut cunoscute atât textul, cât şi reprezentarea sa, unor feţe bisericeşti valahe, precum
arhimandritul Ioan23. Acoperământul se aseamănă cu tema Maicii Domnului, ocrotitoarea din piura occidentală,
neavând analogii apropiate cronologic în piura muntenească, decât în scene din Acatiﬆ24. Tema a foﬆ identificată
în gravuri de carte de secol XVII, din Ucraina, zonă ce cultivă relaţii mai apropiate cu lumea catolică poloneză25.
Cele două scene înlocuiesc un ciclu închinat Fecioarei căreia îi eﬆe dedicat paraclisul; totodată, Maria apare ca
20
Pe plan politic, împovărătorul regim otoman şi tendinţele expansioniﬆe ale imperiului habsburgic deveniseră tot mai neliniştitoare.
21
André Grabar, „Une source d’inspiration de l’ iconographie byzantine tardive: les cérémonies du culte de la Vierge”, CA, XXV (1976) pp. 152–
160; D. Lathoud, „Le thème iconographique du Pokrov de la Vierge” in L’ art byzantin chez les Slaves. Recueil dédié à la mémoire de Théodore
Ouspensky, Paris, 1932, vol. II, 2, pp. 302–314. Eﬆe vorba de apariţia Maicii Domnului la rugăciunile melodului Roman care apoi a compus
şi cântat ca o privighetoare condacul de Crăciun şi minunea vălului Fecioarei ce s-a arătat lui Andrei nebunul în Hriﬆos în biserica
Blahernelor, unde se păﬆra vălul (pocrov), una dintre preţioasele relicve ale capitalei bizantine, ce a protejat adesea oraşul de duşmani.
22
I. Iancovescu, „Une image”, pp. 30–31. Autoarea a identificat referiri la Pocrov în Psaltirea cu sinaxar (Govora, 1638–1641), în Antologhion
(Câmpulung, 1643), ca şi într-un Tetraevangheliar manuscris provenind de la mânăﬆirea Câmpulung (1686), ce includea în Sinaxar pericope
ale Pocrovului, manuscris pe care arhimandritul Ioan e foarte probabil să-l fi cunoscut.
23
Corneliu Dima Drăgan (Biblioteci umaniﬆe româneşti, Bucureşti, 1974, p. 179) menţionează exiﬆenţa unor Minee „moschiceşti” în biblioteca
de la Hurezi; T. Damian („Răspîndirea”, I, p. 160) se referă la Mineele tipărite la Moscova între 1689–1690 cu care domnul înzeﬆra mânăﬆirea
Biﬆriţa, opinând că anterior domnul ar fi dăruit Hurezilor un rând din aceﬆe Minee; poate cele menţionate de Dima Drăgan
24
Carmen Laura Dumitrescu, „O reconﬆituire a piurii bisericii din Stăneşti-Vâlcea”, PAVR, II, Bucureşti, 1972, p. 244, fig. 72, ﬆrofa 24 (condac 13).
25
I. Iancovescu, „Les sources russes et ukrainiennes”, p.104, fig. 4 b. Autoarea identifică o variantă occidentală a Acoperământului în iluﬆraţia

proteoare şi intercesoare, aşadar obişnuitele accente eshatologice din programul iconografic al pronaosului şi al
pridvorului sunt aﬆfel împlinite. Mai mult, Viaţa sf. Ioan Botezătorul ocupă un loc important: pe boltă sfântul eﬆe
înfăţişat într-un medalion, iar în jurul lui se desfăşoară o amplă iluﬆrare a Vieţii Prodromului26 (fig. 23) care eﬆe cel
de-al doilea intercesor la Judecata de apoi şi totodată model de viaţă monahală, patron al călugărilor.
În sfârşit, Martiriile apoﬆolilor reprezintă o altă „temă brâncovenească” ce apare prima dată în glafurile fereﬆrelor
din Biserica Doamnei din Bucureşti, apoi în cele din naosul catoliconului, fiind reluată ulterior în câteva pridvoare
vâlcene. În pridvorul aceﬆui paraclis, ea se alătură Vieţii Înaintemergătorului27.
În cazul piurilor murale din pridvorul paraclisului, se poate ﬆabili o ﬆrânsă legătură între sf. Ioan Botezătorul,
Înaintemergătorul, veﬆitorul venirii Mântuitorului, cel ce a foﬆ decapitat pentru propovăduirile lui, şi apoﬆolii care
au răspândit învăţătura lui Iisus şi au foﬆ, la rândul lor, martirizaţi pentru credinţa lor şi pentru opera de evanghelizare
(fig. 24). Obişnuita paralelă dintre Patimile lui Iisus şi cele ale lui Ioan din spaţiul naosului se face aici între Ioan, în
calitate de ultim proroc, şi apoﬆoli. În plus, asocierea celor două cicluri iconografice poate fi socotită ca secvenţă a
Sinaxarului, temă frecventă în pronaosul bisericilor şi care cunoaşte în secolul al XVII-lea, anterior epocii
brâncoveneşti, redaări seleive la Plătăreşti şi Topolniţa.
Sub cele două scene închinate Maicii Domnului au foﬆ reprezentate şase personaje, între care patru dintre cei
mai cunoscuţi sfinţi cuvioşi: Teodosie începătorul de obşte, Antonie cel mare, Atanasie şi Eﬅimie cel mare, printre
ei fiind zugrăviţi Nicodim cel sfinţit (de la Tismana), întemeietorul vieţii monahale din Ţara Românească în secolul
al XIV-lea şi mitropolitul ţării, Teodosie, chemat de Brâncoveanu de la Athos pentru a ocupa scaunul mitropolitan
al Bisericii muntene. Aﬆfel, cei doi monahi legaţi de iﬆoria Bisericii Ţării Româneşti sunt incluşi în seria
cunoscuţilor cuvioşi, întregul regiﬆru fiind plasat sub protecţia Maicii Domnului, în continuarea regiﬆrelor
menţionate în scenele Acoperământul Maicii Domnului şi Pocrov.
Stilul piurilor realizate de Marin şi Preda în paraclis eﬆe într-o oarecare măsură alterat de repiări, în cazul
tabloului votiv, parţial în regiﬆrul de sfinţi din biserică, dar mai ales din pridvor, ca şi de înlocuirea fondului albaﬆru
închis originar cu un albaﬆru deschis (sineală), ce schimbă, în unele zone, raportul cromatic dintre fond şi „temă”.
Cea mai mare parte a scenelor oferă ﬆruuri compoziţionale simple, „minime” (Învierea lui Lazăr, Coborârea la
iad), convenţionale, de fapt, adaptări la dimensiunile mai reduse ale bisericii, dar şi preluări de scheme
compoziţionale din gravura de carte: Samarineanca şi Sfintele femei la mormânt28. Siﬆematic eﬆe redus numărul
volumului Руно орошене, publicat la Cernigov în 1696.

26
O parte a bolţii din pridvor nu mai păﬆrează piura murală, afeată de posibile infiltraţii ce au favorizat dislocarea ﬆratului suport şi
dispariţia piurii.
27
Melahroini P. Paissidou, Les peintures murales du 17e siècle aux églises de Kaﬆoria. Contribution à l’ étude de la peinture murale de la
Macédoine Oueﬆ (în limba greacă), Tessalonic, 1985, p. 363. Redaarea Vieţii sf. Ioan Botezătorul urmează modele paleologe cărora li
se adaugă două scene specifice secolului al XVII-lea: sf. Ioan condus în deşert de îngerul Uriel şi Rugăciunea lui Ioan. Aceﬆea sunt
comune piurii din paraclis şi celei din nartexul bisericii Fecioarei „Tsiatsiapas” (1622) din Kaﬆoria, unde lângă Martiriile apoﬆolilor
apare o amănunţită reprezentare a Vieţii lui Ioan Botezătorul.
28
I. Iancovescu, „Les sources russes et ukrainiennes”, pp. 109–110, fig. 10 a şi 10 b, 11 a şi 11 b.

de personaje, iar ﬆruurile cromatice pe zone ale scenelor, specifice piurii brâncoveneşti, se combină cu o
arhiteură multicoloră şi polimorfă. Simplificarea scenelor, schematizarea lor eﬆe compensată de fundalurile cu
cetăţi pitoreşti, prezente în majoritatea scenelor, sau de detalii de peisaj (Duminica orbului, Intrarea în Ierusalim).
Peisajul apare ca un element important numai în scenele din Viaţa sf. Ioan Botezătorul şi în Martiriile apoﬆolilor.
Zonele ce pot fi considerate reprezentative pentru ﬆilul originar al piurii aceﬆor meşteri sunt cele două
timpane de sud şi nord, turla, precum şi bolta pridvorului. În aceﬆe cazuri, imaginile ateﬆă capacitatea piorului
de a regândi scene – precum Întâmpinarea Domnului şi Intrarea în biserică a Maicii Domnului –, conferindu-
le monumentalitate şi solemnitate.
La regiﬆrul de sfinţi se remarcă scriitura albă sau colorată ce însoţeşte redarea faldurilor, procedeu ce aminteşte
de hrisografia specifică piurii de icoane, dar care aici are un efe de modulare a culorii. Gama cromatică eﬆe mai
săracă şi mai lipsită de ﬆrălucire, comparativ cu cea a piurii din catolicon, culorile saturate de roşu şi verde sunt
absente, dominând ocrul, griuri colorate (roz-violaceu, gri-albaﬆru, gri propriu-zis), brunuri. Auriul însoţeşte
deopotrivă imaginile din turlă, ca şi chipurile sfinţilor din regiﬆrul inferior.
Zugravii se dovedesc capabili să realizeze portrete individualizate şi spiritualizate, ca cele ale Pantocratorului şi
Înaintemergătorului din pridvor, portretele diferenţiate de apoﬆoli din friza de medalioane de la baza turlei, sf. Ana (fig.
19) – chiar dacă majoritatea chipurilor de sfinţi se înscriu într-o tipologie poﬆbizantină târzie, în care reprezentările
ascetice tradiţionale lasă loc unor figuri mai plaﬆice, desenate core, dar în general reci, neutre ca expresie. Eﬆe vorba,
de fapt, de înlocuirea unor convenţii cu altele. Cele două scene din pridvor, Acoperământul şi Pocrovul, conţin, mai ales
în regiﬆrele de personaje pământene, numeroase portrete expresive şi de un convenţionalism temperat.
Struura imaginilor, urmând scheme simplificate ca iconografie, poncife, eﬆe dominată de o viziune
pitorească pe care o imprimă detaliile de peisaj şi cetăţile din fundal, cu felurite clădiri, turnuri şi biserici
miniaturale, divers colorate, amintind pagini de carte sau de manuscris (evangheliştii Marcu şi Luca;
Samarineanca). Unele dintre ele trimit la diversitatea de arhiteuri orientale, occidentale, ruseşti şi, nu de puţine
ori, fanteziﬆe, pe care le oferă uneori iluﬆraţia tipăriturilor ruseşti.

PARACLISUL NAŞTEREA MAICII DOMNULUI
I. Naos şi altar
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator (ïÚs xÚs › pantokrator; „Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul voﬆru, născut mai
înainte de veci din Tatăl; şi din Fecioară mai pe urmă fără de bărbat M-am născut; şi am ﬆricat păcatul
ﬆrămoşului Adam, ca un iubitor de oameni”: vidite vidite æk› ajß esm´ bgÚ vaÎß preÈde vhk´ roÈdenn¥i
›t ocÚÚa i ›t dvÚ¥ vßv poslhdnåå bej mÁÈa jaçenÎïi så i rajrÁÎiv¥i grhxß pra›cÚa adama æko çlkÚlÓvec´;
irmosul cântării 2 din canonul utreniei sâmbetei lăsatului sec de carne)
2. Tronul Hetimasiei, Maica Domnului şi sf. Ioan Botezătorul, cete îngereşti
3. Profeţi (E, S, V, N): Aaron (prÚrok aaron; „Bucură-te, toiagul lui Aaaron, cel înflorit”, radÁ/i sh È/ejl sa/ arona/
projh/vÎïi: cf. Num. 17, 8), Solomon (prÚrok solomon; „Cel drept, chiar când apucă să moară” (...mai devreme,
dă de odihnă), prÚvdnik1/ awe po/stign/et skon/çati sh: Cartea înţelepciunii lui Solomon, 4, 7), Ieremia (prÚrok
irimïå; „Aceﬆa eﬆe Dumnezeul noﬆru, şi nimeni altul nu eﬆe asemenea Lui”, sei bÚ´/ naÎ n/e v´mh/nit så/
i[nß] k´ ne[mÁ]: Varuh 3, 36), Iezechil (prÚrok ijekïil; „Aşa grăieşte Domnul: în ziua a opta”, tako g/lagolet/
g[sÚd]´: bÁd/et ›smï/i dnÚ´: cf. Iez. 43, 27), Ghedeon (prÚrok gede›n; „Bucură-te, lână înrourată, pe care Ghedeon”,
radÁ/ish rÁ/no ›ro/Îennoe/ eÈe ge/de›n: cf. Judec. 6, 37), Isaia (prÚrok ïsaiå; „[Şi] mai grăi Domnul către
Ahaz2”, prilo/Èi gsdÚ´/ glÚati/ k´ axa/jÁ: Is. 7, 10), David (prÚrok dvÚd´; „Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele
Lui”, ispov/hdaite/ sh gd[e]vÚi/ i prij[¥]/vaite i/[må eg›]: ps. 104, 1), Moise (prÚrok moisi; „Zis-a Moise către
fiii lui Israel”, reçe m/oisi/ k´ snÚo/vom ïsr/ailev/im: Ieş. 35, 30)
4. Apoﬆoli (E, S, V, N ): Pavel (apÚl´ pavel), Ioan (apÚl´ ï›an), Luca (apÚl´ lÁka), Simon (apsÚl´ simon), Andrei
(apsÚl´ andrei), Marcu (apsÚl´ marko), Matei (apsÚl´ matƒei), Petru (apÚl´ petr´)
5. Ierarhi în medalioane: Iisus Hriﬆos Mare Arhiereu (ïÚs xÚs), ?, Grigore (grigorïe patrïarx), Proclu (proklÁ
[...]), Ioan (ï›an patrïarx), Ierotei ? ([...]otaï), Nearie (niktarï[e] patrïarx), ? ([...] patrïarx), ? ([...]
patrïarx), Iacov (ækov p[a]trïarx)
6. Apoﬆoli din cei 70 în medalioane: Anania (apsÚl´ ananïå), Stahie (apsÚl´ staxïa3), Amplia (apsÚl´ a[m]plïa),
Urban (apsÚl´ Árvana), Narchis? ([...] na[...]), Eraﬆ (apsÚl´ erasta), Olimp (apsÚl´ olim[p]), Irodion (apsÚl´
ïrodiona), Sosipatru (apsÚl´ sosipatra), Cuart (apsÚl´ kÁarta), ?, ?, ?, ?, ?, ? (apsÚl´ [...]), Ruf ([...] rÁƒa4), ?
(apsÚl´ [...]), ?, ? (apsÚl´ [...])
1
Prescurtare de la prav´dńikß.
2
Ed. sinod. 1988: „Şi mai grăi Isaia către Ahaz”. În ediţiile slavone şi în cele româneşti vechi ale VT apare Domnul şi nu Isaia („Şi
adaose Domnul a grăi lui Ahaz”, în BŞR).
3
În loc de staxïe. Aici şi la numele următoare de apoﬆoli a foﬆ transcrisă forma de genitiv, cu -a final, aşa cum apare în sinaxar, în
formula „întru aceaﬆă zi, pomenirea sfântului...”. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
4
Din gr. Ῥοῦφος, scris cu ƒ în loc de f (şi la bolniţa de la Hurezi, naos nr. 6). În toate ansamblurile figurează între cei 70 de apoﬆoli, in-

7. Evanghelişti: (SE) Ioan cu Prohor ([...] ï›an; proxor; pe carte: „[De înc]ep[u]t [...]”, ep[...]/t [...]: In. 1, 1),
(SV) Luca (eõgÚlist lÁk¥; pe carte: „În vrea[m]ea ac[eea] er[a] I<isu>s începând a fi ca de”, Š vrh/[m]h aç/[...]
er/[a] ïs// Šçep´/nd a fi/ ka de: cf. Lc. 3, 23?), (NV) Marcu (eõgÚlist marko; pe carte: [...]), (NE) [Matei]
([...]; pe carte: „Zise/ Domnul:/ socotiţi/ [c]ă nu o//bidiţi/ pe vre/[u]nul/ den”, jise/ domnÁl/ sokotici/ [k]´
nÁ ›//bidic/ pe vre/[Á]nÁl/ den: cf. Mt. 18, 6)
8. Iisus Emanuel (pe filaer: „Duhul [Domnului eﬆe peﬆe Mine, pentru] care” (...M-a uns), d[xÚß gsÚden´ na
mnh eg]oıe5: Lc. 4, 18 după Is. 61, 1)
9. „Strig Ţie ca şi cananeeanca: Iisuse, miluieşte-mă” (vopïü6 ti æko xananeå/ ïsÚe pomlÚÁi må: Acatiﬆul
Domnului noﬆru Iisus Hriﬆos, pasaj median din condacul 11)
10. „Înţelegerea cea neînţeleasă, să o înţeleagă” (...căutând Filip) (rajÁmß neÁrajÁ/mhn[n]¥i rajÁmhti: idem, icos 2)
11. „Cel ce ai mulţime” (...de îndurări) (imh[åi bogats]tvo [...]: idem, icos 3)
12. „Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte” (vidå vdovicÁ/ jhlnh plaçÁwÁ/ gdÚi: idem, condac 2)
13. „Dumnezeul cel veşnic” (bgÚÚy vhçn¥[i]) cu serafimi
14. Profeţi: (spre N) Moise (prÚrok moisi; „Eu te-am văzut rug [nears de] foc”, aj th/ vidhx/ kÁpi/nÁ ›gnem: cf. Ieş. 3,
2) şi David (prÚrok dvÚd´; „Eu, Fecioară, chivot sfânt te-am văzut”, aj de/vo ki/vot stiÚ/iå vi/dhx th: cf. ps. 131, 8);
Iezechil (prÚrok ïjekiil; „Eu, sfântă [Fecioară], poarta cea încuiată”7 (...a Domnului, te-am văzut), aj sÚta/å dvÚer/
jat/voren/nÁ: cf. Iez. 44, 1–2) şi Ieremia (prÚrok ïrimïå; „Iar eu calea adevărului”, aj Èe/ pÁt´/ isti/nnago); Zaharia
(prÚrok jaxarïå; „Eu, Fecioară sfântă, sfeşnic”, aj de/vo stÚï/å svh/çini: cf. Zah. 4, 2) şi Daniil (prÚrok daniïl; „[Eu]
piatră din care” (...s-a tăiat Hriﬆos), […] /kamen/ ij ne/å È[e...]: cf. Dan. 2, 34); (spre S) Aaron (prÚrok aron; „Eu toiag
înflorit te-[am văzut] pe tine, Împărăteasă”, aj Èe/jl´ p/ro[jhb]/Îtii/ v[idhx?]/ th crÚc[e]: cf. Num. 17, 8) şi Iacov
(prÚrok ækov; „Eu scară ce ajunge la cer” (...te-am văzut), aj lh/[st]vi/cÁ do/shja/üwe/ do n[e]b[ese]: cf. Fac. 28, 12);
Solomon (prÚrok solomon; „[Eu], Copilă, te-am văzut pat” (...împărătesc), [aj Èe] ›/troko/vice/ v[i]dh[x]/ t[å]
›/d[r]ß [...]: cf. Cântarea cântărilor 3, 7–10) şi Isaia ( […] [is]aia; „Iar eu, Copilă sfântă, cleşte [te-am văzut]”, aj Èe/
›tro/kovi/ce stÚa/å klh/[w]e v[...]/[...]; cf. Is. 6, 6); Avacum (prÚrok [a]vakÁ[m]; „Eu, Fecioară sfântă, munte umbrit”,
aj Èe/ dÚvce/ stÚaå/ gorÁ p/rish/[nÁü]: cf. Av. 3, 3) şi Ghedeon (prÚrok [g]ede›[n]; [...])
15. Maica Domnului cu Pruncul („Apărătoarea tuturor”, mÚr ƒÚõ vshm jastÁp[nica]) şi arhanghelii Mihail (la
N; aÚg mÚ; „Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hriﬆos”, radÁ/i så/ klÓç/ crtÚv/ïå xÚv/a: Acatiﬆul Bunei Veﬆiri,
icos 8) şi [Gavriil] (la S; [...]; „Bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veşnice”, radÁ/[i så]/ [nade]/Èd[o]/
blgÚß/ vhçn/ix: Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, icos 8)
clusiv la Surpatele, Govora şi Păpuşa, unde întâlnim formele Rufin, Rufen (poate prin contaminare cu numele mucenicilor, v. DA). Numai
la catoliconul Hurezilor, pronaos nr. 44, eﬆe trecut între mucenici, dar vecinătatea sf. (ap.) Agav arată că e vorba de o confuzie
a celor doi apoﬆoli cu mucenicii.
5
Completarea după schitul Sf. Apoﬆoli, altar nr. 1.
6
Fonetism eﬆ-slav (ß>o, œ>ü). Într-un Acatiﬆ de secol XVII din Moldova (ms. slav. BAR 276) întâlnim forma mai timpurie
vßpïø ti... (f. 43 r )
7
Formula slavonă permite şi traducerea: „Eu sfânta poartă cea încuiată” (...te-am văzut).

Mânăﬆirea Hurezi. Paraclisul Naşterea Maicii Domnului. Liﬆa temelor iconograice
16. Mucenici din cei 40 de la Sevaﬆa, în medalioane: (E) Alexandru (stÚ¥ ale%andr´), Chiril? (stÚ¥ ki[...]), Eutihie
(stÚ¥ eõtixïe), Elian8 (stÚ¥ elian), ?, Smaragd (stÚ¥ jmaragd), Xantie (stÚ¥ %antïe), ? (stÚ¥ [...]ie); (S) ? (stÚ¥
[...]), Severian (stÚ¥ severi[...] ), Filon9 (stÚ¥ filon), ? (stÚ¥ [...]), ? ([...]ax[...]), ? (stÚ¥ iva[...]lïe10), ? (stÚ¥ [...]),
Atanasie? ([...] aftasïe11); (V) Luca (stÚ¥ lÁka), Anghia12 (stÚ¥ aggïan), Ioan (stÚ¥ ï›an), Evdichie13 (stÚ¥ evdïkïe),
Iraclie (stÚ¥ ïraklïe), Chirion (stÚ¥ kirion), Aetie (stÚ¥ aetïe), Prov (stÚ¥ prof); (N) Nicolae (stÚ¥ nikolae),
Meletie (stÚ¥ meletïe), ?, Claudie (stÚ¥ kla[...]dïe), ? (stÚ¥ [...]), ?, ?, Avimie (stÚ¥ avimia)
17. Mucenici (din oombrie şi noiembrie) în medalioane: (S) Filimon (stÚ¥ filimon), Calinic (stÚ¥ i kalinïka14),
Platon (stÚ¥ platona), Roman (stÚ¥ roman), Nichita (stÚ¥ nikita), Trofim (stÚ¥ trofin), Savatie (stÚ¥ savatïa),
Prov (stÚ¥ prova), Tarah (stÚ¥ taraxa), ? (stÚ¥ nar[...]15); (V) Protasie (stÚ¥ protasïå), Ghervasie (stÚ¥ gervasïå),
Chelsie (stÚ¥ kelsïå), Luchian (stÚ¥ lÁkïana), Terentie (stÚ¥ terentïå), Achindin (stÚ¥ akindina), Galaion (stÚ¥
galakti›na), Epiﬆimi16 (stÚ¥ epistimïi), Onisifor (stÚ¥ ›nisifora), Porfirie (stÚ¥ porfirïå); (N) Paramon (stÚ¥
paramona), Filumen (stÚ¥ fïlÁmena), Vior (stÚ¥ viktora), Vichentie (stÚ¥ vikentïå), ? (stÚ¥ [...]å), Samona
([stÚ¥] samona), Aviv (stÚ¥ aviva), ? (stÚ¥ [...]), Ermoghen (stÚ¥ ermogena), Evgraf (stÚ¥ eõgrafa)
18. „Întâmpinarea Domnului” (strhtenïe gdnÚh)
19. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului ( [...]; proroc Zaharia, prroÚk jaxarïå)
20. „De tine se bucură” (› tebh radÁet s[å]: axionul liturghiei sf. Vasile cel Mare; mÚr ƒÚõ; cuvios [Ioan Damaschinul]:
„Bucură-te, cea plină de dar, izvorul” (...bucuriei), rad/Á[i] så/ ›bra/dova/nnaå/ isto/çnik: icosul praznicului Izvorul
Tămăduirii; pe filaerul sf. [Cosma] simili-scriere; sf. Ioan [Botezătorul], stÚ¥ ï›an: pe filaer simili-scriere)
21. „Sfatul cel mai înainte de veci descoperindu-ţi ţie, Copilă” (sovh[tß] prevhçn¥i ›tkr¥/vaå tebh
›troko/vice: prima ﬆihiră la vecernia Acatiﬆului Bunei Veﬆiri)
22. „[Îngerul cel înainte ﬆătător din] cer [a foﬆ trimis]” ([...]/st[...]/ nbÚs [...]/ [...]17: Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, icos 1)
23. „Văzându-se pe sine sfânta întru curăţie” (vidhwi stÚaå/ sebe v´ çstoÚth: idem, condac 2)
24. „[Puterea Celui de sus...]” (idem, condac 3)
8
Pentru Ilian. V. indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
9
Pentru Fil[octim]on? V. idem.
10
Poate i valerïe („şi Valerie”).
11
Pentru At[an]asie (cu ƒ > ft). V. indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
12
Erminia cunoaşte două forme ale numelui, motivate de pronunţia grecească: Anghia, Aghie.
13
În Erminie şi la Cozia: Ecdichie.
14
Numele mucenicului eﬆe precedat de conjuncţia i („şi”), copiată ca atare din liﬆele de sfinţi. Atât aceﬆ nume, cât şi platon, roman,
savatïe, prov, tarax, protasïe, gervasïe, kelsïe, lÁkïan, terentïe, akindin, galakti›n, ›nisifor, porfirïe, paramon, fïlÁmen, viktor,
vikentïe, aviv, ermogen, eõgraf au foﬆ transcrise din sinaxar în forma de genitiv singular, v. supra, nota de la nr. 6.
15
Probabil sf. Nazarie, dată fiind vecinătatea sfinţilor Prov şi Tarah (12 o.) şi a celor împreună cu care a foﬆ martirizat pe 14 o:
Protasie, Ghervasie, Chelsie.
16
Nume feminin: muceniţa Epiﬆimi(a)! Inscripţia a preluat laolaltă numele sfinţilor din 5 nov.: Galaion şi Epiﬆimi.
17
Compară cu inscripţia de la Păpuşa, pridvor nr. 11.

25. „Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit” (imÁwi bgÚoprïatnÁÓ/ dvÚaå utrobÁ: idem, icos 3)
26. „Vifor de gânduri necredincioase având întru sine” (...înţeleptul Iosif, s-a tulburat) (bÁrÓ vnÁtr[´]
imha[å] pom¥Îlenïi/ nevhrn¥xß: idem, condac 4)
27. „Auzit-au păﬆorii pe îngeri lăudând” (sl¥ÎaÎa past¥rïe/ aggÚlovß poÓwi[xß]: idem, icos 4)
28. „Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii” (bgÚoteçnÁü jvhjdÁ/ ÁjrhvÎe volsvi: idem, condac 5)
29. „Văzut-au pruncii haldeilor în braţele Fecioarei” (vidhÎa ›troci xaldei/stïi na rÁkÁ dvÚiçÁ: idem, icos 5)
30. „Mărturisitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii” (propovhdnici/ bgÚonosnïi b¥vÎe/ volsvi: idem,
condac 6)
31. „Strălucind Tu în Egipt, lumina adevărului” (v´sïåv¥i v´ egõpth/ prosvhwenïe istinn¥: idem, icos 6)
32. „Vrând Simeon” (xotåwÁ sõme›n[Á]: idem, condac 7)
33. „Arătat-a făptură nouă” (novÁÓ pokaja/ tvar: idem, icos 7)
34. „[Văzând naştere ﬆrăină...]” (idem, condac 8)
35. „[Cu totul a foﬆ între cei de jos...]” (idem, icos 8)
36. „Toată firea îngerească s-a minunat” (vsåko eestvo18 aggÚlkoe Ádivi så: idem, condac 9; mÚr ƒÚõ; ïÚs xÚs)
37. „Pe ritorii cei mult vorbitori” (vhtïå mnogovhwan[n]¥å: idem, icos 9)
38. „[Vrând să mântuiască lumea]” (idem, condac 10; mÚr ƒÚõ)
39. „Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară” (sthna esi dvÚam/ bÚc[e] dvÚo: idem, icos 10; mÚr ƒÚõ)
40. Înger („Îngerul Domnului”, aggÚl´ gsÚn´)
41. Sf. Vior (stÚ¥ viktor)
42. Sf. Vichentie (stÚ¥ vikentïe)
43. Sf. Serghie (stÚ¥ sergïe)
44. Sf. Vah (stÚ¥ vakxo)
45. Sf. Nichita (stÚ¥ nikita)
46. Sf. Artemie (stÚ¥ artemïe)
47. Sf. Agatonic (stÚ¥ agatonik)
48. Sf. Platon (stÚ¥ platon)
49. Sf. Evgraf (stÚ¥ egrafos)
50. Sf. Porfiroghen (stÚ¥ porfirogenis)
51. Sf. Nichifor (stÚ¥ nikifor)
52. Sf. Mina Egipteanul (stÚ¥ mina egõpthn)
53. Împărtăşirea apoﬆolilor („Dumnezeiasca leturghie”, bÈÚstíå letÁrgïe19)
54. Sf. Sava (stÚ¥ sava)
55. „Învierea lui Lazăr” (v´skr´senïå lajara)
18
În loc de estestvo. O posibilă transcriere greşită (incompletă) după model.
19
Alăturarea unui cuvânt românesc într-o sintagmă slavă. V. şi infra, schitul Sf. Ştefan, altar nr. 3.

56. Intrarea în Ierusalim („Floriile”, cvhtonosïå)

57. „Răﬆignirea lui Hriﬆos” (raspetïe xvÚo)
58. Coborârea la iad („Învierea lui Hriﬆos”, v´skr´senïå xvÚo)
59. „Duminica Tomii” (nedhlh ƒomina: In. 20, 19–31)
60. Îngerul şi femeile la mormânt; Hriﬆos şi Maria Magdalena („Căutaţi pe Iisus? Nu eﬆe aici, a înviat”: ïsÚa iwete
nhst´/ jde v´stavo: cf. Mc. 16, 6; „Maria: Învăţătorule!” m[a]rïå ravvÁnï: In. 20, 166)
61. Plângerea Domnului („Pe Tine, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, [pogorându-Te] de pe lemn, Iosif
cu Nicodim”, tebe ›dhÓwago så svhtom/ æko rijoü snem ïosif/ se dreva s´ nikodimom: Vinerea Mare la
vecernie, ﬆihoavna, glas 5, la scoaterea sf. epitaf)
62. „Duminica slăbănogului” (ndlÚå › rajslablenhm´: In. 5, 1–15; în ﬆânga: „Îngerul Domnului”, agÚgl´ gnÚ´)
63. „Duminica samarinencii” (ndlÚå › samaran¥ni: In. 4, 5–42; deasupra fântânii: „Fântâna lui Iacov”, stÁdenec
ïækov[o]; în dreptul lui Iisus: „Dă-mi să beau”, da[i] mi piti: In. 4, 6; în dreptul samarinencii: „Fotini”, fotini)
64. Duminica orbului („Tină făcu Iisus şi unse ochii orbului”, vrenïe s´tvori ïÚs i pomaja ›çi/ slepomÁ: cf. In. 9,
6; „scăldătoarea Siluam”, kÁpel silÁam)
65. Sf. Sebaﬆian (stÚ¥ sevastian)
66. Ierarhi în medalioane (de la N la S): Ipatie (stÚ¥ ipatïe), Eusevie (stÚ¥ evsevïe), Agapie (stÚ¥ agapïe), Iosif (stÚ¥
ï›sif), Atinoghen (stÚ¥ anƒinogen), Terapont20 (stÚ¥ ƒerapon), Silveﬆru (stÚ¥ sili/vestrÁ), Eleﬅerie (stÚ¥
levterïe), Haralambie (stÚ¥ xar[a]lampïe), Achepsima (stÚ¥ ake9im21), Lazăr (stÚ¥ lajar), Meletie (stÚ¥ meletïe)
67. Cuvioşi în medalioane (S, de la E): Simeon (stÚ¥ sïme›n), Antonie „cel Mare” (stÚ¥ antonïe veliki), Sava (stÚ¥
sava), Eﬅimie (stÚ¥ eõƒemïe22), Arsenie (stÚ¥ arsenïe), Teodosie (stÚ¥ ƒe›dosïe), Avramie (stÚ¥ avramïe), Marin
(stÚ¥ marin), Pafnutie (stÚ¥ pafnÁtïe), Teodor Studitul (stÚ¥ ƒe›dor stÁdit); (N, de la V): Maxim (stÚ¥
ma%im), Ilarion (stÚ¥ ilari›n), Pahomie (stÚ¥ paxomïe), Teodor (stÚ¥ ƒe›dor), Martian (stÚ¥ martian),
Teoiﬆ (stÚ¥ ƒe›ktist), Isachie (stÚ¥ ïsakïe), Isidor (stÚ¥ ïsidor), Pavel (stÚ¥ pavel), Nil (stÚ¥ nil)
68. Agneţ („Mielul lui Dumnezeu”, agnec bÈÚi)
70. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥ ï›an jlatÁst´)
71. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥ vasilïe veliki)
72. Sf. Grigore Teologul (stÚ¥ grigorïe bgÚoslov)
73. Sf. Atanasie al Alexandriei (stÚ¥ aƒanasïe ale%andreiski)
20
V. nota la acelaşi sfânt, la catoliconul Hurezilor, altar nr. 21. Inscripţiile înregiﬆrează core numele sfântului (bolniţa Hurezilor,
altar nr. 16 şi Sf. Ştefan, naos nr. 6).
21
În loc de ake9ima (< gr. Ἀκεψιμᾶς). În inscripţiile greceşti apare în general forma abreviată Ἀκεψήμ (catoliconul Hurezilor, Polovragi,
v. indice), redată ca atare de inscripţiile chirilice (la bolniţa Hurezilor; la Sărăcineşti în pridvor). Doar în naosul de la Sărăcineşti (nr. 10)
apare akep[...]ma. Vezi şi nota de la Polovragi, naos nr. 6.
22
Numele sfântului scris ca în greacă, cu grupul -ev (-eõ), după model grecesc. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă
pentru explicaţii privind grafia.

74. Sf. Spiridon (stÚ¥ spiridon)

75. Sf. Ştefan (stÚ¥ stefan)
76. Sf. Prohor (stÚ¥ proxor)
77. Serafim
78. Viziunea sf. Petru din Alexandria (stÚ¥ petrÁ; „Cine Ţi-a sfâşiat haina, Mântuitorule?”, kto tvoÓ spÚse/ rijÁ
rajdra; „Arie cel nebun”, arïå bejÁmen); cruce criptogramă (ïncï/ ïÚs/ xÚs/ ni/ka) şi inscripţia zugravilor („Preda,
Marin zug[r]af ”23, preda 1 marin jÁg[r]af)
79. Iisus în mormânt, cu Maica Domnului (mÚr ƒÚõ) şi sf. Ioan Teologul (stÚ¥ ï›an)
80. Sf. Nicolae (stÚ¥ nikolae)
81. Sf. Grigore Decapolitul (stÚ¥ grigorïe dekapolit)
82. Sf.Ana (staÚa anna)
83. Sf. Gheorghe (stÚ¥ ge›rgïe)
84. Sf. Procopie (stÚ¥ prokopïe)
85. Hriﬆos înger (xÚs aggelom)
86. Sf. Ecaterina (stÚaa ekaterïni)
87. Sf. Teodora (stÚaa ƒe›dora)
88. „Sf. Conﬆantin şi maica sa Elena” (stÚ¥ kostantin i mtÚre ego elen¥)
89. Sf. Cosma (stÚ¥ kojma)
90. Tabloul votiv („Bunul şi înţeleptul Ioan Coﬆandin Băsărabŭ voevod şi doamna sa Mariia; Coﬆandin voevod, Radul
voevod, Ştefan voevod, Matei voevod”24, bÁnÁl Îi ŠnceleptÁl ï›an kostandin b´s´rab´ voevod i gspÚÈa ego marïå/
kostandin voevod radÁl voevod wefan voevod matei voevod) şi pisania piată25: „† Sfântul şi dumnezeescul aceﬆa
paraclis ştiut iaﬆe că den temelie prealuminatul bl<a>goceﬆivul domnu Ioan Coﬆandin Basaraba voevod l-au
înălţat, şi cu zugrăveala l-au înfrumuseţat întru cinﬆea şi lauda Naşterii Maicii Domnului I<isu>s H<riﬆo>s şi de
pururea Fecioarei şi spre nemoarta pomenire a sa şi a tot bun şi prea bl<a>gorodnic neamului său, săvârşindu-să la
alŭ optulea anŭ a domniei sale, fiindŭ leatul 720526, şi ispravnicŭ fiindŭ chir Ioan arhimandrit egumen. Eu am
zugrăvit aceﬆ paracli[s], cu mâna greşitului Preda şi Marin zugrafi”, † sfńtÁl Îi dÁmnejeeskÁl açesta paraklis
wiÁt æste k´ den temelïe/ prhlÁminatÁl blÚgoçestivÁl domnÁ ï›an kostandin basaraba voevod/ laÁ Šn´lcat 1
Îi kÁ jÁgr´vhla 1 laÁ ŠfrÁmÁsecat ŠtrÁ çinsth Îi/ laÁda nawerii maiçïi domnÁlÁi ïÚs xÚs Îi de pÁrÁrh feçoarei
1 / Îi spre nemoarta pomenire a sa Îi a tot bÁn Îi prh blÚgo/rodnik nhmÁlÁi s´Á s´v´rÎindÁs´ la al´ ›ptÁlh
an´/ a domnïei sale fïind´ lhtÁl 1#jsÚe1 Îi ispravnik´ 1 / fïind´ 1 kir ï›an 1 arximandrit 1 egÁmen 1 aj´
ispisax 1/ sïi parakli[s] rÁkÁ grhÎni preda i marin jÁgrafi
91. Serafim (pe ripide: „Sfânt Domnul”, stÚ´ gÚ´)
23
Şi la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 814.
24
Ibidem, nr. 812.
25
Ibid., nr. 811.
26
1696–1697.

92. Sf. Ioan Colibaşul (stÚ¥ ï›an kalivit)

93. Sf. Alexie „omul lui Dumnezeu” (stÚ¥ alek%ïe27 çlvÚk´ bÈïÚü)
94. Sf. Damian (stÚ¥ dami[an])
95. Sf. Teodor Tiron (stÚ¥ ƒe›dor tir[on])
96. Sf. Teodor Stratilat (stÚ¥ ƒe›dor stratilat)
97. Maica Domnului (mÚr ƒÚõ)
98. Sf. Porfiria (stÚaa polfirïå)28
99. Sf. Teofana (stÚaa ƒe›fana)
100. Sf. Neﬆor (stÚ¥ nestor)
101. Sf. Dimitrie (stÚ¥ dimïtrïe)
102. Sf. Ioachim (stÚ¥ ï›akïm)
II. Pridvor
1. Sf. Ioan Botezătorul („Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor”, poka/ite så/ pribl/iÈi bo/ så
crsÚt/vo nebe/snoe: Mt. 3, 2)
2. „Înjunghierea lui Zaharia” (j[akole]nïe jaxarïinovo: cf. Lc. 11, 51; Mt. 23, 35)
3. Naşterea sf. Ioan
4. Elisabeta fuge cu pruncul Ioan în puﬆiu („Când fuge Elisabeta […]”, egda bhgae[t] ilisaveta […])
5. Sf. Ioan dus de înger în deşert
6. Sf. Ioan predicând mulţimilor29
7. Sf. Ioan predicând mulţimilor
8. Sf. Ioan predicând mulţimilor
9. Sf. Ioan predicând mulţimilor (cf. Lc. 3, 9; Mt. 3, 10)
10. Piură diﬆrusă
11. „Tăierea capului Înaintemergătorului” (Áshk[n]ovenïe/ glavi pre[dtÚça]: cf. Mt. 14, 10–11; Mc. 6, 27–28)
12. „Ospăţul lui Irod” şi dansul Salomeei (çre[Èd]enïe/ ïrodovo: cf. Mt. 14, 6; Mc. 6, 21–22)
13. „Îngroparea [sf.] Ioan” (pogreve[nïe]/ ï›anovo: Mt. 14, 12; Mc. 6, 29)
14. Aflarea capului sf. Ioan ([...]; deasupra capului: „Ioan”, ï›an)
15. Martiriile apoﬆolilor (de la S spre N): sf. Petru răﬆignit cu capul în jos („Apoﬆol Petru”, apostol petrÁ)
16. Sf. Pavel decapitat („Apoﬆol Pavel”, apostol pavel)
27
În loc de ale%ïe. Aceeaşi formă grafică mai apare doar la Sf. Ştefan, pronaos nr. 27. V. şi infra, grafia pentru Axentie, la bolniţa de la
Hurezi, altar nr. 3
28
Cu l în loc de r, posibil lapsus calami.
29
Piura foarte degradată şi cu inscripţiile pierdute nu permite identificarea episoadelor.

17. Înălţarea sf. Ioan („Apoﬆol [Ioan] Teologul”, apo[stol]/ […] bgÚoslov)
18. Piură degradată
21. (decapitare)
22. Sf. Matei ars în foc („Apoﬆol Matei”, [apos]tol maƒei)
23. Sf. Marcu tras pe jos („Apoﬆol Marcu”, apostol marko)
24. Sf. Luca piând icoana Maicii Domnului („Apoﬆol Luca”, apostol lÁka)
25. Sf. Filip spânzurat cu capul în jos („Apoﬆol Filip”, apostol filip)
26. Sf. Toma ﬆrăpuns cu suliţe („Apoﬆol Toma”, apostol ƒoma)
27. Icoana de hram: „Naşterea Născătoarei de Dumnezeu” (roÈdistvo bcÚi). Pe arc: Mandylion
28. Sf. Iosif [cântăreţul] (stÚ¥ ï›sif; „Glasul arhanghelului aducem ţie, Preacurată, bucură-te, Fecioară”, glas
ti/ prinosim/ arxaggÚlov/ vse çist/a radÁi/ så dvÚo: glas 6, marţi, canonul de umilinţă de la utrenie, cântarea
a noua, ﬆihira Născătoarei).
29. Sf. Ioan Damaschin (stÚ¥ ï›an/ damaskin; „Ce cântare vrednică îţi va aduce ţie neputinţa noaﬆră?”, kÁÓ ti/
dostoi/nÁ phs´/n´ naÎe/ prineset/ nemoÈe/niïe: glas 1, duminică, canonul Născătoarei, cântarea 1)
30. Pocrov („Fecioara aﬆăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce”, dvaÚå
dnes presÁwestvennago raÈdaet/ i jemlå vertep´ nepristÁpnomÁ prinosit: condacul de Crăciun al sf.
Roman Melodul). În partea de sus a scenei, în dreapta Maicii Domnului: „ceata arhiereilor”, „ceata
apoﬆolilor”, lik arxïere›m 1 lik apostolom30; în ﬆânga Maicii Domnului: „ceata prorocilor”, „ceata
preacuvioşilor”, lik prorokom 1 lik prhpodobnikom)
31. Acoperământul Maicii Domnului („Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă
sub acoperământul tău”, vse Ápovanïe moe k tebh v´jlagaÓ mtÚi bÈÚïå/ s´xrani må/ v´ svoem si krovh:
rugăciune la pavecerniţa mare)
32. Sf. Nicodim „sfinţitu[l]” (stÚ¥ nikodïm´ sfin[ci]tÁ)
33. Sf. Teodosie „începător obşti[i]” (stÚ¥ ƒe›dosïe Šçep´tor ›bwi; pe filaer, scris deasupra: Fraţil/or roada/
d[u]hului/ eﬆe dr/agoﬆea, pa/cea, în/delung/[a răbdare]: Gal. 5, 22; textul originar: „[Veniţi], fiilor, de mă
ascultaţi, frica de Domnul vă voi învăţa” (...pe voi), [prïidh]/te çad[a]/ poslÁ/Îait[e]/ [...] s/[tr]a[x]Á
[g]sÚd/n[Ó n]aÁ/çÁ31: cf. ps. 33, 11)
34. Sf. Antonie „cel Mare” (stÚ¥ antonïe çel mare; pe filaer, scris deasupra: Văz mre/ji dia/volulu/[i cum se întind peﬆe
lume]; textul originar: „Eu văd mrejile diavolului peste toată lumea” (...întinzându-se), aj´/ vi/dhx mre/Èi
diæ/volÁ [p]/o vsei/ jemli32: Patericul, pentru avva Antonie, 9)
35. „eodosie mitropolit Ungrovlahi[ei]” (ƒe›dosïe mïtropolït ugrovlaxi)
30
În locul formei de genitiv apare aşa-numitul dativ al posesiei, specific redacţiei mediobulgare.
31
Compară cu catoliconul Coziei, pronaos nr. 3.
32
Întregire după inscripţia aceluiaşi sfânt de la bolniţa Hurezilor, naos nr. 73.

36. Sf. Atanasie (stÚ¥ aƒanasïe; „Fericit omul care îşi vede păcatele sale” (...totdeauna, căci aceﬆa totdeauna se ţine
treaz), blaÈen/ çlvÚk´ i/Èe jrit/ roj svoi/ i vs[eg]da (?)/ pox[...]Îv[...]/ ti så: Patericul, cap. XXV, 45)
37. Sf. Eﬅimie „cel Mare” (stÚ¥ eƒïmïe çel mare; „Credinţa şi smerenia să le ţii, ca tuturor să le întorci miloﬆivire
şi ajutor”, vhra i s/meren/ïå dr´/ÈiÎi æ/ko v´si/ ›brhw/eÎi mi/lost´ i/ pomow)
38. Serafim

BOLNIŢA ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Corina Popa
La răsărit de incinta principală a mânăﬆirii, la limita de eﬆ a zidului ce înconjoară întregul ansamblu, se află grupul
de clădiri aparţinând bolniţei de odinioară, format din biserică, ruinele chiliilor ce-i adăpoﬆeau pe călugării bolnavi
şi bătrâni, şi foişorul din colţul de sud-veﬆ, un liniştit loc „de priveală” spre incinta catoliconului şi către valea
Romanilor. Foişorul eﬆe un element caraeriﬆic arhiteurii brâncoveneşti şi se regăseşte la curţile domneşti de la
Brâncoveni sau Târgovişte (fig. 1).
Pisania săpată în piatră (fig. 26) consemnează faptul că bolniţa eﬆe itoria doamnei Maria1 care, urmând
exemplul soţului său ce ridicase catoliconul, a înălţat la rândul ei bolniţa „în slava de Dumnezeu Născătoarei Fecioare”.
Biserica a foﬆ terminată la 20 septembrie 1696. Pisania piată din naosul bisericii menţionează zugrăvirea bisericii
în 1699, ispravnic fiind arhimandritul Ioan.
În pridvorul bisericii, pe peretele de răsărit sunt înfăţişaţi arhimandritul Ioan şi ﬆareţul Pahomie. O lungă
inscripţie din 1793 ce-l însoţeşte pe Pahomie relatează că la „1789 fiind răzmiriţă şi nevoie mare în ţară de nemţi şi
de turci, au venit un saraschiiar cu oaﬆe turcească de au şăzut în mânăﬆire un an şi multe ﬆricăciuni s-au făcut”. Iar
Pahomie luând „într-ajutor pre miloﬆivul Dumnezeu şi pre preacurata sa Maică şi pre sfinţii împăraţi şi s-au apucat
a drege şi [...] au şi isprăvit, împodobind cu zugrăveala [...], în domnia mării sale Ioan Alecsandru Moruz voievod”2.
Biserica eﬆe închinată Adormirii Maicii Domnului, hram obişnuit pentru bisericile cu rol de necropolă. În cazul
de faţă, opţiunea pentru aceﬆ hram s-ar explica prin aceea că biserica a foﬆ făcută – cum spune pisania – pentru
veşnica pomenire a părinţilor, moşilor şi ﬆrămoşilor doamnei Maria. Totodată, în jurul bisericii s-a aflat încă de la
început cimitirul mânăﬆirii, după cum consemnează inscripţiile de pe coloanele pridvorului3.
Bolniţa, ca şi paraclisele reprezintă o componentă specială, aproape excepţională a unui ansamblu mânăﬆiresc,
în spaţiul civilizaţiei valahe întâlnindu-se îndeosebi în cadrul ansamblurilor mânăﬆireşti itorite de domni, episcopi
sau mitropoliţi. Prezenţa aceﬆor biserici cu rol secundar ateﬆă un ﬆatut special al ansamblului monaﬆic şi mai ales
opţiunea pentru modul de vieţuire cenobitic, reintrodus la mânăﬆirea Câmpulung, pe timpul lui Matei Basarab, de
unde provenea arhimandritul Ioan4. Tot iniţiativei lui Brâncoveanu i se datorează conﬆruirea bolniţelor de la Sadova
(1692–1693) şi Brâncoveni (1700), cu ocazia refacerii mai vechilor ansambluri mateine. Analogia cea mai apropiată
1
Nicolae Iorga, Mânăﬆirea Hurezului. Dezvoltarea şi viiaţa ei, Vălenii de Munte, 1912, p. 75; idem, Inscripţii, vol. I, p. 193.
2
C. Bălan, Inscripţii…Vâlcea, nr. 822.
3
Ibidem, pp. 561–562. La 1705 apare numele lui Dosothei eromonah, la 1715, Dosithei şi Silveﬆru eromonahi.
4
Vezi, în aceﬆ volum, prezentarea generală a mânăﬆirii Hurezi. Biserici bolniţe s-au conﬆruit în ansamblurile mânăﬆireşti de la Cozia (1542),
itoria lui Radu Paisie; la Biﬆriţa (1494), itorie a Craioveştilor; Matei Basarab conﬆruieşte la Câmpulung o bolniţă din lemn, refăcută din
zid la 1718. În epoca poﬆbrâncovenească se zidesc bolniţele de la mânăﬆirile Polovragi, Govora şi episcopia Râmnicului.

pentru bolniţa Hurezilor o reprezintă tocmai mânăﬆirea Brâncoveni, unde vechiul ansamblu monaﬆic eﬆe refăcut
parţial de Brâncoveanu: se rezideşte biserica devenită necropola părinţilor şi bunicilor voievodului, iar în afara incintei
a foﬆ ridicată o monumentală biserică bolniţă închinată sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Din ansamblul bolniţei de la Hurezi se păﬆrează numai biserica şi foişorul, chiliile au foﬆ reﬆaurate ca ruine în
anii ’60 ai secolului trecut. Biserica eﬆe o conﬆrucţie de plan dreptunghiular, compusă din altar, naos şi pridvor5.
Spaţiul interior eﬆe alcătuit din absida adâncă a altarului, acoperită de o semicalotă şi o scurtă boltă semicilindrică,
naosul pătrat cu o turlă înaltă şi cu diametru amplu, şi pridvorul boltit cu o calotă pe pandantivi, sprijinită pe două
arce late la sud şi la nord. Pridvorul prezintă şase arcade largi, susţinute de coloane de piatră. Se reia aici ﬆruura
tripartită de la paraclis, pridvorul ţinând locul pronaosului – rezolvare adecvată unui lăcaş utilizat rar şi frecventat,
în primul rând, de obştea mânăﬆirii. Se remarcă faptul că, la fel ca în cazul catoliconului, meşterii conﬆruori au
utilizat proporţii armonice în conceperea bisericii: lungimea ei eﬆe egală cu înălţimea turlei.
Pisania piată din naos, de pe peretele de veﬆ, deasupra intrării (fig. 25), reia ideea din pisania în piatră,
referitoare la zidirea bisericii – „ca pomenire [...] să fie, moşilor, părinţilor şi ﬆrămoşilor [...] în veci”. Sunt amintiţi
ispravnicul, Ioan arhimandritul, şi cei trei meşteri: Preda, Necola şi Efrem6. Numele zugravilor se reiau într-o
inscripţie din proscomidiar, unde sunt menţionaţi Preda, Necola şi Ianache7. Preda eﬆe, foarte probabil, zugravul care
lucrase împreună cu Marin la paraclis între 1696–1697. Numele arhimandritului inclus în inscripţia din naos ar
indica aportul ﬆareţului la alcătuirea programului iconografic al bolniţei, a cărei piură a foﬆ terminată în 31 mai
1699, după cum precizează aceeaşi pisanie. Bolniţa a foﬆ înfrumuseţată cu un iconoﬆas ce nu poate fi datat şi atribuit
cu precizie, în lipsa inscripţiilor. Aşa cum la paraclis icoana sfinţilor de hram ai bisericii mari apare printre icoanele
împărăteşti, aici eﬆe zugrăvit sf. Procopie, reprezentând al doilea hram al catoliconului.
Piura a suferit ﬆricăciuni, odată cu biserica, între 1793–1796, după cum mărturiseşte inscripţia ce-l însoţeşte pe
ﬆareţul Pahomie. Repiările sunt foarte vizibile: fondul albaﬆru închis, negru, caraeriﬆic piurii medievale în
frescă şi celei brâncoveneşti a foﬆ refăcut integral, acoperindu-se cu un siniliu-albaﬆru ﬆrident care înconjoară vechile
inscripţii. Chiar unele figuri din regiﬆrul inferior ar putea fi repiate la rândul lor, fapt mai vizibil în pridvor, la scena
„Viaţa adevăratului călugăr” şi la cele două portrete, al arhimandritului Ioan şi, respeiv, al lui Pahomie.
5
Ioan D. Trajanescu, „Bolniţa mânăﬆirii Hurezi. Biserica, Foişorul, Chiliile”, BCMI III (1910), pp. 75–80.
6
C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 818.
7
Ibidem, nr. 821; R. Creţeanu, „Zugravi”, p. 94.

Mânăﬆirea Hurezi. Bolniţa Adormirea Maicii Domnului
Piura
Corina Popa
Absida altarului adăpoﬆeşte, ca de obicei, imaginea Maicii Domnului Platitera, încadrată de cei doi arhangheli,
Mihail şi Gavriil, temă ce iluﬆrează Întruparea Cuvântului şi eﬆe continuată, pe bolta altarului, de reprezentarea
celor 12 medalioane cu proroci care, conform textelor de pe filaerele parţial lizibile, par a iluﬆra tema „De demult
prorocii te-au veﬆit” – ce o preamăreşte pe Fecioară ca Născătoare de Dumnezeu (fig. 2).
Înălţimea absidei altarului a permis o ﬆruură pe trei regiﬆre: primul închinat Vieţii Mariei, următorul rezervat
Împărtăşirii apoﬆolilor, iar al treilea – Melismosului.
Primul regiﬆru de sub imaginea Maicii Domnului conţine în centru reprezentarea Înălţării lui Iisus1 (fig. 3),
încadrată de patru episoade din copilăria Fecioarei – Preotul respinge jertfa lui Ioachim şi închide templul (fig. 4);
Ioachim şi Ana veﬆiţi de înger; Intrarea în biserică a Maicii Domnului (fig. 5); Zaharia încredinţând-o pe Maria lui
Iosif. Aceﬆ ciclu marial apare în piura muntenească în altarul Bisericii Doamnei din Bucureşti (1683), precum şi
în cel al catoliconului de la Hurezi2, ambele piate de Conﬆantinos şi Ioan, reprezentând o dezvoltare narativă a
componentei mariale din programul iconografic al altarului, cu începuturi îndepărtate în epoca paleologă.
Fără a putea identifica aici o opţiune voită şi programatică pentru tradiţia bizantină, considerăm că prezenţa
aceﬆui ciclu, alături de marele număr de teme mariale specifice programelor iconografice din ansamblurile
brâncoveneşti, eﬆe concordantă cu bogata literatură marială publicată în secolul al XVII-lea sau care circula în
manuscris, iluﬆrând o deosebită cinﬆire a Sfintei Fecioare în epocă3. Aceﬆ fapt eﬆe confirmat chiar în altarul
bolniţei: obişnuita temă a Cuminecării apoﬆolilor, ce face legătura între liturghie şi Jertfa hriﬆică, eﬆe încadrată
de reprezentarea a două ﬆrofe din Imnul Acatiﬆ: icos 7 – „Arătat-au făptură nouă...” (fig. 6) şi icos 8 – „Cu totul
a foﬆ întru cei de jos...”, ambele într-o redaare neobişnuită, diferită deopotrivă de cea recomandată de Erminie,
ca şi de cea din pronaosul catoliconului. Icosul 7 eﬆe înfăţişat aﬆfel: Maica Domnului pe tron cu Pruncul, care arată
înspre o cruce cu inﬆrumentele Patimilor şi cununa de spini, imagine ce subliniază legătura dintre Întrupare şi
Jertfă. Icosul 8 – „Cu totul a foﬆ întru cei de jos...”, text ce pune accent pe dubla natură a lui Iisus – eﬆe iluﬆrat de
Emanuel cu nimb cruciger, cu cartea deschisă şi binecuvântând, în timp ce asupra lui se coboară sf. Duh, fiind
încadrat de Maica Domnului şi de un arhanghel, reprezentanţi ai celor două lumi cărora le aparţine Iisus (fig. 7).
Întrucât arhimandritul Ioan eﬆe ispravnicul piurii, putem pune pe seama lui aici, ca şi la paraclis, plasarea aceﬆor
ﬆrofe de Imn în altar, ca şi opţiunea pentru modelele oferite de gravurile de carte, anume cele ucrainene4, care au
1
Înălţarea apare frecvent în spaţiul altarului, integrându-se tematicii aceﬆuia, axată pe Întrupare, Jertfă şi Înviere.
2
Scenele din Viaţa Mariei apar şi în altarul bisericii Polovragi, piată de meşteri hurezeni.
3
Vezi pentru detalii Violeta Barbu, „Siﬆeme de reprezentare populară a cultului marianic în ţările române în secolele XVII şi XVIII”,
SMIM, XVI (1998), pp. 159–171.
4
Украинские книги, pp. 165–167. Vezi şi I. Iancovescu, „Les sources russes et ukrainiennes”, p. 106, fig. 9 a şi 9 b; sunt semnalate analogii cu
iluﬆraţiile unui Acatiﬆier, publicat la Lavra în 1663.

ca notă generală o „dramatizare” a iluﬆrării Imnului prin evidenţierea legăturii dintre Jertfă, iluﬆrată prin
inﬆrumentele Patimilor, şi Întrupare, săvârşită prin Maica Domnului5.
Chiar iconografia proscomidiarului relevă o discretă notă narativă. Iisus–Om al durerii eﬆe încadrat de Maria
şi de apoﬆolul Ioan, care par a-l mângâia şi plânge, plini de compasiune.
Pe arcul de triumf apare Sf. Treime, temă intrinsec legată de liturghie, de aceea reprezentată mai rar pe arcul de triumf
(fig. 8) şi mai des ca o compoziţie ce domină bolta altarului (catolicon, Polovragi, Surpatele, Filipeştii de Pădure). Turla
prezintă iconografia obişnuită. Se remarcă doar prezenţa tronului Hetimasiei în axul de răsărit din zona cetelor îngereşti
ce-l înconjoară pe Iisus Pantocrator (fig. 9). Nota eshatologică a aceﬆei teme, frecvent inclusă în iconografia turlei, se
regăseşte în reprezentarea celor patru evanghelişti din pandantivi, însoţiţi de simbolurile lor apocaliptice.
În cele trei timpane ale naosului sunt reprezentate: Naşterea lui Iisus – la sud (fig. 10), Schimbarea la Faţă – la
veﬆ şi Naşterea Maicii Domnului – la nord (fig. 11). Aceaﬆă selecţie se abate de la o regulă athonită a ﬆruurii
programului iconografic din naos, de a înfăţişa în abside şi în timpanul de veﬆ cele trei mari evenimente: Schimbarea
la Faţă, Răﬆignirea şi Învierea (de obicei, Coborârea la iad). Fiind vorba de o biserică de bolniţă şi întrucât nu se poate
vorbi de un program iconografic recomandat sau obligatoriu, ne aflăm din nou în faţa unei ﬆruuri iconografice
singulare. Modelele oferite de cele două bolniţe din Vâlcea – Biﬆriţa şi Cozia – n-au foﬆ urmate6. Înlocuirea celor
două momente cruciale din ciclul hriﬆologic – Răﬆignirea şi Învierea – cu Naşterea Domnului şi, respeiv, Naşterea
Maicii Domnului indică, şi aici, ponderea componentei mariale a programului7. Cele trei sărbători de la bolniţa
Hurezilor au un element comun: intervenţia divinităţii în cele două scene menţionate şi evidenţierea naturii divine
a lui Iisus, în Schimbarea la Faţă. Reprezentarea aceﬆei mari sărbători în timpanul de veﬆ, rezervat, de regulă, în
piura brâncovenească, Răﬆignirii ar putea fi pusă în relaţie cu ataşamentul special pentru aceaﬆă temă, specifică
tradiţiei isihaﬆe. Schimbarea la Faţă ocupă acelaşi loc în bolniţa Biﬆriţei8.
Reprezentarea Naşterii Domnului şi cea a Mariei propun o leură paralelă: Maica Domnului a foﬆ o pământeană,
dar naşterea ei s-a făcut cu intervenţia divină, reprezentată de îngerii mesageri, aşa cum Maria, la rândul ei, a foﬆ
anunţată de înger că-l va naşte pe Iisus, eveniment la care îngerii au coborât din cer pentru a asiﬆa la Naşterea Fiului
lui Dumnezeu. Locul important acordat episoadelor anunţării părinţilor Mariei, ca şi ampla zonă rezervată cetei de
îngeri ce participă la Naşterea lui Iisus ar permite o atare interpretare.
Cele două regiﬆre pe care se desfăşoară iﬆoria hriﬆică iluﬆrează, sus, o serie de minuni şi pilde, împletite cu
Duminici ale Penticoﬆarului, evocând într-o oarecare măsură iconografia din naosul catoliconului, în timp ce
5
I.D. Ştefănescu, La peinture, pp. 193–194. Strofele din Imnul Acatiﬆ nu sunt identificate.
6
Ansamblurile de la Biﬆriţa şi Cozia au ca notă comună reprezentarea Vieţii sf. Ioan Botezătorul, în calitatea sa de model de viaţă
monahală, dar şi ca martor pământean al naturii divine a lui Iisus, aşadar cu un rol important în economia mântuirii, prin rolul său de
intercesor alături de Maica Domnului.
7
I.D. Ştefănescu, La peinture, p. 193, identifică scena Naşterii lui Hriﬆos cu Stihira de Crăciun.
8
C. L. Dumitrescu, Pictura murală, p. 45 şi n. 8. Autoarea trimite la John Meyendorff, Introduction à l’ étude de Grégoire Palamas, Paris,
1959 şi consideră că Barbu Craiovescu a ales hramul Schimbării la Faţă, deoarece contemplarea luminii Taborului reprezenta scopul
vieţii ascetice isihaﬆe, pentru care optase aceﬆ boier călugărit.

Mânăﬆirea Hurezi. Bolniţa Adormirea Maicii Domnului. Piura
regiﬆrul secund eﬆe rezervat ciclului Patimilor9 (fig. 12 şi 13). Remarcăm faptul că în regiﬆrul superior, scenele
centrale sunt: Cina cea de taină (la sud) şi Nunta din Cana (la nord) – teme cu semnificaţie euhariﬆică, prefigurând
Jertfa cea fără sânge, care se petrece la fiecare liturghie, prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele lui Iisus.
S-ar părea că iconograful a avut în vedere şi o posibilă leură pe verticală: Cina de pe urmă se află deasupra
Rugăciunii pe Muntele Măslinilor, momentul premergător Patimilor în care Iisus a acceptat cupa suferinţei; Nunta
din Cana eﬆe piată deasupra Răﬆignirii, făcându-se aﬆfel legătura direă între Jertfa lui Hriﬆos, ca om, şi taina
euhariﬆică, prefigurată de aceaﬆă scenă în care apa s-a transformat în vin.
Poate în acelaşi fel s-ar cuveni interpretate cele două coordonate iconografice ale regiﬆrelor narative, paralela dintre
seria de minuni şi pilde – cu semnificaţia lor soteriologică ce evidenţiază natura divină a lui Iisus, ca Fiu al lui Dumnezeu
– şi cea reprezentată de episoadele Patimilor, care iluﬆrează suferinţele lui Iisus ca Fiu al Omului (fig. 14).
În ﬆruura regiﬆrului de sfinţi se remarcă, la baza arcului de triumf, figura sfântului Grigore Decapolitul, făcând
pandant, ca şi la paraclis, cu sf. Nicolae. Grigore Decapolitul apare în majoritatea ansamblurilor brâncoveneşti,
personajul fiind evident asimilat marilor ierarhi, în calitatea sa de sfânt proteor al Ţării Româneşti10. Sfinţii militari
apar ca mucenici, în veşminte de curteni, purtând crucea (fig. 15), în timp ce la sud, în apropierea tabloului votiv,
sunt înfăţişaţi sf. împăraţi Conﬆantin şi Elena (fig. 16). Numai pe pereţii de sud şi de nord, sub regiﬆrele narative –
ca în majoritatea bisericilor din mânăﬆiri – se remarcă o friză de medalioane cu portrete de sfinţi cuvioşi, cei mai
importanţi fiind piaţi în întregime, în glafurile fereﬆrelor de jos şi în cel al uşii.
Tabloul votiv se organizează de o parte şi de alta a uşii, încadrând un cartuş auriu, baroc, ţinut de îngeri, cu
inscripţia referitoare la zugravi. Tema prezintă o ﬆruură particulară, datorită faptului că itorul bisericii eﬆe
doamna Maria, înfăţişată împreună cu preacinﬆitul său soţ, fără copii, ţinând împreună chivotul bisericii,
binecuvântaţi fiind de Iisus. De cealaltă parte a uşii sunt zugrăviţi Antonie voievod, bunicul ei, şi poﬆelnicul Neagul,
fiul aceﬆuia, tatăl doamnei11 (fig. 17). Conform obiceiului din lumea medievală valahă, numai ﬆrămoşii doamnei pe
linie masculină sunt reprezentaţi, cu atât mai mult cu cât aceﬆ tablou evidenţia descendenţa sa domnească – deşi se
ştie că bunicul său a foﬆ un boier adus la domnie de Cantacuzini.
Pridvorul conţine o prelungire a tabloului votiv – pe peretele de eﬆ, în ﬆânga uşii, sunt zugrăviţi cei doi ﬆareţi
care s-au îngrijit de conﬆrucţia, piarea şi apoi de reparaţiile din secolul al XVIII-lea: arhimandritul Ioan, ispravnicul,
şi ﬆareţul Pahomie (fig. 18). Programul iconografic al pridvorului oferă o selecţie tematică puţin obişnuită, chiar în
condiţiile în care generalizarea pridvorului în a doua jumătate a secolului al XVII-lea a foﬆ însoţită de conturarea unui
program cu mesaj eshatologic dominant, una dintre temele preferate fiind Judecata de apoi12. Aici programul eﬆe
9
Ciclul se încheie pe nord cu Plângerea; lipseşte scena Învierii.
10
C. Popa, „Military and Local Saints”, p. 79.
11
Portretele itorilor şi cele ale celor doi ispravnici au foﬆ publicate prima dată de Alexandru Lapedatu, în „Portretele murale la Hurezi.
Descriere. A doua serie”, BCMI, I (1908), p. 160, fig. 11.
12
Abcar Baltazar – „Frescurile de la Hurezi” (III), BCMI III (1910), pp. 11–14 – descrie mai ales scenele particulare din pridvor, dar cu identificări
aproximative. I.D. Ştefănescu (La peinture, p. 194) descrie scenele din pridvor, pe care le consideră ca înscriindu-se în iconografia specifică
trapezelor Athosului (Dionisiu). Pentru iconografia pridvoarelor brâncoveneşti, vezi şi C. Popa, „L’ iconographie” (I), în special pp. 88–89.

conﬆruit pe două coordonate: cea marială şi cea eshatologică. Prima eﬆe iluﬆrată de Adormirea Maicii Domnului,
hramul bisericii – care aici devine un mic ciclu autonom, asemenea reprezentării din biserica mare (fig. 19) – şi de
imaginea Platiterei, înconjurată de textul imnului Axion, din calotă, temă devenită caraeriﬆică iconografiei
pronaosului (fig. 20). Nota eshatologică eﬆe identificabilă chiar în prorocirile de pe filaerele celor două grupe de
profeţi, orânduiţi în jurul lui Iisus Înger al Marelui Sfat şi al sf. Ioan Botezătorul, prorociri care, deşi încadrează
imaginea Maicii Domnului din calotă, nu au un conţinut marial, ci se leagă de scenele din timpane. Eﬆe vorba de
Martiriul sf. Ştefan (timpan sud), Moartea sf. Efrem Sirul (veﬆ), Corabia creştinătăţii (nord) şi Viaţa adevăratului
călugăr, reprezentată în pandant cu figurile celor doi ﬆareţi, pomeniţi mai sus.
Dacă Moartea sf. Efrem Sirul şi Viaţa adevăratului călugăr fac parte din repertoriul iconografic athonit
deﬆinat trapezelor şi reprezintă teme cu caraer moralizator adresate călugărilor, Corabia creştinătăţii se înscrie
în seria de reprezentări alegorice ce apar şi în trapeza mânăﬆirii13, şi care au foﬆ puse în legătură cu problema
polemicii dogmatice a vremii.
Prin redaarea complexă, chiar compozită, Martiriul sf. Ştefan, plasat în pandant cu Corabia creştinătăţii, pare
a avea un mesaj similar, complementar Corabiei, şi ar reprezenta tot o alegorie (fig. 21). Aceﬆ sfânt eﬆe invocat –
considerăm noi – nu numai pentru că a murit mărturisindu-şi credinţa, dar şi pentru înflăcăratul discurs de apărare
în faţa sinedriului prin care critica îndepărtarea preoţilor de la dreapta credinţă şi anunţa, asemenea apoﬆolilor,
Biserica lui Hriﬆos şi, prin ea, salvarea omenirii. Ştefan eﬆe reprezentat aici ca un fervent apărător al credinţei
creştine14. În calitatea sa de arhidiacon şi protomartir, aceﬆ sfânt era totodată un privilegiat intercesor.
Scena martiriului, dominată de reprezentarea sf. Treimi, pare a avea o conﬆrucţie antitetică: în dreapta, Ştefan
lapidat şi îngerii ce adună pietrele albe, conﬆruind o cetate – ce pare a fi Ierusalimul ceresc – iar în ﬆânga, în faţa
unei alte cetăţi – ce ar putea fi Ierusalimul iﬆoric, unde a avut loc martiriul – apar călăii şi Saul, viitorul apoﬆol
Pavel, asiﬆând la supliciul arhidiaconului. Imaginea Ierusalimului ceresc înălţat de îngeri pe trupurile martirilor
conferă aceﬆui episod hagiografic conotaţii eshatologice. Scena a foﬆ reluată în pronaosul schitului Sf. Ştefan,
iar interpretarea temelor mariale, ce o însoţesc drept „comentariu marial” la tema Ierusalimului ceresc, ne-ar
confirma opinia.
Tema explicit legată de îngrijorarea Bisericii ortodoxe, ameninţate de intensificarea propagandei catolice şi
calvine, eﬆe „Corabia creştinătăţii” (fig. 22). Aceaﬆă alegorie ar fi putut fi inspirată de desene satirice kieviene,
datând din secolul al XVIII-lea, care conţin elemente iconografice comune cu scena de la Hurezi15. Scena
aminteşte şi de iluﬆraţia paginii de titlu a unui Pidalion, o culegere de canoane ale apoﬆolilor şi ale sinoadelor
ecumenice şi locale, menite să păﬆreze buna rânduială a bisericii. Într-o ediţie târzie se spune: „prin corabia
13
T. Voinescu, „Şcoala”, pp. 575–576; Anca Vasiliu, „Alegorii în piura brâncovenească”, Arta, XXXIII (1986), nr. 12, pp. 14–15.
14
André-Marie Gérard, Dictionnaire de la Bible, Paris, 1989, p. 358.
15
П. М. Жолтовський, Малюнки киево-лаврської іконописної маистерні, Kiev, 1982, cat. 6, fig. 129. Imaginea realizată într-un desen
occidental, liber, conţine o serie de elemente comune cu scena hurezeană: regiﬆrul de eretici printre care se diﬆing Mahomed şi Calvin,
Izabela, corabia condusă de Hriﬆos înconjurat de ierarhi şi având drept catarg crucea, ca în variantele de secol XIX (v. infra). Vezi I.
Iancovescu, „Les sources russes et ukrainnienes”, fig. 19 b.

aceaﬆa se închipuieşte catholiceasca biserică a lui Hriﬆos, a cărei temelie eﬆe credinţa ortodoxă în sf. Treime”16.
La Hurezi, corabia condusă de Iisus, cârmaciul bisericii sale, înaintează prin efortul călugărilor, cărora li se alătură
apoﬆolii Petru şi Pavel, în timp ce un şir de eretici – care evocă iﬆoria disputelor dogmatice din sinoade (Arie,
Neﬆor, Eutihie ş.a.) – o atacă de pe mal. Aceﬆora li se adaugă Calvin şi Mahomed, în spatele cărora se deschide
gura Leviatanului. Deasupra corabiei, în faţa unei mese pe care se află o carte, apare un sobor de ierarhi şi sfinţi
diaconi, binecuvântat din cer – imagine ce ar putea reprezenta dreapta credinţă şi pe slujitorii ei.
Scena are o ﬆruură iconografică complexă şi compozită, tema Corabiei fiind aici asociată cu secvenţe din
Apocalipsă şi din Evangheliile apocrife. Împăraţii romani prigonitori ai creştinilor, evocând pe cei patru cavaleri ai
Apocalipsei, sunt piaţi îndreptându-se spre corabie şi spre Izabela, reprezentată ca Femeia Vavilonului, întruchipare
a viciilor şi păcatelor (Ap. 17, 4–5). Reprezentările lui Enoh şi Ilie, cei mutaţi de Dumnezeu la cer fără a vedea moartea,
fiind înaintemergători ai celei de-a Doua Veniri, ar iluﬆra – conform Erminiei – capitolul 11, 3–12 al Apocalipsei17. Cei
doi sunt menţionaţi şi în Evangheliile apocrife, ca aceea a lui Nicodim18. Cele două personaje apar în faţa tronului lui
Antihriﬆ, sugerându-se aﬆfel că eﬆe vorba de timpul dinaintea celei de-a Doua Veniri. Se reia şi în aceaﬆă scenă
ﬆruura antitetică din Martiriul Sf. Ştefan – întrucât în dreapta scenei apare şi aici cetatea Ierusalimului, iar în
extremitatea ﬆângă, focul gheenei. Scena de la Hurezi îmbină conţinutul polemic cu unul eshatologic, iconograful
apelând deopotrivă la surse apocrife şi canonice, ca şi la limbajul alegoric ce caraerizează literatura vremii în Ţara
Românească. Ameninţarea creştinătăţii, respeiv a ortodoxiei eﬆe percepută într-o perspeivă apocaliptică19.
Rolul călugărilor în apărarea dreptei credinţe, sugerat de prezenţa aceﬆora ca vâslaşi ai corabiei conduse de Iisus,
eﬆe iluﬆrat în piura bolniţei şi de cele două scene complementare, obişnuite mediului athonit: Moartea sf. Efrem
Sirul şi Viaţa adevăratului călugăr (fig. 23 şi 24). Se ofereau aﬆfel obştii călugăreşti un model teoretic şi unul iﬆoric
de viaţă monahală. Tema Adormirii sf. Efrem Sirul, frecvent reprezentată în trapezele athonite (Dionisiu, Dochiariu),
la Meteora în biserica Sf. Nicolae Anapavsas20, ca şi în icoanele cretane, plasată în contextul iconografic evocat, ar
putea fi legată, ca şi la Athos, de scrierile aceﬆui sfânt referitoare la sfârşitul lumii şi la venirea lui Antihriﬆ.
16
Pidalion sau cârma Corabiei înţelese a catholiceştei şi apoﬆoleştei biserici a ortodocşilor, Mânăﬆirea Neamţ, 1844, text tradus din greceşte de
chir Veniamin Coﬆachi, p. 1: „Cârmaciul, Domnul noﬆru Iisus Hriﬆos, prorari şi marinari apoﬆolii şi diadohii apoﬆolilor şi toţi clericii
grămătici şi notari [...] dupre vremi”. Textul însoţeşte imaginea unei corăbii având drept catarg crucea, condusă de Hriﬆos însoţit de apoﬆoli.
17
Ap. 11, 3–12: „şi celor doi martori ai mei le voi da putere şi ei vor profeţi 1260 de zile [...]. Fiara care se ridică din adânc [...] îi va birui şi-i
va omorî, iar leşurile lor vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari [...], acolo unde Dumnezeul lor a foﬆ răﬆignit”, iar după trei zile vor învia şi vor
fi chemaţi la cer. Erminia, p. 133, 136 (cu trimitere la Fac. 5, 24 şi Evr. 11, 5).
18
Evanghelii apocrife, Bucureşti, 1996, p. 230.
19
Capitolele la care fac trimitere scenele sunt Ap. 6, 1–8; 11, 3–12; 15, 1; 17, 3–5. În manuscrisele de la Dragomirna, Enoh şi Ilie se regăsesc
frecvent alături de sf. Ioan Teologul, autorul Apocalipsei: Tetraevangheliarul din 1609 (f. 12r), Apoﬆolul 1609 (f. 215v), Liturghierul din 1610
(f. 42r), Psaltirea din 1616 (f. 5r şi f. 196v). Vezi Gheorghe Popescu-Vâlcea, Miniatura românească, Bucureşti, 1981, p. 96, 103, 106, 105.
20
G. Millet, Athos, pl. 206–207. La Dionisiu, Moartea sf. Efrem Sirul eﬆe piată în vecinătatea Apocalipsei. M. Garidis, La peinture, p. 14,
menţionează că scena eﬆe introdusă de zugravul Teofan la biserica Sf. Nicolae Anapavsas, Meteora, şi reluată apoi la Dionisiu, în trapeza de
la Kutlumsiou, la Dochiariu, ca şi în nartexul de la Sf. Nicolae Philanthropinon, Ianina (1560).

În textul său despre Sfârşitul lumii şi judecata sufletului se găseşte seria de mesaje ale scenelor ce compun
programul iconografic al pridvorului: pericolul abaterii de la dreapta credinţă, necesitatea păﬆrării cu ﬆrăşnicie
a credinţei şi a speranţei în mântuire, spre a fi pregătiţi pentru venirea lui Antihriﬆ, moment ce va fi anunţat de
trimişii lui Dumnezeu, Ilie Tezviteanul şi dreptul Enoh21.
Coincidenţele dintre textul sf. Efrem şi detaliile iconografice din scena „Corabia creştinătăţii” ar indica faptul că
iconograful piurii, arhimandritul Ioan, cunoştea bine scrierile lui Efrem Sirul22. Având în vedere că piura bolniţei
se termina în 1699, presupunem că arhimandritul Ioan ar fi putut avea acces la textele lui Efrem Sirul ce se traduceau
în învecinata Biﬆriţă sau la mânăﬆirea Argeşului. Analogiile, chiar târzii, cu modele kieviene fac mai probabilă
preluarea aceﬆei compoziţii pe cale livrescă, poate uşor dezvoltată de către Ioan arhimandritul pe seama învăţăturilor
lui Efrem Sirul. Oricum, el eﬆe cel ce articulează, prin ansamblarea temelor din pridvor, un discurs iconografic cu
mesaj moralizator şi mobilizator. Prezenţa călugărilor vâslaşi ar fi un alt accent datorat arhimandritului care făcuse
eforturi pentru consolidarea obştii de călugări. Într-o epocă în care se scriu şi se publică texte polemice cu caraer
dogmatic, menite să contracareze propaganda calvină şi catolică, aceﬆe teme aparent atemporale erau interpretate
şi înţelese în spiritul grijilor şi neliniştilor vremii.
Adormirea Maicii Domnului, hramul bolniţei şi sărbătoarea căreia i se închină adesea bisericile necropolă,
eﬆe piată deasupra intrării în biserică şi completează mesajul eshatologic prezent în toate scenele din pridvor.
Textul spre care priveşte arhimandritul Ioan, cuprinzând o invocare a ajutorului Maicii Domnului în momentul
Judecăţii de apoi, confirmă aceaﬆă interpretare23.
Piura din bolniţă, ca şi cea a paraclisului refleă în variante „personale” soluţiile ﬆiliﬆice ale meşterilor zugravi
coordonaţi de Conﬆantinos şi Ioan la catolicon, chiar dacă niciunul dintre zugravii aceﬆor două mici lăcaşe nu se
numără printre membrii echipei ce au decorat biserica mare. Nu eﬆe vorba de aceleaşi cartoane şi deci de ﬆruuri
compoziţionale reluate automat şi ﬆereotip. Dimensiunile diferite ale bisericilor, ca şi diﬆribuţia ciclurilor au
determinat o simplificare a compoziţiilor la paraclis şi o dezvoltare a aceﬆora la bolniţă (scenele din Patimi,
Duminicile Penticoﬆarului), unde se întâlnesc cadre dreptunghiulare aşezate pe lat. În aceﬆe imagini predomină o
scenografie de fundal cu arhiteuri simple sau simplificate, dar articulate în mai multe planuri, în vederea sugerării
spaţiului, populat de un număr sporit de personaje participante (Patimile). Unele teme se desfăşoară în mai multe
secvenţe şi „spaţii” (Nunta din Cana, Spălarea picioarelor) sau, dimpotrivă, în cadre largi şi suprafeţe aerate şi cu
puţine personaje (Intrarea în biserică a Maicii Domnului). Adesea compoziţiile combină peisaje largi, convenţionale,
cu arhiteuri de cetăţi în fundal (Samarineanca la fântână).
21
Sf. Efrem Sirul, Sfârşitul lumii şi judecata sufletului, Bucureşti, 1946, p. 33: „Vai celor ce-şi pângăresc sfânta credinţă cu eresuri sau fac pogorământ
ereticilor”; p. 3: „Platoşa credinţei să o luăm cu toţii, să scoatem cu dragoﬆe din izvorul cel dumnezeiesc, nădejdile mântuirii noaﬆre”; p. 16: „(…)
Dumnezeu va trimite pre Ilie Tezviteanul şi pre Enoh (…), ca să facă cunoscută dreapta credinţă neamului omenesc [...]”.
22
G. Ştrempel, Catalogul, I, ms. rom. BAR 934 (datat 1699), scris la îndemnul arhimandritului Argeşului, Ghenadie, călugăr care împreună cu
arhimandritul Ioan se va îngriji de piarea schitului Fedeleşoiu. Ar putea fi vorba şi de textul mai amplu a cărui traducere se încheia la 1700,
la Biﬆriţa, din grija egumenului Ştefan (ibidem, II, ms. rom. BAR 2608).
23
C. Bălan, Inscripţii… Vâlcea, p. 1009, nr. 2. În liﬆa temelor iconografice la nr. 16.

Ca şi în cazul paraclisului, două scene din marile sărbători – Naşterea Fecioarei şi Naşterea lui Hriﬆos – sunt
recompuse pe spaţiile semicirculare mari ale timpanelor de sud şi de nord, polarizând episoade secundare: prezenţa
masivă a grupurilor de îngeri în scena Naşterii lui Iisus sau grupul numeros al vizitatoarelor Anei. Interesante pentru
detaliile iconografice ce par a conﬆitui un comentariu, cele două imagini nu reprezintă totuşi „reformulări” ﬆiliﬆice
reuşite, fiind inferioare celor două compoziţii din timpanele de sud şi de nord ale paraclisului. Ampla compoziţie a
Adormirii din pridvor, organizată în jurul icoanei de hram reprezintă dimpotrivă o mărturie a creativităţii zugravilor
care, păﬆrând cu rigoare tradiţia iconografică, o dezvoltă, îmbogăţind forţa narativă a temei prin noua „punere în pagină”.
Înălţimea bisericii a permis, ca în cazul catoliconului, desfăşurarea a două regiﬆre narative, delimitate în
partea superioară de brâie decorative de inspiraţie orientală, caraeriﬆice piurii hurezene, şi de şirul de
medalioane, în partea inferioară. Piura eﬆe monumentală prin dimensiuni şi sugeﬆivă prin claritatea
compoziţiilor. La aceﬆea se adaugă expresia narativ temperată a scenelor: personajele, chiar numeroase şi
surprinse în diferite ipoﬆaze, păﬆrează un oarecare calm, o lipsă de dramatism.
Participarea mai multor zugravi se poate recunoaşte din modul în care sunt conﬆruite şi individualizate
personajele. Aﬆfel, zugravul care a piat apoﬆolii din Împărtăşire a imaginat aceﬆe persoanje cu capul foarte mic
în raport cu corpul, o situaţie apropiată întâlnindu-se şi în scenele de grup, precum Rugăciunea de pe munte şi
Spălarea picioarelor. Meşterul ar putea fi Nicolae sau Ianache, lui Preda adjudecându-şi integral regiﬆrul de sfinţi,
core conﬆruiţi şi prezentând în desenul drapajului o scriitură fină ce contribuie la expresia plaﬆică a suprafeţelor,
întâlnită şi la piura paraclisului. Aceaﬆă afiliere pare posibilă inclusiv datorită calităţii şi portretelor individualizării
portretelor: chipul de o frumuseţe uşor efeminată al sf. Neﬆor contraﬆează cu figura masculină şi puternică a sf.
Teodor Stratilat, ambele diferă de chipul antichizant, uşor ﬆereotip al sf. Dumitru. Aceluiaşi pior îi aparţin foarte
probabil figurile de sfinţi cuvioşi, cu chipuri spiritualizate şi corpuri firave, uscate de asceză.
Cromatica piurii a foﬆ alterată de repiările de secol XVIII sau poate chiar mai târzii, albaﬆrul-negru de fond
fiind acoperit de un albaﬆru deschis, ce a modificat raporturile cromatice dintre suprafeţe. Se observă, ca în cazul
paraclisului, utilizarea predileă a pigmenţilor de pământ (ocru roşu şi brun), şi nu roşul intens prezent la Biserica
Doamnei şi la catolicon. Aceﬆe culori sunt combinate cu albaﬆru şi griuri, întreaga piură fiind conﬆruită pe
contraﬆul dintre cald şi rece, nu pe cel complementar, prezent la piura din catolicon.

BOLNIŢA ADORMIREA MAICII DOMNULUI
I. Altar
1. Maica Domnului cu Pruncul, pe tron („Apărătoarea tuturor”, vshm jastÁpnica), între arhanghelii Mihail (arÚx
mÚ; „[Şi] cu glasul lui cel netrupesc, întrupat” (...văzându-Te, Doamne), [bejplo]t[n¥mß]/ gl[a]som/
voplo/wa[ema]: Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, icos 1) şi Gavriil (arxÚ gÚ; „[Bucură-]te, că eşti scaun Împăratului, [bucură-
te, că] porţi pe Cel [ce pe toate] le poartă”, [radÁi] så æko/ es[i] cÚr[e]/vo shd/aliwe/ [radÁi så/ æko]/ nosiÎ/i
nosh[wago vså]: Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, icos 1)
2. Proroci (seria E, de la N la S): Iezechil (prrÚok ïjekiïl; [...]), Ghedeon (prrÚok gede›n; „Pogorâse-va ca ploaia pe
lână”, snide[tß]/ æko d/oÈd na/ [rÁno]: ps. 71, 6), Iacov (prrÚok ækov; „Eu te-am văzut scară”, aj tå/ lhs[t]v/icÁ
vi/dix: cf. Fac. 28, 12), Moise (prrÚok moisi; „[Eu] rug te-am numit”, [aj] kÁ/pinÁ p/rojv/ax tå: cf. Ieş. 3, 2),
Ieremia (prrÚok ïrim[iå]1; „[...] Copilă”, [...]ïil´/ ›tr´k/[ovi]ce), Daniil (prrÚok d[aniïl]; „Piatră adusă din munte,
netăiată”, kame[n]/ ›t[n]/eså ›t/ gori/ ne›/[shçeno]m: cf. Dan. 2, 34 şi 45); (seria V, de la N la S): Zaharia
(prrÚok jaxarïå; „Am văzut şi aceﬆ sfeşnic cu totul de aur”, vi[dhxß]/ i se sv/hÎnik/ vest2/ jlat/¥i: cf. Zah. 4,
2), Isaia (prrÚok ïsaiå; „Eu pe tine, mai înainte, fericitul cleşte” (...te-am numit), aj tå/ preÈ[d]/e blÚÈ/ennÁ/Ó
klh/wÁ: cf. Is. 6, 6), David (prrÚok dvÚd´; „Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta”, v´skr/´sni/ gsdÚi v/´ pokoi/ tvoi:
ps. 131, 8), Solomon (prrÚok solomon; „Înţelepciunea şi-a zidit casă”, prhm/Ádros[t]/ s´jda/ sebh/ xram: Prov. 9,
1), Aaron (prrÚok aron; „[...]”, [...]h/[...]jle/[...]kor/[...]s/›[...]), Avacum ([...] avakÁm; „Purtând darul duhului mai
înainte văzător, munte” (...umbrit te-am văzut)3, projo[...]/i vod/rovan/ïe dxÚa/ [n]oså/ gorÁ: cf. Avac. 3, 3)
3. Mucenici în medalioane (de la N la S): Flor (stÚ¥ flora4), Euﬆratie (stÚ¥ evstratïe), Axentie (stÚ¥ ak%entïe5),
Evghenie (stÚ¥ evgenïe), Mardarie (stÚ¥ mardarïe), ?, Lavru (i lavra6)
4. Refuzul darurilor lui Ioachim şi ale Anei („[Zaharia?] nu primeşte [darul] lui Ioachim şi al Anei”, [...]a
ne[pr]ïemå/ [...] ï›akimÁ i an¥: Proto-Iacov 1, 1–4)
5. „Intrarea în Biserică” [a Maicii Domnului] (v´vedenïe/ v´ cr´Úkov) şi profet [David]
6. „Înălţarea lui Hriﬆos” (v´jnesenïe xvÚo)
1
Sau ïrimïå. La jaxarïå şi ïsaiå, cu care am comparat, apar grafii diferite pentru aceeaşi secvenţă fonetică.
2
În loc de vesß.
3
Text recomandat de Erminie, p. 145. Vezi şi supra, inscripţia de la acelaşi profet, la catoliconul de la Hurezi (altar nr. 6) sau pe icoana
împărătească a Maicii Domnului din tâmpla de la Cotroceni (azi la MNAR): „[cu] har înainte-văzător, purtător de Duh, te-am văzut
munte împădurit şi umbros”.
4
În loc de flor. Vezi supra, nota de la paraclisul de la Hurezi, altar-naos nr. 6.
5
În loc de a%entïe. V. idem, nota la nr. 93.
6
Numele mucenicului eﬆe transcris la genitiv (lavra) şi precedat de conjuncţia i („şi”), aşa cum apare în liﬆele de sfinţi. V. Observaţii
asupra inscripţiilor în limba slavonă.

7. „Zaharia o încredinţează pe Fecioară lui Iosif ” (predaö[t] jaxarïå dvÚÁ ï›sif[Á]: Proto-Iacov 9, 1–3)
8. Îngerul veﬆeşte lui Ioachim şi Anei naşterea Maicii Domnului („Îngerul veﬆeşte copil”, angelovim
proroçen/ïem plod´7: Proto-Iacov 4, 1–2)
9. Sf. Bonifatie (stÚ¥ bonifatïe)
10. Sf. Emilian (stÚ¥ emelïan)
11. Sf. Luchian (stÚ¥ lÁkïan)
12. Sf. Leontie (stÚ¥ le›ntïe)
13. Împărtăşirea apoﬆolilor („Luaţi şi mâncaţi, aceﬆa eﬆe trupul Meu”, prïimhte8 i ædite/ sïå est´ thlo
moe; „Beţi dintru aceﬆa toţi, aceﬆa eﬆe sângele Meu”, pïeti9 ›t neå v´si se/ est´ krov moå: ecfonisele de
inﬆituire a jertfei, cf. Mt. 26, 26–28; Mc. 14, 22–24; Lc. 22, 19–20)
14. „Arătat-a făptură nouă” (novoÓ10 pokaja/ tvar: Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, icos 7)
15. „Cu totul a foﬆ între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins” (ves bh v
niÈnix i viÎnix nika[ko]Èe ›tstÁpi ne›pi/sannoe slovo: idem, icos 8)
16. Ierarhi în medalioane (de la N la S): Mitrofan (stÚ¥ mitrofan), Ipatie (stÚ¥ ïpatïe), Eusebie (stÚ¥ evsevïe),
Agapie (stÚ¥ agapïe), Iosif (stÚ¥ ï›sif), Atinoghen (stÚ¥ anƒinogen), Terapont (stÚ¥ ƒerapon), Silveﬆru (stÚ¥
silïvestrÁ), Eleﬅerie (stÚ¥ levtirïe), Partenie (stÚ¥ pa[r]tenïe)
17. Viziunea sf. Petru din Alexandria (stÚi petrÁ ale%and[reiski])
18. Iisus în mormânt (ïÚs xÚs), Maica Domnului (mÚr ƒÚõ), sf. Ioan [Teologul] (stÚ¥ ï›an), înger şi heruvimi
19. Pomelnicul zugravilor („Pomeneşte, Doamne, pe Preda, Necola”: † pomeni gdÚi/ preda/ nekola; „Pomeneşte,
Doamne, pe Ianache”, pomeni gÚi/ ænake11)
20. Agneţ, serafimi şi îngeri cu ripide („Mielul lui Dumnezeu”, agnec bÈÚi)
21. Sf. Grigore Teologul (stÚ¥ grigorïe bgÚoslov; „Că Ţie se cuvine toată slava, cinﬆea şi închinăciunea”, æko p/odoba/et
ti v/shka[å] sl/ava çes/t´ i po/[klonenïe]: ecfonis înainte de antifonul I)
22. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥ ï›an jlatoÁst; „Binecuvântată eﬆe împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”,
blgÚos/loven/o crsÚtv/o ›cÚa/ i snÚa i/ st[a]gÚo/ dxÚa: binecuvântarea de început a liturghiei sf. Ioan Gură de Aur)
23. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥ vasilïe velikïi; „Ca sub ﬆăpânirea Ta” (...totdeauna fiind păziţi), æko d/a pod
dr/´Èavo/Ó12 tvoe/Ó: ecfonis înainte de heruvic)
24. Sf. Atanasie al Alexandriei (stÚ¥ aƒanasïe alek%andredski13; „Ca şi aceştia împreună cu noi să slăvească” (...preacinﬆitul
7
Ad litteram: „copil (prunc) prin prorocia îngerului”.
8
În loc de prïimite, cum apare în Liturghierul de la Buzău, f. 33v.
9
Core: pïite. Probabil o inversiune a literelor în momentul transcrierii după model.
10
Core: novÁÓ. Compară cu acelaşi vers la paraclisul de la Hurezi, naos nr. 33.
11
Vezi şi C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 821.
12
În Liturghierul de la Buzău derÈavoÓ (f. 25v). Forma dr´ÈavoÓ (conservatoare, sud-slavă) mai apare doar la Sf. Ştefan (altar nr. 9), în
timp ce la Polovragi (altar nr. 23), Surpatele (altar nr. 18) şi Păpuşa (altar nr. 8) eﬆe scris derÈavoÓ, ca în slavona răsăriteană.
13
Aici şi infra, altar nr. 25, alek%andredski în loc de ale%andreiski.

Mânăﬆirea Hurezi. Bolniţa Adormirea Maicii Domnului. Liﬆa temelor iconograice
şi de mare cuviinţă numele Tău), da i t/ïi so14 na/mi sla/vht15: ecfonis după rugăciunea pentru cei chemaţi)
25. Sf. Chiril al Alexandriei (stÚ¥ kiril alek%andredski; „Că miloﬆiv şi iubitor de oameni” (...Dumnezeu eşti), æko
m/ilosti/v i çlÚv/kolÓ/bec: ecfonis după rugăciunea cererii ﬆăruitoare)
26. Sf. Ştefan (stÚ¥ stefan)
II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator (ïÚs xÚs › pantokrator; „† Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul voﬆru, născut
mai înainte de veci din Tatăl şi în [zilele din] urmă zămislit de Fecioară fără de bărbat şi am ﬆricat păcatul
ﬆrămoşului Adam, ca un iubitor de oameni. Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”, † vidite vidite æko aj´
esm´ bgÚ vaÎ preÈdi16 vhk´ roÈdenïi ›t ›Úca i ›t dvÚ¥ v´ poslhdnhå bej mÁÈi17 jaçenÎïi så i rajrÁÎivïi
grhx pra›[t]ca adama æko çlvÚkolÓbec 1 stÚ´ 1 stÚ´ 1 stÚ´ 1 gÚ´ sava[oƒ]: irmosul cântării 2 din canonul
utreniei sâmbetei lăsatului sec de carne şi Is. 6, 3)
2. Cete îngereşti, Tronul Hetimasiei
3. Profeţi (E, S, V, N): Aaron (prrÚok aron), David (prrÚok dvÚd´), Iezechil (prrÚok ïje[k]iil), Ghedeon (prrÚok gede›n),
Daniil (prrÚok daniïl), Zaharia (prrÚok jaxarïå), Ieremia (prrÚok ïrimïå), Isaia (prrÚok isaïå), Solomon (prrÚok
solomo[n]), Moise (prrÚok moisi)
4. Apoﬆoli: Pavel (apsÚl´ pavel), Ioan (apsÚl´ ï›an), Marcu (apsÚl´ marko), Andrei (apsÚl´ andrei), Vartolomeu (apsÚl´
varƒolomei), Iacov (apsÚl´ ækov), Simeon (apsÚl´ simon), Luca (apsÚl´ lÁka), Matei (apsÚl´ maƒei), Petru (apsÚl´ petr´)
5. Patriarhi în medalioane (E, S, V, N): Iisus Navi (ïsÁs [n]avï), Zavulon (o patrïarxïs18 javÁlon), Isahar (o patrïarxïs
ïsax[ar]), Aşer (o patrïarxïs asïr), Veniamin (o patrïarxïs venïami[n]), Gad (o patrïarxïs gad), Iosif („Patriarhul
Iosif cel preafrumos”, o patrïarxïs ï›sif prekrasni), Isaac (o patrïarxïs ïsak), Avraam (o patrïarxïs avraam),
Iacov (o patrïarxïs ækov), Levi (o patrïarxïs levi), Simeon (o patrïarxïs sime›n), Ruben (o patrïarxïs rÁvim),
Iuda (o patrïarxïs ïÁdas), [Neﬅali], Dan (o patrïarxïs dan)
6. Apoﬆoli din ceata celor 70 în medalioane (E, S, V, N): ?, Cuart (apsÚl´ kÁar[t]), Filip (apsÚl´ filïp), Timotei
(apsÚl´ timoƒeï), Onisim (apsÚl´ onisima19), Arhip (apsÚl´ arxipa), Irodion (apsÚl´ ïrodï›na), Agav (apsÚl´ agava),
Ruf (apsÚl´ rÁƒa), ? (apsÚl´ arista20), Pud (apsÚl´ pÁda), Trofim (apsÚl´ trofima), Iason (apsÚl´ æsona), Sosipatru
14
Cu ß > o, ca în slavona rusă.
15
În Liturghierul de la Buzău slavåtß (f. 23v).
16
În loc de preÈde.
17
În loc de mÁÈa.
18
Cuvântul grecesc ὁ πατριάρχης scris cu caraere chirilice.
19
În loc de onisim, forma de nominativ. Forme de genitiv singular întâlnim şi infra la arxipa, ïrodï›na, agava, rÁƒa, pÁda, trofima, æsona,
sosïpatra, staxïa, amplïa, eresta, ›limpa. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
20
Probabil arista[rx] (sau, în forma de genitiv semnalată supra, arista[rxa]).

(apsÚl´ sosïpatra), Andronic (apsÚl´ andronï[k]), Condrat (apsÚl´ kondrat), Stahie (apsÚl´ staxïa), Amplia (apsÚl´
amplïa), Urban (apsÚl´ Árban), Narchis (apsÚl´ narkis), Eraﬆ (apsÚl´ eresta), Olimp (apsÚl´ ›limpa), Rodion
(apsÚl´ ro[d]ï›n), Sosipatru (apsÚl´ sosi[pa]tra)
7. Evanghelişti: (SE) Ioan (eõgÚlt´ ï›an; „De început er[a]”, de Šçe/pÁt´/ er[a]: In. 1, 1; pe cartea lui Prohor: „La început
era Cuvântul”, v´ na/çalh/ bå/ slov/o: In. 1, 1); (SV) Luca (eõgÚlt´ lÁka; „Cartea neamului” (...lui Iisus Hriﬆos),
kni/[ga] rodi/stv[a]: Mt. 1, 1); (NV) Marcu (eõgÚlt´ marko; „În vreamea acea me[r]gea”, Š vrh/mh aç/å me/[r]¾å:
Mt. 12, 1); (NE) Matei (eõgÚlt´ matƒei; „Zis-a Domnul: socotiţi”, jisa/ domnÁ/l sok/otic: cf. Mt. 5, 17 şi 10, 34)
8. Mucenici din cei 40 de la Sevaﬆa, în medalioane: (E) Iraclie (stÚ¥ ïraklïe), Meletie (stÚ¥ meletïe), Lirian21 (stÚ¥
lirïan), ? (stÚ¥ agge[...]ati), Sacherdon (stÚ¥ sarkidon22), Chirie (stÚ¥ kirïe), Odidian (stÚ¥ odidianon), Hudie
(stÚ¥ xÁdïe), Anafacandon (stÚ¥ anafakando[n]); (S) Claudie (stÚ¥ klavdïe), Smaragd (stÚ¥ jmaragd), Cnidon (stÚ¥
[k]nidon), Xantos (stÚ¥ %antos), Cudon23 (stÚ¥ kÁdon), Dometian (stÚ¥ dometïan), Domn (stÚ¥ [d]›mnon),
Mnozoic24 (stÚ¥ mnojoik), Ianos (stÚ¥ ïanos), Leontie (stÚ¥ le›ntïe); (V) Sisinie (stÚ¥ sisenïe), Sumarandon (stÚ¥
[s]Ámarando), Teofila (stÚ¥ ƒe›filakt), Isihie (stÚ¥ sixïe25), Efradisih (stÚ¥ fatisix), Prisc (stÚ¥ prisk),
Teodul (stÚ¥ ƒe›dÁl), Alexandru (stÚ¥ ale%andr´), Ioan (stÚ¥ ï›an); (N) Acroﬆomiclie26 (stÚ¥ akrostokïå),
Lisimah (stÚ¥ lisimax), Meliton (stÚ¥ meliton), Oxiclie (stÚ¥ o%iklïe), Flavian (stÚ¥ flavïan), Claudie (stÚ¥
klavdïe), Oxipolie (stÚ¥ o%ipolï›s), Uarit (stÚ¥ Áaritos), Ardie (stÚ¥ ardïos)
9. Sf. Treime („Dumnezeul veşnic”, bgÚ´ vhçn¥; „Duhul Sfânt”, dxÚ´ stÚ¥; „Iisus Hriﬆos”, ïÚs xÚs)
10. „Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte” (vidå vdovicÁ/ jhlnh27 plaçÁwÁ/ gsÚdi: Acatiﬆul
Domnului noﬆru Iisus Hriﬆos, condac 2)
11. „Cel ce ai mulţime de îndurări, care ai chemat pe vameşi şi pe păcătoşi şi pe cei necredincioşi, Iisuse” (imhåi
bogatstvo/ mlÚsrdïa mitarå28 i g/rhÎniki i nevhrnïå29 pri/jval esi ïsÚe: idem, icos 3)
12. Mucenici în medalioane: (S) Serghie (stÚ¥ sergïe), Sozon (stÚ¥ sojon), Porfirie (stÚ¥ porfirïe), Uar (stÚ¥ Áar),
Ghimnasie (stÚ¥ gimnasi[e]), Nazarie (stÚ¥ najarï[e]), Protasie (stÚ¥ protasïe), Ghervasie (stÚ¥ gervasïe), Chelsie (stÚ¥
kelsïe), Alfie (stÚ¥ alfïe), Prov ([stÚ¥] prova30); (V) Tarah (stÚ¥ tar[a]xa), Andronic (stÚ¥ androni[k]), Casian (stÚ¥
kasïan), Leon (stÚ¥ le›n), Ermil (stÚ¥ ermila), ? (stÚ¥ mark[...]), Martirie (stÚ¥ martirïe), Aviv (stÚ¥ avivo), Gurie
21
Pentru [va]lirïan, v. Indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
22
În alte locuri, inclusiv în Erminie: sakirdon.
23
Formă coruptă a numelui Hudion? V. Indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
24
Formă coruptă pentru Evzoic? V. idem.
25
În loc de isixïe. Probabil i iniţial a foﬆ confundat cu conjuncţia „şi”, nemaifiind transcris.
26
Forma Acroﬆochia(l) de la bolniţă, Fedeleşoiu, Govora, Păpuşa eﬆe probabil o abreviere de la Acroﬆomiclie (la bisericile cu inscripţii
greceşti: catoliconul de la Hurezi, Polovragi, Surpatele). V. anexa la Indicele iconografic.
27
În loc de qhlnh.
28
În loc de mlÚsrdïå mitari.
29
În loc de nevhrn¥å. ¥ > i ca în slavona mediobulgară.
30
În loc de prov. Aceeaşi situaţie în continuare, pentru tarax, ermil.

(stÚ¥ gÁri), Samona? (stÚ¥ sam[ona]), Iosif (stÚ¥ ï›sif); (N) Achepsima (stÚ¥ ake9im), Aitala (stÚ¥ aƒalaas31), Avelvu
(stÚ¥ ave[l]v), Urie (stÚ¥ Árï[e]), Evsevona (stÚ¥ asivona32), Marchian (stÚ¥ markian), Samona (stÚ¥ samona), Zimian
(stÚ¥ jimian), Antonie (stÚ¥ antonïe), Exacuﬆodian (stÚ¥ e%akÁs[...]), Dadian (stÚ¥ dadian), Martin (stÚ¥ martin)
13. „Naşterea lui Hriﬆos” (roÈdistvo xvÚo; îngerii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni
bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, pe Tine Te slăvim”, slava v´ v¥Înix´ bgÚÁ 1 i na
jemli mir´ 1 v´ çelovhcex´33 blÚgovo/[l]enïe 1 xvalim tå 1 blÚgoslovim tå 1 klanåemti så 1 slavoslovim tå:
cf. Lc. 2, 14, formula din doxologia mare; David, prorok dvÚd: „Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit”,
È´rtv[¥]/ i pri/noÎe/nïå ne/ v´sxo/th[l esi] 1 th/lo Èe/ s´vr´/Îil esi: ps. 39, 9)
14. „Schimbarea la Faţă a Domnului” (prh›brhÈenïe gdnÚh)
15. „Naşterea Născătoarei de Dumnezeu” (roÈdistvo bcÚi); veﬆirea Anei şi a lui Ioachim (stÚa anna; i›akim;
Proto-Iacov 4, 1–2)
16. „Buna Veﬆire a Născătoarei de Dumnezeu” (blgÚovhwenïe bcÚi) cu David (prorok david´; „[...] multe [fete]”, [...]/
mno/gi [...]/: Pilde 31, 29) şi Isaia (prorok ïsaiå; [...])
17. Banul văduvei („[...] a aruncat văduva doi bănuţi”, [...] oÈepriæl[a] vdov¥å dvh/ cåth: Mc.12, 41–44; Lc. 21, 1–4)
18. „Cina cea de taină” (v[e]çera taina)
19. Iertarea femeii adultere („Învăţătorule, aceaﬆă femeie preadesfrânată”, ÁçÚtlÓ sïå Èena/ prelÓbodhåni: cf. In. 8, 4)
20. „Pilda vameşului şi a fariseului” (pritçh mitarå i farise[å]: Lc. 18, 10–14)
21. Pilda fiului risipitor ([...]: Lc. 15, 11–32)
22. Duminica slăbănogului ([...]: In. 5, 1–15)
23. „Duminica samarinencii” (nedhlh › samar¥ni: In. 4, 5–42; „Dă-mi să beau”, dad´ mi piti; „Fotini”, fotini)
24. Duminica orbului („Tină făcu Iisus şi unse ochii orbului”, vrenïe/ s´tvori ïÚs i po/maja ›çi slepo/mÁ: cf. In. 9,
6; fântâna: „Scăldătoarea Siluam”, kÁpel silÁam)
25. Vindecarea slugii sutaşului (Mt. 8, 5–13; Lc. 7, 1–10)
26. Nunta din Cana („La nunta din Cana Galileii făcu Iisus apă din vin”, s´tvori ïÚs na brach v kana galïlei vodÁ/
vo34 vino: cf. In. 2, 1–11)
27. Vindecarea unui tânăr („Intrând El în Capernaum”, voÎedÎÁ35 Èe emÁ v´ kapernaÁ[m]: cf. Mt. 8, 536)
28. Sf. Avelvu (stÚ¥ avelv)
29. Sf. Urie (stÚ¥ Árï[e])
31
Transpunere a numelui Ἀειθαλᾶς. V. şi Sărăcineşti, pridvor nr. 7.
32
Din grecescul Εὐσεβωνᾶς (Min, 1 aug.), scris Εὐσιβωνᾶς la catoliconul Hurezilor, naos nr. 96.
33
În loc de çelovhchx´.
34
Trăsătură de redacţie eﬆ-slavă (ß>o). V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
35
Idem.
36
Citatul prefaţează pericopa vindecării slugii sutaşului (reprezentată, tradiţional, la nr. 25, dar cu inscripţia ştearsă). Aici, imaginea, cu Hriﬆos
în dialog cu un tânăr în faţa unui grup de femei, ar putea fi iluﬆrarea momentului în care Domnul „l-a dat mamei lui” pe tânărul din Nain;
imediata vecinătate a celor două pericope în Evanghelia sf. Luca (7, 1–10 şi 11–17) ar putea fi explicaţia aceﬆei iconografii.

30. Sf. Platon (stÚ¥ platon)

32. Sf. Benedi (?) (stÚ¥ vïånedï[kt] )
33. Sf. Mina (stÚ¥ mina)
34. Sf. Hurie (stÚ¥ xÁrïa37)
35. Sf. Samona (stÚ¥ samona)
36. Sf. Agatonic (stÚ¥ agatonik)
37. „Spălarea picioarelor” (Ám¥venïe nog´)
38. Rugăciunea în grădina Ghetsimani („Rugăciunea în grădină”, molenïe v´ gradh; ïÚs xÚs)ˆ
39. „Sărutul lui Iuda” (lÓbjanïe Ódov)
40. Iisus la Anna şi Caiafa („L-au predat lui Caiafa şi Anna”, predeta38 v kaiafh/ i annh)
41. Iisus în faţa lui Pilat („Pilat şi-a spălat mâinile”, pilat´ Ám¥ rÁch)
42. Batjocorirea lui Iisus („Îndură patimile”, straÈdet strasti)
43. Căinţa şi spânzurarea lui Iuda („Iuda leapădă talanţii”, Óda ›tmetaet talanci: cf. Mt. 27, 5)
44. Drumul Crucii („L-au silit să ducă Crucea”, jadhÎa kresti ponesti: Mt. 27, 32)
45. „Răﬆignirea lui Hriﬆos” (raspetïe xÚvo; tâlharii: „Di[s]ma”, dima; „Geﬆa”, gesta)
46. Plângerea Domnului („Punerea în mormânt”, poloÈenïe v grob)
47. Sf. Sebaﬆian (stÚ¥ savastïan)
48. Cuvioşi în medalioane: (S) Avramie (stÚ¥ avramïe), Pafnutie (stÚ¥ pafnÁtïe), Marin (stÚ¥ marin), Teodor
Studitul (stÚ¥ ƒe›dor stÁdit), Maxim (stÚ¥ ma%im), Pahomie (stÚ¥ paxomïe), Teodor Sicheotul (stÚ¥ ƒe›dor
sikeotÁl), Martian (stÚ¥ martïan), Teoiﬆ (stÚ¥ ƒe›ktist), Isachie (stÚ¥ ïsakïe); (N) Isidor (stÚ¥ ïsidor),
Pavel (stÚ¥ pavel), Nichita (stÚ¥ nikita), Simeon (stÚ¥ sime›n), Meletie (stÚ¥ meletïe), Isachie (stÚ¥ ïsakïe),
Simeon (stÚ¥ sime›n), Samson (sa[m]9on39), Ioan (stÚ¥ ï›an), Climent? (stÚ¥ klim)
49. Sf. Grigore Decapolitul (stÚ¥ grigorïe dekapolit)
50. Sf. Ana (stÚaa ana)
51. Sf. Gheorghe (stÚ¥ georgïe)
53. „Sf. Conﬆantin şi maica sa Elena” (stÚ¥ kostantin i mtÚre ego elen¥)
54. Sf. Cosma (stÚ¥ kosma)
55. Sf. Daniil ﬆâlpnic (stÚ¥ daniïl40 st´lpnik)
56. Tabloul votiv („Doamna lui, Mariia”, [gospo]Èda ego marïå; „Bunul şi creştinul Ioan Coﬆandin Băsărabŭ
voevod”, bÁnÁl Îi krewinÁl ï›an kostandin/ b´s´rab´ boebod; „Ioanŭ Antonie voevod”, ï›an´ antonïe voevod;
37
În loc de xÁrïe. V. supra, nota de la naos nr. 6.
38
Probabil o grafie confuză pentru predatß <vsl. prhdatß.
39
Grafie ce corespunde gr. Σαμψών; v. Mamul, pronaos nr. 42, Govora, pronaos nr. 9 etc.
40
Grafia coreă: danïil.

„jupan Neagul pos<telnic>, fiul lui Antonie voevod şi tată luminatei do[a]mnei Mariia”, ÈÁpan nhgÁl poÚs snÚ´
antonïe voevod Îi tat´/ lÁminatei domnei marïå41)
57. Sf. Alipie ﬆâlpnic (stÚ¥i alimpïe st´lpnik)
58. Sf. Damian (stÚ¥ damiæn)
59. Sf. Teodor Stratilat (stÚ¥ ƒe›dor/ stratilat)
60. Sf. Teodor Tiron (stÚ¥i ƒe›dor/ tiron)
61. Sf. Neﬆor (stÚ¥i nestor)
62. Sf. Dimitrie (stÚ¥i dimitrïe)
63. Sf. Ioachim (stÚ¥i/ ï›akïm)
64. Sf. Nicolae (stÚ¥i nikolae)
65. Înger42
66. Sf. Sava „cel sfinţit” (stÚ¥ sava ›sfewenni43; „Fericit omul care îşi vede păcatul său”, blÚÈen/ çlÚvhk/ iÈe jr/it
grh/x svoi: Patericul, cap. XXV, 45)
67. Sf. Ilarion (stÚ¥ ïlari›n; „Credinţa şi smerenia le ţii”, vhra i/ smhre/nïå d/r´ÈiÎ/i)
68. Serafim
69. Sf. Macarie Ierusalimiteanul (stÚ¥ makarïe erÁsalim/skiÁ)
70. Sf. Pavel Tebeul (stÚ¥ pavel tiveski)
71. Maica Domnului orantă
72. Sf. Teodosie „începătorul de obşte” (stÚ¥ ƒe›dosïe/ ›bweÈitel; „Veniţi, fiilor, de mă ascultaţi” (...frica de
Domnul vă voi învăţa pe voi), prïid/hte ça/da pos/lÁÎai/te men/e: ps. 33, 11)
73. Sf. Antonie „cel Mare” (stÚ¥ antonïe/ velïkïi; „Am văzut mrejile diavolului peﬆe întreaga lume”, aj´/ vidhx/
mreÈi/ diævo/lÁ po vs/e jemli: Patericul, avva Antonie 9)
74. Pisania piată44: „† Dentru ale tale aducu sfnţii tale, Stăpână, aceaﬆă sf<â>ntă şi dumnezăiască besearică,
ca o mireasă împodobită, precum pe dânnafară, aşa şi cu de toate podoabele împodobită şi pe dânlăuntru,
întru cinﬆea şi lauda Adormirii sf<in>ţii tale, Născătoare de Dumnezeu, ca pomenire şi ei să fie, moşilor,
părinţilor şi nooă în veaci. Şi s-au zugrăvit la leat 720745 mai, 31 zile; şi ispravnic fiind chir Ioan arhiimandrit,
egumen. Eu am scris, mâna greşitului Preda şi Nicola zugravi, Efrem”; † dentrÁ ale tale adÁkÁ sfÚncïi tale
st´/pń´ açast´ sfÚnt´ Îi dÁmnej´æsk´ beshri/k´ ka › mirhs´ Špodobit´ prekÁm pe dńna/far´ aÎa Îi
kÁ de toate podoabele Špodo/bit´ Îi pe dńl´ÁntrÁ ŠntrÁ çinsth Îi laÁda adormirïi sfÚcïi tale/
n´sk´toare de dÁmnejeÁ ka pomeni/re Îi ei s´ fïe moÎilor p´rincilor/ Îi no›´ Šn vhçi Îi saÁ jÁgr´vit/
41
V. şi C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 819.
42
Care binecuvântează şi ţine un rotul, ca Îngerul marelui sfat, dar fără nimb cruciger.
43
În loc de ›svewennyi. Notarea grupului consonantic sf în loc de sv se datorează influenţei limbii române, v. şi Observaţii asupra
inscripţiilor în limba slavonă.
44
După C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 818
45
1699.

la lht #ºÚsj mai lÚa dÚni/ Îi ispravnik fïind kir ï›an arxïiman/drit egÁmen aj´ ispisax rÁka grhÎnago/
preda i nekola jÁgravi / efrem
III. Pridvor
1. Maica Domnului cu Pruncul („Cea mai înaltă decât cerurile”, platitera ton Áranon46; „Cuvine-se cu adevărat să
te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu; ceea ce eşti mai cinﬆită decât heruvimii şi mai mărită, fără de
asemănare, decât serafimii, care fără ﬆricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu, te mărim”, dostoino est´ æko v´ istinÁ blÚÈ[iti tå bdÚcÁ] † ç[est]nhÓÎÁÓ xerÁvim
i slavnhÓwÁÓ bej rasÁÈdenïa serafim bej istlhnïa bÚga slova roÈdÎÁü sÁwÁü bcÚÁ th veliçaem: imnul Axion)
2. Cete îngereşti
3. Melozi: (SE) Iosif (stÚ¥ ï›si[f]), (SV) Teofan (stÚ¥ [ƒeo]fan), (NV) Cosma (stÚ¥ kojma; pe filaer simili-scriere),
(NE) Ioan Damaschinul (stÚ¥ ï›an/ damaskin; „[...] slavă, Stăpână [...]”, [...]ke/ do%a/ kirïe/›tïsa [...]/ [...]47)
4. Mucenici în medalioane: (E) Agapie (stÚ¥ agapïe), Puplie (stÚ¥ pÁplïe), ? (stÚ¥ [...]), ?, Alexandru (stÚ¥ ale%andrÁ),
? ([stÚ]¥ ali[...]), Dionisie ([stÚ¥] d[ïon]ïsïe); (S) Onisim (stÚ¥ ›ni[sim]), ? (stÚ¥ [...]i), Papa (stÚ¥ papa), ?, ?, ?
([...]arïe), ? (stÚ¥ [...]); (V) Serapion (stÚ¥ sera[pï]on), Nicon (stÚ¥ nïkon), Gaie (stÚ¥ gaiïÁ48), Flavian (stÚ¥ flav[iån]),
Diodor (stÚ¥ [d]ï›dor), Vior (stÚ¥ viktor), Viorin (stÚ¥ Áiktorin49); (N) Nichifor (stÚ¥ nikïfor), Terentie (stÚ¥
tere[n]tï[e]), ?, Pombie (stÚ¥ pomvïÁ), Maxim (stÚ¥ ma%im), Teodot (stÚ¥ ƒe›dot), Zinon (stÚ¥ jinon)
5. Iisus „[Înger de mare] sfat” ([so]veta [agÚgl´]: Is. 9, 5)
6. Proroci: ? („[...] pământul era netocmit”, [...] jeml/å ıe/ bh ne/vidi/ma: Fac. 1, 2), ? („Foﬆ-a cuvântul
Domnului către [Avraam?]”, bist´/ slovo/ gdÚi/ ko [...]/nh: Fac. 15, 1), Amon (prrÚok amon; [...]), Miheia
(prrÚok mixeå; [...]), Natan (prrÚok naƒan; „Gândeşte-te [...] nu adaugă”, rajmi/sli v[...]/å ne p/r[i]loÈ/Á),
Sofonie (prrÚok sofonïå; „Fă, fiule, precum Eu îţi poruncesc”, tvor/i sin/e æÈe/ aj´ ti/ japov/hda[Ó?]),
Avacum (prrÚok avvakÁm; „A foﬆ după vorbele aceﬆea”, bist´/ po glÚå/ six), Iacov (prrÚok ækov; „S-a ridicat
singur Israel”, v´jvi/g så ïj/rail/ sam´)
7. Sf. Ioan Înaintemergătorul (stÚi ï›an prdtÚçe; „Pocăiţi-vă, [că s-a] apropiat” (...împărăţia cerurilor), pokai/te
så p/ribli[Èi bo så]: Mt. 3, 2)
8. Proroci: Ioil (prrÚok ï›il; „Întoarceţi-vă la Mine din toată inima”, ›brati/te så k/o mnh/ ›t v´se/ko serca50:
Ioil 2, 12), Ghedeon (prrÚok gede›n; „[…] lumină şi”, d[...]vÁ/[...] svh/tila i), Ieremia (prrÚok ïrimïå; „Iată,
vin zile şi voi încheia cu casa lui Israel” (...legământ nou), se dn/ïe grhd/Át i jav/ewaÓ/ dom[Á] ïjra/ilevo:
46
În limba greacă, cu caraere chirilice.
47
Idem.
48
Grafie confuză pentru gaïe.
49
Formă apărută probabil prin analogie cu dubletul valerïe/ Áalerïe. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
50
Ultimele două cuvinte ale inscripţiei reprezintă o grafie confuză pentru vshmß serdcemß.

Ier. 31, 31), Iezechil (prrÚok ïjekiïl; „În ziua a opta vor [...]”, bÁdet/ ›t dni/ ›sma/go [...]/çese51: cf. Iez. 43, 27), Isaia
(prrÚok ïsaiå; „Se vor deschide porţile tale, Ierusalime”, ›tverj/Át så/ vrata/ tvoå/ ïerÁsali/me: cf. Is. 60, 11),
Zaharia (prrÚok jaxarïå; „[Atunci] am luat toiagul meu”, prïi/mÁ Èe/jl´ mo/i: Zah. 11, 10), Daniil (prrÚok daniïl;
„Împăratul Nabucodonosor a făcut un chip de aur”, nav´x/odon/sor crÚ´/ s´tvori ›b/raj jl/atïi: Dan. 3, 1), Elisei
(prrÚok ilisei; „Să scoată pământul suflet viu după rod”, da ijve/det jem/lå dÎÚÁ/ ÈivoÓ/ po rodÁ)
9. Adormirea Maicii Domnului (Áspenïe) cu sf. cuvios [Ioan Damaschin] (stÚ¥ [...]; „Ce cântare vrednică îţi va
aduce ţie [neputinţa] noaﬆră?”, kÁü [t]/i dost/oinÁ/ phsen/ naÎe/ prine/se: glas 1, duminică, prima cântare din
canonul Născătoarei); sf. Cosma (stÚ¥ ko[jma]; „Glasul arhanghelului aducem ţie, Preacurată, bucură-te, Fecioară”,
glas ti/ prino/si[m] arxan/gelov/ v[s]e çi/s[ta ra]/dÁ[i så]/ d[vÚo]52: glas 6, marţi, canonul de umilinţă de la
utrenie, cântarea a noua, ﬆihira Născătoarei); ierarh („[...], Doamne”, [...]/ [...]/ kÁ/rïe53); ierarh („Fericiţi cei fără
prihană”, blÚÈe/ni n/epor/oçn[ïi]: ps. 118, 154); îngerul veﬆeşte Maicii Domnului adormirea („[...]”, apÚli (agÚgli?)
em[...]op[...]/ dÚx[...]); apoﬆolii la mormântul gol („[O, Fecioară!] te văd limpede întinsă pe pat, pe tine, viaţa
tuturor”, [...] viÈdÁ tå æsno p[ro]/[stert]Á prostÁ Èiv[ota] vs[hxß]: pasaj median din ﬆihira „Când mutarea
preacuratului tău trup se gătea...”, glasul al 6-lea, a lui Vizantie, la utrenia din 15 aug., după psalmul 50)
10. Lapidarea sf. Ştefan („Sfântul Duh”, dÚx´ stÚ´; „Tatăl”, ›cÚ´; „Îngerii împărăteşti pe cel săvârşit încununează”, anÚggl
crÚskim/ s´v´rÎe ÁvhjaÓ; „arhidiacon Ştefan”, arxïidiækon stefan; „[Doamne], nu le socoti lor păcatul aceﬆa”,
[...] ne postavi im´ grhxa/ sego: Fapte 7, 60; Saul, savl´; (lângă Ierusalimul ceresc): „biserica au zidit”, cr´kov
s´[j]idaÓt; „Îngerii pietre au adunat”, agglÚi kamenïe sßbravÎe)
11. Adormirea sf. Efrem Sirul („Adormirea lui Efrem”, Áspenïe efrema; pe carte: „Fericiţi cei fără prihană în cale,
care umblă” (...în legea Domnului), blÈ/eni/ nepo[ro]/çn/i v´/ pÁt xo/dhw/ïi: ps. 118, 1)
12. Corabia creştinătăţii („(Cei) prigoniţi [...] fericiţi conducători pe pământ [...] Bisericii lui Dumnezeu”: gonewå
d[...]oi[...]/ blÚgi nasta[...]må na jemlÓ Î[...]/crkov bÈïÓ; „Oraşul Ierusalim”, grad ïerÁsalimskïi; „Ezabela”,
ejabela; „împăraţii Romei prigonitori ai Bisericii lui Dumnezeu”, carïe rimskïi gonitelïe na crÚkov bÈÚïÓ; Traian,
traïan; Iulian, ïÁliæn; Diocleţian, dï›klitiæn; Nero, neron; Maximian, ma%imiænn; (jos): Enoh, enox; prorocul
Ilie, prÚok ilæ; Antihriﬆ, antixrist; (în corabie): „Iisus Hriﬆos cârmaci al Bisericii Sale”, ïÚ xÚ kormiç/ crÚkvi
svo/ei; „Petru şi Pavel”, petr´ i pavel; (pe mal): Arie, arïå; Neﬆorie, nestorïe; Evnumie, evnÁmïe; Calvin, kalvini;
Eutihie, evtixie; „jidov ucigător de Dumnezeu”, Èidov bgÚoÁbiec; Ma[ho]m[ed], ma[...]/m[...])
13. Îngeri
14. Mucenici în medalioane: (S) Uar (stÚi Áar), Teodot (stÚi ƒe›dot), Midis55 (stÚi midis), Alipie (stÚi alimpïe), Iulian
(stÚi ïÁlian), Vasile (stÚi vasilïe); (V) Apolon (stÚi apolon), Onisim (stÚi ›nisim), Papie (stÚi papi[e]), Peregrin (stÚi
peregren), Gherman (stÚi german), Leontie (stÚi le›ntïe), Daniil (stÚi daniïl), Vianor (stÚi vianor), Siluan (stÚi
51
Compară cu inscripţia de la acelaşi profet care apare la paraclisul de la Hurezi, naos nr. 3.
52
Întregirea după inscripţia de la paraclis, pridvor nr. 28.
53
Cu caraere chirilice, cuvântul grecesc Κύριε.
54
Ps. 118 (catisma 17) se citeşte la slujba de înmormântare.
55
Erminia şi DA nu înregiﬆrează un sfânt cu aceﬆ nume.

silÁan); (N) Mam<as56> (stÚi mam), Mina (stÚi mina), Savin (stÚi savino), Iraclie (stÚi ïra[k]li[e]), Puplie (stÚi
pÁmpli)
15. Viaţa adevăratului călugăr: (filaere sus): „Îngrădii urechile meale şi legături grumazilor săi”, Šgr´dii
Árekile mhle/ Îi leg´tÁri grÁmajilor sí; „Fii credincios până la moar[te] şi-ţi voi da ţie viiaţa de veaci”,
fïi kredinços pń´ la moar[te]/ Îici voi da cïe vïæca de vhçi; (filaere lateral): „Aceluia va fi ceriul şi
laturia” (...pământului), açelÁå va fi çerül/ Îi latÁrå; „Şi lumini întru mâinile voaﬆre arzând”, Îi lÁmini
ŠtrÁ/ mínïle voastre/ arjńd; „Nu şti[u] roﬆului mieu ferire”, nÁ wti[Á] rostÁlÁi/ mieÁ ferire; „Învăţătură
puşi ochilor miei”, Švć´tÁr´ pÁÎi/ ›kilor mïei; (pe braţele crucii): „Tu eşti, Do[a]mne, nădeajdea mea”, tÁ
ewi domne/ n´dhÈdh/ mh; „Smereniia”, smere/nïå; „Curăţiia”, kÁr´/cïå; „Ca să fie mijloacile voaﬆre înci[n]se”,
ka s´ fïe miÈlo/açile voastre Šçise; „Genunuchile (sic) meale slăbire de poﬆ”, ¾enÁnÁkile mhle/ sl´bire
de post; (jos): „De la toate căile hicleane păzii picioarile meale”, de la toate kíle/ xiklhne p´jïi piço/arile
mhle; „Nu dareţi locul voﬆru diavolul[ui]”, nÁ da/reci lo/kÁl vo/strÁ/ dïav/olÁl[Áï]; (medalioane): „Eu fui
mo[r]t şi înviai”, eÁ fÁi mo[r]t Îi/ Švæi; „Mie lumea să răﬆigni şi eu lumii mă răﬆignii”, mïe lÁmh s´
r´/stigni Îi eÁ lÁmïi/ m´ r´stignïi; (călăreţul): „Pogoară dupe cruce, pogoar[ă]”, pogoar´/ dÁpe/ krÁçe/
pogoar[´]; „pogoară dupe”, pogoar´ dÁpe57
16. Ioan arhimandritul („Ioan arhiimandrit egumen”, ï›an arxïimandrit/ egÁmen; „† Ochiul inimii mele către tine
îl tind, Stăpână, nu trece cu vederea amărâta mea suspinare. În ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fii mie
acoperământ şi ajutor”, † ›ko srdca moego/ v´spÁwaü k tebe/ vldÚçce iÈe jrima/ do emi v´jdixanïe/ v´ ças
egda sÁdiÚ snÚ´/ tvoi mïrÁ bÁdi mi/ pokrov i pomownica: ﬆihira Născătoarei la ﬆihoavna vecerniei, glas 658)
17. Pahomie egumen59 (pa[x]omïe egÁmen)
18. Pisania sculptată60: „† Râvnindu şi urmând în toate bunele fapte, şi bl<a>goceﬆevie Mariia, luminata
do<a>mnă preînălţat soţu[l] său, Io<an> Conﬆandin Băsărabŭ voevod şi precum soţu[l] şi domnu[l] ei,
beseareca cea mare, în cinﬆea marilor înpăraţi şi sfinţi, Conﬆandin şi Elena, den temelie o au rădicatŭ şi o
au înfrumuseţat, aşa şi măria ei, în slava de Dumnezeu Născătoarei Fecioare şi ﬆăpânii noaﬆre a ziditŭ aceaﬆă
sf<â>ntă beserecuce bolniţă, făcând-o ca în veaci bună pomenire ﬆremoşilor, moşilor şi părinţilor lor să
rămâe şi al lor nemortu nume, isprăvind-o la al optulea anŭ alŭ domnii lor, la leatŭ de la zidirea lumii 720561,
luna septemvrie 20 zile; † r´vnindÁ Îi Ármńd Šn toate bÁnele fapte Îi blÚgoçestevïe/ marïå lÁminata
doÚmn´ preŠn´lcat socÁ s´Á ï› kostandin b´s´rab´ voevod/ Îi prekÁm socÁ Îi domnÁ ei beshreka çh mare
Šn çinsth marilor Šn/p´raci Îi sfinci konstandin Îi elena den temelïe › aÁ/ r´dikat´ Îi › aÁ
56
57
Pe perete apare dÁne, cu p scris ca n.
58
Traducerea după ediţia 1983 a Mineiului (sept. 25, nov. 11). Vezi şi versiunea C. Bălan (Inscripţii... Vâlcea, Anexa IV, p. 1009, nr. 2) şi din
Mineiul românesc de Râmnic (1779; f. 63r la nov. 11).
59
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 822.
60
Ibidem, nr. 817.
61
1696.

ŠnfrÁmÁsecat aÎa Îi m´rïa ei Šn slava de dÁm/nejeÁ n´sk´toarei feçoare Îi st´pńïi noastre a jidit´/
açast´ sfÚnt´ beserekÁçe bolnic´ f´kńdo ka Šn vhçi bÁn´ po/menire stremoÎilor moÎilor Îi p´rincilor
lor s´ r´mé Îi/ al lor nemortÁ nÁme ispr´vindo la al ›ptÁlh an´ al´ domnïi lor/ la lht´ de la jidirh
lÁmïi #jÚse msÚca septemvrïe kÚ dÚni.

SPAŢIILE ANEXE
Ioana Iancovescu
Trapeza
Trapeza de la Hurezi1 a foﬆ făcută în 1705–1706 de ﬆareţul Ioan, iubitor al tradiţiei şi cunoscător al sensului
duhovnicesc al rânduielilor mânăﬆireşti.
Tipicele mânăﬆireşti din perioada bizantină precizează că, după liturghie sau după ceasul al nouălea, obştea
călugărească se adună în pronaos, aşteptând semnalul de toacă, pentru a se îndrepta apoi, intonând psalmul 144,
către trapeză2. Din aceﬆ motiv, trapeza se plasează de regulă în axul bisericii, către veﬆ3, într-o ierarhie a
binecuvântării şi a sfintei hrane care ﬆrăbate toate spaţiile bisericii, încheindu-se cu masa de obşte şi cu slujba
înălţării panaghiei care are loc în trapeză. Tot aceﬆ ax simbolic determină încheierea spre veﬆ a trapezelor cu o
contra-absidă, care însă la Hurezi lipseşte, trapeza fiind aici amenajată într-un spaţiu adaptat – în foﬆul gang de
acces în mânăﬆire, sub paraclis –, şi nu proieat anume.
Intrarea în trapeza de la Hurezi eﬆe protejată, la exterior, de o mare icoană a Acoperământului Maicii Domnului4
(fig. 1), asemănătoare celor din pridvorul paraclisului şi de la Polovragi şi având asociate pisania în versuri şi
rugăciunea „Toată nădejdea mea...” care o însoţeşte în imaginile amintite. Alegerea aceﬆei icoane, şi nu a hramului
mânăﬆirii, pentru intrarea în trapeză (numită în pisanie „maică mângâioasă”), pe lângă faptul că reprezenta un
subie îndrăgit de iconograf, avea menirea de a introduce într-un spaţiu dedicat, inclusiv iconografic, Maicii
Domnului, căreia i se închinau panaghia şi rugăciuni de mulţumire la fiecare masă5, conform rânduielilor mânăﬆireşti
bizantine şi athonite. Deşi programul iconografic al trapezelor târzii nu eﬆe foarte unitar, el rezervă, de regulă, contra-
absida veﬆică, imaginii Maicii Domnului6, imagine simetrică celei din absida altarului – cele două semicercuri
1
Un comentariu al piurii de aici la A. Vasiliu, „Un model”, pp. 11–26.
2
BMFD, v. indice, p. 1988.
3
George Balş, „Notiţă despre arhiteura Sfântului Munte”, BCMI, VI (1913), p. 9; Paul Mylonas, „L’ architeure du Mont Athos”, in Le millénaire
du Mont Athos, 963–1963, II, Venezia, Chevetogne, 1964, p. 240; idem, „La trapéza de la Grande Lavra au Mont Athos”, CA, XXXV (1987), p. 143;
Svetlana Popović, „Koinovion Trapeza”, in 20th Byzantine Studies Conference. Abﬆract of Papers, Michigan University, 1994, pp. 19–20.
4
După Anca Vasiliu, având caraer emblematic (Ecclesia): „Cosmologie et eschatologie dans l’ exonarthex de la grande église de Hurez”,
RRHA-BA, XXXII (1995), p. 18.
5
„e revered name of the Mother of the God should be set as a seal to mark the end of all meals of the monks, both the midday meal and
supper, and with this invocation the refeorian [...] should take a piece of bread of reasonable size, bless it with the sign of the cross, and
then all the monks taking a portion of it should also drink a final drink in the name of the Mother of God, so that they may be sanified
both in their souls and bodies through the invocation of her divine name and by what is eaten and drunk in its honor”: BMFD, p. 747 (1136,
Mânăﬆirea Pantocrator, Conﬆantinopol; v. şi indice); John Yannias, „e Elevation of the Panagia”, DOP, 26 (1972), pp. 225–236.
6
Ca la Sf. Munte: Lavra (ante 1535), Stavronichita (către 1546), Dochiariu (1676 şi sec. XVIII) etc. John Yannias, „e Refeory Paintings of

închizând aﬆfel lumea cu treptele ei duhovniceşti şi hrana corespunzătoare. La Hurezi, unde contra-absida lipseşte,
iar obişnuitul tavan de lemn eﬆe înlocuit de o calotă, chipul Maicii Domnului se află, firesc, în centrul aceﬆeia,
înconjurat de îngeri şi de textul slavon al imnului Axion (fig. 2). Pandantivii sunt ocupaţi, ca în pridvorul bisericii
mari, de cei trei ierarhi cărora li se adaugă, aici, sf. Andrei Criteanul – toţi purtând veşminte monahale, dar şi mantia
arhierească, cu „râuri”7, înfăţişaţi scriind cântări de laudă adresate Maicii Domnului (fig. 3).
Tot din repertoriul trapezelor târzii – împrumutat din pronaosuri – provine şi iconografia celor două arce de
sprijin ale calotei, de la veﬆ şi de la eﬆ, cu subiee simetrice: Arborele lui Iesei8 – o altă noutate pentru Ţara
Românească – şi, respeiv, „De demult prorocii te-au veﬆit...”, într-o formă concentrată. Arborele lui Iesei (fig. 4)
eﬆe ﬆruurat simetric, pornind pe cele două jumătăţi ale arcului veﬆic de la Iesei (sud) şi Avraam (nord), într-o
succesiune ce aminteşte tematica genealogică de pe coloanele pronaosului catoliconului, dar conﬆruită după Matei
1, 6–16, şi convergând în ax, unde apar, din nou, chipul Maicii Domnului şi cel al Pruncului. Toţi ﬆrămoşii sunt
încoronaţi şi poartă, ca şi profeţii, filaere desfăşurate, pe care însă sunt notate doar siglele numelui lui Iisus.
Pe peretele veﬆic al trapezei a foﬆ înfăţişat, de o parte şi de alta a fereﬆrei centrale, un tablou votiv cu
Brâncoveanu, doamna Maria şi cei patru fii9, tablou ce a suferit însă numeroase repiări (fig. 5). Simetric, deasupra
intrării, se află icoana hramului ce avea, lateral, două reprezentări care aﬆăzi s-au degradat aproape complet (fig. 6).
Câteva siluete în partea dinspre nord indică totuşi prezenţa unor personaje îngenuncheate în rugăciune către sfinţii
împăraţi, ce par a purta veşminte monahale: un foarte plauzibil portret al itorului trapezei, arhimandritul Ioan, s-
a pierdut aﬆfel, probabil, definitiv.
Pereţii laterali ai trapezei prezintă câte o nişă arcuită, ce creează un plus de spaţiu şi oferă o amplă suprafaţă
pentru piarea Cinei celei de taină (la sud) şi a Judecării lui Hriﬆos în sinedriu (la nord)10, ambele imagini fiind
masiv afeate de repiări. Dacă Cina cea de taină eﬆe un subie nelipsit din trapezele târzii11, reprezentând şi
principala referinţă pentru slujba înălţării panaghiei12, în schimb Judecarea în sinedriu (fig. 7) a foﬆ impusă, poate,
de atmosfera Triodului ce impregnează iconografia trapezelor13. Prezentată anterior într-o formulă concisă în naosul
Mount Athos: an interpretation”, in The Byzantine Tradition aﬅer the Fall of Conﬆantinople, University Press of Virginia, 1991, pl. 4. 12,
4. 34, 4. 38, 4. 27.
7
Pentru reprezentarea arhiereilor în veşminte monahale, în trapeză, v. V. Djurić, „Les doeurs”, p. 130 sq; Chr. Walter, Art and Ritual, p. 30.
8
J. Yannias, „e Refeory Paintings”, p. 275; pentru Arborele lui Iesei în trapeze (Bačkovo, 1673), v. Bisserka Penkova, „Mural Painting in
the refeory of Bačkovo monaﬆery and the tradition of Mount Athos”, Cyrillomethodianum, XV–XVI (1991–1992), p. 59.
9
Asocierea exclusivă, în tablourile votive, a celor patru fii, prezumtivi moştenitori ai tronului: la paraclis, în pictura murală şi pe icoana
sfinţilor împăraţi, la schitul Sf. Apoﬆoli, epitrahilul brodat de Despineta de la MNAR etc.
10
Anca Vasiliu propune opţiunea „de a fi între apoﬆoli sau farisei” („Un model”, p. 19); identifică Judecata în sinedriu cu „sentinţa lui Pilat”,
text considerat de N. Cartojan a fi de sursă athonită (Cărţile populare, II, p. 109).
11
S. Popović, „Koinovion Trapeza”, p. 19. La Patmos (secolele XII şi XIII) lipseşte (Elias Kollias, Patmos, Atena, 1986, p. 26).
12
Cuvântul mitropolitului Antim Ivireanul la slujba panaghiei din Ceaslovul tipărit de el la Târgovişte (1715), apud pr. Niculae Şerbănescu,
„Panaghiarul de la Snagov. Câteva lămuriri asupra panaghiarului şi roﬆului său liturgic”, BOR, LXXX (1962), nr. 5–6, p. 574.
13
J. Yannias, „e Refeory Paintings”, pp. 283–284. La Patmos ciclul Patimilor (E. Kollias, Patmos, p. 26); tot de Triod se legau subieele

Mânăﬆirea Hurezi. Spaţiile anexe. Trapeza
de la Polovragi, în acelaşi context al Triodului14, Judecarea în sinedriu conﬆituia un nou împrumut iconografic:
iconoﬆasele de secol XVII ale bisericilor Sf. Paraschiva sau Adormirea Maicii Domnului15 din Lvov cunosc şi aceﬆ
subie, a cărui circulaţie, din Polonia în Macedonia, cuprinde şi Ţările române16 (fig. 8). Cu unele diferenţe,
compoziţia imaginii eﬆe aceeaşi: în mijlocul fruntaşilor Templului, alături de care se află şi Pilat, toţi cu lungi filaere
acuzatoare, ﬆă Hriﬆos încununat cu spini, tăcând.
Caraerul moralizator al celor două compoziţii de la intrarea în trapeză, pe bolta eﬆică (fig. 9–10), iluﬆrând
alternativele căii creştine – virtuţile monahale (la sud) şi contraﬆul dintre credincios şi „cel ce se înalţă” (la nord) –
sugerează sursa ucraineană, respeiv gravurile volante17.
Dacă lipsa totală de repere româneşti pentru piura trapezelor descurajează încercarea de analiză, prezenţa
sursei ucrainene, a unor teme predilee arhimandritului Ioan (Acoperământul Maicii Domnului) sau a unor
similitudini cu piura catoliconului (ierarhii din pandantivi) recomandă şi aceﬆ ansamblu drept unul particularizat
prin viziunea, deopotrivă liberă şi tradiţională, a marelui ﬆareţ.
Fântâna
La Hurezi fântâna eﬆe adosată zidului de incintă, pe latura de răsărit. Tradiţia athonită aşeza fântâna, de
preferinţă, în faţa bisericii principale18, pe axul eﬆ-veﬆ, locul său fiind impus de rânduiala slujbei sfinţirii apei.
La rândul său, Paul de Alep remarca aceeaşi preferinţă în amplasarea fântânilor din mânăﬆirile Ţării Româneşti19.
înregiﬆrate de Paul de Alep în trapeza de la Mărgineni: Judecata de apoi, Geneza, Pilda fiului risipitor, Pilda bogatului nemiloﬆiv „şi alte
reprezentări de ospeţe” (Călători ﬆrăini VI, pp. 148–149).
14
Elisabeta Negrău, „Le cycle de la Passion dans la nef de l’ église du monaﬆère Polovragi”, RRHA-BA, XLV (2008), p. 94 (aici cu titlul
„Judecata lui Pilat”).
15
Lioudmila Miliaeva, Les ikones ukrainiennes, Bournemouth, St. Petersburg, 1996, p. 47, il. 46.
16
Unde, în afara exemplelor menţionate, sunt cunoscute doar imagini târzii: V. Drăghiceanu, Catalogul, nr. 713, 750 (icoană copiată după
o litografie vieneză din 1804), Anca Vasiliu, „Alegorii în piura murală brâncovenească”, Arta, 33 (1986), nr. 12, pp. 13–15 etc. În
Macedonia, de exemplu, pe faţada de veﬆ a bisericii Sf. Gheorghe Debar (secolul al XIX-lea) sau o icoană pe lemn din 1881 la mânăﬆirea
Sf. Ioan din Bigor (informaţii Viktoria Korobar); o altă icoană datată 1829 în Muzeul de icoane din Sofia etc.
17
De tipul gravurii „celor două căi”, a cărei matriţă se află la mânăﬆirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava (Dr. Neﬆor Vornicescu, „O xilogravură–
clişeu din anul 1661: Imaginea celor două căi”, MMS, XLII (1966), nr. 5–6, pp. 302–316. Vezi şi idem, „Patru xilogravuri–clişee din anii 1658–
1659: comentar şi iluﬆraţii la Rugăciunea domnească”, MO, XXIII (1971), nr. 11–12, pp. 802–822 (republicate în Biruit-au gândul, Craiova,
1990, pp. 206–223, respeiv pp. 176–205).
18
G. Balş, „Notiţă”, p. 8; P. Mylonas, „L’ architeure”, p. 242; în atrium, la mânăﬆirile conﬆantinopolitane Stoudion şi Pantocrator (BMFD,
p. 114, 754).
19
La Curtea de Argeş, Tismana, Cozia, Bucovăţ (Călători ﬆrăini, VI, p. 197, 183, 214); în partea opusă la Arnota (p. 193); la Clocociov şi
Strehaia nu precizează locul (p. 225, 205).

Fântâna de la Hurezi, care aduce apa din deal, de la un izvor captat la circa 400 m în afara incintei – şi nu din
adâncime – ar fi putut fi aşezată în locul său tradiţional, dacă viziunea profetică a lui Iezechil, ce guvernează
ﬆruura bisericii şi a iconografiei, nu ar fi impus şi pentru fântână recursul la datele proprii: „şi iată de sub
pragul templului curgea o apă spre răsărit” (Iez. 47, 1)20.
În mod frecvent, fântânile mânăﬆireşti sunt circulare sau oogonale, surmontate de o cupolă, adică moştenind
ﬆruura vechilor baptiﬆerii21. Dar la Hurezi izvorul eﬆe protejat de o conﬆrucţie simplă, de plan pătrat: o calotă cu
arce descărcate pe două coloane de piatră şi pe zidul de incintă.
Iconografia „clasică” a fântânilor eﬆe axată pe Botez, aivitatea sf. Ioan Botezătorul şi sursele vetero-teﬆamentare
considerate prefigurări ale Botezului (traversarea Mării Roşii)22. Însă la Hurezi, cele trei faţade ale fântânii sunt
ocupate de o singură icoană: Maica Domnului-Izvorul Vieţii (fig. 11), reprezentată deasupra unei fântâni-cupă, către
care se îndreaptă mulţimi de împăraţi, arhierei, monahi şi nenumăraţi bolnavi. Deşi în mare parte şterse, inscripţiile
mărturisesc sursa iconografiei: textul de sinaxar din Vinerea Luminată, a Izvorului Tămăduirii, ce enumeră minunile
săvârşite la izvorul de lângă Conﬆantinopol; şirul personajelor se deschide cu împăratul Leon, descoperitorul
izvorului şi itorul bisericii din acel loc. Prezentă şi în proscomidiarul catoliconului, într-o versiune mult mai
reﬆrânsă, Fântâna Vieţii eﬆe impusă aici nu numai de funcţia locului şi de înclinaţia iconografului pentru cântările
de slavă închinate Maicii Domnului, ci şi de referinţa profetică amintită: râul vieţii (Iez. 47, 9: „unde va intra râul
aceﬆa, toate vor trăi acolo”).
Deşi la Hurezi nu apar obişnuitele imagini legate de Botez, imnografia apropie cele două sărbători: o ﬆihiră de
la vecernia Izvorului Tămăduirii arată că Maica Domnului a primit „puterea Iordanului”. Referirea la Epifanie eﬆe
însă evidentă în iconografia peretelui de răsărit, în interior (fig. 12): aici se află imaginea, azi parţial degradată, a sf.
Treimi în formula nou-teﬆamentară, căreia i se adresează, ca în Deisis, cei doi martori, Maica Domnului şi sf. Ioan
Botezătorul, dar şi sfinţii împăraţi, căci icoana hramului pecetluieşte toate clădirile importante ale mânăﬆirii.
Imaginea sf. Treimi asociază pe sf. Duh, piat pe un nimb oogonal, cu „Dumnezeul veşnic” – după cum îl numeşte
inscripţia – ţinând împreună cu Iisus globul surmontat de cruce, imagine recurentă la Hurezi, în contextul
mărturisitor amintit. Plasarea sf. Treimi deasupra izvorului readuce în prim-plan şi una dintre referinţele „de fundal”
ale iconografiei de la Hurezi: Apocalipsa (22, 1: „...râul şi apa vieţii, limpede cum e criﬆalul şi care izvorăşte din
tronul lui Dumnezeu şi al Mielului...”).
20
Reluăm concluziile ﬆudiului „L’ autorité du modèle biblique: le Temple de la vision d’Ezéchiel”, in Les modèles bibliques du pouvoir et du droit
(coord. Ivan Biliarsky, Radu Păun), Frankfurt am Main, 2008, pp. 154–156.
21
P. Mylonas, „L’ architeure”, p. 242 (tip tholos); Paul Magdalino, „e Evergetis fountain in the early thirteenth century: an ekphrasis of the
paintings in the cupola”, in Work and worship at the Theotokos Evergetis, 1050–1200 (Belfaﬆ Byzantine Texts and Translations, 6.2), Belfaﬆ,
1997, p. 439 şi 434.
22
P. Magdalino, „e Evergetis fountain”, pp. 434–435 sq. La Sf. Sofia din Conﬆantinopol se putea vedea, în secolul al X-lea, pe cupola fântânii
din atrium, o reprezentare a lui Hriﬆos între cei 12 apoﬆoli: Chriﬆine Strube, Die weﬆliche Eingangsseite der Kirchen von Konﬆantinopel in
juﬆinianischer Zeit, Wiesbaden, 1973, p. 45. La Mărgineni, Paul de Alep înregiﬆra un tip de iconografie diferit: Psalmii şi „De tine se bucură...”
(Călători ﬆrăini, VI, pp. 147–148). Un comentariu al iconografiei fântânii de la Hurezi la A. Vasiliu, „Un model”, pp. 20–21.

Mânăﬆirea Hurezi. Spaţiile anexe
Ca şi faţadele, calota eﬆe dedicată tot Maicii Domnului, dar aici imaginea izvorului minunat eﬆe preluată de râul de
flăcări al Rugului aprins ce înconjoară chipul Maicii Domnului şi pe cel al Pruncului, legându-le de Ierusalimul Ceresc
din care izvorăşte (fig. 13). Piat inelar, pe marginea calotei, Ierusalimul Ceresc eﬆe înfăţişat ca o cetate cu arbori
paradisiaci, cu roadă bogată23 şi cu douăsprezece porţi (Ap. 21, 12) din care izvorăsc douăsprezece râuri. În interiorul său
se află „cortul lui Dumnezeu cu oamenii” (Ap. 21, 3): Moise (purtând toiagul cu care a scos apă din ﬆâncă), Aaron, Daniil
şi Isaia cu „obieele” viziunilor lor. Tot cântările sărbătorii furnizează argumentul asocierii tipologiilor vetero-teﬆamentare
cu Ierusalimul Ceresc, conﬆituind, ca şi la schitul Sf. Ştefan, pivotul înţelegerii: „...mană cerească, Fecioară, şi izvorul cel
dumnezeiesc al raiului cu totul adevărat te numesc pe tine, Stăpână; că şuvoiul şi darul izvorului tău s-au revărsat peﬆe
cele patru laturi ale pământului...”24. Aceaﬆa eﬆe, poate, una dintre explicaţiile planimetriei fântânii de la Hurezi25: cetăţile
celor două viziuni (a profetului Iezechil şi a sf. Ioan Teologul) au forma pătrată a pământului26, ca şi cetatea albă, piată
pe calotă, lângă profetul Daniil. Textul Apocalipsei „comentează” imaginea: „în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de
alta a râului [în imagine, râul de flăcări], creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-
şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor” (22, 2).
„Tămăduirea neamurilor” eﬆe iluﬆrată şi în pandantivi: cele trei Duminici ale Penticoﬆarului dedicate minunilor
săvârşite „prin apă” – a slăbănogului, a samarinencii şi a orbului. Ultima dintre ele eﬆe prezentată în două episoade, cu
Hriﬆos ungând ochii bolnavului, respeiv orbul spălându-se la fântâna Siloamului – accent impus, poate, de faptul că
în repetate rânduri cântările sărbătorii Izvorului Tămăduirii o numesc pe Maica Domnului „al doilea Siloam”.
Ca şi în cazul piurii din pronaosul schitului Sf. Ştefan – un „comentariu”, în termeni mariali, pe tema
Ierusalimului Ceresc –, iconografia fântânii, concisă ca repertoriu, dar cu ramificaţii necuprinse, „trăind” într-un
singur tot Scriptura, imnografia şi imaginea, mărturiseşte aceeaşi „minte” iconografică, tot mai mult înclinată, în
ansamblurile mai târzii, spre cinﬆirea Maicii Domnului.
Alte piuri
Principalele conﬆrucţii din incintă purtau icoana hramului, a sfinţilor împăraţi, ca şi, după obicei, numeroase
obiee ce au aparţinut mânăﬆirii (anaforniţe, ferecături de Evanghelie, mânecuţe liturgice, tipărituri sau
manuscrise, între care pomelnicul etc.).
23
Iez. 47, 12: „la râu, pe amândouă laturile lui, vor creşte tot felul de arbori care dau hrană. Frunzele lor nu se vor veşteji şi fruele din ei nu
se vor mai isprăvi. În fiecare lună se vor coace frue noi, pentru că apa pentru ele vine din locul cel sfânt”.
24
Stihiră la vecernia Izvorului Tămăduirii.
25
Fără a fi totuşi neobişnuită: fiala de la mânăﬆirea athonită Dochiariu are aceeaşi formă reangulară (P. Mylonas, „L’ architeure”, p. 242);
la Cozia, mitropolitul Neofit văzuse în 1746–1747 o fială de acelaşi tip (acoperământ pe patru coloane) şi zugrăvită în interior (C. Pillat,
„Călătoriile”, p. 282).
26
Iez. 41, 13–14 şi Ap. 21, 16. În gândirea tradiţională, pământul are formă cubică (André Grabar, „Byzance, symbolisme cosmique et
monuments religieux”, in L’ art, II, pp. 71–72).

Prima icoană de la intrarea în mânăﬆire eﬆe plasată pe faţada exterioară a turnului-clopotniţă, deasupra gangului de
acces (fig. 14). Turnul a foﬆ conﬆruit odată cu reamenajarea intrării pe latura sudică (iniţial intrarea se afla în centrul
laturii veﬆice a incintei), poate către 1699–1700, când ﬆareţul Ioan a ferecat porţile masive de ﬆejar27. Icoana îi reprezintă
pe cei doi ocrotitori ai mânăﬆirii susţinând crucea pe care eﬆe răﬆignit Iisus, formulă iconografică întâlnită în piura
din catolicon şi pe câteva obiee ce au aparţinut mânăﬆirii. Spre deosebire de toate aceﬆea însă, ei sunt binecuvântaţi din
cer de Iisus, formulă proprie mai curând icoanelor pe lemn, cum eﬆe cea din iconoﬆasul originar.
Probabil toate încăperile casei domneşti aveau la răsărit o icoană piată pe zid: aﬆăzi se mai păﬆrează urme din cea
a sfinţilor împăraţi (fig. 15), aflată în prima sală, şi cea a Maicii Domnului cu Pruncul, pe tron (fig. 16), din ultima.
Ambele aveau chenare piate: cu flori şi împletituri de colţ, respeiv cu vrejuri şi trandafiri. Pivniţa de la parterul laturii
nordice păﬆrează şi ea pe peretele de răsărit o mare icoană a Maicii Domnului Zaﬆupniţa, prezentată frontal, buﬆ, cu
mâinile pe umerii Pruncului (fig. 17). Chenarul cuprinde, între două baghete subţiri de ﬆuc, vrejuri piate ce ocolesc
cartuşele laterale, cu reprezentările sfinţilor împăraţi, însă cu poziţiile inversate (cu sf. Conﬆantin la dreapta privitorului),
aşadar ca în icoanele piate la intrarea în naosul catoliconului. Stiliﬆic, ea aminteşte piura de pe calota trapezei.
27
C. Bălan, Inscripţii… Vâlcea, nr. 835.

SPAŢIILE ANEXE HUREZI
Trapeza
1. Maica Domnului cu Pruncul (ΜΗΡ. ΘΥ., Μή<τη>ρ Θ<εο>ῦ; ΙC. ΧC., Ἰ<ησοῦ>ς Χ<ριστό>ς; „Cea mai înaltă decât
cerurile”, Η ΠΛΑΤΥΤΕΡΑ ΤΩΝ ΟΥΡΑΝΩΝ, ἡ πλατυτέρα τῶν οὐρανῶν; „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine,
Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată [şi] Maica Dumnezeului noﬆru. Ceea ce eşti mai
cinﬆită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără ﬆricăciune pe Dumnezeu Cuvântul
ai născut, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim”, dostoino est´ æko v´ ist¥nnÁ blaÈiti tå bcÚe 1
prisnoblaÈennÁü i preneporoçnÁü [i] mtrÚh bgÚa nÎÚego çestnhiweü1 xerÁvim i slavnhiÎÁü bej rasÁÈdenïå
serafim bej istlhnïå bgÚa slova roÈdÎÁü sÁwÁÓ bgÚorodicÁ tebe veliçaem´: imnul Axion)
2. Curcubeu, 10 cete îngereşti
3. (SV) Sf. Vasile cel Mare (st¥Úi vasilïe/ velikïi; „Mai ales pentru preasf<â>nta, curata, preablago[slovita]”, mai
al/es pen/trÁ pr/hsfÚnta/ kÁra/ta pr/hblago[...]: ecfonis după epicleză)
4. (NV) Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥i ï›an jlatoÁst; „Prea slăvită Maica lui H<riﬆo>s şi decât sfinţii îngeri mai
sfinţită”, prh sl´/vit´ ma/ika lÁi/ xÚs Îi de/k´t sfin/cïi Š¾er/i mai sf/incit´2)
5. (NE) Sf. Grigore Teologul (st¥Úi grigorïe bgÚoslov; „O, preasfântă Născătoare de Du<m>nezeu, care ai
întrec[u]t pre sfnţi cu sfnţiia şi pre îngeri cu fecioriia”, › prhsf/ńt´ n´/sk´toar/e de dÁÚne/jeÁ kare/
ai Štrek[Á]t/ pre sfÚnci kÁ/ sfÚncïå Îi/ pre Š¾eri/ kÁ feço/rïå)
6. (SE) Sf. Andrei Criteanul (st¥Úi andrei kri[t]skïi; „Sfântă dentâi preacurată, lauda fiindu cinurilor cereşti”,
sfńt´ den/tí prh/kÁrat´/ laÁda/ fïindÁ/ çinÁrï/lor çe/rewi: ﬆihira Născătoarei gl. 3, la ﬆihoavna vecerniei,
miercuri seara în săptămâna lăsatului sec de brânză3)
7. Maica Domnului cu Pruncul („Cea mai înaltă decât cerurile”, ΠΛΑΤΗΤΕΡΑ ΤΟΝ ΟΥΡΑΝΟΝ, [ἡ]
πλατυτέρα τῶν οὐρανῶν)
8. Strămoşii lui Hriﬆos (Arborele lui Iesei) (după Mt. 1, 6–10 şi 14–16); spre S: Iesei (ïesei), David (prorok dÚvid), Avia
(avïa), Asa (asa), Iosafat (ïosafat), Ozia (›jïa), Ioram (ï›ram), Ahim (ax¥m), Eleazar (eleajar), Iosif (ï›sif); spre
N: Avraam (avram), Solomon (solomon), Rovoam (rovoam), Iotam (ï›ƒam), Ezechia (ejekïa), Manase (manassïe),
Ahaz (axaj´), Eleud (eleÁd), Iacov (iakov), Matan (matƒan). Toţi poartă filaere cu: ΙΣ. ΧΣ. (Ἰ<ησοὺ>ς Χ<ριστό>ς)
1
În loc de çestnhiwÁü, cum apare în Liturghierul de la Buzău (f. 35v).
2
Vezi pasajul median din bogorodicina luminândei, la utrenia din 8 nov. (Mineiul pe noiembrie, Râmnic, 1778, f. 50v): „Mai cinﬆită eşti decât
slăviţii heruvimi şi înfricoşaţii serafimi, Prealăudată, şi fără de asemănare mai slăvită, şi decât toţi sfinţii îngeri mai sfântă, Preacurată...”.
3
Triodul, Râmnic, 1731, f. 34v : „Ceea ce eşti mai întâi sfântă curată, lauda ceatelor cereşti, cântarea apoﬆolilor...”. Slujba de miercuri
seara figurează aici ca vecernie a aceleiaşi zi (de miercuri), deoarece aceaﬆă ediţie încă mai respeă ﬆruura liturgică tradiţională,
proprie perioadei Triodului, în care ziua liturgică începe cu miezonoptica şi se încheie cu vecernia. În ediţiile moderne ale Triodului,
slujba de miercuri seara eﬆe considerată vecernie a zilei de joi.

9. Iisus Emanuel
10. Profeţi (de la S la N): Isaia (prorok ïsaiå; „Eu, Fecioară, cleşte te-am văzut”, aj´ dÚvo klh/we tebe vï/då[x]: cf.
Is. 6, 6); Aaron (prorok aarron; „Eu, Fecioară, toiag înfrunzit te-am văzut”, aj dÚvo Èej´l/ projhbwïx/ tebe vïdhx
tå4: cf. Num. 17, 8); Moise (prorok m›ise; „Eu, Fecioară, te-am văzut rug [arzând?] [...]”, aj dÚvo vidhx t[å]/
kÁpino ›/[gnem?] […]ıe[…]om: cf. Ieş. 3, 2), Ieremia (prorok ïrimïe; „Sfeşnic te-am văzut”, svhÎnik/ tebe vïdhx:
cf. Zah. 4, 2)
11. Conﬆantin Brâncoveanu, doamna Maria şi fiii (imaginile şi inscripţiile repiate; „Coﬆantin Brâncovean[ul]
v<oe>vod”, kostantin brßnkovhn vÚvod; „Maria doamna”, marïa doamna)
12. Sf. împăraţi („Sfântul Conﬆantin şi maica sa Elena”, stÚ¥ kostantin i materï eÚg elhna) cu grup de călugări
îngenuncheaţi în rugăciune
13. Cina cea de taină (repiări; „Cina cea de taină, cându au făcut agapă cu apoﬆolii”, çina çea de tain´ kńdÁ
aÁ f´kÁt agap´ kÁ apostolïi)
14. Judecata lui Hriﬆos în sinedriu (repiări; titlu: „[...sined]riu au [...] l-au ju[decat...]”, [...]rïÁ aÁ […] laÁ ÈÁ[...];
[Caiafa]: „Voi nu ştiţi toţi că mai b[i]ne eﬆe să moară unul, decât tot norod[ul] să piarză”, voi nÁ wici t›ci k´
mai b[i]ne este sß/ moar´ unÁl dekßt tot norod sß pïarj´: cf. In. 11, 50; Rifar, rifar: „Leage[a s-a]u făcut
pentru vinov[aţi...] să-şi mărturiseas[că vina] om[ului aceﬆuia şi] apoi să [se osândească]”5, lh¾[...]Á f´kÁt
pentrÁ vi/nov[...] s´Îi mßrtÁrishs/[...] ›m[...] apoi sß/ […], cf. In. 7, 51 (?); Gofiar, gofiar´: „Înşălătoriul
turburează şi patrida şi norodul, iaﬆe să-l izgonească”, ŠnÎßlßtorül/ tÁrbÁrhj´/ Îi patrida/ Îi norodÁl/
åste sßl ijgo/nhsk´: cf. Lc. 23, 5)
15. „Cel ce să înalţă” (çel çe s´ Šnalc´; „Sfânta Treime”, stÚaa troica şi Domnul Savaot, savaoƒ; „Lot cândŭ au işit
den Sodom[a]”, lot´ kńd´ aÁ iÎit den sodom; îngerul păzitor: „Eu sânt cu tine”, eÁ sńt kÁ tine)
16. Pilda virtuţilor (Domnul Savaot, savaoƒ: „aceeia să auză”, açeeå s´ aÁj´; Hriﬆos răﬆignit: ΙΣ. ΧΣ., Ἰ<ησοὺ>ς
Χ<ριστό>ς; „pentru voi şi pentru păcatele voaﬆre M-am răﬆignit” (scris în oglindă), pentrÁ voi Îi pentrÁ p´katele
voastre mam r´stignït; Hriﬆos purtând crucea: ΙΣ. ΧΣ., Ἰ<ησοὺ>ς Χ<ριστό>ς; „cei sircinaţi” (scris în oglindă), çei
sïrçinaci şi „veniţi dupe Mine”, venici dÁpe mine; diavolul: „ascultaţi-m[ă] pe mine”, askÁltacim pe mine; virtuţile:
„făc[ă]tor de pace”, f´ktor de paçe, „smereniia”, smerenïå, „iubirea de fraţi”, übïrå de fraci, „posluşaniia fraţ[i]lor”
(i.e. ascultarea fraţilor), poslÁÎanïå fraclor, „frica de Dumnezeu”, frika de dÁmnejeÁ, „miloﬆenie”, milostenïe,
„blâ[n]deaţea”, bl´dhcå, „paza s<fi>ntei bisear[i]ci”, paja snÚtei bïshrçi)
17. (exterior): Acoperământul Maicii Domnului („Toată nădeajdea mea către tine o puiu, Maica lui Dumnezeu,
fereaşte-mă întru acoperemântul tău”, toat´ n´dhÈdh må k´tre tine › pÁü mai/ka lÁi dÁmnejeÁ
ferhwem´ ŠtrÁ akope/remńtÁl tßÁ: rugăciune la pavecerniţa mare6)
18. Pisania piată: „† Aceaﬆă preacuvioasă trepezare frumoasă, care iaﬆe tuturor drăgăﬆoasă ca o maică
mângâioas[ă], când şed fraţii la masă: întru neuitare făcută şi aşa tocmită şi cu zugrăveale împodobită de
4
Forma neaccentuată a pronumelui tå apare rar dublată de forma accentuată tebe, probabil un calc din traducere.
5
Completările s-au făcut în spiritul textelor de pe o icoană cu acelaşi subie, din 1841, în colecţia MNAR.
6
Revine şi în Acatiﬆul Acoperământului Maicii Domnului, însă data intrării aceﬆuia în praica liturgică românească rămâne de precizat.

Mânăﬆirea Hurezi. Spaţiile anexe. Liﬆa temelor iconograice
smeritul Ioan arhiman[d]rit năﬆavnic fiind aceii mânăﬆiri până s-au făcut. L<eat> 7214”7, † açastß
prhkÁvï›asß trepejare frÁmoasß kare æste tÁtÁror drßgßstoasß ka › maik´ mńg´ï›as[ß]/ kńd Îed
fracïi la masß : ŠtrÁ neÁitare fßkÁtß Îi aÎa tokmitß Îi kÁ jÁgrßvhle Špo/dobit´ de smeritÁl ï›an
arxïman´rit n´stavnik fïind açeii mń´stiri pßn´ saÁ fßkÁt lÚ #jsÚdï
Fântâna
1. (exterior) Izvorul Vieţii (Maica Domnului între arhanghelii M<ihail>, mÚ şi G<avriil>, gÚ; faţada V: „Leo[n]
[îm]părat”, le›[n] [Š]p´rañ; „Leon Machilis”, le›n makïlis; „Stefan patriiar[h]” stefan patrïår[x];
„Iuﬆi[ni]an [îm]părat”, ïÁsti[ni]an [Š]p´rañ; „Vasilie Machidon”, vasïlïe makïdon; „Coﬆandin Po[r]fi[rogenet],
kostandin po[r]fï[...]; spre N: „[Mel]etie ermo<na>h”8, [mel]etïe ermoÚx; „Math[ei] erm[onah]”, maƒ[...]
erm[...]; „Peperin monah”, peperin monax)
2. (interior) Maica Domnului (mÚr [ƒÚõ]) cu Pruncul ([ïÚs] xÚs), pe Rugul aprins, cu profeţi: Moise (moise),
Aaron (aron), Daniil (danïil), Isaia (ïsaiå)
3. Ierusalimul ceresc
4. (NE) „Dumenica slăbănogului” (dÁmenïka sl´bńogÁlÁi: In. 5, 1–15)
5. (SE) Duminica samarinencii ([...]; In. 4, 5–42)
6. (SV) „Dumenica orb[ului]” (dÁmenïka orb[...]: In. 9, 1–38)
7. (NV) „Fântâna Siluamului” (fńtńa sïlÁamÁlÁi)
8. Sf. Treime („Dumnezeul veşnic”, bÚgo vhçn¥, „Sfântul Duh”, dxÚ´ stÚi) cu Maica Domnului, sf. Ioan
Botezătorul şi sf. împăraţi
9. Mucenici în medalioane (E, S, V, N, în ordine, 13–17 decembrie): Oreﬆ (stÚi orest´), Evghenie (stÚi eõgenïe),
Euﬆratie (stÚi eõstratïe), Auxentie (stÚi aõ%entïe), Mardarie (stÚi mardarïe)/ Tirs (stÚi ƒirs´), Levchie (stÚi
lefkïe9), Calinic (stÚi kalinik), Filimon (stÚi fõlïmon), Anapolonie (stÚi anapolonïe)/ Arian (stÚi ariån),
Eleﬅerie (stÚi eleƒerie), Coremon Eparhul (stÚi koremon eparxÁl), Eleﬅerie (stÚi eleƒerie), Vah (stÚi vakx´)/
Marin (stÚi marin), Prov (stÚi provÁ), Ilarion (stÚi ïlarï›n), Pater (stÚi pater), Mutie10 (stÚi mÁƒïe)
10. Sfinţi militari (S, V, N): Gheorghe (stÚ¥ ge›rgïe), Procopie (stÚ¥ prokopïe), Teodor Tiron (stÚ¥ ƒeodor tiron),
Teodor Stratilat (stÚ¥ ƒe›dor stratilat), Neﬆor (stÚ¥ nistor11), Dimitrie (stÚ¥ dimïtrïe)
7
1705–1706. Textul şi la C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 838.
8
Completările după textul de sinaxar din vinerea Izvorului Tămăduirii.
9
Scris cu f în loc de v, conform pronunţiei din limba română. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
10
Numele sfântului Patermutie apare împărţit la sfinţii din cele două medalioane.
11
Varianta Niﬆor pentru gr. Νέστωρ apare pe teren sud-slav (v. Stefan Ilčev, Rečnik na ličnite i familni imena u bъlgarite, Sofia, 1969, p. 361, care

Casa domnească
1. Fragment de piură: sf. împăraţi (peretele E al primei săli)

2. Fragment de piură: Maica Domnului cu Pruncul (peretele E al ultimei săli)
Pivniţa de nord
1. Maica Domnului cu Pruncul (ΜΡ. ΘΟΥ., Μ<ήτη>ρ Θ<ε>οῦ „Apărătoarea tuturor”, v´shm jastÁpni/ce) şi
sf. împăraţi Conﬆantin (stÚ¥i kostantin) şi Elena (stÚaa elena)
Turnul de poartă
1. „Sf. Conﬆantin şi maica sa Elena” (stÚ¥ [k]onstantin i mtÚre ego eleni; lângă crucifix: IC. XC., Ἰ<ησοῦ>ς
Χ<ριστό>ς şi ïn cï)
consideră aceﬆ nume o contaminare „bulgară” între Neﬆor şi Nicolae). Aceaﬆă formă a foﬆ preluată la români, fiind ateﬆată în documente
încă din sec. XV, mult mai frecvent decât Neﬆor (vezi N.A. Conﬆantinescu, DOR, p. 119). Aceeaşi formă la Sf. Ştefan (naos nr. 53), Polovragi
(naos nr. 60), Iezer (naos nr. 10).

BISERICA SF. NICOLAE
A MÂNĂSTIRII
MAMUL

BISERICA SF. NICOLAE A MÂNĂSTIRII MAMUL
Corina Popa
Cronica logofătului Radu Greceanu şi pisania bisericii, săpată în piatră, ateﬆă faptul că auala biserică de zid s-a înălţat
pe locul unei vechi mânăﬆiri de lemn ce „să trage dăspre Buzeşti”, lăcaş refăcut, tot din lemn, de Stanca Cantacuzino,
mama domnului Conﬆantin Brâncoveanu1. Biserica a foﬆ refăcută din piatră la 1695–1696 prin grija domnului
Conﬆantin Brâncoveanu, ispravnici fiind Tănase Ceauş Măldărescu şi „Badea care au foﬆ părcălab za curte, ispravnic”2.
Cel de-al doilea eﬆe acelaşi personaj căruia domnul îi încredinţase şi isprăvnicia de la mânăﬆirea Hurezi.
Mânăﬆirea a funcţionat cu intermitenţe în epoca modernă ce a urmat secularizării averilor mânăﬆireşti;
după Al Doilea Război Mondial, mânăﬆirea a foﬆ dezafeată. Biserica a devenit de mir, iar clădirile lăcaşului
monaﬆic – azil. În prezent se fac eforturi pentru transferarea întregului azil într-o clădire modernă, iar viaţa
monahală s-a reluat aici de doi ani. Aceﬆe împrejurări explică ﬆarea clădirilor mânăﬆireşti: se mai păﬆrează
corpul de chilii de pe latura sudică, mult transformat, în care a foﬆ adăpoﬆit azilul, având în ax turnul clopotniţă,
iar la nord de biserică pot fi văzute ruinele arhondaricului sau ﬆăreţiei, precum şi parte din vechea incintă a
mânăﬆirii pe latura de nord şi de eﬆ, toate conﬆruite din cărămidă.
Lăcaşul de cult eﬆe conﬆruit după un plan triconc, soluţia cea mai frecvent utilizată pentru bisericile de
mânăﬆire în epoca brâncovenească. Biserica are o turlă pe naos şi un turn masiv aproape cubic, pe pridvor (fig.
1). Greutatea turnului explică prezenţa unor ﬆâlpi de zidărie masivi la arcadele pridvorului, deşi în epocă la
majoritatea itoriilor brâncoveneşti se preferă coloanele de piatră. Spaţiul interior al bisericii eﬆe alcătuit din
absida altarului, acoperită de o semicalotă şi o boltă semicilindrică scurtă; naosul cu o turlă înaltă ce se sprijină
pe arcele absidelor laterale şi pe bolta semicilindrică din traveea de veﬆ; pronaosul pătrat eﬆe acoperit cu o
calotă, iar pridvorul prezintă o boltă în leagăn, imprecisă ca secţiune, cu penetraţii spre eﬆ, veﬆ, nord şi sud, care
delimitează şi marchează patru timpane în câmpul bolţii. Prin dimensiuni şi proporţii, biserica se înscrie în
media dimensiunilor proprii bisericile din epoca brâncovenească3: lungimea generală 21,85 m, lărgimea la abside
1
Radu Logofăt Greceanu, Iﬆoria domniei lui Conﬆantin Brâncoveanu Voievod (1688–1714), Bucureşti, 1970, p. 116: „Şi iarăşi într-aceﬆ an au
săvârşit măria sa mânăﬆirea ce să chiamă Mamul, ot sud Vâlcea, care iaﬆe hramul celui dintru sfinţi părintele noﬆru Nicolai Miralichiischi
ciudotvoreţ, care mai nainte era făcută mănăﬆioară dă lemn şi să trăgea dăspre Buzeşti, şi veche fiind de demult, să ﬆricase. Iar dumneaiei,
jupâneasa Stanca, maica mării sale, o au făcut de iznoavă, însă iar din lemnu. Iar măria sa, după aceia, mai trecând câtăva vreme, tot nu o au
lăsat a fi de lemn, ci au pus de o au făcut de piatră dăn temelie, o au săvârşit cu toate cele ce-i trebuiescu”. Pentru iﬆoria mânăﬆirii vezi şi pr.
Dumitru Bălaşa „Mănăﬆirea Mamul”, MO, VIII (1956), nr. 1–3, pp. 50–54.
2
C. Bălan, Inscripţii ... Vâlcea, p. 624.
3
Dimensiunile monumentului au foﬆ preluate din releveele publicate de N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii”, IV, pp. 883–888, 889
şi 103–104.

de 7,50 m, altarul cu 4,50 m lungime, pronaosul lung de 4,50 m, iar înălţimea turlei din naos de 16 m.
Comparând aceﬆe dimensiuni, am identificat utilizarea unor ﬆruuri armonice şi modulare asemenea celor
întâlnite de noi la biserica mare de la Hurezi, la bolniţă şi la schitul Sf. Apoﬆoli din aceeaşi mânăﬆire. Turla naosului
are diametrul egal cu cel de la calota pronaosului şi cu lungimea pridvorului, absida altarului are o adâncime egală
cu cea a traveei de veﬆ din naos, iar înălţimea turlei eﬆe, la rândul ei, egală cu lungimea internă a bisericii, minus
pridvorul. Înălţimea accentuată a bisericii, specifică monumentelor brâncoveneşti, a determinat praicarea unui
rând suplimentar de mici fereﬆre-răsuflători, atât în cele trei abside, cât şi în pronaos.
Pisania în piatră consemnează faptul că biserica a foﬆ terminată în 1696 „cu toate ceale denlăuntru podoabe ale
ei” (fig. 35). Inscripţia piată de pe peretele veﬆic al pronaosului (fig. 36) ne informează însă că „Conﬆantin […]
Basarab voievod a înfrumusiţat aciaﬆă sfântă biserică, cu toate podoabele şi cu zugrăveala”, lucrul încheindu-se la
16994. Întrucât biserica păﬆrează un iconoﬆas aparţinând ﬆilului brâncovenesc, iar printre odoarele bisericii se
numărau o cădelniţă şi un discos, dăruite de domn în 16995, adică în anul probabil al sfinţirii, putem considera că
pisania în piatră se referă numai la terminarea conﬆrucţiei bisericii şi poate a unor clădiri mânăﬆireşti, şi că
iconoﬆasul, nedatat, ar fi foﬆ terminat la 1699.
Autorii piurii brâncoveneşti sunt Marin – probabil zugravul care, la 1696, termina piura paraclisului de la
Hurezi împreună cu Preda – şi Pârvul, pior ce poate fi identificat cu celebrul zugrav al familiei cantacuzine, cunoscut
sub numele de Pârvu Mutu. Icoanele ar fi putut fi realizate de Marin zugravul sau de Pârvu Mutu, căruia îi sunt
atribuite, cu oarecare rezervă, icoanele de la Filipeştii de Pădure.
4
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, p. 625.
5

Biserica Sfântul Nicolae a mânăﬆirii Mamul
Piura
Corina Popa
Piura brâncovenească se conservă în cea mai mare parte, fapt pus în valoare de lucrările recente de reﬆaurare
care au scos la lumină şi delimitat încă două etape moderne ale piurii murale. O pisanie de secol XIX, azi
dispărută, consemnată de Ghenadie Enăceanu şi de Grigore Tocilescu, menţionează o piare a bisericii la 1842–
1843 „prinu osârdia maicii Meletina ﬆariţa de către Gherman eromonah Argeşanu cu ciracii săi, popa Conﬆantin
zugravu şi Gheorghe Bălăceanu zugravu”1. Pe locul aceﬆei inscripţii s-a piat pisania din 1916, păﬆrată pe
peretele de eﬆ al pronaosului, şi care se referă la o spălare a întregii piuri: „găsindu-se zugrăveală cea veche
precum se vede peﬆe care se făcuse alta ce s-a spălat”.
În urma lucrărilor de reﬆaurare recente, se pot diﬆinge clar cele trei etape, dar unele zone piate sau repiate
în secolul al XIX-lea sau al XX-lea a trebuit să fie conservate, întrucât sub ﬆratul de piură modernă nu se mai
păﬆrează piura originară brâncovenească. Aﬆfel, în absida şi pe bolta altarului, în calota pronaosului, pe bolţile şi
pereţii pridvorului se păﬆrează piura de secol XIX, realizată într-un ﬆil neoclasic ﬆângaci şi provincial, iar turla
naosului, calota şi tamburul conservă piura din 1916: Pantocratorul, cetele îngereşti şi regiﬆrul cu apoﬆoli.
Indiferent de etapa căreia îi aparţine, piura modernă pare a relua în linii mari, pe alocuri chiar cu exaitate,
atât iconografia originară, cât şi inscripţiile vechi, rescrise cu caraere latine.
Prin repiarea de secol XIX a absidei şi a bolţii altarului, scena Maicii Domnului cu Pruncul a foﬆ dezvoltată:
celor doi arhangheli ce încadrează tronul li s-au adăugat doi melozi şi prorocii David şi Solomon. Tot atunci a foﬆ
piat Dumnezeu Savaot, încadrat de regii David şi Solomon, ce ocupă jumătatea veﬆică a bolţii altarului, alcătuind
o compoziţie monumentală şi cu puţine personaje, specifică piurii religioase din secolul al XIX-lea (fig. 2).
Repiarea bolţii altarului a redus programul iconografic la temele majore ale aceﬆui spaţiu: Întruparea Logosului,
Jertfa hriﬆică şi taina euhariﬆică, prin scenele Împărtăşirii apoﬆolilor şi a Melismosului (fig. 3).
Remarcăm reprezentarea Agneţului în forma lui Iisus copil pe discos, acoperit de aﬆerisc, discosul şi potirul,
adăpoﬆite sub un ciboriu, fiind încadrate de îngeri cu ripide (fig. 4). În acelaşi regiﬆru, nişa proscomidiarului
adăpoﬆeşte tema Viziunea lui Petru din Alexandria, precum şi cea a lui Iisus în mormânt. Nişa diaconiconului
prezintă o iconografie complementară: Crucea cu inﬆrumentele Patimilor şi obişnuitele inscripţii referitoare la Jertfa
hriﬆică şi Înviere. Pe calota şi pe tamburul turlei, piorii de la 1916 reiau iconografia originară, înfăţişându-l pe
Iisus Pantocrator înconjurat de cetele îngereşti, urmate de şirul de apoﬆoli. Pe regiﬆrul de jos al tamburului, meşterii
epocii brâncoveneşti au piat Liturghia îngerească (fig. 5), temă relativ rară la bisericile de mici dimensiuni, dar
care se regăseşte la catoliconul de la Hurezi sau la biserica sf. Gheorghe din Ocnele Mari. Chipul lui Iisus Mare
Arhiereu eﬆe reluat în medalion, în axul de răsărit al frizei de medalioane cu ierarhi şi papi, de la baza turlei. El se
regăseşte şi la turla paraclisului de la Hurezi.
În zona centrală a arcului de triumf eﬆe reprezentată sf. Treime nouteﬆamentară: Iisus pe tron ţinând cartea, sf. Duh
1
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, p. 632.

şi Cel Vechi de Zile, purtând un rotul (fig. 6). Aceeaşi formulă şi amplasare a sf. Treimi se întâlneşte la bolniţa de la
Hurezi2. Aici eﬆe încadrată de scena Înjumătăţirea praznicului, pe nord (fig. 7) şi de cea a Pogorârii sf. Duh (fig. 6), pe
sud, imagine ce poate fi considerată ca o extensie a programului iconografic din altar şi totodată evenimentul ce încheie
timpul Penticoﬆarului, marcat de Duminicile aceﬆuia, a căror iluﬆrare începe în absida de nord cu Vindecarea
slăbănogului şi Vindecarea orbului şi continuă pe arcul de triumf cu Samarineanca şi Mironosiţele (fig. 6). Aceaﬆă
ordine aminteşte de dispoziţia scenelor din zona arcului de triumf din biserica catoliconului.
Programul iconografic al naosului eﬆe alcătuit, ca în majoritatea ansamblurilor, din ciclul marilor sărbători, cel
al Patimilor şi Duminicile Penticoﬆarului. Primului ciclu îi aparţin scenele din abside şi din timpanul de veﬆ:
Schimbarea la Faţă, în conca de sud (fig. 8), Răﬆignirea, în timpanul veﬆic (fig. 9 şi 10), şi Anaﬆasis, în conca absidei
de nord (fig. 11). Aceaﬆă ordine a celor trei scene capitale din ciclul hriﬆologic eﬆe o conﬆantă a iconografiei
naosului în piura murală bizantină. Siﬆemul se păﬆrează până în secolul al XVI-lea la Athos3. În epocă, aceaﬆă
soluţie se regăseşte la Polovragi, Fedeleşoiu, Govora şi Sărăcineşti, care i-au urmat cronologic ansamblului de la
Mamul, dar nu şi la catoliconul de la Hurezi sau la Cozia4, unde iconografia absidei de sud eﬆe diferită. Aceaﬆă
selecţie pune în evidenţă cele trei evenimente cruciale din viaţa lui Hriﬆos: în prima scenă are loc recunoaşterea
naturii divine a lui Iisus şi a dimensiunii lui mesianice, de către prorocii Vechiului Teﬆament. A doua scenă eﬆe
imaginea Jertfei prezise de proroci, dar şi momentul în care natura umană a lui Hriﬆos şi dimensiunea sacrificului,
a dragoﬆei pentru oameni capătă expresia cea mai dramatică. În sfârşit, Coborârea la iad echivalează cu vioria lui
Iisus asupra morţii şi totodată reprezintă izvorul speranţei în mântuire a omenirii păcătoase.
Ciclul marilor sărbători debutează, pe sud, cu Buna Veﬆire5 (fig. 12), urmând în parte ordinea cronologică a
evenimentelor evanghelice – Naşterea lui Iisus (fig. 13), Întâmpinarea Domnului, Botezul – şi continuă cu Învierea
lui Lazăr şi Intrarea în Ierusalim. Pe peretele de veﬆ sunt grupate trei sărbători mariale: Naşterea Mariei, Adormirea
Maicii Domnului şi Intrarea în biserică a Maicii Domnului6 (fig. 14).
O altă regulă în diﬆribuţia ciclurilor hriﬆologice specifică piurii murale brâncoveneşti, inaugurată la Biserica
Doamnei şi reluată la Hurezi, întâlnită şi la Mamul, eﬆe iluﬆrarea ciclului Patimilor în traveea de veﬆ a naosului, pe
bolta ce încadrează scena monumentală a Răﬆignirii. Crucificarea aminteşte de soluţia de la Hurezi şi de modelul
epirot al piorilor Kondaris7. În axul aceﬆei bolţi de veﬆ sunt piate medalioane cu prorocii David, Isaia şi Ieremia
2
Scena a foﬆ probabil repiată de meşterii conduşi de Gherman Argeşanu. Ea a reapărut la spălarea din 1916 şi a foﬆ recuperată eﬆetic
de reﬆaurarea recentă.
3
G. Millet, Recherches, p. 27, 31.
4
În ambele ansambluri, Coborârea la iad eﬆe piată în absida de nord. Răﬆignirea eﬆe amplasată în timpanul de veﬆ la Hurezi şi pe arcul
de veﬆ al naosului la Cozia.
5
Tema eﬆe redaată în două scene şi eﬆe amplasată, conform unui vechi obicei bizantin, pe feţele arcului de triumf.
6
Adormirea Maicii Domnului prezintă aici o redaare relativ redusă, comparativ cu cea de la catoliconul de la Hurezi, unde Adormirea
devine un scurt ciclu cu episoadele ce premerg şi cele ce urmează morţii Fecioarei, soluţie frecvent întâlnită în piura murală brâncovenească.
Aici se păﬆrează numai detaliul evreului profanator şi cel al venirii apoﬆolilor pe nori.
7
A. Stavropoulou-Makri, Veltsiﬆa, pp. 79–80, fig. 26. Vezi şi A. Vasiliu, „Brancovan mural painting”, II, pp. 45–46.

Biserica Sfântul Nicolae a mânăﬆirii Mamul. Piura
purtând rotuli cu inscripţii referitoare la Patimile lui Iisus8 (fig. 15, 16). Medalioanele sunt înconjurate de un
decor de vrejuri şi ﬆruguri evocând simbolic Jertfa. Aceeaşi idee eﬆe reluată de inscripţia de deasupra uşii spre
pronaos, reprezentând o secvenţă dintr-o cântare: „Întărirea celor ce nădăjduiesc spre tine, întăreşte, Doamne,
biserica ta care ai câştigat-o cu scump sângele tău”9. La Mamul, mesajul textului pare a fi în mod explicit legat
de ciclul Patimilor şi de Răﬆignire, valorificându-se, prin mijloace narative, ultimele cuvinte ale troparului.
Acelaşi text apare la Surpatele şi la Govora, în pronaos, în vecinătatea tablourilor votive şi în contextul unui
discurs iconografic marial. Situaţia eﬆe în parte similară, întrucât la Mamul, în vecinătate, se desfăşoară un scurt
ciclu marial. Maica Domnului ar putea reprezenta tocmai biserica la care se face referire în tropar. Scenele din
arcada uşii reiau mesajul de speranţă în mântuire, în ax fiind reprezentat Iisus Mare Arhiereu, ca mediator între
Dumnezeu şi oameni, iar lateral, Maria Egipteanca primind cuminecătura de la sf. Zosima, teme specifice
intrărilor10. Ciclul narativ continuă pe peretele de nord cu două scene închinate sfântului Ioan Botezătorul:
Tăierea capului sf. Ioan şi Banchetul lui Irod, menite, ca în alte locuri, inclusiv la catoliconul de la Hurezi, să
evidenţieze o paralelă între Patimile lui Iisus şi chinurile Înaintemergătorului (fig. 17).
Urmând relativa ordine cronologică, în absida de nord pe regiﬆrul narativ sunt reprezentate Duminicile
Penticoﬆarului (fig. 18), având deasupra Coborârea la iad. Anaﬆasis prezintă o variantă simplificată a celei de la
Hurezi, iluﬆrând totodată relaţia cu tradiţia cretană, conservată la Athos, ca şi iluﬆrarea unor texte apocrife referitoare
la aceﬆ eveniment11.
Regiﬆrul inferior eﬆe rezervat sfinţilor militari, şi aici, ca în majoritatea ansamblurilor vremii, în coﬆume de
curteni şi purtând crucea de martir (fig. 19). Ei sunt urmaţi de doorii fără arginţi, de sf. împăraţi Conﬆantin şi Elena
şi de Euﬆatie Plachida cu familia sa, zugrăviţi, ca la Hurezi, pe peretele de veﬆ. Aceşti sfinţi proteori ai domnului
şi ai familiei sale sunt în mod frecvent reprezentaţi în ansamblurile vremii, într-o zonă a bisericii în care Erminia
recomanda, pentru Athos, zugrăvirea de sfinţi cuvioşi12.
8
În alte cazuri, ca la Hurezi, prorocii apar în scena Răﬆignirii purtând rotuli cu inscripţii.
9
Erminia recomandă ca aceﬆ tropar să fie scris sub regiﬆrul de proroci din turlă, iar în mijlocul sinaxei de îngeri ce-l înconjoară pe
Pantocrator, să fie reprezentaţi Maica Domnului orantă, la răsărit, şi Înaintemergătorul la veﬆ, cei doi rugându-se pentru biserica înţeleasă
ca întreagă comunitate creştină: Erminia, p. 233.
10
I. Iancovescu, „L’ iconographie de l’ entrée”, pp. 60–61.
11
Redaarea scenei nu include episodul coborârii lui Hriﬆos cu îngerii, la iad. Scena se înscrie pe linia tradiţiei cretane în ceea ce priveşte
reprezentarea lui Iisus în mandorlă, având deasupra doi îngeri cu inﬆrumentele Patimilor, evidenţiindu-se legătura dintre Jertfă şi Înviere.
Aceiaşi îngeri apar în icoanele cretane de secol XVI cu Maica Domnului Hodighitria, subliniindu-se legătura dintre Întrupare şi Jertfă. Ca
şi la Hurezi, majoritatea personajelor au nimburi, iar în cele două laturi sunt zugrăviţi doi proroci, unul identificabil, conform inscripţiilor,
cu Osea, al doilea putând fi, conform Erminiei, Isaia (Erminia, p. 95 şi 100: Osea 6, 2 şi Isaia 14, 9) sau Iov, ca în alte ansambluri
brâncoveneşti. Pentru sursele apocrife ale scenei vezi N. Cartojan, Cărţile populare, vol. I, pp. 100–101.
12
Erminia, p. 236. Sfântul Euﬆatie Plachida apare în şirul de sfinţi militari în majoritatea ansamblurilor munteneşti din secolul al XVI-lea şi din timpul
lui Matei Basarab, cel mai frecvent singur, în câteva cazuri împreună cu familia. Ultima formulă iconografică se generalizează în epoca
brâncovenească, atunci când aceaﬆă temă hagiografică eﬆe conﬆant plasată în apropierea sfinţilor împăraţi. Vezi şi C. Popa, „Hurezi”, pp. 17-18.

Regiﬆrul începe la sud cu o monumentală Deisis, ce evocă prin redaare faﬆuoasa imagine din absida de sud a
catoliconului de la Hurezi, imagine devenită comună icoanelor împărăteşti din secolul al XVII-lea: tronul baroc aurit
ca şi coﬆumul imperial al lui Iisus sunt în concordanţă cu inscripţia ce le însoţeşte13 (fig. 20). Tema catoliconului se
reia numai la câteva biserici din zonă, şi anume la bisericile mânăﬆirilor Polovragi, Cozia şi Sărăcineşti. Imagine a
intercesiunii adresate Mântuitorului, Deisis poate fi considerată ca nucleul unei rugăciuni mai ample la care participă
sfinţii reprezentaţi în naos, cu deosebire sf. împăraţi şi Euﬆatie Plachida, dar poate avea şi o semnificaţie
eshatologică14. Biserica de la Mamul nu a foﬆ deﬆinată a fi necropolă a membrilor familiei domneşti, dar – după cum
spune pisania – lăcaşul s-a înălţat „întru vecinica pomenire a mării sale şi a părinţilor”. Faptul că Deisis apare în
aceaﬆă biserică s-ar explica prin aceea că Brâncoveanu eﬆe itor dire al conﬆrucţiei de zid, ca şi la Polovragi.
Tema Deisis în spaţiul românesc eﬆe prezentă mai ales în itoriile domneşti, dar deja la sfârşitul secolului al XVI-
lea apare şi în bisericile de curte boierească, fenomen continuat în tot secolul al XVII-lea, chiar dacă se poate observa
că tema – în mai mare măsură, specifică iconografiei itoriilor domneşti – revine în epoca brâncovenească15.
Calota pronaosului păﬆrează piura de secol XIX ce reia iconografia brâncovenească: Maica Domnului orantă
înconjurată de proroci şi melozii în pandantivi. Pe cele două regiﬆre ale pereţilor pronaosului eﬆe iluﬆrat integral
Imnul Acatiﬆ (fig. 21–24). La baza arcurilor ce susţin calota, la nord şi la sud, sunt înfăţişaţi regii proroci David şi
Solomon, ﬆrămoşii Mariei şi profeţii Ieremia şi Isaia – cei care au veﬆit Întruparea Logosului, tema întregului Imn
Acatiﬆ şi coordonata majoră a iconografiei pronaosului. Aceﬆ spaţiu, premergător naosului – unde sunt iluﬆrate
etapele mântuirii – eﬆe dedicat ideii întrupării lui Hriﬆos.
Pentru Imnul Acatiﬆ, piorii apelează aici la o variantă asemănătoare celei din catoliconul de la Hurezi şi
care se apropie de redaările specifice şi uzitate în Ţara Românească în ansamblurile murale ale secolului al XVII-
lea, anterioare domniei lui Brâncoveanu. Diferenţe în redaare apar la icosul 8 („Cu totul a foﬆ întru cei de jos...”)
care la Mamul urmează recomandările Erminiei, înfăţişându-se Iisus în mandorlă, încadrat de apoﬆoli. Pentru
condacul 10 („Vrând să mântuiască lumea”) se preferă de obicei o imagine ce evocă Anaﬆasis (Stăneşti, Dobreni,
catoliconul de la Hurezi)16, ori la Mamul apare, în mod excepţional, Iisus Anapeson (fig. 25). Aceaﬆă variantă
iconografică a foﬆ probabil aleasă de Pârvu Mutu care apelează la o aﬆfel de formulă în iluﬆrările imnului din
pronaosul bisericilor de la Filipeştii de Pădure şi Berca17. În sfârşit, ultima ﬆrofă, condacul 13 („O, Maică
prealăudată, care ai născut Cuvântul”) înfăţişează la Mamul icoana Maicii Domnului venerată de ierarhi (fig. 26),
13
Vezi liﬆa temelor iconografice.
14
Chriﬆopher Walter („Two notes”, pp. 327–328) consideră că tema eﬆe îndatorată modelelor laice imperiale, iar inscripţiile ce-l însoţesc pe Iisus
şi textele de pe rotuli confirmă faptul că se păﬆrează sensul originar, intercesorii adresând cererea unei persoane de rang superior, aici divin.
15
Deisis în aceaﬆă variantă, cu Iisus Mare Arhiereu, apare în Ţara Românescă la biserica mânăﬆirii Argeşului, apoi la Snagov, Bucovăţ, Căluiu
în secolul al XVI-lea, iar în secolul al XVII-lea la Arnota, Topolniţa şi Săcuieni.
16
Carmen Laura Dumitrescu, „Nouvelles recherches sur la peinture de Stăneşti-Vâlcea”, PAVR, III, p. 243; C. Pillat, Pictura murală, p. 27, fig.
34–35, 36–37, 38–39.
17
Aceeaşi redaare a ﬆrofei 18 se întâlneşte în secolul al XVI-lea la Tismana şi la bolniţa Coziei. Dar şi la Berca, vezi Corina Popa, „La peinture
de l’ église du monaﬆère Berca (narthex)”, RRHA-BA, XLIII (2006), p. 23, n. 17 şi fig. 20 şi 22.

deosebindu-se aﬆfel de soluţia aleasă la iluﬆrarea aceleiaşi ﬆrofe în pronaosul bisericii mari de la Hurezi.
„Inovaţiile” semnalate în iluﬆrarea Imnului Acatiﬆ din paraclisul de la Hurezi, deşi cunoscute de Marin, nu au foﬆ
reluate aici.
Regiﬆrul inferior eﬆe populat de figurile cele mai de seamă ale monahismului ortodox, sfinţi cuvioşi purtând
filaere cu texte moralizatoare, îndemnuri înţelepte pentru viaţa de călugăr şi pentru cea de creştin (fig. 27). Aceﬆora
li se alătură Grigore Decapolitul şi Nicodim de la Tismana – sfinţi locali, cinﬆiţi îndeosebi începând cu domnia lui
Matei Basarab (fig. 28). În glaful fereﬆrei de sud, lângă sfinţii amintiţi, sunt zugrăviţi şi sfinţii Varlaam şi Ioasaf, a căror
viaţă fusese tradusă sub aceeaşi domnie basarabă, de către cărturarul Udrişte Năﬆurel. Grupul celor patru sfinţi –
Grigore Decapolitul, Nicodim, Varlaam şi Ioasaf18 – apare în pronaosul bisericii mari de la Hurezi, pe acelaşi regiﬆru
şi perete cu tabloul itoricesc, ceea ce confirmă cinﬆirea deosebită de care se bucurau. La Mamul, cei doi sfinţi locali
sunt zugrăviţi pe acelaşi perete cu perechea domnească Matei Basarab şi doamna Elina, indicându-se aﬆfel aportul
domniei mateine la dezvoltarea cultului lor şi la traducerea Vieţii sfinţilor Varlaam şi Ioasaf (fig. 29).
Dacă sfinţii Varlaam şi Ioasaf, datorită mesajului parenetic al textului Vieţii lor, sunt reprezentaţi adesea în
apropierea tablourilor votive şi în special a beizadelelor, ceilalţi doi sfinţi locali devin populari în secolul al XVII-
lea în calitatea lor de proteori ai Bisericii Ungrovlahiei şi ai întregii ţări. În contextul unor vremuri politice
tulburi şi nesigure, în care ameninţarea în plan politic, reprezentată de turci şi de habsburgi, era însoţită de o
adevărată ofensivă confesională, prin propaganda reformată şi catolică din Transilvania – aşadar chiar exiﬆenţa
Bisericii ortodoxe fiind dire ameninţată – frecventa reprezentare a celor doi sfinţi poate fi interpretată ca o
invocare a ajutorului lor. Temele alegorice cu mesaj moralizator, dar şi confesional-polemic de la Hurezi,
conturarea unei preferinţe pentru teme eshatologice (Judecata de apoi, pilde cu semnificaţie eshatologică în
pridvoarele bisericilor), bogata iconografie marială ce echivalează cu invocarea protecţiei Maicii Domnului
(Acoperământul Maicii Domnului, „De tine se bucură...”, Axion ş.a.) la Hurezi şi la alte itorii brâncoveneşti fac
parte dintr-un discurs comun în care-şi găsesc locul şi reprezentările celor doi sfinţi locali19.
În jumătatea veﬆică a pronaosului, pe regiﬆrul inferior, eﬆe înfăţişat un amplu tablou itoricesc ce cuprinde pe
peretele veﬆic pe Conﬆantin Brâncoveanu cu doamna Maria, împreună cu cei patru feciori, cele şapte fete şi părinţii
voievodului, jupan poﬆelnic Papa Brâncoveanu şi jupaniţa Stanca Cantacuzino (fig. 30). Pe peretele nordic, tabloul
itoricesc se încheie cu înfăţişarea jupaniţei Păuna şi a marelui vornic Preda Brâncoveanu, bunicii domnului. Deşi
voievodul înălţase biserica pe locul unei mai vechi bisericuţe, itoria mamei sale, familia cantacuzină, din care ea
descindea, nu apare. În schimb, pe peretele de sud, precedând tabloul votiv propriu-zis, sunt zugrăviţi domnul Matei
Basarab şi doamna Elena ce transmit parcă dorinţa lui Brâncoveanu de a evidenţia în primul rând descendenţa sa
basarabă şi brâncovenească, de fapt, înrudirea sa cu Matei Basarab. În aceaﬆă itorie de familie şi domnească,
totodată, sunt zugrăviţi cei cărora Conﬆantin Brâncoveanu le cinﬆea amintirea şi pentru care invoca protecţia Maicii
18
C. Popa, „Hurezi”, p. 26: cei doi sfinţi sunt reprezentaţi pe pagina de titlu din Îndreptarea legii (1653), tipăritură apărută prin grija domnului
Matei Basarab. Vezi şi I. Iancovescu, „Viaţa”, pp. 508–509 şi V. Djurić, „Le Nouveau Ioasaph”, pp. 100–109.
19
C. Popa, „Military and Local Saints”, pp. 79–82. Mânăﬆirea Tismana, ca şi Biﬆriţa s-au bucurat de atenţia cu totul specială a domnilor şi
boierilor, tocmai datorită preţioaselor relicve ale celor doi sfinţi, adăpoﬆite de cele două mânăﬆiri.

Domnului (Imnul Acatiﬆ) şi a sf. Nicolae (Viaţa lui eﬆe zugrăvită în pridvor).
Figurile celor doi regi proroci David şi Solomon, adesea reprezentaţi ca proteori ai domnilor, ai conducătorilor
politici sunt zugrăvite în pronaosul de la Mamul, faţă în faţă cu tabloul itorilor, purtând filaere cu texte ce se
referă la grija pentru „lăcaşul Domnului”: „iubit-am podoaba casei tale şi locul lăcaşului Mărirei tale, Doamne”.
Reluarea citatului din psalmul 25 în pisania piată ar sugera că aceaﬆa a foﬆ redaată de arhimandritul Ioan,
familiarizat cu textele regelui David, pe care le foloseşte şi la itoriile sale, ﬆareţul omagiind aﬆfel grija pentru
lăcaşurile bisericeşti a drept credinciosului domn Brâncoveanu. Mesajul eshatologic al piurii pronaosului eﬆe
completat de imaginea Sacrificiului lui Avraam, figură a Jertfei hriﬆice, şi de Iona în gura chitului, figură a Învierii,
temă obişnuită intrării în biserică20, din glaful uşii. Portetul ﬆareţei mânăﬆirii, maica Platonida, piat aici indică
faptul că la Mamul a foﬆ, la întemeiere, o mânăﬆire de maici (fig. 31).
Piura originară a pridvorului a foﬆ integral repiată de Gherman ieromonah în secolul al XIX-lea, zugravul
respeând programul iconografic al decorului originar şi reluând toate inscripţiile piurii brâncoveneşti. Reﬆaurarea
încheiată în 2008 a curăţat piura de secol XIX, încercând totodată să recupereze cât mai mult din decorul mural
iniţial. Întrucât sub repiările de secol XIX s-a păﬆrat parţial piura veche, reﬆauratorii au optat pentru o prezentare
finală în care se reface programul iniţial din zonele de piură brâncovenească şi din repiările de secol XIX.
Programul iconografic a putut fi reconﬆituit integral. Pe peretele de răsărit a foﬆ zugrăvită Judecata de apoi (fig. 32),
pe boltă şi lunete – Viaţa sf. Nicolae (17 scene), căruia îi eﬆe închinată biserica (fig. 33), iar între arcadele pridvorului,
la sud, veﬆ şi nord – Martiriile apoﬆolilor. Pe sud sunt înfăţişate Martiriile apoﬆolului Petru (crucificat cu capul în
jos), cel al sfântului Pavel (decapitat), urmat de imaginea lui Ioan Bogoslov care se urcă la cer, în timp ce oamenii
descoperă îi descoperă mormântul gol, şi, în sfârşit, trupul apoﬆolului Marcu, târât pe jos (fig. 34).
Pe veﬆ eﬆe reprezentat apoﬆolul Luca piând-o pe Maica Domnului, supliciul sf. Matei, foarte proﬆ păﬆrat,
Simeon răﬆignit, având mâinile şi picioarele legate cu funii, asemenea tâlharilor, şi Iacob cel mare, îngenunchiat,
pregătit să fie decapitat. Pe latura de nord a pridvorului sunt înfăţişaţi: Vartolomeu răﬆignit, Toma omorât cu suliţele,
Andrei răﬆignit pe o cruce în formă de x şi Filip spânzurat cu capul în jos.
Martiriile apoﬆolilor reprezintă un ciclu ce nu face parte din repertoriul iconografic al piurii murale munteneşti
din secolele anterioare, şi care se întâlneşte prima dată în programul piurii murale de la Biserica Doamnei (1683),
zugrăvită de Conﬆantinos şi Ioan, cei care au condus apoi echipa de artişti de la Hurezi. Tema se reia la catoliconul
Hurezilor tot în glafurile fereﬆrelor din naos, iar la 1696 eﬆe zugrăvită în pridvorul paraclisului hurezan. Reluarea
ei la Mamul s-ar explica prin prezenţa aceluiaşi pior Marin care a lucrat la paraclis. Raritatea temei ne-ar îndreptăţi
să o considerăm ca aportul meşterului Conﬆantinos, la îmbogăţirea repertoriului iconografic muntenesc. Tema mai
apare la Polovragi (1703) şi la Cozia (1706–1707)21, dar şi în ansambluri murale din Kaﬆoria, puţin anterioare22, ceea
ce ar indica zona Greciei de nord ca regiune de provenienţă sau familiară aceﬆui pior.
20
Vezi I. Iancovescu, „L’ iconographie de l’ entrée”, p. 66.
21
Piura de la Cozia nu poate fi atribuită cu certitudine lui Conﬆantinos, autorul piurii de la Biserica Doamnei (1683) şi a celei de la catoliconul
Hurezi (1694), dar nu eﬆe nici exclusă coordonarea zugravilor de către meşterul grec.
22
M. Paissidou, „La représentation”, p. 367. Ansamblurile menţionate sunt Sf. Gheorghe Vanou, biserica Intrarea Maicii Domnului în biserică

M. Paissidou interpretează Martiriile apoﬆolilor ca un subie cu conotaţii politice: „ces martyres s’identifient avec
la persécution que subissaient le chriﬆianisme et l’ hellénisme pendant la domination ottomane”. Întrucât aceﬆ ciclu
apare în altă redaare decât aceea a Sinaxarului, putem înscrie tema Martiriilor apoﬆolilor în rândul celor care
servesc mesajul spiritual, ideologic şi chiar politic al vremii.
Din Judecata de apoi s-a recuperat întreaga zonă superioară cu Deisis încadrată de o amplă sinaxă de îngeri,
tribunalul ceresc uşor subdimensionat faţă de reﬆ, Tronul Hetimasiei încadrat de îngeri, lângă care reapar, ca la
Hurezi, „calicii” şi grădina Raiului, unde pot fi diﬆinşi cei trei patriarhi purtând sufletele celor mântuiţi, Pilda
fecioarelor, Sărmanul Lazăr şi convoiul celor aleşi conduşi de apoﬆolul Petru. Din zona iadului s-au păﬆrat regiﬆrul
cu cei patru împăraţi tirani, grupul evreilor conduşi de Moise, urmaţi de turci, apoi reprezentarea mării şi a
pământului, îngerul trâmbiţând şi învierea morţilor din morminte, puţin din focul Gheenei, precum şi cele patru
pătrate cu chinurile iadului. În zona centrală a câmpului iadului, zugravii de secol XIX au piat pe Maica Domnului-
Izvor al Vieţii, imagine conservată de reﬆauratori.
Considerându-l ca principal pior pe Pârvu Mutu, comparativ cu decorul mural de la Filipeştii de Pădure, cel
de la Mamul prezintă o mai clară unitate ﬆiliﬆică, explicabilă prin aceea că aici au lucrat numai doi piori. Faţă de
piura din paraclisul hurezean, care a suferit repiări în secolul al XVIII-lea, cea de la Mamul pare a fi superioară
din pun de vedere ﬆiliﬆic.
O primă caraeriﬆică eﬆe dată de raportul dintre arhiteură şi piură: la dimensiuni medii, comparabile, de
exemplu, cu cele ale bisericii Polovragi, în naos, piura eﬆe diﬆribuită pe un singur regiﬆru narativ, nu pe două, ca
la Polovragi. Aceaﬆă organizare spaţială conferă claritate şi monumentalitate piurii murale, fiecare zonă fiind
autonomă din pun de vedere ﬆiliﬆic, fapt consfinţit şi de brâiele decorative: cel pe fond alb, cu motive orientale, ce
delimitează zona absidelor de cea a regiﬆrului narativ, şi friza de medalioane cu vrejuri aurii, ce se desfăşoară deasupra
theoriei de sfinţi. În aceﬆ fel eﬆe adaptată aici ﬆruura decorativă de la catoliconul Hurezi. Viziunea monumentală
a ansamblului se reia la nivelul fiecărei scene, predominând redaările lipsite de detalii narative şi conﬆrucţia
cromatică simplă a scenelor. Mamul eﬆe unul dintre puţinele ansambluri brâncoveneşti în care narativismul şi
pitorescul, atât de specifice epocii, sunt sensibil atenuate în favoarea monumentalităţii (Adormirea Maicii Domnului,
Întâmpinarea Domnului). Urmând schemele consacrate, scenele sunt conﬆruite în general din largi zone cromatice
care încearcă să se echilibreze. Aﬆfel, fie flancurile imaginii au aceeaşi culoare, iar centrul – o culoare mai caldă (gri
şi violaceu-roz în Schimbarea la Faţă), fie jumătate din scenă eﬆe gri cu umbre roz, cealaltă – roz cu umbre gri
(Anaﬆasis), iar zonele centrale – dominate de culori calde sau deschise: Hriﬆos drapat în alb-galben, în Schimbarea
la Faţă, şi în auriu, în Anaﬆasis. În aceaﬆă ultimă scenă, auriul central „iradiază” şi domină prin nimburile
şi Sf. Nicolae a doamnei eologhina. Ciclul Martiriilor apoﬆolilor devine autonom şi diﬆin de Sinaxar. Modelul ansamblurilor de la
Kaﬆoria a foﬆ continuat la Hopovo (Voievodina), 1654, şi în două biserici din Hagia (essalia). Tema pare a fi o creaţie iconografică
macedoneană. Vezi şi Melahroini P. Paissidou, Les peintures murales du 17e siècle aux églises de Kaﬆoria. Contribution à l’ étude de la peinture
murale de la Macédoine Oueﬆ (în limba greacă), Tessalonic, 1985. Autoarea menţionează o aivitate intensă în Kaﬆoria între 1605–1663,
când s-au conﬆruit, renovat şi piat 16 monumente. Ciclul hagiografic în discuţie apare deja în diaconiconul bisericii Sf. Sofia din Ohrida
(secol XI), înscriindu-se între temele specifice spaţiilor anexe şi navelor laterale (Die Monumentalmalerei, pl. 4, fig. 17).

personajelor ce-l însoţesc pe Hriﬆos, detaliu regăsit în redaarea de la Hurezi, în biserica mare. Tot prin culoare se
conferă unitate unor scene cu episoade narative, precum Naşterea lui Iisus: regiﬆrele de personaje, etajate se profilează
pe un fond gri-negru cu feţele ﬆâncilor, verzi. Chiar în traveea de veﬆ, unde piura veche prezintă grave lacune şi
erodări, se poate remarca, în scena Răﬆignirii, faptul că deopotrivă prin împuţinarea şi repartizarea personajelor, în
centru şi în flancuri, şi prin zonarea cromatică, se pune în evidenţă crucea lui Iisus. Calmă şi solemnă în scenele
marilor sărbători, piura îşi recapătă narativismul în scenele din Patimi prin personajele agitate, expresive, datorită
chipurilor individualizate, mai ales în zona traveei de veﬆ şi pe regiﬆrul narativ al peretelui de sud. Verva narativă
din aceﬆe scene evocă piura lui Pârvu Mutu din pridvorul bisericii Filipeşti, ca şi din pronaosul de la Berca.
Valoarea simbolică, tradiţională sau sugeﬆivă a culorilor pare a fi familiară celor doi piori: Agneţul din altar eﬆe
redat în roşu, sugerând sacrificiul lui Hriﬆos; în Anaﬆasis, Iisus apare ca învăluit în lumină cerească, aurie.
Diferenţierea cromatică evidentă dintre coﬆumele ierarhilor, ale sfinţilor militari şi ale cuvioşilor eﬆe mult mai
accentuată şi pregnantă decât în multe alte biserici. Armoniile de culori paﬆelate ale veşmintelor ierarhilor şi îngerilor
(griuri perlate, rozuri şi ocruri ﬆinse, violet deschis, sugerând ţesături de mătase) contraﬆează cu o cromatică vie
bazată pe dialogul verde-roşu, din friza sfinţilor militari ce formează biserica luptătoare (cei doi sfinţi Teodori).
Combinaţiile de culori ﬆinse, discrete (ocru deschis, brun tern sau „decolorat”, griuri-albăﬆrui cu brunuri deschise,
verde oliv închis cu negru, alăturat unor brunuri reci şi gri) sugerează exemplar, ca în piura veacurilor XV–XVI,
auﬆeritatea şi smerenia care particularizează aceaﬆă categorie de sfinţi. Cromatica se armonizează cu mesajul
inscripţiilor pe care le poartă sfinţii călugări.
Friza sfinţilor militari, ca şi Liturghia îngerească sugerează o savantă împletire între un limbaj piural şi unul
grafic, realizat prin desenul drapajului cu culoare mai închisă sau cu alb. Aceaﬆă scriitură se integrează suprafeţelor
de culoare, modulându-le, şi pune în evidenţă volumele, având şi un rol decorativ autonom. Procedeul relativ curent
în epocă, caraerizând şi piura de icoane, slujeşte aici unei viziuni piurale şi aminteşte de mijloacele de redare a
drapajelor, identificate la paraclisul de la Hurezi – ceea ce permite atribuirea aceﬆor zone meşterului Marin.
Arhiteurile ce alcătuiesc „scenografia” sunt în general mai simple, mai puţin diversificate decât în alte
ansambluri. Ar fi de remarcat totuşi fundalul „individualizat” al episodului „Iisus în faţa lui Ana şi Caifa”, în care
apare o conﬆrucţie monumentală, sugerând o clădire publică sau curtea interioară, cu aspe antic, cu coloane şi
arhitrave, din Buna Veﬆire (Imnul Acatiﬆ, condac 2, „Văzându-se pe sine...”). Scenele din mijlocul regiﬆrelor cu
Imnul Acatiﬆ din pronaos, beneficiind de suprafeţe mai mari, sunt integral regândite, piorul etalând arhiteuri
savante şi diversificate, care conferă scenelor o respiraţie monumentală. Întrucât aceaﬆă variantă tradiţională a
Imnului Acatiﬆ apare în numai câteva ansambluri din Vâlcea (catoliconul de la Hurezi, Polovragi şi Sărăcineşti), iar
redaarea de la Hurezi, din cauza spaţiului foarte reﬆrâns, eﬆe concisă şi simplificată, exemplul de la Mamul rămâne
unul dintre cele mai valoroase şi originale din epocă şi din zonă.
Portretele ca şi atitudinile corporale sunt în majoritate convenţionale, urmând modelele devenite comune
lumii poﬆbizantine. Aşa apar diaconii şi îngerii din altar, sfinţii militari şi arhanghelii din naos: fie cu figuri şi
atitudini de efebi, cu feţe rotunde, fie în ipoﬆaze şi cu fizionomie masculine. Totuşi, se pot identifica o serie de
cazuri speciale de reprezentări personalizate. Aﬆfel, ierarhii din altar au corpuri masive, monumentale, ce nu
urmează canonul tradiţional, iar sf. Ioan Gură de Aur şi Chiril se remarcă prin chipuri spiritualizate, interiorizate,

ce reapar la personajele din Deisis. Sfinţii cuvioşi din pronaos, cu corpuri uscăţive şi feţe emaciate, reiau, la
rândul lor, modele vechi, după cum şi expresiile senine şi calme ce-i caraerizează urmează tipologiile
tradiţionale. Tabloul votiv eﬆe dominat, ca de obicei, de calm şi ipoﬆaze solemne, aerul aulic fiind conferit de
coﬆumele ce par a fi făcute din brocarturi scumpe şi bogat aurite.
O reﬆaurare atentă şi profesioniﬆă realizată de Gina Baranovschi şi de Călin Bîrzu a redat patrimoniului
naţional un ansamblu mural de epocă brâncovenească. Piura bisericii Mamul, pusă în valoare de reﬆaurarea
încheiată în 2008, alături de ansamblurile de la Hurezi şi cel de la Surpatele reprezintă exemple de autentică
piură murală brâncovenească. Eﬆe regretabil faptul că ansambluri de valoare comparabilă – ca cele de la
Fedeleşoiu şi Sărăcineşti – şi-au pierdut, în parte, autenticitatea, din cauza unor reﬆaurări neglijente sau
neprofesioniﬆe, ﬆilul original fiind alterat prin repiări iar inscripţiile vechi fiind aﬆfel definitiv pierdute.

BISERICA SF. NICOLAE A MÂNĂSTIRII MAMUL
I. Altar
1. Maica Domnului cu Pruncul pe tron, între arhanghelii Mihail şi Gavril, sf. Ioan Damaschinul („Ceea ce
[e]şti mai [c]inﬆită dec[ât] heruvimii”: imnul Axion) şi un sf. melod; deasupra: Domnul Savaot, între
prorocii David şi Solomon1
2. Împărtăşirea apoﬆolilor („Luaţi, mâncaţi, aceﬆa eﬆe trupul Meu. Beţi dintru aceﬆa toţi, aceﬆa eﬆe sângele Meu”,
prïimite ædite 1 sïe est thlo moe pïite ›t neå vsi sïå est krov moå: ecfonisele de inﬆituire a jertfei)
3. Sf. Ghervasie (stÚ¥ gervasïe)
4. Sf. Protasie (stÚ¥ protasïe)
5. Sf. Nazarie (stÚ¥ najarïe)
6. Sf. Chelsie (stÚ¥ kelsïe)
7. Episcopi în medalioane2: Pangratie, Anatolie, Patapie?, Epifanie, Martinian, Eleﬅerie, Nichifor, Gherman,
Vlasie, Porfirie, Dionisie, Ierotei, Grigore, Ambrozie
8. Viziunea sf. Petru din Alexandria (stÚ¥i pe[trÁ al]e%andren¥[i]; „Cine Ţi-a sfâşiat haina, [Mântuitorule?]”,
kto ti r/[ijÁ spÚse]/ [ra]j[dra]3)
9. Iisus în mormânt (ïÚs xÚs; la E: „Pogorârea lui Hriﬆos”, sńetïe xvÚo; la N: Maica Domnului, miÚr ƒÚõ şi sf. Ioan
[Teologul], ï›<an>); deasupra: serafim
10. Sf. Ştefan arhidiacon (stÚ¥ stefan/ arxïdïakon)
11. Sf. Ioan cel Miloﬆiv (stÚ¥ ï›an/ mlÚstivÁ4; […])
12. Sf. Chiril (stÚ¥ kirilÁ; […])
13. Sf. Grigore Teologul (stÚ¥ grigorïe/ bgÚoslovÁ; […])
14. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥ ï›an/ jlatustÁ; […])
15. Agneţul, doi îngeri cu ripide
16. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥ vasilïe/ velik¥; „Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă,
să cutezăm a Te chema”, i spodobi/ nas´ vlÚdko/ s´5 derjn/ovenïem/ ne›sÁÈ/denno sm/hti pri/j[¥]vati:
ecfonis înainte de rugăciunea domnească)
1
Repiări de sec. XIX. Pentru inscripţiile de secol XIX, nu s-a mai redat textul cu caraere chirilice, dar iconografia şi titlurile scenelor
s-au consemnat, deoarece, după toate aparenţele, au foﬆ respeate de noua piură.
2
Inscripţii repiate în sec. XIX.
3
Întregire după inscripţia de la Păpuşa, altar nr. 6.
4
Apare (suprascris) articolul enclitic -u(l), sub influenţa limbii române. Aceeaşi observaţie şi pentru bgÚoslovÁ (infra, nr. 13) şi jlatustÁ
(infra, nr. 14). În schimb, la kirilÁ (nr. 12) nu poate fi vorba de articol, ci doar de o grafie mimetică.
5
În Liturghierul de la Buzău (f. 38v) apare so, ca în redacţia ruso-ucraineană. Inscripţia redă o grafie mai arhaică.

17. Sf. Atanasie (stÚ¥ aƒanasïe; „Mai ales pentru Preasfânta, curata, preabinecuvântata”, ijrhdnh/e › prsÚthi/
çsÚt[n]hi p[re]/blÚsv[ennhi]: ecfonis înainte de axion)
18. Sf. Nicolae (stÚ¥ nikolae; „Cu aceﬆe fericite puteri şi noi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ﬆrigăm şi grăim”,
s´ simi i/ m¥ blÚÈe/[n]n¥mi s/[i]la[m]i 1/ vldÚko çlÚvk/olÓbçe 1/ v´pïem´/ i glÚem´: rugăciunea de taină
în timpul cântării serafimilor)
19. Sf. Spiridon (stÚ¥ spiridon; „Încă aducem Ţie aceaﬆă slujbă duhovnicească şi fără de sânge”, ewe prino/sim´
tebh/ slovesnÁ/ü s[ï]ü i/ bejkrov/[nÁü] slÁ/ÈbÁ6: rugăciunea de taină la epicleză)
20. Sf. Roman (stÚ¥ roman)
21. Cruce7
II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator8 („Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi, cercetează via aceaﬆa sădită de dreapta Ta,
şi desăvârşeşte-o pre ea”: ps. 79, 15–16, formula din liturghia arhierească)
2. Cete îngereşti9
3. Apoﬆoli10
4. Liturghia îngerească11
5. Ierarhi în medalioane: Iisus Hriﬆos Mare Arhiereu (ïÚs [xÚ]s; pe carte: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl
Meu” (...eﬆe Lucrătorul), aj[´] e[s]m´/ loja/ isti/na a/ i ›$c/ moi: In. 15, 1), Climent (stÚ¥i kliment),
Martin (stÚ¥i martin), Iulie12 (stÚ¥i Ólïe), Iuvenalie (stÚ¥i Óvenalïe), Conﬆantin (stÚ¥i konstantin),
Simeon (stÚ¥i sime›n), Eutihie (stÚ¥i eÁtixïe), Leon (stÚ¥i le›n), Grigore (stÚ¥i grïgorïe), Eleﬅerie (stÚ¥i
eleÁƒerïe), Teodot (stÚ¥i ƒe›dot), Meletie (stÚ¥i meletïe), Capiton (stÚ¥i kapiton), Partenie (stÚ¥i
parƒenïe), Ipolit (stÚ¥i ipolit), Petru (stÚ¥i petre), Inochentie (stÚ¥i inokentïe), Bonifatie (stÚ¥i
bonifatïe), Silveﬆru (stÚ¥i silvestr´)
6. Evangheliştii însoţiţi de simbolurile lor: (SE) [Ioan] şi Prohor ([...], proxor); (SV) [Luca] (eõlÚis[...])13; (NV)
Marcu (eõÚlist marko); (NE) [Matei] ([...])
7. Mucenici din ceata celor 40 în medalioane (E): ?, Gorgonie (stÚ¥i gorgonïe), Teofil (stÚ¥i ƒe›fil), Dometian
6
Întregirile inscripţiilor de la nr. 16–19 au foﬆ făcute după Liturghierul de Buzău.
7
Siglele uzuale au foﬆ rescrise în secolul XIX.
8
Piură din 1916.
9
Idem.
10
Idem.
11
Completată la reﬆaurare, în 2006.
12
DA înregiﬆrează doar un mucenic cu aceﬆ nume.
13
Evangheliştii Luca şi Matei identificaţi după simboluri.

Biserica Sfântul Nicolae a mânăﬆirii Mamul. Liﬆa temelor iconograice
(stÚ¥i dome[...]/an), ? (stÚ¥i ƒieglïe14), Atanasie (stÚ¥i aƒanasïe), ? (stÚ¥i ki[...]), Nicolae (stÚ¥i nikolae); (S):
?, Ilian? (stÚ¥i ïlïin), Xantie (stÚ¥i %anƒïe), Ioan (stÚ¥i ï›an), Claudie (stÚ¥i klavdïe), Teodul (stÚ¥i ƒe›/dÁl),
Eutihie (stÚ¥i eõtixïe), ?; (V): Vivian ([...] i vivïan15), Ualie (stÚ¥i Áal), Evnoic (stÚ¥i eõnoek), Meliton (stÚ¥i
melit[...]), Isihie ([st]Ú¥i sõxïe), Irmas (stÚ¥i irma[s]), Sacherdon? (stÚ¥i sak[...]), Ilie? (stÚ¥i il[...]); (N): ?, ?
(stÚ¥i ki[...]), ?, Aetie (stÚ¥i aetïe), Flavie (stÚ¥i flavïe), Acachie (stÚ¥i akakïe), ? (stÚ¥i esed[...]), ? (stÚ¥i
[...]›[...]), Alexandru? (stÚ¥i ale%[...])
8. Apoﬆoli din cei 70 în medalioane (N): ? ([...]), Trogos16 (apsÚl´ trogos), ? (apsÚl´ [...]), Parmena (apsÚl´ parm[ena]),
? (apsÚl´ [...]), Anania (apsÚl´ ananïa), ? (apsÚl´ [...]), Acvila ([apsÚl´ a]kvil[a]), ? (apsÚt pe[…]17), Andronic (apsÚl´
[and]ronïk), ?18, Urban19; (S): Hermas? (apsÚl´ xe[…]), ? (apsÚl´ […]), Irodion (apsÚl´ irodion), ?, ?, ?, ?, Eraﬆ ([…]
er[a]st), Codrat (apsÚl´ kodrat), Amplia (apsÚl´ ampl[..]), ?, ?
9. Sf. Ana ([...])
10. „Dreptul Ioachim” (prvÚdn¥i ï›akim)
11. „Buna Veﬆire” (blÚgo[vewenï]e): a. arhanghelul [Gavriil]; b. Maica Domnului
12. „Înjumătăţirea” [praznicului Cincizecimii] (prhpolovlenïe: In. 7, 14; v. şi Lc. 2, 41–52)
13. Duminica samarinencei („Lângă fântâna lui Iacov aflând Iisus pe samarineanca, a cerut apă de la dânsa”, pri
stÁdenci [ï]ako[vli] ›brht iÚs sama[rån¥]/nÁ i [prosit] vo/[dÁ] ›t nei: ﬆihiră glas 6 la vecernia mare din
Duminica samarinencii)
14. Sf. Treime: Iisus Hriﬆos (ïÚs xÚs), Sf. Duh ([...]), Cel Vechi de Zile (vetx¥ dn´mi)
15. „[Pogorârea] sf. Duh” ([...] stvo dÁxa20)
16. Duminica mironosiţelor (Mc. 15, 43–47 şi 16, 1–8)
17. „Schimbarea la Faţă a Domnului” ([preob]raÈenie gnÚå); Ilie (ilïa), Moise (musi)
18. „Răﬆignirea lui Hriﬆos” (raspåtïe xvÚo)
19. „[Cina cea de] taină” ([veçera] taina)
20. „Spălarea picioarelor” (mivenïi nog´)
21. Rugăciunea în grădina Ghetsimani („Rugăciunea lui Hriﬆos”, molenïe xvÚo)
22. „Vinderea lui Hriﬆos” (prodanie xvÚo)
23. Proroci în medalioane: David (prrÚok´ dvÚd´; „Împărţiră veşmintele M[e]l[e] lor[u]şi [şi] pre veşmântul Mieu
puseră sorţi”, Šp´rc/ir´ veÎ/minte/le m[e]/l[e] lor[Á]Îi/ pre veÎ/mńtÁl/ mïeÁ pÁ/ser´/ sorтi21: ps. 21, 20);
14
Rescriere.
15
Numele mucenicului eﬆe precedat de conjuncţia i („şi”), copiată ca atare din liﬆele de sfinţi.
16
Aceﬆ nume nu figurează nici în Noul Teﬆament, nici în DA sau Erminie.
17
Rescriere.
18
Idem.
19
Idem.
20
Probabil [s´Îestvïe] (vsl. sßÎestviö) stÚgo dÁxa.
21
Ultimul rând eﬆe adăugat ulterior. Ultimele două litere ale cuvântului sorţi sunt scrise cu alfabet latin.

Isaia (prrÚok´ ïsaïa; „Şi vor […]”, Îi vor´ [...]); Ieremia (prrÚok´ eremïa; „Şi luară cei 30 de arginţi, preţul celui
preţuit”, Îi lÁ/ar´ çei lÚ/ de ar¾i/nci pre/cÁl çe/lÁi prec/Áit: Mt. 27, 9, după Zah. 11, 13)
24. Iisus în faţa lui Pilat („Şi L-au dus pe Iisus la Pilat, în pretoriu”, i vedoÎa isÚa k´ pilatÁ/ v´ pretor: cf. Lc. 23, 1)
25. Iisus la Anna şi Caiafa („Cei ce [L-au prins pe Iisus] L-au dus la Caiafa arhiereul”, voini emÎe [ïiÚsa ve]doÎa
[k]ß kaïafh/ arxïereevi: Mt. 26, 57)
26. Încununarea cu spini („Şi în mâna Lui cea dreaptă treﬆie punând, Îl batjocoreau, [zicând]: Bucură-Te, Împăratul
iudeilor!”, i v´ desnicÁ eÓ tr´st v´loÈiv 1 rÁ/g[axÁ så?] iıe ›[...]i lÓÎi rad[Á]i se c[rÚÓ]/ ïÁdeisk¥: cf. Mt. 27,
9)
27. Drumul Crucii („Pe Simon din Cirene l-au silit să ducă crucea”, ›[t] kõrin¥ simona ponÁdivÎe 1 krstí
ponesti/ jadhvaÓt´22: cf. Mt. 27, 32; Mc. 15, 21)
28. Coborârea la iad („Învierea lui Hriﬆos”, v[´]skrsenïe xvÚo) cu prorocul Isaia ([...] ïsaïa; „Iadul de jos să amărî,
întânpinându-Te”, ædÁl de/ Èos s´ a/m´r´ 1 Št´/npinń/dÁte: cf. Is. 14, 923) şi Iov (ï›v)
29. „Naşterea lui Hriﬆos” (roÈdestvo xvÚo)
30. „Întâmpinarea Domnului” (strhtenïe gnÚå; prorociţa [Ana]: „Aceﬆ Prunc a întărit cerul şi pământul”, τουτο/
το/ βρε/φος ου/ρανος/ και γη/ εστερεοσε; τοῦτο τὸ βρέφος οὐρανὸν καὶ γὴ[ν] ἐστερέωσε; cf. Lc. 2, 38)
31. „Botezul Domnului” (krÚwenïe gnÚå)
32. „Învierea lui Lazăr” (v´skrsenie lajarevo)
33. Intrarea în Ierusalim
34. „Naşterea Născătoarei de Dumnezeu” (roÈdestvo bcÚi)
35. „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” (uspenïe bcÚi)
36. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului („Sfânta sfintelor”, stÚaa stÚ¥xõ24)
37. „Tăierea cinﬆitului cap al Înaintemergătorului Ioan” (ushknovenïe çestń¥a glav¥ ïoanna prtÚçi: Mt. 14,
10–11; Mc. 6, 27–28)
38. „Petrecerea lui Irod” (uçrhÈ[d]enïe ïrodovo: Mt. 14, 6; Mc. 6, 21–22)
39. Duminica Tomii („Încredinţarea lui Toma”, uvhrenïe ƒominovo: In. 20, 19–31)
40. Duminica slăbănogului („Hriﬆos vindecă pe slăbănog”, xÚs isc[h]li rajslablenna: In. 5, 1–15)
41. Duminica orbului („Hriﬆos vindecă pe orbul din naştere”, xÚs ischli ›t roÈdestva slhpa: In. 9, 1–38)
42. Sf. Vichentie (stÚ¥ vikentïe)
43. Sf. Vior (stÚ¥ viktor)
44. Sf. Lavru (stÚ¥ laver)
45. Sf. Flor (stÚ¥ flor)
46. Sf. Aviv (stÚ¥ i av¥v25)
22
Forma jadhvaÓt´, cu œ>ü, indică un model (o sursă) de redacţie ruso-ucraineană. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
23
Citat de sf. Ioan Gură de Aur în Cuvântul de învăţătură de la utrenia pascală; cântarea 6 din canonul Duminicii slăbănogului.
24
În loc de stÚaå stÚ¥xß, prescurtarea în uz.
25
A foﬆ transcrisă după model inclusiv conjuncţia i („şi”) ce preceda numele sfântului în sinaxare (vezi şi supra, naos nr.7).

47. Sf. Mamant (stÚ¥ mamant)

48. Sf. Samona (stÚ¥ samona)
49. Sf. Gurie (stÚ¥ gÁrïa)
50. Mucenici în medalioane (S, V, N): Pasicrat (stÚ¥ pasïkrat), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ?
([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), Sisinie? (stÚ¥ gnïsïnïe), Chirion (stÚ¥ kïrïon), Lisimah (stÚ¥ lïsïmax), Ioan (stÚ¥ ï›an),
? ([...]), Aetie (stÚ¥ aetïe), Flavie (stÚ¥ [...]lavïe), Gurie (stÚ¥ gÁrïe), Samona (stÚ¥ samona), Aviv (stÚ¥ avïv), Areta
(stÚ¥ aret), Agapie (stÚ¥ agapïe), Mina (stÚ¥ mina), Gherman (stÚ¥ gïermano), Serghie (stÚ¥ sergïe), ? ([...]), Tarah
(stÚ¥ t[a]ra[x]), Prov (stÚ¥ prov), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? (stÚ¥ ƒ[...]sion), ? (stÚ¥ p[...]), Irinarh (stÚ¥ ïrïnarx),
Meliton (stÚ¥ melïton), Coronie (stÚ¥ koronïe), ? ([...]), Marin (stÚ¥ marïn), Leon (stÚ¥ leon), Platon (stÚ¥ platon)
51. Sf. Alipie [ﬆâlpnicul] (stÚ¥ alipïe)
52. Deisis: Iisus Mare Arhiereu („Împărat al celor ce împărăţesc şi Domn al celor ce domnesc, mare Arhiereu”:
cÚr´ crÚstvÁ[Ó]wimÁ26/ i gÚ´ gsÚpdstvÁewim/ velik¥ arxïerea27: cf. I Tim. 6, 15; pe carte: „Eu sunt Lumina
lumii. [Cel ce] Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumină”, aj´/ esm´/ svht mirÁ/ xodåi
po/ mnh ne i//mat xo/diti v´/ tmh, no/ imhti (sic)/ imat svht: In. 8, 12); Maica Domnului (miÚr ƒÚõ;
„Primeşte rugăciunea Maicii Tale, Îndurătorule”, prïimi/ mlÚenïe/ mtÚÚre t/voeå we/dre); sf. Ioan
Înaintemergătorul (stÚ¥ ï›an prdÚtçe; „Ai ascultat rugăciunea Maicii Tale, ascultă-mă şi pe mine”, usl¥/Îil
esï/ mlÚenïe/ mtÚre t/voeå u/sl¥Îi/ i mene)
54. Iisus Hriﬆos Emanuel (emmanÁil´28; ïÚs xÚs)
57. Sf. Dimitrie (stÚ¥ dimitrïe)
58. Sf. Simeon [ﬆâlpnicul] (stÚ¥ sime›n)
59. Arhanghelul Gavriil (arxagÚgl´ gavrïil)
60. Sf. Damian (stÚ¥ damïan)
61. „Îngerul Domnului” (agÚl´ gnÚ´)
62. Sf. Cosma (stÚ¥ kojma)
63. Sf. împăraţi („Sf. împărat Conﬆantin, maica lui Elena”, stÚ¥ crÚ´ konstantin mtÚri ego elen´)
64. Inscripţie („† Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, biserica Ta pe care ai câştigat-o
cu scump sângele Tău”, † utv´rÈdenïe na tå nadhÓwi/m så, utverdi gÚi crÚkv´ svoÓ ÓÈe/ steÈa çestnoÓ
si kr´vïÓ: catavasie la Întâmpinarea Domnului, irmosul cântării 3 din canonul utreniei, glas 3)
65. Sf. Zosima (stÚ¥ josimõ) împărtăşind pe sf. Maria Egipteanca (stÚaa marïa/ egiptenini)
26
Core: c<a>r´stvÁüwix<ß>. În loc de x final (desinenţa de genitiv plural) apare m (dativ), ca în slavona mediobulgară („dativul
posesiei”). Aceeaşi observaţie şi pentru gsÚpdstvÁewim (în loc de g<ospod>stvÁewix<ß>).
27
În loc de arxïerei.
28
Cel de-al doilea m eﬆe suprascris, scriere cursivă.

66. Iisus Hriﬆos Mare Arhiereu (ïÚs xÚs)

67. Sf. Euﬆatie Plachida (stÚ¥ eÁstatïe/ plakida)
68. Sf. Tatiana (stÚaa tatiani)29
69. Sf. Trifon (stÚ¥ trifon)
70. „Îngerul Domnului” (agÚl´ gnÚ´)
71. Sf. Pantelimon (stÚ¥ panteleimon)
72. Arhanghelul Mihail (arxaÚÚggl´ mixail)
73. Sf. Nil [ﬆâlpnicul] (stÚ¥ nil)
77. Iisus „Înger de mare sfat” (ïÚs xÚs velikago s´vhta agÚgl: Is. 9, 5)
78. Sf. Mercurie (stÚ¥ merkÁrïe)
79. Sf. Teodor Tiron (stÚ¥ ƒe›dor/ tiron)
81. Sf. ﬆâlpnic
III. Pronaos
1. Maica Domnului cu Pruncul30 („Ceea ce eşti mai cinﬆită decât heruvimii şi mai preaslăvită fără de asemănare
decât serafimii, care ai născut curat pre Dumnezeu curatu, pre tine cea după adevăr Născătoare de Dumnezeu,
te mărim”: imnul Axion)
2. Proroci31: Iosif, Ioil, Avacum, Ghedeon, David, Solomon, Ieremia, Daniil, Iezechil
3. Melozi32: (SE) Teofan; (SV) Iosif; (NV) Cosma; (NE) Ioan
4. Mucenici în medalioane33
5. Cuvioşi în picioare34; arc N: Atanasie ([...] [aƒa]nasïe; „C[ălugă]rul […] în cursa diavolului”, k[...]/rÁl [...]/ [...]hwei/
orcïe [...]/ Š kÁr/sa dïavo/lÁlÁi), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]); arc S: ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...])
6. „Îngerul cel înainte-ﬆătători den ceri fu trimis” (Š¾erÁl çel Šna/inte st´t´tori/ den çeri fÁ trimis: Acatiﬆul
Bunei Veﬆiri, icos 1; arhanghel [Gavriil]: „Bu[c]u[ră]-te, [cea] pr[in ca]re răsa[re] buc[u]ria”, bÁ[k]Á[r´]/te [çea]/
29
Apare însoţindu-l pe sf. Euﬆatie Plachida: eﬆe numele dinainte de botez al sf. Teopiﬆa, soţia aceﬆuia.
30
Piura şi inscripţia refăcute în sec. XIX.
31
Idem.
32
Idem.
33
Inscriptii şterse, piura refăcută în sec. XIX
34
Idem.

pr[ïn ka]/re r´sa/[re] bÁk/[Á]rïå: idem)

7. „Văzându-să pre sine svinta întru curăţie, zise lu[i] Gavriil cu îndrăzneal[ă]” (v´jńdÁs´35 pre sine svinta
ŠtrÁ/ kÁrćïe 1 jise36 lÁ gavrïil kÁ Šdr´jnhl[´]: idem, condac 2)
8. „Înţeleagerea cea neînţeleasă căutândŭ Fecioara să o înţeleagă” (Šcelh¾erh çh neŠcelh/s´ k´Átńd´ feçoara/
s´ › Šcelhg´: idem, icos 2)
9. „Putearea Acelui de sus umbri atuncea cătră înceaperea cei neispitite de nuntă”37 (pÁthrh açelÁi de/ sÁs
umbri atÁnça/ k´tr´ Šçhperh çei neispi/tite38 de nÁnt´: idem, condac 3)
10. „Având Fecioara [pe Dumnezeu primit în?] pântece, alergă cătră” (...Elisabeta) (avńd feçoara ded[...]/rü
pńteçe alerg´ k´tr´ [...]: idem, icos 3)
11. „Vihor de gânduri [ne]credincioase având î[nă]untru înţeleptul Iosif ” (vixor de gńdÁri [ne]/kredinçoase
avńd Š[n´]/ÁntrÁ ŠceleptÁl ï›sïf: idem, condac 4)
12. „[Auz]iră păﬆ[or]ii pă înge[ri]” ([...]ir´ p´st/[or]ii p´ Š¾e[ri]: idem, icos 4)
13. „Steaua cea de Dumn[ezeu] alergătoare39 văz[â]ndu-o înţelepţii, mearseră” (sth›a ça de dÁmn[ejeÁ]/
alerg´toare v´j[Š]ndÁ›/ Šcelepcïi mhrser´: idem, condac 5)
14. „Văzură coconii haldeilor în mâinile Fecioarei” (v´jÁr´ kokoniï xa/ldeilor Š míni/le feçoarei: idem, icos 5)
15. „[Mărturisitor]i fiind filosofi[i]” ([...]i fïind/ filosofi: idem, condac 6)
16. „[Strălucind Tu în] Eghipet, Lumi[na adevărului]” ([...] egipet lÁmi/[na] [...]: idem, icos 6)
17. „Vrân[d] Simeon să [se] mute” (vrń[d] si/meon s´/ mÁte: idem, condac 7)
18. „[Arătat-a făptură nouă], arătându-să Ziditoriul noao” ([…] ar/´tńdÁs´ jiditorÓl noa›: idem, icos 7)
19. „Văzând naşterea cea ﬆriină, să ne înﬆriinăm den lume” (v´jńd nawerh çå strïin´/ s´ ne Šstrïin´m den
lÁme: idem, condac 8)
20. „Cu totulŭ era întru cei de jos şi de cei de sus nicidecumu nu să mută” (kÁ totÁl´ era ŠtrÁ çei de Èos Îi de/
çei de/ sÁs niçidekÁmÁ nÁ s´ mÁt´: idem, icos 8)
21. „Toată fir[ea] în[gerească să] minu[n]ă de marele lucru al înomenirii Tale” (toat´ fir[h] Š[¾erhsk´ s´]/
minÁ[n]´ de marele lÁkrÁ al/ Š›menirïi tale: idem, condac 8)
22. „Pre ritorii [cei c]u multe voroave d[es]pre [tine], [N]ăscătoare [de] Dmn<e>zău î[i] vede[m] fără
glas” (pre ritorïi [çei k]Á mÁlte voro/ave d[es]pre [...] [n]´sk´toare [de]/ dmÚnj´Á Š[i] vede[m] f´r´ glas:
idem, icos 9)
23. „Vrând a mântui lumea, Împodobitoriul tuturor într-adins a veni[t]” (vrńd a mńtÁi lÁmh/ ŠpodobitorÓl
tÁtÁror/ Štradins a veni[t]: idem, condac 10)
24. „Păreate eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezău, Fecioară” (p´rhte ewi feçoarelor/ n´sk´toare de
35
Al doilea ´ apare scris ca b.
36
i eﬆe scris ca p.
37
Aceeaşi formulare în Triodul de Buzău, 1700, p. 414.
38
Scris neiepite.
39
În Triodul de la Buzău, p. 420: „Steaoa carea cu meargerea însemna pre Dumnezeu, văzându-o înţelepţii...”.

dÁmne/j´Á feçoar´: idem, icos 10)

25. „Împărate sfinte, de Ţi-am aduce cântări şi psalomi40 la număr tocma[i] ca năsipul” (Šp´rate sfinñe de cam
adÁ/çe kńt´ri Îi 9alomi la nÁ/m´r tokma ka n´sipÁl: idem, condac 11)
26. „Făclia cea primitoare de lumină” (f´klïa çå primitoare/ de lÁmin´: idem, icos 11)
27. „Vrând a da dar41 datoriilor celor de demult” (vrńd a da dar dato/riilor çelor de demÁlt: idem, condac 12)
28. „Cântând naşterea ta, te lăudămu ca pre o casă însufleţită” (kńtńd nawerh ta te l´/Ád´mÁ ka pre › kas´
ŠsÁflecit´: idem, icos 12)
29. „O, Maică prea cântată, care ai născutu Cuvântulŭ” (› maik´ prh kńtat´ kare ai n´/skÁtÁ kÁvńtÁl´:
idem, condac 13)
30. Prorocul Solomon („Preaînţeleptul Solomon”, prhmÚdr¥ solomon; „[Pomeni-vo]i numele Tău întru tot neamul”,
[...]i/ nÁme/le t´õ Št/rÁ tot/ nhmÁl: ps. 44, 20)
31. Prorocul Isaia (prorok ïsaïa; „Iată Fecioar[a] în pântece va lua şi va naşte Fiiu”, æt´ fe/çoar[a] Š/ pńteçe/ va
lÁa/ Îi va na/we fïÓ: Is. 7, 14)
32. Prorocul Ieremia (prorokÁ ïeremïa; „Cădea-vor idolii Eghipetului pentru Mântuitoriul, cocon ce să va naşte în
iasle de Fecioara”, k´dhvor/ ïdoliï/ egipetÁ/lÁi pentrÁ/ mńtÁito/rÓl 1 kokon/ çe s´ va na/we Š æ/sle de
fe/çoara: cf. sinaxarul din Minei, 1 mai)
33. Prorocul David (prorok dvÚd´; „Feaţei Tale să voru ruga bogaţii noroadelorŭ ”, fåcei/ tale s´/ vorÁ rÁga
bo/gacii/ noroadelor´: cf. ps. 44, 14)
34. Sf. Ioan (stÚ¥i ï›an)
35. Sf. Dalmat (stÚ¥i dalma[t])
36. Sf. Isachie (stÚ¥i ïsakïe)
37. Sf. Varvar (stÚ¥i varvar)
38. Sf. Pafnutie (stÚ¥i pafnÁ/tïe)
39. Sf. Pimen (stÚ¥i pimin)
40. Sf. Petronie (stÚ¥i petronïe)
41. Sf. Pamvo (stÚ¥i pamvo)
42. Cuvioşi în medalioane (E): Ioan (stÚ¥i ï›an), Ştefan (stÚ¥i stefanÁ), David (stÚ¥ [...]), Pahomie (stÚ¥i paxomïe),
Teodor (stÚ¥i ƒe›dor), Arsenie (stÚ¥i arsenïe), Moise (stÚ¥i musi), Iulian (stÚ¥i ïÁlïan); (S): Patapie (stÚ¥i patapïe),
Luca (stÚ¥i lÁka), Marcu (stÚ¥i marko), Pavel (stÚ¥i pavel), Nil (stÚ¥i nilÁ), Teodul (stÚ¥i ƒeodÁl), Macarie (stÚ¥i
makarïe), Casian (stÚ¥i kasïan); (V): Simeon (stÚ¥i sïmeon), Samson (stÚ¥i sam9on), Antioh (stÚ¥i antiox), Alexie
(stÚ¥i ale%ïe), Gherasim (stÚ¥i gerasim), Ioan Scărarul (stÚ¥i ï›an lhstvit/nïk), Nicon (stÚ¥i nïkonÁ); (N):
Lampadie (stÚ¥i lampadïe), Onufrie (stÚ¥i ›nÁ/frïe), Acachie (stÚ¥i akakïe), Lazăr zugravul (stÚ¥i lajar jo/graf),
Climent (stÚ¥i klim), Ioan Colibaşul (stÚ¥i ï›an kalï/vit), Xenofont42 (stÚ¥i %enofont), Arcadie (stÚ¥i arkadïe)
40
Forma arhaică, derivată din limba greacă. La fel în ibidem, p. 430.
41
La Sărăcineşti, pronaos nr. 19: „vrând să dea milă...”. La fel în ibidem, p. 431.
42
La slavi şi la români s-a încetăţenit forma Xenofont, din genitivul numelui grecesc Xenofon (v. şi sinaxarul de la Hurezi, 26 ian.).

43. Sf. Teodosie „începătorul vieţii de obşte” (stÚ¥i ƒe›dosïe ›bwe/Èitel; „[Aduce]ţi-vă aminte cum să desparte
sufletul de trup şi ce veţi răspunde [la] înfricoşata jud[ecată]”, [adÁçe]ci/v´ amint/e kÁm s´/ despart/e sÁfletÁl/
de trÁp/ Îi çe veci/ r´spÁnde/ ŠfrikoÎata/ ÈÁd)
44. Sf. Antonie cel Mare ([stÚ¥i] anton[ie]; [...])
45. Sf. Eﬅimie (stÚ¥i eÁƒimie; „Pururea să aveţi înaintea ochilor moartea şi munca”, pÁrÁrh s´/ avec Šnaint/h
›kilor/ moarth/ Îi mÁnka)
46. Sf. Sava „cel sfinţit” (stÚ¥i sava ›sÚwenn¥[i]; „Începătura sp<ă>senie[i] iaﬆe însă (?) pre sine să să defaime”,
Šçep´tÁ/ra spÚsenie[i]/ æste Š[s´?]/ pre sine s´/ s´ defaime)
47. Proroc David (prorok dvÚÚd´; „De voi da somnŭ ochilor miei şi geanelor meale adormitare, până unde voi afla
lăcaş Domnului”, de voi da/ somn´ ›ki/lor mïei/ Îi ¾hnel/or mhle a/dormita/re pń´ Án/de voi af/la
l´kaÎ/ domnÁliÁ: ps. 131, 4–5)
48. Proroc Solomon (prorok solomon; „Iubit-am podoaba casei Tale şi locul lăcaşului mărirei Tale, Doamne”, Óbitam
po/doaba kas/ei tale1 Îi/ lokÁl l´ka/ÎÁlÁi m´/rirei tale doamne: ps. 25, 8)
49. Sf. Teodor Studitul (stÚ¥i ƒe›dor/ stÁditõ; „Fii cătră toţi cum v[r]ei să-ţi fie ţie toţi”, fïi k´tr´/ toci
kÁm/ vei/ sći fïe ci/e 1 toci)
50. Sf. Efrem Sirul (stÚ¥i efrem sõrinõ; „Iubiţilor, pururea plângeţi, pomenindu ceasulu morţii”, Óbicilor/ pÁrÁrh
p/lń¾eci p/omenindõ/ çasÁlõ/ mo/rcïi)
51. Sf. Grigore Decapolitul (stÚ¥i grigorïe/ dekapolitõ; „Nu grăireţi că vomu să ne sp<ă>sim şi nu putem, ci
putemu şi nu vom43”: nÁ grír/eci k´ vomÁ s´ ne spÚsim/ Îi nÁ pÁ/tem çi p/ÁtemÁ Îi/ nÁ vom)
52. Sf. Nicodim „cel sfinţit” (stÚ¥i nikodim/ ›sÚwenn¥[i]; „Temător de Dmnezău iaﬆe nu cela care pre mulţi
miluiaşte, ci cela care pre nim[en]ea nu asupreaşte”, tem´tor 1 / de dÚmnej´Á/ åste1 nÁ/ çela kare/ pre mÁlci
mi/lÁåwe çi/ çela kare/ pre nimh/ nÁ asÁprh/we)
53. Sf. Varlaam (stÚ¥i varlam; „Fiiule Ioasafe, când te vei mai îmbogăţi, [a]tunci vei fi mai nedarnicu”, fïÓle/
ï›asa/fe kńd/ te vei mai/ Šbogći [a]/tÁnçi vei/ fi mai ne/darnikõ44)
54. Iisus Hriﬆos (ïÚs xÚs)
55. Sf. Ioasaf (stÚ¥i ï›asaf)
56. Matei Basarab („Io<an> Matthei Basarab voevod”, ï› matƒei basarab/ voevod)45
57. Doamna Elina („Doamna sa, Elenna”, gspÚdÈa ego elenna)
58. Conﬆantin Brâncoveanu („Io<an> Con[ﬆ]antin Basara[b] voevod”, ï› kon[st]antin/ basara[b] voevod)
59. Doamna Maria („Doamna lui, Maria”, gspÚdÈa ego/ marïa)
60. Cei patru fii Brâncoveni şi şase fete
61. Papa Brâncoveanu („Jupan Papa pos<telnicul> Brâncoveanul”, ÈÁpan papa poÚs brńkovhnÁl)
62. Stanca Cantacuzino („Jupaniţa lui, Stanca Cantacuzini”, ÈÁpanica ego stanka kantakÁjini)
43
Vom eﬆe o formă ateﬆată în sec. al XVI-lea pentru indicativul prezent, plural, al verbului a vrea; v. Al. Rosetti, ILR, p. 510.
44
Cf. Vieaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, ed. P. V. Năﬆurel, Bucureşti, 1904, p. 115 şi 293.
45
Ctitorii şi la C. Bălan, Inscripţii… Vâlcea, nr. 944.

63. Păuna („Jupaniţa lui, Păuna”, ÈÁpanica ego p´Ána)

64. Preda Brâncoveanu („Jupan Preda mare vornic”, ÈÁpan preda velik¥ vornikÁ)
65. Pisania piată46: „† Iubit-am podoaba casii Tale şii locul lăcaşului slavei Tale, Doamne, cânta împăratul şi prorocul
D<a>vdŭ. Aceﬆuia cuvântŭ urmândŭ, bunul credincios şi de H<riﬆo>s iubitoriu, prealuminatul domnŭ
Io<an> Conﬆantin Brâncoveanul Basarab voivod a înfrumusiţat acе[a]ﬆă sfântă bisearică, cu toate podoabele şi
cu zugrăveala şi o a săvă[rşit] la septe[m]vrie la 8 zile, anii 720847; zugr[avi] Pâ[r]vu şi Marin”: † Óbitam podoaba
kasïi tale 1 Îïi lokÁl/ l´kaÎÁlÁi slavei tale doamne kńta/ Šp´ratÁl Îi prorokÁl dvÚd´ 1 açestÁæ kÁ/vńt´
Ármńd´ 1 bÁnÁl kredinços Îi de xÚs Óbi/torÓ 1 prhlÁminatÁl domn´ 1 ï› konstantin brń/kovhnÁl basarab
voivod a ŠfrÁmÁsicat açÚs/t´ sfńt´ bishrik´ kÁ toate podoabele Îi/ kÁ jÁvr´vhla48 Îi o a s´vńi49 la
septevrïe/ la 1 iÚ 1 jile 1 anïi 1 #jsÚi 1 jÁgr[...]/ p´[r]vÁ i marin50
66. Prorocul Iona (prorok ïona; „Strigat-am în necazul meu către Dumnezeul meu şi m-a auzit; din pântecele iadului
ﬆrigarea mea ai auzit, glasul meu”, v´jopix/ v´ peçali/ moei k¥/ bgÚÁ moem[Á]/ i usl¥Îa/ må ij çre/va aóva51/
vopl´ moi/ usl¥Îa[lß]/ esi glas moi: cf. Iona 2, 3)
67. Serafim („Cu şase aripi”, Î´sto krïlat)
68. „Jertfa lui Avraam” (È´rtva avra[a]ma)
69. Monahia Platonida („Platonida care au foﬆu ﬆariţ[ă] cându s-au făcut mânăﬆirea”, platonïda kare aÁ fostÁ/
starïc/ kńdÁ saÁ f´kÁt/ mń´stirh)52
70. Sf. Irina (stÚaa irina)
71. Maica Domnului ([miÚr] ƒÚõ)
72. Sf. Ecaterina (stÚaa ekaterina)
46
Ibidem, nr. 943.
47
1699.
48
În loc de jÁgr´vhla. Rescriere?
49
În loc de s´v´rÎit.
50
Între poziţiile 47 şi 48 mai apare o inscripţie piată cu ocazia refacerii piurii, în anul 1916: „Aceaﬆă Sfântă Biserică cu hramul
„Sf. Ierarh Nicolae” care a foﬆ zidită în anul 1696 de voievodul Conﬆantin Brâncoveanul s’a reparat acum cu ajutorul locuitorilor
comunei Lungeştii şi al Cassei Bisericii, învelindu-se din nou cu aramă şi găsindu-se zugrăveala cea veche precum se vede peﬆe care
se făcuse alta ce s’a spălat, azi 10 ianuarie anul 1916 s’a sfinţit cu mare cinﬆe din nou de Prea Sfinţitul Episcop al Râmnicului Noul
Severin D.D. Sofronie în zilele M.S. Regelui Ferdinand al României”.
51
În loc de adova (d e scris ca ´).
52
Vezi C. Bălan, Inscripţii… Vâlcea, nr. 945.

IV. Pridvor53
1. Sf. Nicolae (pe carte: „În vremea aceea ﬆătut-au Iisus la loc şes, şi mulţime multă de noroade de lângă marea
Tirului şi a Sidonului”: Lc. 6, 1754)
2. „Naşterea sfântului Nicolae”55 ([...] stÚ´ nikolae)
3. „S. Nicolae fu dat la dascăl”
4. „S. Nicolae să hirotoneşte arhidiiacon”
5. „S. Nicolae fu uns arhiepiscop”
6. „S. Nicolae făcu miloﬆenie cu bătrânul”
7. „S. Nicolae izbăvi pre cei 3 de tăerea sabiei”56 ([...]t´[...])
8. „Sf. Nicolae să arată în somn eparhului” (stÚ´ [nik]olae s´ ar[´]/t´ Š somn´ eparxÁ/lÁi)
9. „Sf. Nicolae ce[rtă pre] Cos[ta]n[din împărat] pentru [nedreptate]” (stÚ´ nikolae çe[...]/ kos[...]n[...]/ pentrÁ [...])
10. „S. Nicolae primi daruri de la împăratul Conﬆandin”
11. „Sf. Nicolae cercetă pre cei închişi nevinovaţi” (stÚ¥ nikolae çerçet´/ pre çei ŠkiÎ nevinovac)
12. [Sf. Nicolae alungă idolii din templu]
13. „S. Nicolae aduse pre Vasilie den robie”
14. „Sf. Nicolae izbăvi corabia de înecare”
15. „[Sf. Nicolae scoase pe Di]mitrie den mare” ([... di]mi/trïe den mare)
16. „Adormirea sfântului Nicolae”
17. „S. Nicolae fu închis de palmă lui Arie eriticu”
18. Judecata de apoi („Gătirea scaunului” (...Judecăţii): g´tirå skaÁnÁlÁi57; deasupra cetelor sfinţilor: „Veniţi, blagosloviţîi
părintelui Mieu, de moşteniţi împărăţiia carea e gătită voao în [...]”, venici blagoslovic¥i p´rintelÁi mieÁ de
mowenici/ Šp´rćiå karå e g´tit´ voa› Š [...]; „calicii”: kaliçii; „toţi sfnţi[i] [merg58] cătră rai”, toci sfÚnc[i]
[...] k´tr´ rai; „toţi [...] bătrânii”, toci [...] bßtrńii; „cinci feate înţeleapte”, eÚ fåte Šcelhpte; „cinci [feat]e [nebune]”,
eÚ [...]e [...]; „Duceţi-vă [de la Mine, bles]temaţilor, în focu[l] cel veacinicŭ”, dÁçeciv´ [...]temacilor Š fokÁ çel
våçnik´; Moise, moisi; [A]lexandru, [a]le%andrÁ; „Navăhodonosor”, nav´xodonosor)
19. Izvorul tămăduirii59
20. Martiriul apoﬆolului Petru60
53
Repiări culoare peﬆe culoare, cu simplificări compoziţionale, în sec. XIX.
54
Inscripţie de sec. XIX.
55
Idem; se păﬆrează sfârşitul textului originar.
56
Idem.
57
Se păﬆrează ambele inscripţii, cea brâncovenească şi inscripţia din sec. XIX (care o repetă).
58
Completare după inscripţiile din pridvoarele catolicoanelor de la Hurezi (nr. 13) şi Cozia (nr. 4).
59
Piură de sec. XIX peﬆe scena iadului din Judecata de apoi.
60
Identificarea apoﬆolilor s-a făcut după modul martirizării lor.

21. Martiriul apoﬆolului Pavel (apÚsl´ pavel)

22. Mutarea apoﬆolului Ioan (apÚsl´ ï›an bogoslov)
23. Martiriul apoﬆolului Marcu
24. Apoﬆolul Luca piând icoana Maicii Domnului
25. Martiriul apoﬆolului [...]
26. Martiriul apoﬆolului Andrei
27. Martiriul apoﬆolului [...]
28. Martiriul apoﬆolului Simon
29. Martiriul apoﬆolului Toma
30. Martiriul apoﬆolului Vartolomeu
31. Martiriul apoﬆolului Filip
32. Cuvioşi în medalioane (S): Ermolae (stÚ¥ ermolae); (V): Evdochie (stÚ¥ evdoki), ?; (N): Evnichie
33. Pisania sculptată61: „ † Aceaﬆă sfântă şi dumnezeiască mânăﬆire ce să chiamă Mamul, unde să prăznuiaşte
hramul sfântului şi făcătorului de minuni, Necolae arhiepiscop de la Mira Lichia, care mai-nainte de alţi itor[i]
fiindu bisearica făcută de lemnu. Iară după ce Domnul Dumnezeu au miluit cu domnia Ţără[i] Rumâneşti, la
scaunul ﬆrămoşilor pre bun credincios şi iubitoriul de H<riﬆo>s, domnu Io<a>n62 Coﬆandin Băsărab voevod
şi dentru Dumnezeu năﬆăvit, întâ[m]plându-să cu treacerea a veni aici la svânta mânăﬆire, pus-au în gând să
zidească aceaﬆă sfântă mânăﬆire de piatră şi la al şaptelea an den domnia mării sale, luând într-ajutor pre
Dumnezeu şi pre s[f]ântul Nicolae, început-au a-l zidi den temelie până în săvârşit şi cu toate ceale pe den lăuntru
podoabe ale ei, precum să veade, întru slava lui Dumnezeu şi întru lauda părintelui noﬆru, de minuni făcător
Nicolae, arhiepiscop al Mirei Lichiei63 şi întru veacinică pomenire a mării sale şi a părinţilor, care s-au săvârşit la
al optulea an den domnia mării sale, luna avg<uﬆ> ziua 1, leat 720464; † Tănasie ceauş Măldărescu i[s]pravni[c],
† Badea care au foﬆ pâr<călab> za cur<te>, ispravnicu”, † açast´ sfńt´ Îi dÁmnejeæsk´ mń´stire 1 çe s´
kæm´ mamÁl 1 Ánde s´ pr´jnÁæwe xra/mÁl sfńtÁlÁi Îi f´k´torÁlÁi de minÁni nekolae 1 arxiepiskop
de la mira likæ kare mai nainte de alci kti/tor[i] fïindÁ bishrika f´kÁt´ de lemnÁ 1 ær´ dÁp´ çe
domnÁl dÁmnejeÁ aÁ milÁit kÁ domnïa c´r´[i] rÁmńewi/ la skaÁnÁl str´moÎilor pre bÁn kredinços Îi
ÓbitorÓl de xÚs domnÁ ï›n kostandin b´s´rab voevod/ Îi dentrÁ dÁmnejeÁ n´st´vit Št´plńdÁs´ kÁ
trhçerh a veni aiç la svńta mń´stire/ pÁsaÁ Š gńd 1 s´ jidhsk´ açast´ sfńt´ mń´stire de pætr´
Îi la al Îaptelh an den domnïa/ m´rïi sale lÁŠd ŠtraÈÁtor pre dÁmnejeÁ Îi pre sńtÁl nikolae ŠçepÁtaÁ
al jidi den te/melïe pń´ Š s´v´rÎit Îi kÁ toate çhle pe den l´ÁntrÁ podoabe 1 ale ei prekÁm/ s´ vhde
61
62
Propunem leura Ioan şi nu Ion, deoarece litera › reda adesea diﬅongul oa din cuvintele româneşti, v. G. Mihăilă, DLRV, pp. 183–184.
De altfel, Ioan era numele-titlu preluat din diplomatica bizantină (v. Emil Vîrtosu, Titulatura domnilor şi asocierea la domnie în Ţara
Românească şi Moldova până în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1960, p. 93).
63
În slavonă în original: mir likïeski.
64
1696.

1 ŠtrÁ slava lÁi dÁmnejeÁ 1 Îi ŠtrÁ laÁda printelÁi nostrÁ de minÁni/ f´k´tor nikolae arxiepiskop mir
likïeski Îi ŠtrÁ vhçnik´ pomenire a m´rïi sale/ Îi a p´rincilor 1 kare saÁ s´v´rÎit la al ›ptÁlh an
den domnia m´rïi sale 1 msÚca 1 avÚg 1 aÚ dÚ lht #jsÚd; † tńasïe çhÁÎ m´ld´reskÁ ipravni † badh kare aÁ
fost p´Úr ja kÁÚr / ispravßnikÁ
V. Exterior
1. Icoana de hram: sf. Nicolae (stÚ¥ nïkolae)

SCHITUL
SFINŢII APOSTOLI –
HUREZI

SCHITUL SFINŢII APOSTOLI – HUREZI
Ioana Iancovescu
Ctitoria ﬆareţului Ioan (fig. 1) eﬆe primul aşezământ din afara mânăﬆirii Hurezi, ridicat la scurt timp (auguﬆ 1698)
după finalizarea conﬆrucţiilor bisericilor secundare ale mânăﬆirii – paraclisul şi bolniţa. Dacă amplasarea bolniţei
în cimitirul de la răsăritul incintei avea raţiuni fireşti, cu aşezarea schitului Sf. Apoﬆoli la nord începe să se schiţeze
crucea bisericilor ce înconjoară mânăﬆirea. Dar aceaﬆă situare, în zona cea mai retrasă, spre pădure şi munte
corespunde – credem – locului unde vieţuia, cel puţin din 16951, o comunitate de călugări aflată sub ocrotirea sfinţilor
apoﬆoli şi sub ascultarea ﬆareţului. Exiﬆenţa aceﬆei obşti, înregiﬆrată aşadar la scurt timp după fondarea mânăﬆirii-
lavre (1690) probează nu doar vitalitatea aşezământului, ci şi rigoarea vieţuirii de obşte, impusă de voievod prin
intermediul ﬆareţului. În majoritatea cazurilor cunoscute, rânduielile scrise pentru mânăﬆirile cu ﬆatut chinovial
permiteau iubitorilor de linişte retragerea, cu acordul ﬆareţului, într-unul dintre schiturile dependente. Chiar hramul
ales pentru schit ﬆă mărturie despre idealul vieţii chinoviale, rânduită după modelul vieţuirii apoﬆolilor înainte şi
după Înălţarea lui Hriﬆos2.
Pentru aceşti sihaştri a ridicat ﬆareţul schitul Sf. Apotoli, „luând şi voie şi ajutor de la domnul [...] şi itorul
noﬆru” şi închinându-l lavrei la 4 oombrie 17013. La ridicarea schitului au contribuit, între alţii, „săteanii den Urezi
şi den Râmeşti, cari au foﬆ când s-au făcut aceﬆ schitişor, cu ajutor la lucru şi cu milă, cine cu cât au foﬆ puterea”,
ca şi un anume ieromonah Rafail care „multă milă au dat la schit...”4, identificat de Alexandru Odobescu cu ﬆareţul
mânăﬆirii Brâncoveni şi piat în tabloul votiv lângă mitropolitul Teodosie5 (fig. 4). Reprezentarea, în acelaşi regiﬆru
din pronaos, a lui Matei Basarab cu macheta bisericii Câmpulung nu eﬆe doar o opţiune personală a itorului – care
avea metania la Câmpulung –, nici numai a voievodului Brâncoveanu, nepot şi moştenitor al lui Matei Basarab, ci
1
Ms. rom. BAR 2191, scris în 1695 la porunca arhimandritului Ioan, „ca să fie de treaba Sfinţilor Apoﬆoli de la Alioane” (Rânduielile călugăriei
şi schimniciei şi a pogrebaniei călugăreşti, la G. Ştrempel, Catalogul, II, 1983, p. 208). Denumirea de „Alioane” (i.e., Eleonul) şi în Pomelnicul
schitului Sf. Apoﬆoli (2 febr. 1699, fig. 3), aflat în biblioteca mânăﬆirii Hurezi (ms. 154, f. 1r): „al schitului ce să chiamă Aleoane”.
2
Icoana împărătească din tâmpla originară îl reprezenta pe Hriﬆos între apoﬆoli (mutată în 1897 la metohul Râmeşti): ÎPS Gherasim,
Hurezu, p. 76.
3
„...că de mult folos sufletesc am socotit că va fi fraţilor...”: DGAS (Radu Greceanu), Indice cronologic nr. 14 (Mânăﬆirile Hurezi, Iordăcheanu,
Sf. Ioan-Bucureşti), Bucureşti, 1951, nr. 690; textul eﬆe reprodus de N. Iorga, Hârtii, pp. V–VII (care îl datează în 1702). Aprobarea
voievodului eﬆe subliniată şi în pisania sculptată.
4
Ajutoare menţionate în Pomelnicul schitului, f. 18r („aceştia au dat la schit şi câte o oişoară...”), respeiv f. 12r. Rafail ieromonahul eﬆe pomenit
între boierii „de la Buiceşti” de la care ﬆareţul a cumpărat moşia Bârzoteni, ca zeﬆre pentru schit.
5
Citat la C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 879. Mitropolitul poartă veşmânt monahal, dar şi mantia cu „table” şi „râuri”, ca şi toiagul cu şerpi;
celălalt cleric are acelaşi gen de toiag şi de mantie, dar ţine mătănii în mâna ﬆângă. Asemena mantii arhiereşti purtau însă şi unii arhimandriţi
(V. Djurić, „Les doeurs”, p. 133; pr. Ene Branişte, Liturgica generală2, Bucureşti, 1993, p. 624; Chr. Walter, Art and Ritual, p. 30).

reprezintă mai ales evocarea modelului de vieţuire cenobitică, deoarece cu mânăﬆirea Câmpulung a început
încercarea de reformare a vieţii monahale din Ţara Românească în secolul al XVII-lea6. Dacă piura cu caraer
mărturisitor a catoliconului nu lasă mult loc tematicii „monahale”, în schimb, itoria particulară a ﬆareţului o
oglindeşte cu claritate: rememorarea Câmpulungului eﬆe expresia vizuală a cuvintelor ﬆareţului: „întâi, fraţilor, m-
am anevoit şi mare osârdie am pus, de am făcut temei slujbei sfintei Bisiarici, dupe orânduiala tipicului kinovii,
precum am luat şi noi de la părinţii noştri, den Mânăﬆirea Câmpul Lungului, obcină şi toată rânduiala
mânăﬆirească”7.
Ctitoria arhimandritului Ioan se particularizează atât prin planimetrie, cât mai ales prin iconografie,
rămânând un caz singular în Ţara Românească. Deşi de dimensiuni mici, biserica are un altar tripartit, cu
paﬆoforii absidate, alăturate absidei centrale şi boltite la acelaşi nivel – tip de rezolvare care în arhiteura Ţării
Româneşti se întâlneşte mai curând la bisericile în cruce greacă înscrisă şi numai în mod excepţional la câteva
de tip triconc (între care catoliconul) sau dreptunghiular8. O boltă elipsoidală surmontează traveea centrală a
altarului. Naosul pătrat, fără abside, eﬆe încununat de turlă pe arce şi pilaştri de colţ, în timp ce pronaosul
dreptunghiular are obişnuita calotă pe arce şi console. Zidul despărţitor dintre naos şi pronaos eﬆe înlocuit aici
de arcade trilobate pe coloane unite prin parapet. Intrarea în biserică eﬆe protejată de un pridvor înguﬆ, mai
scund decât corpul bisericii, de fapt o simplă calotă pe doi ﬆâlpi de piatră, fără parapet9. Aceﬆ tip de pridvor –
limitat ﬆri la intrare – adăugat ulterior şi la catolicon sau la biserica schitului Fedeleşoiu, eﬆe impropriu
arhiteurii Ţării Româneşti, dar se întâlneşte, de exemplu, la Suceviţa, şi nu o dată, în arhiteura rusă
contemporană10. Atât decoraţia faţadelor, cât şi sculptura în piatră sunt sobre, reduse la minim. Un brâu simplu
desparte faţadele în două regiﬆre, ambele cu panouri dreptunghiulare de lăţime egală, aşa cum apar şi în macheta
din tabloul votiv.
Schitul dispunea de o mică incintă, de formă aproximativ pătrată, cu zid de piatră şi cărămidă, păﬆrat fragmentar.
Intrarea se făcea prin axul major, la veﬆ, în timp ce la răsărit, spre pădure şi izvor, se afla o a doua poartă, mai scundă.
Clădirile de pe latura nordică11 au foﬆ refăcute în 1952–1953, de către patriarhul Juﬆinian; o altă conﬆrucţie în colţul
6
Pomelnicul lui Matei Basarab, în calitate de iniţiator al reformării vieţii monahale şi itor al mânăﬆirii Câmpulung, eﬆe inclus în pomelnicul
schitului Sf. Apoﬆoli (f. 5r).
7
Pr. D. Bălaşa, „Un manuscris”, p. 996.
8
N. Ghika-Budeşti („Evoluţia arhiteurii”, IV, p. 53) aminteşte schitul biﬆriţean De sub piatră (sau „40 de izvoare”, 1701) şi cel cozian
de la Turnu (1676).
9
Cele două schituri – Sf. Apoﬆoli şi Sf. Ştefan – sunt singurele din ansamblul hurezean lipsite de pridvor propriu-zis.
10
Hubert Faensen, Vladimir Ivanov, Arhitectura rusă veche, Bucureşti, 1981, pass. Asemănarea nu surprinde, din moment ce un anume Alexei Rusul
semna în 1689 un contra pentru zidirea unei biserici pe una dintre moşiile lui Mihai Cantacuzino: Lidia E. Semenova, „Relaţiile Bisericii din
Moldova şi Muntenia cu Biserica rusă în secolul XVII”, AIII, XXXI (1994), p. 569.
11
După războiul ruso-auﬆro-turc, ﬆareţul Pahomie relata, către 1804, că schitul „fiind ﬆricat de tot de turci [...], s-au acoperit şi chiliile toate,
dregând şi trei chilii din toate carile şăd călugării...” (s. n.): I. Ionaşcu, „Contribuţii”, p. 131.

Schitul Sinţii Apoﬆoli – Hurezi. Prezentare generală
de sud-veﬆ – cu două camere şi foişor cu privire spre mânăﬆire, surmontând un beci boltit –, azi ruinată era, probabil,
rezervată ﬆăreţiei12.
Piura bisericii, realizată de doi ierodiaconi, Iosif şi Ioan13, a foﬆ încheiată la 6 iulie 1700. Numai pisania piată
din pronaos consemnează numele lor, schitul Sf. Apoﬆoli fiind singurul din tot ansamblul hurezean la care lipseşte
pomelnicul de la proscomidiar. Cei doi zugravi au lucrat împreună, iar diferenţe ﬆiliﬆice între cele două mâini nu
se pot diﬆinge. Dacă urmele zugravului Ioan se pierd ulterior, Iosif, în schimb, devenit ieromonah eﬆe probabil
acelaşi pior care lucrează şi la Surpatele, bolniţa Biﬆriţei, Păpuşa, Govora, probabil la paraclisul Coziei, ca şi icoanele
de la Fedeleşoiu şi Govora14.
12
Ioan D. Traianescu, „Schitul Sf. Apoﬆoli de pe lângă mânăﬆirea Hurezi”, BCMI III (1910), pp. 145–154; N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia
arhiteurii”, IV, pp. 43, 52–53.
13
Enumeraţi în pomelnicul schitului (1699), între „ucenicii părintelui Ioan den mânăﬆire de la Urezi care au foﬆ când s-au făcut aceﬆ schit” (f. 10r).
14
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, pass. şi indice; T. Voinescu, „Şcoala”, p. 576; C. Bălan, Inscripţii... Argeş, nr. 363; R. Creţeanu, „Zugravi”, p. 93.

Schitul Sinţii Apoﬆoli – Hurezi
Piura
Ioana Iancovescu
Iconografia bisericii schitului Sf. Apoﬆoli1 a rămas, datorită numeroaselor sale particularităţi, un caz izolat chiar şi
printre ansamblurile de piură supravegheate sau iniţiate de arhimandritul Ioan de la Hurezi, deşi aceeaşi libertate
profund trăită a gândirii tradiţionale inspiră şi aici „originalităţile” piurii.
Dacă bolta centrală a altarului reia iconografia curentă a Maicii Domnului cu Pruncul între arhangheli şi profeţi
– aceştia din urmă reprezentaţi cu „obieul” viziunii lor în mâini şi, fapt rar înregiﬆrat, în picioare (fig. 5) – în
schimb, seria de trei conci de peﬆe absidiole a invitat iconograful la o adaptare adecvată a repertoriului. În absida
principală, din cauza suprafeţei prea reﬆrânse pentru desfăşurarea amplă a scenei tradiţionale a Împărtăşirii
apoﬆolilor, s-a piat o variantă a temei Hriﬆos-viţa: Iisus ﬆoarce în potir ﬆrugurele viţei ieşite din coaﬆa sa (fig. 6).
Referirea evanghelică la viţa-de-vie (In. 15, 5) a generat în mediile răsăritene imaginea lui Iisus între apoﬆoli pe
vrejurile viţei, prezentă în catolicon pe bolta proscomidiarului, în timp ce pasajul din evangheliile sinoptice referitor
la „rodul viţei” a creat iconografia Jertfei, împrumutată aici, ulterior şi la Cozia sau Arnota, dintr-un repertoriu
familiar mediilor occidentale, dar şi ucrainene (fig. 7) sau cretane2. Iisus-Viţa eﬆe însoţit de arhangheli, aşa cum
Agneţul aflat imediat dedesubt, în axul fereﬆrei, şi numit „pâinea de viaţă purtătoare”, eﬆe însoţit de îngeri cu ripide.
Împreună, cele două icoane reconﬆituie plinătatea euhariﬆiei, cu Sângele, respeiv cu Trupul lui Hriﬆos.
Absida proscomidiarului adăpoﬆeşte imaginile curente, prezente şi în catolicon (Viziunea sf. Petru din Alexandria
şi Iisus în mormânt), însă, în spiritul rugăciunilor proprii locului, rememorează Patimile prin prezenţa sfinţilor Iosif
şi Nicodim. În conca diaconiconului, un înger3 poartă potirul (cu linguriţa şi acoperit cu pocrovăţul) şi discosul gol
(fig. 8). Devoţiunea particulară a arhimandritului pentru sfinţii „olteni” Nicodim de la Tismana (fig. 9) şi Grigore
Decapolitul de la Biﬆriţa a determinat piarea lor şi la Sf. Apoﬆoli; însă în altar, între ierarhi – deşi niciunul nu avea
treapta arhieriei – şi piaţi simetric, pe spaleţii dintre abside, ei apar ca „ﬆâlpi” ai Bisericii.
Turla naosului, loc consacrat pentru chipul Pantocratorului, eﬆe dominată de imaginea – unică – a lui Iisus
Emanuel în curcubeu, ţinând, ca şi Pantocratorul, Evanghelia închisă în ﬆânga şi binecuvântând (fig. 10). Inscripţia
asociată, a mărturisirii din Deuteronom, face parte din repertoriul curent asociat Pantocratorului; singura adaptare
la aceaﬆă iconografie neobişnuită eﬆe coborârea apoﬆolilor de pe tambur, la baza lui, rezervând turla făpturilor
cereşti şi motivelor florale şi retrăgând, aﬆfel, chipul lui Emanuel într-un nivel supralumesc. Lipsa de repere
1
Un comentariu al piurii la A. Vasiliu, „Sensuri ale transparenţei”, pp. 43–68.
2
Gheorghe Popescu-Vâlcea, „Contribuţii la iconografia simbolului Sfintei Euhariﬆii”, BOR, LXI (1943), nr. 1–3, pp. 86–107, analizând miniatura
cu aceeaşi temă din Slujebnicul Mitropolitului Ştefan (1652–1658); o xilogravură în ediţia din 1674 a Acatiﬆierului de la Lavra Peşterilor din
Kiev (Украинские книги, II, fig. 1324, cat. 123) sau în cea de la Lviv din 1699: Volodymyr Stasenko, Chriﬆ and the Virgin in the Woodcuts of
the 17th century Galician Cyrillic-Printed Books: peculiarities of their portrayal and interpretation (în ucraineană), Kiev, 2003, fig. 342; în secolul
al XVIII-lea şi pe iconoﬆasele ucrainene: Waldemar Deluga, „Icon Painting in Ukraine”, RESEE, XXXIV (1996), nr. 1–2, p. 21.
3
Cu o ornată mai aproape de loros decât de orar.

iconografice comparabile ne permite să surprindem în aceaﬆă inovaţie, care accentuează caraerul teofanic al
reprezentării, gândirea teologului ce insiﬆă asupra afirmării dumnezeirii Fiului, mărturisire impusă de urgenţele
vremii. La aceaﬆă interpretare invită şi textul aflat pe Evanghelia deschisă – o altă particularitate – din mâna
apoﬆolului Petru, text ce reproduce un pasaj din pericopa slujbei sale (a hramului: Mt. 16, 15–16), respeiv
mărturisirea inspirată a dumnezeirii lui Iisus Hriﬆos4 (fig. 11).
Singurele scene piate în naosul aceﬆei mici biserici sunt cele din timpane: dacă la apus se află icoana obişnuită,
a Adormirii Maicii Domnului (fig. 12), lateral sunt două praznice consecutive, Cincizecimea (fig. 13) şi sf. Treime
în varianta Filoxeniei lui Avraam (fig. 14). Alegerea ultimelor două aici poate fi legată de hram, respeiv de faptul
că Pogorârea sf. Duh reprezintă inﬆituirea Bisericii apoﬆolice, mărturisitoare a sf. Treimi. Forma semicirculară a
timpanului permite dezvoltarea imaginii Lumii: din colţurile scenei se ivesc cete purtând veşminte contemporane,
respeiv pălării, gulere de dantelă şi cizme cu cataramă (răsărit), caﬅane şi turbane (apus)5, după un procedeu nu o
dată exploatat la Hurezi, în sensul prelungirii iconografiei în realitatea imediată.
Numeroasele şiruri de medalioane, ce acoperă în mod obişnuit arcele, lipsesc din aceaﬆă biserică, fiind
înlocuite de motive vegetale. Doar ierarhii care uneori – ca în catolicon – sunt piaţi la baza turlei, apar aici, în
mod neaşteptat, pe un regiﬆru foarte vizibil, între timpane şi regiﬆrul sfinţilor militari. Sub arcade lobate, ei
sunt reprezentaţi buﬆ, frontal, cu Evanghelii în mână şi purtând veşminte liturgice (sacos, omofor şi mitră).
Alături de câţiva dintre marii ierarhi, al căror loc consacrat eﬆe altarul, mai apar sf. Silveﬆru al Romei, participant
la primul sinod ecumenic, alături de sf. Nearie, patriarh la Conﬆantinopol în vremea celui de-al doilea sinod6
– o aluzie aşadar la Crezul adoptat de cele două sinoade –, apoi sf. Nichifor mărturisitorul, patriarhul izgonit de
Leon Armeanul din scaunul Conﬆantinopolului etc. Atât amplasarea lor, cât mai ales alegerea aceﬆor reprezentări
cu caraer mărturisitor rememorează cazul catedralei Sf. Sofia din Conﬆantinopol, în al cărei naos, la sfârşitul
secolului al XVII-lea, se mai puteau vedea urme ale unor figuri de ierarhi7. În biserica Sf. Apoﬆoli, sub cele două
timpane, ei reprezintă un recurs la autoritatea bisericească, inspirată de filiaţia apoﬆolică (Cincizecimea)8 şi de
credinţa mărturisitoare în sf. Treime (Filoxenia).
Regiﬆrul inferior al naosului eﬆe rezervat, ca de obicei, sfinţilor militari ce poartă aici veşminte lungi, de
4
Privitor la caraerul mărturisitor al piurii de la Sf. Apoﬆoli şi la sursele lui, reluăm concluziile comunicării susţinute la Sesiunea
Inﬆitutului de Iﬆoria Artei „G. Oprescu”, Bucureşti, 2008, în curs de publicare în RRHA-BA.
5
Reprezentarea „neamurilor” eﬆe un arhaism iconografic: André Grabar, Le schéma iconographique de la Pentecôte”, in L’ art, I, pp. 615–
621. Un comentariu al temei, reluată în catoliconul Coziei (1704–1705) de altă echipă de meşteri, la Anca Vasiliu, „Convenţie şi libertate în
iconografia piurilor murale brâncoveneşti”, GB, XLVI (1988), nr. 5, pp. 70–79.
6
Dar figură necunoscută tradiţiei iconografice.
7
În 1672, Guillaume-Joseph Grelot văzuse fragmente din figurile de sfinţi de pe timpanele laterale ale navei (Cyril Mango, Materials for
the ﬆudy of the Mosaics of St. Sophia at Iﬆanbul, Washington, 1962, p. 127); reﬆaurarea a recuperat în aceﬆ loc o serie de figuri de ierahi
(sfârşitul secolului al IX-lea) reprezentaţi frontal, în veşminte liturgice şi cu Evanghelii închise în mână (ibidem, il. 57–77).
8
La Sf. Sofia, sinaxele patriarhale aveau loc în tribuna sudică, în traveea a cărei calotă era ocupată de mozaicul Cincizecimei (Cyril Mango,
Hagia Sophia, Iﬆanbul, 1997, p. 21), şi aceﬆa încă vizibil la 1700. Pentru caracterul mărturisitor pe care îl poate avea alegerea figurilor de

Schitul Sinţii Apoﬆoli – Hurezi. Piura
curteni, după o „modă” din secolele XIV–XV, vehiculată de piorii epiroţi în secolul al XVI-lea9 şi introdusă de
zugravul Conﬆantinos la figurile din fereﬆrele naosului bisericii mari.
Neobişnuite sunt şi imaginile din glafurile fereﬆrelor: în locul sfinţilor militari, anarghiri sau ﬆâlpnici, la Sf. Apoﬆoli
se află pilde oferite obştii de către ﬆareţul iconograf: chipurile pocăinţei şi iertării. Căinţa lui David (la sud, fig. 15)10 eﬆe
urmată de imaginea regelui începând scrierea inspirată a Psaltirii: „Fericit bărbatul...”, în timp ce coborârea în groapa
cu lei a profetului Daniil (la nord) eﬆe urmată de salvarea lui minunată, chip al învierii în Hriﬆos.
Pronaosul eﬆe de asemenea conceput diferit faţă de ansamblurile contemporane: el nu eﬆe dominat nici de
iconografia marială, atât de proprie aceﬆei încăperi în secolele XVII–XVIII în Ţara Românească, nici de cea a
hramului, fiind rezervat aproape exclusiv sf. Ioan Botezătorul. Chipul său a foﬆ piat pe calotă, ţinând capul tăiat
în mâna ﬆângă11 (fig. 16). Particularitatea aceﬆei imagini, respeiv plasarea capului sfântului în chiar centrul
calotei, cu riscul dezechilibrării compoziţiei, dar cu avantaj simbolic, ar putea invita la reevaluarea colaborării
dintre iconograf şi zugravii ierodiaconi12.
Insiﬆenţa asupra figurii Înaintemergătorului în piurile de la Hurezi13 pare să depăşească motivaţia personală
a arhimandritului, fiind mai curând rodul gândirii sale paﬆorale. Chip al nevoinţelor sihăﬆreşti, sf. Ioan eﬆe
arătat în cântările slujbelor sale şi drept începător al Bisericii14, asemenea apoﬆolilor15 şi mucenicilor.
Caraeriﬆica spaţiului aceﬆui pronaos, care oferă spre piare o suprafaţă limitată la timpane şi pandantivi –
făcând aşadar imposibilă leura liniară, pe regiﬆre, ce invită la succesiunea cronologică a ciclului hagiografic,
precum în pridvorul paraclisului ori în bolniţele de secol XVI – a foﬆ speculată cu măieﬆrie, iconograful
ierarhi, v. Milan Radujko, „The Stone Synthronon and the Frieze of Fresco Icons in the Altar in the Church of the Ascension of Christ in Žiča”,
in Zograf 29 (2002–2003), pp. 116–117.
9
A. Stavropoulou-Makri (Veltsiﬆa, pp. 125–127) notează că formula nu a avut ecou la Muntele Athos.
10
Aici într-o redaare sintetică, impusă de suprafaţa reﬆrânsă şi diferită de compoziţiile cunoscute (Stăneşti, Snagov, Hârlău, sau în ciclurile
arhanghelilor): David îngenuncheat, cu coroana aşezată jos şi un înger pe nori. Alăturarea, în cele două glafuri, a Căinţei lui David şi a
Coborârii prorocului Daniil în groapa cu lei aminteşte pictura de la intrarea în proscomidiarul bisericii cu acelaşi hram din Peć (1271–
1272): Sreten Petković, „Archbishop Danilo I – the Donor of the Frescoes in the Prothesis of the Church of the Holy Apostles in Peć”, in Zograf
30 (2004–2005), planşa 2.
11
Probabil ca la paraclis, fără aripi. Viitoarea reﬆaurare a piurii de la Sf. Apoﬆoli va putea preciza imaginea.
12
Aceeaşi particularitate o prezenta chipul în mozaic al Pantocratorului de pe una din bolţile galeriei sudice de la Sf. Sofia din Conﬆantinopol,
chip vizibil încă în 1710–1711, când suedezul Cornelius Loos a realizat desene ale bisericii; o imagine mai exaă în desenele şi acuarelele
reﬆauratorului Gaspare Fossati din 1847–1849 (C. Mango, Materials, il. 22, 23, 24).
13
Două scene în colţul de nord-veﬆ al naosului catoliconului; un ciclu pe bolta pridvorului paraclisului. Eﬆe posibil ca scene din viaţa
lui să fi figurat şi în piura vechiului schit Sf. Ioan, refăcută prin grija beizadelei Conﬆantin şi a aceluiaşi arhimandrit Ioan, în 1701 (C.
Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 882), dar aceaﬆa nu s-a păﬆrat.
14
„Irod cel fără de minte, fără milă a tăiat capul tău [...]; iar Hriﬆos Ziditorul [...] te-a făcut cap Bisericii” (ﬆihiră la vecernia mică, 29 aug.).
15
„Ce te vom numi, Prorocule: înger, apoﬆol sau mucenic? Înger, că ai vieţuit ca fiind fără de trup; apoﬆol, că ai învăţat pe păgâni...” (prima
ﬆihiră de la litie, 29 aug).

rezervând timpanelor, praznicele (Naşterea sf. Ioan, Botezul Domnului şi Tăierea capului), iar pandantivilor –
dialogurile sfântului cu cete de credincioşi plasate simetric, pentru valorificarea suprafeţei triunghiulare. Scenele
propovăduirii nu diferă compoziţional, singure inscripţiile – care, deşi degradate, par să fie citate din textul
Evangheliei sf. Luca16 – putând identifica momentul. Detalierea aceﬆui segment hagiografic, faţă de versiunile
valahe de secol XVI cunoscute, pare să urmeze modelul din paraclis, dar amplasarea lor grupată în contextul
hagiografic face mai limpede insiﬆenţa asupra mesajului Înaintemergătorului.
Cele două timpane laterale, cu scenele Naşterii şi Tăierii capului, sunt însoţite de episoade secundare (Veﬆirea,
mărturisirea numelui şi uciderea lui Zaharia; ospăţul lui Irod), menite să completeze naraţiunea hagiografică. Scena
Botezului, în schimb, e degrevată de orice detaliu, dar prezintă, în latura din ﬆânga, o imagine dinspre sud a bisericii
principale a mânăﬆirii (fig. 17), într-o vedere relativ liberă – cu două turle şi o calotă supraînălţată pe pridvor –
alături de o altă conﬆrucţie, plasată spre răsăritul bisericii17: realitatea sfinţirii apelor şi lumii se răsfrânge aﬆfel şi
asupra mânăﬆirii. Procedeul asocierii imaginii bisericii – ori a itorului său – cu rugăciunea piată va fi reluat nu
o dată la Hurezi, ca de pildă în icoana sf. Ioan Botezătorul din muzeul mânăﬆirii, cu vederea, probabilă, a schitului
Sf. Ioan sau, ulterior, pe o icoană Deisis de la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, cu imaginea catoliconului18.
Timpanul de răsărit al pronaosului se desprinde din tematica hagiografică şi de praica amplasării aici a icoanei
hramului, fiind ocupat de sf. împăraţi (fig. 18): pe fundalul unui oraş cu arhiteuri deosebit de bogate şi ziduri
puternice, numit în inscripţie „oraşul Ierusalim”, ei susţin o cruce scurtă, cu trepte, ca în icoana de hram aflată
deasupra intrării în catolicon. Prezenţa lor în biserica schitului urmează un habitus iconografic, acela de a prezenta
hramul bisericii principale deasupra intrării în naos, refleând raportul de subordonare a schitului faţă de lavră.
Dar aceaﬆa corespunde şi înrudirii dintre sf. Conﬆantin şi apoﬆoli, afirmată prin sintagma care îl însoţeşte pe împărat
în cântările slujbei („întocmai cu apoﬆolii”) şi refleată în icoana aflată azi în muzeul mânăﬆirii – provenind, credem,
din tâmpla schitului Sf. Apoﬆoli – care îl înfăţişează pe sf. Conﬆantin în mijlocul soborului apoﬆolilor.
Un regiﬆru înguﬆ separă timpanele de sud, veﬆ şi nord, de zona tabloului votiv, regiﬆru în care sunt reprezentaţi,
sub acelaşi gen de arcade ca în naos, figurile marilor cuvioşi, deplasaţi de la locul lor, de reprezentările votive (fig.
19). Dar centrul aceﬆei serii, deasupra uşii de intrare în biserică, eﬆe ocupat de o veritabilă „icoană a călugăriei”:
Maica Domnului pe tron, cu Pruncul în braţe, ocrotitoarea cinului monahal, înconjurată de apoﬆolii întemeietori ai
vieţii de obşte, aflaţi în inima cetei cuvioşilor, dezvăluie intenţia iconografului şi una dintre raţiunile alegerii hramului.
Regiﬆrul inferior eﬆe rezervat în exclusivitate portretelor laice. Cel al arhimandritului Ioan (fig. 20), ţinând macheta
exaă a bisericii, eﬆe, în pofida degradărilor, cel mai bine realizat dintre cele aproximativ 11 portrete cunoscute19. Ca şi
16
Citite la ceasul al nouălea şi la vecernia unită cu liturghia sf. Vasile din ajunul praznicului Botezului.
17
Formată din două corpuri, unul cu intrarea spre veﬆ şi cu o cupolă largă, celălalt mai scund. O viitoare reﬆaurare va putea identifica detaliile
şi conturul conﬆrucţiei.
18
Prima la Al. Efremov, Icoane, cat. 44, il. 92 (databilă în 1708–1709, prin analogie cu icoana Tuturor sfinţilor a arhimandritului Ioan, ambele
provenind, în tradiţia mânăﬆirii, de la vechiul schit Sf. Ioan). Icoana de la MNAR (inv. i. 1266), comandată de Dionisie Bălăcescu, ﬆareţul
Hurezilor, eﬆe databilă în deceniul 5 al secolului al XVIII-lea.
19
La bolniţa Hurezilor (1699), Polovragi (1703), probabil în trapeza de la Hurezi (1705–1706, degradat), Fedeleşoiu (după 1708), probabil la

Schitul Sinţii Apoﬆoli – Hurezi. Piura
la bolniţă ori la Sărăcineşti, în dreptul ochilor se afla textul unei rugăciuni, aﬆăzi pierdut, în timp ce alături eﬆe pisania
piată. Compusă în versuri, ca şi cea din exterior, cea de la trapeză sau unele documente20, şi începând cu un topos literar
al copiştilor şi scriitorilor, pisania ni-l arată pe arhimandrit, încă o dată, un iubitor de leuri şi familiarizat cu scrisul21.
Ceilalţi pereţi sunt ocupaţi de portretele autorităţii bisericeşti (mitropolitul Teodosie şi probabil donatorul principal,
egumenul Rafail de la Brâncoveni, fig. 4) şi domneşti, voievodul Brâncoveanu (fig. 21) – care acceptase itorirea schitului
– cu doamna Maria şi cei patru fii (fig. 22)22, având în faţă pe voievodul Matei Basarab cu Elina doamna. Silueta
catoliconului, ca şi cea a schitului, eﬆe surprinzător de fidel redată, reproducând inclusiv cornişele, decoraţia ﬆucată şi
ﬆreaşina fereﬆrelor23, fapt ce invită şi la considerarea machetei bisericii mânăﬆirii Câmpulung, ţinută de Matei Basarab
şi Elina, ca fiind un document la fel de exa (fig. 23).
Cele două fereﬆre ale pronaosului, ca şi cele din naos, cuprind învăţături pe care ﬆareţul dorea să le ofere
ucenicilor săi, puﬆnicii pentru care zidise schitul: „hrana puﬆiei”, primită în mod minunat. Sf. Ilie la pârâul Cherit,
Varuh şi Ebed-Melec în ascunzătorile lor24, sfinţii Pavel Tebeul şi Marcu, pe care – după relatările hagiografice – îi
hrăneau păsările sau îngerii25, reprezintă o „leură” ascetică, proprie piurii bizantine din momentul închegării
tematicii monahale a pronaosului26.
Faţă de ansamblurile zugrăvite de ierodiaconul Iosif – devenit ulterior ieromonah –, unul dintre cei mai aivi
meşteri din epocă, biserica schitului Sf. Apoﬆoli se particularizează prin apetenţa pentru decorativ, vădită în
abundenta decoraţie florală ce acoperă tamburul turlei, arcele şi pilaştrii naosului sau arcele pronaosului – deﬆinate
în mod obişnuit medalioanelor –, ca şi în remarcabilele scenografii din fundalul scenelor Cincizecimei şi sf. Treimi,
Govora (1711), catoliconul de la Hurezi (probabil după 1714 şi repiat), Sărăcineşti (1717–1718), bolniţa Polovragilor (1736–1738), Romanii
de Jos (1757); icoana Tuturor sfinţilor din colecţia mânăﬆirii Hurezi (1708–1709: Al. Efremov, Icoane, il. 94); manuscrisul Rânduiala călugăriei
(1695; ms. rom. BAR 2191, f. 3v : Violeta Barbu, Miniatura brâncovenească, Bucureşti, 2000, p. 77). Aualul portret din paraclisul Tuturor
sfinţilor de la Cozia (1710) a foﬆ piat în 1994, dar probabil pe locul celui originar.
20
Vezi cartea arhimandritului pentru zidirea paraclisului Coziei, la A. Sacerdoţeanu, „Arhiva Coziei”, p. 88; cataﬆiful, la pr. D. Bălaşa,
„Un manuscris”, p. 996.
21
Grafia sa, păﬆrată în câteva însemnări (ex. Ceaslovul personal, ms. rom. BAR 2391, f. 255), deosebit de îngrijită şi vizibil exersată, a foﬆ,
poate, deprinsă la Câmpulung.
22
Unitatea ﬆiliﬆică dintre portretele celor patru băieţi ar arăta că Matei era deja născut la 1700, şi nu – aşa cum indică unele ﬆudii – pe la 1702 (v.
Ilie Chiriţă, „Urmaşii lui Brâncoveanu Vodă”, AO, XI (1932), nr. 63–64, p. 307 (după Şt. Greceanu); tabelul genealogic întocmit de Dan Berindei,
in Conﬆantin Brâncoveanu, 11/II). Viitoarea reﬆaurare va putea verifica eventuala unitate a ﬆratului piural. Chipul lui Matei se păﬆrează şi în
piura anterioară, de la catolicon şi de la paraclis, dar repiarea respeivelor tablouri votive blochează, pentru moment, analiza autenticităţii lor.
23
Pridvorul mic lipseşte, ca şi în vederea catoliconului din scena Botezului.
24
Aluzie la închiderea lui Varuh într-o peşteră, şi a lui Ebed-Melec („Avimelec”) în somn, pe timpul puﬆiirii Ierusalimului (sinaxar la 28
sept. şi 4 nov.).
25
Vieţile sfinţilor, ian. 15, apr. 5; Lavsaiconul („Pentru avva Marcu”).
26
Svetlana Tomeković, „Contribution à étude du programme du narthex des églises monaﬆiques (XIe – première moitié du XIIIe siècle)”,
Byzantion, LVIII (1988), fasc. 1, pp. 140–154. Chipurile lor şi la bolniţa Coziei, Snagov etc.

evangheliştilor din pandantivi (fig. 24), sf. împăraţi din pronaos. Figurile expresive din regiﬆrul ierarhilor din naos
– chipul Maicii Domnului din Cincizecime sau portretele atent lucrate în tabloul votiv din pronaos – sunt martorii
nivelului artiﬆic al celor doi piori; portretele îngerilor de la Mamvri sau cel al sf. Conﬆantin din pronaos urmează
tipologia brâncovenească, regăsită, de exemplu, în icoanele de la Govora.
Dacă în iconografia catoliconului, inovaţiile sunt temperate de caraerul „oficial”, propriu unei itorii domneşti,
în bisericile secundare ale aşezământului hurezean, mai ales în pridvorul bolniţei şi la schitul Sf. Apoﬆoli, iconograful
depăşeşte barierele repertoriale, pentru a reda, cu prospeţime şi curaj, învăţături profund tradiţionale. Într-adevăr,
libertatea de care dă dovadă piura bisericii schitului Sf. Apoﬆoli, itoria particulară a ﬆareţului Ioan, nu impietează
asupra sensului tradiţional al iconografiei, fiind mai curând dovada caraerului flexibil al tradiţiei Bisericii. Tonul
mărturisitor, încă mai ferm decât la catolicon, se împleteşte aici cu nota duhovnicească adecvată obştii, conturând
profilul unic al aceﬆui ansamblu: isihaştilor le încredinţa ﬆareţul rugăciunile pentru apărarea Ortodoxiei. Dar însăşi
nota particulară a aceﬆei biserici a făcut ca inovaţiile inﬆituite aici să nu se impună în piura ulterioară.
Calitatea noutăţilor iconografice ale piurii de la Sf. Apoﬆoli şi modul firesc de integrare în tradiţie refleă, mai
mult decât în alte cazuri, personalitatea arhimandritului Ioan şi modul în care aceﬆa s-a raportat la schitul său: „l-
am făcut cu mare bucurie până l-am isprăvit”27.
27
Documentul de închinare către lavră (N. Iorga, Hârtii, p. VI).

SCHITUL SF. APOSTOLI – HUREZI
I. Altar
1. Maica Domnului cu Pruncul (pe carte: „Duhul Domnului eﬆe peﬆe Mine, [pentru] care” (...M-a uns să bineveﬆesc
săracilor), dxÚ´/ gnÚ´1/ na m/nh e/goÈe [radi]: Is. 61, 1; Lc. 4, 18) între arhanghelii Mihail (arÚx mÚx) şi Gavriil (arÚx gÚ)
2. Profetul Moise cu rugul (prorok moisï)
3. Profetul Aaron cu toiag înflorit ([prorok] arÚo[n]; „Toiagul lui Aaron”, Èej/[lß] aaro/nov: cf. Num. 17, 8)
4. Profetul David cu chivot (proÚk dvÚd´; „Chivot te-am văzut, Fecioară”, kivot/ tebh2/ vid/h[xß] dvÚo: ps. 131, 8)
5. Profetul Solomon cu masă (prorok solomon; „Masă te-am văzut”, trap/ejÁ/ tebe/ vid/h[xß])
6. Iisus-Viţa (ïÚs xÚs) cu arhanghelii Mihail (arÚx mÚx) şi Gavriil (arÚx gÚ), cu peceţi („Sfânt Domnul”, stÚ´3 gˆ´)
7. Agneţ între doi îngeri cu ripide („Pâinea de viaţă purtătoare”, ὁ ζοηφ[...] αρτος, ὁ ζωηφ[όρος] ἄρτος)
8. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚi ï›an jla/tus[t]; („Că a Ta eﬆe ﬆăpânirea”, æko tv/oå der/Èava: ecfonis înainte
de antifonul al doilea)
9. Sf. Vasile cel Mare (stÚi vasilïe; „Că Ţie se cuvine toată slava, cinﬆea” (...şi închinăciunea), æko po/d[o]bae[t/
tebh vsåkaå]/ slava/ [çe]st´: ecfonis înainte de antifonul întâi etc.)
10. Viziunea sf. Petru din Alexandria (stÚi petrÁ; „Cine Ţi-a rupt haina, Mântuitorule?”, kto ti rijÁ spÚse/
rajdra; „Arie cel nebun”, arïå bejÁmen)
11. Iisus în mormânt (ïÚs xÚs; „Pogorârea lui Hriﬆos”, sńitïe xvÚo) cu Maica Domnului (mÚr ƒÚÁ) şi sf. Ioan [Teologul]
(stÚi ï›an)
12. Înger cu inﬆrumentele Patimilor
13. Sf. Iosif [din Arimateea] (sÚ4 ïosi[f])
14. Sf. Nicodim cu scara (sÚ nikodim)
15. Înger cu potir şi discos
16. Sf. Grigore Teologul (stÚi grïgorïe bgÚoslov)
17. Sf. Nicolae (stÚi nikolae)
18. Sf. Grigore Decapolitul (stÚi grïgorïe de/kapo/lit)
19. Sf. Nicodim „cel sfinţit” (stÚi nikodim owÚeni[i])
1
În loc de gsÚÚden´.
2
Core: tebe (forma de acuzativ), cum de altfel apare infra, la nr. 5 – inscripţia profetului Solomon.
3
În loc de stÚ¥i.
4
Aici şi la 14, sÚ în loc de stÚ¥i.

II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Emanuel (emmanÁil´; „† Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul voﬆru şi [...]”, † vidite vidite
æko aj´ esm´ bgÚ´ vaÎe i […]: Deut. 32, 395)
2. Cete îngereşti
3. Apoﬆoli în medalioane: Petru (apÚsl´ petrÁ; „Zis-au lor I<isu>s: Da[r] voi cine Î[mi] zi[ceţi] că s[unt]?
Răspunz[ând] Lu[i], Simon Petru a [zis]: Tu eşti H<riﬆo>s[ul]”, jis aÁ/ lor ïÚs da/ voi çine/ Š ji[...]/ k´
s[…]// raspÁnj[...]/ lÁ[i] simon/ petrÁ a/ [...] tÁ e/wi xsÚ: Mt. 16, 15–16); Pavel (apÚsl´ pavel; „Fraţilor”,
fracilor); Ioan (apÚsl´ ï›an; „Den-ceput era Cuvântul şi Cuvânt[ul] era de [la] Dumnezeu şi Dumnezeu era
Cuvântul. Toate prentr-î[n]sul fură şi nim[ic]”, den çepÁt e/ra kÁvńtÁl/ Îi kÁvń/t[Ál] era de/ dÁmne/jeÁ
Î/i dÁmn/ejeÁ/ era kÁ/vńtÁl/ toate/ prentr´[n]/sÁl fÁr´/ Îi nim[ik]: In 1, 1); Marcu (apÚsl´ marko;
„Înceaperea Evangheliei lu[i] I<isu>s H<riﬆo>s”, Šç/hp/erh/ eva/nge/lïei/ lÁ/ ïÚs/ xÚs: Mc. 1, 1); Andrei (apÚsl´
andrei); Iacov (apÚsl´ ækov); Filip (apÚsl´ filip); Toma (apÚsl´ ƒoma); Vartolomeu (apÚsl´ vartolomei);
Simon (apÚsl´ simon); Luca (apÚsl´ lÁka; „În vr[emea]”, Š vr[…]); Matei (apÚsl´ maƒei; „Carte neam[ului lui
Iisus Hriﬆos, fiul lui David, fiul lui] Avra[a]m [...]”, karte/ nhm[...]/ [...] avram [...]: Mt. 1, 1)
4. Evanghelişti: (SE) Ioan şi [Prohor] (evangeliÚs ï›an; pe cartea lui Prohor: „La început era Cuvântul”, v/ naç/hl/h
b/h sl/ovo: In. 1, 1); (SV) Marcu (evangeliÚs marko; pe carte: „Înceaperea”, Šç/hp/er/h: Mc. 1, 1); (NV) Luca (evangeliÚs
lÁka; [...]); (NE) Matei (evangeliÚs maƒei; pe carte: „Cartea neam[u]lu[i lui Iisus Hriﬆos, fi]iu[l lui] D<a>vdŭ, fiiulŭ
lui Avra[am]”, karth/ nhm[Á]/lÁ[...]/[...]/[...]ü/[...] dvÚd´/ fïül´/ lÁi a/vra[am]: Mt. 1, 1)
5. Cincizecimea („Pogorârea Dhului Sv<â>ntŭ ”, pogor´rh dxÚÁlÁi svnÚt´6)
6. Cina de la Mamvri („Sf. Treime”, stiÚå troic´7)
7. Adormirea Maicii Domnului
8. Sf. Cosma (stÚi kojma; „Cu voia cea dumnezeieşte ﬆăpânitoare, de pretutindeni purtătorii de Dumnezeu
apoﬆoli” (...au foﬆ purtaţi pe nor şi aduşi pe sus), bgÚona/çalnim/ mano/venïe[m]/ ›tv´sÓ/dÁ8 bgÚo/nosnï[i]/
apsÚli : ﬆihira glas 1, la vecernia mare a Adormirii Maicii Domnului)
9. Sf. Ioan Damaschinul (stÚi ï›an damaskin; „O, preaslăvită minune! Izvorul Vieţii” (...în mormânt se pune), ›
di[v]/noe ç/Ádo i/stoçn/ik Èi/jni: podobie la vecernia mare a Adormirii)
10. Episcopi (S şi N, dinspre E): Silveﬆru [papa] (stÚi silvestrÁ [...]); Nearie patriarhul Ţarigradului (stÚi nektarïe
patri[arx] ca[rïgrad]); Modeﬆ [patriarh al Ţarigradului] (stÚi modest´ [...]); Atanasie [patriarh] al Alexandriei
(stÚi aƒanasïe [...] ale[%andreiski]); Chiril patriarh [...] (stÚi kiri[l] patri[arx] [...]); Nichifor [patriarh al
5
Inscripţia fragmentară nu permite leura completă. Citatul din Deuteronom poate precede câteva formulări proprii irmoaselor
cântării a doua din canonul utreniei, marţi în Postul mare şi în primele două sâmbete din Triod. V. bolniţa şi paraclisul de la Hurezi,
Cozia, Păpuşa.
6
Notarea cu v în loc de f reproduce grafia cuvântului slav svåtß.
7
În loc de troica. Grafia cu ´ redă pronunţia românească a cuvântului („troiţă”).
8
Fonetism specific redacţiei ruso-ucrainene.

Schitul Sinţii Apoﬆoli – Hurezi. Liﬆa temelor iconograice
Ţarigradului] ([stÚi n]ikifor [...]); Grigore (stÚi gri[gor]ïe [...]); Spiridon (stÚ[i] s[pir]ido[n] [...]); ? ([...]f[...]); ?
11. Sf. Gheorghe (stÚi ge›rgïe)
12. Sf. Procopie (stÚi prokopïe)
13. Înger
14. Căinţa lui David („Îngerul Domnului”, aggeÚl9 gsdnÚ´)
15. Împăratul David scriind (crÚ´ dvÚd; pe carte: „Fericit bărbatul”, bla/Èen/ mÁ[È]: ps. 1, 1)
16. Sf. Teodor Stratilat (stÚi ƒe›dor stratilat)
17. Sf. Pantelimon (stÚi paÚteleïmoÚ)
18. Sf. Platon (stÚi platon)
19. Sf. Teodor Tiron (stÚi ƒe›dor tiron)
20. Profetul Daniil în groapa cu lei
21. Profetul Daniil scos de înger din groapă
22. Sf. Neﬆor (stÚi nestor)
23. Sf. Dimitrie (stÚi dimïtrïe)
III. Pronaos
1. Sf. Ioan Înaintemergătorul (stÚi ï›[an] prÚtça) cu capul tăiat pe tipsie

2. Predicile sf. Ioan (SE: „[S]ăcurea za[ce la rădăcina] pomului”, [s]´kÁrh ja[...] pomÁlÁi: cf. Lc. 3, 9, Mt. 3, 10;
SV: „Şi slujitori [...] leafa voaﬆră […]”, Îi slÁÈitori [...]aÁ[...]ie[...]g´ lhfa voastr´ [...]: cf. Lc. 3, 14; NV:
„Şi au venit [… n]im[ic mai m]ult decâ[t] iaﬆe zis voao să nu face[ţi…]” Îi aÁ venit [...]im[...] [m]Ált
dek´[t] æste jis voa› s´ nÁ façe[ci][...]: Lc. 3, 13; NE: „Şi întrebând iară roa[…] [h]aine să dea celu[i ce
nu a]re”, Îi Štrebńd ær´ roa[...] [x]aine s´ dh çelÁ[i çe nÁ a]re: Lc. 3, 11)
3. Naşterea sf. Ioan („Naşterea […]”, roÈd[...]: Lc. 1, 57–63)
4. Botezul Domnului ([...])
5. Ospăţul lui Irod şi tăierea capului sf. Ioan („Capul lui Ioan”, glav[a] ï›an[a]; „Tăierea capului sfântului Ioan
Înaintemergătorul”, [ushknov]enïe [sÚt]ago ï›ana p[rÚtça]: Mt. 14, 6–11; Mc. 6, 21–28)
6. „Împăratul Conﬆantin, împărăteasa Elena” (crÚ´ kostantin; crÚca elena; pe zidurile oraşului: „oraşul
Ierusalim”, grad ïersÚlim)
7. Profeţi: Ieremia ([prorok] ïerem[ïæ]; „[Vor] mearge împăraţi cu lumina Ta”, [...] mhr/¾e Š/p´ra/ci kÁ/
lÁmin/a ta: cf. Is. 60, 3); David (prorok dvÚd´; „Doamne, cu putearea Ta să veseleaşte împăratul”, do/amn/e
kÁ/ pÁt/hrh/ ta s´/ vese/lhwe/ Šp´ra/tÁl: ps. 20, 1, ﬆih înaintea Evangheliei la liturghia sf. împăraţi);
Solomon (prorok solomon; „Doririrea (sic) inimii lui i-o dedeşi lui”, dori/rirh/ ini/mïi l/Ái i/› de/deÎ
9
În locul prescurtării uzuale aggÚlß.

l/Ái: ps. 20, 2); ? ([p]rorok [...]; „[…] a[u]zi-Te-v[o]m [...]”, [...] a[Á]/jï te/ v[o]m [...])
8. Cuvioşi (S, V, N): Eﬅimie (stÚi eƒimïe); Teodosie (stÚi ƒe›dosïe); Ilarion (stÚi ïlarï›n); Daniil (stÚi
daiïil10); Ioan [Colibaşul11] (stÚi ï›an)// Patapie (stÚi pata[p]ïe); ? ([stÚi] p[...]); Ioan (stÚi ïoa[n] li[...]j[...]);
Maica Domnului cu Pruncul între apoﬆoli (mÚr [ƒÚÁ]); ? (s[...]); ? ([...]); ? (stÚi ï›i[l?])// Alexie (stÚi
[al]e%ïe); Arsenie (stÚi arsenïe); Pahomie (stÚi paxomïe); Sava (stÚi sava); Antonie (stÚi ant[onïe])
9. Conﬆantin Brâncoveanu şi Maria doamna cu macheta catoliconului Hurezilor12 („Bunul şi creştinul şi
multu lăudat itorul s<fin>t<ei> mânăﬆiri Urezi Io<an> Coﬆandin B<asarab>13 vo[e]vod şi cu cinﬆita
do[a]mna Mariia”, bÁnÁl Îi krewinÁl Îi mÁltÁ l´Ádat ktitorÁl sÚt mń´stiri ureji/ ïÚ› kostandin bÚ
vo[e]vod Îi kÁ çinstita domna mariå)
10. Iisus Hriﬆos binecuvântând
11. Conﬆantin Brâncoveanu II („Coﬆandin bezdadea14”, kostandin bejdadh)
12. Ştefan Brâncoveanu („Ştefan bezdadea”, wefan bejdadh)
13. Arhimandritul Ioan cu macheta bisericii schitului Sf. Apoﬆoli („Ioan arhimandrit al sfntei mânăﬆiri Urezi
şi itor aceﬆui schit”, ï›an arxïmandrït al sfnÚtei mń´stiri ureji Îi ktitor açestÁi skit)
14. Pisania piată15 („† Valuri multe rădică furtun[a] pre mare, mai vârtos gândul omului întru lucru[l] ce are; nu atâta
grijă şi frică începutului, cât mai mult grijă şi primejdie sfârşitului. Într-aceﬆa chip fiind în[tr]-acea grijă şi eu smeritul
Ioan, mult m-am nevoit până aceaﬆă sfântă bisearică o am isprăvit şi pre urmă cu înfrămseţare o am şi zugr[ă]vit,
întru slava lui Dumnezeu şi întru pohvala sfinţilor Ap<o>ﬆ<o>li. Şi s-[a]u [ş]i săvârşit la iul<ie> 6 zile leat 720816. †
Eu am scris aceaﬆa, cu mâna greşitului zugrav, [I]osif erodiacon şi Ioan erod<iacon>”, † valÁri mÁlte r´dik´
fÁrtÁn[a] pre mare 2 mai v´rtos/ gńdÁl ›mÁlÁi ŠntrÁ lÁkrÁ çe are 1 nÁ at´ta griÈ´ Îi/ frik´ ŠçepÁtÁlÁi 1 k´t
mai mÁlt griÈ´ Îi primeÈdïe 1/ sf´rÎitÁlÁi 1 Šntr açesta kip 1 fïind Šn açh griÈ´ Îi eÁ 1 smeritÁl 2 /
ï›an 1 mÁlt mam nevoit 1 pń´ açast´ sfńt´ bishrik´ 1 › am ispr´vit 2 Îi pre/ Árm´ kÁ Šnfr´msecare › am
Îi jÁgr[´]vit ŠntrÁ slava lÁi dÁmnejeÁ Îi ŠntrÁ po/xvala sfincilor apstÚli 1 Îi s[a]Á [Î]i s´v´rÎit 1 la 2 üÚl
2 qÚ dÚ 2 lht #jsÚi 2 † aj pisax sïi grhÎnix rÁkÁ jÁgraf 1 [ï]›sïf erodïakon 2 i ï›an eroÚd 2)
15. „eodosie [mitropolitul Ungrovlahiei]” (ƒeodosie […])
16. [Rafail egumenul Brâncovenilor]17
17. Maica Domnului
10
Pentru danïil.
11
Cuvios tânăr, cu carte închisă în mână.
12
Leura numelor itorilor şi la C. Bălan, Inscripţii ...Vâlcea, nr. 879.
13
Optăm pentru întregirea B<asarab>, nu B<râncoveanu>, propusă de C. Bălan (ibidem).
14
Toţi cei patru băieţi sunt numiţi „bezdadea” (bejdadh), variantă în uz la vremea aceea pentru „beizadea” (< tc. beyzadé, begzade),
v. Alexandru Ciorănescu, Dicţionarul etimologic al limbii române, Bucureşti, 2001.
15
Şi la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 878.
16
1700.
17
Ibidem, nr. 879, după leura lui Al. Odobescu. Azi inscripţia eﬆe pierdută.

Schitul Sinţii Apoﬆoli – Hurezi. Liﬆa temelor iconograice
18. Matei Brâncoveanu („Matei bezdadea”, matei bejdadh)

19. Radu Brâncoveanu („R[a]du bezdadea”, r[a]dÁ bejdadh)
20. Matei Basarab şi Elina cu macheta bisericii Câmpulung („Bunul şi creştinul şi pururea pomenit Io<a>n18 Matei
B<asarab> vo[evod], itorul s<fin>t<ei> mânăﬆiri denŭ Cânpulungu şi cu d[omna] Eleana”, bÁnÁl Îi krewinÁl
Îi pÁrÁrh pomenït ï›n matei bÚ. vo[evod]/ ktitorÁl sÚt mń´stiri den´ kńpÁlÁngÁ Îi kÁ d[omna]19/ elhna)
21. Profetul Ilie (prroÚk ilie)
22. Sf. Pavel Tebeul (pavel tiveski)
23. Sf. Marcu Tracul (marko frak)
24. Sf. Avimelec şi Varuh (avimele[k], varÁx)
IV. Exterior
1. Icoana de hram: soborul sf. Apoﬆoli (piură de secol XVIII)

2. Pisania sculptată20: „† Precumŭ cerbul setos de izvor doreaşte şi aflândŭ apă reace, bândŭ să veseleaşte, într-aceﬆa
chipŭ dori şi sufletul mieu ca să zidescŭ ceﬆŭ micŭ lăcaşŭ marelui Dumnezeu, întru cinﬆea şi slava aceﬆor preaveﬆiţi
şi marilor Ap<oﬆo>li Petrŭ şi Pavel numiţi, voe şi ajutor avândŭ de la cel prea înălţatŭ, Ioanŭ Coﬆandin B<asarab>21
voevodŭ, carele au rădicat cea mare, sf<â>ntă mânăﬆire, sf<â>ntului Coﬆantin întru proslăvire. Priimeaşte acumŭ,
dară, cerescule Împărat şi aceﬆŭ dumnezeescŭ lăcaş ce e rădicat cu toată nevoinţa de mine smeritul Ioanŭ egumenul
şi arhimandritul al [a]ce[ﬆe]i mânăﬆiri care e înălţată de cel ce mai sus în verşuri luminatŭ să arată luna avguﬆŭ
ziua 1, l<ea>t 7206”22, † prekÁm´ çerbÁl setos de ijvor dorhwe Îi aflńd´ ap´/ rhçe bńd´ s´ veselhwe :
Šntraçesta kip´ dori Îi sÁfle/tÁl mïeÁ ka s´ jidesk´ çest´ mik´ l´kaÎ´ marelÁi dÁmne/jeÁ : ŠntrÁ çinsth Îi
slava açestor prhvestici Îi marilor 5 / apÚli petr´ Îi pavel nÁmici : voe Îi aÈÁtor avńd´ de la çel
prhŠ/n´lcat´ ï›an´ kostandin bÚ voevod´ karele aÁ r´dikat : çh mare/ sfÚnt´ mń´stire sfÚntÁlÁi kostantin ŠntrÁ
prosl´vire/ prïimhwe akÁm´ dar´ çereskÁle Šnp´rat Îi açest´ dÁmneje/esk´ l´kaÎ çe e r´dikat : kÁ toat´
nevoinca de mine smeritÁl/ ï›an´ egÁmenÁl Îi arximandritÁl : al çei mń´stiri ka/re e Šn´lcat´ de çel çe
mai sÁs/ Šn verÎÁri lÁminat´ s´ arat´ : / mÚca avgÁst´ : : aÚ : dnÚi : lÚt #jÚsq :
18
În legătură cu leura Ion/Ioan, vezi nota de la Mamul, pridvor nr. 33.
19
Întregirea după C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 879.
20
Ibidem, nr. 877.
21
Optăm pentru întregirea B<asarab> şi nu B<râncoveanu>, propusă de C. Bălan, ibidem.
22
1698.

SCHITUL
SFÂNTUL ŞTEFAN –
HUREZI

SCHITUL SFÂNTUL ŞTEFAN – HUREZI
Elisabeta Negrău
Ştefan, cel de-al doilea fiu al domnului Conﬆantin Brâncoveanu, conﬆruieşte pentru amplul ansamblu
mânăﬆiresc al Hurezilor un mic schit în apropiere, alăturându-se demersului itoricesc al voievodului, ca o
contribuţie a familiei. El urma iniţiativei pe care doamna Maria o avusese prin conﬆruirea bolniţei, şi a fratelui
cel mare, Conﬆantin, care refăcuse schitul Sf. Ioan1. Alegerea locului vizează înscrierea pe orbita ansamblului
mânăﬆirii mari, urmând dispunerii cruciforme a celorlalte lăcaşe: schitul Sf. Ioan (la nord-eﬆ), bolniţa (la eﬆ),
schitul Sf. Apoﬆoli al arhimandritului Hurezilor Ioan (la nord). Aceﬆora li se alătură şi micul schit închinat
sfântului Ştefan, patronul itorului, în partea de veﬆ a mânăﬆirii, dincolo de râul Romani. Ispravnicul lucrărilor,
conform pisaniei, eﬆe şi aici, ca în toate celelalte itorii hurezene, Ioan arhimandritul.
Iniţiativa lui Ştefan, al doilea dintre fiii domnului cunoscut drept itor, urma linia preocupărilor sale cărturăreşti2.
Bun cunoscător al limbii greceşti, Ştefan redaează în aceaﬆă perioadă o serie de panegirice în limba greacă închinate
unor sfinţi, care mărturisesc intenţia de a aduce un omagiu familiei, în frunte cu tatăl său, domnitorul3. El itoreşte
schitul, închinându-l sfântului Ştefan, împreună cu părinţii – aşa cum apare în tabloul votiv –, întrucât acesta se afla,
tânăr necăsătorit fiind, încă sub autoritatea familiei.
Din ansamblul schitului Sf. Ştefan se mai păﬆrează aﬆăzi în forma originară doar biserica4 (fig. 1). De dimensiuni
reduse, ea păﬆrează însă planul triconc cu o turlă pe naos, renunţându-se, în schimb, la pridvor. Pronaosul,
dreptughiular eﬆe acoperit cu o calotă. Un element tradiţional prezent aici, ca şi la biserica mare, este soluţia
despărţirii naosului de pronaos printr-un zid ﬆrăpuns de o uşă. Nu eﬆe adoptată, aşadar, soluţia mai nouă, a
despărţirii prin trei arcade susţinute de coloane, care fusese folosită sporadic în Ţara Românească la mânăﬆirea
Argeşului, Mihai-Vodă, reapărând la Stelea, la multe dintre itoriile cantacuzine, fiind prezentă şi la Biserica Doamnei
şi la schitul hurezean Sf. Apoﬆoli. Aceaﬆă soluţie a arcadelor va fi utilizată frecvent în secolul al XVIII-lea, înlocuind
zidul despărţitor al pronaosului. În perioada brâncovenească însă, cele două tipuri coexiﬆă: zidul despărţitor, mai
arhaizant apare încă, deﬆul de des, la catoliconul Hurezilor, Mamul, Polovragi, Surpatele, Govora.
1
Alexandru Lapedatu, „Mânăﬆirea Hurezi. Note iﬆorice”, BCMI, I (1908), p. 58.
2
Pentru educaţia sa făcută, se pare, la curtea voievodului cu profesori greci, v. Ilie Chiriţă, „Boierii Brâncoveni” (II), AO, XVI (1937),
nr. 89–91, p. 75.
3
În 1701 scrie un panegiric al sfântului Conﬆantin, dedicat tatălui său (BRV, I, pp. 419–420). În acelaşi an realizează un panegiric închinat sfântului
Ştefan, patronul său, care va fi reeditat, un an mai târziu (ibidem, p. 422, 441). În 1703 redaează un panegiric la sărbătoarea Adormirii Maicii
Domnului, pe care îl dedică mamei sale (ibid., p. 452). Panegiricele coincid cu sărbătorile de hram ale itoriilor de la Hurezi ale familiei.
4
Săpăturile arheologice din 1906–1908 au revelat fundaţiile incintei originare a schitului (Ion Vulcan, „Schitul Sf. Ştefan de la Hurezi”,
BCMI, I (1908), pp. 154–155).

În decoraţia exterioară sunt reproduse, în linii mari, elevaţia şi paramentul catoliconului5, respectiv împărţirea
faţadelor printr-un brâu din cărămidă profilată semicilindric, în două regiﬆre egale suprapuse, cel superior
decorat cu arcade semicirculare, iar cel inferior în panouri dreptunghiulare. Un brâu similar delimitează soclul
bisericii. Obişnuitul motiv al cornişelor în zimţi de fierăﬆrău – mult utilizat la biserica mare, paraclis, bolniţă,
schitul Sf. Apoﬆoli – eﬆe redus aici numai la nivelul sprâncenelor turlei, semn că meşterul s-a orientat spre o
eﬆetică a unor linii arhiteurale purificate. Portalul aual, în acoladă frântă şi lipsit de decor, datează de la
începutul secolului al XIX-lea6. El păﬆrează pisania originară (fig. 2), lipsită de ﬆemă şi eﬆe surmontat de o nişă
mare pentru icoana de hram – a cărei piură era pierdută încă de la începutul secolului trecut7.
Autorii piurilor murale sunt – conform inscripţiei de la proscomidiar – Andrei, Iﬆrate şi Hranite. Andrei
făcuse parte din echipa de la catolicon şi se presupune că era grec8 (fig. 3). Iﬆrate şi Hranite erau, probabil,
români9. Echipa de zugravi de la Sf. Ştefan lucra însă, în acea perioadă, şi la piura de la Polovragi, încheiată,
conform pisaniei, la 11 septembrie 7212 (1703) şi se poate crede că piura de la schitul hurezean a foﬆ realizată
înainte de începerea şantierului de la Polovragi, metohul Hurezilor, în vara anului 1702. În gramata patriarhală
din februarie 1702, prin care se acorda Hurezilor ﬆatutul de ﬆavropighie, eﬆe pomenit printre metoace şi schitul
Sf. Ştefan10, prin urmare, biserica era clădită la acea dată şi poate deja funcţiona. Pisania eﬆe datată 7211 (1702–
1703), fiind pusă cel mai devreme în septembrie 1702, la un interval de cel puţin şapte luni după consemnarea
5
S-a opinat, pornindu-se de la similitudini, că meşterii conﬆruori vor fi foﬆ dintre cei care au lucrat la biserica mare (ibidem, p. 149).
6
Ion Ionaşcu, „Anexe la iﬆoricul mânăﬆirii Hurezi”, AO, XV (1936), nr. 86–88, p. 421: într-un cataﬆif al veniturilor mânăﬆirii redaat
de ﬆareţul Pahomie la predarea egumeniei, în 1804, eﬆe pomenită refacerea portalului şi a ancadramentelor fereﬆrelor după ce au foﬆ
avariate de cârjaliii lui Pasvantoglu care au ocupat mânăﬆirea în 1802: „sf. schitu Ştefan fiind ﬆricat de turci [...], cum şi ﬆâlpii uşilor
şi ai fereﬆrelor fiind de piatră şi ﬆricându-i turcii, scoţând şi hiearăle de prin ei, s-au făcut din nou.”
7
N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii”, IV, pl. CLXXXVI, fig. 323 (înainte de reﬆaurarea din 1908–1909) şi CLXXXIX, fig. 329 (după
reﬆaurare), deşi în releveele desenate realizate anterior anului1908, în icoana de hram figurează sf. Ştefan, reprezentat în picioare (I.
Vulcan, „Schitul Sf. Ştefan”, p. 150, fig. 5).
8
Semnătura sa în limba greacă („mâna lui Andrei”) se găseşte în naosul bisericii Sf. Ştefan, pe sabia arhanghelului Mihail, conform unei
uzanţe – probabil o tradiţie grecească – de a se plasa semnătura zugravului pe o sabie – de arhanghel sau de mucenic, sugerând, aﬆfel, că
puterea imaginii eﬆe asemănătoare sabiei cuvântului. Primele exemple cunoscute ale unei aﬆfel de soluţii aparţin piorilor Eutihie şi Mihail
Aﬆrapas la sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea, în bisericile Sf. Clement din Ohrida, Sf. Nichita din Skopje, Staro
Nagorično (v. Cvetan Grozdanov, Etudes sur la peinture d’Ohrid (în limba sârbă), Skopje, 1990, pp. 212–213). În spaţiul românesc exiﬆă
aﬆfel de semnături ale piorilor greci la Hurezi (Conﬆantinos şi Andrei) şi la Târgovişte (Conﬆantinos; vezi Radu Gioglovan, Mihai Oproiu
ş.a, Inscripţii şi însemnări din judeţul Dâmboviţa, Muzeul judeţean Dâmboviţa, 1975–1995, vol. I, nr. 25), precum şi altele, care aparţin unor
români: un „Pârvu zugrav” se semnează, într-o icoană arhanghelului Mihail, pe tăişul sabiei aceﬆuia (Adrian Negru, „O icoană necunoscută
a zugravului Pârvu Mutu”, Mitropolia Banatului, XXXIV (1984), nr. 3–4, pp. 194–195), iar la biserica Toţi Sfinţii din Râmnicu Vâlcea (1764),
zugravul „Dimitrie ot Lunca” se semnează pe filaerul arhanghelului Gavriil.
9
V. Brătulescu, „Polovragi”, p. 9.
10
N. Iorga, Hârtii, p. 7.

Schitul Sfântul Ştefan – Hurezi. Prezentare generală
din gramată, întârziere care poate fi explicată prin realizarea piurii în acea vară. Ipoteza că echipa de zugravi
va fi lucrat concomitent la ambele monumente, care sunt deﬆul de apropiate ca diﬆanţă, eﬆe, totuşi, improbabilă,
fiind vorba de două şantiere însemnate şi de o piură de foarte bună calitate artiﬆică.

Schitul Sfântul Ştefan – Hurezi
Piura
Ioana Iancovescu
Pisania bisericii schitului Sf. Ştefan menţionează pe itor, beizadeaua Ştefan Brâncoveanu, şi pe ispravnic, Ioan
arhimandritul, ﬆareţul Hurezilor. Dar participarea arhimandritului a presupus, credem, ca şi în cazul altor biserici
din zonă, şi elaborarea programului iconografic – judecând după originalitatea aceﬆuia şi după faptul că Ştefan
Brâncoveanu, pe atunci în vârﬆă de aproximativ 18 ani1, deşi foarte inﬆruit, nota în aceeaşi perioadă: „nu eﬆe cu
putinţă, în vârﬆa în care mă aflu, să producă omul cugetări înalte...”2.
Dimensiunile modeﬆe ale bisericii au impus reﬆrângerea repertoriului la un număr de teme definitorii, într-o
riguroasă organizare, vădind deja unele trăsături ale iconografiei brâncoveneşti. Aﬆfel, dacă altarul, zona iconografică
cea mai ﬆabilă, nu se remarcă prin opţiuni particulare (fig. 4) – cu excepţia imaginii de la proscomidiar, ce îmbină
temele Iisus în mormânt şi Iisus în potir3 (fig. 5) – în schimb, pe arcul triumfal, seria din Penticoﬆar4 cu Cina de la
Emaus ţine de tradiţia – care începuse să se contureze în aceﬆ moment – amplasării scenelor legate de Înviere
deasupra intrării în altar. Tot aici, cei doi ierarhi de la baza arcului amintesc formula întâlnită în catolicon.
Iconografia turlei (fig. 6) cuprinde, ca şi la catolicon, pe lângă regiﬆrele cu profeţi şi apoﬆoli în picioare, şi două
rânduri de medalioane, cu apoﬆoli din ceata celor 70 şi episcopi (fig. 7) – deşi de proporţii mult mai mici, din cauza
diferenţei de înălţime. Tot de la catolicon sunt împrumutate şi inscripţiile în limba greacă ale profeţilor şi
evangheliştilor – în timp ce filaerele profeţilor din altar şi ale liturghisitorilor sunt în slavonă.
Iconografia naosului se remarcă atât printr-o organizare clară, cât şi prin intenţia iconografului de a cuprinde un
repertoriu amplu, într-un spaţiu reﬆrâns – o tendinţă înregiﬆrată în Ţara Românească în tot secolul al XVII-lea.
Prezenţa celor trei praznice ale Maicii Domnului (Naşterea, Intrarea în Biserică, fig. 8, Buna Veﬆire) eﬆe mai rar
întâlnită în naosuri, dar la Hurezi, recursul la iconografia marială devine familiar. Ele sunt grupate pe peretele sudic,
sub conca Naşterii lui Hriﬆos (fig. 9), în timp ce trei iluﬆrări de vindecări sunt plasate vizavi, sub conca Botezului
(fig. 10). Spaţiul amplu rezervat – în mod excepţional – aceﬆei ultime scene permite asocierea grupului central cu
cete de îngeri, dar şi cu figura unui profet, procedeu bizantin şi grecesc, frecvent exploatat în catolicon, dar rămas
izolat în mica biserică a schitului.
Peretele veﬆic cuprinde obişnuita – în bisericile brâncoveneşti – serie de trei imagini ale Adormirii Maicii
Domnului, în timp ce timpanul eﬆe rezervat Răﬆignirii. Piura în mare parte degradată a arcului veﬆic nu mai
permite reconﬆituirea integrală a tematicii sale; azi se mai diﬆing o scenă de vindecare şi o alta legată de Înviere, cu
1
Tabel genealogic I, alcătuit de Dan Berindei, in Conﬆantin Brâncoveanu (nr. 5 II).
2
Ştefan Brâncoveanu, „Cuvânt panegiric la preaslăvita Adormire a Născătoarei de Dumnezeu”, Bucureşti, 1703 (dedicaţie către Maria doamna),
BRV, I, 1903, p. 453.
3
Ca la Rebegeşti: C. Pillat, Pictura murală, p. 34.
4
Cu Înjumătăţirea praznicului în formula mixtă, a iconografierii lui Iisus în templu la 12 ani, dar cu inscripţia miercurei de la mijlocul
Penticoﬆarului.

Îngerul la mormânt şi Hriﬆos cu Maria Magdalena, în aceeaşi compoziţie (fig. 11). Ultima scenă menţionată
reprezintă transpunerea în piură, cu maximă fidelitate (inclusiv cu textele însoţitoare), a unei xilogravuri care
circula în tipăriturile kievene din secolul al XVII-lea5 (fig. 12) şi care fusese reprodusă şi în naosul paraclisului.
Frecvenţa împrumuturilor din iconografia ucraineană, uneori şi din cea rusă, în bisericile supravegheate de
arhimandritul Ioan relevă o sursă de imagini nefrecventată până atunci, dar explicabilă în contextul iﬆoric particular6.
Regiﬆrul inferior eﬆe rezervat sfinţilor militari, cărora li se asociază, pe peretele nordic, sfinţii doori. Ei sunt
reprezentaţi nu în veşminte militare, ci – ca şi sfinţii din glafurile fereﬆrelor naosului catoliconului – purtând tunici
lungi, preţioase, de curteni (fig. 13).
Prezenţa, nelipsită în regiﬆrul sfinţilor militari, a sfinţilor împăraţi (fig. 14) eﬆe asociată aici apoﬆolilor cu care sunt
asemănaţi. Figurile sfinţilor Petru şi Pavel nu se regăsesc de obicei în aceﬆ regiﬆru, decât eventual plasaţi simetric unul
faţă de altul, în zona intrării sau lângă altar. La Sf. Ştefan ei se află în proximitatea intrării, pe latura nordică, dar modul
de reprezentare, inspirat de icoana lor (alături, cu chivotul unei biserici în mână, fig. 15) şi dialogul cu chipurile simetric
plasate ale sfinţilor împăraţi ţinând crucea sugerează apartenenţa celor două imagini la tematica definitorie a ansamblului
monahal de la Hurezi: geﬆul fondator al sfinţilor împăraţi şi temeiul apoﬆolic al obştii.
Ca şi la bolniţă sau la paraclisul de la Mogoşoaia, cei patru pilaştri de colţ poartă imaginile specifice funcţiei lor:
chipurile a patru cuvioşi ﬆâlpnici (fig. 16). Arhanghelii Mihail şi Gavriil care flanchează intrarea în naos amintesc de
piura catoliconului prin amplasare, prin textul grecesc de pe filaerul arhanghelului Mihail şi prin inscripţia zugravului
Andrei de pe sabia aceﬆuia. Remarcabil la Sf. Ştefan – inclusiv prin realizarea plaﬆică – eﬆe portretul sfântului ocrotitor
al bisericii, arhidiaconul Ştefan, plasat la capătul theoriei ierarhilor, dar dincolo de iconoﬆas, adică în naos7 (fig. 17).
Un remarcabil simţ al proporţiilor a impus, probabil, sacrificarea regiﬆrului de medalioane cu mucenici ce separa,
în mod obişnuit, regiﬆrul scenelor, de cel al sfinţilor militari. Contraﬆând cu bogăţia tematică a turlei şi a naosului,
aceaﬆă opţiune dezvăluie o gândire flexibilă, precum şi disponibilitatea iconografului pentru cerinţele rezolvărilor plaﬆice.
Pronaosul de la Sf. Ştefan eﬆe, în schimb, locul concentrării tematice. Planimetria dreptunghiulară, mai rar întâlnită
în epocă, a impus suspendarea calotei pe două arce laterale, suficient de late pentru a permite reprezentări iconografice.
Dacă ulterior, la Surpatele, pe ele va fi iluﬆrat ciclul naşterii şi al copilăriei Maicii Domnului, la Sf. Ştefan sunt piate
figuri întregi de sfinţi, cuvioşi puﬆnici, formulă arhaică, însă recuperată la paraclisul brâncovenesc al Coziei şi la Mamul.
Timpanul de răsărit al pronaosului eﬆe rezervat, în mod tradiţional, iconografiei hramului: scena Lapidării sf.
Ştefan (fig. 18), aﬆăzi mult degradată. Compoziţia, diferită de redaările cunoscute – la Dobrovăţ sau la Sf. Munte
– eﬆe preluată din pridvorul bolniţei Hurezilor, cu aceeaşi particularitate a asocierii pasajului respeiv din Faptele
apoﬆolilor (7, 55–60) cu imagini din Apocalipsă (21, 15), ca îngerul ce măsoară cu treﬆia zidurile Ierusalimului
ceresc. Dimensiunile mult mai mici ale cetăţii cereşti de la bolniţă au impus, pentru echilibrarea compoziţiei, plasarea
5
Triodul-Penticoﬆar publicat la Lavra Peşterilor în 1631: Типографія кіево-печерской лавры. Историческій очеркь, Kiev, 1916, il. p. 201.
6
Împrumuturile brâncoveneşti din iconografia ucraineană şi rusă, în ﬆudiul publicat în RRHA-BA, XLV (2008), pp. 101–116.
7
Iconoﬆasul originar nu s-a păﬆrat. Judecând după urmele grinzilor din pereţii laterali, se poate deduce că iconoﬆasul originar lăsa pe sfinţii
diaconi (Ştefan la nord şi Roman la sud) în spaţiul naosului. Deşi în veşminte liturgice şi reprezentaţi cădind, poziţia lor (privind spre veﬆ,
deci spre naos, nu spre Agneţul din fereaﬆra altarului), confirmă includerea lor în ansamblul naosului.

Schitul Sfântul Ştefan – Hurezi. Piura
descentrată a cerului deschis cu sf. Treime – soluţie nefirească, rezolvată la Sf. Ştefan prin acordarea cetăţii albe a
Ierusalimului ceresc, a unui spaţiu amplu, ocupând aproximativ o treime din compoziţie, fapt ce permite corearea
accentului şi revenirea sf. Treimi în centrul scenei.
Celelalte timpane cuprind imagini mariale, biserica schitului Sf. Ştefan reprezentând – credem – principalul
preludiu al unei serii ce include pridvorul Coziei şi bisericile de la Surpatele, Fedeleşoiu şi Govora, cu ecou şi la
paraclisul de la Mogoşoaia, unde pronaosul eﬆe ocupat de iluﬆrări de cântări închinate Maicii Domnului. La Sf.
Ştefan însă, imaginile păﬆrate par a fi un „comentariu marial” pe tema Ierusalimului ceresc.
Aﬆfel, imaginea de pe timpanul nordic, Cortul Mărturiei (fig. 19) – care poate fi întâlnită atât în pronaosuri, cât şi
în altare, ca, de exemplu, la Curtea de Argeş şi ulterior la numeroase biserici brâncoveneşti, între care Surpatele, piată
de acelaşi zugrav Andrei – poate fi considerată una dintre „figurile” Maicii Domnului8, fapt confirmat la Sf. Ştefan prin
medalionul cu chipul Maicii Domnului de pe fundalul cortului. Totuşi, nu numai profilul marial al aceﬆui pronaos, nici
doar semnificaţia adiacentă a unităţii dintre autoritatea spirituală şi puterea seculară – probabil nu ignorată de eruditul
iconograf – au determinat, credem, alegerea aceﬆui subie, cât paralela cu Ierusalimul ceresc, confirmată vizual de zidul
piat în spatele scenei, neobişnuit în redaările cunoscute, şi susţinută de textul Apocalipsei referitor la Ierusalimul
ceresc (21, 3: „iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii”), invocat şi în scena Lapidării sf. Ştefan şi de contextul liturgic al
praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului, ce reconﬆituie aceaﬆă asociere9.
Acelaşi mesaj îl transmite şi imaginea de pe timpanul sudic, unde Maica Domnului şi Pruncul primesc închinarea
magilor şi a păﬆorilor (fig. 20). Diferenţa faţă de compoziţia Stihirii de Crăciun, aşa cum apare în redaările balcanice
sau brâncoveneşti („seria” Surpatele, Fedeleşoiu, Govora) o conﬆituie cetele de îngeri de lângă tronul Maicii
Domnului şi mai ales zidul de cetate ce închide scena în spate. Nici în aceaﬆă scenă, după cum nici în cazul Cortului
Mărturiei, aceﬆ zid nu-şi află roﬆul, dar prezenţa lui reface discret analogia cu Ierusalimul ceresc.
Timpanul veﬆic a pierdut piura; un singur martor în colţul de sud-veﬆ indică prezenţa unor personaje
(laice) îngenuncheate, în timp ce urme de piură în centrul timpanului, jos, ar sugera un scabellum sau, poate,
piciorul unei fântâni de tip caliciu.
Regiﬆrul inferior eﬆe rezervat cuvioşilor şi itorilor. Cuvioşii sunt grupaţi simetric: la sud, marii începători de
obşte ai Paleﬆinei, la nord, sihaştrii Egiptului, iar în pragul spre naos, „puﬆnicii necunoscuţi”, sf. Alexie şi Eufrosin.
Locul principal al seriei, peretele de răsărit, eﬆe ocupat de îndrăgitul subie parenetic al piurii brâncoveneşti,
sfinţii Varlaam şi Ioasaf (fig. 21). Dacă la catolicon, alături de cuvioşii „olteni” Nicodim de la Tismana şi Grigorie
Decapolitul, ei se aflau în pandant, pe acelaşi perete eﬆic, cu tabloul votiv, la Sf. Ştefan conﬆruiesc un dialog cu
tabloul aflat vizavi10 (fig. 22). Exemplul lui Ioasaf, împăratul călugărit, asemănat şi el, ca şi sf. Conﬆantin, cu sfinţii
8
I.D. Ştefănescu, Liturgies, pp. 135–139; Mirjana Gligorijević-Maksimović, „Le Tabernacle à Dečani. Origine et développement du thème
iconographique”, in Dečani et l’ art byzantin au milieu du XIVe siècle, Belgrad, 1989, p. 335 sq.
9
Paremiile şi Apoﬆolul citite la praznicul Intrării în Biserică, referitoare la Cortul Mărturiei: Ieşire 40, 1–10 şi 34–35; III Regi 8, 1–11 şi Evrei
9, 1–7; condacul: „Preacurata biserică a Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara [...], aceaﬆa eﬆe cortul cel ceresc.” Ambianţa
liturgică a praznicului Intrării în Biserică pare să impregneze iconografia câtorva dintre pronaosurile „gândite” de arhimandritul Ioan.
10
Ei se leagă şi de figurile din prag, prin asocierea de veche tradiţie iconografică sf. Ioasaf – sf. Alexie omul lui Dumnezeu, bazată pe similitudinea

apoﬆoli – motiv pentru care, şi aici, eﬆe înfăţişat cu Evanghelia în mână – reprezenta un subie de meditaţie al
Evului Mediu bizantin, sârbesc11 şi românesc, ce devenise mult mai accesibil odată cu traducerea în româneşte a
textului Vieţii de către Udrişte Năﬆurel. Deşi tot în aceﬆ secol a foﬆ compusă slujba sf. Ioasaf12, praica liturgică a
Ţării Româneşti nu o adoptase; din aceﬆ motiv, arhimandritul Ioan a notat, în Ceaslovul său personal, troparul şi
condacul sfântului, ele fiind cuprinse şi în copia după versiunea românească a textului Vieţii, realizată la Hurezi în
1700 de către ierodiaconul Dositei, ucenicul aceluiaşi arhimandrit Ioan, şi la porunca aceﬆuia13.
Cuvântul „roﬆit” de sf. Varlaam („nu te vei oﬆeni mulţi ani”) diferă faţă de cele reproduse de obicei pe filaerul
sfântului, inclusiv faţă de cel înscris în piura catoliconului, fiind o altă profeţie adresată ucenicului său. Dar el poate fi
socotit, aﬆăzi, şi ca o ﬆranie prorocire pentru Ştefan Brâncoveanu – care avea pe atunci vârﬆa prinţului Ioasaf – şi care,
nu după „mulţi ani”, avea să moară martiric, în ziua (pe ﬆil vechi) de 26 auguﬆ, când se prăznuieşte adormirea sf. Ioasaf14.
Piura pronaosului de la Sf. Ştefan, prin alegerea şi modul de prezentare a temelor şi a figurilor de sfinţi,
reprezintă un complex adresat în primul rând obştii locului, pentru a fi „părinţilor, linişte”, după formula din pisanie;
însă prin recursul la figura sf. Ioasaf, ea se conﬆituie şi într-o pildă oferită autorităţii – în aceﬆ caz, tânărului Ştefan
Brâncoveanu – după un model cunoscut în Serbia, dar probabil şi episcopului Macarie al Romanului15, nelipsit reper
al arhimandritului Ioan de la Hurezi. Aceﬆa eﬆe probabil şi motivul pentru care lângă itor se află nu protomartirul
omonim, ocrotitorul său şi al lăcaşului, ci sf. Ştefan mărturisitorul, cuviosul martirizat de iconoclaşti – o nouă pildă
ce avea să capete realitate în 171416. Seria parenetică se prelungeşte în glaful fereﬆrei nordice cu sf. Onufrie, marele
ascet care, ca şi sf. Ioasaf, era fiu de împărat. Odată cu icoana Lapidării sf. Ştefan, ispravnicul a preluat şi dezvoltat
întregul mesaj al pridvorului bolniţei, orientat către aflarea „răspunsului bun la înfricoşata Judecată”. Învăţătura se
concentrează în pisanie: biserica s-a zidit pentru a fi „cerescului lăcaş câştigare” – prin mucenicia sângelui (ca a sf.
Ştefan), prin cea „albă” (călugăria, ca a sf. Ioasaf) sau prin mijlocirea Maicii Domnului.
Calitatea artiﬆică a piurii bisericii schitului Sf. Ştefan nu eﬆe unitară, vădind diferenţa de nivel dintre cei
trei zugravi. Deşi, în general, participarea zugravilor în ansamblurile de piură brâncoveneşti nu poate fi
vieţii lor (pe icoana cu dublă faţă de la Argeş; la Mileševa, 1222–1228: Svetlana Tomeković, „Les saints ermites et moines dans le décor du
narthex de Mileševa”, in Mileševa dans l’ hiﬆoire du peuple serbe, Belgrad, 1987, p. 54).
11
V. Djurić, „Le nouveau Joasaph”, pp. 99–109; sf. Ioasaf eﬆe considerat „asemenea apoﬆolilor” pentru faptul de a fi recreştinat India.
12
Agapie din Creta, Βιβλίον καλούμενον Παράδεισος, Veneţia, 1641, pp. 64–81, pentru 26 auguﬆ. V. şi Emile Legrand, Bibliographie hellénique
ou description raisonnée des ouvrages publiés par les grecs au XVIIe siècle, Paris, 1894, I, cat. 301.
13
Ms. rom. BAR 2381, f. 256r-v şi ms. rom. BAR 2458, f. 1v.
14
Cuvântul pentru Ştefan Brâncoveanu, în ﬆudiul publicat în Închinare lui Petre Ş. Năﬆurel la 80 de ani, Brăila, 2003 („Viaţa”, pp. 508–509).
15
Căruia Sorin Ullea îi atribuie piurile din pasajul de intrare al turnului de la Neamţ, cu ciclul Vieţii sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, dar masiv
repiat (Sorin Ulea, „O surprinzătoare personalitate a evului mediu românesc: cronicarul Macarie”, SCIA-AP, 32 (1985), pp. 17–20; v. şi
I.D. Ştefănescu, „Le Roman de Barlaam et Joasaph illuﬆré en peinture”, Byzantion, VII (1932), fasc. 2, pp. 347–369).
16
Ştefan Brâncoveanu l-a secondat pe tatăl său, voievodul, în aivitatea de susţinere a ortodoxiei, sprijinind în 1710 publicarea Panopliei
dogmatice, culegere de texte dedicată împăratului Alexie Comnenul de Eﬅimie Zigadenul, cuprinzând „ceea ce apărătorii Treimei au
lucrat cu anevoinţă [...] spre răﬆurnarea şi sfărâmarea [...] învăţăturilor eresiarhilor celor fără de Dumnezeu”: BRV, I, pp. 482–483.

Schitul Sfântul Ştefan – Hurezi. Piura
disjunsă, totuşi la Sf. Ştefan se poate – credem – identifica mâna zugravului Andrei – prezent, alături de
Conﬆantinos, la biserica principală – în câteva dintre admirabilele portrete din naos, ale sf. împăraţi sau ale
profeţilor de pe turlă, dintre care sf. Ilie (fig. 23) va fi copiat ulterior la Surpatele. Deşi neunitară, totuşi întreaga
galerie de chipuri din regiﬆrul inferior (fig. 24), ca şi tabloul votiv din pronaos (fig. 25) sunt piate cu multă
atenţie, cu nuanţe, lumini şi îndulciri ce caută relieful.
Tot zugravului Andrei i se datorează inscripţiile greceşti, aduse din repertoriul catoliconului, în timp ce reﬆul
inscripţiilor, în slavonă şi română, aparţin zugravilor locali, Iﬆrate şi Hranite. În împrumutul unor compoziţii
inedite din celelalte biserici ale ansamblului de la Hurezi, biserici piate de alte echipe de zugravi (Îngerul cu
femeile la mormânt, în paraclis; Lapidarea sf. Ştefan, la bolniţă), se poate presupune intervenţia ispravnicului,
eruditul arhimandrit Ioan, care putea pune la dispoziţia meşterilor noi modele iconografice.

SCHITUL SF. ŞTEFAN – HUREZI
I Altar
1. Maica Domnului pe tron, cu Pruncul şi doi îngeri
2. Profeţi (de la N la S): ?, Daniil (prorok danïil; „Eu te-am văzut piatră”, aj vi/dh[x] t[å]/ ka[m]/en/ïe: cf. Dan.
2, 34 şi 45), David (prorok dvÚid; „[Eu,] Fecioară, chivot sfinţit te-am văzut”, [aj] dvÚ/ kï/vot/ stÚ¥/nh vi/[dhx]:
cf. ps. 131, 8), (ax)?, Iacov (prorok ïakov; [...]), Solomon (prorok solomo[n]; „Iar eu, Copilă, te-am văzut pat
împărătesc”, aj Èe/ otro/kovi/c´ vi/dhx t[å]/ ›dr[´]/ crÚev´: cf. Cântarea cântărilor 3, 7–10), [Isaia] ([...]; „Iar
eu, Copilă sfântă, cleşte te-am văzut”, aj Èe ›trokovice/ staÚå klhwe v[idhx] te: cf. Is. 6, 6)
3. Împărtăşirea apoﬆolilor („Dumnezeiasca leturghie”: bÈÚ´stavna1 letÁrgïe2)
4. Împăratul Slavei (în potir) cu Maica Domnului şi sf. Ioan Evangheliﬆul (stÚ¥ ï›an) şi pomelnicul
zugravilor („Pomeneşte, Doamne, pe robii lui Dumnezeu Andrei, Iﬆrate, Hranite zugravi”, pomeni/ gsÚi raba/
bÈÚïå/ andrei/ istrate/ xranite/ jÁgravi3)
5. Serafim
6. Sf. Grigore Teologul (stÚ¥ gligorïe4 bgÚoslov; „Ca şi aceştia împreună cu noi să slăvească preacinﬆitul şi de mare
cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh, acum şi pururea”, da i tïi/ s´ nami/ slavåt/ preÚçstno/e i
veli/kolhpoe/ imå tvoe/ ›Úca i snÚa/ i stÚgo dxÚa/ nÚnh i prisno5: ecfonis după rugăciunea pentru cei chemaţi)
7. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥ ï›an jlataoõst; „Că sfânt eşti, Dumnezeul noﬆru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea”, æk› stÚ´ esi b[È]eÚ nÎÚ´ i têbh slavÁ/ v´js¥laem6 ›cÚÁ i snÚÁ i stoÚmÁ dxÚÁ/
i nnÚh i prisno: ecfonis înainte de Trisaghion7)
8. Agneţ între doi îngeri („Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viaţa şi
mântuirea lumii”, Èret så [agne]c bÚÈïi vjemlå/ i8 grhxi m[ïrÁ] ja mïrskïi9 Èïvot i spÚsnïe: rugăciunea
junghierii, de la proscomidie)
9. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥ vasilïe velikago; „Ca sub ﬆăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi
1
În loc de b<o>È´stvńa.
2
Cuvânt românesc într-o sintagmă slavă.
3
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 885, presupune exiﬆenţa a încă unui rând.
4
În loc de grigorïe, forma din Minee şi sinaxar. Numele Gligor, Gligorie sunt ateﬆate în documentele munteneşti din sec. XV (v. DRH, B.
Ţara Românească, vol. I (1247–1500), Bucureşti, 1966, p. 249). Mai apare şi infra, naos 6.
5
Ultimul rând, ca şi pe filaerul sf. Ioan Gură de Aur, scris cu cursive.
6
Formă mai arhaică decât cea din Liturghierul de Buzău, f. 18r: vojs¥laemß, ca în slavona ruso-ucraineană.
7
În unele ediţii, reluat la sfârşitul rugăciunii de taină de la Trisaghion (ed. Bucureşti 1680, Bucureşti 1728 etc). Nu şi în ediţia de Buzău
a Liturghierului.
8
i („şi”) nu face parte din textul ecfonisului.
9
Grafia coreă: mirskïi.

Fiului şi Sfântului Duh”, æk› da/ pod dr´È/avoÓ tv/oeÓ vse/gda xra/nimi/ tebh/ slavÁ/ v´js¥/la[e]m o/cÚÁ i s/nÚÁ
i/ stÚmÁ/ dxÚÁ10: ecfonis înainte de Heruvic)
10. Sf. Nicolae al Mirelor Lichiei (stÚ¥ nikolae mer lïkïi11)
II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator (ïÚs xÚs; „Atotţiitorul”, Ο ΠΑΝΤΟΚΡΑΤΩΡ, ὁ Παντοκράτωρ; „[Din] ceriu privi D<o>mnul,
văzu pre toţi f[ii]i oamenilor. [Din] lăcaşu[l] Lui privi preﬆe toţi ceia ce lăcuescu pă[mântul]”, [...] çerÓ privi dmÚnÁl
1 v´jÁ pre toci f[...]i ›amenilor 1 […] l´kaÎÁ lÁi privi preste toci çeå çe l´kÁeskÁ p´[...]: ps. 32–33, 13–14)
2. Cete îngereşti, Hetimasia, Maica Domnului şi sf. Ioan Botezătorul
3. Profeţi: Moise ([pro]ro[k] moisi; „Profet vă va ridica Domnul dintre fraţii”, ΠΡΟΦΗΤ/ΗΝ ΥΜΙ/[...]
ΑΝΑCΤΗ/CΕΙ ΚC. ΕΚ/ ΤΩΝ ΑΔ/ελφων12, προφήτην ὑμῖ[ν] ἀναστήσει Κ<ύριο>ς ἐκ τῶν ἀδελφῶν: Deut. 18, 15),
David (prorok dvÚd´; „Cât s-au mărit lucrurile [Tale], Doamne”, ΩC ΕΜ/ΕΓΑΛΥ/ΝΘΗ Τ/Α ΕΡΓΑ/ σου κε., ὡς
ἐμεγαλύνθη τὰ ἔργα σου, Κ<ύρι>ε13: ps. 103, 25), Isaia (prorok isaïa; „Iată ziua Domnului vine plină de mânie”,
ΙΔΟΥ Η/ΜΕΡΑ ΚΥ./ ΕΡΧΕΤ/ΑΙ ΑΝΙ/ΑΤΟC ΘΥ/ΜΟΥ ΤΟΥ, ἰδοὺ ἡμέρα Κ<υρίο>υ ἔρχεται ἀνίατος θυμοῦ του14:
Is. 13, 9), Daniil ([pro]rok danïil; „Eu Daniil mă uitam până când s-au aşezat [tronuri]”, ΕΓΩ ΔΑ/ΝΙΗΛ
Ε/ΘΕΩΡΟΥ/Ν ΕΟC ΟΥ Ε/τεθη[...], ἐγὼ Δανιὴλ ἐθεώρουν ἕως οὗ ἐτέθη[σαν θρόνοι]: Dan. 7, 9), Iezechil (prorok
ïejekïil; „Aşa grăieşte Domnul: veţi vedea viaţa voaﬆră” (...spânzurată), ΤΑΔΕ ΛΕ/ΓΕΙ ΚC. ΟΨ/ΕCΤΕ ΤΗΝ/
ΖΩΗΝ/ ΥΜΩΗ, τάδε λέγει Κ<ύριο>ς · ὄψεσθε τῆν ζωῆν ὑμῶν15: cf. Deut. 28, 66), Iona (prorok ï›na; „Strigat-am
în ﬆrâmtoarea mea către Domnul Dumnezeul meu”, ΕΒΟΗC/Α ΕΝ ΘΛ/ΙΨΕΙ ΜΟΥ/ ΠΡΟC ΚΝ. Τ/ον θν. μου,
ἐβόησα ἐν θλίψει μου πρὸς Κ<ύριο>ν τὸν Θ<εό>ν μου: Iona 2, 3), Ilie ([prorok] ilïe; „Viu eﬆe Domnul şi viu
sufletul meu16, nu va fi” (...ploaie), ΖΗ ΚC./ Κ. ΖΗ Η/ ΨΥΧΗ/ ΜΟΥ ΟΥΚ./ στη, ζῇ Κ<ύριο>ς κ<αὶ> ζῇ ἡ ψυχή μου
οὐκ <ἔ>σται: III Regi 17, 1), Solomon ([prorok] solomon; „Gura dreptului rodeşte înţelepciune”, CΤΟΜΑ Δ/ΙΚ.ΟΥ
ΑΠ/ΟCΤΑΖΕΙ/ CΟΦΙΑ/Ν, στόμα δικ<αί>ου ἀποστάζει σοφίαν17: cf. Pilde 10, 31; 15, 7)
4. Apoﬆoli (E, S, V, N): Petru (stÚ¥ petrÁ), Pavel (stÚ¥ pavel), Ioan (stÚ¥ ï›an), Matei (stÚ¥ maƒtei), Simeon
10
În Liturghierul de la Buzău, ff. 25v, 26r: derÈavoÓ, vojs¥laem. În inscripţie apar variantele mai conservatoare dr´ÈavoÓ, v´js¥laem.
11
În loc de mir likeiski/likïeski. Compară cu pisania sculptată de la Mamul, pridvor nr. 33.
12
Ultimul rând cu cursive, procedeu repetat şi în alte cazuri, v. infra. Pentru un text mai extins, v. catoliconul de la Hurezi, naos nr.
4, nota la acelaşi profet.
13
Traducerea textuală a secvenţei şi o variantă extinsă a textului: idem, la David.
14
Fraza completă, cu traducerea ei: idem, la Isaia.
15
Textul complet (ὄψεσθε τὴν ζωὴν ὑμῶν κρεμαμένην) mai eﬆe atribuit, în piură, profeţilor Moise, Ieremia sau Zaharia: vezi idem, nota
la Ieremia şi naos nr. 26, la Moise.
16
Pentru lămuriri în legătură cu aceaﬆă formulă de jurământ, v. idem, naos nr. 4, nota la Ilie.
17
Idem, la Solomon.

Schitul Sfântul Ştefan – Hurezi. Liﬆa temelor iconograice
(stÚ¥ sim›n), Andrei (stÚ¥ andrei), Marcu (stÚ¥ marko), Luca (stÚ¥ lÁka)
5. Apoﬆoli în medalioane: Iacov (stÚ¥ ïakov), Vartolomeu (stÚ¥ varƒolomei), Filip (stÚ¥ filip), Anania (stÚ¥
ananïå), Nicanor (stÚ¥ nikanor), Parmena (stÚ¥ parmena), Stahie (stÚ¥ staxïe), Tadeu (stÚ¥ ƒadei), Prohor
(stÚ¥ proxor), Cleopa (stÚ¥ kle›pa), Toma (stÚ¥ ƒoma), Varnava (stÚ¥ varnava)
6. Ierarhi în medalioane: Hriﬆos Mare Arhiereu, Vasile (stÚ¥ vasilïe), Grigore (stÚ¥ gligorïe), Martin (stÚ¥
martin), Terapont (stÚ¥ ƒerapon), Climent (stÚ¥ klement), ?, ?, ?, ?, Patrichie ([stÚ¥] patrikïe), Silveﬆru (stÚ¥
silivestrÁ), Nichifor (stÚ¥ nikifo[r]), Atanasie ([...]nasï/e), [Ioan Gură de Aur] ([…])
7. Evanghelişti: (SE) Ioan (stÚ¥ ï›an; „La început era Cuvântul şi [...]”, ΕΝ ΑΡ/ΧΗ Η/Ν Ο Λ/ΟΓΟC Κ/[...], ἐν ἀρχῇ ἦν
ὁ λόγος κ[αί] [...]: In. 1, 1); (SV) [Luca] („Deoarece mulţi […]”, [...]Η/ΔΗΠ/ΕΡ Π/ΟΛΛ[...], [ἐπε]ιδήπερ πολλ[οί]:
Lc. 1, 1); (NV) [Marcu] [(…)]; (NE) [Matei] („Cartea neamului lui Iisus Hriﬆos, Fiul lui David”, ΒΙΒΛΟC/
ΓΕΝΕCΕ/ΩC ΙΟΥ./ ΧΟΥ. ΥΟΥ/ ΔΑΔ., βίβλος γενέσεως Ἰ<ησ>οῦ Χ<ριστ>οῦ υ<ἱ>οῦ Δα<βί>δ: Mt. 1, 1)
8. Mucenici din cei 40 de la Sevaﬆa, în medalioane (E): ?, ?, ?, Rodon (stÚ¥ rod›n), Sacherdon (s[a]ker[d]o[n]),
?, Sisinie (stÚ¥ sïsïnïos); (S): ?, ?, Efradisih (stÚ¥ efaƒïsïxos), Crisc18 (stÚ¥ krïskos), Teodul (stÚ¥ ƒe›d[Ál]),
?, ?; (V): ?, ?, ?, Oxiclie (stÚ¥ [o%]iklenos), Acachie (stÚ¥ [aka]kïe), ?, ?; (N): ?, ?, ?, Smaragd (stÚ¥ smara[g]d),
Cnidon (stÚ¥ knidon), ?, ?
9. Apoﬆoli din cei 70 în medalioane (arc S, de la E): Patrova (apostol patrov19), Narchis (a[postol] narkis), ?,
Epafrodit (apostol [e]pafro[d]ït), ?, ?, Cuart (apostol [kÁ]art), Carp (apostol karp´), Chesar ([...] kesar), ?,
Tihic ([a]p[ostol] tixik´), Erma (apostol erma), ?, Climent (apostol klem), Fortunat (apostol fÁrtÁnat);
(arc N, de la E): ? (apostol [...]), ?, ? (apostol [...]), ?, Urban (apostol urv[...]), ? (apostol [...]mi[...]), ?, ?, ?,
Crisc? ([ap]ostol kresp´), Siluan ([a]postol sïlÁa[n]), ? (apostol [...]), Sila (apostol sïla), ? ([...]al[...]), ?
10. „[În]jumătăţirea praznecului” (ÈÁm´tćirh prajnekÁlÁi: In. 7, 14–39; v. şi Lc. 2, 41–52)
11. „Dumenica [orbului]” (dÁmenïka [...]: In. 9, 1–38)
12. „Dumenica samarineanii” ([dÁ]menika samarinhnïi: In. 4, 5–42)
13. Cina de la Emaus (Lc. 24, 13–33)
14. „Naşterea lui Hriﬆos” (roÈdestvo xrsÚt[o]vo)
15. Răﬆignirea (profet [...]; David, prorok david: „Pre văşmântu[l] mieu aruncâ[n]du sorţi”, pre v´ÎmńtÁ
mïeÁ/ arÁnkßdÁ sorci: ps. 21, 20)
16. Botezul Domnului ([...]; Isaia, [isa]ïå; „Glasul celui ce ﬆrig[ă] în puﬆii: gătiţi calea Domnului”, glasÁl/ çelÁi/
çe strïg/ Š pÁstï/i g´tic/ kalh dom/nÁlÁi: Is. 40, 3)
17. „Sf. Iacov, fratele Domnului” (stÚ¥ ïakov brat bÈÚïe)
18. „Naşterea Născătoarei de Dumnezeu” (roÈdestvo bcÚe)
18
Aici, la Polovragi şi la Surpatele, forma Crisc (confuzie cu numele apoﬆolului), în timp ce la celelalte biserici întâlnim forma Prisc. Anexa
celor 40 de mucenici, de la indicele iconografic, dezvăluie „familii” de liﬆe cu numele sfinţilor, cum ar fi cele folosite în bisericile deja
menţionate, cu influenţe greceşti (zugravul Andrei); o altă „familie” cuprinde bolniţa Hurezilor, Fedeleşoiu, Govora, Păpuşa. Totuşi, o
încercare de delimitare a aivităţii zugravilor, plecând de la aceaﬆă ﬆatiﬆică, nu ar fi recomandabilă.
19
În loc de patrova. a final a foﬆ confundat cu desinenţa de genitiv singular şi a foﬆ eliminat.

19. „Intrarea în Biserică [a Maicii Domnului]” (vavedenïa20 v´ crÚko[v])

20. „Buna Veﬆire a Născătoarei de Dumnezeu” (blgÚovewenïi bcÚ´)
21. „Întâmpinarea [Domnului]” (s[r]eten[ïe])
23. Rugăciunea în grădină a Maicii Domnului
24. Despărţirea de apoﬆoli ([sf. Cosma]: [...]; [sf. Ioan Damaschin]: „Pe tine, femeie moartă, însă mai presus de fire
şi Maică […]”, γουνέκα/ σε θνη/τήν α/λλ υπ[...]/[...]φηον/ καὶ/ μη/τέρα/ [...], γυναῖκα σε θνητὴν ἀλλʹ ὑπ[ερ]φυὸν
καὶ Μητέρα [...]: canonul sf. Cosma21 la Adormirea Maicii Domnului, cântarea 3)
25. Nunta din Cana Galileii („[...] Cana Galil[eii]...”, [...]neå […] kana galil[...]; „Apa s-au făcut vin”, apa saÁ
f´kÁt vin: In. 2, 1–10)
26. Vindecarea bolnavului hidropic (Lc. 14, 1–4)
27. Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor (Mt. 8, 28–34)
28. Vindecarea leprosului (Mt. 8, 1–4; Mc. 1, 40–45; Lc. 5, 12–14)
29. Sf. ierarh
30. Îngerul şi femeile la mormânt; Hriﬆos şi Maria Magdalena (marïå; „Învăţătorule!”, r[abbÁni]; „[Pe Iisus Îl
căutaţi?] Nu eﬆe aici, ci S-a sculat”22, [...] nhst´ jde v´sta bo: Mc. 16, 6 şi Lc. 24, 6)
31. Piură diﬆrusă (două scene şi medalioanele centrale cu patriarhi ai Vechiului Teﬆament?)
32. Vindecare ([...])
33. Sf. arhidiacon Roman ([stÚ¥] rom[an] arxidïakon)
34. Sf. Alipie ﬆâlpnicul (stÚ¥ alipïe stßlpnek)
37. Iisus Înger de mare sfat („Sfatul cel mare al îngerului”, sfatÁl çel mare al Š¾erÁlÁi: cf. Is. 9, 5)
38. Sf. [Serghie] (stÚ¥ [...])
39. Sf. Vah ([stÚ¥] vakxo)
40. Sf. Teodor Tiron (stÚ¥ ƒe›dor tir›n)
42. Sf. Simeon ﬆâlpnicul (stÚ¥ sime/›n stßlpn[ek])
43. „Sf. Conﬆantin şi maica [sa Elena]” (stÚ¥ kostantin i mate[...])
44. Arhanghel [Gavriil] [...]
20
În loc de vavedenïe, varianta sârbă a denumirii praznicului, sau vßvedenïe/ v´vedenïe în slavona medio-bulgară, vovedenïe în cea
de redacţie rusă (<vsl. vßvedeniö). Eﬆe posibil ca forma vavedenïa să fi apărut sub influenţa limbii române, ca subﬆantiv feminin
articulat cu articol hotărât.
21
Propunere de identificare a sf. Ioan Damaschinul după veşmânt; în aceﬆ caz s-ar repeta inversarea textelor sf. Cosma-sf. Ioan, ca în
naosul catoliconului de la Hurezi, nr. 91–93. Min (p. 84) dă varianta: ὑπερφυῶς.
22
Completările după inscripţia din paraclisul de la Hurezi, naos nr. 60.

45. Arhanghel [Mihail] (pe sabie: „Mâna lui Andrei”, ΧΕΙΡ ΑΝΔΡΕΟΥ, χεὶρ Ἀνδρέου23; pe filaer: „[Voievod al
lui Dumnezeu] sunt, sabie port, o îndrept” (...în sus), [...]/[...]/ΜΙ ΤΗΝ/ CΠΑΘ[...]/ ΦΕΡΩ/ ΤΕΙΝΩ, [Θεοῦ
στρατηγὸς εἰ]μὶ τὴν σπάθ[ην] φέρω, τείνω [...]24)
46. Sf. Petru şi Pavel (stÚ¥ petrÁ; stÚ¥ pavlÁ)
47. Sf. Daniil ﬆâlpnicul (stÚ¥ danil stßlpnek)
48. Sf. Pantelimon (stÚ¥ pantelim›n)
49. Sf. Ermolae (stÚ¥ ermolae)
50. Maica Domnului orantă
51. Sf. [Cosma] (stÚ¥ [...])
52. Sf. Damian ([stÚ¥] damian)
53. Sf. Neﬆor (stÚ¥ nistor)
55. Sf. ﬆâlpnic (stÚ¥ l[...]n stßlpnek)
56. Sf. arhidiacon Ştefan (stÚ¥ arxï[dïakon] stef[an])
III. Pronaos
1. Maica Domnului cu Pruncul („Cea mai înaltă [decât cerurile]”, [...]ΤΕΡ[...], [ἡ πλατυ]τέρ[α τῶν οὐρανῶν]; pe
carte: „[...Dumnezeul] noﬆru […] ascultă”, [...]/[...] ΥΜ/ΩΝ [...]/[...]/ ΑΚΟΥ/ΕΙ, [...] ἡμῶν [...] ἀκούει)
2. Profeţi în medalioane: Moise (moise; […]), David ([da]vid; „Eu chivot sfinţit, Fecioară, te-am numit”, εγω
κι/βωτον/ ηγιασμ[...]/νην κο/ρη κ./κληκ/α σε25, ἐγὼ κιβωτὸν ἡγιασμ[έ]νην, Κόρη, κ<έ>κλικά σε: cf. ps. 131, 8),
Daniil (daniïl; „Munte închipuit din care s-a desprins o piatră fără mâna [omului], plutind în aer”, ορος νο/ητον
ου/ περιγγ/ηθη λι/θος ανεγ/χηρ κ./ πλαν[...], ὄρος νοητὸν οὗ περιγγήθη λίθος ἀνεγχήρ[ως] κ<αὶ> πλαν[ῆν]: Dan.
2, 34 şi 45), Aaron (ar›n; „Eu [toiag] care L-a odrăslit pe Ziditorul” (...te-am numit, Fecioară), εγω δε/
ανθη/σασαν/ τον κτι[...]/ην, ἐγὼ δὲ ἀνθήσασαν τὸν κτί[στ]ην: cf. Num. 17, 8), Iacov (ïakov; „Eu scară, [Maica] lui
Dumnezeu” (...te-am numit), εγω/ [...]λιμ/[...]/ θυ τ[...]/[...], ἐγὼ [κ]λίμ[ακα] Θ<εο>ῦ τ[ὴν μητέρα]: cf. Fac. 28, 12),
? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), Zaharia (jaxar[ïå]; „Eu sfeşnic cu şapte lumini”, εγω λι/χνιαν/ επτα/[...]τον, ἐγὼ λυχνίαν
ἑπτά[φω]τον: Zah. 4, 2), Solomon (solom[on]; […])
3. Îngeri
23
La C. Bălan, Inscripţii… Vâlcea, nr. 886 apare în plus cuvântul ζουγ<ρα>β<ου>. La T. Voinescu („Şcoala”, p. 576, n. 2), care a citit inscripţia
ca şi cum ar fi foﬆ notată cu caraere slave, apar doar primele două cuvinte; autoarea redă cuvântul de început prin [xar.], dar nu îl
întregeşte, deşi crede că eﬆe vorba de o prescurtare; ligatura ει [ei] din greceşte poate fi confundată cu a [a] din slavă, reﬆul literelor fiind
identice în ambele grafii.
24
Întregirile după inscripţia din catoliconul Hurezilor (naos nr. 130).
25
Inscripţiile de pe filaerele profeţilor în cursive. Completări după idem (altar nr. 6; pronaos nr. 4; pridvorul mare nr. 12).

4. Mucenici în medalioane (E, de la N26): ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), Lavru (lavro)
5. Sf. [Ioan Colibaşul27] (stÚ¥ [...])
6. Sf. Arsenie ([stÚ¥ a]rsenïe)
7. Sf. cuvios [Efrem Sirul ?] („Fericit eﬆe cel care are” (...bună ascultare)28, ΜΑΚΑ/ΡΙΟC [...]/ΝΤΟC/ Ο ΕΧ[...],
μακάριος [ὄ]ντος ὁ ἔχ[ων])
8. Sf. cuvios
9. Lapidarea sf. Ştefan (lângă cetatea Ierusalimului ceresc: „Apoﬆoli pietre făcând”, [a]ptlÚi kamenïe s´t[vori];
„[…] zidind”, [...]arhne s´/[jida?]Ót29)
10. Stihira de Crăciun („Păﬆorii veﬆesc minunea”, pastïrïe çüdo propovedÁü; „Magii daruri aduc”, volsv[i] [d]ari
prinoså: v. pasajul median din prima ﬆihiră, la litie, 25 dec.30)
12. „Cortul Mărturii” (kortÁl m´rtÁrïi)
13. [Sf. Varlaam] („Nu te vei oﬆeni mulţi ani”31, ΟΥ ΚΟΠΙΑCΕΙC ΠΟΛΛ/ΟΙC ΕΤΕCΙΝ, οὐ κοπιάσεις πολλοῖς ἔτεσιν)
14. Sf. Ioasaf (stÚ¥ ï›[s]a[fat])
15. Sf. Sava „cel sfinţit” (stÚ¥ sava ›sfewenago32; „Cine şi-a biruit trupul, acela firea” (...şi-a biruit)33, ΟCΤΙC C/ΩΜΑ
Ε/ΝΙΚΗ/CΕΝ ΟΥΤΟC/ ΦΥCΗΝ, ὅστις σῶμα ἐνίκησεν, οὗτος φύσην)
16. [Sf. Eﬅimie] (stÚ¥ [...]; „Fraţilor, armele monahului”, ΑΔΕΛ/ΦΟΙ Τ[...]/ ΟΠ[…]/ ΤΟΥ Μ[...]/[...], ἀδελφοί, τ[ὰ]
ὅπ[λα] τοῦ μ[οναχοῦ])
17. Sf. Teodosie „începătorul de obşte” ([stÚ¥] ƒe›dosï/e obweÈïtel; „De nu veţi părăsi toate ale lumii”, ΜΗ
ΑΠΟΤΑΞΗCΤΕ/ [...] ΠΑCΙ ΤΟΥ ΚΟCΜΟΥ, [ἐὰν] μὴ ἀποτάξησθε [τοῖς] πᾶσι τοῦ κόσμου)
18. Maria Brâncoveanu34 („Şi doamna lui, Maria”, i gspÚÈda ego/ marïå)
19. Conﬆantin Brâncoveanu („Bunul şi înţeleptu[l] şi multu lăudatu domnu Ioan Coﬆadin B<asarab>35 [voe]vod”,
bÁnÁl Îi ŠceleptÁ[l] i36 mÁltÁ l´ÁdatÁ/ domnÁ ï›an kostadin bÚ [voe]vod)
20. Macheta bisericii
26
La S, V şi N câte 5 medalioane cu piura şi inscripţiile şterse.
27
Cuvios tânăr, cu o carte în mână.
28
Identificarea sf. Efrem şi întregirea textului după catoliconul Hurezilor, nr. 62.
29
V. inscripţiile din scena identică din pridvorul bolniţei de la Hurezi, nr. 10. Traducere dl. Pavel Florea.
30
În Mineiul de Buzău, f. 136v : ...past¥rïe çÁdo propovhdÁütß: volsvi ›t vostok vß viƒleemß dar¥ prinosåtß.
31
Cf. Vieaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, ed. P. V. Năﬆurel, Bucureşti 1904, p. 289.
32
În loc de ›svewenago. Notarea grupului consonantic sf în loc de sv se datorează influenţei foneticii limbii române, v. şi Observaţii
33
Identificările şi completările la sf. Sava, Eﬅimie şi Antonie, după Erminia, pp. 158–159.
34
Inscripţiile itorilor şi la C. Bălan, Inscripţii…Vâlcea, nr. 884.
35
Optăm pentru întregirea B<asarab> şi nu B<râncoveanu>, propusă de C. Bălan, ibidem.
36
Scris i slavon în loc de românescul şi.

21. Ştefan Brâncoveanu („Ştefan voevod, fiiul preabunului domnu Ioan Coﬆandin B<asarab> voevod”, wefan
voevod fïÓl prhbÁnÁlÁi/ domnÁ ï›an kostandin bÚ voevod)
22. Sf. Ştefan cel Nou cu icoana lui Hriﬆos (stÚ¥ stefan çel noÁ; „Dacă cineva nu se închină Domnului”37, ΕΙ ΤΙC
ΟΥ/ ΠΡΟCΚΗ/ΝΕΙ ΤΟΝ/ ΚΝ., εἴ τις οὐ προσκυνεῖ τὸν Κ<ύριο>ν)
23. Sf. Onufrie (stÚ¥ ›nofrïe)
24. Sf. Pavel Tebeul ([stÚ¥] pavel tiveisk¥; „Nu are niciun folos acela care caută cele pentru sine”, ΟΥΚ ΟΦ/ΕΙΛΕΙ
ΕΠ/ΙΖΗΤΩΝ/ ΤΑ ΕΑΥ/του, οὐκ ὀφείλει ἐπιζητῶν τὰ ἑαυτῷ)
25. [Sf. Antonie] „cel Mare” ([...] veliki; „Nu te amăgesc, călugăre, cu îmbuibarea”38, ΜΗ ΑΠΑ/ΤΩ ΜΟΝ/ΑΧΕ
ΧΟΡ/ΤΑCΙΑ, μὴ ἀπατῶ, μοναχέ, χορτασίᾳ)
26. Sf. Eufrosin (stÚ¥ efrosim; „Cei care se iﬆovesc în supunerea faţă de iubirea de arginţi”, ΟΙ ΕΝ Υ/ΠΟΤΑ/ΓΗ
ΔΙΑ/ΤΡΙΒΟΝ/τες φιλαρ/γρι., οἱ ἐν ὑποταγῇ διατρίβοντες φιλαργ[υ]ρί<ας>)
27. Sf. Alex[i]e omul lui Dumnezeu (stÚ¥ alek%e39 çlvÚk´ bÈïÚe)
IV. Exterior
1. Pisania sculptată40: „† Aceﬆŭ sf<â>ntŭ şi dumnezeescu schitŭ făcutu-s-au întru pomenirea vărhovnecului den
mucenici, sf<â>ntului Stefan, cu cheltuiala prealuminatului Ştefan Brâncoveanul, fiiul preablândului domnu şi
oblăduitor a toată Ungrovlahiia, Io<an> Coﬆandin Bas<a>rab voevodŭ, întru a lui Dumnezeu cinﬆe,
mucenicului slavă, părinţilor linişte, ertare păcatelor şi cerescului lăcaş câştigare; l<ea>t 721141 şi ispravnicŭ
fii[n]dŭ chir Ioanŭ arhiemandritŭ”, † açest´ sfÚnt´ Îi dÁmnejeeskÁ skitß 1 f´kÁtÁ/ saÁ ŠntrÁ p›menirh
v´rxovnekÁlÁi de/n mÁçeniç42 sfÚntÁlÁi stefan 1 kÁ keltÁæla/ prhlÁminatÁlÁi wefan brńk›vhnÁl 1 fi/Ól
prhblńdÁlÁi domnÁ Îi ›bl´dÁit›r a to/at´ Ágrr›vlaxïå43 1 ïÚ› kostandin basrab voevo/d´ 1 ŠntrÁ a lÁi
dÁmnejeÁ çinste 1 mÁçenikÁl/Ái slav´ 1 p´rinćil›r liniwe 1 ertare p´katel/›r Îi çereskÁlÁi l´kaÎ
k´wigare 1 lÚt 1 #jsÚaÚï 1 / Îi ispravnik´ fïid´ kir ï›an´ 1 arxïemandrit´ 1
37
„Oricine nu se va închina Domnului noﬆru Iisus Hriﬆos, celui zugrăvit ca om în icoană, anatema să fie!”: Erminia, p. 159. Compară cu
textul aceluiaşi sfânt din Duminica Ortodoxiei, în pridvorul catoliconului Hurezilor (nr. 23).
38
Identificarea sf. Antonie după Erminia, p. 158. Aceaﬆa indică alt sens pentru verb: „nu te amăgi, călugăre...”. Forma coreă a verbului
ar fi, în aceﬆ caz: ἀπατῇς (conjuncţia μή, „să nu”, se foloseşte numai cu modul conjuniv); aceeaşi greşeală la Polovragi, pronaos nr. 45,
ceea ce ne conduce la ideea că inscripţiile au fost notate de aceeaşi persoană sau după un model unic.
39
În loc de ale%ïe. Vezi şi paraclisul de la Hurezi, naos nr. 93.
40
Textul şi la C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 883.
41
1702–1703.
42
Grafia cuvântului ateﬆă faptul că a foﬆ preluat din redacţia sârbă a slavonei. Până în sec. XVII, în textele slavo-române apare sub forma
måçenik, ca în slavona mediobulgară, v. Al. Rosetti, ILR, p. 312.
43
În inscripţie apare grr în loc de ggr.

BISERICA
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
A MÂNĂSTIRII POLOVRAGI

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI A MÂNĂSTIRII POLOVRAGI
Elisabeta Negrău
Deşi eﬆe ateﬆat faptul că, încă înainte de 1502, satul Polovragi fusese aservit unor mari boieri1, prima menţiune
a unei mânăﬆiri în aceﬆ loc datează abia din 6 iulie 1648, într-un hrisov prin care Matei Basarab confirma
închinarea satului de către logofătul Danciul Pârâianu din Mileşti, „mânăﬆirii [de pe] braniştea sămănată”, cu
hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care tocmai o terminase de zidit „din temelie”2. După zidire, Danciul,
împreună cu sora sa, Stanca, a făcut o serie de danii mânăﬆirii. Curând, boierul, ajungând capuchehaie la
Conﬆantinopol, o închină metoh bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim3.
În pofida precarităţii surselor documentare, biserica mânăﬆirii Polovragi a foﬆ socotită de Nicolae Ghika-Budeşti
ca prezentând caraeriﬆici ale arhiteurii din prima jumătate a secolului al XVI-lea4. A existat, aşadar, o biserică de
zid5 la care Danciu realizează numai unele reparaţii şi întemeiază în jurul ei un complex mânăﬆiresc. Cercetările
arheologice efeuate între anii 1971–1973 au revelat exiﬆenţa unei fundaţii anterioare edificiului aual, tot de plan
triconc, fără pridvor6. Materialul arheologic găsit eﬆe însă insuficient pentru a putea susţine o datare a aceﬆor
fundaţii sau pentru a le identifica cu monumentul menţionat la începutul secolului al XVI-lea7. Conﬆrucţia
descoperită aici pare să nu fi depăşit niciodată nivelul fundaţiilor8. Biserica exiﬆentă prezintă însă continuitate
la nivelul fundaţiilor şi al compartimentării, precum şi la parament, aşa încât se poate considera că ea aparţine
1
DGAS (Ion G. Comănescu), Indice cronologic nr. 17 („Mânăﬆirile: Pantelimon, Pasărea, Plătăreşti, Plumbuita, Poiana Mărului, Polovragi,
Predeal”), Bucureşti, 1950: „Mânăﬆirea Polovragi”, doc. nr. 1, întărire domnească din 9 mart. 1502, orig. slav. perg. XVI/1.
2
Ibidem, doc. nr. 44, orig. slav. perg. I/10. Vor fi foﬆ, cu siguranţă, şi biserici în aceaﬆă aşezare în perioada dintre 1502 şi 1648, dar nu
eﬆe menţionată nicio mânăﬆire.
3
În 8 iulie 1648 (ibidem, doc. nr. 45, orig. perg. XVI/5, rez. I/16, nr. 1).
4
N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii”, III, p. 53.
5
Ştefan Andreescu propunea ca datare a aceﬆei biserici anterioare, anul 1504–1505 pe baza a două inscripţii în limba slavonă, o pisanie găsită
în satul Igoiu şi o inscripţie de la Baia de Fier, ambele datate, pomenind de ridicarea unei biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului în
Polovragi, de către doi fraţi, jupanii Radul şi Petru (Ştefan Andreescu, „Data zidirii Polovragilor”, MO, XV (1963), nr. 11–12, pp. 922–925; idem,
„Ctitorii de la Polovragi”, MO, XVI (1964), nr. 3–4, pp. 231–235; v. şi Conﬆantin Bălan, Haralambie Chircă, „O pisanie necunoscută din
comuna Alunu”, SMIM, V (1962), pp. 349–351; Radu Creţeanu, Ştefan Andreescu, O inscripţie necunoscută din secolul XVI şi problema
începuturilor mânăﬆirii Polovragi, Craiova, 1968, p. 14; Aurelian Sacerdoţeanu, „Mânăﬆirea Polovragi”, BMI, XXIX (1970), nr. 1, pp. 42–46).
6
Gheorghe I. Cantacuzino, „Cercetări arheologice la mânăﬆirea Polovragi”, BCMI (s. n.), V (1994), nr. 1–4, pp. 11–18.
7
Ibidem, p. 13.
8
Ibid., p. 14. Autorul consideră că, neexiﬆând urme de demolare, fundaţia pare să fi foﬆ părăsită chiar din faza incipientă a conﬆrucţiei, din
motive necunoscute. Biserica nouă, mateină, a foﬆ conﬆruită în mare parte pe aceaﬆa.

în întregime etapei lui Danciu (cu excepţia pridvorului)9.

Paul de Alep a descris mânăﬆirea recent zidită, ca fiind o fundaţie de amploare, însă se pare că în 1656 biserica
nu era funcţională, motiv pentru care slujbele se ţineau într-o biserică alăturată, de lemn10. Curând după 1680,
documentele ateﬆă că mânăﬆirea era deja în ruină şi probabil părăsită11, aşa încât Conﬆantin Brâncoveanu,
conﬆruind mânăﬆirea de la Hurezi, se interesează, la rugămintea arhimandritului Ioan, şi de aceaﬆă itorie
boierească din vremea înaintaşului său, Matei Basarab, aşa cum relatează hrisovul mânăﬆirii Hurezi12 şi pisania
piată din pronaos. Recuperând-o de la Patriarhia Ierusalimului, voievodul o închină metoh al Hurezilor 13, refăcând
tot complexul mânăﬆiresc14. Biserica suferă doar reparaţii şi i se adaugă pridvorul, ocazie cu care eﬆe şi piată
integral (pisania eﬆe datată 11 septembrie 1703)15. Un hrisov din 4 aprilie 1711 al voievodului Brâncoveanu
recapitulează toate lucrările realizate la mânăﬆirea Polovragi, prin ﬆăruinţa arhimandritului Ioan al Hurezilor16.
La începutul secolului al XVIII-lea, mânăﬆirea s-a aflat o vreme sub ﬆăpânirea auﬆriacă. Generalul Steinville
9
Şi Tereza Sinigalia susţine că întreg paramentul altarului, naosului şi pronaosului aparţine aceleiaşi perioade mateine (Repertoriul arhitecturii
în Ţara Românească. 1600–1680, vol. I, Bucureşti, 2002, pp. 359–360).
10
Un boier a zidit în satul Polovragi „o mânăﬆire mare cu întărituri, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pentru a face din ea un loc
de închinare pentru el şi pentru urmaşii săi. A chemat la el călugări şi preoţi şi i-a aşezat în mai multe chilii până ce a sfârşit mânăﬆirea
şi a dăruit aceﬆei mânăﬆiri tot satul cu acareturile sale, cu mori şi grădini, ş.a., potrivit obiceiului pe care l-am amintit de mai multe
ori, al tuturor boierilor din aceﬆe ţări. Am slujit liturghia pentru el, într-o biserică mare de lemn, lângă zidirea cea nouă.” (Călători ﬆrăini,
VI, pp. 194–195).
11
Exiﬆă un indiciu care ar arăta că biserica a rămas, totuşi, funcţională în răﬆimpul întreruperii vieţii monahale. În colţul de sud-veﬆ al
pronaosului bisericii exiﬆă un mormânt de piatră a cărui inscripţie relatează că Andrei Scorei, foﬆ căpitan în armata lui Şerban Cantacuzino,
a foﬆ îngropat aici prin 1691–1692, cu un an înainte de refacerile lui Brâncoveanu („Aicea supt aceaﬆă piatră, se odihneşte Andrei Scorei i
sni ego Toma, Elisaﬅa, de când au muritu, leat 7200 […]”; Alexandru Ştefulescu, Mânăﬆirea Polovragi, Polovragi, f.a., p. 10).
12
A. Sacerdoţeanu, „Hrisovul”, pp. 716–717.
13
În 30 iunie 1693, patriarhul Dositei al Ierusalimului împreună cu familiile nepoţilor rămaşi în viaţă ai lui Danciu, Petru clucerul şi
Barbu banul, încuviinţează predarea mânăﬆirii Polovragi pentru a deveni metoh al Hurezilor, contra unei sume de 1500 de taleri.
Brâncoveanu confirma închinarea la 24 iulie 1693 (DGAS, „Mânăﬆirea Polovragi”, doc. nr. 67–69, orig. XVI/8–10). Hrisovul de fondare
a mânăﬆirii Hurezi pomeneşte cele două metoace, Sf. Ştefan şi Polovragi, drept schituri (A. Sacerdoţeanu, „Hrisovul”, pp. 716–717), ceea
ce arată că în acel moment Polovragi nu depăşea, probabil, mica obşte a unui schit.
14
Menţiunea din pisanie „ca de iznoavă toate le-au rădicat” se referă la complexul mânăﬆiresc. (Gh. I. Cantacuzino, „Polovragi”, pp. 16–
18: clădirile mânăﬆirii de pe latura de veﬆ aparţin etapei brâncoveneşti şi numai beciul corespunzător de la jumătatea secolului al
XVII-lea; v. şi T. Sinigalia, Repertoriul, pp. 361–365)
15
Biserica a rămas nepiată după conﬆruire, probabil din cauză că Danciu, curând după zidirea ei, pleacă la Conﬆantinopol şi nu se mai
poate îngriji de itorie, motiv pentru care o închină, într-o oarecare grabă, la Sfântul Mormânt.
16
„[…] iar părintele Ioan au pus multă nevoinţă de au zugrăvit biserica şi au pardosit. Şi au făcut tâmplele şi slonul bisericii, trapezărirea, chiliile,
clopotniţa, magherniţa, fântâna şi zidul dimprejur, pre cum toate se văd, cu cheltuiala sfintei mânăﬆiri, la care au cheltuit taleri 1400”. (Toma G.
Bulat, „Ioan Arhimandritul, întâiul egumen al mânăﬆirii Hurezi, 3 iun. 1693–15 iun. 1726”, MO, XVIII (1966), nr. 5–6, p. 435).

Biserica Adormirea Maicii Domnului a mânăﬆirii Polovragi. Prezentare generală
a ales-o drept reşedinţă pentru sine şi pentru un batalion de oﬆaşi17. Climent, viitorul episcop de Râmnic, a foﬆ
egumen al mânăﬆirii Polovragi până în 1732, când se mută la mânăﬆirea Biﬆriţa18. Bolniţa mânăﬆirii a foﬆ
conﬆruită de el şi de noul egumen, Lavrentie, în 1732.
Biserica eﬆe o conﬆrucţie de plan triconc de dimensiuni medii (fig. 1), având o lungime generală de 21 m (3,90
m altarul, 3 m pridvorul), lăţimea maximă la abside de 12 m, iar înălţimea turlei de 16,60 m19. Spaţiul interior prezintă
un naos aproape pătrat, acoperit cu o turlă. Traveea de veﬆ eﬆe redusă la dimensiunile unei nişe cu două retrageri
acoperite de câte un arc, unul înguﬆ deasupra uşii de intrare şi celălalt, mai lat, la nivelul arcelor turlei. În partea opusă,
la conca altarului, către arcul triumfal apare o altă particularitate – un arc care întăreşte bolta, posibil datorat unei
intervenţii de consolidare din etapa brâncovenească, printr-o parţială dublare a bolţii altarului. Pronaosul,
dreptunghiular, eﬆe acoperit de o boltă semicilindrică longitudinală. Către anul 1703 s-a adăugat pridvorul20, acoperit
cu o calotă şi deschis cu arcade pe coloane de piatră.
La exterior, partea de jos a bisericii până la brâu are paramentul lipsit de firide, realizat din piatră de râu casetată cu
cărămizi decorative dispuse în şiruri orizontale, cu câte o singură cărămidă verticală, ca în secolul al XVI-lea, nu cu două,
cum se praica la jumătatea secolului al XVII-lea21. Reﬆaurarea bisericii, desfăşurată în perioada 1974-1984, a păﬆrat în
mod voit diferenţa de parament a faţadelor, indicând faptul că refacerea din 1703 a integrat zidurile mateine, cu apareiaj
mixt, partea superioară fiind acoperită de tencuieli albe, specifice bisericilor brâncoveneşti.
Meşterii care au realizat piura, încheiată la 11 septembrie 1703, sunt, conform inscripţiilor, Andrei, Simeon,
Iﬆrate, Hranite22, în timp ce icoana de pe faţada pridvorului eﬆe zugrăvită de Conﬆantin în 1711–171223. Vior
Brătulescu datase piura întregului pridvor pe baza aceﬆei ultime inscripţii,24 însă, din pun de vedere ﬆiliﬆic,
reprezentarea Acoperământului Maicii Domnului de pe faţadă se diferenţiază de reﬆul piurii pridvorului, care
eﬆe unitară, ca manieră, cu piura murală din interiorul bisericii – inclusiv în privinţa grafiei inscripţiilor
greceşti. Pe de altă parte, icoana din exterior nu reprezintă hramul, ci apare ca o rugă expresă adresată Maicii
Domnului pentru protejarea Bisericii, preocupare manifeﬆată în mod deosebit de iconografii epocii
17
Apud A. Sacerdoţeanu, „Mânăﬆirea Polovragi”, p. 42.
18
Ibidem, p. 46.
19
Dimensiunile monumentului sunt preluate din releveele publicate de N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii”, III, pp. 196–197.
20
Faptul eﬆe consemnat în pisania piată din pronaos, pridvorul apărând şi în tabloul votiv al voievodului Brâncoveanu, spre deosebire de
cel al lui Danciul, în care ţine o machetă a bisericii, fără pridvor.
21
Nicolae Ghika-Budeşti atrăgea atenţia asupra particularităţilor sale arhaizante, apropiate chiar de unele modele ale secolului al XIV-
lea, prin lipsa firidelor pe faţadă şi, de asemenea, prin bolta semicilindrică a pronaosului, dispusă longitudinal („Evoluţia arhiteurii”,
III, p. 53). V. şi Grigore Ionescu, Iﬆoria arhitecturii în România, Bucureşti, 1965, II, p. 84.
22
Ultimii doi se semnează în româneşte pe o icoană de la iconostas.
23
V. Brătulescu, „Polovragi”, p. 7. Autorul îl identifica pe aceﬆa cu Conﬆantinos, însă data târzie, diferenţele ﬆiliﬆice faţă de maniera
zugravului grec, cât şi limba română în care eﬆe redat numele (la toate celelalte ansambluri Conﬆantinos se semnează în greceşte), indică
faptul că eﬆe vorba de un alt zugrav.
24
Ibidem; v. şi idem, „Zugravul Conﬆantinos”, MO, XIII (1961), nr. 10–12, p. 689.

brâncoveneşti la Hurezi şi în perioada frământată care a urmat anului 1711.

Ansamblul de piură murală din interior a suferit de curând o reﬆaurare realizată de o echipă condusă de Şerban
Angelescu, iar în prezent acelaşi reﬆaurator eﬆe autorul unui proie de renovare a paramentului exterior al bisericii, în
care se urmăreşte repictarea unui presupus decor mural de tip simili, piat în părţile superioare ale edificiului.

Biserica Adormirea Maicii Domnului a mânăﬆirii Polovragi
Piura
Corina Popa
Pisania piată din pronaos, ca şi inscripţia din proscomidiar menţionează numele meşterilor zugravi: în limba greacă,
în pronaos (deşi inscripţia referitoare la iﬆoria mânăﬆirii eﬆe scrisă în limba română cu caraere chirilice) şi în româneşte,
în proscomidiar. Andrei, Simion, Iﬆrate, Hranite sunt meşterii care lucraseră la Hurezi: Andrei – la biserica mare, Iﬆrate
– la schitul Sf. Ştefan (1702–1703), iar Simion şi Hranite sunt pomeniţi la Fedeleşoiu, câţiva ani mai târziu1. Pe faţa veﬆică
a pridvorului, sub scena Acoperământul Maicii Domnului, apare numele lui Conﬆantin zugrav; eﬆe menţionat şi anul
17122. Meşterul a foﬆ identificat de Vior Brătulescu cu şeful echipei de piori de la Hurezi, Conﬆantinos, dar eﬆe puţin
probabil să fie vorba de unul şi acelaşi.
Majoritatea inscripţiilor ce însoţesc scenele sunt redaate în română; e vorba de: Duminicile Penticoﬆarului,
ciclul Patimilor, scenele din Viaţa lui Iosif, Imnul Acatiﬆ, imaginea Platiterei din pronaos, ampla inscripţie
privind iﬆoricul mânăﬆirii, tablourile votive, scenele din Geneză şi imaginile Sfântului Munte din pridvor. Limba
greacă a foﬆ folosită la textele pe care le poartă profeţii din altar, pronaos şi pridvor, apoi la inscripţiile din turlă,
inclusiv la praznicele din cele două abside şi în timpanul veﬆic al naosului. Limba slavonă apare numai la marile
sărbători. Diﬆribuţia aceﬆor inscripţii nu permite identificarea fiecărui meşter şi nici precizarea dacă şi care
anume erau greci sau valahi. Având în vedere faptul că la catoliconul de la Hurezi toate inscripţiile scenelor sunt
în greacă, am putea atribui lui Andrei, singurul dintre zugravii de la Polovragi menţionaţi în echipa de la Hurezi,
zonele ce poartă inscripţii greceşti, aşa cum dealtfel considera şi Vior Brătulescu3.
Etapei brâncoveneşti îi aparţine şi iconoﬆasul4 făcut probabil din grija arhimandritului Ioan, al cărui nume apare pe
icoana de hram (a Adormirii Maicii Domnului), menţionându-se că două dintre icoane au foﬆ făcute cu cheltuiala
ﬆareţului de la Hurezi, în anul 1709 (?)5. Se pare că iconoﬆasul a foﬆ terminat numai la 1704–1705, dată consemnată pe
cele două icoane împărăteşti unde, conform tradiţiei, s-au semnat şi meşterii: Hranite, pe icoana lui Iisus Mare Arhiereu,
şi Iﬆrate, pe cea a Maicii Domnului cu Pruncul. Lipsa semnăturilor, ca şi ﬆrădaniile artiştilor de a conferi unitate de ﬆil
1
V. Brătulescu, „Polovragi”, pp. 6–7. Recenta redatare a ansamblului de la Fedeleşoiu – poﬆ 1708, anul în care Antim devine mitropolit
– i-ar recomanda pe Hranite şi Simion ca pe nişte zugravi mai tineri.
2
V. Brătulescu (loc. cit.) reproduce inscripţia de sub scena Acoperământului, semnată „Conﬆandin zugrav 7220” (1711–1712). Aﬆăzi
semnătura meşterului nu mai e lizibilă.
3
Ibidem, p. 9.
4
Iconoﬆasul eﬆe în curs de reﬆaurare. Comparată cu alte piese brâncoveneşti, catapeteasma de la Polovragi oferă o variantă pitorească, viu
colorată, uşor diferită de soluţia curentă în epocă şi în Vâlcea.
5
V. Brătulescu („Polovragi”, p. 7) a publicat inscripţiile de pe icoanele împărăteşti şi leatul 7213, adică 1704–1705. Inscripţia de pe icoana
de hram precizează: „aceﬆe două icoane făcutu-le-am eu, smeritul Ioan, egumenul de la Hurezi”, dar are cifra incompletă; autorul
propune leatul 721(7?)”, adică 1708–1709. Al. Efremov (Icoane, pp. 65–66) coreează leura lui Brătulescu: citeşte patru, în loc de
două icoane şi le datează la 1699–1700, dată puţin probabilă în situaţia în care piura murală s-a terminat la 1703.

ansamblului de icoane fac dificilă identificarea pe criterii ﬆiliﬆice a aportului celorlalţi zugravi.
În semicalota absidei eﬆe reprezentată Maica Domnului Platitera încadrată de cei doi arhangheli, iar pe arcele
alăturate sunt reprezentaţi 12 profeţi purtând texte din tema „De demult prorocii te-au veﬆit”, ce preaslăvesc Fecioara
ca inﬆrument al Întrupării – ﬆruură iconografică reluată la câteva ansambluri brâncoveneşti din Vâlcea (fig. 2).
Mesajul marial al temei eﬆe completat la baza arcului de veﬆ prin scenele Naşterii Mariei şi Intrarea Maicii Domnului
în biserică, sărbători mariale care evocă, aici într-o formă concentrată, ciclul vieţii Mariei, piat de Conﬆantinos în
altarul Bisericii Doamnei şi reluat ulterior la catoliconul şi la bolniţa de la Hurezi.
În axul bolţii altarului, Iisus copil din braţele Fecioarei, împreună cu porumbelul sf. Duh şi Dumnezeu Savaot
compun reprezentarea sf. Treimi, căreia îi eﬆe închinată liturghia ce se oficiază în aceﬆ spaţiu (fig. 3). Tema reprezintă
o variantă uşor simplificată a redaării din altarul bisericii mari de la Hurezi.
Împărtăşirea apoﬆolilor se remarcă prin reprezentarea lui Hriﬆos Mare Arhiereu6. Se evocă parţial o soluţie
întâlnită încă în piura sârbească la Lesnovo şi Ljuboten7, dar prezentă într-o redaare similară, în epoca
brâncovenească, în altarul catoliconului şi al bolniţei, reluată apoi la Cozia.
Ca în majoritatea ansamblurilor brâncoveneşti, traveea de veﬆ a bolţii altarului are o iconografie comună cu cea
a arcului de triumf, fiind dominată de Duminicile Penticoﬆarului, reprezentate, aici, într-o ordine aproximativă,
împreună cu praznice ale timpului Pentiocoﬆarului (fig. 4), cărora li se adaugă două minuni (Hidropicul şi Paraliticul).
Înălţarea lui Iisus (fig. 5), mărturie a Învierii şi a naturii divine a lui Hriﬆos, eﬆe încadrată de Duminica Tomii şi de
Înjumătăţirea praznicului Cincizecimii, marcându-se aﬆfel începutul şi momente ale perioadei Penticoﬆarului (fig.
6). Turla prezintă iconografia obişnuită. Conform tradiţiei, Pantocratorul domină calota, zona următoare fiind
rezervată Tronului Hetimasiei, încadrat de cei doi intercesori şi de îngeri, ca în toate ansamblurile murale brâncoveneşti
(fig. 7). Urmează obişnuitele regiﬆre de profeţi (fig. 8), apoﬆoli şi friza cu medalioane de „patriarhi”8.
Iconografia piurii din naos, cu excepţia turlei şi a regiﬆrului de sfinţi, se singularizează prin reprezentarea
Patimilor într-un regiﬆru narativ ce înconjoară naosul – şi nu pe bolta de veﬆ a aceﬆui spaţiu, ca în majoritatea
ansamblurilor brâncoveneşti – şi prin diﬆribuţia uşor sincopată a marilor sărbători. Spre deosebire de
ansamblurile vremii, temele din absidele laterale şi din timpanul de veﬆ nu urmează ordinea obişnuită, conformă
tradiţiei athonite: în absida de sud eﬆe înfăţişată Coborârea la iad, în varianta iconografică de la Hurezi, şi nu
Schimbarea la Faţă9, piată aici în absida de nord. În timpanul de veﬆ, rezervat, în majoritatea ansamblurilor
6
Iisus eﬆe figurat de două ori şi apare şi în câmpul nişei proscomidiarului.
7
G. Millet, La peinture, pp. XIII–XIV, pl. 6. În ambele cazuri, Hriﬆos Mare Arhiereu apare în ax şi în spatele altarului, înconjurat de o
glorie şi încadrat de Iisus în coﬆum antic, împărtăşindu-i pe apoﬆoli cu pâine şi vin. Varianta sârbească iluﬆrează formula liturgică a
lui Hristos sacrificând şi sacrificându-se.
8
Termenul eﬆe folosit şi la paraclisul de la Hurezi pentru ierarhi, iar friza de buﬆuri include şi câţiva papi, dar şi nume ce nu se regăsesc în
Erminie, ca Ştefan, Eutihie, Ioanichie. Şirul de medalioane cu sfinţi mucenici de la baza turlei eﬆe dominat de o selecţie din cei 40 de mucenici
de la Sevaﬆa, dar unele inscripţii par corupte, iar unele nume nu se află în rândul aceﬆor martiri.
9
Coborârea la iad include momentul diﬆrugerii porţilor iadului; Schimbarea la Faţă prezintă, deasupra figurii lui Iisus, reprezentarea
lui Dumnezeu Savaot, în glorie.

Biserica Adormirea Maicii Domnului a mânăﬆirii Polovragi. Piura
epocii, Răﬆignirii, eﬆe reprezentat Iisus în faţa sinedriului. Adormirea Maicii Domnului apare numai în pridvor,
ca icoană de hram, iar Pogorârea sf. Duh eﬆe zugrăvită în timpanul uşii spre pronaos10.
Ciclul marilor sărbători debutează pe sud, pe regiﬆrul superior (fig. 9), cu Buna Veﬆire, reprezentată în două scene
diﬆine, îngerul şi Fecioara plasaţi simetric, urmând un vechi obicei bizantin, reluat în epocă. Regiﬆrul continuă cu un
scurt ciclu al copilăriei lui Iisus – Naşterea11 (fig. 10), Uciderea pruncilor (fig. 11) şi Întâmpinarea – urmat de Botez.
Aceaﬆă secvenţă aminteşte de ordinea scenelor din naosul catoliconului de la Hurezi, incluzând, ca în biserica mare de
la Hurezi, episodul Uciderii pruncilor. Tema face parte din repertoriul piurii cretane şi a foﬆ probabil colportată de
Conﬆantinos, deoarece nu se întâlneşte în piura muntenească înainte de epoca brâncovenească. Seria marilor sărbători
continuă pe nord, încheindu-se cu Învierea lui Lazăr şi Intrarea în Ierusalim, urmate de Cina cea de taină – scenă de
„trecere” la regiﬆrul Patimilor de pe sud, care începe în regiﬆrul inferior cu Spălarea picioarelor, Rugăciunea pe muntele
Măslinilor, continuă în traveea veﬆică cu Prinderea lui Iisus, Batjocorirea şi Lepădarea lui Petru (fig. 12) şi se încheie la
nord cu Răﬆignirea, Coborârea de pe cruce, Sfintele femei la mormânt (fig. 13, 14, 15)12. Ultima scenă conexează Patimile
la ciclul Penticoﬆarului din traveea de veﬆ a altarului. Programul iconografic eﬆe deci dominat de ciclul Patimilor ce se
desfăşoară pe întreg regiﬆrul inferior al naosului, înconjurând biserica.
Locul central acordat ciclului Patimilor în ﬆruura programului iconografic al naosului explică dislocările
menţionate, fiind la rândul său motivat prin iconografia traveei de veﬆ (fig. 16) în care, sub scena Iisus în faţa
sinedriului (fig. 17), apare o temă unică în piura vremii din Ţara Românească: Iﬆoria lui Iosif13 (fig. 18, 19). Eﬆe
vorba de un discurs tipologic, Iosif fiind o figură a lui Iisus, întruchipând totodată câteva virtuţi creştine: credinţa,
cinﬆea, iubirea de aproapele, miloﬆenia. Paralela vizuală şi semantică dintre Legenda lui Iosif şi Judecarea lui
Iisus ar sugera asemănarea de situaţii, faptele lui Iisus şi ale lui Iosif fiind deopotrivă supuse unei nedrepte judecăţi.
Tema eﬆe relativ rară în piura poﬆbizantină, dar, ca multe alte „noutăţi” iconografice ale piurii brâncoveneşti,
îşi găseşte analogii în piura murală din lumea epirotă: iﬆoria lui Iosif se întâlneşte în biserica Sf. Nicolae
Philantropinon (1546), în naos pe peretele de nord, iar în secolul al XVII-lea, la biserica Naşterii lui Iisus din
Arbanassi (1649), Bulgaria14. S-a identificat şi posibila sursă livrescă a aceﬆui episod vetero-teﬆamentar, în paginile
Triodului din 1631 de la Lavra, ce a servit drept model celui tipărit la 1700, la Buzău, din iniţiativa lui Conﬆantin
10
Pogorârea sf. Duh prezintă o redaare modernă, prin reprezentarea apoﬆolilor în atitudini dinamice, parcă marcaţi de uimire şi surprindere.
Regăsim spiritul barochizant al gravurilor de carte ucrainene şi poloneze.
11
Naşterea lui Iisus prezintă varianta tradiţională cu Maica Domnului culcată şi întorcându-se spre regii magi ce se închină Pruncului.
12
Neobişnuite sunt atât locul „modeﬆ”, cât şi redaarea minimală a Răﬆignirii care prezintă în majoritatea ansamblurilor vremii compoziţii
ample, cu multe personaje şi episoade, după modelul introdus de acelaşi Conﬆantinos.
13
Iisus în faţa sinedriului apare în trapeza mânăﬆirii Hurezi, având ca pandant Cina cea de taină, ceea ce indică semnificaţia euhariﬆică
a ambelor scene.
14
Miltiades Garidis, Athanasios Paliouras, Monaﬆères de Ioannina. Peintures (în limba greacă), Atena, 1993, pp. 139–151; Margarita
Kujumdzhieva, „Das lange Leben eines Mythos. Der Vitazyklus von Josef von Aegypten in der Galerie der Geburt-Chriﬆi-Kirche von
Arbanassi” (în bulgară, rez. germ.), Проблеми на изкуството – Art Studies Quarterly, 35 (2002), nr. 1, pp. 51–57. Ciclul din aceaﬆă
biserică nu conţine episoadele prezente la Polovragi.

Brâncoveanu, volum ce se afla, desigur, la mânăﬆirea Hurezi şi era cunoscut arhimandritului Ioan, „oﬆenitoriu
aceﬆii case”15. Gravurile ce iluﬆrează volumul au foﬆ realizate de tipograful, probabil ucrainean, Ioanichie Bacov.
„Jocul de scenă” al personajelor, atitudinile şi geﬆica lor par a fi preluate după iluﬆraţia tipăriturii buzoiene.
De o parte şi de alta a iﬆoriei lui Iosif, pe intradosul arcului de veﬆ, sunt reprezentate, la sud, Iisus-Anapeson şi
Smochinul neroditor (fig. 20), iar la nord, Pilda celor zece fecioare şi Zaheu vameşul (fig. 21).
Integrarea aceﬆor scene în ciclul Patimilor ar avea ca explicaţie rânduiala Triodului şi ordinea ﬆabilită de aceﬆa
privind leurile biblice din Săptămâna Patimilor. În Lunea mare eﬆe evocată iﬆoria lui Iosif, prefigurare a lui Iisus, şi se
citeşte Pilda smochinului neroditor, iar în ziua de marţi a Săptămânii Patimilor, leura evanghelică se referă la Pilda
celor zece fecioare16. Scena are o redaare particulară: Iisus apare alături de fecioarele înţelepte, purtând o cruce şi ţinând
de mână un personaj în veşminte alese, cu coroană. Ar putea fi vorba de Mirele pomenit de Evanghelie (Mt. 25, 5–6,13)
ca venind la miezul nopţii, la Judecata de pe urmă: „că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”. Iisus cu crucea
reprezintă o aluzie la Jertfă, detaliu adecvat în contextul trimiterilor la leurile din Săptămâna mare.
Iisus-Anapeson, făcând referire la moartea şi învierea lui Hriﬆos, se integrează, la rîndul lui, în ciclul Triodului
şi poate fi considerat, aici, ca o iluﬆrare a textului Prohodului, de la utrenia din Sâmbăta mare17. Chiar dacă Pilda
lui Zahei nu face parte din leurile Triodului, alăturarea aceﬆui episod scenei lui Iuda spânzurându-se ar putea fi
înscrisă în seria de mesaje ale imnografiei Săptămânii mari – condamnarea patimii de arginţi a lui Iuda şi îndemnul
la miloﬆenie şi cumpătare.
Iconografia peretelui veﬆic al naosului a foﬆ în bună parte modificată: în timpanul uşii apare Pogorârea sf. Duh
(fig. 22), iar Adormirea Maicii Domnului a foﬆ transferată în pridvor, în calitatea sa de icoană de hram.
Regiﬆrul inferior adăpoﬆeşte, în primul rând, pe sfinţii militari, reprezentaţi şi aici, ca în majoritatea
ansamblurilor epocii, înveşmântaţi în curteni şi purtând crucea de martir. Regiﬆrul începe la sud cu Deisis, având
ca pandant la nord pe Maica Domnului ﬆând pe tron, încadrată de îngeri (fig. 23). Chiar dacă eﬆe cunoscută
predilecţia iconografiei epocii pentru subieele mariale, aceaﬆă temă nu apare în alt ansamblu valah, dar eﬆe varianta
iconografică de reprezentare a Maicii Domnului în icoanele împărăteşti ale secolului al XVII-lea18.
Pronaosul prezintă o iconografie dominată de tematica marială, specifică epocii, iluﬆrată la Polovragi de
Imnul Acatiﬆ şi de cântări închinate Maicii Domnului, cărora li se alătură Duminica tuturor sfinţilor,
15
Elisabeta Negrău, „Le cycle de la Passion dans la nef de l’ église du monaﬆère Polovragi”, RRHA-BA, XLV (2008), pp. 93–100.
16
Ibidem.
17
Branislav Todić, „Anapeson. Iconographie et signification du thème”, Byzantion, LXIV (1994), fasc. 1, p. 134, 143.
18
Tipul iconografic al Maicii Domnului tronând, încadrată de îngeri, se întâlneşte sporadic în tematica piurii murale din pronaosul
bisericilor moldoveneşti (Moldoviţa, Humor, Probota) şi munteneşti (Snagov) din secolul al XVI-lea. Ea se generalizează în icoanele
împărăteşti din spaţiul românesc în secolul al XVII-lea. Vezi Conﬆanţa Coﬆea, „Unpublished works to complete the Catalogue of
Wallachian Painting în the sixteenth century”, RRHA-BA, XXVII (1990), pp. 19–21. Dar în seria de icoane italo-bizantine din secolele XII–
XIII şi apoi în cele greceşti, Maica Domnului tronând, Regina îngerilor, apare încă din secolul al XV-lea, coexiﬆând cu Hodighitria de
tip cretan, în varianta lui Damaskinos, în care apar îngerii cu inﬆrumentele Patimilor (vezi Walter Felicetti-Liebenfels, Geschichte der
byzantinischen Ikonenmalerei, Lausanne, 1956, pp. 56–60; M. Chatzidakis, Icônes grecques, pp. 23–25.

combinându-se aﬆfel teme zugrăvite în catoliconul Hurezilor în naos, pronaos şi pridvor. Pe bolta semicilindrică,
într-un amplu medalion imitând o calotă, eﬆe reprezentată Maica Domnului Platitera, orantă, încadrată de îngeri
şi de o inscripţie din canonul Bunei Veﬆiri, cântarea 4 (fig. 24). Pe cele două câmpuri laterale ale bolţii se reia
iluﬆrarea textului „De demult proorocii te-au veﬆit”, zugrăvită şi în altar. Aceaﬆă cântare eﬆe iluﬆrată într-o
serie de icoane împărăteşti ale Maicii Domnului din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, imaginea Fecioarei fiind
încadrată de buﬆurile profeţilor purtând simbolurile neprihănirii ei19.
Pe pereţii laterali eﬆe iluﬆrat integral Imnul Acatiﬆ, iar pe peretele de eﬆ şi cel de veﬆ se reiau două teme de
la Hurezi: Duminica tuturor sfinţilor şi, respeiv, iluﬆrarea imnului „De tine se bucură”.
Imnul Acatiﬆ eﬆe o componentă tradiţională a programului pronaosului din bisericile valahe, iar varianta
de la Polovragi nu prezintă „inovaţii”, ci doar unele accente (fig. 25, 26, 27). Se pot semnala câteva similitudini
cu redaări ale piurii sârbeşti din secolul al XIV-lea (fig. 28), ca şi opţiunea pentru formule caraerizate de
prezenţa călugărilor, în condacul 8 („Văzând naştere ﬆrăină...”) şi icosul 12 („Cântând naşterea ta, te lăudăm...”)20.
Ar putea fi vorba aici, ca şi în cazul iluﬆrării aceluiaşi imn la Mamul şi Sărăcineşti sau al reprezentărilor
Acoperământului Maicii Domnului, de imagini generice, referitoare la cinul monahal sau la obştea călugărilor
din mânăﬆirea respeivă, ca semn al faptului că domnul şi ierarhii bisericii preţuiau meritele monahilor în
păﬆrarea dreptei credinţe, ameninţate de propaganda confesională a epocii.
„De tine se bucură”, temă îndrăgită de iconarii cretani începând cu secolul al XVI-lea21, apare prima dată în
Ţara Românească în pridvorul de la Hurezi, pe una dintre calote, fiind reluată apoi în paraclis. Ea eﬆe seleată
la Polovragi pentru că se integrează în mesajul marial al programului pronaosului. Inscripţiile de pe filaerele
celor doi melozi din scenă se referă tocmai la Întrupare şi la preamărirea Fecioarei ca Născătoare de Dumnezeu.
Compoziţia de la Polovragi, spre deosebire de cea din paraclisul hurezean, eﬆe dominată de o amplă desfăşurare
19
W. Felicetti-Liebenfels exemplifică tipul iconografic Maica Domnului-Regina îngerilor asociat cu iluﬆrarea cântării „De demult
prorocii...” cu icoana din colecţia Lihaciov (op. cit., p. 92, pl. 117 A), Maica Domnului tronând de la Academia din Florenţa (ibidem, p.
93, pl. 118), databile la sfârşitul secolului al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea; icoana de la Biﬆriţa-Vâlcea de secol XVI (Al.
Efremov, Icoane, p. 34, fig. 15), icoanele de la Băjeşti, cca 1668 (ibidem, p. 58, fig. 76), cea de la mânăﬆirea Biﬆriţa-Vâlcea, cca 1683 (ibid.,
p. 60, fig. 83) şi Filipeştii de Pădure, cca 1692 (ibid., p. 62, fig. 88) au aceeaşi iconografie.
20
Ioannis Spatharakis, The pictorial cycles of the Akathiﬆos Hymn for the Virgin, Leiden, 2005. Pentru icosul 8 se pot invoca analogii cu Cozia
(fig. 566), Dečani (fig. 564); pentru icos 9 mânăﬆirile Marko şi Cozia (fig. 554 şi fig. 616); pentru condacul 10, din nou Marko şi Psaltirea
Tomić (fig. 623); pentru condac 11, Marko şi Cozia (fig. 646 şi 656); pentru icos 11, Psaltirea Tomić (fig. 664) şi piura de la Matejć.
21
G. Millet, La dalmatique du Vatican, Presses universitaires de France, 1945, p. 3 menţionează exemple timpurii de reprezentare a temei:
1500, mânăﬆirea erapon (Rusia), Molivoklissia (Athos), o icoană de la Lavra (1620); M. Chatzidakis, Icônes grecqes, pp. 75–77, nr.
50 (28), pl. 37: Georgios Klotzas eﬆe autorul unei icoane datată în intervalul 1590–1609, organizată circular în jurul Fecioarei tronând.
Nucleul central eﬆe circumscris de segmente de cerc iluﬆrând marile sărbători şi Patimile, „De tine se bucură...”, Imnul Acatiﬆ, iar în
zona inferioară „Toţi sfinţii”; Athanasis Kominis (Patmos, treasures of the Monaﬆery, Atena, 2005, pp. 174–175, fig. 47) publică o icoană
datorată lui eodoros Poulakis, datată la 1670–1690 ce urmează modelele secolului al XVI-lea şi recomandările Erminiei, incluzând
scenele Bunei Veﬆiri şi Naşterii lui Iisus, precum şi o imagine a Paradisului în care apar Adam şi Eva (Erminia, pp. 144–145).

de regiﬆre cu cei aleşi, amintind de redaarea temei Duminicii tuturor sfinţilor (fig. 29, 30, 31). Scena înfăţişează
în zona superioară o cetate în care tronează Maica Domnului cu Pruncul, înconjuraţi de îngeri, iar la porţile
incintei apare o biserică spre care se îndreaptă cete de sfinţi22. Gabriel Millet consideră că, în conformitate cu
liturghia, corurile de sfinţi reprezintă corpul Bisericii „preînchipuită în patriarhi, mai înainte veﬆită în profeţi,
aşezată pe temelii în apoﬆoli, prea împodobită în ierarhi, desăvârşită în martiri”23.
Asocierea celor două teme „De tine se bucură” şi Duminica tuturor sfinţilor s-ar explica tocmai prin
elementul comun reprezentat de cetele de sfinţi ce formează corpul Bisericii. În acelaşi timp, Maica Domnului
simbolizează Întruparea Logosului, iar Deisis din Duminica tuturor sfinţilor face aluzie la cea de-a Doua Venire,
evidenţiindu-se aﬆfel legătura dintre Întrupare şi Mântuire.
Dumnica tuturor sfinţilor eﬆe o temă foarte rară în iconografia piurii valahe, prezentă numai la Bucovăţ în
secolul al XVI-lea24 şi zugrăvită la catoliconul de la Hurezi în absida de sud a naosului. Reluarea ei aici, în pronaos,
poate fi pusă în relaţie cu portretele laice de pe regiﬆrul de jos al pronaosului. La Polovragi se reia redaarea de la
Hurezi, având ca nucleu Deisis, încadrată de regiﬆrele de sfinţi ce sporesc numărul şi categoriile intercesorilor (fig.
32), iar sub Deisis apar supradimensionaţi sfinţii împăraţi Conﬆantin şi Elena, patronii lui Conﬆantin Brâncoveanu
(fig. 33, 34), detaliu specific redaărilor târzii ale aceﬆei teme, în lumea greacă25. Alegerea aceﬆei teme la catolicon
şi la Polovagi se datorează foarte probabil arhimandritului Ioan, tema oferind posibilitatea reprezentării celor doi
sfinţi împăraţi „asemenea apoﬆolilor”, patroni ai domnului, temă recurentă la Hurezi şi reprezentând o sărbătoare
îndrăgită de ﬆareţ, căreia îi închină paraclisul de la Cozia şi o icoană în care eﬆe reprezentat şi donatorul26.
Inscripţiile din Matei 25, 34, ce însoţesc scena, fac evident mesajul eshatologic al temei, mesaj adecvat pronaosului
în care itorii şi familiile aceﬆora reprezintă, ca şi la Hurezi, o friză ce ocupă integral regiﬆrul inferior, în timp ce
sfinţii cuvioşi „s-au retras”, ca şi în pronaosul de la Hurezi, în glafurile fereﬆrelor.
Ca în multe ansambluri brâncoveneşti, printre cuvioşi se numără şi sf. Grigore Decapolitul, ale cărui moaşte se aflau
la mânăﬆirea olteană Biﬆriţa, el fiind considerat în epocă proteor al ţării, alături de sf. Nicodim al Tismanei27.
Programul iconografic al pronaosului eﬆe dominat de temele mariale, biserica fiind închinată Adormirii
Maicii Domnului. În aceﬆ fel, la Polovragi se pune accent pe Fecioară ca inﬆrument al Întrupării, ca biserică vie,
22
Tema eﬆe redată aici într-o variantă iconografică mai simplă decât cea, probabil târzie, recomandată de Erminie.
23
G. Millet, Dalmatique, p. 2. Vezi Sf. Gherman, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Bucureşti, 2000, pp. 11–12.
24
C. L. Dumitrescu, Pictura murală, p. 38 şi fig. 33.
25
În lumea grecească şi rusească continuă să se iluﬆreze în secolul al XVII-lea o temă înrudită cu a Doua Venire prin compoziţie şi ﬆruură, adică
prin categoriile de sfinţi intercesori: „Toţi sfinţii” sau „Duminica tuturor sfinţilor”, conform textului din Înţelepciunea lui Solomon 5, 15: „Însă cei
drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor eﬆe la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei”. Pentru exemple de icoane greceşti, vezi Icoane
bizantine şi poﬆbizantine (catalog de expoziţie), MNAR, 2008, cat. nr. 38, 39, 40, 45, icoane datate în secolul al XVII-lea; primele trei provin de la
Muzeul Civilizaţiei Bizantine din Tessalonic, ultima – de la Muzeul Bizantin şi Creştin din Atena. Prezenţa evidenţiată a celor doi împăraţi
Conﬆantin şi Elena eﬆe specifică Athosului, apud G. Millet, Dalmatique, pp. 6–7; ea apare şi în icoana grecească cat. nr. 45.
26
Al. Efemov, Icoane, p. 65, fig. 93. Icoana eﬆe datată 1708–1709, vezi C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 844.
27
C. Popa, „Military and Local Saints”, pp. 76, 79–80.

şi mai puţin pe reprezentarea Edenului în care se adună toţi sfinţii. Nucleul marial al discursului iconografic din
pronaos se înrudeşte cu cel din pridvorul catoliconului de la Hurezi, parţial cu tematica din pronaosul schitului
Sf. Ştefan şi l-am putea considera o etapă în criﬆalizarea unui program marial ce s-a conturat la Cozia şi s-a
împlinit la Surpatele, fiind apoi reluat la Fedeleşoiu şi la Govora. Începând cu Cozia, cântarea „De tine se
bucură...” eﬆe însoţită de iluﬆrarea de versuri din Axion şi de Stihira de Crăciun28.
Meritele domnului Brâncoveanu la refacerea mânăﬆirii Polovragi ar explica reluarea temei Duminicii tuturor sfinţilor,
sfinţii împăraţi Conﬆantin şi Elena sunt zugrăviţi chiar deasupra lui Conﬆantin Brâncoveanu, tabloul votiv fiind amplasat
tot pe peretele de răsărit al pronaosului, ca în piura catoliconului. Semnalăm şi reprezentarea Maicii Domnului orantă
binecuvântându-i pe cei doi voievozi, Matei Basarab şi Conﬆantin Brâncoveanu, din tabloul votiv.
Lunga inscripţie ce relatează iﬆoria bisericii şi a mânăﬆirii, aflată tot în pronaos, eﬆe însoţită de reprezentarea celor
ce au contribuit în vreun fel la itorirea, înzeﬆrarea şi refacerea lăcaşului în trecut şi în epoca brâncovenească. Pe peretele
de răsărit, în dreapta uşii, sunt zugrăviţi itorul bisericii, Danciu Pârâianul vel poﬆelnic, ţinând chivotul bisericii, şi Matei
Basarab, pe timpul căruia s-a ridicat prima biserică (fig. 35). De cealaltă parte se află Conﬆantin Brâncoveanu cu doamna
Maria, urmaţi la sud de cei patru coconi domneşti ale căror nume sunt însoţite de titlul de voievod. Brâncoveanu ţine, la
rândul lui, chivotul bisericii, în calitatea sa de al doilea itor (fig. 36). Pe peretele veﬆic, pandant cu figurile celor doi
domni, sunt înfăţişaţi arhimandritul Ioan „de la Urezi şi oﬆenitoriu aceştii sfinte case” – adică ispravnicul – şi mitropolitul
Teodosie, apropiatul colaborator al domnului Brâncoveanu (fig. 37). La nord sunt zugrăvite rudele apropiate ale itorului:
Petru vel clucer, Barbu vel ban, fiii lui Danciu, şi sora sa, Stanca, împreună cu Preda vel căpitan, cel de-al treilea fiu al
itorului, omorât împreună cu tatăl său, de Mihnea al III-lea29. Aceﬆ eveniment dramatic din familia boierului Pârâianu
ar explica plasarea lui Preda, nu în rând cu fraţii săi, ci alături de tatăl cu care a împărtăşit o soartă comună. Se reia în aceﬆ
lăcaş obiceiul împământenit în Ţara Românească, încă în epoca lui Matei Basarab, de a reprezenta, alături de itori şi
ispravnici, pe domnii şi înalţii ierarhi ce au condus ţara şi Biserica în momentul conﬆruirii lăcaşului.
Glafurile uşii dintre naos şi pronaos prezintă o iconografie tipică intrărilor (fig. 38, 39, 40).
Programul iconografic al pridvorului eﬆe unul singular. Alături de obişnuitele teme cu caraer eshatologic ale
pridvorului brâncovenesc – Emanuel în tetramorf pe calotă, încadrat de profeţi şi mucenici, episoade din Geneză
referitoare la protopărinţi (fig. 41) şi Martiriile apoﬆolilor pe arcade30 – pe peretele de răsărit, rezervat de obicei Judecăţii
de apoi sau unor teme similare, sunt zugrăvite imagini cu Muntele Athos, privit dinspre miazăzi şi răsărit (fig. 42 şi 43).
În ceea ce priveşte redaarea scenelor Martiriilor celor 12 apoﬆoli, se pot semnala similitudini cu soluţiile
de la Mamul: apoﬆolul Luca eﬆe înfăţişat piând chipul Fecioarei, iar Ioan apare ridicându-se la cer, în timp ce
28
Iconografia pronaosului alcătuită din teme transferate din naos şi pridvor ateﬆă relativa mobilitate a temelor, ca şi plurisemantismul
lor în contexte iconografice diferite.
29
N. Stoicescu, Dicţionar, pp. 224–225.
30
Textele de pe filaerele profeţilor fac parte din acelea care însoţesc de obicei Judecata de apoi. Asocierea dintre Martiriile apoﬆolilor
şi medalioanele cu mucenici ar putea evoca, asemenea imaginilor din Sinaxar, naşterea întru Hriﬆos a aceﬆora, simbolizând totodată
speranţa în mântuire şi înviere cu care oamenii creştini aşteaptă Judecata de pe urmă.
31
L. Réau, Iconographie, III, 2, p. 710.

discipolii săi găsesc gol mormântul pe care şi-l săpase singur31 (fig. 44).
Cu doi ani înaintea piării bisericii mânăﬆirii Polovragi, se tipărea în greceşte, la Snagov, Proschinatariul Muntelui
Athos, avându-l ca autor pe Ioan Comnenul, cărturar grec la curtea lui Brâncoveanu. În epocă circulau gravuri cu Sf.
Munte în manieră schematică şi convenţională – sursă de inspiraţie pentru tipografii munteni32. De altfel, Paul de Alep
relata că ar fi văzut în pridvorul palatului Mitropoliei de la Târgovişte imaginile piate ale celor trei capitale spirituale ale
lumii ortodoxe: Athosul, muntele Sinai şi Ierusalimul33. Cel care ar fi putut alege aceaﬆă temă pare a fi tot arhimandritul
Ioan, imaginea Athosului fiind reluată în pridvorul paraclisului conﬆruit de el, la Cozia. O asemenea opţiune era în
deplină concordanţă cu politica de susţinere a aşezămintelor de la Sf. Munte, de către Conﬆantin Brâncoveanu, fiind
totodată expresia cinﬆirii aceﬆui centru al monahismului ortodox, păﬆrător al tradiţiei şi al dreptei credinţe, într-o epocă
în care propaganda catolică şi calvină ameninţa Biserica Ortodoxă.
Icoana de hram oferă o redaare narativă a Adormirii Maicii Domnului (fig. 45), preferată şi generalizată în piura
vremii, începând cu Biserica Doamnei din Bucureşti. Aici scenei centrale i se alătură momentul venirii apoﬆolilor pe nori,
aduşi de îngeri, şi cel al Înălţării Mariei la cer, într-o glorie purtată de îngeri, ca şi episodul venirii apoﬆolului Toma,
căruia Fecioara îi dă brâul; dedesubt eﬆe scris un fragment din troparul Adormirii.
O ultimă scenă închinată Fecioarei eﬆe Acoperământul Maicii Domnului, zugrăvit pe faţada de veﬆ a
pridvorului, temă piată prima dată în pridvorul paraclisului de la Hurezi la 1696–1697 (fig. 46). Maica
Domnului oferă protecţia sa diferitelor personajece se înşiră la dreapta – ierarhi ai bisericii, sau la ﬆânga –
împăraţi în coﬆume bizantine şi boieri de diferite ranguri, purtând coﬆumele epocii brâncoveneşti.
La Polovragi se conﬆată o parţială adaptare a unor teme sau discursuri identificate în catoliconul hurezan, în ceea ce
priveşte iconografia altarului şi a arcului de triumf, dar şi originala iluﬆrare a timpului Triodului în traveea de veﬆ a
naosului, la care se adaugă varianta insolită a iconografiei pronaosului şi singulara reprezentare a Muntelui Athos în
pridvor. Simfonizarea aceﬆor teme eﬆe desigur opera învăţatului arhimandrit Ioan.
Reﬆaurarea recent încheiată a piurii murale din biserica de la Polovragi prilejuieşte o analiză minuţioasă a piurii
murale34. Chiar şi aşa, eﬆe dificil să diﬆingem net contribuţia fiecărui pior şi mai ales să particularizăm ﬆilul zugravilor,
întrucât, ca şi la Hurezi, exiﬆa în subsidiar dorinţa realizării unui ansamblu unitar, iar cei patru meşteri oferă o expresie,
mai mult sau mai puţin personală, a ﬆilului piurii de la Hurezi.
Celui mai talentat pior i-am atribui scenele Coborârii la iad şi Schimbării la Faţă din absidele laterale, ca
şi cele două compoziţii monumentale din pronaos, „De tine se bucură...” şi Duminica tuturor sfinţilor. Aceﬆe
scene, alături de imaginile Muntelui Athos, reprezintă cele mai originale rezolvări artiﬆice ale ansamblului,
32
Eleonora Coﬆescu, „L’ image du Mont Athos dans l’ exonarthex de Polovragi (Vâlcea, Roumanie)”, Balkan Studies, 1973, nr. 2, pp. 308–
312; Dory Papaﬆratos, Paper icons. Greek orthodox religious engravings, 1665–1899, Atena, 1990, II, pp. 418–419, reproduce două imagini
dintr-un volum al Proschinitarului publicat la Snagov în 1701, volum aflat în British Library.
33
Călători ﬆăini, VI, p. 119.
34
Lucrările de reﬆaurare-conservare se datorează lui Şerban Anghelescu. Intervenţiile reﬆaurării au inclus piarea întregii biserici în exterior cu
un simili ce aminteşte de procedeele arhiteurii anterioare epocii brâncoveneşti. Biserica eﬆe rezultatul a două faze diﬆine, ori, aceaﬆă intervenţie
induce, în mod greşit, ideea originalităţii şi a unităţii bisericii ca monument al epocii mateine.

dominat, în bună parte, de o viziune convenţională.

Întregul ansamblu eﬆe conceput ca un dialog vizual între monumentalitatea regiﬆrului inferior – ce ajunge la
nivelul superior al fereﬆrelor, prin suprimarea şirului de medalioane – şi cea a scenelor din abside şi timpane, pe de
o parte, şi aglomerarea de personaje şi elemente scenografice ce populează regiﬆrele narative, pe de altă parte. Aceaﬆă
zonă, ca şi cea rezervată Imnului Acatiﬆ din pronaos, eﬆe careiată prin linii verticale continue ce creează o reţea
rigidă pe suprafeţele pereţilor.
O viziune monumentală unitară şi singulară în întreaga piură brâncovenească o prezintă cele două compoziţii
de pe pereţii de răsărit şi apus ai pronaosului: „De tine se bucură...” şi Duminica tuturor sfinţilor. Alăturarea direă
a aceﬆor scene la regiﬆrul tabloului votiv rămâne o rezolvare unică în ansamblurile brâncoveneşti. Dimensiunile
sensibil mai reduse ale regiﬆrelor Imnului Acatiﬆ şi a frizei de proroci sugerează o pseudoperspeivă şi amplifică,
prin contraﬆ, impresia de monumentalitate a piurii pronaosului35.
Dacă iconografic scenele urmează formule de redaare consacrate, devenite poncife, ca în majoritatea
ansamblurilor murale din Vâlcea, ﬆilul „de la Hurezi” eﬆe dominant, în variante mai mult sau mai puţin
personale. Tradiţia iconografică se asociază conﬆant convenţionalismului reprezentării, dar nu eﬆe vorba nici de
continuarea liniei ﬆiliﬆice ce prelungea tradiţia artei paleologe, nici de cea particulară, a Greciei nord-veﬆice,
reprezentată de ansamblurile din zona Epirului, în special de bisericile de pe insula Ioaninei şi cele ţinând de
şcoala Linotopi de la începutul secolului al XVII-lea.
Scenele din ciclurile narative prezintă în mod conﬆant peisaje şi scenografii arhiteurale care, prin conﬆrucţia
lor grafică sau prin ecrane şi contraﬆe cromatice, introduc repere ale sugerării spaţiului tridimensional. Eﬆe vorba
de trasee oblice repetate ale arhiteurii, ce se inserează sau nu pe diagonala scenei, reiau şi susţin orientarea
elementelor de peisaj. În mod siﬆematic, fiecare compoziţie prezintă o avanscenă, iar conﬆrucţia şi expresia
corporală relativ coreă a personajelor, numărul redus şi diﬆribuţia lor în „spaţiu” asigură coerenţă ﬆruurii
imaginii. Ecranele cromatice obişnuite piurii murale datorită fondului albaﬆru-negru sunt completate în piura
epocii de modelarea prin diferenţe de valoare a culorii (la coline) sau prin contraﬆe, blicuri albe (pe creﬆele munţilor
sau pe acoperişul clădirilor), sugerând, naiv, lumina. În scenele cu peisaj, „umbrele” sunt uneori colorate aleatoriu,
efeul fiind unul pitoresc, datorită cromaticii diverse. Asemenea procedee empirice şi naive încearcă soluţionarea
problemei redării spaţiului. Formulele tradiţionale de reprezentare predomină mai ales în Marile sărbători.
Pe ansamblu, se poate conﬆata o preferinţă pentru roşu – roşu-brun sau roşu deschis – alăturat adesea
verdelui, dar şi unor culori deschise, griuri sau ocruri (Anaﬆasis, Schimbarea la Faţă, Pogorârea sf. Duh, Buna
Veﬆire, majoritatea scenelor din Imnul Acatiﬆ). Altă combinaţie cromatică specifică piurii brâncoveneşti în
general eﬆe gri cu roz-violaceu. Predominarea culorilor deschise la peisajele din pridvor pare a sugera,
convenţional, albul ﬆâncilor luminate, atât de specifice peisajului mediteranean.
Repertoriul de arhiteuri combină elemente tradiţionale, simple: ziduri ce închid orizontul scenei, o varietate de
arhiteuri de cetăţi, variante de bazilici, clădiri ce evocă atmosfera curţilor interioare de reşedinţă, de tip renascentiﬆ,
cu arcade (Buna Veﬆire, Iisus în faţa lui Pilat) sau turnuri de forme diverse (pandantivii turlei, Pogorârea sf. Duh).
35
Regiﬆrul de sfinţi are dimensiunea egală cu cea a unui regiﬆru şi jumătate din Imnul Acatiﬆ.

Aceﬆe mijloace sunt puse în slujba unui discurs narativ care evită dramatismul compoziţiilor dinamice sau
aglomerarea de personaje, ca şi retorica barocă, devenită una dintre opţiunile posibile ale artei ortodoxe proprii
spaţiului grecesc şi chiar celui ucrainean sau rusesc, din secolul al XVII-lea şi de la începutul secolului al XVIII-lea.
Nota de pitoresc ce însoţeşte eﬆetica artei brâncoveneşti eﬆe prezentă şi la Polovragi: frize decorative cu motive
orientale, vrejuri florale sau şiruri de triunghiuri tivesc arcadele şi scenele din pridvor şi deschiderile dintre încăperi.
Chiar suprafaţa pe care calcă personajele pare a fi decupată dintr-o amplă textilă împodobită cu o inedită scriitură
de ierburi de cele mai diverse forme şi culori. Motivele orientale sunt inspirat valorificate, deopotrivă la coﬆumele
beizadelelor, cât şi la redarea veşmântului sfântului Ioan Gură de Aur, prezent în altar.
Transpunerea în piură a gravurilor reprezentând Muntele Athos nu eﬆe una mecanică, ci varianta piurală şi
pitorescă a aceﬆora, ce se combină cu un fermecător peisaj marin propriu repertoriului de secol XVII, aşa cum apare
în icoanele mitropolitului Ştefan de la Bălăneşti36. Nota de pitoresc domină şi scenele Martiriilor apoﬆolilor, după
cum convenţionalismul şi chiar ﬆereotipia caraerizează piura din calota şi arcele pridvorului.
Portretele reprezintă o temă mai importantă decât conﬆruirea coreă a corpurilor. Întrucât cele mai fin
individualizate chipuri apar în scenele cu inscripţii greceşti, i se poate atribui lui Andrei seria de figuri ale prorocilor din
turlă şi altar (Solomon, Moise, Iezechil, fig. 8). Teoria de sfinţi din regiﬆrul inferior din altar şi naos, ce prezintă serii
convenţionale de chipuri cu corpuri anemice şi ﬆângaci articulate, cu membrele superioare scurte, asemănătoare cu friza
de apoﬆoli din turlă sau cu personajele de pe bolta pridvorului, sunt executate de altă mână şi se caraerizează prin
volumele rigide ale facies-ului şi părului, ce par a fi din gips. Un loc aparte revine portretelor de mari dimensiuni din
regiﬆrele de sfinţi din scenele Duminica tuturor sfinţilor şi „De tine se bucură...” (fig. 30 şi 34). Aceﬆea ar putea fi realizate
tot de Andrei care, aici, adoptă o tipologie consacrată, preluată din icoanele cretane în care se recunoaşte simbioza dintre
tradiţia poﬆ-paleologă şi viziunea occidentală, în varianta veneţiană. Figurile aparţinând aceleiaşi categorii seamănă, dar
sunt uşor individualizate; au pierdut în parte hieratismul tradiţional şi, în niciun caz, nu sunt ﬆereotipe. Se remarcă
portretele celor doi împăraţi dreptcredincioşi, Conﬆantin şi Elena, cel al sfintei Maria Egipteanca (fig. 32), cele ale
melozilor. Teodosie şi Hriﬆofor – cele două figuri care ﬆrăjuiesc din glaful uşii dintre naos şi pronaos – devin emblematice
pentru simbioza dintre tipul tradiţional (sfântul cuvios) şi cel cretan occidentalizant (sf. Hriﬆofor). (fig. 38).
36
Al. Efremov, Icoane, p. 53, 188, cat. nr. 30.

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI A MÂNĂSTIRII POLOVRAGI
I. Altar
1. Domnul Savaot (ὀ CΑΒΑΩΘΟΥ, ὁ Σαβαώθ1)

2. Sfântul Duh (dxÚ´ 1 stÚi 1)
3. Maica Domnului cu Pruncul (mÚr ƒÚõ), pe tron, între arhanghelii Mihail (1 mÚ 1) şi Gavriil (1 gÚ 1)
4. Proroci (E, de la N la S): Isaia (ΗCΑΙΑ, Ἠσαΐας; „Eu mai înainte cleşte de tăciune” (…te-am numit, Fecioară), ΕΓΩ
ΔΕ ΠΡΩΗ ΛΑ/βιδ ανθρακοφορον, ἐγὼ δὲ πρώη[ν] λαβίδ[α] ἀνθρακοφόρον: cf. Is. 6, 6); [Valaam] ([...]; „Eu am
[pre]văzut aceaﬆa înainte”, ΕΓΩ […]ΔΟΝ ΤΟ ΠΡΙΝ/ […], ἐγὼ [προεῖ]δον τὸ πρίν [...]2); Iezechil (ΙΕΖΕΚΙΗΛ,
Ἰεζεκιήλ; „Eu uşă închisă a lui Dumnezeu te” (...-am numit, Fecioară), ΠΥΛΗΝ ΕΓΩ CΕ ΤΟΥ/ θυ κ·κλησμενην,
πύλην ἐγώ σε τοῦ Θ<εο>ῦ κ<ε>κλε[ι]σμένην: cf. Iez. 44, 2); Zaharia (ΖΑΧΑΡΙ., Ζαχαρί<ας>; [...]); Ghedeon
(ΓΕΔΕΩΝ, Γεδεών; „Pe tine, curată, lână mai înainte te-am numit, Fecioară”, ΠΟΚΟΝ CΕ ΑΓΝΗ ΠΡΙΝ/ κ·κληκα
παρθενε, πόκον σε, ἁγνή, πρὶν κ<έ>κληκα, Πάρθενε: cf. Judec. 6, 37); Avacum (ΑΒΒΑΚΟΥΜ, Ἀββακούμ; „Harul
mai înainte-vederii”3, ΠΡΟΒΛΕΠΤΙΚΟΝ/ χαρισμα, προβλεπτικὸν χάρισμα: cf. Av. 3, 2–4); (V, de la N la S): Daniil
(ΔΑΝΙΗΛ, Δανιήλ; „Munte închipuit din care” (...s-a desprins piatra), ΟΡΟC/ ΝΟ[Η]/ΤΟΝ ΟΥ Π/ΡΕ, ὄρος
νο[η]τὸν οὗ π[α]ρε[τμήθη λίθος]: cf. Dan. 2, 34 şi 45); David (ΔΑΔ, Δα<βί>δ; „[Eu chivot] sfinţit”, [...]
ΗΓΙΑ[...]ΜΕ[...], [ἐγὼ κιβωτὸν] ἡγια[σ]μέ[νον]: cf. ps. 131, 8); Moise (ΜΩΥCΙC, Μωϋσῆς; „Eu rug te-am numit,
oamenilor” (...adăpoﬆ), ΕΓΩ ΒΑΤΟΝ Κ·ΚΛΗΚΑ/ CΕ ΑΝΘΡΟΠΩΝ, ἐγὼ βάτον κ<έ>κληκά σε ἀνθρώπων
[σκέπη]: cf. Ieş. 3, 2); Aaron (ΑΑΡΩΝ, Ἀαρών; „Eu [toiag] care a odrăslit”, ΕΓΩ ΔΕ ΑΝΘΗCΑ/σαν, ἐγὼ δὲ
ἀνθίσασαν [ῥάβδον]4; cf. Num. 17, 8); Solomon (CΟΛΟΜΟΝ, Σολομῶν; „Eu pat al Împăratului, Fecioară, te-”
(...am numit), ΕΓΩ CΕ ΚΛΗΝ[…]/ ΒΑCΙΛΕΩC ΚΟΡΗ, ἐγώ σε κλίν[ην τοῦ] βασιλέως, Κόρη: cf. Cântarea
cântărilor 3, 7–10); Iacov (ΗΑΚΟΒΟC, Ἰάκωβος; „Eu în vis te mărturisesc scară”, ΕΓΩ ΚΑΘ ΥΠΝΟΥ C/ ΙCΤΟΡΩ
ΚΛΙ/μακας, ἐγώ καθ’ ὕπνου σ’ ἱστορῶ κλίμακας: cf. Fac. 28, 12)
5. Apoﬆoli (de la N la S): Filip (Ο ΑΓΙΟC ΦΙΛΙΠ, ὁ ἅγιος Φίλιπ<πος>); ? (Ο ΑΓΙΟC ΒΑΡ[…], ὁ ἅγιος Βαρ[...]);
Tadeu (Ο ΑΓΙΟC ΘΑΔΔΑΗΟC, ὁ ἅγιος Θαδδαῖος); Anania (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΑΝΙΑ, ὁ ἅγιος Ἀνανίας); Cleopa
(Ο ΑΓΙΟC ΚΛΕΟΠΑ, ὁ ἅγιος Κλεοπᾶς; […]); Sidareu (Ο ΑΓΙΟC CΥΔΔΑΡΑΙΟC, ὁ ἅγιος Συδαραῖος);
Simon (Ο ΑΓΙΟC CΙΜΟΝ, ὁ ἅγιος Σίμων5)
1
Inscripţia notează, aberant, forma de genitiv a numelui grecizat Σαβαώθος; sau poate fi o influenţă a pronunţiei din română, ca de ex.
duhu, în loc de duhŭ (v. mai jos, naos nr. 10, n. 29), sau Iacovu, Valaamu (pronaos nr. 2, n. 37 şi 38).
2
Un text mai extins la Surpatele, pronaos nr. 2, totuşi incomplet, de aceea nici traducerea nu poate fi făcută cu exaitate.
3
Traducerea adecvată eﬆe „harul profeţiei”.
4
Un text extins, cu traducerea adecvată, la catoliconul de la Hurezi, altar nr. 6, la Aaron; la fel mai jos, pronaos nr. 2.
5
DNT ne indică numele originar ebraic, în transcripţie fiind notată pronunţia lui: Şimăon; de la aceaﬆa provine forma Simeon; Σίμων
eﬆe transpunerea grafică (şi nu de pronunţie) a numelui respeiv.

6. Împărtăşirea apoﬆolilor („Darea nafurii; darea priceştenii”, 1 darh nafÁrïi 1 darh priçewenii 1; pe carte: „Luaţi,
mâncaţi; beţi dintru aceﬆa toţi”, prïim/ite å/dite61 / pïite/ ›t neå/ v´si: cf. Mt. 26, 26–28; Mc. 14, 22–24)
7. „Naşterea Născătoarei de Dumnezeu” (roÈdestvo bcÚe)
8. Intrarea în biserică a Maicii Domnului („Intrarea Născătoarei de Dumnezeu”, v´v[e]denïa bcÚe)
9. Vindecarea bolnavului hidropic („H<riﬆo>s vendecă pre cel [bolnav] de dropic[ă]”, xÚÚs vendek´ pre çel de
dropik[´]: Lc. 14, 1–4)
10. Duminica slăbănogului („H<riﬆo>s tămădui pre cel bolnav”, xÚÚs t´mßdÁi pre çel bolnav: In. 5, 1–15)
11. Duminica orbului („Dumenica orbului”, dÁmenika ›rbÁlÁi: In. 9, 1–38)
12. Duminica samarinencei („Dumeneca samarineanii”, dÁmeneka samarïnhnïi: In. 4, 5–42)
13. Iisus în mormânt (ïÚsÚ xÚsÚ ) cu Maica Domnului (mÚr ƒÚõ) şi sf. Ioan [Teologul] (stÚi ï›an); deasupra: doi îngeri.
Inscripţia zugravilor („† Pomeneşte, Doamne, [pe] Andreiu, Simion, Iﬆrate, Hranit, z[u]gravii care au foﬆu; av[guﬆ]
57 l<ea>t 72118”, † pomeni gÚi 1 andreÓ simi›n 1 istrate 1 xranit/ j[Á]gravïi kare aÁ fostÁ av[...] e lÚt #jsaï)
14. Cruce criptogramă (ïncï; ïÚÚs xÚÚs ΝΙΚΑ; g1 a1, „Capul lui Adam”, glava adama)
15. Iisus Mare Arhiereu (ïÚÚs xÚÚs)
16. Sf. Ştefan (Ο ΑΓΙΟC CΤΕΦΑΝΟC, ὁ ἅγιος Στέφανος)
17. Sf. Spiridon (Ο ΑΓΙΟC CΠΥΡΙΔΩΝΟC ΤΟΥ ΘΑΥΜΑΤΟΥΡΓΟΥ, ὁ ἅγιος Σπυρίδωνος τοῦ Θαυματούργου)9
18. Sf. Grigore Dialogul (Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC Ο ΔΙΑΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ Διάλογος; „Că a Ta eﬆe
ﬆăpânirea şi a Ta eﬆe împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, totdeauna, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin”, æko tboå/ derÈava/ i tvoe e/stß crÚstvo/ i sila/ i slava/ ocÚa i snÚÚa/ i stÚgo/
dÚxa 1 nÚnh/ i10 prÚsn› i vß vhki vh/k›m amin 1 : ecfonis înainte de antifonul al doilea)
19. Sf. Grigore Teologul (Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC Ο ΘΕΟΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Γρηγόριος ὁ Θεολόγος; „Că Ţie se
cuvine toată slava, cinﬆea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea”, æko
po/dobaet´/ ti vså/kaå sla/va 1 çsÚt´/ i poklo/nenïe 1 / ocÚÁ i/ snÚÁ i/ stÚomÁ/ dxÚÁ 1 nnÚh i prisno 1 : ecfonis
înainte de primul antifon)
20. Sf. Ioan Gură de Aur (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝ Ο ΧΡΥCΟCΤΟΜΟC; ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ Χρυσόστομος;
„Binecuvântată eﬆe împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”,
blÚsveno11 crÚstvo ocÚa i snÚa i staÚgo/ dxÚa 1 nnÚh i prÚsno i v´ vhki vhk›m 1 : binecuvântarea de început a
liturghiei)
21. Agneţ şi îngeri cu ripide („Pîinea cea de viaţă purtătoare”, Ο ΖΩΗΦΟΡΟC ΑΡΤΟC, ὁ ζωηφόρος ἄρτος)
22. Sf. Vasile cel Mare (Ο ΑΓΙΟC ΒΑCΙΛΕΙΟC Ο ΜΕΓ·, ὁ ἅγιος Βασίλειος ὁ Μέγ<ας>; „Ca şi aceştia împreună cu noi
6
În loc de ædite. Grafia cu å în loc de æ eﬆe specifică redacţiei ruso-ucrainene, v. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
7
Vior Brătulescu a citit aici „au[guﬆ] 15” („Mânăﬆirea Polovragi”, p. 7).
8
1703.
9
De obicei, aceﬆ nume apare la cazul nominativ, şi anume: Σπυρίδων, nu la genitiv, ca aici.
10
De aici şi până la sfârşitul inscripţiei scris cu litere cursive.
11
Prescurtare mai puţin uzitată pentru bl<ago>s<lo>veno „binecuvântată”.

Biserica Adormirea Maicii Domnului a mânăﬆirii Polovragi. Liﬆa temelor iconograice
să slăvească preacinﬆitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururi”, da
i ti/i s na/mi sla/våt´/ preçÚst/noe i/ veliko/lhpoe/ imå tvoe/ ocÚa i snÚ/a 1 i stÚgo/ dxÚa 1 nnÚh/ i prÚsn›12 1 :
ecfonis după rugăciunea pentru cei chemaţi)
23. Sf. Atanasie al Alexandriei (Ο ΑΓΙΟC ΑΘΑΝΑCΙΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΙ, ὁ ἅγιος Ἀθανάσιος Ἀλεξανδρεί<ας>;
„Ca sub ﬆăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie slavă să înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
pururea”, æko da/ pod der/ÈavoÓ/ tvoeÓ/ vsegda/ xrani/mi te/bh sla/vÁ v´j/s¥laem/ ocÚÁ i/ snÚÁ i/ 1 stÚmÁ/
dxÚÁ nnÚh/ i prÚsn›13 1 : ecfonis înainte de cântarea heruvimică)
24. Sf. Chiril al Alexandriei (Ο ΑΓΙΟC ΚΥΡΙΛΛΟC ΑΛΕΞΑΝΔΡΕΙ, ὁ ἅγιος Κύριλλος Ἀλεξανδρεί<ας>; „Mai
ales pentru preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita ﬆăpâna noaﬆră, de Dumnezeu Născătoarea şi
pururea Fecioara Maria”, ijråd/nhe › prÚs/thi çsÚth/i preÚbla/vennhi14/ slavnh/i vldÚçi/ci nÚÎ/ei bcÚi /i
prsÚn›/ dvÚh mar/ïi 1 : ecfonis înainte de axion)
25. Sf. Andrei Criteanul (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΕΗ ΚΡΗΤΙC, ὁ ἅγιος Ἀνδρέ[ας] Κρήτης; „Şi ne învredniceşte pe noi,
Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm” (...a Te chema), i spodobi nas´ vldÚko s´ derj/novenïem´
ne›sÁÈdenno smhti: ecfonis înainte de rugăciunea domnească)
26. Sf. Roman (Ο ΑΓΙΟC ΡΩΜΑΝΟC, ὁ ἅγιος Ῥωμανός)
II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator (ΙC. ΧC. Ο ΠΑΝΤΩ/ΚΡΑΤΟΡ, Ἰ<ησοὺ>ς Χ<ριστὸ>ς ὁ Παντοκράτωρ; „† Den ceriu
căută Domnulŭ, văzu pre toţi fii[i] omeneşti. Denŭ gătită petreacerea Sa caotă preﬆe toţi carii lăcuescŭ pre
pământu”, † den çerÓ k´Át´ domnÁl´ 1 v´jÁ pre toci fïi ›menewi 1 den´ g´tit´ petråçerh sa kaot´ preste
t›ci karïi l´kÁesk´ pre p´mńtÁ: cf. ps. 32, 13–14)
2. Tronul Hetimasiei
3. Cete îngereşti
4. Profeţi (de la E spre S): David (Ο ΠΡΟΦΤ. ΔΑΒΔ., ὁ προφ<ή>τ<ης> Δαβ<ί>δ; „Cât s-au mărit lucrurile Tale,
Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut”15, Ω ΕΜΕ/ΓΑΛΗΝ/ΘΗ ΤΑ ΕΡΓΑ CΟΥ ΚΗΡΗΕ/ παντα εν σοφιε
επι/ησας, ὡ[ς] ἐμεγαλύνθη τὰ ἔργα σου, Κύριε, πάντα ἐν σοφίᾳ ἐπ[ο]ίησας: ps. 104, 24); Daniil (Ο ΠΡΟΦΤ.
ΔΑΝΙΗΛ, ὁ προφ<ή>τ<ης> Δανιήλ; „Eu, Daniil, mă uitam până când s-au aşezat scaune la judecată”, ΕΓΟ
ΔΑΝΗΛ/ ΕΘΕΩΡΟΥΝ ΕΩC ΟΥ ΕΤΕΘΗCΑΝ ΘΡΟΝΙ ΕΙC ΚΡΙCΙΝ, ἐγὼ Δαν<ι>ὴλ ἐθεώρουν ἕως οὗ
ἐτέθησαν θρόνοι εἰς κρίσιν: Dan. 7, 9); Isaia (Ο ΠΡΟΦΤ. ΗCΑΙΑ, ὁ προφ<ή>τ<ης> Ἠσαΐα<ς>; „Iată, ziua
12
Ultimul rând eﬆe scris cu litere cursive.
13
Idem.
14
Prescurtare pentru prebla<goslo>vennhi.
15
Pentru o traducere în spiritul textului grecesc, v. nota la acelaşi profet de la catoliconul Hurezilor, naos nr. 4 şi Observaţii asupra
inscripţiilor în limba greacă.

Domnului vine fără milă, cu mânie”, ΙΔΟΥ ΗΜ/ΕΡΑ ΚΟΥ./ ΕΡΧΕΤΕ/ ΑΝΙΑΤΟC/ ΘΥΜΟΥ16, ἰδοὺ ἡμέρα
Κ<υρί>ου ἔρχεται ἀνίατος θυμοῦ: Is. 13, 9); Iezechil (Ο ΠΡΟΦΤ. ΙΕΖΕΚΙΗΛ, ὁ προφ<ή>τ<ης> Ἰεζεκιήλ; „Aşa
grăieşte Domnul: veţi vedea viaţa voaﬆră”, ΤΑΔΕ/ ΛΕΓΕΙ ΚC./ ΟΨΕCΤΕ/ ΤΥΝ ζω/ην εμων, τάδε λέγει
Κ<ύριο>ς ὄψεστε τὴν ζωὴν ὑμῶν: cf. Deut. 28, 6617); Ghedeon (Ο ΠΡΟΦΤ. ΓΕΔΕΩΝ, ὁ προφ<ή>τ<ης>
Γεδεών; „Iată, ziua Domnului vine ca un cuptor şi-i va arde pe ei”, ΙΔΟΥ ΗΜ/ΕΡΑ ΚΥ./ ΕΡΧΕΤΕ/ ΩC
ΚΛΙ/ΒΑΝΟC Κ · / ΦΛΕΞΕΙ/ αυτους, ἰδοὺ ἡμέρα Κ<υρίο>υ ἔρχεται ὡς κλίβανος κ<αὶ> φλέξει αὐτούς: Mal. 3,
19); Avacum (Ο ΠΡΟΦΤ. ΑΒΒΑΚΟΥΜ, ὁ προφ<ή>τ<ης> Ἀββακούμ; „[Deoarece] acela căruia nu-i pasă de
nedreptate l-a înăbuşit” (...pe cel cinﬆit)18, ΠΕΡΙΕ/ΒΑΛΕ/Ν ΑΜΕΛΕΙC Ε/ξ αδικ, περιέβαλεν ἀμελὴς ἐξ
ἀδικ<ίας>: cf. Av. 1, 4); Miheia (Ο ΠΡΟΦΤ. ΜΙΧΑΙ., ὁ προφ<ή>τ<ης > Μιχαί<ας>; „Şi va ﬆa şi va vedea şi va
paşte” (...turma)19, Κ · CΤΗCΕΤΑΙ Κ · ΟΨΕΤΑΙ/ Κ · ΠΟΙΜΑΝΑΙ, κ<αὶ> στήσεται κ<αὶ> ὅψεται κ<αὶ>
ποιμανεῖ: Mih. 5, 3); Iona (Ο ΠΡΟΦΤ. ΙΩΝΑC, ὁ προφ<ή>τ<ης> Ἰωνᾶς; „În ﬆrâmtoarea mea am ﬆrigat către
Domnul”, ΕΒΟΗC/Α ΕΝ ΘΛ/ΙΨΙ ΜΟΥ/ ΠΡΟC ΚΥ., ἐβόησα ἐν θλίψει μου πρὸς Κύ<ριον>: Iona 2, 2); Agheu
(Ο ΠΡΟΦΤ. ΑΓΓΑΙΟC, ὁ προφ<ή>τ<ης >Ἀγγαῖος; „Eu voi cutremura cerul şi pământul, marea” (...şi uscatul),
ΕΓΩ Η/CΩ ΤΟΝ/ ΟΥΝΟΝ · / Κ · ΤΗΝ/ ΓΗΝ Τ · / θαλασαν, ἐγὼ ἡσσῶ τὸν οὐ<ρα>νὸν κ<αὶ> τὴν γῆν, τ<ὴν>
θάλασσαν: Ag. 2, 6); Ilie (Ο ΠΡΟΦΤ. ΗΛΙΑC, ὁ προφ<ή>τ<ης> Ἠλίας; „Viu e Domnul şi viu sufletul meu20,
nu va fi” (...ploaie), ΖΗ ΚC./ Κ · ΖΗ Η/ ΨΥΧΗ/ μου ουκ· / στι, ζῇ Κ<ύριο>ς κ<αὶ> ζῇ ἡ ψυχή μου, οὐκ <ἔ>σται
[ὑετός]: cf. III Regi 17, 1); Solomon (Ο ΠΡΟΦΤ. CΟΛΟΜΟΝ, ὁ προφ<ή>τ<ης> Σολομῶν; „Gura celui drept
rodeşte înţelepciune”, CΤΟΜΑ ΔΙΚ·ΟΥ ΑΠ/ΟCΤΑΖΕΙ CΟΦΙΑΝ, στόμα δικ<αί>ου ἀποστάζει σοφίαν: Pilde
10, 31; 15, 7); Moise (Ο ΠΡΟΦΤ. ΜΩΥCΗC, ὁ προφ<ή>τ<ης> Μωϋσῆς; „Profet vă va ridica Domnul dintre
fraţii” (...voştri), ΠΡΟΦΗΤΗΝ/ ΗΜΗΝ/ ΑΝΑCΤΗC/ΕΙ ΚΗΡΗΟC/ ΕΚ ΤΟΝ/ ΑΔΕΛΦΟΝ, προφήτην ὑμῖν
ἀναστήσει Κύριος ἐκ τῶν ἀδελφῶν: Deut. 18, 15)
5. Apoﬆoli: Pavel (apoÚsl pavel), Ioan (apoÚsl ï›an), Marcu (apoÚsl marko), Andrei (apoÚsl andreï), Vartolomeu
(apoÚsl varƒolomeï), Toma (apoÚsl ƒoma), Filip (apoÚsl filip), Iacov (apoÚsl ækov), Simon (apoÚsl sim›n),
Luca (apoÚsl lÁka), Matei (apoÚsl matƒeï), Petru (apoÚsl petrÁ)
6. Ierarhi în medalioane: Climent (Ο ΑΓΙΟC ΚΛΗΜΕΝΤΟC, ὁ ἅγιος Κλήμεντος21), Silveﬆruc(Ο ΑΓΙΟC
CΙΛΒΕCΤΡΟC, ὁ ἅγιος Σίλβεστρος),cEleﬅeriec(Ο ΑΓΙΟC ΕΛΕΥΘΕΡΙΟC, ὁ ἅγιος Ἐλευθέριος),
16
Textul original extins, însoţit de traducere: catoliconul Hurezilor, naos nr. 4, nota la Isaia.
17
Idem, nota la Ieremia.
18
Idem, nota la Avacum.
19
Pentru a exprima mai bine ideile din text propunem următoarea traducere: „El va ﬆa neclintit, va veghea şi va păﬆori turma”; v. şi TOB,
p. 758. Acelaşi citat atribuit lui Samuel la catoliconul Coziei, altar nr. 4 şi lui Ghedeon la Surpatele, pridvor nr. 4.
20
Traducerea adecvată şi textul extins, din alte surse, la catoliconul Hurezilor, naos nr. 4, nota la pr. Ilie.
21
Eﬆe forma de genitiv a numelui propriu Κλήμης, uzitat în Min. şi la catoliconul de la Hurezi (23 ian., 24 nov. etc); aceﬆe forme s-au
răspândit deoarece apar în sintagma: „prăznuirea sfântului...”. Numele românesc preia aceeaşi formă de genitiv. În inscripţii apare şi
forma abreviată, fără terminaţie: Clim (bolniţa de la Hurezi, Mamul), Clem (Sf. Ştefan).

Haralambiec(Ο ΑΓΙΟC ΧΑΡΑΛΑΜΠΟC, ὁ ἅγιος Χαραλάμπος22), Achepsima (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΕΨΙΜ., ὁ ἅγιος

Ἀκεψιμ<ᾶς>23), Aitala24 (Ο ΑΓΙΟC ΑΕΙΘΑΛΑ, ὁ ἅγιος Ἀειθαλᾶ<ς>), Meletie (Ο ΑΓΙΟC ΜΕΛΕΤΙΟC, ὁ ἅγιος
Μελέτιος), Ştefan (Ο ΑΓΙΟC CΤΕΦΑΝΟC, ὁ ἅγιος Στέφανος), Agapet (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΑΠΗΤΟC, ὁ ἅγιος
Ἀγαπητός), Eusebie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥCΕΒΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐσέβιος), Martin (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΤΙΝΟC, ὁ ἅγιος
Μαρτίνος), Eutihie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΥΧΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐτύχιος), Dionisie (Ο ΑΓΙΟC ΔΙΟΝΥCΙΟC, ὁ ἅγιος
Διονύσιος), Nicandru (Ο ΑΓΙΟC ΝΙΚΑΝΔΡΟC, ὁ ἅγιος Νίκανδρος), Ioanichie (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΙΚΙΟC, ὁ
ἅγιος Ἰωαννίκιος).
7. Evangheliştii: (SE) Ioan (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC Ο ΘΕΟΛΟΓΟC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ Θεολόγος; „La început era
Cuvântul şi Cuvântul era [la] Dumnezeu”, ΕΝ ΑΡ/ΧΗ ΗΝ/ ΛΟΓΟC ΚΑΙ/ Ο ΛΟΓΟ/C ην θε., ἐν ἀρχῇ ἦν [ὁ] λόγος
καὶ ὁ λόγος ἦν [πρὸς] Θε<όν>: In. 1, 1); (SV) Luca (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΑC, ὁ ἅγιος Λουκᾶς; „Fiindcă mulţi s-au apucat
să alcătuiască”, ΕΠΕΙΔ/ΗΠΕΡ ΠΟΛΛ/ΟΙ Ε/ΠΕΧΕΙ/ΡΗCΑΝ, ἐπειδήπερ πολλοὶ ἐπεχείρησαν: Lc. 1, 1); (NV) Marcu
(Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΟC, ὁ ἅγιος Μάρκος; „Începutul Evangheliei lui Iisus Hriﬆos”, ΑΡΧΗ ΤΟΥ ΕΥΑΓΓΕΛΙΟΥ ΙΥ.
ΧΥ., ἀρχὴ τοῦ εὐαγγελίου Ἰ<ησο>ῦ Χ<ριστο>ῦ: Mc.1, 1); (NE) Matei (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΘΑΙΟC, ὁ ἅγιος Ματθαῖος;
„Cartea neamului lui Iisus Hriﬆos, fiul lui David, fiul lui Avraam”, ΒΙΒΛΟ/C ΓΕΝΕ/CΕΩ/C ΙΥ./ ΧΥ./ υιου δαδ. υιου
αβραμ, βίβλος γενέσεως Ἰ<ησο>ῦ Χ<ριστο>ῦ υἱοῦ Δα<βὶ>δ υἱοῦ Ἀβραάμ: Mt. 1, 1)
8. Mucenici din cei 40 în medalioane (de la E): Leontie (Ο ΑΓΙΟC ΛΕΟΝΤΙΟC, ὁ ἅγιος Λεόντιος), Valerian
(Ο ΑΓΙΟC [Β]ΑΛΕΡΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος [Β]αλεριανός), Lisimah (Ο ΑΓΙΟC ΛΗCΙΜΑΧΟC, ὁ ἅγιος Λυσίμαχος),
Dometian (Ο ΑΓΙΟC ΔΟΜΕΤΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος Δομετιανός), Hudion (Ο ΑΓΙΟC ΧΟΥΔΙΟΝ, ὁ ἅγιος
Χουδίων), Ştefan (Ο ΑΓΙΟC CΤΕΦΑΝΟC, ὁ ἅγιος Στέφανος) // Vivian (Ο ΑΓΙΟC ΒΙΒΙΑΝΟC, ὁ ἅγιος
Βιβιανός), Filoimon (Ο ΑΓΙΟC ΦΙΛΟΚΤΗΜΩΝ, ὁ ἅγιος Φιλοκτήμων), Iraclie (Ο ΑΓΙΟC ΗΡΑΚΛΕΙΟC,
ὁ ἅγιος Ἡράκλειος), Chirion (Ο ΑΓΙΟC ΚΗΡΙΟΝ, ὁ ἅγιος Κυρίων), Gardie (Ο ΑΓΙΟC ΓΑΡΔΙΟC, ὁ ἅγιος
Γάρδιος), Teodul (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΔΟΥΛΟC, ὁ ἅγιος Θεόδουλος), Aglaie (Ο ΑΓΙΟC ΑΓΛΑΙΟC, ὁ ἅγιος
Ἀγλαϊός25) // Uarit (Ο ΑΓΙΟC ΟΥΑΡΗΤΟC, ὁ ἅγιος Οὐάρητος), Rudon (Ο ΑΓΙΟC ΡΟΥΔΩΝ, ὁ ἅγιος
Ρούδων), Xantie (Ο ΑΓΙΟC ΞΑΝΘΟC, ὁ ἅγιος Ξάνθος), Cnidon (Ο ΑΓΙΟC ΚΝΙΔΩΝ, ὁ ἅγιος Κνίδων),
Smaragd (Ο ΑΓΙΟC CΜΑΡΑΔΟC, ὁ ἅγιος Σμάρα<γ>δος), Acachie (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΑΚΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀκάκιος),
? (Ο ΑΓΙΟC CΤΕΙΧ[...], ὁ ἅγιος Στίχ[...]) // Crisc (Ο ΑΓΙΟC ΚΡΙCΚΟC, ὁ ἅγιος Κρήσκης), Efradisih (Ο
ΑΓΙΟC ΕΦΑΘΗCΗ, ὁ ἅγιος Ἐ[υ]φ[ρ]αδήσυ[χος]26), ? (Ο ΑΓΙΟC CΤ[…]ΧΟC, ὁ ἅγιος Στ[...]ος), Ioan (Ο
ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης), Acroﬆomiclie (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΡΟCΤΟΜΙΚΛΟC, ὁ ἅγιος
22
Forma uzitată în Min. eﬆe Χαραλάμπης. În Sinaxarul de la Hurezi regăsim genitivul Χαραλάμπους. Aici apare o interpretare greşită
a aceﬆui genitiv (prin analogie cu numele proprii care au nominativul în -ος).
23
Min. ne furnizează formele: Ἀκεψιμᾶς şi Ἀκεψήμ. Întrucât terminaţia -ᾶς adesea nu eﬆe marcată în inscripţiile greceşti decât printr-un
semn de abreviere, în cele chirilice s-a răspândit forma scurtă.
24
De fapt, diacon (martirizat împreună cu episcopul Achepsima, 3 nov.)
25
În Min. nu se găseşte aceﬆ nume propriu; By. prezintă forma Ἀγλαΐων, iar la catoliconul de la Hurezi (naos nr. 25) apare aceeaşi formă ca aici.
26
Reconﬆituit după idem, naos nr. 25; multe din numele proprii au la bază un adjeiv sau un subﬆantiv şi de aceea am folosit compararea
lor cu numele comune, de provenienţă; aici eﬆe vorba de adjeivul εὐφραδήσυχος, „care vorbeşte bine” (By., s.v.)

Ἀκροστόμικλος27), Meliton (Ο ΑΓΙΟC ΜΕΛΙΤΩΝ, ὁ ἅγιος Μελίτων), Smaragd (Ο ΑΓΙΟC CΜΑΡΑΓΔΟC,

ὁ ἅγιος Σμάραγδος), Sisinie (Ο ΑΓΙΟC CΙCΙΝΙΟC, ὁ ἅγιος Σισίνιος).
9. Schimbarea la Faţă (Η ΜΕΤΑΜΟΡΦΩCΙC, ἡ μεταμόρφωσις); Domnul Savaot (Ο CΑΒΑΩΘΟC, ὁ Σαβαώθος28)
10. „Pogorârea Sfântului Duh” (pogor´rh sfńtÁlÁi dxÚÁ29)
11. Coborârea la iad („Învierea lui Hriﬆos”, Η ΑΝΑCΤΑCΙC ΤΟΥ ΧΟΥ., ἡ ἀνάστασις τοῦ Χ<ριστ>οῦ) cu
prorocul Osea (›sie; „Unde-ţi eﬆe, moarte, boldul?”, ΠΟΥ CΟΥ/ ΘΑΝΑΤΕ/ ΤΟΝ Κ·/ΤΡΟΝ, ποῦ σου,
θάνατε, τὸ κ<έ>[ν]τρον; Osea 13, 14)
12. „Înălţarea lui Hriﬆos“ (Η ΑΝΑΛΥΨ. ΤΟΥ ΧΟΥ., ἡ ἀνάληψ<ις> τοῦ Χ<ριστ>οῦ; înger în ﬆânga: „Bărb[a]ţi
[ga]lileiani, ce ﬆaţi căotându spre ceru?”, bßrb[a]/ci [ga]/lile/åni /çe stac/ kßotń/dÁ spre çe/rÁ; înger în dreapta:
„Aceﬆa I<isu>s care să înălţă de la voi la ceru”, açesta/ ïÚsÚ kare/ s´ Šn´/lcß/ de la /voi la/ çerÁ: Fapte 1, 11)
13. „Înjumătăţirea” [praznicului Cincizecimii] ([prh]polovlenïe: In. 7, 14 şi Lc. 2, 41–52)
14. „Dumeneca Tomi[i]” (dÁmeneka ƒomi: In. 20, 19–31)
15. Sf. Neofit (stÚi ne›fit)
16. „Sf. Iacov fratele Domnului” (stÚi ækov brat boÈïe)
17. Sf. Nicolae (stÚi nikola[e])
18. Sf. Fotie (stÚi fotii)
19. Buna Veﬆire (blagovewenïe): a. arhanghelul [Gavriil] cu David (ΔΒΔ., Δ<α>β<ί>δ; „Din pântece, mai înainte
de luceafăr [Te]-am născut”, ΕΚ ΓΑ/CΤΡΟC/ ΠΡΟ Ε/ΟCΦΟ/ΡΟΥ ΕΓΕ/ννησα, ἐκ γαστρὸς πρὸ ἑωσφόρου
ἐγέννησα: ps. 109, 3); b. Maica Domnului (pe carte: „Iată ro[a]ba Domnului. Fie mie după cuvântu[l] tău”, åtß
ro/ba do/mnÁ/lÁi 1 // fïe mïe/ dÁpß/ kÁvßn/tÁ tßÁ: Lc. 1, 38) şi Solomon (CΟΛΟΜΟΝ, Σολομῶν; „Eu pat al
Împăratului, Fecioară, te” (...-am numit); ΕΓΩ CΕ/ ΚΛΗΝ/ΗΝ ΤΟΥ/ ΒΑCΙΛ/ΕΩC Κ/ωρη, ἐγώ σε κλίνην τοῦ
Βασιλέως, Κόρη: cf. Cântarea cântărilor 3, 7–10)
20. „Naşterea lui Hriﬆos” (roÈdestvo xsÚta; ïÚÚs xÚÚs)
21. Uciderea pruncilor ([...]mrojdÁ[...]t´å30: Mt. 2, 16–18)
22. „Întâmpinarea Domnului” (stretenïå 1 gnÚe; prorociţa [Ana]: „Aceﬆ Prunc a întărit cerul şi pământul31”,
ΤΟΥΤΟ/ ΤΟ/ ΒΡΕ/ΦΟC ΟΥ/ΡΑΝΟ/Ν ΚΑΙ/ ΓΗ/ν εστερεωσε, τοῦτο τὸ Βρέφος οὐρανὸν καὶ γὴν ἐστερέωσε:
cf. Lc. 2, 38).
23. „Botezul Domnului” (bogoåvlenïå 1 gnÚe32)
27
În Min. lipseşte ateﬆarea aceﬆui nume propriu. Forma care apare la catoliconul de la Hurezi (naos nr. 25) diferă de aceaﬆa:
Ἀκροστόμικλης; v. Indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
28
Forma grecizată pentru ὁ Σαβαώθ.
29
În loc de dÁxß.
30
Aﬆăzi inscripţia eﬆe complet repiată şi ilizibilă.
31
Text recomandat de Erminie pentru Întâmpinarea Domnului (p. 102).
32
Exprimare tautologică (ad litteram „arătarea lui Dumnezeu a Domnului”). Probabil zugravul nu cunoştea sensul exa al sintagmei slave
bogoåvlenïå („arătarea lui Dumnezeu”) şi considerând că traducerea eﬆe „Botezul”, a simţit nevoia să adauge g<ospod>ne („Domnului”).

24. Ospăţul din casa lui Simon (Mt. 26, 6–13; Mc. 14, 3–9; Lc. 7, 36–50)
25. „Învierea lui Lazăr” (v´skr´senïå lajara)
26. „Duminica Floriilor” (nedelh cvhtonosia33)
27. „Cina cea de taină” (taina veçera)
28. „Spălarea [picioarelor] apoﬆolilor” (sp´larh apostolil›r)
29. Rugăciunea în grădina Ghetsimani („Rug[ă]ciunea lui H<riﬆo>s”, rÁgçÁnh lÁi xÚs)
30. „Vânzarea lui H<riﬆo>s” (vńjarh lÁi xÚs)
31. Spălarea pe mâini a lui Pilat („Spălarea lu[i] Pilat”, sp´larh lÁ pilat)
32. Drumul Crucii („Pă H<riﬆo>s Îl ducea să-L răﬆignească”, p´ 1 xÚs1 Šl dÁçh s´l r´stignhsk´)
33. „La judecata lui Pilat” (ΕΙC ΤΗΝ ΠΑΡΑCΤΑCΙΝ ΤΟΥ ΠΙΛΑΤΟΥ, εἰς τὴν παράστασιν τοῦ Πιλάτου; pe
filaerul ţinut de farisei: „Pilat spuse mulţimii: nicio vină nu găsesc. [Noi] am găsit pe aceﬆa învrăjbind poporul”,
Ο ΠΙΛΑΤΟC ΕΙΠΕ ΠΡΟC Τ · ΟΧΛΟΝ/ ΟΥΔΕΝ ΕΥΡΙCΚΩ ΑΙΤΙΟΝ// ΤΟΥΤΟΝ ΕΥΡΟΜΕΝ/ ΔΙΑCΤΡΕΦΟΝ
ΤΟ ΕΘΝΟC, ὁ Πιλᾶτος εἶπε πρὸς τ<ὸν> ὄχλον: οὐδὲν εὑρίσκω αἴτιον. Τοῦτον εὕραμεν διαστρέφον[τα] τὸ ἔθνος:
Lc. 23, 4 şi Lc. 23, 2; pe filaerul ţinut de [prorocul David]: „Deschis-au asupra Mea gura lor”, ΗΝΟ/ΙΞΑΝ [...]/
ΕΜΕ [...]/ CΤΟΜΑ/ αυτων, ἤνοιξαν [ἐπ’] ἐμὲ [τὸ] στόμα αὐτῶν: ps. 21, 13)
34. „Lepădarea lui Petru” (Η ΤΟΥ ΠΕΤΡΟΥ ΑΡΝΗCΙC, ἡ τοῦ Πέτρου ἄρνησις)
35. „Batjocorirea” (Ο ΕΜΠΑΙΓΜΟC, ὁ ἐμπαιγμός)
36. Biciuirea („Scuiparea”, Ο ΕΠΤΥCΜΟC, ὁ ἐπτυσμός)
37. Căinţa şi spânzurarea lui Iuda („Iuda [a înapoiat] cei treizeci de arginţi”, Ο ΙΟΥΔ. Ε[...] ΤΑ [...]ΙΑΚΟ[...]
[...]ΡΓΙΡΙΑ, ὁ Ἰούδ<ας> ἔ[στρεψεν] τὰ [τρ]ιάκο[ντα ἀ]ργύρια: Mt. 27, 3)
38. Iﬆoria lui Iosif: „Pre Iosif vânzându[-l] fraţii lui izmail[i]teanilor” (pre ï›sif vńjńdÁ[l] fracïi lÁi
ijmaïl[i]thnil›r: Fac. 37, 25–28)
39. „Iosif, silindu-l muierea lui Pentefrie, ş-au lăsat haina şi au fugit” (ï›sif silindÁl mÁårh lÁï pentefrïe/ ÎaÁ
l´sat xaina Îï aÁ fÁ¾it: Fac. 39, 12)
40. „Iosif s-au pus domnu a to[a]t[ă] ţara Eghipet[u]lui” (ï›sif saÁ pÁs domnÁ a tot cara egïpetlÁi: Fac. 41, 41)
41. „Potefie au băgat pre Iosif în temniţ[ă]” (potefie aÁ b´gat pre ï›sif Šn temnic[´]: Fac. 39, 20)
42. Somnul lui Iisus („Ca un leu am adormit”, ka Án leÁ am adormit 1 : cf. Fac. 49, 9 şi Prohodul Domnului,
ﬆ. I/38)
43. Pilda smochinului neroditor („H<riﬆo>s bleﬆemându zmochinul, s-au uscat”, xÚÚs 1 blestemńdÁ jmokïnÁl saÁ
Áskat 1 : Mt. 21, 18–22; Mc. 11, 11–23)
44. „Pilda celor zece fecioare” (pilda çel›r 1 ïÚ 1 feçoare: Mt. 25, 1–13)
45. Chemarea lui Zaheu („Zis-au H<riﬆo>s: Zahie, pogo[a]ră-tă, că aﬆăzi iaﬆ[e] mântuirea casii ta[le]”: jisaÁ xÚs
jakxïe pogor´t´ k´ ast´ji æst[e] mń/tÁirh kasïi ta[le] 1 : cf. Lc. 19, 5 şi 9)
46. „Răﬆignirea lui H<riﬆo>s” (r´stignirh lÁï xÚs)
47. „Pogorârea lui H<riﬆo>s dupe cruce” (pogor´rh lÁï xÚs dÁpe krÁçe)
33
Aﬆăzi cvhtonosna.

48. Plângerea Domnului („Pogribania34 lui H<riﬆo>s”, pogrïbanïå lÁi xÚs)

49. Străjuirea mormântului pecetluit („Strejuindu mormântul lui H<riﬆo>s”, streÈÁindÁ mormńtÁl lÁi xÚs)
50. „Mironosiţile mergându la mormântu” (mïronosïcile mergńdÁ la mormńtÁ)
51. Deisis (ïÚÚs xÚÚs; mÚr ƒÚõ; sf. Ioan Înaintemergătorul, stÚi ï›an prdÚtçe)
52. Sf. Gheorghe (stÚi ge›rgïe)
53. Sf. Procopie (stÚi prokopïe; „Iată [ce eﬆe] bun” (...şi ce eﬆe frumos, decât numai a locui fraţii împreună),
ΙΔΟΥ ΔΗ/ ΤΙ ΚΑΛΟΝ, ἰδοὺ δὲ τὶ καλόν: ps. 132, 1)
54. Sf. Teodor Tiron (stÚi ƒe›dor tiron)
55. Sf. Iacov Persul (stÚi ïakov/ persÁl)
56. Sf. Agapie (stÚi agapïe)
57. Sf. Teopiﬆ (stÚi ƒe›pistÁ35)
58. Sf. Govdelae (stÚi govdilae36)
59. Sf. Teodor Stratilat (stÚi ƒe›dor/ stratilat)
60. Sf. Neﬆor (stÚi nistor)
61. Sf. Dimitrie (stÚi dimitrïe)
62. Maica Domnului (mÚr ƒÚõ) între arhanghelii Mihail (1 mÚ 1) şi Gavriil (1 gÚ 1)
63. Sf. Cosma (stÚi kojma)
64. Sf. Damian (stÚi damian)
65. Domnul Savaot (gdÚ´ sava›t)
66. Sf. Serghie (stÚi sergïe)
67. Sf. Vah (stÚi vakxo)
68. Sf. Nichita (stÚi nikita)
69. Sf. Platon (stÚi platon)
70. Iisus Hriﬆos Emanuel (Ο ΕΜΑΝΟΗΛ, ὁ Ἐ[μ]μανο[υ]ήλ)
71. Sf. Mercurie (stÚi merkÁrïe)
72. Sf. Leontie (stÚi le›ntïe)
73. Prorocul David (dvÚd´; „Deschis-au asupra Mea gura lor ca un leu”, ΗΝΟ/ΙΞΑΝ [...]/ ΕΜΕ [...]/ CΤΟΜΑ/
αυτων ως λεων, ἤνοιξαν [ἐπ’] ἐμὲ [τὸ] στόμα αὐτῶν ὡς λέων: ps. 21, 13)
74. Prorocul Isaia (ïsaïå; „Eu nu sunt neascultător, nici nu mă opun”, ΕΓΩ ΔΕ ΟΥΚ ΑΠΕΙΘΩ/ ουδε αντηλεγο,
ἐγὼ δὲ οὐκ ἀπειθῶ οὐδὲ ἀντιλέγω)
75. Sf. Hriﬆofor (Ο ΑΓΙΟC ΧΡΙCΤΟΦΟΡ, ὁ ἅγιος Χριστοφόρ[ος]; ïÚÚs xÚÚs)
76. Sf. Teoiﬆ (Ο ΑΓΙΟC ΘΕΟΚΤΙCΤΟC, ὁ ἅγιος Θεόκτιστος; ïÚÚs xÚÚs)
34
Din vsl. pogrebenie „punere în mormânt, înmormântare”; imaginea reprezintă însă Plângerea lui Iisus, la picioarele Crucii, de către
Maica Domnului, mironosiţe, sf. Ioan etc.
35
În loc de ƒe›pist´.
36
În loc de govdelae (< gr. Γοβδελαᾶς), cum apare, de exemplu, la catoliconul Coziei, pridvor nr. 14 sau la Surpatele, naos nr. 65 etc.

77. Sf. Areta (stÚi areta)

78. Sf. Trifon (stÚi trifon)
79. Maica Domnului (mÚr ƒÚõ)
80. Sf. Artemie (stÚi artemïe)
81. Sf. Bonifatie (stÚi vonifatïe)
82. Sf. Vior (stÚi viktor)
83. Sf. Vichentie (stÚi vekentïe)
84. Iisus Hriﬆos (ïÚÚs xÚÚs; pe carte: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine” (...la Mine), ΕΓΩ ΗΜ/Η ΑΡΤΟC ΤΙC/ ΖΩΗC
· Ο ΕΡΧΟΜΕ, Ἐγώ εἰμι [ὁ] ἄρτος τῆς ζωῆς, ὁ ἐρχόμε[νος]: In. 6, 35)
85. Sf. Ermolae (stÚi ermolae)
86. Sf. Pantelimon (stÚi pantelimon)
III. Pronaos
1. Maica Domnului cu Pruncul (mÚr ƒÚõ; „Cea mai înaltă” (...decât cerurile), Η ΠΛΑΤΥΤΕΡΑ, ἡ Πλατυτέρα) şi îngeri
(„† Bucură-te, Preacurată, carea eşti mai presus decât ceriurile, carea fără de oﬆeneală a[i] purtat în pântecele tău
pre Împăratul H<riﬆo>s”, † bÁkÁr´te prhkÁrat´ karh ewi maï presÁs dek´t çerÓrile 1 karh f´r´ de ›stenhl´
a[i] pÁrtat Š pńteçele t´Á pre Šp´ratÁl xÚs: canonul Acatiﬆului Bunei Veﬆiri, cântarea 4)
2. Proroci (S): Aaron (aar›n; „Eu [toiag] care l-a odrăslit pe Ziditorul oamenilor” (...te-am văzut, Fecioară),
ΕΓΩ ΔΕ ΑΝΘΗCΑCΑΝ ΤΟΝ ΚΤΗCΤ/ην ανθρ, ἐγὼ δὲ [ῥάβδον] ἀνθίσασαν τὸν κτίστην ἀνθρ[ώπων]: cf.
Num. 17, 8); Solomon (solom›n; „Eu pat al Împăratului, Fecioară, te” (...-am văzut), ΕΓΩ CΕ Κ/ΛΗΝ/ΗΝ
ΤΟ/Υ ΒΑCΙΛ/ΕΩC ΚΟΡ · , ἐγώ σε κλίνην τοῦ Βασιλέως, Κόρ<η>: cf. Cântarea cântărilor 3, 7–10); Iezechil
(ïejikiil; „Eu poartă încuiată a lui Dumnezeu te” (...-am văzut, Fecioară), ΠΥΛΗΝ/ ΕΓΩ CΕ ΤΟΥ/ θυ.
κεκ/λησμε/νην, πύλην ἐγώ σε τοῦ Θ<εο>ῦ κεκλεισμένην: cf. Iez. 44, 2); Isaia (ïsaiå; „Eu mai înainte cleşte de
tăciune” (...te-am numit, Fecioară), ΕΓΩ ΔΕ ΠΡΩ/Η ΛΑΒ/ΙΔ ΑΝΘΡ/ΑΚΟΦΟ/ΡΟΝ, ἐγὼ δὲ πρώη[ν] λαβίδ’
ἀνθρακοφόρον: cf. Is. 6, 6); Avacum (avvakÁm; „Care aduce duhului harul înainte-văzător”,
ΠΡΟΒΛΕΠΤΙΚΟ/Ν ΧΑΡΙC/ΜΑ ΠΗ./ φερον, προβλεπικὸν χάρισμα πν<εύματι> φέρων: cf. Av. 3, 2–4);
Ieremia (ïårimie; „Te-am văzut, Fecioară, drumul nou al vieţii pentru Israel”, ΟΔΟΝ C/Ε ΕΙΔΟΝ/ ΙΗΛ.
ΚΟ/ΡΗ ΝΕΑ/ν ζωης, ὁδόν σε εἶδον Ἰ<σρα>ήλ, Κόρη, νέαν ζωῆς: cf. Ier. 31, 31); (N): Iacov (ïakovÁ37; „Eu în
vis te mărturisesc scară”, ΕΓΩ ΚΑΘ/ ΥΠΝΟΥ C/ ΙCΤΟ ΚΛΙ/ΜΑΚΑC, ἐγὼ καθ’ ὕπνου σ’ ἱστο[ρῶ] κλίμακας:
cf. Fac. 28, 12); Valaam (valaamÁ38; „Eu am prevăzut aceaﬆa înainte să te iveşti” (...Fecioară)39, ΕΓΩ
ΠΡΟΕΙ/ΔΟΝ ΤΟ/ ΠΡΙΝ ΟC/ ΜΕΛΛες; ἐγὼ προεῖδον τὸ πρὶν ὡς μέλλε[ι]ς); Daniil (danïil; „Munte închipuit
37
În loc de ïakov´.
38
În loc de valaam´.
39
Traducere incertă; încă nu am depiﬆat o sintagmă mai amplă, pentru a înţelege sensul ideii din text; v. Surpatele, pronaos nr. 2.

din care s-a desprins o piatră care plutea în aer”40, ΟΡΟC ΝΟΗ/ΤΟΝ ΟΥ Π/ΑΡΗΤΜΗ/ΘΗ ΛΙΘ · /πλανην,
ὄρος νοητὸν οὗ παρετμήθη λίθ<ος> πλανῆν: cf. Dan. 2, 34 şi 45); Zaharia (jaxarïå; „Eu sfeşnic cu şapte lumini
te-am văzut”, ΕΓΩ ΛΥ/ΧΝΙΑΝ/ ΕΠΤΑΦ/ΩΤΟΝ C/Ε ΕΙΔΟΝ, ἐγὼ λυχνίαν ἑπτάφωτόν σε εἶδον: Zah. 4, 2);
David (dvÚd´; „Eu chivot sfinţit, Fecioară” (...te-am văzut), ΕΓΩ ΚΙΒ/ΩΤΟΝ Η/ΓΙΑCΜΕ/ΝΗΝ ΚΟ/ρι, ἐγὼ
κιβωτὸν ἡγιασμένην, Κόρη: cf. ps. 131, 8); Moise (moisei; „Eu rug te-am numit, al oamenilor adăpoﬆ”, ΕΓΩ
ΒΑΤ/ΟΝ ΚΑΙΚΛ/ΗΚΑ CΕ/ ΑΝΩΝ./ σκεπ, ἐγὼ βάτον κέκληκά σε ἀν<θρώπ>ων σκέπ[η]: cf. Ieş. 3, 2)
3. „[Duminica] tuturor sfinţilor (ΤΟΝ ΑΓΙΟΝ ΠΑΝΤ · ; τῶν ἅγίων πάντ<ων>; ïÚsÚ xÚsÚ ; Matei (mÚt); Ioan (ïÚ›); pe
Evanghelie: „Veniţi, bl<ago>sloviţii Părintelui”, veni/ci blÚs/lovic//ïi p´/rinte/lÁi: Mt. 25, 34; pe cartea [sf. Petru]:
„Nu iubire[ţi] lumea, ni[ci] ale lumii”, nÁ Ó/bire[c]/ lÁmh// ni[ç] a/le l/Ámii: 1 In. 2, 15)
4. „Îngerul înainte-ﬆătător den ceriu fu trimis” (Š¾erÁl Šnainte st´t´tor den çerÓ fÁ trimis: Acatiﬆul
Bunei Veﬆiri, icos 1)
5. „Văzându-să pre sine svânta întru curăţie” (v´jńdÁs´ pre sine svńta ŠtrÁ kÁrćïe: idem, condac 2; pe
carte: „Cum va fi mie aceaﬆa, căci” (...nu ştiu de bărbat?), ΠΟC ΑΙ/CΤΕ Μ/Ι ΤΟΥΤ/Ο ΕΠΙ, πῶς ἔσται μ[ο]ι
τοῦτο, ἐπ[ε]ὶ: Lc. 1, 34)
6. „Înţelegerea cea neînţeleasă” (Šcele¾erh çea neŠcelhs´: idem, icos 2)
7. „Putearea Celui de sus o u[m]bri atuncea” (pÁthrh çelÁi de sÁs o Ábri atÁnça: idem, condac 3)
8. „Având Fecioara” (avńd feçoara: idem, icos 3)
9. „Vihor de gânduri necred[incioase]” (vixor de gńdÁri nekred[...]: idem, condac 4)
10. „[Auzit-a]u păﬆori[i] pre îngeri cântând venirea lui H<riﬆo>s în trup” ([...]Á p´stori pre Š¾eri kńtńd
venirh lÁï xÚs Š trÁp: idem, icos 4)
11. „Steaoa c[ea cu dumnezeiască mergere]” (sth›a ç[...]: idem, condac 5)
12. „Văzură coconii haldeilor în mânile Fecioarei” (v´jÁr´ kokonïi xaldeil›r Š mńile feçoarei: idem, icos 5)
13. „Mărturisitori de Dumnezeu” (m´rtÁrisitori de dÁmnejeÁ: idem, condac 6)
14. „Strălucind în Eghipet lumina” (str´lÁçind Š egipet lÁmina: idem, icos 6)
15. „Vrând Simeon să [se] mute den veacul aceﬆa” (vrńd sime›n s´ mÁte den vhkÁl açesta: idem, condac 7;
pe carte: „Duseră părinţi[i] pre coconul, pre I<isu>s în Iers<a>limŭ”: dÁse/r´ p´/rinci/ pre ko/konÁl/ pre
1 ïÚs Š/ ïerÚslim´: cf. Lc. 2, 41–42)
16. „Arătă făptură noao, arătându-să Ziditoriul” (1 ar´tå f´ptÁr´ noa› 1 ar´tńdÁs´ jiditorÓl: idem, icos 7)
17. „Văzând naşterea cea ﬆriină, să ne înﬆreinăm” (v´jńd nawerh çeh strïinå/ s´ ne Šstrein´m: idem, condac 8)
18. „Cu totul întru cei de jos [...]” (kÁ totÁl ŠtrÁ çei de Èos [...]: idem, icos 8)
19. „Toată firea îngerească să minuneaz[ă]” (toatå firh Š¾erhskå s´ minÁnhj: idem, condac 9)
20. „Pre ritorii cei cu multe voroave” (1 pre ritorïi çei kÁ mÁlte voroave 1 : idem, icos 9)
21. „Vrând a mântui lumea, Împodobitoriul tuturor” (1 vrńd a mńtÁi lÁmh ŠpodobitorÓl tÁtÁr›r 1 : idem,
condac 10)
40
Aceﬆ cuvânt, πλανῆν (cu sensul „care plutea în aer”), mai apare şi la Sf. Ştefan (pronaos nr. 2); la alte paragrafe găsim alte lărgiri,
v. catoliconul de la Hurezi, pronaos nr. 4, nota la acelaşi profet.

22. „Păreate eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezău” (1 p´rhte ewi feçoarel›r n´sk´toare de dÁmnej´Á 1 :
idem, icos 10)
23. „Împărate sfinte, de Ţi-am aduce cântări şi psalomi41” (1 Šp´rate sfinte de cam adÁçe kńt´ri Îi 9alomi 1 :
idem, condac 11)
24. „Făclia cea priimitoare de lumină” (1 f´klïa çh prïimitoare de lÁminå 1 : idem, icos 11)
25. „Vrând a da dar datoriilor celor de demult” (vrńd a da dar datorïil›r çelor de demÁlt: idem, condac 12)
26. „Cântândŭ naşterea ta, te lăudăm toţi” (kńtńd´ nawerh ta te l´Ád´m toc: idem, icos 12)
27. „O, Maică prea cântată” (1 › maik´ prhkńtat´ 1 : idem, condac 13)
28. „De tine se bucură” (› tebh radoet så; ΜΗΡ · ΘΟΥ., Μή<τη>ρ Θ<ε>οῦ; ΙC. ΧC., Ἰ<ησοὺ>ς Χ<ριστό>ς;
melod spre S: „Că mitra ta scaun a făcut-o”, loÈe/sna bo/ tvoå/ pres/tol´/ s´tvo/ri 1; melod spre N: „De
tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar42, toată făptura”, › te/bh ra/doet s/å ob/rado/vann/aå v/´så tv/ar´:
axionul liturghiei sf. Vasile cel Mare)
29. Danciu Pârâianu („Jupan Danciul Pârâianul v<e>l p<o>ﬆ<elnic>”, ÈÁpan dançÁl p´r´ånÁl vÚl psÚt)
30. Matei Basarab („Bunul creştin pur[u]rea pomenit Ioan Matei B<a>s<arab> voevod”, bÁnÁl krewin pÁr[Á]rh
pomenit ï›an mateï bÚs1 voevod)
31. Maica Domnului cu Pruncul orantă (mÚr ƒÚõ) şi doi îngeri
32. Conﬆantin Brâncoveanu voievod („† Bunul şi înţeleptul şi multŭ lăudatul Ioan Coﬆandin B<a>s<arab>
B<râncoveanul> voevod”, † bÁnÁl Îi ŠceleptÁl Îi mÁlt´ l´ÁdatÁl ï›an/ kostandin bÚs1 bÚ1 voevod)
33. Doamna Maria („Şi do[a]mna sa Mariia”, Îi domna sa marïå)
34. Conﬆantin Brîncoveanu II („Şi coconii lor, Coﬆandin voevod”, Îi kokonïi l›r kostandin voevod)
35. Ştefan Brâncoveanu („Ştefan voevod”, wefan voevod)
36. Radu Brâncoveanu („Radul voevod”, radÁl voevod)
37. Matei Brâncoveanu („Matei voevod”, matei voevod)
38. Ioan Arhimandritul („Ioan arhimandritul de Ourezi şi oﬆenitoriu aceşti[i] sfinte case”, ï›an arximandritÁl
de ureji Îi ›stenitorÓ açewi sfinte kase)
39. Pisania piată („† Aceaﬆă sfântă şi dumnezăiască besearecă ce într-însa să prăznuiaşt<e> Adormirea Preasfintei
Stăpânii noaﬆre Născăto[a]rei de Dumnezău şi pururea Fecioarei Marii, care besearic<ă> foﬆu-o-au zidit den temeliia
ei jupan Danciul Pârâianul marele poﬆ<elnic> în zilele luminatului domnu Ioan Matei B<a>s<arab> voevod şi n-au
apucat a o isprăvi, nic a o împodobi, şi o au foﬆu şi închinat<ă> aşa negătit<ă> la sfântul Iers<a>lim şi părinţii
de acolo pân<ă> la o vreame o căuta, iar de pe vremi întâmplându-să în ţara aceaﬆa multe întâmplăr şi primejdii
de alte limbi ﬆreine, aşa i-au venit lucrul aceştii sfinte case, de s-au părăsit de tot, de au ﬆătut puﬆie ani 843. Iar cându
au foﬆ leatul 719844 dăruit-au Dumnezău cu ﬆema ţărăi de domnie pre bunul creştin Ioan Coﬆandin B<a>s<arab>
41
Vezi nota de la Mamul, pronaos nr. 25.
42
V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă, pentru traducere.
43
Vior Brătulescu („Mânăﬆirea Polovragi”, p. 6) citeşte: „50”.
44
1689–1690 (Brâncoveanu a devenit domn în oombrie 1688).

B<râncoveanu> voevod a fi domnu a toat<ă> Ţara Rum<â>nească şi zidind sf<â>nta mân<ă>ﬆire de la Ourezi pre
aceale vremi şi fiind năﬆavnec la Ourez chir Ioan ar<himandrit> carele văzându de purure45 aceaﬆă cas<ă> aşa
de tot ﬆricat<ă> şi părăsit<ă>, adus-au amente cu îndemnare şi cu multă rug<ă>ciune cătră al său domnu şi maril<e>
itor Ioan Coﬆandin voevod; şi iubitoriul de H<riﬆo>s domnu tocmeal<ă> au făcut cu preasfnţitul patriiarhul
al Iers<a>limului chir Dosothei, de au dat aceaﬆă părăsit<ă> cas<ă> pre seama mării sal<e> şi măriia sa o au dat
sfintii mân<ă>ﬆiri de la Ourezi metoh, iar măriia sa au dat în locul aceştii case la sf<â>ntul Iers<a>lim 3 pungi
de bani, cu care bani s-au făcut odăile de la S<fe>ti Gheorghie den Bucureşt. Iar de pe dorinţa aceﬆui părinte
Ioan câştigându aceaﬆă părăsit<ă> casă, aşa s-au îndemnat şi ca de iznoav<ă> toate le-au rădicat şi cu înfrămseţarea
zugrăvealei o au împodobit şi slomnul aceﬆa al besearecii l-au făcut, ca întru pomenire să aibă în veaci[i] nesfârşiţ
şi cei ce au început, şi cei ce au cumpărat, şi cei ce în urmă au isprăvit, întru slava lui Dumnezău şi întru pohvala Maicii
Sfinţii Sale. Şi s-au isprăvit la leat 721246, luna sep<tembrie> 11 zile. Dintre cei mai umili zugravi, Andrei, Simion,
Iﬆrate, Hranit”, † açast´ sfńt´ Îi dÁmnej´æsk´ beshrek´ 1 çe Štrńsa s´ pr´jnÁåwÚ adormirh prhsfintei st´/pńii
noastre 1 n´sk´torei de dÁmnej´Á Îi pÁrÁrh feçoarei marii 1 kare beshrikÚ fostÁ›aÁ jidit den teme/lïå ei ÈÁpan
dançÁl p´r´ånÁl marele 1 posÚt 1 Š jilele lÁminatÁlÁi domnÁ 1 ï›an 1 matei 1 bsÚ 1 voevod 1 Îi naÁ/ apÁkat a ›
ispr´vi niçÚÚ a › Špodobi 1 Îi › aÁ fostÁ Îi ŠkinatÚ aÎa neg´titÚ 1 la sfńtÁl ïersÚlim Îi p´rin/cïi de akolo pńÚ
la › vrhme › k´Áta 1 ær de pe vremi Št´mplńdÁs´ Š cara açasta 1 mÁlte Št´mpl´r Îi/ primeÈdïi de alte limbi
streine 1 aÎa æÁ venit lÁkrÁl açewii sfinte kase 1 de saÁ p´r´sit de tot 1 de aÁ st´tÁt/ pÁstie ani 1 iÚ 1 ær
kńdÁ aÁ fost lhtÁl 1 #jrçÚi 1 d´rÁitaÁ dÁmnej´Á kÁ stema c´rí de domnïe pre bÁnÁl kre/win 1 ï›an 1 kostandin
1 bÚs 1 bÚÚ 1 voebod 1 a fi domnÁ a toatÚ cara rÁmÚnhsk´ 1 Îi jidind sfÚnta mńÚstire de la ureji pre açh/le bremi
1 Îi fïind n´stavnek 1 la urej kir 1 ï›an 1 aÚr 1karele v´jńdÁ de pÁrÁre açast´ kasÚ aÎa de tot strikatÚ Îi/
p´r´sitÚ 1 adÁsaÁ amente kÁ Šdemnare Îi kÁ mÁlt´ rÁgçÚÓne k´tr´ al s´Á domnÁ Îi marilÚ kritor 1 ï›an 1 kostandin
1/ voevod 1 Îi ÓbitorÓl de 1 xÚs1 domnÁ tokmhlÚ aÁ f´kÁt kÁ prhsfÚncitÁl patrïærxÁl 1 al ïersÚlimÁlÁi 1 kir 1
dosoƒei/ de aÁ dat açast´ p´r´sitÚ kasÚ pre shma m´rii sala471 Îi m´riå sa › aÁ dat sfintïi mńÚstiri de la ureji
metox/ ær m´rïå sa aÁ dat Š lokÁl açewïi kase la 1 sfÚntÁl ïersÚlim 1 gÚ 1 pÁn¾i de bani 1 kÁ kare bani saÁ f´kÁt
›dí/le de la stÚi ge›rgïe den bÁkÁrewÚ 1 ær de pe dorinca açestÁi p´rinte 1 ï›an 1 k´wigńdÁ açast´ p´r´sitÚ kas´
1/ aÎa saÁ Šdemnat 1 Îi ka de ijnoavÚ toate leaÁ r´dikat Îi kÁ Šfr´msecarh jÁgr´vhlei › aÁ/ Špodobit Îi
slomnÁl açesta al beshreçïi laÁ f´kÁt 1 ka ŠtrÁ pomenire s´ aib´ Š vhçi ne/sf´rÎicÚ 1 Îi çei çe aÁ ŠçepÁt 1 Îi
çei çe aÁ kÁmp´rat 1 Îi çei çe Š Árm´ aÁ ispr´vit 1 ŠtrÁ slava/ lÁi dÁmnej´Á Îi ŠtrÁ poxvala maiçïi sfincïi sale
1 Îi saÁ ispr´vit 1 la lht 1 #jsÚvï 1/ 1 msÚca 1 seÚp 1 aÚï 1 jile1 4 † ΤΩΝ ΕΛΑΧΕCΤΩΝ ΑΝΔΡΕΟΥ CΗΜΗΩΝ
ΗCΤΡΑΤΕ ΧΡΑΝΗΤ ΖΩΓΡΑΦΟΥC, τῶν ἐλαχίστων Ἀνδρέου, Σημηῶν, Ἠστράτε, Χρανὴτ ζωγράφους)
40. Mitropolitul Teodosie („eodosie mitropolit al Ungrovlahii”, ƒe›dosïe mitropolit al ugrovlaxïi)
41. Petru [Pârâianu](„Jupan Pătru vt<ori> cluc<er>”; ÈÁpan p´trÁ vtÚ klÁÚç)
42. Barbu [Pârâianu] („Jupan Barbul v<e>l ban”, ÈÁpan barbÁl vÚl ban)
45
Vior Brătulescu („Mânăﬆirea Polovragi”, p. 6) citeşte: „puﬆie”.
46
1703.
47
În loc de sale.

43. Preda [Pârâianu] („Jupan Preda v<e>l căp<itan>”, ÈÁpan preda vÚl k´Úp)
44. Stanca („Jupaneasa Stanca, sora Danciului v<e>l p<o>ﬆ<elnic>”, ÈÁpanhsa stanka sora dançÁlÁi vÚl pÚst)
45. Sf. Antonie cel Mare (Ο ΑΓΙΟC ΑΝΤΩΝΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀντώνιος; „Nu te amăgesc, călugăre, cu îmbuibarea
pântecelui”, ΜΗ ΑΠΑ/ΤΩ ΜΟ/ΝΑΧΕ/ ΧΟΡΤΑC/ΙΑ ΚΟΙΛ/ιας, μὴ ἀπατῶ48, μοναχέ, χορτασίᾳ κοιλίας)
46. Sf. Grigore Decapolitul (Ο ΑΓΙΟC ΓΡΗΓΟΡΙΟC ΔΕΚΑΠΟΛΕΟC, ὁ ἅγιος Γρηγόριος Δεκαπόλεως49; „Căci
dacă vei fi cumpătat, vei avea odihnă”50, ΟΠΟΥ ΕΑΝ ΜΕΤΡΙΑ CΕ/ΑΥΤΟΝ ΕCΗ · ΑΝΑΠΑΥΟΜΕ/νος, ὅπου
ἐὰν μετριά[σεις] σεαυτόν, ἔσει ἀναπαυόμενος)
47. Sf. Alexie (Ο ΑΓΙΟC ΑΛΕΞΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀλέξιος)
48. Sf. Teodosie „începătorul vieţii de obşte” (Ο ΑΓΙΟC ΤΕΟΔΩCΙΟC Ο ΚΟΙΝΟΒΙΑΡΧ., ὁ ἅγιος Θεοδόσιος
ὁ κοινοβιάρχ<ης>; „Dacă nu veţi părăsi toate ale lumii”, ΕΑΝ ΜΗ/ ΑΠΟΤΑ/ΞΗCΘΕ/ ΤΟΙC ΠΑ/σι του
κοσ/μου, ἐὰν μὴ ἀποτάξησθε τοῖς πᾶσι τοῦ κόσμου)
49. Sf. Zosima (Ο ΑΓΙΟC ΖΩCΙΜΑC, ὁ ἅγιος Ζωσιμᾶς) împărtăşind pe sf. Maria Egipteanca (Η ΑΓΙΑ ΜΑΡΙΑ
ΤΗC ΑΙΓΙΠΤΙC, ἡ ἁγία Μαρία τῆς Αἰγυπτί[α]ς)
50. Sf. Sava (Ο ΑΓΙΟC CΑΒΒ., ὁ ἅγιος Σάββ<ας>; „Vântul puternic usucă roua frunzelor”, ΤΥΦΩΝ/ ΜΑΡΑΙ/ΝΕΙ
ΤΟ Δ/ΡΟCΩΔ/ΕC ΤΩΝ ΦΥΛΛ/ΩΝ, [ὁ] τυφῶν μαραίνει τὸ δροσώδες τῶν φύλλων)
51. Sf. Ioan Colibaşul (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝ Ο ΚΑΛΙΒΙΤΗC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης ὁ Καλιβήτης)
52. Sf. Eﬅimie (Ο ΑΓΙΟC ΕΥΤΥΜΙΟC, ὁ ἅγιος Εὐθύμιος; „Să nu-ţi umpli sufletul de murdărie, iubite” (...fiule)51,
ΤΟ ΤΗC ΨΥΧΗC CΚΥΒΑΛΟΝ/ ΑΓΑΠΗΤΕ ΜΟΙ ΚΡΗ[...], τὸ τῆς ψυχῆς σκύβαλον, ἀγαπήτε, μὴ κρή[νῃς])
53. Sf. Efrem Sirul (Ο ΑΓΙΟC ΕΦΡΑΙΜ Ο CΥΡΟC, ὁ ἅγιος Ἐφραῒμ ὁ Σύρος; „Suferind pentru păcatele tale cele
necuviincioase”, ΠΟΝΩ/Ν ΥΠΕ/Ρ CΩΝ/ ΑΠΡΕΠ/ΩΝ ΑΜ/ΑΡΔΩΝ, πονῶν ὑπὲρ σῶν ἀπρεπῶν ἀμαρ[τά]δων)
IV. Pridvor
1. Iisus Emanuel (ïÚÚs xÚÚs o emanoil; „A Mea învăţătură nu iaﬆe a Mea, ce a Celuia ce M-au trimis pre Mine”, a mh
Šv/ć´tÁ/rø nÁ/ åste/ a mh çe/ a çelÁå/ çe maÁ/ trïmis pre/ mene”52: In. 7, 16)
2. Cete îngereşti
3. Simbolurile evangheliştilor: (SE) Ioan (ï›an); (SV) Luca (lÁka); (NV) Marcu (marko); (NE) Matei (maƒ[ei])
4. Mucenici în medalioane: (E) Maxim (stÚ¥ ma%im), Marasicrat (stÚ¥ marasi/krat), Valentie? (stÚ¥ alentïe),
48
Textul trebuie coreat după logica frazei: μὴ ἀγαπῇς (conjuncţia μὴ eﬆe folosită cu verbul la conjuniv, cu sensul de „să nu te amăgeşti”).
Erminia (p. 158) ne indică pentru Antonie cel Mare următorul text: „Nu te amăgi, o, călugăre, cu îmbuibarea pântecelui, căci supunerea
împreună cu înfrânarea îi subjugă pe demoni”. V. supra, Sf. Ştefan, pronaos nr. 25.
49
La catoliconul Hurezilor, altar nr. 23, pronaos nr. 51 etc: ὁ δεκαπολίτης.
50
Erminia (p. 159) atribuie un text similar sf. Pafnutie: „Oriunde vei fi, nu te lua în seamă pe sine-ţi şi vei fi odihnit”.
51
Interpretarea noaﬆră pentru finalul sintagmei eﬆe: μὴ κρήνῃς; deoarece nu am găsit un text mai amplu, traducerea ﬆă sub semnul întrebării.
52
În loc de mine (confuzia cu acuzativul slav al pronumelui).

Eusebie (stÚ¥ efsevïe), Neon (stÚ¥ ne›n); (S) Puplie (stÚ¥ pÁplïe), Tonghiu? (stÚ¥ toggïÁ), Leontie (stÚ¥
le›ntïe),Vior (stÚ¥ viktor), ? (stÚ¥ jïtov); (V) Zinon (stÚ¥ jinon), Achindin (stÚ¥ akindin), Chesareon (stÚ¥
kesare›n), Severian (stÚ¥ severïan), Hriﬆofor (stÚ¥ xrïstofor); (N) Teona (stÚ¥ ƒe›na), Nearh (stÚ¥ nearx´),
Valeriu (stÚ¥ ÁaleriÁ53), Anatoliu (stÚ¥ anatolïÁ), ? (stÚ¥ [...]54)
5. Proroci: (S) Malahia (prorok malaxïa; „Iată, ziua Domnului vine ca un cuptor” (...şi-i va arde pe ei), ΙΔΟΥ ΗΜ/ΕΡΑ
ΚΥ./ ΕΡΧΕΤΕ/ ΩC ΚΛΙ, ἰδοὺ ἡμέρα Κ<υρίο>υ ἔρχεται ὡς κλί[βανος]: Mal. 3, 19); Ioil (prorok ï›il; „Puterea
Domnului [s-a arătat]; să se pună în mişcare” (...toate neamurile)55, ΙCΧΥC/ ΚΥ. ΕΞ/ΕΓΕΡΘ/ΩCΑΝ, ἰσχὺς Κ<υρίο>υ
ἐξεγε[ι]ρ[έσ]τωσαν: cf. Ioil 4, 12); Avdie (prorok avvdïÁ; „După cum ai făcut, aşa se va face” (...ţie)56, ΑΝ57 ΘΡΟ/ΠΟΝ/
ΕΠΟΙ/ΗCΑC/ ουτος εστεη, ὅν τρόπον ἐποίησας οὕτως ἔσται (...σοι): Avd. 1, 15); Agheu (prorok angïa; „Eu voi
cutremura cerul şi pământul, marea” (...şi uscatul), ΕΓΩ ΗC/Ω ΤΟΝ ΟΥ/ΡΑΝΟΝ/ Κ · ΤΗΝ ΓΗΝ/ θαλα/σαν, ἐγὼ
ἡσσῶ τὸν οὐρανὸν κ<αὶ> τὴν γῆν, θάλασσαν: Ag. 2, 6); (N) Elisei (prorok ilïsei; „Părinte, părinte, carul lui Israel şi
vizitiul lui”, ΠΑΤΕΡ/ ΠΕΡ · ΑΡ · / ΙΗΛ · Κ · ΙΠΠΕΥC/ αυτου, πάτερ, π<άτ>ερ, [τὸ] ἅρ<μα> Ἰ<σρα>ὴλ κ<αὶ> ἵππεὺς
αὐτοῦ: IV Regi 2, 12); Amos (prorok amm›s; „Vai celor ce doresc ziua” (...Domnului), ΟΥΑΙ ΟΙ/ ΕΠΙΘΥ/ΜΟΥΝ/ΤΕC
Την/ ημεραν, οὐαὶ οἱ ἐπιθυμοῦντες τὴν ἡμέραν: Am. 5, 18); Miheia (prorok mïxea; „Veniţi să ne suim în muntele
Domnului”, ΔΕΥΤΕ/ ΑΝΑΒΩ/ΜΕΝ ΕΙC/ ΤΟ ΟΡΟC/ ΚΥ., δεῦτε, ἀναβῶμεν εἰς τὸ ὄρος Κ<υρίο>υ: Mih. 4, 2);
Sofonie (prorok sofonïa; „Bucură-te foarte, fiică a Sionului”, ΧΑΙΡΕ C/ΦΟΔΡ/Α ΘΥΓΑ/ΤΕΡ CΙΩΝ, χαῖρε σφόδρα,
θύγατερ Σιών: Sof. 3, 14)
6. Icoana de hram: Adormirea Maicii Domnului („Adormirea Născătoarei de Dumnezeu”, Áspenïe bÚce; mÚr ƒÚõ)
7. Inscripţie („† Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare.
Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noaﬆre”, † v´ rÈÚstvh
dvsÚtvo soxranila esi 1 vo uspenïi mira ne ›stavila esi bdÚce 1 prestavi/la så esi k´ ÈivotÁ 1 mtÚi sÁwi
Èivota 1 i mlÚtvami tvoimi ijbavlåeÎi/ ›t smerti dÁÎa naÎa58: troparul Adormirii Maicii Domnului)
8. Martiriile apoﬆolilor: (S) Pavel (apostol pavel), Petru (apostol petre), Ioan (apostol ï›an), Andrei (apostol
andrei); (V) Toma (apostol ƒoma), Simon (apostol sim›n), [Luca] (apostol [...]), Marcu (apostol marko); (N)
Matei (apostol matei), Vartolomeu (apostol varƒolo[...]), Filip (apostol filip), Iacov (apostol ïakov)
9. Vederea Muntelui Athos dinspre sud („Athon”, aƒ›n; „Muntele S<fe>tagorii de pre amiazi”, 1 mÁntele sÚtagorïi
de pre amïaji 1; „Caﬆamonit”, kastamonit; „Rusicon”, rÁsïkon; „Simo[n]petra”, sïmo[n]petra; „Pavel”, pavel;
„Anna”, anna; „Xiropotamu”, %iropotamÁ; „Dionisie”, dï›nisïe; „Dohiar”, doxïar; „Xenof[ont]u”, %enofÁ;
„Grigorie”, grigorïe; „Mardarie ispravnic”, mardarïe ïspravnïk)
53
Numele de origine latină Valerius eﬆe redat aici atât cu fonetismul grec ου pentru v latin iniţial, cât şi cu adaptarea la limba română
(-iu) a secvenţei -ie. V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
54
Rescriere.
55
V. şi TOB, p. 714; cu sensul „să se trezească” (ed. sinod. 1988), „rădice-se” (BŞG).
56
BŞR: „În ce chip ai făcut, aşa va fi ţie”.
57
Confuzie cu ἄνθρωπον („om”, la cazul acuzativ)
58
Textul troparului prezintă caraeriﬆici de redacţie ruso-ucraineană: soxranil, vo, smerti.

10. Vederea Muntelui Athos dinspre răsărit („Athon”, aƒ›n; „Muntele S<fe>tagorii de pre răsărit”, 1 mÁntele
sÚtagorïi de pre r´s´rit 1; mÚr ƒÚõ; „Panaghia”, panagïa; „Filote” filoƒÚe; „Cotlumuz”, kotlÁmÁj; „Ilie”, ilïe;
„Zugraf ”, jÁgraf; „Lavra”, lavra; „Caracal[u]”, karakal; „Iverul”, iverÁl; „Caral”59, karal1; „Hilantar”, xïlantar;
„Stavronichita”, stavronïkita; „Pantocrator”, pantokrator; „Semenu”60, semenÁ; „Vatopet”, vatopet)
11. „Zidirea lui Adam” (jidirh lÁi adam)
12. „Zidi Dumnezeu pe Eva den co[a]ﬆa lui Adam” (jidi dÁmnejeÁ 1 pe 1 eva den kosta 1 lÁi adam 1)
13. „Şarpele au înşălat pă Eva de au mâncat meare” (Îarpele aÁ ŠÎ´lat 1 p´ 1 eva 1 de aÁ mńkat 1 mhre)
14. „Gonirea lu[i] Adam den raiu” (gonirh lÁ adam den raÓ)
V. Exterior
1. Acoperământul Maicii Domnului („Toată nădăjdea mea o pun cătră tine, Maica lui Dumnezeu, păzeaşte-mă suptŭ
acoperemântul tău”, toat´ n´d´Èdh må › pÁn k´tr´ tine/ maïka lÁi dÁmnejeÁ p´jhwem´ sÁpt´/ akoperemńtÁl
t´Á: rugăciune la pavecerniţa mare); inscripţia zugravului: „Coﬆ[andin] [...]” 61 (k›st[andin] [...])
59
O mânăﬆire cu aceﬆ nume apare şi în xilogravura Proschinitarului Sfântului Munte Athos al lui Ioan Comnen, unde sunt prezentate 22
de mânăﬆiri şi schituri (Snagov, 1701, filă între pp. 24–25). Ar putea fi vorba, după poziţionarea pe hartă, de oraşul Karyes, care în
Proschinitar apare în forma Καραῖς (p. 101, 102). Întrucât şi în gravură numele pare să fie prescurtat (se încheie printr-un pun), ligatura
literei -ι ar fi putut crea confuzia cu -λ zugravilor de la Polovragi. În schimb, ca şi la Polovragi, unde eﬆe copiată integral gravura
Proschinitarului, lipseşte reprezentarea mânăﬆirii Protaton (Karyes), deşi eﬆe prezentată în text.
60
Un alt nume al mânăﬆirii Esfigmenu, ateﬆat la Ioan Comnenul, op.cit., p. 129. Acelaşi nume figurează şi în gravura Proschinitarului
care a inspirat scenele de la Polovragi.
61
La Vior Brătulescu („Mânăﬆirea Polovragi”, p. 7): „Conﬆandin zugrav 7220” (1711–1712).

MÂNĂSTIREA COZIA

MÂNĂSTIREA COZIA
Ioana Iancovescu
Mânăﬆirea Cozia a Sfintei Treimi (fig. 1) se număra, la începutul secolului al XVIII-lea, printre cele mai importante
lăcaşuri din Ţara Românească: itoria mult respeatului voievod Mircea cel Bătrân, deosebit de bogată prin daniile
itorului şi ale altor voievozi, mitropoliţi şi binefăcători, fusese inclusă în 1639, de Matei Basarab, între cele 22 de
mânăﬆiri care nu puteau fi închinate1. Starea duhovnicească şi materială a mânăﬆirilor, dar cu precădere a Coziei, a
preocupat autorităţile, în special în secolul al XVII-lea. Mai ales desele schimbări – interesate – ale egumenilor au
motivat emiterea aşezămintelor mânăﬆireşti de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi din cel următor, cuprinse ulterior
în aşa-numita „ocolnică” a lui Conﬆantin Mavrocordat2. Conﬆantin Brâncoveanu însuşi intervine în 1711 pentru
revenirea la vechiul obicei al alegerii egumenului de, şi din, obşte3.
Ampla campanie de refaceri de la începutul secolului al XVIII-lea, deşi nu a foﬆ iniţiată de Conﬆantin
Brâncoveanu, a foﬆ totuşi acceptată de voievod, în virtutea dreptului de itorie asupra mânăﬆirilor domneşti.
Cel care a înfăptuit aceﬆe lucrări, Şerban Cantacuzino II, vărul voievodului şi fiul lui Drăghici, moştenea, în
urma morţii tatălui şi a fraţilor săi mai mari, Conﬆantin şi Pârvu, calitatea de întâi născut al familiei cantacuzine,
fiind el însuşi ﬆrănepot al voievodului Radu Şerban4.
Lucrările de refacere de la Cozia, determinate de „multele lipsuri” înregiﬆrate în 17025, s-au desfăşurat în mai
multe etape. O primă intervenţie a vizat piura bisericii principale, care în „multa vreme a trecuţilor ani, foﬆu-
şi-au pierdut podoaba ei cea dintâi”: piura din altarul şi naosul bisericii a foﬆ înlocuită de o piură nouă,
realizată de zugravul Preda şi de echipa sa în 1704–1705, după cum arată textul pisaniei piate din naos (fig. 2).
Probabil aceiaşi meşteri au realizat şi piura din fereﬆrele pronaosului, care au foﬆ lărgite cu aceaﬆă ocazie. La
scurtă vreme, silueta sobră a bisericii a foﬆ modificată prin adăugarea unui amplu pridvor, mai scund decât
corpul bisericii şi lăsând să se vadă timpanul veﬆic al pronaosului. Foﬆa faţadă veﬆică a foﬆ modificată pentru
a primi tencuiala de piură; vechiul portal a foﬆ înlocuit cu unul bogat sculptat, în ﬆilul epocii, cu ample
înlănţuiri de vrejuri şi flori, dar cu o ﬆruură sobră, de sorginte renascentiﬆă. În câmpul său superior eﬆe
cuprinsă şi pisania sculptată, montată probabil în momentul în care se încheiau lucrările la pridvor şi la piura
1
Stelian Metzulescu, „Două contribuţii la iﬆoria religioasă din Ţara Românească în secolul al XVII-lea”, GB, XIX (1960), nr. 3–4, pp. 305–315.
2
Dan Simonescu „Cea mai veche colecţie tipărită de documente româneşti”, MO, XXII (1970), nr. 5–8, pp. 493–523.
3
A. Sacerdoţeanu, „Arhiva Coziei”, pp. 77–78; Tezaur, nr. 1162.
4
Radu Şerban era socotit între binefăcătorii Coziei, întrucât pomelnicul mânăﬆirii îl menţionează împreună cu mama şi soţia sa: arhim. G.
Vaida, Cozia, p. 263. Pentru personalitatea lui Şerban Cantacuzino II, vezi C. Popa, „Un itor”.
5
Cererea pentru miloﬆenii adresată de egumenul Vasile, ţarului Petru cel Mare, la Silviu Dragomir, „Relaţiile Bisericii româneşti cu Rusia în
veacul XVII”, AAR-MSI, s. II, t. XXXIV, Bucureşti, 1912, p. 1131.

aceﬆuia: 1707–17076 (fig. 3). Dar aceaﬆă a doua pisanie înregiﬆrează o schimbare de ton: nu mai sunt menţionate
lucrările efeuate, ci se precizează numai motivaţia generală (biserica „lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi [...],
au luat încă aceaﬆă înfrumuseţare”), iar itorul nu mai eﬆe numit: lucrările s-au făcut „de cei ce s-au îndurat”
– aceaﬆa pe fundalul confliului pronunţat dintre domnie şi Cantacuzini, confli deschis prin demiterea
spătarului Mihai Cantacuzino, aplanat numai aparent prin mijlocirea ţarului Petru I şi urmat de numirea lui
Şerban Cantacuzino II mare vornic (1 septembrie 1706)7. În schimb, ca şi în prima pisanie, nu lipsesc numele
autorităţilor: voievodul, mitropolitul şi năﬆavnicul mânăﬆirii sunt pomeniţi alături de „oﬆenitorul” chir Antim
(Ivireanu), devenit între timp (1705) episcop de Râmnic.
Ample refaceri a suferit acum şi incinta mânăﬆirii, alterate însă în mare măsură de modificările din secolul al
XIX-lea. Pe latura nordică a foﬆ conﬆruită o nouă aripă cu trapeză, cuhnie şi magazii la parter, iar la etaj, cu chilii
şi foişor pe ﬆâlpi de piatră sculptaţi, deasupra fântânii. Pe latura sudică s-au reamenajat încăperile de la etaj, unele
păﬆrând până azi bolţile brâncoveneşti8.
Intervenţiile de secol XVIII asupra bisericii principale a mânăﬆirii Cozia vădesc un anume respe pentru forma
originară a itoriei lui Mircea cel Bătrân. Dacă pridvorul larg reproduce tipologia deja răspândită – de la Mitropolia
Bucureştilor sau Hurezi, aici însă cu două conci laterale în locul calotelor –, în schimb, fereﬆrele din naos şi altar au
păﬆrat ancadramentele originare, doar zona inferioară fiind modificată, prin coborârea nivelului fereﬆrei. Noile lespezi
au foﬆ decorate cu frunze ﬆilizate în maniera epocii, ca şi fereﬆrele pronaosului9. La rândul său, piura a păﬆrat –
credem – o serie de ﬆruuri iconografice din cea iniţială, aşa cum şi tabloul votiv al lui Mircea cel Bătrân a foﬆ copiat
de zugravul Preda, probabil cu fidelitate, după tabloul de secol XIV. Respearea morfologiilor originare reprezenta, la
1700, pentru Şerban Cantacuzino II, ca şi anterior pentru voievodul Şerban Cantacuzino la mânăﬆirea Argeşului ori
pentru Conﬆantin Brâncoveanu la Biﬆriţa, o atitudine „iﬆoriﬆă”, menită să le confirme ﬆatutul şi înrudirea cu itorii
dintâi.
Zugravul principal care a lucrat în altarul şi naosul de la Cozia, Preda – aici însoţit de fiul său Ianache, cu Sima şi
Mihail – eﬆe probabil acelaşi pior de la bolniţa Hurezilor, judecând după portretele deosebit de expresive care îl
arată a fi, alături de Andrei de la Hurezi, cel mai bun portretiﬆ din perioada brâncovenească. Pridvorul, în schimb, a
foﬆ piat de altă echipă, în care un Andrei semnează alături de un Conﬆantin şi un Gheorghe (fig. 4). S-a presupus
6
Pisania dă leatul 7215 (1706–1707), dar inscripţia zugravilor, piată pe o consolă din pridvor, înscrie anul de la Hriﬆos: 1707. La sfârşitul
lucrărilor s-a consemnat, tot pe piură, şi numele chelarului: Efrem, leat 7216 (1707–1708), fig. 4–5.
7
Paul Cernovodeanu, „Coordonatele politicii externe a lui Conﬆantin Brâncoveanu – vedere de ansamblu”, in Conﬆantin Brâncoveanu,
p. 131; N. Stoicescu, Dicţionar, p. 144.
8
Pavel Chihaia, „Etape de conﬆrucţie la complexul monaﬆic Cozia”, PVAR, II, pp. 114, 125–127, 148.
9
Pavel Chihaia consideră, după Nicolae Ghika-Budeşti („Reﬆaurarea bisericii mari a mânăﬆirii Cozia”, BCMI, XXXI (1938), p. 30), că
numai fereaﬆra de veﬆ a pronaosului a foﬆ deschisă în aceaﬆă etapă, cea dinspre răsărit fiind făcută la mijlocul secolului al XVIII-lea,
iar „zugrăveala din glaful aceﬆei fereﬆre (i.e. eﬆice) eﬆe mai nouă decât cea a fereﬆrei alăturate (veﬆice) a pronaosului” (ibidem, n. 81
şi pp. 106–107). În urma reﬆaurării, se poate observa că piurile celor două glafuri din pronaos sunt contemporane.
10
T. Voinescu, „Şcoala”, n. 3, p. 576; R. Creţeanu, „Zugravi”, p. 88. Pentru Conﬆantin, identificarea cu marele şef al echipei de la catolicon şi de la

Mânăﬆirea Cozia. Prezentare generală
a fi vorba de acelaşi Andrei de la Hurezi10, fapt care ar explica reluarea în pridvor a unor teme din piurile hurezene,
ca şi inscripţiile greceşti, notate cu incomparabil mai puţină acurateţe decât în catoliconul Hurezilor.
Dacă participarea arhimandritului Ioan de la Hurezi la ﬆruurarea programelor iconografice din cele mai
importante biserici brâncoveneşti din zonă eﬆe ateﬆată prin funcţia sa de ispravnic şi prin particularităţi
iconografice, la catoliconul Coziei iconograful rămâne în umbră, în pofida unor înrudiri cu bisericile „gândite”
de el, mai ales în pridvor. Menţionarea episcopului Antim Ivireanu ca „oﬆenitor” în etapa ce a adăugat pridvorul
ar motiva remarcabila asemănare dintre portalul nou adăugat şi cel al itoriei lui Antim, biserica mânăﬆirii
Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, cu aceeaşi „clasică” sobrietate, conferită de arhitrava dreaptă ce înlocuieşte
obişnuita acoladă a portalurilor brâncoveneşti ori cantacuzine.
Piura bisericii a foﬆ reﬆaurată între 1984–1986, în altar, naos şi pridvor lucrând o echipă coordonată de
piorul reﬆaurator Viorel Grimalschi. Numeroasele retuşuri şi completări de lacune – inclusiv scene întregi –
au alterat un număr însemnat de inscripţii, fizionomii şi chiar compoziţii.
***
Şantierul de la Cozia a continuat în 1710 prin intervenţia celei mai pregnante personalităţi a locului,
arhimandritul Ioan de la mânăﬆirea Hurezi.
În continuarea cuhniei recent conﬆruite pe latura nordică a incintei şi simetric faţă de paraclisul egumenului
Amfilohie (1583), arhimandritul a ridicat, spre Olt, un corp de clădiri menit să apere colţul cel mai periclitat de
râu, cel de nord-eﬆ. Aceﬆ corp cuprinde, la etaj, paraclisul cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor (fig. 6), flancat
spre sud şi veﬆ de câte o încăpere boltită – „casele Hurezeanului”, cu acces dintr-un foişor cu ﬆâlpi de zidărie.
La parter se află beciurile, compartimentate la fel ca etajul11.
Paraclisul, de dimensiuni foarte mici, cu naos dreptunghiular surmontat de turlă şi pronaos înguﬆ, despărţit de
naos printr-un arc sprijinit pe două coloane – asemănătoare, ca decor, celor din pridvorul bisericii mari – a foﬆ
zugrăvit, dotat cu iconoﬆas şi cu toată zeﬆrea necesară, în 171012.
Colţul de nord-eﬆ al mânăﬆirii cu paraclisul arhimandritului Ioan, continuu şubrezit de apele Oltului, necesita, la
începutul secolului al XIX-lea, reparaţii urgente. O catagrafie din 1839 înregiﬆra paraclisul „mic dă tot, ﬆricat şi dărăpănat
din vechime şi dă cutremure”13. În primăvara lui 1859 apele Oltului au diﬆrus contrafortul ce proteja colţul de nord-eﬆ,
fapt urmat imediat de prăbuşirea parţială a paraclisului. Aceﬆa a foﬆ refăcut între 1958–1959 (laturile de răsărit şi nord,
cu turla), piura rămasă pe pereţii de sud şi veﬆ fiind reﬆaurată în 1986 şi completată pe pereţii noi în 199414.
Piura originară a foﬆ realizată de zugravul Iosif, al cărui nume era consemnat în pisania din interiorul paraclisului
Biserica Doamnei, propusă de aceiaşi autori şi de Vior Brătulescu („Zugravul Conﬆantinos”, MO, XIII (1961), nr. 10–12, p. 693), eﬆe
greu de susţinut, comparând profilurile ﬆiliﬆice ale piurilor respeive.
11
P. Chihaia, „Etape de conﬆrucţie”, pp. 125–127.
12
A. Sacerdoţeanu, „Arhiva Coziei”, pp. 88–90.
13
P. Chihaia, „Etape de conﬆrucţie”, p. 127.
14
Arhim. G. Vaida, Cozia, pp. 46–48 şi 174. Pisania lucrărilor de refacere – care înlocuieşte pisania originară – consemnează numele
reﬆauratorului, Ion Chiriac, şi cel al piorului, Vasile Carp.

– pisanie diﬆrusă azi şi înlocuită de cea menţionând lucrările de refacere din 1994. Starea fragmentară a inscripţiei, înainte
de diﬆrugere, nu a permis leura eventualei calităţi de ieromonah a zugravului15, dar presupunem că eﬆe acelaşi ucenic
al ﬆareţului Ioan, care a piat la Sf. Apoﬆoli-Hurezi, Surpatele, Govora, Păpuşa etc.
Prezenţa arhimandritului Ioan la mânăﬆirea domnească a Coziei, în calitate de itor, presupune din partea
voievodului Conﬆantin Brâncoveanu atât acordul, cât şi preocuparea conﬆantă pentru ﬆarea mânăﬆirilor ţării.
Delegându-l pe arhimandritul Ioan să intervină la Cozia, voievodul îi oferea ocazia să se implice în viaţa mânăﬆirii,
fapt ce reiese din chiar cuvintele ﬆareţului: „văzând şi buna viiaţă preacuvioşilor şi lăcuitorilor de aicea părinţi şi
văzând şi slăbiciunea zidurilor...”16 (s.n.). În calitate de itor, arhimandritul invita pe năﬆavnicul Coziei să săvârşească
liturghia în noul paraclis, o dată pe săptămână, joia, „măcar de va lipsi de la beseareca cea mare într-acea joi pentru
neajungerea preoţilor, să să facă acolo pe cum şi la St. Agora; aşa fac peﬆe toată săptămâna, fac pe la paraclise liturghii,
iar duminecile şi la praznice fac la besearica cea mare, pentru că bogate obcine de la St. Agora ţine aceaﬆă sfântă
mânăﬆire [Cozia]”17. Invocarea aceﬆui model avea ca echivalent vizual „pelerinajul” propus de cele două imagini cu
Sfântul Munte, văzut dinspre răsărit şi dinspre apus, piate la intrarea în paraclis.
15
16
A. Sacerdoţeanu, „Arhiva Coziei”, p. 88.
17
Ibidem. Spre deosebire de obiceiurile „bogate” de la Sf. Munte, Cozia pare să fi avut în acel moment organizare chinovială (ibid., pp. 77–78).

Mânăﬆirea Cozia
BISERICA SF. TREIME
Piura
Ioana Iancovescu
Noua piură realizată în 1704–1705 la iniţiativa lui Şerban Cantacuzino Măgureanul, în altarul şi naosul bisericii
mari a mânăﬆirii Cozia, fusese aşternută pe un ﬆrat nou de tencuială, aplicat dire pe zid1. Piura originară,
din secolul al XIV-lea, era degradată, după cum arată pisania refăcută cu aceaﬆă ocazie; totuşi, chiar în aceaﬆă
ﬆare şi urmând să fie înlocuită, ea a furnizat iconografilor importante repere pentru alcătuirea programului,
inclusiv pentru unele detalii, fără să fie însă integral reprodusă2.
Dimensiunile mari ale bisericii au permis împărţirea hemiciclului altarului în patru regiﬆre, surmontate de conca
purtând obişnuita imagine a Platyterei şi de bolta cu sf. Treime între profeţi (fig. 2, 3). Neobişnuită pentru piura
brâncovenească eﬆe confuzia textelor profeţilor, adresate în mod tradiţional, în altar, Maicii Întrupării, iar pe turlă,
Pantocratorului, dar la Cozia ameﬆecate. Inscripţia ce mărgineşte conca în partea inferioară, extrasă din imnul
Axion, reprezintă un habitus al piurii secolelor XIV–XVI (Sf. Nicolae din Curtea de Argeş, Stăneşti-Vâlcea), dar
abandonat ulterior.
Primul regiﬆru eﬆe ocupat, ca şi la Argeş, de ampla imagine a Cortului Mărturiei, dar în care Moise şi Aaron nu
sunt reprezentaţi simetric, căci în compoziţie apar încă două personaje purtând veşminte sacerdotale. Remarcabilă
eﬆe şi scena următoare, a Împărtăşirii apoﬆolilor, pentru faptul că reproduce particularitatea – afirmând preoţia
supremă a lui Hriﬆos – înregiﬆrată anterior la bolniţa şi paraclisul Hurezilor, piate de acelaşi zugrav Preda: Hriﬆos,
în veşminte arhiereşti şi purtând mitra, îi împărtăşeşte pe apoﬆolii din dreapta şi din ﬆânga sa3 (fig. 4).
Al treilea regiﬆru eﬆe alcătuit dintr-o succesiune de icoane: lateral, Naşterea şi Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
(fig. 5, 6), în centru, Agneţul pe altar, între îngeri cu ripide (fig. 7). Aceaﬆă ultimă imagine poate fi considerată o
amplificare a celei obişnuite pentru fereaﬆra de răsărit a altarelor, deoarece la Cozia, în fereaﬆră, sunt numai îngerii
1
Dosar INMI nr. 3937: Proiectul privind lucrările de conservare-reﬆaurare a picturii murale din biserica Sf. Treime Cozia (sec. XIV şi XVIII),
întocmit de Ion Neagoe şi Viorel Grimalschi, p. 9. Autorii menţionează că piura brâncovenească are intonaco aplicat dire pe zid şi numai
în altar s-au găsit zone de intonaco (var şi câlţi) aplicat peﬆe mortar de var şi paie.
2
Mişu Davidescu (Mânăﬆirea Cozia, Bucureşti, 1966, p. 18) presupune că piura, aşternută peﬆe cea veche, păﬆrează „întreaga imagine
iconografică a edificiului”. Aspeele moştenirii secolului al XIV-lea în noua piură, menţionate în cele ce urmează, reprezintă concluziile
ﬆudiului din RRHA-BA, XLVI (2009), pp. 3–9. Din piura originară se păﬆrează în altar doar doi martori (fig. 1), pe locul iconoﬆasului
din lemn anterior celui aual, de zid (1794).
3
Exemple în secolul al XVII-lea la I.D. Ştefănescu, Liturgies, p. 125 şi pl. LXXXII şi Conﬆanţa Coﬆea, „Iluﬆraţia de manuscris în mediul
cărturăresc al mitropolitului Anaﬆasie Crimcovici. Liturghierul”, SCIA-AP 43 (1996), pp. 23 şi 33–35; fig. 12. După sf. Simeon, arhiepiscopul
Tesalonicului, arhiereii slujesc Liturghia „cu capul neacoperit, pentru că au cap pe Hristos, precum zice dumnezeiescul Pavel” (Tratat
asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, II, partea IX/20, ed. II, Suceava, 2003, p. 218).

singuri. Pruncul culcat pe discos şi acoperit cu ﬆeluţa, aşezat pe masa altarului între serafimi şi îngeri cu ripide reprezintă
o imagine întâlnită, în piura românească, numai în altarul bolniţei Coziei (1542–1543, fig. 8), ambele fiind, credem,
reluări fidele ale scenei exiﬆente în aceﬆ loc în piura originară a catoliconului. Faptul că Agneţul eﬆe însoţit pe acelaşi
regiﬆru de cele două praznice ale Maicii Domnului poate fi pus pe seama moştenirii locale – la bolniţă ele sunt pe bolta
altarului –, dar şi în legătură cu tradiţia care, mai ales în perioada brâncovenească, prindea contur clar, a iconografiei
mariale (praznice, ciclul Vieţii, Acatiﬆul Bunei Veﬆiri) în spaţiul altarului. În aceﬆ context, prezenţa celor patru melozi
la baza bolţii altarului eﬆe totuşi greu de explicat. Deşi masiv repiaţi, cu textele de pe filaere definitiv pierdute, un
invariabil habitus iconografic ar fi trebuit să îndrepte omagiul celor patru cântăreţi către o icoană a Maicii Domnului, dar
ei sunt aşezaţi în proximitatea sf. Treimi. Confuzia de texte profetice în altar şi pe tamburul turlei, ca şi prezenţa celor patru
melozi, în auala formulă iconografică sunt neclare, în raport cu rigoarea obişnuită a piurii brâncoveneşti, şi se
datorează, poate, suprapunerii imperfee a două gândiri iconografice la interval de trei secole.
Tot în perspeiva dorinţei de respeare a unor repere din iconografia originară pot fi înţelese scenele hriﬆice care,
alături de numeroase figuri de ierarhi, ocupă nişele specifice triconcului cozian, incluse în spaţiul altarului4. La sud, Cina
şi Spălarea picioarelor (fig. 9, 10), la nord, Plângerea (fig. 11) şi Învierea în versiunea occidentală reprezintă începutul şi
sfârşitul ciclului Patimilor, desfăşurat pe regiﬆrul inferior de scene al naosului. Procedeul – cu bogate semnificaţii – al
legării altarului de naos prin aceﬆ ciclu eﬆe frecvent întâlnit în piura din Moldova de la sfârşitul secolului al XV-lea şi
începutul celui următor (Bălineşti, Popăuţi etc.), dar şi la bolniţă ori în zona macedoneană, la Mateić (cca 1356–1357) sau
Staro Nagoričino (1317)5. Deşi piura brâncovenească eﬆe deschisă influenţelor moldoveneşti, credem, în aceﬆ caz, că
formula coziană a legării altarului de naos prin ciclul Patimilor, început şi încheiat în altar, îşi are originea în piura de
secol XIV a bisericii, păﬆrătoare, ca şi arhiteura sa, a unor trăsături sârbo-macedonene6.
Proscomidiarul adosat peretelui nordic, de forma unei mese cu baldachin, cuprinde imaginile specifice –
inclusiv Naşterea Domnului, impusă de semnificaţia locului – dar şi Iisus-Viţa, scenă care, deşi degradată şi
masiv repiată, pare să reia modelul întâlnit anterior în altarul bisericii schitului Sf. Apoﬆoli-Hurezi (fig. 12).
Şi naosul moşteneşte elemente din ordonanţa originară. Struura bazei turlei, specifică aceﬆei biserici – dublând
arcele de susţinere cu încă un rând de arce înguﬆe, paralele cu primele (fig. 14) – creează patru timpane în formă de
semilună, pe care au foﬆ reprezentate patru praznice de la începutul iﬆoriei hriﬆice: Buna Veﬆire, Naşterea, Întâmpinarea
şi Botezul (fig. 15–18). Atât alegerea, cât şi amplasarea lor au orientat atenţia lui I.D. Ştefănescu din nou către modelele
moldoveneşti7. Totuşi, grupajul firesc al primelor patru praznice ale iﬆoriei hriﬆice se regăseşte şi în alte ansambluri8, iar
4
Cele două nişe răsăritene ale triconcului în care se află aceﬆe scene nu aparţineau naosului nici în secolul al XIV-lea: scenele erau plasate
deasupra iconoﬆasului originar.
5
Elizabeta Dimitrovna, The Monaﬆery of Matejče, Skopje, 2002, pl. V, p. 313 sq (liﬆa nr. 79–103); Die Monumentalmalerei, pl. 32–33.
6
Scena Învierii din mormânt apare aici deoarece versiunea „clasică” a Învierii, respeiv Coborârea la iad, se află în conca nordică a naosului. Dacă
ordonanţa auală o reia pe cea originară, atunci în locul Învierii din altar ar fi putut fi ori Punerea în mormânt (ca la bolniţă), ori chiar Anaﬆasis
(ca în Moldova), deoarece praica amplasării aceﬆei din urmă scene în conca nordică a naosului reprezintă un obicei târziu.
7
I.D. Ştefănescu, La peinture, p. 71, citând ca exemple Sf. Ilie-Suceava şi Popăuţi.
8
Stăneşti-Vâlcea, pe bolta altarului: C.L. Dumitrescu, Pictura murală, pl. 6.

Mânăﬆirea Cozia. Biserica Sfânta Treime. Piura
amplasarea sărbătorilor în zonele cele mai înalte ale naosului corespunde ierarhiei simbolice a spaţiului; aşadar, atât
formula Coziei, cât şi cea moldovenească reprezintă soluţiile logice de maximă adecvare pentru suprafeţele suplimentare,
create de siﬆemele specifice de elevaţie, fără să invite la o relaţie de tip determinativ. Dar acelaşi siﬆem conﬆruiv de la
Cozia, respeiv cele patru timpane în semilună, se regăseşte şi în Serbia sau Macedonia în secolele XIII–XIV, unde de
asemenea sunt seleate praznice hriﬆice pentru aceaﬆă zonă (Mileševa 1222–8, Mateić9) – fapt ce invită din nou la
orientarea surselor piurii brâncoveneşti de la Cozia către moştenirea macedoneană, filtrată de piura originară, de
secol XIV, a bisericii.
Şi amplasarea Schimbării la Faţă pe timpanul veﬆic al naosului respeă ﬆruura arhaică10, deoarece în epoca
brâncovenească aceﬆ loc era rezervat Răﬆignirii. Dar la Cozia, Răﬆignirea împreună cu alte trei momente legate
cronologic conﬆituie tema arcului veﬆic (fig. 19) – care în bisericile brâncoveneşti eﬆe ocupat de scenele
Patimilor, pentru a fi în proximitatea timpanului Răﬆignirii.
Coborârea la iad (conca de nord, fig. 20) şi Cincizecimea (conca de sud, fig. 21) formează, alături de Înălţarea
de pe arcul triumfal, o serie al cărei principiu se mai întâlneşte în piura brâncovenească (catoliconul Hurezilor).
Scena Coborârii sf. Duh reia un model arhaic, neobişnuit în piura românească, fiind înrudită celei de la schitul
Sf. Apoﬆoli de la Hurezi, cu „neamurile” reprezentate în laturile inferioare11; doar suprafaţa disponibilă de piat,
diferită de spaţiul desfăşurat lateral de la schit, modifică ﬆruura compoziţiei, adunând sub două arcade, la
picioarele apoﬆolilor, popoarele prezente la minune.
Ciclurile hriﬆice de pe cele două regiﬆre (fig. 22) urmează, în mare, două serii: pe primul regiﬆru sunt reprezentate
vindecări şi învăţături, începând cu ultimele trei Duminici ale Penticoﬆarului (fig. 23–26), în timp ce pe al doilea se
află ciclul Patimilor (fig. 27–31), începând cu Rugăciunea în Ghetsimani – deoarece Spălarea picioarelor şi Cina sunt
în altar –, continuând pe arcul veﬆic şi încheindu-se la nord cu Coborârea de pe cruce (deoarece Plângerea şi Învierea
din mormânt se află în altar). Amploarea ciclului Patimilor a permis includerea unor subiee mai curând rare în Ţara
Românească, dar adesea întâlnite în piura occidentală şi reluate la noi la mijlocul secolului al XVII-lea (Rebegeşti),
ca Încoronarea cu spini sau Flagelarea12 (fig. 30–31). Spre deosebire de multe ansambluri brâncoveneşti, la Cozia
textele însoţitoare ale scenelor reproduc adeseori citatele corespunzătoare din Evanghelie.
Şi în cazul ciclurilor hriﬆice din naos, o anumită nesiguranţă tulbură coerenţa seriilor, în pofida unei gândiri
siﬆematizatoare, analogice. Aﬆfel, ciclul Patimilor eﬆe întrerupt de Cina de la Emaus, în mijlocul peretelui sudic şi aşezată
9
Branislav Živković, Mileševa. Les dessins des fresques (Les monuments de la peinture serbe médiévale, 10), Belgrad, 1992, pp. 11–20; E.
Dimitrovna, Matejče, pl. V.
10
Ca la biserica Sf. Nicolae din Curtea de Argeş, bolniţa Biﬆriţei vâlcene (unde reprezintă şi hramul), Stăneşti, bolniţa Coziei, Snagov.
11
André Grabar, „Le schéma iconographique de la Pentecôte”, in L’ Art, I, pp. 615–621. Cele două imagini comentate de Anca Vasiliu,
„Convenţie şi libertate în iconografia piurilor murale brâncoveneşti”, GB, XLVI (1988), nr. 5, pp. 70–79.
12
C. Pillat, Pictura murală, pp. 34–35, fig. 80. A. Vasiliu („Brancovan mural painting”, II, p. 58) optează pentru filiera grecească a împrumutului.
Dar compoziţiile Flagelării sau Încoronării cu spini erau răspândite şi în piura ucraineană, ce introduce pe iconoﬆas un regiﬆru al Patimilor,
ca la biserica Sf. Paraschiva din Lviv (prima jumătate a secolului al XVII-lea): Agnieszka Gronek, On the Dependence of Weﬆern Russian Passion
Presentations on the Weﬆern Graphics in the 16th to 18th Centuries, p. 1 sq (http://archaeology.kiev.ua/byzantine/poﬆ/gronek.htm).

sub Înmulţirea pâinilor. Aceaﬆa din urmă fragmentează seria vindecărilor, dar are pandant, la nord, Smochinul neroditor.
Primul regiﬆru debutează la sud cu minunile „prin apă” ale Penticoﬆarului, pentru ca Înjumătăţirea praznicului să fie
plasată la nord, în regiﬆrul al doilea, iar Duminica Tomii – pe arcul veﬆic, între Patimi (fig. 32). Începând cu vindecările
de pe peretele veﬆic, primul regiﬆru pare a fi conﬆruit doar pe Evanghelia sf. Luca, până la izgonirea neguﬆorilor, dar
scena care urmează pe pilaﬆrul nord-eﬆic eﬆe identificabilă iconografic (fig. 33), prin geﬆul lui Iisus, cu episodul iertării
femeii păcătoase, narat de evangheliﬆul Ioan (8, 3–8) – episod plasat şi la catoliconul Hurezior, şi la Fedeleşoiu, în
proximitatea altarului. Însă textul care îl însoţeşte eﬆe bazat tot pe Evanghelia sf. Luca, referitor la legea lui Moise şi la
puﬆiirea Ierusalimului (21, 20), ceea ce invită la identificarea episodului cu răspunsul la întrebarea saducheilor. Duminica
samarinencii (fig. 34) reproduce un detaliu pe care zugravul Preda îl preluase, la bolniţa Hurezilor, din gravurile care
circulau în mediul kievean din a doua jumătate a secolului al XVII-lea13: cele trei personaje care ies din cetate par a fi, în
prototipul ucrainean, cei trei apoﬆoli „aleşi”, reprezentând cele trei „vârﬆe”.
O particularitate a aceﬆui ansamblu o reprezintă numeroasele figuri de sfinţi mucenici de pe pilaştri, în picioare sau
buﬆ, în afara seriilor de medalioane, arhaism vizibil, în Ţara Românească, şi la biserica domnească din Curtea de Argeş.
O amplă galerie se află însă în regiﬆrul inferior – purtând armuri şi veşminte militare – căreia i se adaugă sfinţii anarghiri
şi arhanghelii (fig. 37–38), dar nu şi sfinţii împăraţi, figuri totuşi nelipsite din ansamblurile brâncoveneşti. Prezenţa, în
aceﬆ regiﬆru, a sf. Euﬆatie Plachida alături de copiii săi (fig. 39), personaje întâlnite şi la Hurezi, Mamul, Surpatele,
Mogoşoaia sau Govora, confirmă faptul că Viaţa sf. Euﬆatie reprezenta una dintre cele mai îndrăgite leuri ale vremii14.
Atrag atenţia sf. Lup, din glaful fereﬆrei de nord-veﬆ, pentru identitatea cu silueta de la bolniţă, dar mai ales frapantele
asemănări cu câteva dintre chipurile păﬆrate de la mânăﬆirea Argeşului: Deisis în varianta arhierească (fig. 40), şi în
special sf. Procopie (fig. 41–42), sf. Iacov Persul, sf. Gheorghe şi Dimitrie15. Tot o particularitate a Coziei o conﬆituie
reprezentarea în poﬆură de biruitori a principalilor sfinţi militari, respeiv cei care ocupă absidele: sf. Gheorghe şi
Dimitrie, Nichita şi Mercurie, Teodor Tiron şi Teodor Stratilat sunt figuraţi, ca şi arhanghelul Mihail16, terasând diavoli
ori duşmani imperiali nenumiţi (fig. 43), dar care în opinia lui Chriﬆopher Walter „served as a ’coded’ language: for
13
Triodul-Penticoﬆar, Lavra, 1631 (Типографія кіево-печерской лавры. Историческій очеркь, Kiev, 1916, il. p. 203). Autoarele repertoriului
Украинские книги indică drept sursă Sabia duhovnicească a lui Lazar Baranovici (Lavra, 1666) sau Cazania duminicilor pe tot anul a lui
Antonie Radivilovski (Lavra, 1688): Украинские книги I, cat. 109 şi 150, il. 551. Cele trei opere au oferit modele preluate anterior la
paraclisul, bolniţa şi schitul Sf. Ştefan de la Hurezi. Componenţa diferită a echipelor care au piat bisericile menţionate indică drept nucleu
comun pe arhimandritul Ioan de la Hurezi.
14
N. Cartojan, Cărţile populare, II, pp. 151–155.
15
Vior Brătulescu, Frescele din biserica lui Neagoe de la Argeş, Bucureşti, 1942, pl. VI–VIII, respeiv XXII, XIII, XI, X (în cazul sfinţilor
Gheorghe şi Dimitrie, modelele argeşene au foﬆ inversate). După reﬆaurare: Frescele de la catedrala Argeşului, Bucureşti, 1998, cat. 12–14,
10, 8. Înrudirea piurilor de la Cozia şi de la mânăﬆirea Argeşului face obieul unui ﬆudiu aflat sub tipar în AT.
16
Imaginea arhanghelului Mihail reia o formulă curentă în icoanele greceşti contemporane (M. Chatzidakis, Icônes grecqes, cat. 60, p. 91, din
secolul al XVII-lea), prezentă şi în Îndreptarea Legii (1652; BRV, I, p. 202, fig. 170) sau pe o icoană din muzeul mânăﬆirii Văratec, lucrată de
un zugrav Tihomir din Ţara Românească în secolul al XVII-lea (Nicolae Iorga, „Vechea artă moldovenească din ţinutul Neamţului”, BCMI,
XXXII (1939), p. 14 şi fig. 21), formulă care în Ţara Românească se va răspândi mai ales în secolul următor (reluată şi la Govora).

Mânăﬆirea Cozia. Biserica Sfânta Treime. Piura
persecuting emperor or obnoxious beaﬆ, read the Turks”17 – atitudine uşor de atribuit epocii lui Mircea cel Bătrân.
Tabloul votiv eﬆe plasat în naos, pe peretele veﬆic – după un obicei al secolelor XIV–XVI, abandonat treptat
în secolul al XVII-lea. Fidelitatea reproducerii imaginii originare, cu Mircea cel Bătrân şi Mihail în coﬆume de
secol XIV, închinând biserica Maicii Domnului (fig. 44), a foﬆ remarcată în multe rânduri18, însă trebuie extinsă
şi asupra compoziţiei, întrucât deja de la Sf. Nicolae din Curtea de Argeş, ﬆruura tabloului votiv valah era
diferită, cu itorii binecuvântaţi din cer de Iisus. Simetric, se află familia paharnicului Şerban Cantacuzino (fig.
45), reprezentată după obiceiul epocii şi după ﬆruura pomelnicelor, cu soţia Andreiana, dar şi cu părinţii,
prima soţie şi o fetiţă fără nume care la acea dată nu mai trăiau19.
Piura originară a pronaosului Coziei a foﬆ păﬆrată integral, zugravii din secolul al XVIII-lea adăugând
numai piurile din glafurile fereﬆrelor sudice. Pe aceaﬆă latură aflându-se în majoritate sfinţi chinoviarhi, au
foﬆ piate portretele sf. Eﬅimie şi Avramie, dar şi cele ale ocrotitorilor ţării, sfinţii Grigore Decapolitul (fig. 48)
de la Biﬆriţa şi Nicodim de la Tismana (fig. 49).
Pridvorul (fig. 50) adăugat în 1706–1707 şi piat de altă echipă, condusă de Andrei de la Hurezi, a foﬆ lucrat aproape
simultan cu piura mânăﬆirii Surpatele, unde principalul meşter a foﬆ acelaşi Andrei. Dar dacă la Surpatele ispravnicul,
arhimandritul Ioan, a gândit un program simplu şi coerent, la Cozia ﬆruura ansamblului are locuri confuze. Atât
compoziţia Psalmilor din calota centrală (fig. 51–52), cât şi ampla Judecată de apoi (fig. 53–54) sunt preluate din pridvorul
catoliconului de la Hurezi – unde Andrei îl secondase pe zugravul Conﬆantinos – inclusiv cu inscripţiile în limba greacă20.
Profeţii, care la Hurezi se adresau Maicii Domnului piată în cele două calote laterale, au şi la Cozia inscripţii mariale21,
întrucât ei însoţesc reprezentările imnelor mariale din cele două conci laterale. Tot de la Hurezi sunt preluate probabil
reprezentările Martiriilor apoﬆolilor (fig. 55), desfăşurate aici în friză, deasupra arcadelor şi care începeau să se impună
în Ţara Românească, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ca temă proprie pridvoarelor.
Struura particulară a pridvorului, cu două conci laterale, în loc de calote şi timpane, oferea posibilitatea reluării
imaginilor din calotele laterale de la Hurezi, respeiv cele două axioane ale liturghiilor sf. Ioan Gură de Aur şi sf. Vasile.
Dar dacă imnul „De tine se bucură...” (fig. 56), cu o veche tradiţie de iluﬆrare, cel puţin din secolul al XV-lea, permitea
adaptarea la compoziţia inelară (ca la Potlogi sau în pridvorul catoliconului de la Hurezi) ori semicirculară (ca la paraclisul
Hurezilor sau Polovragi)22, în schimb „Cuvine-se cu adevărat...”, subie iconografic neobişnuit, fusese admirabil adaptat,
17
Chriﬆopher Walter, The Warrior Saints in Byzantine Art and Tradition, Ashgate, 2003, p. 284 (Iulian Apoﬆatul, în cazul sf. Mercurie şi
Caloian în cazul sf. Dimitrie).
18
Răzvan eodorescu, „Despre un însemn sculptat şi piat de la Cozia (în jurul «despotiei» lui Mircea cel Bătrân)”, SCIA-AP, XVI (1969),
nr. 2, pp. 191–193.
19
N. Stoicescu, Dicţionar, p. 137, 144. Prima soţie, Maria, a murit în 1696, la naşterea fetiţei Maria.
20
Cu aceeaşi particularitate, a consemnării în limba română doar a păcătoşilor din râul de foc al Judecăţii.
21
Dar atât la Hurezi, cât şi la Cozia, ei privesc spre calota centrală, cu Iisus şi Psalmii.
22
Pentru tipurile de compoziţie, v. Georgi Gerov, „«О тебе радуется» в балканската живопис от XV–XVIII век“, in Древнерусское
искусство, St. Petersburg, 1995, pp. 222–226. Foarte probabil, pe fântâna de la Mărgineni, cântarea remarcată de Paul de Alep prezenta
tot o ﬆruură inelară (Călători ﬆrăini, VI, p. 147).

în pridvorul Hurezilor, la suprafaţa circulară a calotei, prin reprezentarea horei îngerilor din partea a doua a cântării.
Pentru suprafaţa concii nordice de la Cozia (fig. 57), compoziţia a foﬆ etajată, cu Maica Domnului ţinând Pruncul şi ﬆând
pe tron, înconjuraţi de lumină sferică, între îngeri, pe pământ aflându-se credincioşi-cântăreţi care îi adresează cântări
din diverse slujbe – ceea ce subînţelege o reprezentare de ansamblu a imnului. Al treilea termen al seriei eﬆe plasat pe
timpanul veﬆic şi reprezintă tot Axionul, de aceaﬆă dată parţial (fig. 58): cel de-al doilea ﬆih, după formula din icoanele
ruseşti cvadripartite de secol XVI-XVII, ce iluﬆrează imnul împărţit în patru ﬆihuri23.
Suprapunerea, peﬆe modelul hurezean, a celui rusesc, cu repetarea aceluiaşi subie în două variante (Axionul),
pare a fi prima treaptă a elaborării unui program care la Surpatele, apoi la Fedeleşoiu şi Govora, sub îndrumarea
arhimandritului Ioan de la Hurezi, avea să se criﬆalizeze într-o formulă coerentă pentru pronaos; totuşi, prezenţa
arhimandritului la Cozia, în aceaﬆă etapă, nu eﬆe documentată. O primă schiţă de program imnografic marial fusese
conturată – prin mâna aceluiaşi zugrav Andrei – la schitul Sf. Ştefan, spaţiul propriu aceﬆei ﬆruuri fiind pronaosul.
Dar la Cozia, conservarea piurilor originare din pronaos obligase la translarea ei în pridvor – opţiune care, cu
puţine excepţii (Colţea), va rămâne însă fără viitor.
Calitatea ﬆiliﬆică a piurilor brâncoveneşti de la Cozia a foﬆ afeată de numeroasele retuşuri ale reﬆaurării.
Portrete admirabile, în altar şi naos (fig. 60–61), inclusiv în cuprinsul scenelor, chiar şi în cele greu accesibile vederii
(fig. 62–63), sunt asociate, în urma repiărilor, unor schiţe de figuri improprii ansamblului (fig. 64, 9, 11). Ca şi
în piura de la bolniţa Hurezilor, la Cozia, scenografia eﬆe bogată în desfăşurări şi detalii (fig. 65–66). Siluete
elansate, spaţii largi ne-obturate de grupurile compae dau o amplă respiraţie aceﬆei piuri (fig. 67) care, sub
aspe artiﬆic, va fi foﬆ probabil, la origine, una dintre cele mai reuşite din acea vreme. Cartuşe baroce adăpoﬆesc
simbolurile evangheliştilor la baza turlei (fig. 68). Pridvorul în care inscripţiile greceşti, ca în toate ansamblurile
piate de Andrei, se împletesc cu cele româneşti eﬆe remarcabil sub aspeul adaptării compoziţiilor la suprafeţe
de piat incomode, dar uneori, ca în cazul Martiriilor apoﬆolilor, cu preţul fărâmiţării scenelor.
23
Engelina Smirnova, Moscow Icons, 14th – 17th centuries, Leningrad, 1989, pl. 186–187; Третьяковская Галлерея, II, cat. 692, pl. 96. Formula
se regăseşte în exonarthexul catedralei din Roman: Marina Ileana Sabados, Catedrala Episcopiei Romanului, 1990, pp. 51–57. Probabil aceeaşi
asociere a celor două axioane, cărora li se adaugă Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, în aualul pronaos al bisericii Naşterea Domnului din Arbanassi
(mijlocul secolului al XVII-lea): Liuben Prashkov, Церквата Рождество Хритово в Арбанаси, Sofia, 1979, pp. 91–92, il. 76.

BISERICA SF. TREIME A MÂNĂSTIRII COZIA
I. Altar
1. Cel Vechi de Zile (vetxïi dnïi; pe medalionul slavei: Ο ΠΑΛΑΙΩC ΤΩΝ ΗΜΕΡΩΝ, ὁ Παλαιὸς τῶν ἡμερῶν1)
2. Sf. Duh
3. Maica Domnului cu Pruncul (miÚr ƒÚõ; „Apărătoarea tuturor”, vshm/ jastÁpnica; pe filaerul Pruncului:
[...]/[...]/[...]/[...]ra/[...]ma), între arhanghelii Mihail (arÚx mixail) şi Gavriil (arÚx gavrïil). Inscripţie („Ceea
ce eşti mai cinﬆită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără ﬆricăciune pe
Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim”, çe[s]tnhiÎÁü
xerÁvim´ i slav[nhi]ÎÁü bej rasÁÈdenïå serafim bej istlhnïå b[g]Úa slova roÈdÎÁü sÁwÁÓ bcÚÁ tebe
veliçaem´: axionul liturghiei sf. Ioan Gură de Aur)
4. Profeţi2: (N) Samuil (prrÚok samÁïl; „Şi ﬆaţi şi vedeţi şi va paşte turma întru putearea Domnului”, Îi stac/ Îi vedec/
Îi va pawe/ tÁrma Š/trÁ pÁ/thrh do/mnÁlÁi: cf. Mih. 5, 3), Ioil (prrÚok ï›il; „Rădicaţi-vă şi vă suiţi toate neamurile
către […]”, rødika/civ´ Îi/ v´ sÁic/ toate nh/mÁrile/ k´tre [...]/[...]3: Ioil 4, 12), Aaron (prrÚok aron; „Eu, Fecioară,
toiag înfrunzitŭ te-am văzut”, eÁ/ feço/ar´ toåg/ ŠfrÁn/jit´/ thm v´/jÁt: cf. Num. 17, 8), Osea (prrÚok ›sea; „Unde
iaﬆe acu[m] moarte, iadule, unde iaﬆe biruinţa” (...ta), Ánde åste/ akÁ[m] mo/arte ædÁle/ Ánde åste birÁinca: Os.
13, 14), Avdie (prrÚok avdïÁ; „Cu ce mijloc ai făcut, aşa va fi şi răsplătirea ta”, kÁ çe mi/Èlok ai/ f´kÁt aÎ/a va fi
Îi/ r´splß/tirh ta: Avd. 1, 15), Zaharia (prrÚok jaxarïå; „Şi va fi în zioa aceia şi nu va fi lumină şi veţi vedea viiaţa
voaﬆră spânzurată înaîntea” (...voaﬆră), Îi va fi/ Š jï›a açeå/ Îi nÁ va fi/ lÁminß/ Îi vec vedh/ vïåca
voastr´/ spńjÁrat´/ ŠnaŠth: Zah. 14, 7 şi Deut. 28, 66); (S) Ilie (prrÚok ïlie; „[...] viu eﬆe D<om>nul Dumnezeul
noﬆru”, g[...]o[...]/ viÁ este/ dÚnÁl dÁm/nejeÁl/ nostrÁ: cf. III Regi 17, 1), Maleahi (prrÚok maleaxï; [...]), Iona (prrÚok
ï›na; „Striga[t-a]m întru necaz[ul] m[ie]u c[ătre] D[omn]u[l]”, striga/m ŠntrÁ/ nekaj/ m[...]Á k[...]/ d[...]Á4: Iona 2,
3), Ieremia (prrÚok erïmeea; [...]/ vïÁ[...]/[..]et[...]m/[...]), Amos (prrÚok amos; „[Vai de cei ce do]re[s]c zioa D[o]mnului
şi găseştee (sic) întun[e]rec ş[i] nu lumină”5, [...]/re[s]k jï›a/ d[o]mnÁlÁi/ Îi gåseÎt/ee ŠtÁn[e]/rek Î[i] nÁ/
lÁmin´: Am. 5, 18), Isaia (prrÚok ïsaïa; [...]/[...]pÁ/[...]t[...]/[...])
5. „Cortul Mărturiei” (shn sv[h]dhnïå) cu Moise (moisi) şi Aaron (aron); (de la N la S) Veniamin (venïamin),
Zavulon (javolon), Aşer (asir), Gad (gad), Neﬅali (neƒalim), Dan (dan), Ruben (rÁvim), Simeon (sime›n),
Levi (levi), Iuda (ïÁda), Isahar (ïsaxar), Iosif (ï›sif)
1
Azi: Ο ΠΑΙΓΟC ΤΩΝ ΗΝΠΡΩΝ.
2
Figurile masiv repiate, parţial şi inscripţiile.
3
Azi: ...k´tre kÈn/re.
4
Azi: …nekaj/ mïrsÁ k.../ d...Á.
5
BŞR: „Vai de ceia ce poﬅesc ziua Domnului! Pentru căci iaﬆe voao aceaﬆa ziua Domnului? Şi aceaﬆa e întunearec, şi nu lumină”.

6. Împărtăşirea apoﬆolilor (la N: „Luaţi, mâncaţi, aceﬆa eﬆe Trupul Meu care se frânge pentru voi, spre
iertarea păcatelor”, prïimite ædite sïe est´ thlo moe eÈe/ ja v¥6 lomimoe v´ ›stavlenïe grhxov; la S:
„Beţi dintru aceﬆa toţi, aceﬆa eﬆe Sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă
spre iertarea păcatelor”, pïite ›[t] neå vßsi sïå est´ 1 krov´ moå novago javhta/ æÈe ja v[¥] i ja
mnogi ijlivaemaå v´ ›stavlenïe grhxov: ecfonisele de inﬆituire a jertfei)
7. Agneţul („Venind ﬆeaua, [a ﬆat deasupra] unde era [Pruncul]”, priÎ´dÎ´ qvhjda ideÈe bh7: rugăciunea
la punerea ﬆeluţei, la proscomidie, cf. Mt. 2, 9) între îngeri cu ripide („Sfânt”, stÚ´) şi serafimi („Cu şase
aripi”, Îest´ krilat)
8. „Naşterea Născătoarei de Dumnezeu” (roÈdistvo bcÚi)
9. „Intrarea [în Biserică] a Născătoarei de Dumnezeu” (v´vedenïe bcÚi)
10. Serafim cu ripide („Sfânt”, stÚ´)
11. Îngeri cu ripide („Îngerul Domnului”, angÚl´8 gnÚ´)
12. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥i ï›an/ jlatoust; [...])
13. Sf. Chiril al Alexandriei (stÚ¥i kiril ale%andreiskïi; „[Mai ales] pentru preasfânta, curata, preabinecuvântata”,
[ijrådnh]/e › pres/tÚhi [ç]sÚt[n]h[i]/ [p]rhblÚ/goslove/[nnh]i9: ecfonis înainte de axion)
14. Sf. Gherman patriarhul (stÚ¥i german patrïærx; „Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire”, i spodo/bi
nas´/ vlÚdko s[o]10/ derjno/venïem: ecfonis înainte de rugăciunea domnească).
15. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥i vasilïe velikïi; „Binecuvântată eﬆe împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh”,
blÚgoslo/veno cr/sÚvto ›t/ca i snÚ/a i stÚgo/ dÁxÚa: binecuvântarea de început a liturghiei)
16. Sf. Grigore Teologul (stÚ¥i grigorïe/ bgÚoslov; „Că Ţie se cuvine toată slava”, [æ]ko [p]o/dobaet/ [ti vsåkaå]/
slav[a]11: ecfonis înainte de antifonul întâi etc.)
17. Sf. Atanasie al Alexandriei (stÚ¥i aƒanasïe ale%andreiski; „Ca sub ﬆăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi”, æko
da/ pod d[e]rÈa/voü t[v]/[o]eü12 vse/gda xra/nimi: ecfonis înainte de Heruvic)
18. Sf. Spiridon făcătorul de minuni (stÚ¥i spiridon çÁdotvorec)
19. Sf. Duh
20. „Naşterea lui Hriﬆos” (roÈdistvo xvÚo)
21. Iisus în mormânt („Pogorârea lui Hriﬆos”, senitïe13 xvÚo; piură parţial refăcută)
22. Iisus-Viţa (repiare)
6
Azi: …ja v´r...
7
Textul complet (după Liturghierul de la Buzău, f. 10r): i priÎedÎi qvhjda sta verxÁ, ideÈe bh ›troça.
8
În locul prescurtării uzuale aggÚlß.
9
Întregire după Liturghierul de Buzău, f. 35v.
10
Întregire după ibidem, f. 35v.
11
Azi: nïko vo/dobaet/ sivepre/ slavi.
12
Azi: ts/seü.
13
În loc de sßnitïe (vsl. sßniti«). Dacă modificarea nu se datorează reﬆaurării, vocalizarea ß>e ar putea indica o sursă ucraineană.

Mânăﬆirea Cozia. Biserica Sfânta Treime. Liﬆa temelor iconograice
23. Înger
24. Serafim cu ripide (piură refăcută)
25. Sf. Teofan „făcătorul” [de cântări] (stÚ¥i ƒe›fan tvorec; repiare)
26. Sf. Ioan Damaschinul (figura şi inscripţia refăcute)
27. Sf. Cosma (stÚ¥ kosma; repiare)
28. Sf. Iosif (stÚ¥i ï›sif; repiare)
29. Ierarhi în medalioane (piuri şi inscripţii parţial refăcute) (N, de la V la E): Leon papa (stÚ¥i le›n pap[a]),
Silveﬆru papa (stÚ¥i silivestrÁ pap[a]), Climent (stÚ¥i kliment), Agaton (stÚ¥i agaƒon), Martin (stÚ¥i
martïn); (S, de la V la E): Metodie (repiare), Mitrofan (stÚ¥i mitrofan), Nichifor (stÚ¥i nïkifor), Nicolae
(repiare), Grigore (repiare)
30. „Cina cea de taină” (veçera/ taina)
31. „Spălarea” [picioarelor] (Ámivenïå14)
32. Sf. Grigore al Salonicului (stÚ¥i grigorïe/ solÁnski)
33. Sf. Eusebie (stÚ¥i eõsevïa15)
34. Sf. Metodie (stÚ¥i meƒodïa)
35. Sf. Euplu (stÚ¥i evplÁ)
36. Sf. Filip (stÚ¥i filip)
37. Serafim
38. Sf. Filip arhidiacon (stÚ¥i filip/ arxïidïækon)
39. Sf. Ştefan arhidiacon (stÚ¥i stefan arxïidïækon)
40. Ierarh (urme de piură lângă vechiul iconoﬆas; stÚ¥i [...])
41. Plângerea Domnului („Punerea în mormânt a lui Hriﬆos”, pogrebenïe16 xvÚo)
42. „Învierea lui Iisus din mormânt” (v´skr´se[nïe] ïÚs ›t groba)
43. Sf. Pavel arhiepiscop [al Conﬆantinopolului] (stÚ¥i pavel arxïe 1 epsÚkop)
44. Sf. Antipa (stÚ¥i antipa)
45. Sf. Modeﬆ (stÚ¥i modest)
46. Sf. Lavrentie (stÚ¥i lavrent[ïe])
47. Sf. Roman arhidiacon (stÚ¥i roman/ arxïidiækon)
48. Viziunea sf. Petru din Alexandria (stÚ¥i/ petrÁ/ ale%andrei/skïi; „Cine Ţi-a rupt haina, [Mântuitorule?]”, kto
ti rijÁ/ rajdra 1 jdra (sic); „Arie cel fără minte”, arïe bejÁmen)
49. Ierarh (urme de piură lângă vechiul iconoﬆas; [...]a)
14
În loc de Ámivanïe/ Ám¥vanïe (vsl. umyvani«).
15
La nr. 33 şi 34, numele sfinţilor sunt redate în forma de genitiv, cu -a final, aşa cum apar ele în Minee (în loc de nominativ: eõsevïe,
respeiv meƒodïe), v. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
16
Azi: Pogrevenïe. Inscripţia nu corespunde scenei, fiind vorba de Plângerea lui Iisus; aceeaşi confuzie la Polovragi, naos nr. 48.

II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator (› pantokrator) şi inscripţie („† Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul voﬆru,
Cel ce M-am născut mai înainte de veci din Tatăl, şi mai pe urmă din Fecioară [M-am întrupat fără bărbat],
şi am dezlegat păcatul ﬆrămoşului Adam ca un iubitor de oameni. Domnul din cer privit-a spre toţi cei ce
locuiesc pământul”, † vidite vidite æko ajß esmß bgÚß vaÎß 1 preÈdevhkß roÈdei så ›t ocÚa 1 i ›t
dÚv¥ v´ poslhdnå 1 [bej mÁÈa jaçenÎïi så i rajrÁ]17 † Îiv¥i grhx pra›c[a] adama æko çlvkÚolübec´ 1
gdÚ´ s´ nebÚs´ na jemli prijre vid[h] i vßsi ÈivÁ[w¥å]18: irmosul cântării 2 din canonul utreniei sâmbetei
lăsatului sec de carne; ps. 101, 20 şi 32, 13–14)
2. Hetimasia, cete îngereşti cu ripide („Sfânt”, sÚt) şi tetramorf (Ioan, ïÚ›; Marcu, mÚr) cu ripide („Sfânt”, sÚt, tÚs)
3. Profeţi (inscripţii corupte; E, S, V, N): Aaron (prrÚok aaron´; „Toiag înflorit”, Èejli/ projh/bÎïi19: cf. Num.
17, 8), Solomon (prrÚok solomon; „În vedenie am văzut”, eÈ¥ vidïnii viÈdÁ20), Iezechil (prrÚok ejekïil;
„[...]”21, prïimÁ/ v¥ ›t æ/j¥ki/ s´be/re tki), Zaharia (prrÚok jaxarïå; „[…]”, stÚaå/ etoni/sïmo), Ghedeon
(prrÚok gede›n´; „Născătoare de Dumnezeu, [te-]am văzut lână rourată”, vidh[x]/ rÁno/ bgÚe ›r/ÁÎenn[oe]:
cf. Judec. 6, 37), Iacov (prrÚok ækov; „Te-am văzut scară ce ajunge” (...la cer), vidh[x]/ [t]e lh/stvi[cÁ]/
doså/jaüw[e do neba]: cf. Fac. 28, 12), Daniil (prrÚok danïill; „Eu, Daniil, am privit până când scaunele”
(...au foﬆ aşezate), aj´ da/nïil´/ jrhx do/ndeÈ[e]/ prhstol[i] [postavÎa så]: Dan. 7, 9), Avacum (prrÚok
avvakÁm; „Doamne, auzit-am de faima Ta şi m-am temut”22, g[sÚd]i Ásl/¥Îax/ slÁx tvoi i Áboax så: Avac.
3, 2), Ieremia (prrÚok ïeremïå; „Doamne spune-mi să înţeleg când”, gÚi ska/Èi mi/ rajÁ/mhå/ kogda), Isaia
(prrÚok ïsaiå; „Iată, Fecioara va lua în pântece”, se dÚva/ [...] v´ [...]/evh prï/imet: Is. 7, 14), David (prrÚok dvÚd´;
„Eu, Fecioară, chivot sfinţit [te-]am văzut”, aj dvÚo kivot stnÚå v[id]hx23: cf. ps. 131, 8), Moise (prrÚok moisïe;
„[...]”, videÎ/ pin[...]/[...]/moü24)
4. Apoﬆoli (E, S, V, N): Pavel (apsÚl´ pavel´), Ioan (apsÚl´ ï›an; „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu
Dumnezeu”, v´ n/aça/lh b/h slo/vo// i slo/vo bh/ k´ bÚÁ: In. 1, 1), Luca (apsÚl´ lÁka; „Deoarece mulţi au
încercat”, pone/È´ u/bo [m]no/qi n/açe/Îi25: Lc. 1, 1), Simon (apsÚl´ simon), Iacov (apsÚl´ ækov´), Toma
(apsÚl´ ƒoma), Filip (apsÚl´ filip), Vartolomeu (apsÚl´ varƒolom[...]), Andrei (apsÚl´ andrei), Marcu (apsÚl´
17
Completare după inscripţia de pe turla paraclisului de la Hurezi.
18
Citat aproximativ din psalmul 32, 13–14: vidh vså... ÈivÁw¥å na jemli.
19
În loc de Èejlß projhbwïi.
20
În aceaﬆă formă, fragmentul apare la Daniil 10, 7 şi 8.
21
Datorită intervenţiilor (rescrierilor), textul de pe filaerele prorocilor Iezechil şi Zaharia nu poate fi descifrat.
22
Traducerea din ed. sinod. 1988. În BŞR avem: „auziiu auzul Tău şi mă înfricoşaiu”; aceeaşi traducere în ed. sinod. 1914; versiunea cea mai
raspândită (imnologică) eﬆe: „Auzit-am auzul Tău, Doamne, şi m-am temut”. V. şi infra, pridvor nr. 10, textul grecesc şi traducerea lui.
23
Azi: valht.
24
Ar putea fi vide(x) [kÁ]pin[Á] [ne›pali]mÁü „am văzut rug nearzând”, cf. Ieş. 3, 2.
25
Core: naçaÎa.

marko; „Începutul Evangheliei lui Iisus Hriﬆos, Fiul lui Dumnezeu. Precum”, jaçe/lo26 eõ/gÚlïe27/ ïÚs xvÚa// snÚa/
bÈÚïe/ æko/Èe: Mc. 1, 1), Matei (apsÚl´ matƒei; „Cartea neamului lui Iisus Hriﬆos, Fiul lui Dumnezeu”, knïga/
roÈdÚ/stva/ ïÚs xvÚa// snÚa/ bÈïÚ/a28: cf. Mt. 1, 1), Petru (apsÚl´ petrÁ)
5. Evanghelişti: (SE) Ioan (eõgÚlst´ ï›an) cu Prohor (proxor; „La început era Cuvântul şi Cuvântul”, v´
n/aça/lh/ bh/ slo/vo i/ slov/o: In. 1, 1); (SV) Luca (eõgÚlst´ lÁka; „Deoarece mulţi au încercat”, pon/eÈe/
ubo29/ [m]noqi// naç/eÎi30: Lc. 1, 1); (NV) Marcu (eõgÚlst´ marko; „Începutul Evangheliei”, jaç/alo/
eõgÚ/lïe: Mc. 1, 1); (NE) Matei (eõgÚlst´ maƒei; „Cartea neamului lui Iisus Hriﬆos”, kniga/ roÈde/stva ïÚs/
xvÚa: Mt. 1, 1)
6. Simbolurile evangheliştilor
7. „Buna Veﬆire a Născătoarei de Dumnezeu” (blÚgovhwenïe bcÚi; [David sic]: „Multe fiice” (...s-au dovedit
vrednice), mnogi/ d´Îe/gh31: Pilde 31, 29; [Solomon sic]: „Ascultă, fiică şi vezi [şi] pleacă urechea” (...ta), sliÎi/
d´wi/ i viÈd/ priklo/ni uxo: ps. 44, 1232)
8. „Naşterea lui Hriﬆos” (roÈdsÚtvo xvÚo)
9. „Întâmpinarea Domnului” (strhtenïe gnÚh; prorociţa [Ana]: „Aceﬆ Prunc a întărit cerul şi pământul33”, se
mla/denec/ nebo i/ jemle/ utverÈd[a/et]: cf. Lc. 2, 38)
10. Botezul Domnului („Arătarea lui Dumnezeu”, bgÚoævlenïe34)
11. „Înălţarea Domnului” (repiări; v´jnesenïe35 gnÚh; înger spre N: „[...] înaintea [...]”, [...]/i [...]´do[...]/ Šnainth;
înger spre S: „Băr[b]a[ţi galil]iani [ce s]ta[ţ]i [căutând la ceriu?36]. Ace[s]t I<isu>s carele”, b´r[b]a/[ci galil]ïani/
[...]ta[c]ï/ [...]ç/[...]s açe[s]t/ ïÚs karele: Fapte 1, 11)
12. Patriarhi în medalioane: Melchisedec (prvÚdni37 melxisé/dek), Avimelec (prvÚdn¥ avimelek), Noe (drept noe)
13. Hriﬆos „Înger de mare sfat” (velikago s´vhta angÚla38: Is. 9, 5)
26
Formă specifică redacţiei sârbe (å>e).
27
În loc de eõgÚlïa (forma coreă de genitiv).
28
Citatul exa din Mt. 1, 1 eﬆe „fiul lui David, fiul lui Avraam”. Vezi şi Păpuşa, naos nr. 6.
29
Azi: uvo.
30
Core: naçaÎa.
31
În loc de dßweri; inscripţie coruptă.
32
Pasaje recomandate de Erminie pentru Buna Veﬆire (p. 96). Identificările celor doi regi s-au făcut pe baza tipologiei, deoarece au
textele inversate.
33
Text recomandat de Erminie pentru Întâmpinarea Domnului (p. 102).
34
Azi: bgÚoprleÎe.
35
Azi: ijvesenïe.
36
Completare după inscripţia de la schitul Fedeleşoiu, altar nr. 2.
37
Prescurtare de la prav´dńii/ prav´dń¥i (cele două variante apar succesiv la Melchisedec şi Avimelec, pentru ca la Noe să fie folosit
echivalentul românesc drept).
38
În loc de aggÚlß (prescurtarea uzuală, la nominativ).

14. Apoﬆoli din cei 70, în medalioane (absida S, de la E la V): Siluan (apÚl´ silÁan), Sila (apÚl´ sili), Iuda (apÚl´
üda), Erma? (apÚl´ ermnian), Condrat (apÚl´ kondrat), Andronic (apÚl´ andronï[k]), Carp (apÚl´ karpa),
Achila (apÚl´ akïla39)
15. Sf. Ioan Botezătorul cu aripi (stÚ¥i ï›an; „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat [împărăţia] cerurilor”, po[ka]/ite så/
pribl/[i]È[i] [b]/o så/ [crÚstvïe]/ nbÚsnoe: Mt. 3, 2)
16. Apoﬆoli din cei 70, în medalioane (absida N, de la E la V): Rodion (apÚl´ rodi›na), Olimp (apÚl´ ›lï[m]p),
Anania (apÚl´ ananïa), Urban (apÚl´ Árvan), Apian (apÚl´ appïan), Stahie (apÚl´ staxïan)
17. Mucenici în medalioane (absida S, de la E la V): ?, Savatie (stÚ¥i savatï[e]), Dorimedont (stÚ¥i
dorim/[e]dont), ? (stÚ[¥i] eõ[...]), Evlampie (stÚ¥i eõla[m]p[ïe]), Luchian (stÚ¥i lÁkïa[n]), Marchian (stÚ[¥i]
markï/æn), ? (stÚ¥i m[...]/r[...]), Terentie (stÚ[¥i] terentïa40); (absida N, de la E la V): Autonom (stÚ¥i
aƒonoma), Sofian (stÚ¥i sofïan), Fochie (stÚ¥i foki), Achindin (stÚ¥i akindin), Pigasie (stÚ¥i pigasïe),
Conﬆantin (stÚ¥i kostan/tina), Caliﬆ (stÚ¥i kali/sta), Teofil (stÚ¥i ƒe›fi/la), Teodor (stÚ¥i ƒe›/dor)
18. „Coborârea Sf. Duh” (s´Îestvïe/ stÚgo dxÚa; Cosmosul: „Toată lumea”, ves mir)
19. „Schimbarea la Faţă a D<o>m<nu>lui” (skimbarh la fac´ a dmÚlÁi)
20. Coborârea la iad („Învierea lui Hriﬆos”, v´skr´senïe xvÚo; profet [Isaia] spre E: „Iadul de jos [întâmpinându-Te,
s-a amărât]”, ïadÁl/ de Èos/[...]/[...]/[...]nd[...]/[...]te: Is. 14, 941; profet spre V: „Portarii iadului s-au spă[i]mântat,
auzindu-Te”, port/arii æd/ÁlÁi saÁ/ sp´[i]mńtat/ aÁjin/dÁte: Iov 38, 1742)
21. „Învierea lui Lazăr” (v´skr´senïe laj´ra43)
22. „Dumenica Florilor” (dÁmineka fl›rïlor)
23. „Răﬆignirea Domnului” (r´stignirh d›mnÁlÁi)
24. „Duminica Tomii” (nedÚle44 ƒomnia: In.20, 19–31)
25. Ierarhi în medalioane (de la S spre N, începând de la baza arcului triumfal): ?, ?, ? ([stÚ¥i] kÁnÁt), Teodor (stÚ¥i
ƒe›dor)// Iraclie (stÚ¥i ïraklï[e]), Nil (stÚ¥i nil), Eumenie (stÚ¥i eõme/nïe), Simeon (stÚ¥i sïme/on), Iosif (stÚ¥i
ïosif), Ipatie (stÚ¥i ïpatïe), Iacov (stÚ¥i ïakov), Andrei (stÚ¥i andre[ï]), Dorotei (stÚ¥i doroƒ/ei), Vlasie (stÚ¥i
vlas/ïe), Metodie (stÚ¥i metod/ïe)// Autonom (stÚ¥i avton/om), Eusebie (stÚ¥i eõsev/ïe), Avram (stÚ¥i avram),
39
Rescriere. Azi: askïla.
40
În loc de terentïe. Aceeaşi situaţie (genitiv în loc de nominativ) la aƒonoma, kostantina, kalista, ƒe›fi/la. V. Observaţii asupra
inscripţiilor în limba slavonă.
41
Citat de sf. Ioan Gură de Aur în Cuvântul de învăţătură de la utrenia pascală; cântarea 6 din canonul Duminicii slăbănogului.
42
În ed. sinod. 1988, aceﬆ pasaj nu apare (Iov 38, 17: „Ţi s-au arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai văzut?”, însă în BŞR aflăm:
„Şi deşchidu-ţi-se ţie cu frică porţile morţii, şi portarii iadului, văzându-te, spăimântatu-s-au?”. Citatul eﬆe reluat atât ca paremie
la vecernia din Joia Mare (Iov 38, 1–23), cât şi în ﬆihira „Deschisu-s-au Ţie, Doamne, cu frică, porţile morţii...”, la vecernie în
Duminica sf. Paşti – „a doua Înviere”. La Govora şi Ocnele Mari, acelaşi personaj fără nume roﬆeşte chiar începutul ﬆihirii, iar la
Mamul şi Fedeleşoiu, în scena Învierii apare un personaj numit în inscripţie „Iov”.
43
În loc de lajara. Semnul ´ redă sunetul ă, conform pronunţiei româneşti a numelui („Lazăr”).
44
Prescurtare confuză pentru nedelh/nedelå (vsl. nedhlh) „duminică”.

Climent (stÚ¥i klïment)// Chiril (stÚ¥i kirïl45), Modeﬆ (stÚ¥i mod/est), Antipa (stÚ¥i antipa), Simeon (stÚ¥i
sõme›n), Avdis? (stÚ¥i aõdïe46), Vavila (stÚ¥i vavïla), Leon (stÚ¥i leon), Vasile (stÚ¥i vasïl[ie]), Patrichie (stÚ¥i
patrï/kïe), ?, ? ([stÚ¥i] [...]va)// Macrovie (stÚ¥i makrovï/e), ?, ?, ?
26. Duminica slăbănogului („Hriﬆos l-a vindecat pe slăbănog”, xÚs ischli raslablennago: In. 5, 1–15)
27. Sf. Arcadie (stÚ¥i arkadïe)
28. Duminica samarinencii („Hriﬆos mergând la fântâna lui Iacov, pe care samarineanca”, xÚs v´Î´d v´ stÁdenii
ækovlå/ ktoÈe v´ samarïnini: In. 4, 5–42)
29. Duminica orbului („Pe orbul din naştere îl vindecă la scăldătoarea Siloamului”, rÁÈdenica slhpa i echlhe ego/
v´ mnoÈe phli silÁannïi47: In. 9, 1–38)
30. Vindecarea slugii sutaşului („Hriﬆos îl vindecă pe fiul48 sutaşului”, xÚs ischlhet sotniko/va snÚa; Mt. 8, 5–13;
Lc. 7, 1–10)
31. Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor („Hriﬆos îl vindecă pe îndrăcit”, xÚs ischlhet
vhsnago49: Mt. 8, 28–34; Mc. 5, 1–20; Lc. 8, 26–39)
32. Sf. Ioan (stÚ¥i ï›an)
33. Înmulţirea pâinilor („Şi privind la cer”, i v´jrhv50/ na nbÚo; „a binecuvântat [...] şi doi peşti şi cinci [pâini]
poporul [săturându-se]”, blgÚoslovht t¥ pr[...]51/i dvÚh ribh i phÚ[t´ xlhbß?]/ narod nasit[iÎa så]: Mt. 14,
13–21; Mc. 6, 34–44; Lc. 9, 13–17; In. 6, 5–13)
34. ? (xÚs isko[...]52)
35. Vindecarea celor zece leproşi („[Hriﬆos] vindecă [...]”, [xÚs] ischlhe[t...], parţial rescris: Lc. 17, 11–19)
36. Vindecarea femeii gârbove („Hriﬆos vindecă pe gârbovă”, xÚs ischlhet slhka: Lc. 13, 10–17)
37. Vindecarea bolnavului hidropic („Hriﬆos vindecă [...]”, xÚs ischlhet [...]53: Lc. 14, 1–4)
38. Piură refăcută54
39. Pilda smochinului neroditor („Despre smochin – niciodată să [nu mai lege] rod”, › smokovnici da
45
Rescris. La fel şi medalionul următor, cu sf. Modeﬆ.
46
Probabil confuzie între numele prorocului Avdie şi cel al episcopilor mucenici Avda şi Avdis din Persia (16 mai).
47
Intervenţii şi retuşuri la reﬆaurare. Putem presupune că inscripţia iniţială fusese: ›t roÈdenïå slhpa ischli [...] vß [...] kÁphli
sïlÁamsth.
48
Pentru titlul scenei, am optat, la toate ansamblurile, pentru versiunea din ed. sinod. 1988, deşi aici inscripţia se referă la „fiul” sutaşului
(din gr. παῖς, „copil”, „copil de casă”, „slugă”).
49
Core: bhsnago. Iconografia înfăţişează doi bolnavi, ca în relatarea de la Matei, dar inscripţia eﬆe la singular (după Marcu şi Luca).
50
Core: vßjjrhvß.
51
Putem presupune că inscripţia iniţială era: blagoslovi ixß i prelomi („le-a binecuvântat şi a frânt”: Lc. 9, 16).
52
Piură şi inscripţie refăcute: „Iscodit de legiuitor”. Contextul iconografic ar fi recomandat mai curând şi pentru aceﬆ loc o scenă de
vindecare, caz în care inscripţia ar fi: xÚs isch[lhet ...]. Leura greşită a dus la o iluﬆrare fără precedent.
53
Rescriere.
54
Azi eﬆe reprezentată „vindecarea orbilor”.

nekoliÈe55/ ploda: cf. Mt. 21, 19; Mc. 11, 13)

40. Sf. Luchian (stÚ¥i lÁkïan)
41. Chemarea lui Zaheu („[…] lui Zaheu”, napira56 jakxïeva: Lc. 19, 1–10)
42. Ospăţul din casa lui Simon („Ungerea cu mir a lui Hriﬆos”, naijlhnïe mira xvÚa: Mt. 26, 6–13; Mc. 14, 3–9;
Lc. 7, 36–50; v. şi In. 12, 1–8)
43. Vindecarea slăbănogului din Capernaum („Pe slăbănog l-au coborât de pe acoperiş”, raslablennago/ svhji57 pod
krova: Mc. 2, 1–12; Lc. 5, 17–26)
44. Izgonirea din templu („Şi făcându-şi un bici de funie [i-a scos pe toţi afară] din Templu, oile şi boii, şi [schimbătorilor
le-a vărsat] banii”, i sßtvori[vß] biçi ›t vrev´58 [...]/ ij crÚkve ›vca i vol[¥] i t[...]/ [...]59 ph[nåji]: In. 2, 15)
45. Sf. Trifon (stÚ¥i trifon)
46. Iertarea femeii adultere („A ﬆricat Legea lui Moise şi s-a apropiat şi puﬆiirea Ierusalimului”, rajoriÎe jakon
moisi/ i pribliÈi så i japÁsthni[e]/ ïersÚlimova: cf. In. 8, 5 şi Lc. 21, 20)
47. Vindecarea soacrei lui Petru („Hriﬆos o vindecă pe soacra lui Petru”, xÚs ischlhe[t] dwÚi60 petrovo: Mt. 8,
14–15; Mc. 1, 29–31; Lc. 4, 38–39)
48. Sf. Xenofont61 (stÚ¥i %enofont)
49. Rugăciunea în grădina Ghetsimani (repiări; „Părinte al Meu, de eﬆe cu putinţă, depărtează de la Mine
paharul aceﬆa”, ›çe moi awe v´jmoÎno62 est/ da mi (sic)/ mimoidet ›t mene çaÎÁ sïå: Mt. 26, 39)
50. Prinderea („Bucură-te, Învăţătorule!”, radÁi så ravvi: Mt. 26, 49)
51. Judecata la Caiafa („L-au dus la Caiafa”, vedoÎa k´ kaæfß63)
52. Sf. mucenic64
53. Cina de la Emaus („A binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut”, inscripţie
refăcută: blÚgoslovi prhlomiv daaÎ´65 ima/ ponhma å ›[t]vr´jostasi ›çi/ i pojnapa ego66: Lc. 24, 30–31)
54. Sf. Gorgonie (stÚ¥i gorgonïe)
55
Core: nikoliÈe. Citatul complet de la Mt. 21, 19: da nikoliÈe od tebe ploda bÁdet vo vhki („de acum înainte să nu mai fie rod
din tine în veac”).
56
Ar putea fi o transcriere eronată a subﬆantivului najiranïe („observare, zărire”, cf. najiratel´, „speator, observator”).
57
Core svhsi[Îa] („au coborât”).
58
În loc de vervii.
59
Fragmentul care lipseşte eﬆe probabil t[orÈnik›mß]/ [rajs¥pa] („schimbătorilor le-a vărsat”).
60
În loc de tewÁ („pe soacra”). Mai mult ca sigur eﬆe vorba de o confuzie, deoarece dßwi (prescurtat dwÚi) înseamnă „fiică” (!).
61
Vezi nota de la acelaşi sfânt la Mamul, pronaos nr. 42.
62
Core: vßjmoÈno.
63
Core: kaæfh. La transcriere, zugravul a confundat ß cu h.
64
Azi: stÚ¥i ïokaiti.
65
Var.: daåÎe.
66
În Tetraevanghelul Coresi-Mănăilă din 1579, f. 146v: bl<a>goslovi i prhlomivß daaÎe ima ›nhma Èe ›tvrßjosthså oçi i pojnasta ego.

55. Judecata lui Pilat („L-au dus la Pilat”, vedoÎa k´ pilat)

56. Sf. militar (stÚ¥i ev[...])
57. Mucenici în medalioane: Ermocrat (stÚ¥i ermokrat), Ermoghen (stÚ¥i ermogen), Ermie (stÚ¥i ermi),
Ermolae (stÚ¥i ermolae)
58. Veﬆirea adormirii Maicii Domnului („Rugăciunea preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, molenïe/ presÚftïå67
bcÚi) şi despărţirea de apoﬆoli („Măreşte, suflete al meu, pe cea din lume către cer cinﬆită mutare a Maicii lui
Dumnezeu”, veliçan dÎÚe moå iÈe ›t jemlå68/ na nbÚo çÚtnoe prestavlenïe/ bÈÚïe mtÚre: pripeala praznicului,
la cântarea 9 din canonul al doilea, al sf. Ioan Damaschin, de la utrenia din 15 aug.69)
59. „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” (Áspenïe bcÚi; „sufletul”, dÎÚa); sf. Ioan Damaschin (stÚ¥i ï›an
damaski[n]; „O, preaslăvită minune! Izvorul vieţii” (...în mormânt se pune), › di/vnoe/ çÁdo/ istoç/nik´/ Èijni:
podobie la vecernia mare, 15 aug.); sf. Cosma (stÚ¥i kojma; „Cu voia cea dumnezeieşte ﬆăpânitoare”,
bg[Úona]/ç[al]ni/[m m]a nove/nïe[m]70: ﬆihira glas 1 la vecernia mare, 15 aug.); ierarhi (spre N: „[...] a Împăratului
[...]”, [...] ot/ crÚ´/ bi; „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea” (...Domnului), bla/Èeni/
nepo/roçn//[ïi v]´ p/Át xo/dhwe/ b´ ja[...]): ps. 118, 1)
60. Înălţarea Maicii Domnului („Îngerii, văzând adormirea Preceﬆei, s-au spăimântat cum Fecioara de pe pământ
se înalţă la cer”, aggÚli Áspenïe prçsÚtïe vidhvÎe ÁdiviÎa så/ kako dvaÚå 1 v´sxodit ›t jemlå71 na nbÚo: pripeala
praznicului, la cântarea 9 din primul canon, al sf. Cosma, de la utrenia din 15 aug.; Toma, apsÚl´ ƒoma)
61. Sf. Euﬆratie (stÚ¥i evstratïe)
62. Mucenici în medalioane: Axentie (stÚ¥i a%entïe), Evghenie (stÚ¥i evgenïe), Mardarie (stÚ¥i ma[r]d[arïe]),
Oreﬆ ([s]tÚ¥i ï›rest´ sic)
63. „Batjocorirea”; încoronarea cu spini (poraganïe)
64. Sf. Mochie (stÚ¥i mokïe)
65. Biciuirea („Legat la ﬆâlp”, sfhjan72 k´ stolp, rescris)
66. Sf. Fotie (stÚ¥i fotïe)
67. Drumul Crucii („L-au dus la răﬆignire”, vedoÎa73 k propet74)
67
În loc de presÚvtïå. Notarea grupului consonantic sf în loc de sv se datorează influenţei foneticii limbii române. Aceeaşi situaţie şi infra,
naos nr. 109 şi pronaos nr. 1 (›sfeweni). V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
68
În loc de jemli.
69
Mineiul pe auguﬆ, Buzău 1698, f. 61r. În Mineele auale a dispărut, fiind înlocuită cu „Neamurile toate te fericesc...” şi plasată la primul canon,
al sf. Cosma. Pripeala primului canon din Mineiul brâncovenesc („Îngerii văzând adormirea...”, la nr. 60 în prezenta liﬆă) se află în Mineele
auale la canonul al doilea, al sf. Ioan Damaschin.
70
Completare după inscripţia din naosul schitului Sf. Apoﬆoli (nr. 8).
71
În loc de jemli.
72
În loc de svhjan. Vezi supra (naos nr. 58) explicaţia pentru presÚftïå.
73
Azi: bedoÎa.
74
Core: propåtïe. Probabil eﬆe vorba de o rescriere.

68. Suirea pe cruce („Punerea pe cruce”, poloÈenïå na kr´st´)

69. Coborârea de pe cruce („Coborârea lui Hriﬆos”, senitïe xvÚo)
70. Sf. Andronic (stÚ¥i andronik)
71. „Înjumătăţirea” [praznicului] cu Maica Domnului şi sf. Iosif (ï›sif) (prhpolovlenïe: In. 7, 14–39; v. şi
Lc. 2, 41–5275)
72. Mucenici în medalioane76: Isihie (stÚ¥i isixïe), Meliton (stÚ¥i melïtone77), Iraclie (stÚ¥i iraklïe), Smaragd
(stÚ¥i smaragde), Evnoic? (stÚ¥i eõnike), Ualie (stÚ¥i Áale), Vivian (stÚ¥i ivivïan78), Claudie (stÚ¥i klaõdïe),
Prisc (stÚ¥i ipriske), Teodul (stÚ¥i ƒe›dÁl), Eutihie (stÚ¥i eõtixïe), Ioan (stÚ¥i ï›an), Xantie (stÚ¥i %anƒïe),
Ilian (stÚ¥i ilïane), Sisinie (stÚ¥i sïsïnïe), Chirion (stÚ¥i kïrïe), Anghia (stÚ¥i aggïe), Aetie (stÚ¥i aentïe), Flavie
(stÚ¥i iflavïe)// Flor (stÚ¥i flora79), Lavru (stÚ¥i lavra), Calinic (stÚ¥i kalõnïka), Eleﬅerie (stÚ¥i eleõterïe),
Fotie (stÚ¥i fotïe), Panharie (stÚ¥i panxarïe), Miron (stÚ¥i mirona), Timotei (stÚ¥i timoƒea), Agatonic (stÚ¥i
agaƒon[i]k), Leontie (stÚ¥i leontïe)// Acachie (stÚ¥i akakïe), Ecdichie (stÚ¥i ekdïkïe), Lisimah (stÚ¥i lõsïmax),
Alexandru (stÚ¥i ale%andre), Ilie (stÚ¥i ïlïe), Gorgonie (stÚ¥i gorgonïe), Teofil (stÚ¥i ƒeofïl), Dometian (stÚ¥i
dometian), Gardie? (stÚ¥i gaïe80), Gorgonie (stÚ¥i gorgonïe), Eutihie (stÚ¥i eõtixïe), Atanasie (stÚ¥i aƒanasïe),
Chiril (stÚ¥i kïril), [Sacherdon], Nicolae (stÚ¥i nikolae), Valerie? (stÚ¥i Álerïe81), Filoim (stÚ¥i filoktïe),
Severian (stÚ¥i severïan), Hudie (stÚ¥i xÁdïe)
73. Sf. Ana (stÚaa ana)
74. Sf. Nicolae (stÚ¥i nikolae)
75. Deisis82: Iisus Mare Arhiereu („Împărat al celor ce împărăţesc şi Domn al celor ce domnesc, mare Arhiereu”, crÚ´
crÚ´stvÁüwim83 i gÚ´ gÚ´stvÁüwim velikïi arxïereaa84: 1 Tim. 6, 15; pe carte: „Eu sunt păﬆorul cel bun. Păﬆorul
75
Titlul şi pericopa zilei sunt extrase din Evanghelia sf. Ioan, dar iconografia aminteşte momentul narat de sf. Luca; aceaﬆă suprapunere
iconografică se regăseşte în toate ansamblurile analizate.
76
Pe pereţii de sud şi nord, câte 20 din cei 40 de mucenici de la Sevaﬆa, prezentaţi exa în ordinea în care îi enumeră şi Erminia, ceea
ce permite identificarea sf. Sacherdon la nord, cu inscripţia ştearsă. Pe peretele veﬆic, sub Adormirea Maicii Domnului, sfinţi
mucenici prăznuiţi în aceeaşi lună auguﬆ.
77
În loc de meliton. e-ul final s-ar putea explica prin tendinţa zugravului de uniformizare a terminaţiilor, după modelul akakïe, sïsïnïe etc.
Aceeaşi observaţie şi pentru smaragde, priske, ale%andre.
78
Numele mucenicului eﬆe precedat de conjuncţia i („şi”), copiată ca atare din liﬆele de sfinţi. V. în continuare ipriske şi iflavïe.
79
În loc de flor. Forma de genitiv, cu -a final, eﬆe preluată ca atare din Minee. La fel şi la Lavru (lavra), Calinic (kalõnïka), Miron
(mirona), Timotei (timoƒea).
80
Pentru ga[rd]ïe? Confuzie cu numele mucenicului din 21 o. V. Indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
81
Probabil Áalerïe < valerïe. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
82
Inscripţiile de la aceaﬆă scenă au suferit intervenţii, aﬆfel că pentru unele fragmente rescrise eﬆe greu de reconﬆituit forma iniţială.
83
În loc de c<a>r´stvÁüwix<ß> (genitiv). În inscripţie apare forma de dativ, specifică mediobulgarei („dativul posesiei”). Aceeaşi observaţie
şi pentru gÚ´stvÁüwim (în loc de g<ospod>´stvÁüwix<ß>).
84
Core: arxïerei.

cel bun [îşi] pune sufletul pentru oile sale”, aj´ esm/ pastir´/ dobr¥i 1 / pastir/ dobr¥i/ [dÁ]ÎÁ [...]85//
polagae/t´ ja ›v/ca86 svoå: In. 10, 11), Maica Domnului (1 miÚr 1 ƒÚõ 1; „[Ascultă?] rugăciunea Maicii Tale,
[Îndurătorule]”, [...]/ molenïe/ mtrÚi tv/oeå [...]/be87), sf. Ioan Înaintemergătorul (stÚ¥i 1 ï›an 1 prdÚtçe; „Ai
ascultat, Dumnezeule, rugăciunea Maicii Tale; ascultă-mă şi pe mine şi nu nesocoti (?)”, Ásl¥Îe/ ƒei (sic!)
mole/nïe mtrÚ¥/ tvoe Ásl/iÎe i nel/me jri88)
77. Sf. Sozont (stÚ¥i sojotik sic)
78. Sf. Mamant? (stÚ¥i mama[...])
79. Sf. Stratonic (stÚ¥i stratonik)
80. Sf. Bonifatie (stÚ¥i vonifantïe)
81. Sf. Gheorghe (stÚ¥i ge›rgïe)
83. Sf. Procopie (stÚ¥i prokopïe)
84. Arhanghelul Gavriil (arxangel gavrïil´; „Bărbaţi, priviţi sabia lui, pe care Mihail o aduce (ţine) în [pragul]
uşilor”, mÁÈïe/ jrite/ meç/ egoÈe/ prinos/i mixa/il pri dv/erex´)
85. Sf. Damian (stÚ¥i damian)
86. Sf. Mina (stÚ¥i mina)
87. Înger („Îngerul Domnului”, angel gnÚ´89)
88. Sf. Platon (stÚ¥i platon)
89. Sf. Sava (stÚ¥i sava)
90. Tabloul votiv I: Mircea cel Bătrân („Io<an> Mircea voevod, făcătoarei şi începătoarei de viaţă sfintei Treimi90”,
ï› mirçh/ voevod ktito/rïi i Èivonaçal/nïi stiÚå troic´) şi Mihail („Io<an> Mihail voevod”, ï›/ mixail/
voevod) oferă chivotul bisericii Maicii Domnului (miÚr ƒÚõ)
91. Pisania piată91 („Aceaﬆă sf<â>ntă şi dumniziia[s]că bisear[i]că, unde să prăznuiaşte hramu[l] preasfntei şi
începătoarei de viiaţă Tr<oi>ţă, iaﬆe zidit[ă] den temelie de bl<a>goceﬆivul, răposatul domnŭ Io<an> Mircea voevod
85
svoü?
86
În loc de ovc¥.
87
Probabil priïmi molenïe m<a>t<e>re tvoe wedre („primeşte rugăciunea Maicii Tale, Îndurătorule”). Întregirea după aceeaşi scenă de
la Mamul, naos nr. 52.
88
Inscripţia iniţială, asupra căreia s-a intervenit, era probabil Ásl¥Îalß esi molenïe m<a>t<e>r¥ tvoe Ásl¥Îi i mene i ne prhjri („ai ascultat
rugăciunea Maicii Tale, ascultă-mă şi pe mine şi nu nesocoti [ruga mea]”). Pentru comparaţie v. Mamul, naos nr. 52, şi filaerul sf. Ioan
Botezătorul de pe icoana Deisis (Târgovişte, sec. XVII), azi la MNAR, inv. i. 242/11.585: Romanian Icons, 16th–18th, Atena, 1993, cat. nr. 16.
89
Prescurtarea curentă: aggÚlß gsÚden´. Apare şi la nr. 93 şi 112.
90
Ctitorii la C. Bălan, Inscripţii, nr. 349, care citeşte „făcătoarei şi începătoarei de viaţă sfânta Treime”. Am optat pentru traducerea
interpretativă „...sfintei Treimi”, deoarece nerespearea terminaţiilor cazuale era frecventă în slavona românească.
91
Ibidem, nr. 345.

cel bătrân, la cursul anilor 689492 cari o au şi înfrumusiţat înlăuntru cu tot fealiul de podoabe şi afară întărindu-o cu
venitur[i] pentru chivernisirea ei. Şi pentru multa vreame a trecuţilor ani foﬆu-ş-a pierdut podoaba ei cea de întai
[a] zugrăvealii şi văzându-o ﬆricată, cinﬆitul şi de bun neam dumnealui jupan Şărban C[a]ntacuzino biv vel
pă<harnic>, feciorul spăt<arului> Drăghici, îndemnatu-s-au den dumnezeiasca râvnă de o au zugrăvit precum să
veade pentru a dumnealui şi a răposaţilor părinţilor dumnealui veacinica pomenire, în zilile prealuminatului şi
înălţatului domnŭ Io<an> Conﬆandin B<râncoveanu> Basarabŭ voevod, fiind păﬆor ţărâ[i] preasfinţitul mitropolit
chir eodosie, l<ea>t 721393, naﬆavnic fiin[d] Serafim eromonah. Am scris Preda şi fiul său Ianache, Sima, Mihăil
zugrafi”, açast´ sfÚnt´ Îi dÁmnijiæk´ bishrk´ Ánde s´ pr´jnÁæwe xramÁ prhsfÚntei Îi Šçep´toarei de vïæc´
trcÚ´ æste jidit/ den temelïe de blgÚoçstivÁl r´posatÁl domn´ ï› mirçh voevod çel b´trń la kÁrsÁl anilor 1
#q›Úçd 1 kari/ › aÁ Îi ŠnfrÁmÁsicat Šl´ÁntrÁ kÁ tot fhlül de podoabe Îi afar´ Št´rindÁ› kÁ venitÁr pentrÁ
kivernisi/rh ei Îi pentrÁ mÁlta vrhme a trekÁcilor anï fostÁÎa pïerdÁt podoaba ei çh de Štai jÁgr´vhlïi
Îi v´jńdÁ›/ strikat´ çinstitÁl Îi de bÁn nhm dÁmnhlÁi ÈÁpan Î´rban katakÁjino biv vel pÚ´ feçorÁl sp´Út
dr´giç ŠdemnatÁsaÁ/ den dÁmnejeæska r´vn´ de › aÁ jÁgr´vit prekÁm s´ vhde pentrÁ a dÁmnhlÁi Îi a r´posacilor
p´rincilor dÁm/nhlÁi vhçinika pomenire Šn jilile prhlÁminatÁlÁi Îi Šn´lcatÁlÁi domn´ ï› konstandin bÚ
ba/sarab´ voevod fïind p´stor c´r¥ prhsfïncitÁl mitropolit kïr ƒe›dosïe 1 lÚt 1 1 #jsÚgï 1 nastavnik/ fïin
serafim eromonax ispisax preda i snÚ´ ego ænake sima mixíl jÁgrafi)
92. Tabloul votiv II: Drăghici Cantacuzino („Jupan Drăghici Cantacuzino vel spăt<ar>”, ÈÁpan dr´giç
kantakÁjino/ vel sp´Út), Păuna („Jupaniţa Păuna”, ÈÁpanica p´Ána), Şerban Cantacuzino II („Jupan Şărban
Cantacuzino vel păh<arnic>”, ÈÁpan Î´rban kantakÁjino/ vel p´Úx), Andreiana („Jupaniţa Andriiana”,
ÈÁpanica andrïæna), Maria („Jupaniţa Mariia”, ÈÁpanica marïå)
93. Înger („Îngerul Domnului”, angel gnÚ´)
94. Sf. Artemie (stÚ¥i artemïe)
95. Sf. Lup (stÚ¥i loõp)
96. Sf. Euﬆatie Plachida (stÚ¥i evstatïe/ plakida) cu copiii Agapie (stÚ¥i agapïe) şi Teopiﬆ (stÚ¥i ƒeopist)
97. Sf. Cosma (stÚ¥i kojma)
98. Arhanghelul Mihail (arxangel mixail; „Să ﬆăm bine, să ﬆăm cu frică, să luăm aminte, sfânta jertfă”, stanem/
dobrh94/ stanem´/ s´ straxom/ vonmhm/ stÚoe v´j/noÎenïe95: ecfonis după Simbolul credinţei; jos: „Bea
paharul pe care l-a băut”, pïi çaÎÁ/ eiÈe po/slÁÈil)
99. Sf. Iacov Persul (stÚ¥i ækov/ perse/nïi)
100. Sf. Nichita (stÚ¥i nikita)
101. Sf. Mercurie (stÚ¥i merkÁrïe)
102. Maica Domnului (mÚr ƒÚÁ)
92
1385–1386. Zidirea Coziei a început, după Emil Lăzărescu, către 1388 („Data zidirii Coziei”, SCIA-AP IX (1962), nr. 1, p. 127).
93
1704–1705.
94
Azi: de´th.
95
În Liturghierul de la Buzău vojnoÎenïe.

103. Sf. Agatonic (stÚ¥i agaƒonik)

104. Sf. Neﬆor (stÚ¥i nest[or])
105. Sf. Vah (stÚ¥i vakxo)
106. Sf. Serghie (stÚ¥i sergïe)
107. Sf. Teodor Tiron (stÚ¥i ƒe›dor tiron)
108. Sf. Teodor Stratilat (stÚ¥i ƒe›dor/ stratilat)
109. Sf. Sava „cel sfinţit” (stÚ¥i sava/ ›sfeweni)
110. Sf. Ioachim (stÚ¥i ï›akim)
111. Hriﬆos arhiereu (pe carte96: [...])
112. „Sf. trei tineri” (stÚ¥x trix ›troci; Azaria, ajarïå, Anania, ananïå, Misail, misail; „îngerul Domnului”,
angÚl´ gnÚ´; împăratul Nabucodonosor, crÚ´ navoxodonosor97)
113. „Sf. şapte mucenici Macabei” (stÚ¥x sedmi mÚç makavei); „învăţătorul lor Eleazar şi maica lor Solomonia”
(Áçitelå ixß/ eleajar i mtÚre ix/ solomonïå)
III. Pronaos
1. Sf. Nicodim „cel sfinţit” (stÚ¥i nikodim/ ›sfeweni)

2. Sf. Grigore Decapolitul (stÚ¥i grigorïe/ dekapoli[t])
3. Sf. Avramie (stÚ¥i avramïe; „Veniţi, fiilor, de mă ascultaţi: frica de Domnul” (...vă voi învăţa pe voi), prïid/hte
ça/da pos/lÁÎai/te mene/ straxÁ/ gsÚnü: ps. 33, 11)
4. Sf. Eﬅimie „cel Mare” (stÚ¥i evƒimïe velikïi; „Fericit omul care-şi vede păcatele sale”, blaÈen/ çlÚvk´ i/Èe
jrit/ grhx svoi: Patericul, cap. XXV, 4598)
5. Iona în gura chitului (parţial repiat şi rescris; prorok ïona; „Strigat-am în necazul meu către Domnul
Dumnezeul meu”, v´j´pix/ v´ peça/[l´] moe[i]/ [kß gsÚd]Á/ b[gÁ] m/oemÁ: Iona 2, 3)
6. Pilda inorogului99 („[Toate deşertăciunile] omeneşti”, [vse sÁetïe]/ çl[vÚçe]skoe100: cf. Eccl. 1, 2; „[Ziua] şi
noaptea”, [d<´>n´]101 i now)
96
Sunt rescrise unele litere disparate, aﬆfel încât inscripţia originală nu mai poate fi reconﬆituită.
97
Variantă pentru navÁxodonosorß, forma slavă a numelui (după gr. Ναβουχοδονόσωρ).
98
La paraclisul Hurezilor atribuit sf. Atanasie; la bolniţă, Surpatele şi Sărăcineşti, sf. Sava.
99
Viaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, cap. XII, în ediţiile care reiau traducerea lui Udrişte Năﬆurel (ms. rom. BAR 2458 de la Hurezi, 1700, f.
83r-v ; ed. P.V. Năﬆurel, Bucureşti, 1904, pp. 119–120).
100
Întregire după inscripţia ce apare la aceeaşi scenă la Păpuşa, naos nr. 39.
101
Idem.

IV. Pridvor
1. Psalmii (148–150): Hriﬆos în tetramorf (SE: ïÚ›, SV: lÁÚk, NV: maÚr, NE: maÚt); inscripţie („Toată suflarea să laude
pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte, lăudaţi pe El toţi îngerii”, ΠΑCΑ ΠΝΟΗ
ΑΙΝΕCΑΤΩ ΤΟΝ ΚΥΡΙΟΝ · ΑΙΝΕΙΤΕ ΤΟΝ ΚΥΡΙΟΝ ΕΚ ΤΩΝ ΟΥΡΑΝΩΝ ΑΙΝΕΙΤΕ ΑΥΤΟΝ ΕΝ ΤΟΙC
ΥΨΙCΤΟΙC ΑΙΝΕΙΤΕ ΑΥΤΟΝ ΠΑΝΤΕC ΟΙ ΑΓΓΕΛΟΙ, πᾶσα πνοὴ αἰνέσατω τὸν Κύριον · αἰνεῖτε τὸν Κύριον
ἐκ τῶν οὐρανῶν, αἰνεῖτε αὐτὸν ἐν τοῖς ὑψίστοις, αἰνεῖτε αὐτὸν πάντες οἱ ἄγγελοι: ps. 150, 6 şi 148, 1–2, formula
din laude); cete („împăraţii pământului”, Η ΒΑCΙΛΕΙC ΤΗC ΓΗC, οἱ βασιλεῖς τῆς γῆς; „şi toate popoarele”, Κ.
ΠΑΝΤΕC ΛΑΟΙ, κ<αὶ> πάντες λαοί; „căpeteniile, judecătorii pământului”, ΑΡΧΩΝΤΕC ΚΡΙΤΑΙ ΓΗC, ἄρχοντες,
κριταὶ γῆς; „tinerii şi bătrânii”, ΝΕΟΙ Κ. ΠΡΕCΒΥΤΕΡΟΙ, νέοι κ<αὶ> πρεσβύτεροι; „balaurii pământului”, ΕΙ ΤΗC
ΓΗC ΔΡΑΚΟΝΤΕC, οἱ τῆς γῆς δράκοντες; „grindina”, ΧΑΛΑΖΑ, χάλαζα; „zăpada”, ΧΙΩΝ, χιών: ps. 148, 7–12;
în pandantivi (SE): „în adunarea celor cuvioşi”, ΕΝ ΕΚΛΗCΙΑ ΟCΙΟΝ, ἐν ἐκκλησίᾳ ὁσίων: ps. 149, 1; (SV): „în
timpan şi în horă102”, ΕΝ ΤΥΜΠΑΝΟ Κ. ΧΟΡΩ, ἐν τυμπάνῳ κ<αὶ> χορῷ: ps. 150, 4; (NV): „ca să lege pe împăraţii
lor”, ΤΟΥ ΔΥCΑΙ ΤΟΥC ΒΑCΙΛΕΙC ΑΥΤΩΝ, τοῦ δῆσαι τοὺς βασιλεῖς αὐτῶν: ps. 149, 8; (NE): „în (sunet de)
harfă şi alăută”, ΕΝ ΨΑΛΤΗΡΙΩ Κ. ΚΗΘΑΡΑ, ἐν ψαλτηρίῳ κ<αὶ> κιθάρᾳ: ps. 150, 3)
2. Mucenici în medalioane (E, S, V, N): Pamfilie (stÚ¥ pamfïlïe), Leontie (stÚ¥ le›ntïe), ? (stÚ¥ ad´), Alexandru
(stÚ¥ ale%an[drÁ]), Catidie (stÚ¥ katïdie)// ? (stÚ¥ sïr[...]), Chiriac (stÚ¥ kïrïak), ?103 (stÚ¥ tavÁ[...]), Caiu104 (stÚ¥
kaïÁ), Evclie (stÚ¥ efkle)//, Papa (stÚ¥ papa), Chiric (stÚ¥ kïrïk), Teod[...] (stÚ¥ ƒeod[...]), Min?105 (stÚ¥ mïm´)//
Lavru? (stÚ¥ lav[...]), Polieu (stÚ¥ polï/efk), ? (stÚ¥ oa[...]), Mil (stÚ¥ mïlïe), Bonifatie? (stÚ¥ vonï[fatïe])
3. Profeţi (S, de la E la V): Iezechil (Ο ΠΡΟΦ. ΙΕΖΕΚΙΗΛ, ὁ προφ<ήτης> Ἰεζεκιήλ; „Eu poartă a lui Dumnezeu
te-” (...-am numit), ΠΥΛΗΝ/ ΕΓΩ CΕ/ ΤΟΥ ΘΥ.106, πύλην ἐγώ σε τοῦ Θ<εο>ῦ: cf. Iez. 44, 2), David (Ο ΠΡΟΦ.
ΔΒΔ., ὁ προφ<ήτης> Δ<α>β<ί>δ, fără coroană! „Eu chivot sfinţit, Fecioară” (...te-am numit), ΕΓΩ/ ΚΙΒΩΤ./
ΗΓΙΑC/ΜΕΝΗ/ ΚΟΡΗ, Ἐγὼ κιβωτ<ὸν> ἡγιασμέν[ην], Κόρη: cf. ps. 131, 8), Moise (Ο ΠΡΟΦ. ΜΩΥC., ὁ
προφ<ήτης> Μωϋσ<ῆς>; „Eu rug te-am numit”, ΕΓΩ ΒΑ/TΩΝ Κ/ΕΚΛΗ/ΚΑ CΕ, ἐγὼ βάτον κέκληκά σε: cf. Ieş.
3, 2), Daniil (Ο ΠΡΟΦ. ΔΑΝΙΗΛ, ὁ προφ<ήτης> Δανιήλ; „Munte închipuit din care s-a despicat piatra”, ΟΡΟC
ΝΟ/ΗΤΟΝ Ο/[...] ΠΕΡΕ/ΜΗΘΗ/ ΛΙΘΟC, Ὄρος νοητὸν ο[ὗ] παρετμήθη λίθος107: cf. Dan. 2, 34 şi 45); (N, de la E
la V): Isaia (Ο ΠΡΟΦ. ΗCΑΙΑC, ὁ προφ<ήτης> Ἠσαΐας; „Iar eu mai demult cleşte” (...de tăciuni te-am numit),
ΕΓΩ/ ΔΕ Π/ΡΩ/ΗΝ ΛΑ/ΒΙΔ, ἐγὼ δὲ πρώην λαβίδ[α]: cf. Is. 6, 6), Solomon (Ο ΠΡΟΦ. CΟΛΟΜΩΝ, ὁ προφ<ήτης>
Σολομῶν; „Eu pat al lui Dumnezeu, Fecioară, te-” (...-am numit), ΕΓΩ/ CΕ ΚΛΙ/ΝΗΝ ΤΟΥ/ ΒΑCΙ/ΛΕΩC/ ΚΟΡΗ,
ἐγώ σε κλίνην τοῦ βασιλέως, Κόρη: cf. Cântarea cântărilor 3, 7–10), Aaron (Ο ΠΡΟΦ. ΑΑΡΩΝ, ὁ προφ<ήτης>
102
Textual: „în sunet de tobă şi prin dans”.
103
Pentru Tatuil sau Talu.
104
În Erminie, Gaie; la DA, Caius.
105
În DA nu întâlnim numele Mim din inscripţie; eﬆe consemnat însă un mucenic Min la 1 auguﬆ.
106
Azi: ΠΥΛΗΝ/ C ΙΩ CΕ/ ΤΟΙ ΟΥ. Pentru formulări extinse sau diferite ale textelor profeţiilor, v. Hurezi, catolicon (altar, pronaos, pridvor).
107
Pentru altă formulare a aceﬆei secvenţe, v. idem, pronaos nr. 4, nota la acelaşi profet.

Ἀαρών; „Iar eu [toiag] care a odrăslit”, ΕΓΩ/ ΔΕ ΑΝ/ΘΗCA/CAΝ, ἐγὼ δὲ ἀνθίσασαν [ῥάβδον]: cf. Num. 17, 8),
Ghedeon (Ο ΠΡΟΦ. ΓΕΔΕΩΗ, ὁ προφ<ήτης> Γεδεών; „Pe tine, Curată, lână te-am numit mai înainte, Fecioară”,
ΠΟΚΟΝ CΕ ΑΓΝΗ ΠΡΙΝ/ ΚΕΚΛΗΚΑ ΠΑΡΘΕΝΕ, πόκον σε, ἁγνή, πρὶν κέκληκα, Πάρθενε: cf. Judec. 6, 37)
4. Judecata de apoi: Hetimasia cu îngeri (filaer S: „Arătaţi-ne faptele bune şi [vi se va răsplăti]”, ΔΙΞΑΤΕ/ ΗΜΙΝ/
ΤΑ ΚΑ/ΛΑ ΕΡΓΑ/ ΚΑΙ ΑΠΟ, δείξατε ἡμῖν τὰ καλὰ ἔργα καὶ ἀπο[δώσεται]: cf. Mt. 16, 27; filaer N: „Vouă s-a
dat împărăţia cerurilor”, ΥΜΙΝ/ ΔΕΔΟ[...]/ Η ΤΩΝ/ ΟΥΩΝ./ Η ΒΑCΙΛΙΑ, ὑμῖν δέδο[ται] ἡ τῶν οὐ<ραν>ῶν
ἡ βασιλεία: cf. Mt. 5, 3–10); Adam (ΑΔΑΜ, Ἀδάμ), Eva (ΕΥΒΑ, Εὔα); inscripţii (spre N: „Veniţi, blagosloviţii
Părintelui Meu”, ΔΕΥΤΕ Η ΕΥΛΟΓΙΜΕΝΗ ΤΟΥ ΠΑΤΡΟC ΜΟΥ, δεῦτε οἱ εὐλογημένοι τοῦ Πατρός μου: Mt.
25, 34; spre S: „Duceţi-vă de la Mine, bleﬆemaţilor”, ΠΟΡΕΥΕCΘΑΙ ΑΠ ΕΜΟΥ Η/ ΚΑΤΥΡΑΜΕΝΗ, πορεύεσθε
ἀπ’ ἐμοῦ οἱ κατηραμένοι: Mt. 25, 41); profetul Daniil (prorok danïil´; „Mă uitam până când scaune” (...au foﬆ
aşezate), ΕΘΕΩΡ/ΟΥΝ ΓΑΡ/ ΦΗCΙΝ/ ΕΩC ΟΥ Θ/ΡΟΝΟΙ, ἐθεώρουν γάρ, φησιν, ἕως οὗ θρόνοι108: Dan. 7, 9);
„moartea dreptului” (sm´r´t pravednï); pilda celor zece fecioare („5 înţelepte, 5 nebune”, eÚ mÁdrii eÚ bÁinï),
patriarhii Isaac, Avraam, Iacov (ïsak´ avraam ækov); sf. Petru cu drepţii („Toţi sfinţii au sosit la rai”, v´shx109
stÚ¥ prïidoÎe na rai); cetele drepţilor („ceata profeţilor”, lik prorok›m110; „ceata apoﬆolilor”, lik apostol›m;
„ceata arhiereilor”, lik arxïere›m; „ceata mucenicilor”, lik mÁçenïk›m; „ceata cuvioşilor”, lik prepodobnïm;
„ceata cuvioaselor femei”, lik prepodobnï[x] Èen111); sf. Pavel (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΥΛΟC, ὁ ἅγιος Παῦλος; „Că însuşi
D<o>mnulŭ cu poruncă şi cu glas de arhanghelŭ”, k´ ŠsÁÎ/ dmÚnÁl´/ kÁ porÁn/k´ Îi kÁ/ glas de arx/anggel´112:
1 Tesal. 4, 16, la slujba de îngropare); dreptatea (pravda), râul de foc (arhanghel cu filaer: „Păcătoşii să fie
arătaţi”, αποστρ/αφιτο/σαν οι/ αμαρ/τολι, ἀποστραφήτωσαν οἱ ἀμαρτωλοί; „bogat nemiloﬆiv”, bogat nemïlostiv;
„ieritici”, ïerïtïçï; „tirani”, tïranï; „croitor”, kroitor; „crâcimăriţa113”, kr´çm´rïca; „morar”, morar; „pământul”,
jemle; „marea”, more; „antihriﬆ”, andïxrist sic; „curva”, kÁrva)
5. „De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar”114 (ΕΠΙ CΗ ΧΑΙΡΗ ΚΑΙΧΑΡΙΤΟΜΕΝΗ, ἐπὶ σοὶ χαίρει,
κεχαριτωμένη; [sf. Ioan Damaschin]: „Pântecele tău scaun” (...l-a făcut), ΤΗΝ/ ΓΑΡ CΗΝ/ ΜΗΤΡΑΝ/
ΘΡΟΝ., τὴν γὰρ σὴν μήτραν θρόν<ον>; [sf. Cosma]: „Prunc S-a făcut Cel mai înainte de veci”, ΠΕΔΙΩΝ/
ΓΕΓΩΝ/ΕΝ Ω ΠΡΟ/ ΕΩΝ., παιδίον γέγονεν ὁ πρὸ αἰών<ων>: axionul liturghiei sf. Vasile cel Mare)
6. Axion, ﬆihul II („Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului noﬆru”, ΤΗΝ ΑΕΙΜΑΚΑΡΙCΤΟΝ
108
Un text în care apare φησιν („spun unii”) nu se mai întâlneşte nicăieri, în textele cunoscute, la aceﬆ proroc.
109
Core: v´si.
110
În locul formei de genitiv (prorokß) apare aşa-numitul dativ al posesiei, specific redacţiei mediobulgare. Aceeaşi observaţie şi pentru
seria următoare: lik apostol›m, arxïere›m, mÁçenïk›m, prepodobnïm. În schimb, la lik prepodobnïxß Èenß, desinenţele sunt cele de
genitiv. V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
111
Aici nu mai apare dativul posesiei, ci genitivul (cazul normei): prepodobnïx<ß> Èen<ß>. x suprascris nu mai eﬆe vizibil aﬆăzi.
112
Formă contaminată cu grafia slavă arxaggel´. Apare n impus de pronunţie.
113
Fonetismele „crâcimă”, „crâcimar”, „crâcimăriţă” reproduc reflexul din bulgară al sonantei r din slava veche, care eﬆe -ră- dacă urmează un
grup de consoane, cum eﬆe cazul aici, şi -ăr (rom. -âr) dacă urmează o singură consoană (rom. dârz, gârlă ş.a.). V. Al. Rosetti, ILR, p. 316.
114
Pentru altă formulare, v. Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.

Κ. ΠΑΝΑΜΟΜΗΤ./ ΚΑΙ ΜΗΤΕΡΑ ΤΟΥ ΘΕΟΥ, τὴν ἀειμακάριστον κ<αὶ> παναμώμητ<ον> καὶ μητέρα τοῦ
Θεοῦ: axionul liturghiei sf. Ioan Gură de Aur, ﬆihul II; cuvios spre S: „Ceea ce115 ai odrăslit spicul cel dumnezeiesc”,
CΤΑΧΙΝ/ Η ΒΛΑC/ΤΗCΑCΑ/ ΤΟΝ ΕΙΟΝ, στάχυν ἡ βλαστήσασα τὸν [θ]εῖον: canonul Acatiﬆului Bunei Veﬆiri,
cântarea 3; cuvios în centru: (Pe tine...) „cartea lui Hriﬆos însufleţită, pecetluită” (...cu Duhul), ΧΥ. ΒΙ/ΒΛΟΝ
Ε/ΜΨΙΧ./ ΕCΦΡΑ/ΓΙCΜ, Χ<ριστο>ῦ βίβλον ἔμψυχ<ον> ἐσφραγισμ[ένην]: canonul Acatiﬆului Bunei Veﬆiri,
cântarea 1; cuvios spre N: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de dar”116, ΘΚΕ.
ΠΑΡΘΕΝΕ ΧΑΙΡΕ Κ., Θ<εότο>κε Πάρθενε, χαῖρε κ<ε>[χαριτωμένη]: troparul litiei etc.)
7. Axion („Cuvine-se cu adevărat”, ΑΞΙΟΝ ΕCΤΙΝ, ἄξιόν ἐστιν: axionul liturghiei sf. Ioan Gură de Aur; cuvioşi,
de la V spre E: „Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată care ai odrăslit” (...rodul vieţii), ΘΚΕ. CΥ/
Η ΑΜΠΕ/ΛΟC Η Α/ΛΗΘΙΝ/Η Η ΒΛΑ/CΤΗCΑCΑ, Θ<εότο>κε, σὺ [εἶ] ἡ ἄμπελος ἡ ἀληθινὴ ἡ βλαστήσασα:
ﬆihiră la ceasul 3; [sf. Petru:] „Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu”, Ε ΓΕΝΕ/ΑΙ
ΠΑCΕ/ ΜΑΚΑΡΙ/ΖΟΜΕΝ/ CΕ ΘΚΕ., αἱ γενεαὶ πᾶσαι μακαρίζομέν σε, Θ<εότο>κε: ipacoi după cântarea 3 din
canonul utreniei, 15 aug. etc.; „Stăpână, primeşte rugăciunile” (...robilor tăi), ΔΕCΠΙ/ΝΑ ΠΡΟC/ΔΕΞΑΗ/ ΤΑC
ΔΕ/ΗCΙC, Δέσποινα, πρόσδεξαι τὰς δεήσεις: glas 8, joi la ﬆihoavna laudelor etc.; „Cine nu te va ferici,
Preasfântă” (...Fecioară), ΤΙC ΜΗ/ ΜΑΚΑΡΙ/CΙ CΕ/ ΠΑΝΑ/ΓΙΑ, τίς μὴ μακαρίσει σε, Παναγία: ﬆihira
Născătoarei la vecernia sâmbetei şi vecernia mare a duminicii, glas 6; [sf. Pavel:] (Bucură-te, Născătoare de
Dumnezeu,...) „Fecioară, Maică nenuntită”, ΠΑΡΘΕ/ΝΕ ΜΤΡ./ ΑΝΗΜ/ΦΕΥΤΕ, Πάρθενε, Μ<ῆ>τ<ε>ρ
ἀνύμφευτε: sfârşitul fiecărei ﬆihiri din prima cântare a canonului Născătoarei, duminica la utrenie, glas 1;
„Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noaﬆră”, ΘΚΕ. Η ΕΛΠΙC ΗΜΩΝ, Θ<εότο>κε, ἡ ἐλπὶς ἡμῶν: ﬆih la
Întâmpinarea Domnului, la sfârşitul canonului utreniei (?)
8. Martiriile apoﬆolilor (S, V, N): Matei (Ο ΑΓΙΟC ΜΑΤΘΑΙΟC, ὁ ἅγιος Ματθαῖος), Pavel (Ο ΑΓΙΟC ΠΑΥΛΟC,
ὁ ἅγιος Παῦλος), Luca117 (Ο ΑΓΙΟC ΛΟΥΚΑC, ὁ ἅγιος Λουκᾶς), Iacov (Ο ΑΓΙΟC ΙΑΚΩΒΟC, ὁ ἅγιος
Ἰάκωβος), Filip (Ο ΑΓΙΟC ΦΙΛΙΠΠΟC, ὁ ἅγιος Φίλιππος), Vartolomeu (Ο ΑΓΙΟC ΒΑΡΘΟΛΟΜΑΙΟC, ὁ
ἅγιος Βαρθολομαῖος), Marcu („Sf. Marcu [a foﬆ] tras [de cal]”, Ο ΑΓΙΟC ΜΑΡΚΟC CΥΡΟΜΕΝΟC, ὁ ἅγιος
Μᾶρκος118 συρόμενος), Simon („Sf. Simon răﬆignit”, Ο ΑΓΙΟC CΙΜΩΝ CΤΑΥΡΟΥΜΕΝΟC, ὁ ἅγιος Σίμων
σταυρούμενος), Toma („Sf. Toma ﬆrăpuns de suliţe”, Ο ΑΓΙΟC ΘΩΜΑC ΛΟΧ[...]ΜΕΝΟC, ὁ ἅγιος Θωμᾶς
λογχ[ού]μενος), Petru („Sf. Petru a foﬆ răﬆignit cu capul în jos”, Ο ΑΓΙΟC ΠΕΤΡΟC CΤΑΥΡΩΘΗΝ ΚΑΤ[...]
ΚΕΦ[...], ὁ ἅγιος Πέτρος [ἐ]σταυρώθη κατ[ὰ] κεφ[αλήν]), Ioan (Ο ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης),
Andrei („Sf. Andrei în măslin”, Ο ΑΓΙΟC ΑΝΔΡΕ. ΕΝ ΕΛΑΙΑ, ὁ ἅγιος Ἀνδρέ<ας> ἐν ἐλαίᾳ)
9. Profetul Naum (Ο ΠΡΟΦΗΤ. ΝΑΟΥΜ, ὁ προφήτ<ης> Ναούμ; „Aşa grăieşte Domnul: cel ce ﬆăpâneşte
peﬆe ape multe”, ΤΑΔΕ ΛΕ/ΓΕΙ ΚC. ΚΑ/ΤΑΡΧΩΝ/ ΥΔΑΤΩΝ/ ΠΟΛΩΝ, τάδε λέγει Κ<ύριο>ς · κατάρχων
115
Idem.
116
117
Înfăţişat în picioare, cu Evanghelia în mână. În celelalte ansambluri, în seria Martiriilor, sf. Luca eﬆe înfăţişat piând (sau primind)
icoana Maicii Domnului.
118
V. idem, n. 15.

ὑδάτων πολλῶν: cf. Naum 1, 12119)

10. Profetul Avacum (Ο ΠΡΟΦΗΤ. ΑΒΒΑΚΟΥΜ, ὁ προφήτ<ης> Ἀββακούμ; „Doamne, auzit-am de faima Ta”, ΚΕ.
ΕΙCΑ/ΚΗΚΟΑ/ ΤΗΝ ΑΚΟ/ΗΝ CΟΥ, Κ<ύρι>ε εἰσακήκοα τὴν ἀκοήν σου: Avac. 3, 2)120
11. Mucenici în medalioane (S, V, N): Sozont (stÚ¥i sojont´), Ioan (stÚ¥i ï›an´), Petru (stÚ¥i petrÁ), Antonie
(stÚ¥i antonïe), Autonom (stÚ¥i aftonom), Andrei (stÚ¥i aidrei sic), Varnava (stÚ¥i varnava121), Severian
(stÚ¥i severian´), Evod (stÚ¥i ev›d´), Caliﬆ (stÚ¥i kallist´), Ermoghen (stÚ¥i ermogen), Petronie (stÚ¥i
petronïe), Amfian (stÚ¥i am[f]ïan), Teodor (stÚ¥i ƒ›dor sic), Ochian (stÚ¥i ›kean´), Chendrion? (stÚ¥i
kendrï›n), Mamant (stÚ¥i mamant´), Diomid (stÚ¥i dï›mïd), Iulian (stÚ¥i ïÁlïan´), Filip (stÚ¥i fïlip)
12. Sf. Petru (stÚí petr´), Pavel (stÚí pavel´)
13. Sf. Gheorghe (stÚ¥i ge›rgie), Sf. Dimitrie (stÚ¥[i] dïmitrie)
14. Sf. Govdelae (stÚ¥[i] govdelae)
15. Pisania sculptată122 („† În slava sfntei şi de viaţă făcătoarei Troţe s-au înălţat din temelie aceaﬆă sf<â>ntă
besearică de creştinul d<o>mn al Ţărâi Rumâneşti Io<an> Mircea voevod la l<ea>t 6809123 şi lipsindu-se de podoaba
ei cea dintâi pentru mulţimea anilor, au luatŭ iară aceaﬆă înfrumoşeţare, precum să veade, de cei ce s-au îndurat, în
zilele prealuminatului domn Io<an> Conﬆandin B<asarab> B<râncoveanu> voevod, fiind mitropolit Ţării
Rumâneşti chir eodosie şi oﬆenitoriu chir Anthim ep<is>copulŭ de Râmnic leat 7215124 în egumeniia
preacuviosului chir Mihail”, † Š slava sfnÚtei Îi de vïacß fßk´toarei troÚce saÁ Šn´lcat din temelïe açast´/ sfnÚt´
beshrik´ de krewinÁl dmÚn al c´rí rÁmńewi ï› mirçh voevod la lÚt 1 #q›Úƒ : / Îi lipsindÁse de podoaba ei
çh dintí pentrÁ mÁlcimh anïl›r aÁ lÁat´ ær´/ açast´ ŠfrÁmoÎecare prekÁm s´ vhde de çei çe saÁ ŠdÁrat Šn
jilele prhlÁ/minatÁlÁi d›mn ï› k›nstandin : bÚ bÚ : voevod fïind mitropolit c´rïi rÁm´/newi kõr ƒe›dosïe
Îi ›stenitorü kõr anƒïm epÚkopÁl´ de/ r´mnik : lht : #jsÚeï : Š egÁmenïå prhkÁvï›sÁlÁi kõr mïxail)
16. Inscripţia zugravilor125 („Pomeneşte, Doamne, zugravii Andrei, Conﬆantin şi Gheorghe, 1707”,
ΜΝΗCΘΗΤΙ ΚΕ. ΤΩΝ ΖΟΓΡΑΦ./ ΑΝΔΡΕΗ ΚΩΝCΤΑΝΤΙΝΟC Κ. ΓΕΩΡΓΙΕ/ 1707, μνήσθητι Κ<ύρι>ε
τῶν ζογράφ<ων> Ανδρέη, Κωνσταντίνος κ<αὶ> Γεωργιε, 1707)
17. Inscripţie votivă126 („Fiindo chelariu/ Efreem er<o>mon<a>h/ l<ea>t 7216127”, fïindo kelarü/ efreem
ermonÚx/ lÚt #jsÚqï)
119
Traducerea după BŞR („Aceaﬆea zice Domnul: «Cel ce ﬆăpâneaşte la apele ceale multe...»”) şi ed. sinod. 1914. În slavonă sună: „Cel ce ﬆăpâneşte
ape multe”. În ed. sinod. 1988: „Aşa grăieşte Domnul: «Vor fi pierduţi şi seceraţi, oricât ar fi de viteji şi de mulţi! »”. V. şi Surpatele, pridvor nr. 4.
120
O traducere adecvată a textului grecesc: „Auzit-am spusa Ta, Doamne” (...şi m-am îngrozit) (v. şi TOB, p. 751). V. supra, naos nr. 3.
121
Azi: vari9ava.
122
Vezi C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 346.
123
1300–1301 (!).
124
1706–1707.
125
126
Ibidem, nr. 351.
127
1707–1708.

V. Exterior
1. Icoana de hram: Sf. Treime (Η ΑΓΙΟC ΤΡΙΑC, ἡ ἁγία Τριάς)

2. „Jertfa lui Avraam” (ÈrÚtva avraamov[a])
3. Cei trei îngeri la Sodoma („Îngerii sosiră la Sodoma”, agÚgeli priÎed[...] na/ sodom: cf. Fac. 19, 1)
4. Peisaje

Mânăﬆirea Cozia
PARACLISUL DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR
Piura
Ioana Iancovescu
Piura paraclisului Duminica tuturor sfinţilor al mânăﬆirii Cozia s-a păﬆrat fragmentar, din cauza prăbuşirii
sale în 1859. Din clădirea originară a rămas o parte din zidul sudic şi cel veﬆic, ca şi sala de pe latura sudică,
accesibilă prin foişor.
Din altar nu se mai păﬆrează decât colţul de sud-veﬆ, cu nişa diaconiconului (fig. 1) în care se află o cruce, încadrată
de soare şi lună, cu aceleaşi criptograme pe care zugravul Iosif le-a piat anul următor în altarul Govorei. Aceﬆea nu au
semnificaţii arcane, fiind prescurtări de rugăciuni, chiar extrase din slujbe, dar cu timpul înţelesul lor s-a pierdut1.
Naosul avea probabil o ﬆruură iconografică redusă la esenţial, din care se păﬆrează doar partea de jos a scenelor
de pe peretele sudic – reprezentând momentele de la începutul iﬆoriei hriﬆice, dar în ordine liturgică, nu cronologică:
Naşterea, Botezul, Întâmpinarea – şi regiﬆrele inferioare, cu sfinţi mucenici în medalioane şi sfinţi militari (fig. 2–3).
Calota pronaosului s-a pierdut, însă piura timpanelor se păﬆrează la veﬆ, cu icoana hramului (fig. 4), şi la sud,
cu Adormirea Maicii Domnului (fig. 5) – amplasări neobişnuite, dar explicabile aici, deoarece peretele despărţitor
dintre naos şi pronaos, pe ale cărui ambe feţe ar fi trebuit să ﬆea cele două imagini, eﬆe înlocuit de un arc amplu,
descărcat pe coloanele laterale. Ca şi la schitul Sf. Ştefan de la Hurezi, pe arcele laterale ce flancau calota sunt piate
figuri întregi de monahi – căci regiﬆrul inferior eﬆe ocupat integral de portrete votive (fig. 6) – dintre care nu se
păﬆrează decât cea a sf. Varlaam (fig. 7), îndrăgitul model al piurii brâncoveneşti, cu un filaer pe care eﬆe notată
principala sa profeţie, acum în slavonă („Când te vei îmbogăţi, vei deveni nedarnic”)2. Adresată fiind ucenicului său
Ioasaf, ea presupune exiﬆenţa portretului aceﬆuia pe cealaltă jumătate a arcului – deşi aﬆăzi în aceﬆ loc eﬆe piat sf.
Pahomie.
Întreg peretele veﬆic al pronaosului era ocupat de figurile mai-marilor zilei, mitropolitul (Antim) şi episcopul
de Râmnic (Damaschin), voievodul ţării (Conﬆantin Brâncoveanu) şi itorul mânăﬆirii, Mircea cel Bătrân –
reprezentat cu tunica scurtă a vremii sale, după modelul reprodus şi în catolicon sau la bolniţă, ce urmează piura
originară, azi pierdută, a bisericii mari. Lângă aceştia, pe pereţii laterali erau, la sud, ﬆareţul Coziei, presupus a fi
1
Amplasarea aceﬆui tip de cruci în zona altarului sau a intrărilor a foﬆ considerată o valorizare a funcţiei lor proteoare, tradiţie devenită
explicită cel puţin din secolul al XII-lea: Chriﬆopher Walter, „IC XC NI KA. e apotropaic funion of the viorious Cross”, REB, LV
(1997), pp. 210–211.
2
Vieaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, ed. Petre V. Năﬆurel, Bucureşti, 1904, p. 115 şi 293. Cei doi sfinţi figurează şi în piura de secol XIV
din pronaosul catoliconului, deşi ﬆarea de conservare şi retuşurile reﬆaurării din 1984–1986 nu îngăduie decât identificarea sf. Varlaam.
Lângă el se află însă şi ucenicul Ioasaf, cu un filaer cu o inscripţie, acum foarte deformată, după Mt. 16, 24. Figura sf. Ioasaf s-a piat
şi la bolniţă, în glaful uneia dintre fereﬆrele sudice ale pronaosului, între puﬆnici.
3

Paisie3, iar la nord, probabil itorul, arhimandritul Ioan de la Hurezi. Portretul său nu s-a păﬆrat, figura auală
fiind în întregime piată în 1994, dar simetria tabloului şi obligativitatea reprezentării itorului recomandă aceﬆ
amplasament.
Coridorul de la intrare, boltit în semicilindru, a foﬆ piat – credem – în aceeaşi perioadă. Axul bolţii cuprinde
un medalion cu chipul Celui Vechi de Zile, între bogate ghirlande de flori – piură foarte afeată de degradări şi
masiv retuşată. Toată bolta, de o parte şi de alta a aceﬆui ax, eﬆe acoperită de reprezentarea Sf. Munte Athos, în două
vederi: dinspre răsărit (pe jumătatea răsăriteană a bolţii, fig. 8) şi dinspre apus (pe jumătatea apuseană a bolţii, fig. 9).
În reprezentarea condensată a celor două vederi s-au identificat gravurile care circulau deja din secolul al XVI-lea4 şi
care se regăsesc în iluﬆraţia Proschinitarului Sfântului Munte, compus în 1698 de Ioan Comnen pentru Conﬆantin
Brâncoveanu şi publicat la Snagov, în 17015 (fig. 10). Piurile de la Cozia reﬆrâng peisajul şi numărul mânăﬆirilor
reprezentate, atât faţă de gravura-model, cât şi faţă de reprezentarea anterioară din pridvorul de la Polovragi (1703)6,
inversând însă tiparul, pe care îl reproduc în oglindă. Aceﬆ „pelerinaj” relevă predilecţia, proprie sfârşitului de ev,
pentru călătoriile simbolice în locurile sfinte ale creştinătăţii, tendinţă care motivează circulaţia gravurilor cu imagini
ale Ierusalimului, Athosului sau Sinaiului, ca şi prezenţa piurilor cu aceﬆ subie din pridvorul mitropoliei de la
Târgovişte7. Atât asemănarea cu piura de la Polovragi, cât şi subieul însuşi sunt argumente pentru atribuirea
iniţiativei piării coridorului, arhimandritului Ioan, mărturisit adept al tradiţiei Sf. Munte – deoarece numeroasele
retuşuri invocate de ﬆarea de conservare au alterat sever amprenta ﬆiliﬆică originară a piurilor.
4
P. Bellon du Mans, Les observations de plusieurs singularités et choses trovées en Grèce, Paris, 1558 (apud Waldemar Deluga, Panagiotafitika.
Greckie ikony i grafiki cerkiewne, Krakow, 2008, il. 66 şi p. 54).
5
Eleonora Coﬆescu citează gravurile publicate în 1708, în Paleographia graeca..., de Bernard de Montfaucon („La gravure athonite et le
paysage dans la peinture murale des pays roumains aux XVIIIe et XIXe siècles”, in ACIEB XIV, II, pp. 535–542). Vederea dinspre apus a Sf.
Munte din Proschinitarul doorului Ioan Comnen eﬆe reprodusă de Dory Papaﬆratos, Paper icons. Greek orthodox religious engravings,
1665–1899, Atena, 1990, II, il. 418. Un exemplar al Proschinitarului se afla în proprietatea Coziei, după inventarul din 1778: „... 1
Proschiniarion aghioros ...” (A. Sacerdoţeanu, „Arhiva Coziei”, p. 99).
6
Nu lipseşte mânăﬆirea „Simenu”, semnalată de E. Coﬆescu numai la Polovragi, pe o gravură veneţiană din 1650 şi în Proschinitar („La
gravure athonite”, p. 538).
7
Văzute de Paul de Alep la scurtă vreme după realizarea lor: Călători ﬆrăini, VI, p. 119.

PARACLISUL TOŢI SFINŢII AL MÂNĂSTIRII COZIA
(fragmentele din piura originară)
Lista tem elor iconografice
I. Altar
1. Ierarh1
2. Cruce criptogramă: IC–XC, ΝΗ–ΚΑ, [ΦΧ]–ΦΠ2 („Lumina lui Hriﬆos luminează tuturor”, Φῶς Χριστοῦ
Φαίνει Πᾶσιν: vosglas înaintea celei de-a doua paremii, la liturghia Darurilor înainte sfinţite), [ΑΠ–Μ]C
(„Începutul credinţei, Crucea tainei”, Ἀρχὴ Πίστεως Μυστηρίου Σταυρός), [Τ]Π–ΚΓ („Locul Căpăţânii rai
s-a făcut”, Τόπος Κρανίου Παράδεισος Γέγονεν: glas 5, miercuri şi vineri la utrenie, sedealna), [EE]–ΚE (EE?
„Elena a aflat sprijinul milei”, Ἑλένη Εὗρε Ἐλέους Ἔρεισμα)3
II. Naos
1. Naşterea Domnului (urme de piură originară în partea inferioară: baia Pruncului)

2. Botezul (integrare parţială)
3. Întâmpinarea Domnului (integrare parţială)
4. Mucenici din cei 40, în medalioane: Severian (stÚ¥i severïan), Filoimon? (stÚ¥i filaktïe), Aglaie? (stÚ¥i
agla), Candid (stÚ¥i kandid), Iraclie (stÚ¥i iraklïe), Leontie (stÚ¥i le›ntïe)
8. Sf. militar (stÚ¥i p[rokopïe]4)
1
Chipul şi inscripţia refăcute, se păﬆrează doar o parte din veşmânt. Azi eﬆe numit „sf. Spiridon”.
2
Azi: ΦΓΙ.
3
Întregirile după altarul Govorei. Vior Brătulescu, „Iniţiale şi monograme legate de semnul Sf. Cruci”, MO XVII (1965), nr. 7–8, p.
571, cu bibliografie; Chriﬆopher Walter, „IC XC NI KA. e apotropaic funion of the viorious Cross”, REB 55 (1997), pp. 211–212;
Henrica Follieri, Initia Hymnorum Ecclesiae Graecae, Vatican, 1960, t. IV, p. 254.
4
Din inscripţia originară se păﬆrează doar prima literă, reﬆul numelui sf. Procopie fiind rescris la reﬆaurare.

III. Pronaos

2. Duminica tuturor sfinţilor
3. Sf. [Varlaam] (stÚ¥i [...]; „Fiule Ioasafe, când te vei îmbogăţi, atunci” (...vei deveni nedarnic), [ç]ado/ ï›asaf/e
egda ra/jbogath/eÎi tog/d[a nepodatliv budeÎi]5)
4. Sf. Pavel (stÚ¥i pavel)
5. Egumenul [Paisie] („[Paisie egume]nu Cozianu”, [...]nÁ kojïanÁ)6
6. Episcopul Damaschin al Râmnicului („Damaschi[n epis]cop Râ[m]nicu[lui]”, damaski[n] [...]kop r´[m]nikÁ)
7. Mitropolitul [Antim Ivireanul] („[Anthim]7 mitropălit U[ng]rovlahiei”, [...] mitrop´lït Á[g]rovlaxïei)
8. Conﬆantin Brâncoveanu („[C]o[s]tadi[n] B<râncoveanu> Basarab vo[evod]”, [..]otadi 2 bÚ basarab vo[...])
9. Mircea cel Bătrân („Ioan [Mircea voevod]8”, ï›an [..])
IV. Coridorul de la intrare
1. Cel Vechi de Zile

2. Muntele Athos (pe jumătatea eﬆică a bolţii, vederea dinspre răsărit: (titlu) [...]dio[...]; „Fil[oth]eu”, fil[oƒ]eÁ;
„Simenu”, simenÁ9; pe jumătatea de veﬆ a bolţii, vederea dinspre apus: „Dioni[si]u”, di›ni[...]Á; „Pavlu”, pavlÁ;
„Sim[o]petr[a]”, sim[o]petr[a]; „Koﬆa[m]o[n]i[tu]”, kasta[m]o[n]i[tu])
3. Maica Domnului cu Pruncul („[Apărătoarea] tuturor”, vsh[m jastÁpnice]; piura refăcută)
4. Pisania sculptată („† Aceﬆŭ sfântŭ paraclisu iaﬆe făcutŭ şi înfrumuşeţat de smeritul Ioan arhimandritul den Hurezi
ca în veaci pomenire să aibă; luna sep<temvrie> 10 l<ea>t 7219”10, † açest´ sfńt´ paraklisÁ æste f´/kÁt´ 2 Îi
ŠfrÁmÁÎecat de sme/ritÁl 2 ï›an arximandritÁl den/ xÁreji ka Š vhçi pomenire s´ aib´ meÚc seÚp ï lÚt #jsÚƒï)
5
Întregire după inscripţia corespunzătoare de la Govora. Cf. Vieaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, ed. P.V. Năﬆurel, Bucureşti, 1904, p. 115 şi
293; v. şi inscripţia de pe icoana sf. Varlaam, Alexie şi Ioasaf de la Curtea de Argeş (sec. XVI).
6
Întregire după C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 370.
7
Ibidem.
8
Ibidem. Reprezentat cu tunică scurtă, ca în catoliconul şi bolniţa Coziei.
9
După Eleonora Coﬆescu, „La gravure athonite et le paysage dans la peinture murale des pays roumains aux XVIIIe et XIXe siècles”,
ACIEB XIV, II, p. 538. V. şi Polovragi, pridvor nr. 9–10.
10
1710. V. şi C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 368. Pisania piată (ibidem, nr. 369) ce se afla în pronaos a foﬆ înlocuită cu ocazia refacerii
din 1994 a paraclisului, de un text consemnând noile intervenţii.

BISERICA SF. TREIME
A MÂNĂSTIRII SURPATELE

BISERICA SF. TREIME A MÂNĂSTIRII SURPATELE
Ioana Iancovescu
Începuturile mânăﬆirii cu hramul Sf. Treime de la Surpatele nu sunt cunoscute, dar pisania brâncovenească (fig. 1)
afirmă că lăcaşul aparţinuse familiei Buzeştilor. În pomelnicul mânăﬆirii, refăcut târziu, Buzeştii sunt numiţi „vechii
itori”1. Totuşi, documente din secolul al XVI-lea, ce reconﬆituie traseele proprietăţilor mânăﬆirii, indică drept
primi itori familia boierilor Drăgoieşti (Tudor şi Stanciu) a căror avere a trecut în secolul al XVII-lea în proprietatea
Buzeştilor. Aceﬆ transfer a cuprins şi schitul Surpatele, dar nu sunt cunoscute intervenţii ale familiei Buzeştilor
asupra clădirilor schitului, care să motiveze titlul de „itor”. Abia în 1683 eﬆe ateﬆată o reparaţie săvârşită de „maica
Maria Moldoveanca”, mânăﬆirea fiind „părăsită şi ﬆricată” – ateﬆare ce confirmă faptul că, cel puţin din secolul al
XVII-lea, schitul era locuit de călugăriţe2.
Din penumbra lipsei de informaţii, schitul iese la sfârşitul secolului al XVII-lea, prin atenţia pe care i-o arată mai
întâi Şerban Cantacuzino (întăriri de proprietăţi în 1687), apoi mai ales Conﬆantin Brâncoveanu care încă de la
începutul domniei sprijină mânăﬆirea cu privilegii, întăriri (1690)3 şi danii4. În aceﬆ context trebuie privită intervenţia
decisivă din 1706–1707 a doamnei Maria Brâncoveanu de a reﬆaura complet ansamblul, din propriile venituri, deşi
nu se înrudea cu itorii. Motivele alegerii schitului Surpatele pentru aceﬆ prinos de generozitate nu sunt cunoscute5,
dar una dintre raţiuni ar putea rezida în chiar hramul lăcaşului, martor, probabil, al vechimii sale. Delegarea ca
ispravnic a arhimandritului Ioan de la Hurezi – „mâna dreaptă” a voievodului – indică prezenţa din umbră a
autorităţii centrale, care susţine aceaﬆă alegere, ce putea avea, în acel moment tensionat, greutate de manifeﬆ.
Implicarea ﬆareţului Hurezilor în lucrările de la Surpatele eﬆe prima înregiﬆrare a epitropiei „itoriceştilor
lăcaşuri” pe care lavra a exercitat-o asupra mânăﬆirilor de maici Surpatele şi Dintr-un lemn6. Şi alţi ﬆareţi de la
Hurezi s-au îngrijit de lucrări ulterioare: în 1746, Conﬆantin Brâncoveanu III mulţumea „de oﬆeneală”
arhimandritului Dionisie Bălăcescu7, iar Hrisant Penetis o recomanda urmaşului itorilor, marelui ban Grigore
Brâncoveanu, pe ﬆareţa Elisaveta de la Bascov, ca având „bune aşezări”, pentru a fi transferată la Surpatele,
1
Ms. rom. BAR 5504, sec. XVIII–XIX, f. 6v : liﬆa începe cu „Tudor, Stanciu”. Pomelnicul a foﬆ descris pe scurt de Virgil Drăghiceanu,
„Monumentele”, I, pp. 124–125.
2
Radu Creţeanu, „Mânăﬆirea Surpatele”, BMI, XLI (1972), nr. 4, p. 15.
3
DGAS (I.Gh. Vasile), Indice cronologic nr. 21 (Mânăﬆirile Stavropoleos, Strehaia, Surpatele, Suzana, Târgşor, Ţigăneşti), Bucureşti
1955, pp. 81–82.
4
Candelele de la iconoﬆas, dăruite de voievod şi de Maria doamna în 1691–1692. C Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 1550.
5
R. Creţeanu, „Surpatele”, p. 16.
6
Pr. Ion Popescu-Cilieni, „Documente privitoare la mânăﬆirea Surpatele”, RIB, I (1943), nr. 2, p. 118.
7
N. Iorga, Hârtii, pp. 66–67.

deoarece „schitul deocamdată nu se află la prea bună ﬆare” şi trebuia reparat8.

La mijlocul secolului al XIX-lea mânăﬆirea dispunea de conﬆrucţii pe toate laturile patrulaterului incintei,
deschise cu largi arcade spre curtea interioară9. În colţul de sud-veﬆ erau clădiri mai înalte cu beciuri, probabil
ﬆăreţia şi arhondaricul, în locul celor care exiﬆă azi. Ruinarea ansamblului s-a datorat închiderii sale în 1870,
după secularizare, situaţie ce s-a perpetuat până în 192810. În aceﬆ an, la iniţiativa unor maici de la mânăﬆirea
Dintr-un lemn, Comisia Monumentelor Iﬆorice a început lucrările de refacere, pentru ca ansamblul să
supravieţuiască şi viaţa monahală să poată fi reluată. Dacă aualele clădiri din colţul sud-veﬆic sunt rezultatul
aceﬆei intervenţii scrupuloase, în schimb, turnul-clopotniţă aflat în mijlocul laturii veﬆice a incintei păﬆrează
parţial gangul originar de acces, etajele fiind refăcute în vremea lui Hrisant Penetis11.
Singura clădire care nu a foﬆ deloc afeată de modificări eﬆe biserica – unul dintre cele mai reuşite monumente
brâncoveneşti, prin eleganţa siluetei (fig. 2). O turlă deﬆul de masivă, dar şi înaltă domină naosul triconc, pronaosul fiind
surmontat de o calotă pe pandantivi şi arce şi despărţit de naos printr-un zid plin, ﬆrăpuns de o unică arcadă în acoladă.
Pridvorul eﬆe deschis prin arcade cu acelaşi tip de traseu, pe coloane de zidărie. Dacă sculptura în piatră eﬆe redusă la
minim, în schimb, o delicată dantelă florală realizată în ﬆuc dublează ancadramentele fereﬆrelor şi răsuflătorilor,
conturează – ca şi la Hurezi – brâul median şi împodobeşte capitelurile coloanelor din pridvor (fig. 3, 4).
Biserica păﬆrează atât uşile originare, sculptate de tâmplarul Filip12 – poate cea mai graţioasă realizare a genului
în Ţara Românească, impecabilă tehnic (fig. 5, 5a) –, cât şi preţiosul iconoﬆas, conservat integral şi recent reﬆaurat
(fig. 6). Doamna Maria a înzeﬆrat mânăﬆirea cu „odăjdii şi alte odoară bisericeşti, scumpe şi foarte frumoase”13,
candele, sfinte vase, Evanghelii, anaforniţe, clopote şi un policandru14. Toate aceﬆe odoare, ca şi icoanele se înscriu
şi ele, cu consecvenţă, între cele mai inspirate lucrări brâncoveneşti, de excelent nivel artiﬆic şi tehnic.
O dificilă, riguroasă şi discretă reﬆaurare, realizată sub coordonarea piorului reﬆaurator Silviu Petrescu,
încheiată în 2004 şi recompensată cu premiul „Vasile Drăguţ” al Miniﬆerului Culturii, a redat privirii piura
bisericii mânăﬆirii Surpatele – ansamblu ce se dezvăluie, la rândul său, ca fiind unul dintre reperele de calitate
ale piurii brâncoveneşti. Piura murală a foﬆ realizată de o echipă (fig. 7) condusă de Andrei, unul dintre cei
mai buni piori ai vremii, asociind pe Iosif ieromonahul (probabil cel de la schitul Sf. Apoﬆoli-Hurezi), pe
Hranite (probabil colaboratorul său de la Sf. Ştefan-Hurezi şi Polovragi) şi pe Ştefan (probabil cel care, după
8
Pr. I. Popescu-Cilieni, op. cit., pp. 117–118.
9
Desenele lui H. Trenk în Repertoriul graficii româneşti din secolul al XIX-lea [de la MNAR], II, Bucureşti, 1975, cat. 2170–2172, 2175–2178;
acuarela lui Szathmari (1866) publicată de Ioan D. Trajanescu, „Mânăﬆirea Surpatele”, BCMI, IV (1911), p. 98; un desen de Lancelot
(1867) la R. Creţeanu, „Surpatele”, p. 18.
10
11
I.D. Trajanescu, „Surpatele”, p. 96.
12
13
R. Greceanu, „Începătura”, p. 209.
14
C. Nicolescu, Argintăria, cat. 170, 358; C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, pp. 923–926. La donaţii se asociază şi Şerban Cantacuzino Măgureanul
cu Andreiana (C. Nicolescu, Argintăria, cat. 173).

Biserica Sfânta Treime a mânăﬆirii Surpatele. Prezentare generală
puţină vreme, semnează la Govora „preotul Ştefan”). Colaborator al lor în conceperea programului iconografic
a foﬆ – credem – ispravnicul, ﬆareţul Ioan de la Hurezi – judecând după particularităţile ce caraerizează
ansamblurile supravegheate de el. Deosebita dragoﬆe, cu care a foﬆ înconjurată de itorii ce au adus aici pe
marele ﬆareţ şi pe excelenţii meşteri, a făcut din mânăﬆirea Surpatele – deşi departe de faima lavrei Hurezilor,
retrasă în pădure, mică şi discretă în menţionări – una dintre cele mai preţioase bijuterii ale epocii brâncoveneşti.

Biserica Sfânta Treime a mânăﬆirii Surpatele
Piura
Ioana Iancovescu
Pisania de la Surpatele precizează că biserica Sf. Treime era împodobită „cu de toate” la 1 auguﬆ 1706, dar
pomelnicul zugravilor de la proscomidiar dă leatul 7215 (1706, septembrie 1 – 1707, auguﬆ 31), aşa încât se
poate accepta ipoteza că piura s-a terminat anul următor, în 1707. Piura1 a foﬆ probabil gândită tot de
arhimandritul Ioan de la Hurezi, pe care însă pisania îl menţionează numai ca ispravnic.
Comparabilă, dar nu atât de inspirată ca soluţia de la catolicon eﬆe iconografia trinitară a bolţii altarului, unde
chipul lui Dumnezeu Savaot (după cum îl numeşte inscripţia2) eﬆe plasat între Naşterea lui Hriﬆos (la sud,
respeiv ﬆânga sa) şi Botez (la nord, respeiv dreapta sa) (fig. 8, 9). „Familia” aceﬆor reprezentări eﬆe întregită
mai târziu la Sărăcineşti, unde „pivotul” seriei eﬆe Epifania Botezului. Aceaﬆă ﬆruură a iconografiei Treimii
sacrifică însă la Surpatele tradiţia reprezentării profeţilor „mariali”, dimensiunea modeﬆă a altarului neîngăduind
extinderea cu medalioanele lor către veﬆ.
Un regiﬆru suplimentar eﬆe inserat deasupra scenei tradiţionale a Împărtăşirii apoﬆolilor, prezentând o paralelă
vetero-teﬆamentară, respeiv Cortul Mărturiei (fig. 10, 11) – formulă cunoscută, de altfel, în Ţara Românească, începând
de la biserica Sf. Nicolae din Curtea de Argeş. Dar în continuarea Cortului se află încă două scene, Întâlnirea lui Avraam
cu Melhisedec şi Jertfa lui Avraam (fig. 12, 13), subiee ce pot fi citite în cheie euhariﬆică, în aceﬆ context iconografic.
Aceﬆ sens eﬆe comun, probabil, şi bisericii din Rebegeşti, unde se regăseşte aceeaşi serie, în alte redaări3. Dar sub
iconografia treimică a bolţii de la Surpatele şi în contextul tensiunii anticalvine, ce relua argumentele trinitare şi antiariene,
seria permite teologului şi o leură în cheie dogmatică. Dacă Întâlnirea lui Avraam (însoţit de cele 318 slugi ale sale) cu
Melhisedec reprezintă paremia citită în zilele de prăznuire ale sf. părinţi de la sinoadele ce au adeverit „sfântul simvol, celor
318 sfinţi părinţi ce au foﬆ ﬆrânşi la Nikea, care l-au întărit şi l-au pecetluit şi alalte sfinte soboare…”4, Cortul Mărturiei
eﬆe amintit în cântările Duminicii Ortodoxiei: „Strălucit-a darul adevărului: cele ce s-au însemnat de demult întunecat,
acum arătat s-au săvârşit. Că iată Biserica se împodobeşte cu chipul cel după trup al lui Hriﬆos, ca şi cu o podoabă mai
presus de lume, chipul Cortului Mărturiei cel mai dinainte însemnându-l şi credinţa cea pravoslavnică ţiind…”5 (s.n.).
Spre deosebire de compoziţia de la Rebegeşti, scena Întâlnirii cu Melhisedec de la Surpatele, reluată la Govora,
1
Descrisă pe scurt de V. Drăghiceanu, „Monumentele”, I, p. 124 şi de R. Creţeanu, „Surpatele”, pp. 19–20; descriere şi comentariu la I.D.
Ştefănescu, La peinture, pp. 131–134. Ultimul cercetător consideră piura brâncovenească a altarului ca fiind îndatorată modelelor de
secol XVI, respeiv din vremea primului lăcaş.
2
La catolicon inscripţia eﬆe: „Cel Vechi de Zile”.
3
C. Pillat, Pictura murală, p. 34 şi fig. 67.
4
Mineiul pe iulie, Buzău, 1698, f. 56r (sinaxar la Duminica sf. părinţi de la sinodul al IV-lea din Calcedon), paremia la f. 53r-v. Vezi şi
Mineiul pe octombrie, Buzău 1698, f. 47v (Niceea II, prima duminică după 11 oombrie) şi Penticoﬆarul, Bucureşti, 1701, f. 108r (Niceea
I, Duminica a şaptea după Paşti).
5
Triodul, Râmnic, 1731, f. 106r-v, ﬆihiră la vecernia mare.

se apropie de unele redaări ucrainene şi ruseşti, bazate pe iluﬆraţiile din Theatrum Biblicum al lui Johann
Piscator (N.J. Visscher), inepuizabilă sursă pentru gravura ucraineană, dar şi pentru unele piuri murale ruseşti
din a doua jumătate a secolului al XVII-lea6.
Scena Împărtăşirii apoﬆolilor se remarcă prin detaliul neobişnuit, pentru aceştia, al folosirii linguriţei7 (fig. 14).
Şi naosul prezintă unele asemănări cu catoliconul Hurezilor, în alegerea subieelor deﬆinate zonelor înalte
ale bisericii, respeiv cele legate de Răﬆignire şi Înviere: dacă Răﬆignirea de pe timpanul veﬆic, împreună cu
scenele din Patimi de pe arcul alăturat (fig. 20, 24) reprezentau deja o tradiţie la 1700, succesiunea Înviere (conca
de nord, fig. 21), Duminicile Penticoﬆarului (arcul triumfal, fig. 22), Înălţarea (conca de sud, fig. 23) reprezintă,
prin selecţie şi modul de leură, o opţiune aparte.
Iconografia naosului bisericii mânăﬆirii Surpatele se particularizează însă prin ciclul unic al sf. Treimi la Mamvri8
(fig. 25–30), prezentat pe regiﬆrul înscris sub conci – dar întrerupt pe peretele veﬆic, de seria Adormirii Maicii
Domnului (fig. 31, 32) – în şase episoade ce se succed nu tocmai riguros. El debutează cu icoana cinei, ca imagine
emblematică pentru serie, deşi cronologia întâlnirii ar fi plasat-o la mijloc. Dacă în piura din Ţara Românească aceﬆ
ciclu nu mai fusese reprezentat, în schimb în Moldova, o scurtă serie fusese piată pe arcul veﬆic al naosului de la
Arbore9, iar icoanele ruseşti îl reluau frecvent, începând din secolul al XVI-lea, plasând imaginea cinei în centru,
înconjurată de episoade10. Ultima scenă, singura lipsită de inscripţii, dar reprezentând, probabil, promisiunea făcută
lui Avraam că seminţia lui va fi la fel de numeroasă ca ﬆelele cerului (Fac. 15, 5) reproduce însă o compoziţie frecvent
întâlnită în tipăriturile de la Lavra Peşterilor, ca şi pe icoanele ucrainene, fiind inspirată de Biblia iluﬆrată a lui Gerard
de Jode (1585)11. Prezenţa ciclului la Surpatele poate fi explicată prin hramul mânăﬆirii – deşi ciclul hramului aparţine
repertoriului „clasic” al pronaosului –, dar mai ales prin insiﬆenţa cu care sunt reluate icoanele sf. Treimi în piura
brâncovenească, în special în cea supravegheată de arhimandritul Ioan, având caraer pronunţat mărturisitor.
Regiﬆrul inferior al naosului prezintă obişnuita serie de sfinţi militari în veşminte de curteni, cărora li se adaugă
sfinţii împăraţi (fig. 33, 34) şi sf. Euﬆatie Plachida cu familia sa (fig. 35), în dreptul intrării fiind cei doi arhangheli
(fig. 36), purtând filaere cu aceleaşi inscripţii greceşti – la Surpatele alternate cu cele româneşti.
Piura pronaosului vădeşte o similară libertate de gândire, dar care se menţine în limitele tradiţiei iconografiei
6
Împrumuturile, menţionate în cele ce urmează, din iconografia ucraineană şi rusească, detaliate în ﬆudiul din RRHA-BA, XLV (2008), pp.
101–116 („Les sources russes et ukrainiennes”).
7
I.D. Ştefănescu, Liturgies, pl. LXXXII; Conﬆanţa Coﬆea, „Iluﬆraţia de manuscris în mediul cărturăresc al mitropolitului Anaﬆasie Crimcovici.
Liturghierul”, SCIA-AP, 43 (1996), p. 23, 33 şi fig. 12.
8
9
La Bălineşti în pronaos, Filoxenia cu episoadele venirii şi plecării îngerilor sunt asociate Sinoadelor ecumenice: Corina Popa, Bălineşti,
Bucureşti, 1981, p. 22.
10
Icoană brodată de la Koﬆroma, 1593, dăruită de familia Godunov pentru mânăﬆirea Ipatievsky: S. Maslenitsyn, Koﬆroma, Leningrad,
1968, fig. 93; Третьяковская Галлерея, cat. 389 (din sec. XVI), 977 (din 1706). Ciclurile mai ample adaugă scene din Facere, Viziunea
lui Iacov şi Rugul aprins.
11
Украинские книги, II, il. 738, cat. 109, 130, 150, 157, 160; Natalia Şamardina, Українска iкона, XV–XVII століть, Lviv, 1994, p. 9 şi fig. 12.

Biserica Sfânta Treime a mânăﬆirii Surpatele. Piura
răsăritene. Arcele de sprijin ale calotei înfăţişează patru episoade din ciclul copilăriei Maicii Domnului (fig. 39–42),
care prezintă aproximativ aceeaşi selecţie, dar în redaări diferite, ca în altarul catoliconului de la Hurezi şi la Biserica
Doamnei din Bucureşti. Dedicat iconografiei mariale cel puţin din secolul al XVII-lea, pronaosul din Ţara Românească
era axat în principal pe Acatiﬆul Bunei Veﬆiri – care favoriza şi tematica genealogică, prezentă şi la catolicon.
Seria celor patru timpane alcătuieşte un complex iconografic inedit, amintind de ﬆruura imnică schiţată în
pronaosul schitului Sf. Ştefan12, piat de acelaşi Andrei. La Surpatele, toate timpanele cuprind iluﬆrări de cântări
închinate Maicii Domnului, ceea ce reprezintă o formulă rară, prezentă însă în secolul al XVI-lea în Rusia, ca şi la
Dobrovăţ în Moldova, dar cu alte imne13. Timpanul de răsărit cuprinde icoana Cincizecimei (fig. 43) – denumită ca
atare în inscripţie –, dar poziţia secundară a apoﬆolilor în raport cu Maica Domnului din mijloc şi contextul iconografic
deplasează accentul către catavasia sărbătorii, „Bucură-te, Împărăteasă Maică...”, intonată şi în ziua următoare, a
hramului Sf. Treimi14, al cărui loc îl ocupă pe peretele eﬆic15. Dacă Stihira de Crăciun (sud, fig. 44) şi „De tine se
bucură...” (veﬆ, fig. 45) se revendică din sursele balcanice, în schimb, „Ceea ce eşti mai cinﬆită...” (nord, fig. 46)
reproduce compoziţia din icoanele ruseşti de secol XVI şi XVII ale Axionului, care se regăseşte în catedrala
Romanului16.
Formula de la Surpatele va fi reluată, cu mici deosebiri, la Fedeleşoiu şi la Govora; alte selecţii – în care pot figura
Izvorul Tămăduirii, Pocrovul etc. – se mai regăsesc, sporadic, în secolul al XVIII-lea (biserica Batiştei din Bucureşti).
O primă schiţă a aceﬆei serii pare să fie cea din pridvorul Coziei, piat de acelaşi Andrei: deşi inscripţiile indică
acelaşi an, 1707, formula ezitantă a Coziei o recomandă ca anticipativă.
Medalioanele de pe arce cuprind chipuri de sfinţi în veşminte călugăreşti, dar ale căror nume îi indică pe cei
deveniţi arhierei: Ambrozie, Ierotei etc. Figurile sfinţilor cuvioşi, nelipsite în pronaos, se reduc aici doar la icoanele
sf. Antonie şi Sava, amplasate la loc de cinﬆe, pe peretele de răsărit. În fereﬆre sunt piate doar sfinte femei (fig.
52) – mânăﬆirea fiind „de călugăricioare” –, în timp ce pe ceilalţi pereţi se desfăşoară galeria portretelor itorilor
(fig. 47–51). Ea prezintă, simetric la nord şi la sud, părinţii şi rudele încoronate ale voievodului şi ale doamnei,
în mijloc fiind tabloul votiv al familiei.
Piura pridvorului se îndepărează de modelul, de inspiraţie grecească, de la Biserica Doamnei – Hurezi – Cozia,
12
Câteva formule mixte au precedat Surpatele: pe lângă schitul Sf. Ştefan şi Polovragi, amintim şi paraclisul de la Mogoşoaia (1705), unde pe
timpanele de eﬆ şi de veﬆ, iluﬆrări de cântări (între care Stihira de Crăciun) sunt asociate unor pilde, la sud şi la nord.
13
Viktor N. Lazarev, Old Russian Murals and Mosaics, Londra, 1966, p. 199 (mânăﬆirea Ferapont); Conﬆanţa Coﬆea, „Narthexul Dobrovăţului
– dosar arheologic”, BMI, LX (1991), nr. 1, pp. 10–12; analiza programului imnic al „familiei” Surpatele (cu Cozia, Fedeleşoiu, Govora) în ﬆudiul
publicat în SCIA-AP, 41 (1994), pp. 82–92 („Note”).
14
Duminica Rusaliilor mai eﬆe numită „Duminica sf. Troiţe”: ms. rom. BAR 2589 (Învăţăturile sf. Teodor Studitul, 1712, de la Hurezi), f. 41r.
15
Asocierea icoanelor Cincizecimii şi sf. Treimi şi pe ferecătura de Evanghelie dăruită de doamna Maria mânăﬆirii Surpatele, în 1707–1708,
având lateral patru chipuri ale jertfei din Vechiul Teﬆament: C. Nicolescu, Argintăria, cat. 358, p. 313. Aceeaşi asociere în naosul schitului
Sf. Apoﬆoli-Hurezi.
16
Engelina Smirnova, Moscow Icons, 14th – 17th centuries, Leningrad, 1989, pl. 186–187; Третьяковская Галлерея, II, cat. 692, pl. 96; Marina
Ileana Sabados, Catedrala Episcopiei Romanului, 1990, pp. 51–57.

dominat de chipul lui Hriﬆos reprezentat matur, cu iluﬆrarea Psalmilor; aici s-a optat pentru varianta care se va
răspândi în Ţara Românească, având în centrul calotei chipul lui Emanuel (fig. 53).
Iconografia pridvorului de la Surpatele se înscrie în sfera eshatologică proprie aceﬆui spaţiu, dar fără să cuprindă
imaginea „clasică” a Judecăţii, prezentă în modelul menţionat, deşi aceaﬆa începuse să se generalizeze în Ţara
Românească, odată cu pridvorul. Totuşi, nucleul Judecăţii eﬆe prezent pe peretele de răsărit, cu Deisis între îngeri
(fig. 54–55); tot la „ziua Domnului” se referă profeţii de pe arcele calotei, ca şi complexul de pilde iluﬆrate pe timpane:
a bogatului nemiloﬆiv, a neghinelor, a lucrătorilor ucigaşi (fig. 56–58).
Icoana de hram, a Cinei de la Mamvri, plasată deasupra intrării eﬆe însoţită, simetric, de două episoade, larg
desfăşurate, ale Jertfei lui Avraam (fig. 54). Repetarea aceﬆui ultim subie, plasarea lui neobişnuită, dar privilegiată,
şi ampla sa relatare sunt modalităţi de subliniere ce invită la o interpretare diferită de sensul euhariﬆic din altar şi de
cel narativ din naos: înţelesul hriﬆic al jertfirii lui Isaac, asociat icoanei Dreptului Judecător din Deisis şi celei a sf.
Treimi la Mamvri face din aceﬆ complex iconografic introductiv o mărturisire de credinţă, hriﬆică şi treimică, sub
care se plasează, de altfel, întreaga piura murală din epoca lui Conﬆantin Brâncoveanu.
Din nou sfinte femei – acum numai cuvioase – sunt piate în regiﬆrul inferior al peretelui de răsărit. În
exterior, într-o nişă cu ciubuce, o altă icoană a sf. Treimi, acum în formula nou-teﬆamentară şi încoronând pe
Maica Domnului (fig. 59) reprezintă prima imagine înregiﬆrată în Ţara Românească a aceﬆui model occidental,
ce se va răspândi în secolul al XVIII-lea17.
Prezenţa zugravului Andrei la Surpatele explică frumoasele portrete (sf. împăraţi; profeţii de pe turlă, inaccesibili
vizual; tabloul votiv; fig. 60–62), cu tuşe deosebit de fine, după cum tot prezenţa lui motivează exiﬆenţa inscripţiilor
greceşti, formulate însă la fel de aproximativ ca la schitul Sf. Ştefan şi în pridvorul Coziei. O cromatică mai temperată
decât în catolicon, spaţii largi, neaglomerate de personaje ori scenografii în piura naosului şi a pridvorului, un simţ
al mişcării elegante, fără agitaţie, un anume „firesc” al geﬆului (fig. 63, 64), predilecţia pentru motive decorative mai
puţin convenţionale (fig. 65) fac din aceﬆ ansamblu polul „clasic” al piurii brâncoveneşti. Deşi echipa de zugravi
eﬆe compusă din patru meşteri, totuşi piura eﬆe, ca în majoritatea ansamblurilor brâncoveneşti, relativ unitară
ﬆiliﬆic, unele deosebiri la nivelul canonului şi al scenografiilor, între naos şi pronaos, nefiind totuşi suficiente pentru
departajarea riguroasă a contribuţiilor.
17
Cornelia Pillat, „Reuşite arhiteurale şi înnoiri ale piurii religioase la sfârşitul Evului Mediu”, in Variaţiuni pe teme date în arta medievală
românească, Bucureşti, 2003, pp. 213–214 (Micşuneşti, 1753). În Moldova se regăseşte în piura exterioară de la Suceviţa.

BISERICA SF. TREIME A MÂNĂSTIRII SURPATELE
I. Altar
1. Domnu l Savaot (Ω CΑΒΑΩΘ, ὁ Σαβαώθ)

2. „[Naşterea] lui Hriﬆos” ([…] xsÚvo)
3. Botezul Domnului („[Arătarea] lui Dumnezeu”, bgÚo[...])
4. Maica Domnului cu Pruncul, între arhanghelii Mihail (arÚx mÚ; „Îngerul din cer a foﬆ trimis să spună Născătoarei de
Dumnezeu”, aggÚel/ sß nebesß/ poslan/ bist11 re/wi bcÚi: Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, icos 1) şi Gavriil (arÚx gÚ; „Bucură-te,
lăcaşul bucuriei, ţie [uneia] se cade” (...să te bucuri), radÁi/ så rad/osti pr/ïåteli/we 1 te/be2 podo/baet: acroﬆihul
canonului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la utrenia sâmbetei a cincea din Poﬆ, a Acatiﬆului Bunei Veﬆiri3)
5. „Cortul Mărturiei” (kortÁl mßrtÁrïei)
6. Întâlnirea lui Avraam cu Melhisedec („Au eşit Melhiesedec înnaintea lui Avraam cu vin şi cu pâine, când
s-au întorsu de la robie”, aÁ eÎit melxïesedek Šnnainth lÁi avraam kÁ vin/ Îi kÁ píne kńd saÁ ŠntorsÁ
de la robïe: cf. Fac. 14, 17–18)
7. „Jertfa lui Avraam” (Èertva4 lÁi avraam)
8. Împărtăşirea apoﬆolilor (Η ΜΕΤΑΔΟCΗ., ἡ μετάδοσι<ς>; Η ΜΕΤΑΛΗΨΗ., ἡ μετάλημψι<ς>; pe carte: „[...],
beţi dintru aceﬆa toţi”, [...]// ΠΙΕ/ΤΕ Ε[Ξ]/ ΑΦΤÁ/ ΠΑΝΤ/ΕC, [...] πίετε ἐ[ξ] αὐτοῦ πάντες: Mt. 26, 27–28)
9. Sf. Ierotei (stÚ¥i ïeroƒei)
10. Sf. Grigore al Acragandelor (stÚ¥i grigorïe ἀκραγανδις5, Ἀκραγάνδης)
11. Sf. ierarh (stÚ¥i [...])
12. Sf. Eleﬅerie (stÚ¥i eleƒerïe)
13. Sf. Ştefan arhidiacon (st¥Úi stefan/ arxïdïakon)
14. Iisus în mormânt („Pogorârea de pe cruce”, sßnetïe s´ kr[s]t[a])
15. Pomelnicul zugravilor („Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi, zugravii Andrei, Iosif ieromonah, Hranite, Ştefan,
7215”6, pomeni gÚi rabi tvoi/ jografïi andrei ï›sif/ ermonax 2 xranite wefan/ #jsÚeï7)
1
În loc de b¥st.
2
În loc de tebh.
3
Lipseşte în ediţiile moderne. După ediţia Triodului din 1897. În Acatiﬆ, Bucureşti, 1684, la canonul de mulţumire către Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu: „căruia întru facerea elinească, semnarea depre margine iaﬆe într-aceﬆa chip: Bucură-te, ceia ce eşti
priimitoare de bucurie, că numai ţie uniia să cade să te bucuri” (f. 7v–8r, numerotare ad-hoc).
4
Notarea cu v în loc de f eﬆe influenţată de grafia cuvântului slav Èrßtva. Vezi şi infra, pridvor nr. 8.
5
Cursive greceşti.
6
1706–1707. Textul şi la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 1549.
7
Text redaat în spiritul limbii române: după formula pomeni gÚ[d]i, numele zugravilor şi „titlul” lor nu au desinenţe de acuzativ slav, iar

16. Sf. Andrei Criteanul (stÚ¥i andrei kri[t]ski; „Că Tu eşti sfinţirea noaﬆră şi Ţie slavă înălţăm”, æko t¥/ esi
›s/Úwenïe na/Îe i teb/h slavÁ/ vßjsila[emß]: ecfonis înainte de rugăciunea amvonului)
17. Sf. Grigore Teologul (stÚ¥i grigorïe bgoÚslov; „Arată, Stăpâne, faţa Ta peﬆe cei care [se pregătesc] pentru sfânta
luminare”, ævi vlÚd/ko8 lice/ tvoe na/ iÈe kß/ stÚomÁ p/rosvhwe/nïü: rugăciunea celor ce se gătesc către sf.
luminare, din liturghia sf. Grigore Dialogul)
18. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥i ï›an jlatust; „Ca sub ﬆăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie slavă să înălţăm”,
æko da p/o[d] derÈav/oü tvoeü/ vßsegda/ xranimi/ tebh slav/Á vßjsil/aem: ecfonis înainte de Heruvic)
19. Agneţ între doi îngeri
20. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥i vasilïe velikïi; „Nimeni din cei legaţi cu poﬅe şi desfătări trupeşti nu eﬆe vrednic”,
niktoÈe/ dostoinß/ ›t svejav/Îix så p/lotskimi/ poxot[i]mi/ i slast[i]mi: rugăciunea de taină de la Heruvic)
21. Sf. Atanasie al Alexandriei (stÚ¥i aƒanasïe ale%andreiski; „Că Ţie se cuvine toată slava, cinﬆea şi închinăciunea,
Tatălui şi Fiului” (...şi Sfântului Duh), æko podo/baet ti vs/åka[å] sla/va çsÚtß9 i/ poklonen/ïe ›cÚÁ i/ snÚÁ:
ecfonis înainte de antifonul întâi etc.)
22. Sf. Nicolae al Mirelor Lichiei (stÚ¥i nïkolae/ mir likeiski)
23. Sf. Roman (st¥Úi roman)
II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator („Atotţiitorul”, Ο ΠΑΝΤΟΚΡΑΤΩΡ, ὁ Παντοκράτωρ; „[...]”, [...] ΠΑΝΤΑC ΤΟΥ
ΕΤ[...]C ΤΩΝ ΑΝΘΡΟΠ[...] ΤΟΥC ΚΑΡCΕ[...], [...] πάντας τοῦ [...] τῶν ἀνθρώπ[ων] [...])
2. Cete îngereşti
3. Profeţi: [Moise] (prrÚk´ [...]; „Profet vă va ridica Domnul” (...dintre fraţi), ΠΡΟΦΗ/ΤΗΝ Η/ΜΗΝ Α/ΝΑCΤΙC/Ε
ΚΗΡΗΟC, προφήτην ὑμῖν ἀνάστησει Κύριος10: Deut. 18, 15), [David] (pr[...]; „Cât s-au mărit lucrurile Tale,
Doamne”11, Ο[C ΕΜ]Ε[ΓΑ]/ΛΗΝΘΗ/ TA ΤΑ (sic) Ε/ΡΓΑ CΟΥ Κ/ΗΡΙΕ, ὡ[ς ἐμ]ε[γα]λύνθη τὰ ἔργα σου, Κύριε:
ps. 103, 24), Isaia ([pr]rÚk´ ïsai[å]; „Iată ziua Domnului vine fără milă, [cu mânie]”, [Ι]ΔΟΥ Η/ΜΕΡΑ/ ΚΗΡΙΟΥ/
ΕΡΧΕΤ/Ε ΑΝ[...]/[...], ἰδοὺ ἡμέρα Κυρίου ἔρχεται ἀν[ίατος]12: Is. 13, 9), Ghedeon (prrÚk´ gede›[n]; „Iată ziua
Domnului vine” (...ca un cuptor), ΗΔΟΥ Η/ΜΕΡΑ/ ΚΗΡΙΟΥ/ ΕΡΧΕ/ΤΕ, ἰδοὺ ἡμέρα Κυρίου ἔρχεται: Mal. 3, 1913),
Avacum (prrÚk´ avakÁ[m]; „[Deoarece] acela căruia nu-i pasă de nedreptate l-a înăbuşit” (...pe cel drept cu putere),
forma cuvântului jografïi redă articolul hotărât propriu limbii române.

8
Prescurtare pentru vlad¥ko.
9
Prescurtare de la çestß.
10
V. catoliconul Hurezilor, nota la acelaşi profet, naos nr. 4.
11
În legătură cu traducerea recomandată pentru aceﬆ text, v. idem, nota la David şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.
12
Pentru textul extins şi traducerea lui, v. catoliconul Hurezilor, naos nr. 4, nota la acelaşi profet.
13
Aceeaşi confuzie între profeţi ca pe turla naosului de la Polovragi; v. şi infra, pridvor nr. 4, la Maleahi.

Biserica Sfânta Treime a mânăﬆirii Surpatele. Liﬆa temelor iconograice
ΠΕΡΙΕ/ΒΑΛΕΝ/ ΑΜΕΛ/ΙC ΕΞ/ ΑΔΙΚΙ/ΑC14, περιέβαλεν ἀμελὴς ἐξ ἀδικίας: cf. Avac. 1, 4), Ieremia (prrÚk´
iri[miå]; „Şi a foﬆ cuvântul Domnului către mine zicând”, ΕΓΕΝΕΤ/Ο ΛΟΓΟC/ ΚΗΡΙΟΥ/ ΠΡΟC ΝΙΕ (sic)/
ΛΕΓΟΝ, ἐγένετο [ὁ] λόγος Κυρίου πρὸς μὲ λέγων, Ierem.: passim15), Iona (prrÚk´ ï›na; „[Strigat-am în
ﬆrâmtoarea] mea către Domnul”, [...]/[...]/[...]/ ΜΟΥ ΠΡΟ/C ΚΗΡΙ/ΟΝ, [ἐβόησα ἐν θλίψει]16 μου πρὸς Κύριον:
Iona 2, 3), Daniil (prrÚk´ danii[l]; cu munte; [...]), Ilie (prrÚk´ ïlïe; „Viu eﬆe Domnul meu şi viu sufletul meu, nu
va fi ploaie”17, ΖΗ ΚΗΡ./ ΜΟΥ Κ. ΖΗ/ ΨΙΧΗ ΜΟΥ/ [ΟΥ]Κ Εσ/τι υ., ζῇ [ὁ] Κύρ<ιός> μου κ<αὶ> ζῇ [ἡ] ψυχή μου
[οὔ]κ ἐσται ὑ[ετός]: cf. III Regi 17, 1), Solomon ([prrÚ]k´ [s]olom[on], „[Gura celui drept rodeşte] înţelepciune”,
[...]/[...]ΠΟC/[...]/ CΟΦΙΑΝ, [στόμα δικαίου ἀ]ποσ[τάζει]18 σοφίαν: Pilde 10, 31)
4. Apoﬆoli: Petru (apsÚl´ petrÁ), Pavel (apsÚl´ pavel), Ioan (apsÚl´ ï›an), Matei (apsÚl´ maƒei), Simon (apsÚl´ simon),
Filip (apsÚl´ filip), Vartolomeu (apsÚl´ varƒolomei), Andrei (apsÚl´ andrei), Luca (apsÚl´ lÁka), Marcu (apsÚl´ marko)
5. Apoﬆoli din cei 70, în medalioane: Iisus Hriﬆos (pe carte: „Eu sâ[nt Uşa]. Cine va întra”, eÁ s´/[nt/ ÁÎa]// çine/
va Šn/tra: In. 10, 9), Iacov (apsÚl´ ïakov), Flegon (apsÚl´ flegon), Ariﬆovul (apsÚl´ aristovÁl), Apelie (apsÚl´ apeles),
Luchian (apsÚl´ lÁkïan), Simon (apsÚl´ sim›n), Stahie (apsÚl´ staxïe), Adrian19 (apsÚl´ adrian), Urban (apsÚl´
Árva[n]), Aplian (apsÚl´ aplïan), Epenet (apsÚl´ enet›20), Crisc (apsÚl´ krisk´), Parmena (apsÚl´ parmena), Siluan
(apsÚl´ [s]ilÁan), Simon (apsÚl´ sim›n), Nicanor (apsÚl´ nikanor), Prov (apsÚl´ prov), Toma (apsÚl´ ƒoma), Anania
(apsÚl´ ananïa), Tadeu (apsÚl´ ƒaddeÁ), Matei (apsÚl´ matƒei), Cleopa (apsÚl´ kle›p[a]), Varnava (apsÚl´ varnava).
6. Ierarhi în medalioane: Iacov ([stÚ¥i] ïakov), Liverie (stÚ¥i liverïos), Apolonie (stÚ¥i apolonïe), Agapit
(stÚ¥i agapiton), Ştefan (stÚ¥i stefan), Favie (stÚ¥i favïe), Sixt (stÚ¥i %ist21), Grigore (stÚ¥i grigorïe),
Alexandru (stÚ¥i ale%andrÁ), Bonifatie (stÚ¥i vonifat[ïe]), Inochentie (stÚ¥i inokentïe), Celeﬆin (stÚ¥i
kalestin), Martin (stÚ¥i martin), Agapit (stÚ¥i agapiton), Agaton (stÚ¥i agato[n]), Adrian (stÚ¥i adrïan),
Ştefan (stÚ¥i stefan), Climent (stÚ¥i klimïs), Silveﬆru (stÚ¥i silvestrÁ)
7. Evanghelişti: (SE) Ioan (evaggelist ï›an; „La început era Cuvântul [şi Cuvântul] era la Dumnezeu şi Dumnezeu”
(...era Cuvântul), ΕΝ ΑΡ/ΧΙ ΗΝ/ Ο ΛΟΓΟC/ ΗΝ ΠΡΟ/C ΤΟΝ ΘΕ/ΟΝ Κ. ΘΕ/ΟC, ἐν ἀρχῇ ἦν ὁ Λόγος [καὶ ὁ
Λόγος] ἦν πρὸς τὸν Θεὸν κ<αὶ> Θεός: In. 1, 1); (SV) Luca (evaggelist lÁka; „Deoarece mulţi au început să alcătuiască
o iﬆorisire”, ΕΠΙΔΙ/ΠΕΡ ΠΟΛ/ΛΟΙ Ε/ΠΕΧΕΙ/ΡΗCΑΝ/ ΔΙΗΓΗCΙ/Ν ΑΝΑΤΑ ·, ἐπειδήπερ πολλοὶ ἐπεχείρησαν
διήγησιν ἀνατά[ξασθαι]: Lc. 1, 1); (NV) Marcu (evaggelist marko; „Începutul Evangheliei lui Iisus Hriﬆos”, ΑΡΧΙ
ΤΟΥ ΕΥΑΓΓΕΛΙΟΥ/ ΙΥ. ΧΥ., ἀρχὴ τοῦ εὐαγγελίου Ἰ<ησο>ῦ Χ<ριστο>ῦ: Mc. 1, 1); (NE) Matei (evaggelist matƒei;
„Cartea naşterii lui Iisus Hriﬆos”, ΒΙΒΛΟC/ ΓΕΝΕCΕ/ΩC ΙΥ./ ΧΥ., βίβλος γενέσεως Ἰ<ησο>ῦ Χ<ριστο>ῦ: Mt. 1, 1)
14
V. inscripţia respeivă de pe turla naosului catoliconului de la Hurezi.
15
Lavra Athosului şi Erminia (p. 91) recomandă Ier. 1, 4–5; Inscriptions, cat. 113.
16
Întregirea după turla naosului catoliconului de la Hurezi şi turla schitului Sf. Ştefan.
17
Un text mai amplu şi traducerea recomandată de alte ediţii, la catoliconul de la Hurezi, naos nr. 4.
18
Întregirea după inscripţia respeivă de pe turla de la Sf. Ştefan. Alt text la catoliconul Hurezilor, turla naosului, cu verbul modificat (ἀπέσταξα).
19
Nu eﬆe cunoscut un apoﬆol cu aceﬆ nume (v. DA, s.v.).
20
Probabil din gr. Ἐ[παι]νετός.
21
Probabil o inversiune în transcrierea numelui si%t.

8. Mucenici din cei 40 de la Sevaﬆa, în medalioane: (E) Aglaie (stÚ[¥i] aglaïos), Evnoic22 (stÚ¥i evjoikos),
Sisinie (stÚ¥i sisinïe), ? (stÚ¥i [...]), ?, ? ([stÚ¥i ...]on), Xantos (stÚ¥i %anƒos), Cnidon (stÚ¥i klidon); (S)
Efradisih23 (stÚ¥i efaƒisïe), Iulian (stÚ¥i iÁlïan), Isihie (stÚ¥i isïxïe), Leontie (stÚ¥i leontïe), Meliton
(stÚ¥i meliton), Acachie (stÚ¥i akakïe), Claudie (stÚ¥i klavdïe), Ioan (stÚ¥i ï›an); (V) Alexandru (stÚ¥i
ale%andrÁ), Gardie (stÚ¥i gardïe), Maretie (stÚ¥i maretïe), Crisc (stÚ¥i krisk´), Sacherdon ([stÚ¥i]
sakerdon), Valerian (stÚ¥i [v]alerïan), Chirie (stÚ¥i kirïe), Hudion (stÚ¥i xÁdïon); (N) Vivian (stÚ¥i vivïan),
Teodul (stÚ¥i ƒeodÁl), Aetie (stÚ¥i aetïe), Lisimah (stÚ¥i lisimax), Acroﬆomiclie (stÚ¥i akrostomixlos24),
Filoimon (stÚ¥i filiktimon), Claudian (stÚ¥i kla/vdïanos), Uarit (stÚ¥i Áaritos)
9. Apoﬆoli din cei 70, în medalioane (S, de la E la V): Rodion (a[psÚl] rodïon), Soﬆen ([apsÚl] so[s]te[n]), Tertie
(apsÚl tertïe), Cuart (apsÚl kÁart), Zina (apsÚl jino[n]), Eraﬆ (apsÚl era[st]), ?(apsÚl [...]), Sosipatru (apsÚl
sosïpatrÁ), Asincrit (apsÚl asin[krit]), Gaie (apsÚl gaïe), Patrova (apsÚl patro[va]), Ruf (apsÚl rÁfin), Agav (apsÚl
agav); (N, de la V la E): Evod (apsÚl evo[d]), Tadeu (apsÚl ƒa[deÁ]), Carp (apsÚl karpos), Artema (apsÚl artema),
Ahaic (apsÚl axaik), Arhip (apsÚl arxip), Iacov ([apsÚl] ïakov), Chifa (apsÚl kifa), Epafrodit (apsÚl epafrodïe),
Iason (apsÚl ïason), Chesar (apsÚl kes[ar]), Fortunat? ([apsÚl] f[ort]Á[nat]), ?(...)
10. „Duminica Tomii” (ndÚlh25 ƒomina: In. 20, 19–31)
11. Duminica samarinencii ([...]; In. 4, 5–42)
12. Înjumătăţirea praznicului ([...]; In. 7, 14–39; v. şi Lc. 2, 41–52)
13. „Duminica orbului” (ndÚlh slhpago: In. 9, 1–38)
14. „Buna Veﬆire a Născătoarei de Dumnezeu” ([bÚ]lgovhwenïe bÚc¥)
15. „Înălţarea lui Hriﬆos” (v´jnesenïe xÚsvo; profet [Isaia]: „roşeaţa veşmintelor”, ΕΡΗΘΙ/ΜΑ ΕΜ/ΑΤΙΟΝ, ἐρύθημα
ἱματίων: Is. 63, 1–2, paremia praznicului; [David]: „Suitu-S-a Dumnezeu întru ﬆrigare”, ΑΝΕΒΗ/ Ο ΘC. Ε/Ν
ΑΛΑΛ/ΑΓΜΟ, ἀνέβη ὀ Θ<εὸ>ς ἐν ἀλαλαγμῷ: ps. 46, 5, la ﬆihoavna litiei, prochimen, chinonicul praznicului
etc.)
16. Coborârea la iad („Învierea lui Hriﬆos”, [v´]skreÚnïe [xÚ]vo; profet [Osea]: „Unde-ţi eﬆe, moarte, boldul?”, ΠΟΥ
CΟΥ/ ΘΑΝΑΤΕ/ ΤΟ Κ.Ν/ΤΡΟΝ, ποῦ σου θάνατε, τὸ κ<έ>ντρον; Os. 13, 14)
17. „Răﬆignirea Domnului” (raspåtïe gÚne; [David]: „Împărţit-au hainele Mele loruşi”, rajde/liÎe/ riji/ moå
se/bh26: ps. 21, 19; profet [Isaia]: „Ca un miel spre junghiere”, æko ›/vça na/ jako/lenïe: Is. 53, 7)
18. „Prinderea [...]” (predanïe [...])
19. Hriﬆos dus la judecata arhiereilor şi a lui Pilat (pe filaer: ïÚn cÚï)
20. Drumul Crucii
22
Notat Evzoic, ca şi la catoliconul Hurezilor, naos nr. 25. V. şi indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
23
La catoliconul Hurezilor, în acelaşi loc, Ε[ὐ]φ[ρ]α[δ]ήσυχος. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.
24
În aceaﬆă formă, în bisericile cu influenţe greceşti (catoliconul Hurezilor, Polovragi); în „grupul” bolniţa Hurezi, Fedeleşoiu, Govora,
Păpuşa, variante la Acroﬆochie. V. indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
25
Prescurtare de la nedhlæ.
26
Fragmentul de text prezintă caraeriﬆici specifice redacţiei sârbe (rajdeliÎe în loc de rajdhliÎa, riji în loc de rijy).

21. „Plângerea lui Hriﬆos” (po[...]nïe27 xÚvo)

22. Sf. Treime („Sf. Troiţă”, stÚ¥iå troicß28; „Ospăţul lui Avraam”, ›spßcÁl lÁi avraam)
23. „Avraam şi Sarra petreace îngerii” (avraam Îi sarra petrhçe Šn¾erïi)
24. „Îngerii îşi iau zioa bună de la Avraam” (Šn¾erïi ŠÎ åÁ jï›a bÁnß de la avraam)
25. „Îngerii mergând să uită asupra Sodomului” (Šn¾erïi mergńd sß Áitß asÁpra sodomÁlÁi)
26. „Avraam să închină îngerilor” (avraam sß Šnkinß Šn¾erilor)
27. „Mearge Avraam cu Sarra să speale picioarele îngerilor” (mhr¾e avraam kÁ sarra sß sphle piçoarele Šn¾erilor)
28. Îngerii veﬆesc naşterea lui Isaac
29. Rugăciunea Maicii Domnului; despărţirea Maicii Domnului de femeile însoţitoare
30. „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” (Áspenïe bcÚ¥)
31. Despărţirea Maicii Domnului de apoﬆoli
32. Profetul David (prorok dvÚd; „Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână”, ΚΑΤΑΒΗ/CΕΤΑΙ ΟC/ ΥΕΤΟC/ ΑΙΠΙ ΠΟ/κον,
καταβήσεται ὡς ὑετὸς ἐπί πόκον: ps. 71, 6)
33. Profetul Isaia (prorok isaïa; „Iată Fecioara va lua în pântece”, ΗΔΟΥ Η/ ΠΑΡΘΕ/ΝΟC Ε/Ν ΓΑCΤΡΙ/ ληψτε,
ἰδοὺ ἡ παρθένος ἐν γαστρὶ λήψ[ε]ται29: Is. 7, 14)
34. Sf. Neofit (stÚ¥i ne›f[i]t)
35. Sf. Aviv (stÚ¥i avivos)
36. Sf. Vah (stÚ¥i vakxo)
37. Sf. Serghie (stÚ¥i sergïe)
38. Sf. Flor (stÚ¥i flora30)
39. Sf. Lavru (stÚ¥i lavra)
40. Sf. Luchian (stÚ¥i lÁkïan)
41. Sf. Fotie (stÚ¥i fotïe)
42. Mucenici în medalioane: (S) (medalion fără chip, în dreptul iconoﬆasului), Alfie (stÚ¥i alfïe), Samona (stÚ¥i
samona), Sisinie (stÚ¥i sïsinïe), Irinarh (stÚ¥i irinarx), Platon (stÚ¥i platon), Urie (stÚ¥i Árïi), Areta ([stÚ¥i]
areƒa), Avelvu (stÚ¥i avelvÁs), Evlampie (stÚ¥i evlampïe), Pamfilie (stÚ¥i pamfïlïe), Evgraf (stÚ¥i evgraf), Marin
(stÚ¥i marin); (V) Porfirie (stÚ¥i porfirïe), Acachie (stÚ¥i akakïe), Anaﬆasie (stÚ¥i anastasïe), Uar (stÚ¥i Áar),
Neofit (stÚ¥i neofït), Bonifatie (stÚ¥i vonïfatïe), Emilian (stÚ¥i emilïan), Caliﬆrat (stÚ¥i kalistrat); (N)
Stratonic (stÚ¥i stratonik), Ghimnasie (stÚ¥i gimnasïe), Fantin (stÚ¥i fantin), Euﬆratie (stÚ¥i evstratïe),
Evghenie (stÚ¥i evgenïe), Mardarie (stÚ¥i mardarïe), ?[Oreﬆ], Auxentie (stÚ¥i av%entïe), Elpidifor (stÚ¥i
27
Probabil poloÈenïe („plângere”), ca la paraclisul (nr. 61) şi bolniţa Hurezilor (naos nr. 46). Inscripţia poate fi întregită şi ca pogrebenïe
(„punere în mormânt”), ca la Polovragi (naos nr. 48) şi catoliconul Coziei (altar nr. 41). Deşi inscripţiile diferă, iconografia înfăţişează,
în toate ansamblurile analizate, momentul plângerii lui Iisus.
28
În loc de troica. ß redă sunetul ă, ca în pronunţia românească – „troiţă”.
29
V. catoliconul Hurezilor, naos nr. 42.
30
În loc de flor, iar la nr. 39 lavra, în loc de lavrÁ. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.

elpïdifor), Achindin (stÚ¥i akïndin), Anempodiﬆ (stÚ¥i anempodist), ? (stÚ¥i [...]), ? (în dreptul iconoﬆasului)
43. Sf. Ana (staÚa anna)
45. Sf. Artemie (stÚ¥i artemïe)
46. Sf. Procopie (stÚ¥i prokopïe)
47. Hriﬆos „Înger de [mare] sfat” (soveta aggÚel: Is. 9, 5)
48. Sf. Trifon (stÚ¥i trifon)
49. Sf. Panharie (stÚ¥i panxarïe)
50. Sf. Platon (stÚ¥i platon)
51. Sf. Teodor Stratilat (stÚ¥i ƒe›dor stratilat)
52. Sf. Teodor Tiron (stÚ¥i ƒe›dor tiron)
53. „Sf. Conﬆantin şi maica sa Elena” (stÚ¥i konstantin i mtÚre eÚg elena)
54. Sf. Teopiﬆa (staÚa ƒe›pisti)
55. Sf. Agapie (stÚ¥i agapïe)
56. Sf. Euﬆatie [Plachida] (stÚ¥i evstatïe)
57. Sf. Teopiﬆ (stÚ¥i ƒe›pist)
58. Sf. Ermolae (stÚ¥i ermolae)
59. Sf. Pantelimon (stÚ¥i panteleimon)
60. Sf. Iacov Persul (stÚ¥i ækov persÁl)
61. Sf. Mina (stÚ¥i mina)
62. Sf. Nichita (stÚ¥i nikita)
63. Iisus (pe carte: „[Cel ce] mănâncă trupul Meu şi bea [sângele] Meu”, [...]ΩΓΩ/[...] ΜΟΥ/ [...] CΑΡ//ΚΑ Κ./
ΠΙΝΩ/ν μου, [ὁ τρ]ώγω[ν] μου [τὴν] σάρκα κ<αὶ> πίνων μου [τὸ αἷμα]: In. 6, 54)
64. Sf. Dada (stÚ¥i [d]ada)
65. Sf. Govdelae (stÚ¥i govdelae)
67. Sf. Neﬆor (stÚ¥i nestor)
68. Sf. Dimitrie (stÚ¥i dimïtrïe)
69. Sf. Ioachim (prvÚdn¥i ï›akim)
70. Arh. Gavriil (Ο ΑΡΧΟΝ ΓΑΒΡΙΗΛ, ὁ ἄρχων Γαβριήλ; „Condeiul celui care scrie iute ţinând în mână”31,
ΟΞΥΓΡΑ/ΦΟΥ ΚΑΛ/ΑΜΟΝ/ ΤΗ ΧΕΙΡ/Ι/ Φ, ὀξυγράφου κάλαμον τῇ χειρὶ φ[έρων])
71. Arh. Mihail (Ο ΑΡΧΟΝ ΜΗΧΑΗΛ, ὁ ἄρχων Μιχαήλ; „Voievod al lui Dumnezeu sunt, port spada”, ΘΥ.
CΤΡΑ/ΤΙΓΟC ΕΙ/ΜΙ · ΤΗΝ/ CΠΑΘΗ/ ΦΕΡΩ, Θ<εο>ῦ στρατηγός εἰμι · τὴν σπάθη[ν] φέρω)
31
Un text mai amplu la Ocnele Mari (naos nr. 37). Erminia (p. 236) ne indică pentru Gavriil: „Condei iute scriitor purtând în mână,
scriu făgăduinţele celor care intră înăuntru”, v. ps.44,2.

III. Pronaos
1. Maica Domnului cu Pruncul (Η ΠΑΝΤΑΝΑCΑ, ἡ παντανάσσα)

2. Profeţi: Moise (proÚrk mois[i]; „Eu rug te-[am văzut]”, εγω βα/[...]/[...]/[...]/ σε32, ἐγώ βά[τον...] σε, cf. Ieş. 3, 2),
David (proÚrk daavid; [...]), Aaron (proÚrk aaron; [...]), Avacum (proÚrk avakÁm; [...]), Ghedeon (proÚrk gede›n; [...]),
Valaam (proÚrk valaam; „Eu am prevăzut aceaﬆa înainte să te iveşti, Fecioară”; [...]ΔΟΝ ΤΟ ΠΡΙΝ ΟC/
[...]ΕΛΛΕΙC ΚΟΡΙ, [ἐγὼ προεῖ]δον τὸ πρὶν ὡς [μ]έλλεις, κόρη33), Daniil (proÚrk daniil; [...]), Iezechil (proÚrk
iåjikiil; [...]), Isaia (proÚrk isaiå; [...]), Solomon (proÚrk solomon; [...])
3. Îngeri
4. Episcopi în medalioane (în veşminte de cuvioşi): (E) ?([...]ƒen), Alipie (alinpie), Patrichie (patrikïe), ?([...]),
Eusebie ([evse]vie); (S) Ambrozie (amnvrosie), Metodie ([me]ƒodios), Sofronie (so[fro]nie), ?([...]), Partenie
(pa[r]ƒe[ni]e); (V) Eutihie (ef[ti]xi[e]), Antipa ([an]tipa), Foca (foka), Ahila (axilie), Nicanor34 (nikanor);
(N) Teofila (ƒe›filakt), Antim (anƒim), Vavila (vavila), Ierotei (åroƒeï), ?([...]gïe)
5. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului („Zaharia a întâmpinat-o pe Născătoarea de Dumnezeu în Sfânta
sfintelor”, [...]ΤΙ ΕΛΑΒΕ ΖΑΧΑΡ. ΤΗ ΘΚΟ. ΕΙC ΤΑ ΑΓΙΑ, [ἔναν]τι ἔλαβε Ζαχαρ<ίας> τὴ[ν] Θ<εοτό>κο[ν] εἰς
τὰ ἅγια: Proto-Iacov 7, 2–3 şi 8, 3)
6. Înfăţişarea Mariei preoţilor („Binecuvântarea preoţilor”, Η ΕΥΛΟΓΕΙCΙC ΤΩ ΙΕΡΕΩΝ, ἡ εὐλόγησις τῶ[ν]
ἱερέων: Proto-Iacov 6, 2)
7. Întâlnirea de la Poarta de Aur („Salutul lui Ioachim”, Ο ΑCΠΑCΜΟC ΤΟΥ ΙΩΑΚΕΙΜ, ὁ ἀσπασμὸς τοῦ
Ἰωακείμ: Proto-Iacov 4, 4)
8. „Naşterea Născătoarei de Dumnezeu” (Η ΓΕΝΗCΙC ΤΗC ΘΚΟΥ., ἡ γένεσις τῆς Θ<εοτό>κου)
9. „Cincizecimea” (Η ΠΕΝΤΙΚΟCΤΗ, ἡ πεντηκοστή)
10. Stihira de Crăciun (îngerii: „Îngerii, cântarea...”, Η ΑΓ[...]ΕΛΙ ΤΟΝ ΥΜΟΝ, οἰ ἄγ[γ]ελοι, τὸν ὕμ[ν]ον; magii:
„...magii, darurile...”, Η ΜΑΓΙ, ΤΑ ΔΟΡΑ, οἰ μάγοι, τὰ δῶρα; păﬆorii: „...păﬆorii, minunea”, Η ΠΗΜΕΝΕC ΤΟ
ΘΑΥΜΑ, οἰ ποιμένες, τό θαῦμα: pasaje din ﬆihira „Ce vom aduce Ţie, Hriﬆoase” de la vecernia Crăciunului;
cuvios (sf. Ioan Damaschin?): „Minune făcând, a mântuit pe popor” (...Stăpânul), εσω/σε λα/ον θα/υμα/τουρ,
ἔσωσε [τὸν]35 λαὸν θαυματουρ[γῶν]: irmosul primei cântări a celui de-al doilea canon (al lui Ioan monahul), de
la utrenia Crăciunului)
11. „De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar”36 (ΕΠΗ CΗ ΧΑΙΡΙ Κ.ΧΑΡΙΤΟΜΕΝΙ, ἐπὶ σοὶ χαίρει
κ<ε>χαριτωμένη; cuvios la S: „biserică sfinţită şi rai”, ἡγιασ/μενε/ ναε/ καὶ πα/ρὰδη/σε, ἡγιασμένε ναὲ καὶ
32
Numeroase inscripţii greceşti pe filaere în pronaos şi pridvor sunt notate în cursive. Pentru un text extins al aceﬆei profeţii, v. Hurezi,
catoliconul, altar nr. 6 şi formula de pe turla pronaosului.
33
Completările după Polovragi, pronaos nr. 2; poate fi o referire la Num. 24, 17 („o ﬆea va răsări din Israel...”), recomandată şi de Erminie (p. 98).
34
DA şi Erminia indică pe sf. Nicanor (apoﬆol din cei 70) drept diacon; confuzie cu Nicandru, episcopul Mirei?
35
Lipseşte şi din Min (p. 238).
36

παράδεισε; cuvios la N: „că pântecele tău scaun l-a făcut şi al tău”, τήν γαρ/ σην μή/τραν θρ/όνων/ επήσε/ και την,
τὴν γὰρ σὴν μήτραν θρόνον ἐποίησε καὶ τήν: pasaje din axionul liturghiei sf. Vasile cel Mare)
12. Axion, ﬆih III („[Ceea ce eşti mai cinﬆită decât] heruvimii”37, [...] ΤΟΝ ΧΕΡΟΥΒΗΜ, [τὴν τιμιωτέραν] τῶν
χερουβίμ: imnul Axion)
13. Îngeri cu inscripţie („Întărirea celor ce nădăjduim întru Tine, întăreşte, Doamne, biserica Ta pe care ai câştigat-
o cu scump sângele Tău”, ÁtverÈdenïe na th nadhÓwim så 1 u[tver]di gÚi/ cÚrkov svoÓ ÓÈe steÈa çest[noÓ
si kr]´vïÓ38: catavasie la Întâmpinarea Domnului, irmosul cântării 3 din canonul utreniei, glas 3)
14. Sf. Antonie cel Mare (stÚ¥ antonie; „Am văzut mrejele diavolului peﬆe toată lumea” (...întinzându-se), aj vidhx/
mreÈÁ/ dïavolÁ/ po v´sei/ jemle: Patericul, pentru avva Antonie 9)
15. Sf. Sava „cel sfinţit” (stÚ¥ sava osvew[enii]; „Fericit omul care-şi vede păcatele sale”, blaÈen/ çlovek39/ iÈe jrit/
grex svoï: Patericul, cap. XXV, 45)
16. Icoana lui Hriﬆos (pe carte: „Veniţi, bl<a>gosloviţii Părintelui Mieu, de moşteniţi împă[răţia]”, venici/
blÚgoslo/vicïi/ pßrin/telÁi/ mïeÁ de/ mowen/ici Šp´: Mt. 25, 34)
17. Icoana Maicii Domnului
18. Matei Basarab40(„Ioan Matei B<asarab> voevod”, ï›an matei 1 b 1 voevod)
19. Serafim
20. Sf. Ecaterina (staÚa ekaterina)
21. Sf. Casdoa (staÚa kasdoa)
22. Papa Brâncoveanu („Papa poﬆealnicul B<râncoveanu>, tatal lui Coﬆandin v<oev>od”, papa posthlnikÁl 1 b
1 tatal lÁi kostandin voÚd 1)
23. Stanca Cantacuzino („Jupâneasa lui, Stanca”, ÈÁpńhsa lÁi stanka)
24. Conﬆantin Brâncoveanu („Bunul şi înţeleptul şi m[ultŭ] lăudatul şi de D[umnezeu] încoronatul Ioan
[Coﬆ]andin Basarabŭ [Brâncov]eanul voevod”, bÁnÁl Îi ŠceleptÁl Îi m[Ált´] lßÁdatÁl Îi de d[ÁmnejeÁ]
ŠkoronatÁl 2 ï›an/ [kost]andin basarab´ [brńkov]hnÁl voevod) cu cei patru fii: Conﬆantin („Coﬆandin voevod”,
kostandin voevod), Ştefan („Ştefan voevod”, wefan voevod), [Radu, Matei]41
26. Doamna Maria Brâncoveanu („Doamna Mariia, fata poﬆealnicului Neagului, fecior lui Antonie v<oev>od”,
doamna marïå fata posthlnikÁlÁi nhgÁlÁi/ feçor lÁi antonïe vod) cu fetele: Stanca („Doamna Stanca”, doamna
stanka), Maria („Doamna Mariia”, doamna marïå), Ilinca („Doamna Ilinca”, doamna ilinka), [Saﬅa, Ancuţa,
Bălaşa, Smaranda]
27. Ilinca („Jupâneasa Ilinca”, ÈÁpńhsa ilinka)
37
Ibidem.
38
Întregirile s-au făcut după inscripţia de la aceeaşi scenă din pronaosul schitului Fedeleşoiu (nr. 12).
39
La acelaşi sfânt piat la Sărăcineşti (pronaos nr. 37): blaÈen mÁÈ´ („fericit bărbatul”).
40
Ctitorii la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 1548.
41
Nu se văd urme de inscripţii lângă chipurile copiilor mai mici, băieţi şi fete, reprezentaţi în dreptul fraţilor şi părinţilor.

28. Neagu Poﬆelnicul („Neagul Poﬆealnicul, tatal doamnei Mariei”, nhgÁl posthlnikÁl tatal doamnei marïei)
29. Serafim
30. Sf. Varvara (staÚa varvara)
31. Sf. Parascheva (staÚa paraskeva)
32. Antonie Voievod („Ioan Antonie voevod”, ï›an antonïe voevod)
IV. Pridvor
1. Iisus Emanuel (Ο ΕΜΜΑΝΟΗΛ, ὁ Ἐμμανουήλ)

2. Cete îngereşti
3. Simbolurile evangheliştilor: (SE) Ioan (eõÚg ï›an), (SV) Luca (eõÚg lÁka), (NV) Marcu (eõÚg marko), (NE)
Matei (eõÚg matƒei)
4. Profeţi: (S, de la E la V) Zaharia (prorok jaxarïe; [...]), Naum (prorok naÁm; „Aşa grăieşte Domnul, Cel ce
ﬆăpâneşte apele cele multe”, ταδε λεγει κς. καταγχων/ υδατων πολλων, τάδε λέγει Κ<ύριο>ς · κατάγχων
ὑδάτων πολλῶν: cf. Naum 1, 1242), Iona (prorok ï›na; „În ﬆrâmtoarea mea ﬆrigat-am către Domnul”, εβοησα/
εν θλη/ψει μου/ προς Κ/υριον, ἐβόησα ἐν θλίψει μου πρὸς Κύριον: Iona 2, 3), Agheu (prorok aggei; „Voi
cutremura cerul şi pământul, marea” (...şi uscatul), εγω ησω τον ουνον./ και την γην την θαλα, ἐγὼ ἡσσῶ τὸν
οὐ<ρα>νὸν καὶ τὴν γῆν, τὴν θάλα[σσαν]: cf. Ag. 2, 6), Maleahi (prorok malaxïe; „Iată ziua Domnului vine ca
un cuptor”, ιδου ημ/ερα κυ/ριου ερ/χεται ος/ κληβανος, ἰδοὺ ἡμέρα Κυρίου ἔρχεται ὡς κλίβανος: Mal. 3, 19),
Sofonie (prorok sofonïe, [...]); (N, de la E la V) Avacum (prorok avakÁm; „[Deoarece] acela căruia nu-i pasă
de nedreptate l-a înăbuşit [pe cel drept]”, περιεβ/αλεν α/μελεις/ εξ αδη/καιας, περιέβαλεν ἀμελὴς ἐξ ἀδικίας:
Avac. 1, 4), Aaron (prorok aron; „Aceﬆa eﬆe Dumnezeul noﬆru şi nu se va socoti” (...altul asemenea Lui),
τουτος ο/ θς. ἡμων/ οὐ λογιστί/[...]ται, τοῦτος ὁ Θ<εὸ>ς ἡμῶν οὐ λογισθή[σε]ται: cf. Varuh 3, 3643), Ghedeon
(prorok gede›n; „Şi va ﬆa, va vedea şi va duce turma la păşune”, και στησεται οψεται και/ ποιμαναι τα ποιμνιον,
καὶ στήσεται, ὄψεται καὶ ποιμανεῖ τὸ ποίμνιον: cf. Mih. 5, 3), Ioil (prorok i›il; „Puterea Domnului (...) să se
ridice” (...toate neamurile)44, ισχυς κ/υριου ε/ξεγει/ρεστω/σαν, ἰσχὺς Κυρίου ἐξεγειρέσθωσαν: cf. Ioil 4, 12),
Avdie (prorok avdïÁ; [...]), Amos (prorok amos; [...])
42
Traducerea din ed. sinod. 1914 şi BŞR („Aceaﬆea zice Domnul: «Cel ce ﬆăpâneaşte la apele ceale multe»”). În ed. sinod. 1988 aflăm traducerile:
„Dar, printr-o revărsare de ape, va nimici locul Ninivei şi pe vrăjmaşii Lui până în întuneric îi va urmări” (1, 8) şi: „Aşa grăieşte Domnul: «Vor
fi pierduţi şi seceraţi, oricât ar fi de viteji şi de mulţi!»” (1, 12). În versiunea de la Cozia (pridvor nr. 9) apare, la aceaﬆă inscripţie, verbul κατάρχω,
adecvat traducerii din ed. sinod. 1914. Aici însă eﬆe o altă lecţiune, şi anume: κατάγχω; în aceﬆ caz, traducerea ar fi: „[chiar şi când] valuri uriaşe
[îi] ﬆrivesc” (v. şi TOB, p. 743). Texte diferite de acela oferit de ediţia grecească ﬆandard se găsesc în inscripţii în mai multe locuri.
43
Recomandarea Erminiei la scena Naşterii Domnului (p. 93). Citatul mai poate figura la Ieremia (paraclisul Hurezilor, nr. 3; Sf. Sofia,
Conﬆantinopol), Iezechil (Capela Palatina, Palermo) etc.
44
Ioil 4, 12: „Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de judecată pentru toate popoarele din jur”.

5. Mucenici în medalioane45
6. Deisis (mÚr ƒÚÁ; stÚ¥i ï›an)
7. Icoana de hram: sf. Treime (st¥Úå troice46)
8. „Jertfa lui Avraam” (Èertva lÁi avraam)
9. Sf. Fevronia (staÚa fevronïa)
10. Sf. Platonida (staÚa pl[at]onida)
11. Sf. Filoﬅeia (staÚa filoƒeå)
12. Sf. Eupraxia (staÚa eõpr[a]%ï[a])
13. Pilda bogatului nemiloﬆiv şi a săracului Lazăr (Lc. 16, 19–31)
14. Pilda neghinelor (Mt. 13, 24–43)
15. Pilda lucrătorilor ucigaşi (Mt. 21, 33–41; Mc. 12, 1–9; Lc. 20, 9–16)
16. Îngeri
17. Pisania sculptată47: „† Aceaﬆă sfântă şi dumnezeiască bisiarică a mânăﬆirii de călugăricioare ce să chiamă
Surpatele, în carea să prăznuiaşte un Dumnezeu făcătoarea de viaţă preasfânta Troiţ[ă], zidită au foﬆu
oareşcândŭ de Buzeşti, însă mică şi proﬆ lucrată. Iară apoi, după multă vreame, ﬆricându-să, surpându-se,
bl<a>goceﬆiva şi buna creştină, doamna Mariia a luminatului şi înălţatului Ioan Coﬆandin Băsărabŭ
voevodŭ, mişcându-se den bunătatea sa, au vrut a o preface. Şi aşa den temelie au rădicat-o cu toată chieltuiala
măriei sale, cum aﬆăzi să veade, făcută frumoasă şi iscusită, împodobindu-o cu de toate şi miluindu-o pre
câtŭ unei sfinte bisearici şi mânăﬆioare ca aceaﬆa să cade şi să cuvine, pentru buna pomenire şi spăseniia
sufletelorŭ în veaci, a părinţilorŭ şi a măriei sale. Şi ispravnic fiind chir Ioan arhimandritul de Hurezi şi
săvârşindu-se la anul de la Adam 721448, luna avguﬆ ziua 1”, † açastß sfńtß Îi dÁmnejeæskß bisårikß a
mßnßstirïi de kßlÁgßriçoare çe s´ kï/am´ sÁrpatele Š karh sß prßjnÁæwe Án dÁmnejeÁ fßkßtoarh de væc´
prhsfńta troic[´]/, jiditß aÁ fostÁ ›areÎkńd´ de bÁjewi, Šsß mikß Îi prost lÁkratß ærß apoi
dÁpß mÁl/tß vrhme strikńdÁsß sÁrpńdÁse blÚgoçestiva Îi bÁna krewinß doamna marïå a lÁ/minatÁlÁi
Îi Šn´lcatÁlÁi ï›an kostandin b´s´rab´ voevodß miÎkńdÁse den bÁn´tath/ sa aÁ vrÁt a › prefaçe Îi
aÎa den temelïe aÁ rßdïkato kÁ toat´ kïeltÁæla m´rïei sale kÁm as/t´ji sß vhde fßkÁtß frÁmoasß Îi
iskÁsitß ŠpodobindÁ› kÁ de toate Îi milÁindÁ› pre k´t´ Ánei/ sfinte bishriçi Îi mßn´sti›are ka
açasta s´ kade Îi sß kÁvine pentrÁ bÁna pomenire Îi spßse/niæ sÁfletelor´ Š vhçi a pßrincilorß Îi
a mßrïei sale Îi ispravnik fïind kir ï›an/ arxïmandritÁl de xÁreji Îi sßv´rÎindÁse la anÁl de la adam
#jsÚdï msÚca avgÁst aÚ dÚ
45
Fără inscripţii; cu cruci în mâini.
46
În loc de troica.
47
Textul pisaniei şi la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 1547.
48
1706.

V. Exterior
1. Icoana de hram: „Sf. Troiţă” (Încoronarea Maicii Domnului) (st¥Úå troic´49)
49
În loc de troica. Semnul ´ redă sunetul ă, conform pronunţiei româneşti a cuvântului.

BISERICA SF. APOSTOLI
A FOSTULUI SCHIT FEDELEŞOIU

BISERICA SF. APOSTOLI A FOSTULUI SCHIT FEDELEŞOIU
Corina Popa
Pe malul ﬆâng al Oltului, în apropiere de Râmnicu Vâlcea, pe o terasă înaltă, se află foﬆul schit Fedeleşoiu (fig. 1).
Din vechiul ansamblu se conservă biserica, arhondaricul sau casa domnească pe latura de sud a incintei, turnul
clopotniţă pe mijlocul laturii de nord a zidului ce înconjura schitul de odinioară, precum şi ruinele clădirilor
mânăﬆireşti, pe latura de veﬆ. Lăcaşul a foﬆ itorit de doamna Maria, soţia lui Grigore Ghica, după cât se pare la
îndemnul mitropolitului Varlaam1. Biserica a început a se înălţa în 1673–1674, dar odată cu ieşirea din scaunul
domnesc a lui Grigore Ghica, la câteva luni de la demararea conﬆrucţiei şi plecarea în exil a perechii domneşti,
lucrările au continuat numai prin grija mitropolitului Varlaam, până în 1702, an2 care marchează terminarea bisericii.
Pisania săpată în piatră îl pomeneşte ca prim itor pe domnul Grigore Ghica, dar conﬆrucţia a foﬆ terminată numai
la 1702 din grija mitropolitului Varlaam. Nicolae Iorga publica un izvod privind socotelile şantierului din care reiese că
lucrul a început la 30 iulie 1673 cu meşterul „de zid” Stoica şi Marin zidarul, Stoica vătaf de pietrari, tot acolo fiind
menţionat şi numele lui Lupu, meşter poleitor, precum şi popa Grigore din Coﬆeşti, zugrav – ultimii angajaţi probabil
în vederea realizării unui prim iconoﬆas, căruia i-ar putea aparţine o icoană a Maicii Domnului păﬆrată azi în biserică3.
Încă episcop al Râmnicului, Varlaam a cumpărat părţi din satul „Fedeleşciori” la 1675, fiind ﬆăpânul întregului
sat, pentru ca în anii următori să înzeﬆreze schitul cu mai multe sate4.
Ieşirea domnului Grigore Ghica din scaunul ţării chiar în anul începerii conﬆrucţiei şi apoi a ierarhului Varlaam
din cel metropolitan, la 1679, odată cu venirea la tron a lui Şerban Cantacuzino, duşman al Ghiculeştilor, ar explica
ritmul lent al lucrărilor şi apoi întreruperea lor5. Varlaam părăseşte Ţara Românească în 1679, pribegind în
Transilvania şi Moldova, iar între 1682–1685 întreprinde o călătorie la Ierusalim şi la Muntele Sinai6.
O inscripţie gravată pe ancadramentul fereﬆrei altarului consemnează numele lui Oprea meşter şi anul 1686,
1
Niculae Şerbănescu, „Varlaam mitropolitul Ţării Româneşti, părintele tipografiei bucureştene (1672–1679)”, BOR, LXXVI (1958), nr.
12, p. 1144. Prin aceaﬆă itorie, Varlaam spera ca domnul învinuit sau chiar responsabil de moartea poﬆelnicului Conﬆantin
Cantacuzino să-şi ispăşească păcatele.
2
C. Bălan, Inscripţii... Argeş, nr. 359. Conform leurii sale, anul menţionat eﬆe 1702, nu 1700 cum apare la Nicolae Iorga, „Schitul Fedeleşoiu”,
BCMI, V (1912), p. 30.
3
N. Iorga, op. cit., pp. 34–35. N. Şerbănescu („Varlaam mitropolitul”) p. 1144) reia informaţia privind meşterii zidari şi piori. Icoana Maicii
Domnului aflată în biserică aparţine unui prim iconoﬆas de dimensiuni mai mici, databil conform inscripţiei de pe icoană la 1673–1674 (C.
Bălan, Inscripţii... Argeş, nr. 362).
4
N. Şerbănescu, „Varlaam mitropolitul”, p. 1144.
5
N. Stoicescu, Bibliografia, I, p. 302, n. 8. Se menţionează un document din 1678 referitor la obligaţia de a da 1000 de şindrile anual pentru acoperiş.
6
N. Şerbănescu, „Varlaam mitropolitul”, pp. 1150–1151.

indicând probabil reluarea lucrărilor după revenirea în ţară a mitropolitului pribeag. Intervalul prea lung dintre anul
1680 şi 1702, consemnat de pisanie face puţin plauzibilă varianta ca biserica să fi rămas „în şantier” până la acel
moment. Probabil Varlaam reuşise să termine o conﬆrucţie simplă la 1686. În aceﬆ sens pledează macheta bisericii,
înfăţişată diferit în cele două tablouri votive: Grigore Ghica ţine o biserică dreptunghiulară fără turlă şi fără pridvor
(fig. 2), iar cei doi arhimandriţi zugrăviţi pe peretele de sud al naosului – Ghenadie de la Argeş şi Ioan de la Hurezi
– poartă în mâini imaginea unei biserici triconc, cu turlă şi pridvor – biserica de azi7 (fig. 3). Inscripţiile ce însoţesc
tablourile votive menţionează drept „itori dintâi” pe domnul Grigore Ghica şi fiii săi, pe mitropolitul Varlaam ca
„al doilea itor” şi „câştigătorul locului aceﬆuia” şi, în sfârşit, cei doi arhimandriţi sunt numiţi „itorii aceﬆii sfinte
biserici”. Prin urmare, probabil că biserica a foﬆ ridicată pe locul cumpărat de Varlaam din vremea în care era episcop
al Râmnicului, devenit apoi ﬆăpânul deplin al aceﬆuia, fapt la care se referă specificarea „câştigătorul locului aceﬆuia”.
Schitul apare ca o itorie domnească, întrucât Varlaam, devenit mitropolit pe timpul domnului Grigore Ghica, i-a
„cedat” voievodului nu satul Fedeleşoiu, ci dreptul de a se numi itor al schitului. Se pare că acelaşi geﬆ l-au făcut
cei doi arhimandriţi care nu sunt menţionaţi în pisania în piatră a bisericii. Aceştia recunosc foﬆului mitropolit
meritul de a fi terminat şi împodobit biserica. Poate că bătrânul mitropolit a urmărit de aproape refacerea schitului
Fedeleşoiu, de către cei doi arhimandriţi, întrucât la 1702 Varlaam se afla la Fedeleşoiu, pentru ca apoi să-l găsim la
Cozia, unde-şi începuse viaţa de călugăr şi unde şi-a şi sfârşit zilele în acelaşi an 17028.
În perioada următoare revenirii sale în ţară, foﬆul mitropolit îşi concentrase toate eforturile pentru ridicarea şi
înzeﬆrarea schitului Sf. Troiţe din Trivale–Piteşti pe care în diata sa îl închina metoh Coziei. Interesul său pentru
schitul Fedeleşoiu în intervalul 1686–1702 pare a fi foarte redus9.
Schitul a foﬆ probabil refăcut sau numai modificat sub supravegherea şi cu cheltuiala arhimandriţilor Ghenadie
de la Argeş şi Ioan de la Hurezi, ispravnic fiind Onisifor monah. Cei doi ﬆareţi s-au îngrijit să înfrumuseţeze cu
piuri murale biserica şi probabil au înzeﬆrat schitul cu un nou iconoﬆas10. Icoanele împărăteşti sunt semnate de
„Iosif iconopiseţ”, poate meşterul principal al decorului mural de la schitul Sfinţii Apoﬆoli de la Hurezi. Întrucât de
obicei sunt semnate numai icoanele împărăteşti, se poate presupune că piorul iconar ar fi foﬆ ajutat de ceilalţi
zugravi provenind din echipele formate la Hurezi.
Meşterii zugravi pomeniţi în proscomidiar sunt Gheorghe, Sima, Ranite şi Ştefan; Sima şi Gheorghe lucraseră
înainte la Cozia, iar Ştefan şi Ranite – la Surpatele, unde ispravnic a foﬆ acelaşi arhimandrit Ioan. Arhimandritul Ioan
în calitatea sa de ispravnic la bolniţa Hurezilor, la schitul Sf. Ştefan, la Polovragi şi la Surpatele eﬆe menţionat în
7
Corina Popa, „Schitul Fedeleşoiu”, SCIA-AP 38 (1991), p. 28.
8
N. Şerbănescu, „Varlaam mitropolitul”, p. 1155.
9
Ibidem, p. 1154, 1156.
10
Catapeteasma brâncovenească aflată acum în biserică eﬆe o piesă realizată după iconoﬆasele de la Hurezi de „iconopiseţ Iosif ieromonah”.
Intrucât piura murală poate fi redatată relativ precis, poﬆ 1708, an în care Antim ajunge mitropolit, iconoﬆasul ar fi putut fi realizat la
rândul lui poﬆ 1708 sau cu puţin înainte. Aﬆfel se poate renunţa la datarea 1700 propusă pe considerente ﬆiliﬆice de Florentina Dumitrescu,
„Trăsături specifice ale sculpturii în lemn brâncoveneşti”, PVAR, II, 1972, p. 292. C. Bălan propune datarea piurii murale în intervalul 1702–
1710 (Inscripţii... Argeş, nr. 363).

Biserica Sinţii Apoﬆoli a foﬆului schit Fedeleşoiu. Prezentare generală
inscripţii sau chiar zugrăvit la Polovragi. Dar singurul loc în care mai apare ţinând macheta bisericii eﬆe schitul Sf.
Apoﬆoli de la Hurezi, itoria sa. Ca urmare, atribuim celor doi arhimandriţi transformarea bisericii de plan
dreptunghiular într-una de plan triconc cu un mic pridvor la veﬆ, amintind de pridvorul schitului Sf. Apoﬆoli de la
Hurezi. Pare puţin probabilă prezenţa unor meşteri zidari de la Hurezi, execuţia nefiind de calitatea celei întâlnite la
bisericile secundare ale mânăﬆirii Hurezi.
Tabloul votiv, în concordanţă cu textul pisaniei în piatră îl include pe domnul aflat în fruntea ţării la vremea
terminării bisericii – e vorba de Conﬆantin Brâncoveanu–, ca şi pe mitropolitul Antim. Or, diﬆinsul ierarh devine
în 1705 episcop de Râmnic, şi numai în 1708, după moartea lui Teodosie, ajunge mitropolit al Ungrovlahiei. Prezenţa
mitropolitului Antim în seria de portrete ar data piura poﬆ 1708. Prin urmare, „toată podoaba” menţionată în
pisania de piatră ar putea eventual să se refere la iconoﬆas, piura murală fiind foarte probabil executată după ce s-
a terminat de împodobit biserica mânăﬆirii Cozia, în 1707.
În acelaşi sens ar pleda dublul hram al bisericii. În pisania de piatră se pomeneşte ca praznic Schimbarea la Faţă,
dar icoana de hram din catapeteasmă reprezintă Soborul apoﬆolilor, sărbătoare căreia îi eﬆe închinată şi piura mai
târzie (1775) din micul pridvor de veﬆ11. Întrucât Schimbarea la Faţă eﬆe un hram ce ar putea fi pus în relaţie cu
tradiţia isihaﬆă ce poate mai dăinuia la Cozia, unde Varlaam fusese călugăr, şi eﬆe adecvat unui schit, s-ar putea
considera că aceﬆa a foﬆ praznicul ales de Varlaam. După piarea bisericii şi deci la resfinţirea ei, itorii piurii –
în primul rând arhimandritul Ioan – vor fi ales hramul Sf. Apoﬆoli, acelaşi cu cel al schitului de la Hurezi, sau vor fi
adăugat aceﬆ al doilea hram în legătură cu ziua sfinţirii schitului, după piare. S-ar putea în plus invoca preferinţa
aceﬆui călugăr iconograf pentru Martiriile apoﬆolilor, ciclu rar reprezentat în lumea poﬆbizantină şi care apare la o
serie de ansambluri brâncoveneşti din Vâlcea, unde arhimandritul a foﬆ ispravnic12.
Biserica schitului eﬆe o conﬆrucţie de plan triconc cu pronaos şi un mic pridvor pătrat. Absida altarului are un
traseu neregulat, fiind uşor lărgită spre veﬆ. Pe sud i se alătură un proscomidiar de forma unei nişe. Struura
planimetrică a bisericii aminteşte de „procedeele” de proieare de la Hurezi: lungimea absidei propriu-zise, fără arcul
de triumf eﬆe egală cu diametrul turlei naosului şi cu lungimea pronaosului. Ca şi la bisericile hurezene, lungimea
bisericii eﬆe egală cu înălţimea turlei Pantocratorului. Naosul eﬆe surmontat de o turlă relativ amplă ca diametru (cca
3,60 m) şi înaltă de peﬆe 12,5 m13. Trecerea din naos în pronaos se face prin trei arcade largi, susţinute de coloane.
Pronaosul eﬆe boltit cu o calotă sprijinită pe arcuri ce pornesc de pe console. Ancadramentele deschiderilor aparţin
probabil etapei 1686, prin simplitatea lor, iar cele două coloane ale pridvorului, cu fusuri netede şi capitele corintice
simplificate se înrudesc cu cele de la Hurezi. Portalul însă indică mai curând similitudini cu cele de la Govora şi Cozia,
prin caraerul hibrid al motivelor şi prin disproporţia dintre dimensiunea motivelor şi cea a deschiderii.
11
C. Bălan, Inscripţii... Argeş, nr. 370–371. Autorul menţionează inscripţia de sub imaginea sf. Treimi de pe frontonul pridvorului cu data de
1775 şi numele „Rafail irodiacon” [zugrav]. În 1985 se mai puteau citi „Dragomir ereu” şi „Petru ucenic” (v. ibid., nr. 371).
12
Ciclul apare prima dată la Biserica Doamnei din Bucureşti, apoi în glafurile fereﬆrelor catoliconului de la Hurezi, în pridvorul paraclisului
de la Hurezi şi în cele de la Mamul, Polovragi şi Cozia.
13
N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii”, IV, fig. 347–358, pp. 9–10.

Biserica Sinţii Apoﬆoli a foﬆului schit Fedeleşoiu
Piura
Corina Popa
I.D. Ştefănescu considera că piura murală a foﬆ terminată la 1702 şi remarca retuşuri şi repiări, mai ales în naos,
care n-au schimbat iconografia originară1. În anul 1976 s-a „reﬆaurat” din nou piura2, dar curăţirea decorului
mural a foﬆ în mare măsură însoţită de repiări şi completări grosolane ce fac dificile consideraţiile privind ﬆilul
piurii în unele zone şi care au diﬆrus majoritatea inscripţiilor şi a portretelor din zona medalioanelor.
Prezenţa arhimandritului Ioan de la Hurezi, recunoscut ca iconograf al piurilor din mânăﬆirea lui Brâncoveanu,
şi participarea unei echipe de zugravi „hurezeni” la decorarea schitului Fedeleşoiu recomandă aceﬆ ansamblu ca un
martor semnificativ în seria de piuri murale brâncoveneşti din zona Vâlcea, cel puţin din punul de vedere al
programului iconografic.
Altarul prezintă un program obişnuit în epocă şi redus la scenele esenţiale, absida având dimensiuni relativ mici.
Conform tradiţiei, în absidă sunt reprezentate Maica Domnului cu Pruncul – simbolizând Întruparea Cuvântului –
căreia i se închină cei doi arhangheli, apoi Împărtăşirea apoﬆolilor împreună cu Melismosul (fig. 4) şi scenele din
proscomidiar: Viziunea lui Petru din Alexandria şi Iisus-Om al durerii, evocând Jertfa hriﬆică şi liturghia.
Faptul că unul dintre itorii piurii a foﬆ arhimandritul Ioan, iar echipa de meşteri zugravi se formase în
ambianţa Hurezilor şi cunoşteau piura catoliconului n-a avut ca urmare, nici aici, nici în alte ansambluri din zona
Vâlcea, reluarea ﬆruurii iconografice complexe a altarului bisericii mari, care rămâne un caz particular, o excepţie.
Aﬆfel, iconografia bolţii altarului şi a arcului de triumf din bisericile zugrăvite în epoca lui Brâncoveanu în Vâlcea
prezintă câteva variante în funcţie de locul şi modul de reprezentare al sf. Treimi (pe boltă sau pe arcul de triumf),
de prezenţa scenei Înălţării şi de selecţia mai redusă sau mai amplă din Duminicile Penticoﬆarului. La bisericile cu
absida scurtă, cum eﬆe Fedeleşoiu, se preferă reprezentarea sf. Treimi pe arcul de triumf, ca la bolniţa Hurezi şi
Mamul, şi nu pe boltă, ca la catoliconul Hurezilor, Polovragi şi Surpatele. La Fedeleşoiu se întâlneşte o formulă
concentrată: pe boltă apare numai Înălţarea, iar pe arcul de triumf, sf. Treime nou-teﬆamentară – cu figurile întregi
ale lui Dumnezeu Savaot, Iisus Hriﬆos împreună cu porumbelul sf. Duh – eﬆe încadrată de Duminica samarinencei
şi de Duminica mironosiţelor (fig. 5). Seria de Duminici ale Penticoﬆarului continuă pe regiﬆrul narativ din naos,
pe sud, cu Vindecarea slăbănogului şi a orbului, formând un scurt ciclu al Învierii.
Selearea frecventă a scenei Samarinencei pe arcul de triumf s-ar putea datora mesajului ei complex, referitor
la continuitatea şi diferenţa dintre Vechiul şi Noul Teﬆament: Iisus oferind femeii, în faţa vechii fântâni a lui Iacov,
„izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică” (In. 4, 14), adică mântuirea prin credinţă3.
Preferinţa pentru reprezentarea sf. Treimi neoteﬆamentare în piura brâncovenească nu se înscrie într-o tradiţie
1
I.D. Ştefănescu, La peinture, pp. 179–180; vezi şi ﬆudiul noﬆru „Schitul Fedeleşoiu”, pp. 28–34.
2
Pr. Dumitru Sandu, Eparhia Râmnicului şi Argeşului, Râmnicu Vâlcea, 1976, pp. 1014–1015.
3
Scena se întâlneşte la schitul Sf. Ştefan-Hurezi, Mamul şi Polovragi. La Polovragi sunt reprezentate toate Duminicile Penticoﬆarului, Înălţarea
şi Înjumătăţirea praznicului, iar la Mamul – Samarineanca şi Mironosiţele împreună cu Înjumătăţirea Praznicului şi Pogorârea sf. Duh.

locală. Relativa ei frecvenţă în epocă poate fi pusă în legătură fie cu lumea moldovenească – reprezentată de mediul
Suceviţei şi cel al Dragomirnei4, influenţată de arta rusească –, fie dire cu mediul cărturăresc rusesc, de unde se aduc
în epocă tipărituri. În secolul al XVII-lea, în Rusia şi Ucraina are loc o asimilare treptată de elemente iconografice
de influenţă occidentală, ca atare pe aceaﬆă cale ele puteau pătrunde în spaţiul românesc.
Turla eﬆe dominată de imaginea Pantocratorului, înconjurat de inscripţia „Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt mântuitorul
lumii...” al cărei mesaj eshatologic se regăseşte în tema Deisis cu tronul Hetimasiei din regiﬆrul de îngeri, ca şi în
conţinutul textelor purtate de proroci. Pe tambur se succed regiﬆrele de proroci, apoﬆoli şi medalioane cu ierarhi (fig.
6). Aceaﬆa eﬆe ﬆruura iconografică a turlei, prezentă în toate ansamblurile brâncoveneşti. În vremea lui Matei
Basarab şi în deceniile următoare, regiﬆrele cu îngeri, proroci, apoﬆoli se întâlnesc numai la Arnota şi Topolniţa.
Meşterii din vremea lui Brâncoveanu urmează în mod conﬆant ﬆruura iconografică dominantă în arta
poﬆbizantină, la care se adaugă, ca o particularitate, prezenţa Hetimasiei în regiﬆrul puterilor cereşti. Aceaﬆă regulă
fusese asimilată în spaţiul valah încă din secolul al XIV-lea, dar nu a foﬆ urmată consecvent în secolele următoare5.
În cele trei spaţii „privilegiate” ale naosului au foﬆ reprezentate, conform tradiţiei athonite, Schimbarea la Faţă (în
absida de sud, fig. 7), Răﬆignirea (în timpanul de veﬆ, fig. 8) şi Coborârea la iad (în absida de nord), scene care exprimă
concentrat ideea naturii divine şi umane a lui Iisus, ca şi vioria sa asupra morţii şi deci speranţa în viaţa de apoi.
Programul iconografic al naosului eﬆe alcătuit din trei secvenţe: un scurt ciclu al marilor sărbători – celor trei
praznice din absidele laterale şi din timpanul de veﬆ adăugându-li-se Adormirea Maicii Domnului pe peretele veﬆic,
sub Răﬆignire –, ciclul Patimilor în patru scene, desfăşurat în traveea veﬆică – ca în majoritatea ansamblurilor
brâncoveneşti (fig. 9, 10), dar amintind din nou de cutume athonite şi epirote6 – şi, în sfârşit, o selecţie din seria de
miracole, pilde, învăţături, ce conﬆituie ciclul iconografic cel mai dezvoltat din spaţiul naosului. Chiar dacă gradul
de extindere a aceﬆor ultime secvenţe iconografice diferă de la un monument la altul, iluﬆrarea conﬆantă şi adesea
amplă a ciclului închinat vieţii publice a lui Iisus eﬆe o altă particularitate a iconografiei piurii murale brâncoveneşti.
Introducerea lui în piura valahă poate fi pusă pe seama piorului Conﬆantinos care, la Biserica Doamnei,
inaugurează aceaﬆă ﬆruură tematică, reluată în ansamblurile mari, cum sunt catoliconul Hurezilor şi Cozia7.
Dintre marile sărbători, numai Schimbarea la Faţă prezintă redaarea consacrată. Răﬆignirea aminteşte de soluţia
ce poate fi văzută în naosul bisericii mari de la Hurezi, crucea lui Iisus fiind încadrată de cele ale tâlharilor şi
4
Sorin Ullea („O surprinzătoare personalitate a Evului mediu românesc: cronicarul Macarie”, SCIA-AP, 32 (1985), pp. 29–30) conﬆată
frecevenţa reprezentării sf. Treimi în toate spaţiile bisericii Suceviţa; Conﬆanţa Coﬆea („Iluﬆraţia manuscriselor slavone în mediul
cărturăresc al mitropolitului Anaﬆasie Crimcovici. Psaltirea (mânăﬆirea Dragomirna cod sl. TD6/1934)”, SCIA-AP, 41 (1994), p. 30)
semnalează „concentrarea atenţiei leorului asupra raportului între persoanele Treimii”, anume numirea sf. Duh cu siglele IC XC. Vezi
şi n. 78, referitoare la o reprezentare timpurie a aceﬆei variante de redaare la Kaﬆoria.
5
Succesiunea regiﬆrelor de îngeri, proroci şi apoﬆoli din turla bisericii Sf. Nicolae domnesc din Curtea de Argeş, din secolul al XIV-lea, se
regăseşte sporadic în secolul al XVI-lea.
6
Vezi A. Vasiliu, „Brancovan mural painting”, II, pp. 45–49.
7
În lăcaşul bucureştean, adaptându-se la dimensiunile bisericii, piorul transferă aceﬆ ciclu în pronaos, exiﬆenţa pridvorului oferindu-i
posibilitatea dezvoltării aici a unui program cu mesaj eshatologic.

Biserica Sinţii Apoﬆoli a foﬆului schit Fedeleşoiu. Piura
înconjurată de obişnuitele personaje ce participă sau asiﬆă la eveniment. Adaptându-se suprafeţei mai reﬆrânse,
piorii au redus mult numărul aceﬆora, renunţând chiar la prezentarea prorocilor purtători de rotuli ce pot fi văzuţi
la catoliconul Hurezi. Se remarcă însă un detaliu interesant, absent la Hurezi: la poalele crucii apar morminte din care
ies morţii înviaţi (fig. 8). Aﬆfel, zugravii suplinesc mesajul conţinut în textele purtate de profeţi referitoare la venirea
Mântuitorului, prin imagini ce sugerează relaţia direă dintre Jertfa lui Hriﬆos şi speranţa în viaţa de apoi. Toate
aceﬆe particularităţi iconografice trimit la modelele greceşti şi athonite8. Numărul sporit de proroci sau melozi în
piura brâncovenească reia obiceiuri mai vechi, dar se asociază şi se armonizează cu discursul narativ specific epocii,
precum şi cu guﬆul pentru text.
Învierea reia modelul hurezean ce combină două scene separate: Coborârea la iad, precedată de Diﬆrugerea
porţilor iadului, secvenţă preluată din piura epirotă sau iluﬆrând un text apocrif, precum şi detaliul cu îngerii
ce poartă inﬆrumentele Patimilor9 (fig. 11). Două personaje purtând rotuli au foﬆ identificate – conform
inscripţiilor – cu Osea şi Iov.
În sfârşit, Adormirea Maicii Domnului oferă, ca şi la Hurezi şi ca la majoritatea ansamblurilor vâlcene, dealtfel,
un mic ciclu de trei momente, incluzând şi reprezentarea unui melod, probabil sf. Ioan Damaschinul. Sunt iluﬆrate
episoadele: Maria rugându-se şi primindu-i pe apoﬆoli, apoi Adormirea (fără venirea apoﬆolilor pe nori, dar cu
reprezentarea lui Jephonias căruia arhanghelul îi taie mâinile); ultima scenă – Maria înconjurată de apoﬆoli – reia
fidel modelul de la catoliconul Hurezilor. Adaptându-se la dimensiunile mai reduse ale bisericii, piorii au renunţat
la episodul prezenţei apoﬆolilor la mormântul gol al Fecioarei, prezent la Biserica Doamnei şi la Hurezi (fig. 12).
Ciclul miracolelor are, conform inscripţiilor, un caraer uşor ecleic: regiﬆrul narativ debutează cu Duminicile
orbului şi slăbănogului ce completează ciclul Duminicilor Penticoﬆarului – adică Duminicile samarinencei şi
mironosiţelor de pe arcul de triumf – şi continuă la sud cu Vindecarea slugii sutaşului domnesc10, a celor doi îndrăciţi
8
M. Garidis, La peinture, p. 176 semnalează redaarea de la Sf. Nicolae Philanthropinon, ca exemplu de compoziţie complexă cu multe personaje,
ce inaugurează o serie de reprezentări specifice zonei de nord-veﬆ a Greciei în secolul al XVI-lea. Un alt caz reprezentativ eﬆe Crucificarea din
biserica Schimbării la Faţă din Veltsiﬆa (1568), Epir, piată de Frangos Kondaris (M. Garidis, op.cit., fig. 192 şi A. Stavropoulou-Makri, Veltsiﬆa,
pp. 79–82 şi fig. 26–29) în care apar prorocii cu filaere, multe personaje şi morminte cu cei înviaţi din morţi. Detaliul cu învierea morţilor se
regăseşte în Răﬆignirea din naosul bisericii Stavronikita (1546), zugrăvită de piorii eofan şi Simion (fig. 21) şi în biserica mânăﬆirii Varlaam,
Meteora (1548), cu piură atribuită lui Frangos Catelanos (fig. 35); Manolis Chatzidakis, The creatan painter Theofanis (The final phase of his art
în the wall-painting of the Holy monaﬆery of Stavronikita), Muntele Athos, 1986, fig. 98; A. Vasiliu, „Brancovan mural painting”, II, p. 45, 48.
9
Vezi şi ﬆudiul noﬆru, „Hurezi”, p. 17. Pentru sursele apocrife vezi N. Cartojan, Cărţile populare, I, pp. 100–101.
10
Coﬆumul sutaşului ar sugera rangul social înalt al aceﬆuia, deşi fundalul nu prezintă un palat (In. 4, 46–53).
11
Conform îndrumarului privind citirea Apoﬆolului şi a sfintei Evanghelii: Vindecarea orbului (In. 9, 1–38) în duminica a şasea după Paşti;
Vindecarea slăbănogului (In. 5, 1–15) în duminica săptămânii a patra după Paşti; Vindecarea slugii sutaşului domnesc (In. 4, 46–53) în
lunea din săptămâna a treia după Paşti; Mironosiţele în duminica a 24-a după Rusalii, la utrenie (Mc. 16, 1–8); Vindecarea celor doi îndrăciţi
(Lc. 8, 26–35) în duminica săptămânii a 23-a de după Rusalii; Vindecarea celor 10 leproşi (Lc. 17, 12–19) în duminica a 29-a după Rusalii;
Vindecarea gârbovei (Lc. 13, 11–13) în duminica a 27-a după Rusalii; Vindecarea hidropicului (Lc. 14, 2–4) în sâmbăta săptămânii a 30-a
după Rusalii; Smochinul neroditor (Mc. 11, 13–14, 20) în marţea săptămânii a 32-a după Rusalii.

şi a celor zece leproşi (fig. 13), iar la nord, cu Vindecarea gârbovei şi a bolnavului de hidropică (fig. 14), regiﬆrul
încheindu-se cu Pilda smochinului neroditor, urmată de Chemarea lui Zahei şi Femeia adulteră (fig. 15).
Minunile urmează o relativă ordine cronologică. Începând cu Vindecarea slugii sutaşului domnesc, iconograful
a urmat fără o rigoare susţinută rânduiala leurii Evangheliilor de peﬆe an, manifeﬆând o preferinţă pentru relatările
din Evangheliile sf. Luca şi Ioan11. Ultima scenă – cea a Femeii păcătoase (In. 8, 3-11) – pare a se lega de episoadele
din Evanghelia sf. Ioan reprezentate în ciclul Duminicilor de pe arcul de triumf.
Ordinea desfăşurării aceﬆui ciclu urmează încă un criteriu: scenele de pe peretele de sud fac parte din miracolele
înfăptuite în Galileea, cele de pe peretele de nord fiind minuni ce au avut loc în Iudeea şi la Ierusalim. Gabriel Millet
evidenţiază faptul că cele două serii au semnificaţii diferite şi diﬆine. Prima cuprinde vindecări ce au loc în faţa
mulţimilor, Iisus încercând să-i aducă pe oameni la credinţă. Conform interpretării sf. Ioan Gură de Aur, aceﬆe fapte
„visent plus haut et font voir, dans le Chriﬆ, le Créateur de l’ homme, le principe de la vie”12. Miracolele din Iudeea
şi Ierusalim, unele făcute sâmbăta, încălcând interdicţiile vechii Legi, au ca notă comună posibilul confli cu
iudaismul, opoziţia Apoﬆoli - Evrei şi anunţă drepta credinţă. Iisus în aceﬆ caz apare „en se montrant visiblement
Dieu et de la même dignité que son Père”13.
Tâlcuirea Evangheliei după Luca datorată sf. Teofila evidenţiază în cazul vindecărilor că „nu numai cuvântul
lucrează minunea”, ci şi atingerea: „cum că sfântul său trup a purtat puterea şi lucrarea lui Dumnezeu Cuvântul”14.
Tâlcuitorul vorbeşte despre sufletul bolnav al oamenilor şi de mântuirea prin credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu,
despre calitatea de Învăţător şi Mântuitor a lui Iisus. Sluga sutaşului domnesc reprezintă „mintea cea moartă scoasă
afară din cetate, cetatea Ierusalimului ceresc, sălaşul celor vii” care „scoasă din mormântul păcatului [...] începe
să-i înveţe pe alţii”15. Femeia „cu sufletul gârbovit de grijile pământeşti” şi hidropicul cu „sufletul cumplit bolind
[...] se vor tămădui dacă înaintea lui Hriﬆos vor fi”, ca şi Zahei care l-a primit pe Iisus în casa sufletului său16. Sf.
Teofila identifică în toate episoadele de miracole semnificaţia soteriologică, eshatologică universală: „Fiul Omului
a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut [...], mântuirea cea de obşte s-a făcut pentru tot neamul omenesc”17.
Ultimele trei scene par a avea un mesaj comun: noua credinţă, noua Lege eﬆe superioară celei vechi, întrucât eﬆe
menită să mântuiască pe cel pierdut, „să ierte, nu să pedepsească” (Femeia păcătoasă, In. 8,3–11), în timp ce vechea
Lege nu mai putea aduce roade, asemenea smochinului uscat. Eﬆe posibil ca în iluﬆrarea Femeii păcătoase piorul
să fi avut în vedere şi conţinutul versetului 12 din capitolul respeiv: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie
nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. Aceﬆ text s-ar putea conﬆitui ca o concluzie a întregului regiﬆru.
12
G. Millet, Recherches, p. 62 şi 65; L. Réau, Iconographie, II, p. 360 citează din sf. Pavel (1 Cor. 1, 22): „fiindcă iudeii cer semne, iar elinii
caută înţelepciune”.
13
G. Millet, Recherches, p. 63; Sf. Teofila, Tâlcuirea, p. 243: referindu-se la Vindecarea celor 10 leproşi, exegetul spune: „Bolnavii îl roagă ca
pe un mai presus de om, căci învăţător îl numesc pe Dânsul, adică Domn [...] care aproape eﬆe a-l socoti pe Dânsul Dumnezeu”.
14
Sf. Teofila, Tâlcuirea, p. 92 şi 189.
15
Ibidem, p. 92.
16
Ibid., p. 189, 198, 242, 265.
17
Ibid., p. 265, 243.

Biserica Sinţii Apoﬆoli a foﬆului schit Fedeleşoiu. Piura
Ordinea reprezentării minunilor şi a pildelor de la Fedeleşoiu se regăseşte, aproape identică, în naosul bisericii
mari de la Cozia, pe regiﬆrul narativ superior. Întrucât numai Gheorghe ar putea fi unul dintre zugravii care au lucrat
la Cozia (1707), reluarea aceﬆui ciclu la schitul Fedeleşoiu s-ar putea atribui arhimandritului Ioan, care evoca aﬆfel
piura din biserica mare a Coziei, locul de veci al mitropolitului Varlaam.
Regiﬆrul inferior eﬆe rezervat sfinţilor militari mucenici (fig. 16) cărora li se alătură nelipsiţii sfinţi împăraţi
„asemenea apoﬆolilor”, Conﬆantin şi Elena, atât de veneraţi în epoca brâncovenească.
Pronaosul eﬆe dedicat integral unor imnuri mariale: „Din înalturi prorocii te-au veﬆit...” în calotă (fig. 17), „Cuvine-
se cu adevărat...” (fig. 18), Stihira de Crăciun (fig. 19), „De tine se bucură...” (fig. 20) şi Troparul litiei (?) (fig. 21), în
timpanele din pronaos, începând cu cel de eﬆ. Câteva dintre ele sunt reprezentate în pridvorul bisericii mari de la
Hurezi, apoi în pridvorul bisericii mânăﬆirii Cozia (1706–1707), într-o variantă încă tranzitorie. Forma finală s-a realizat
în pronaosul bisericii Surpatele (1706–1707). A urmat piarea aceﬆui ansamblu de teme mariale la Fedeleşoiu (1708)
şi apoi la Govora (1711–1712)18. Eﬆe vorba de o temă compozită, conﬆruită pe baza unor cântări şi imnuri mariale
care, deşi cunoscute şi uzitate din praica religioasă, capătă numai în mediul Hurezilor, datorită arhimandritului Ioan,
forma unui discurs iconografic autonom, adaptat la piura murală, care cu mici variaţiuni se întâlneşte la ansamblurile
amintite, şi unde au lucrat zugravii aivi la Fedeleşoiu. Tema a foﬆ pusă în legătură cu modelele ruseşti, iar apariţia
ei acum concordă cu locul important al textelor mariale şi a cultului marianic în epoca brâncovenească19.
Urmând obiceiul inﬆituit în piura murală încă din epoca lui Matei Basarab, tabloului votiv i se adaugă un şir
de personaje legate de itorirea bisericii. Tabloul zugrăvit pe peretele de veﬆ al pronaosului cuprinde figurile
domnului Grigore Ghica împreună cu fiii săi Matei şi Ştefan, numiţi „voievozi” şi „itorii dintâi”, apoi doamna Maria
împreună cu fiicele sale Criﬆina şi Ecaterina (fig. 22). Domnul şi doamna ţin în mână macheta primei biserici, de
tip sală. La sud eﬆe reprezentat domnul ţării din timpul căruia datează piura, respeiv Conﬆantin Brâncoveanu,
şi mitropolitul Varlaam ca „al doilea itor şi câştigătoriul locului aceﬆuia” (fig. 23 şi 24). La nord sunt înfăţişaţi
mitropolitul Antim şi monahul Onisifor, ispravnicul (fig. 25). Ultima parte a tabloului votiv trebuie socotită
reprezentarea arhimandriţilor Ioan de Hurezi şi Ghenadie de Argeş din naos – „itorii aceştii sfinte biserici” – ţinând
macheta bisericii triconc înălţată de ei (fig. 3). Inscripţia ce-i însoţeşte, ca şi textul purtat de profetul Solomon,
reprezentat în apropiere („Să fie, Doamne, ochii tăi deschişi spre casa aceaﬆa”) exprimă grija celor doi ﬆareţi pentru
schitul Fedeleşoiu, imaginea celor doi arhimandriţi, de fapt itorii noii biserici şi ai piurii, fiind elocventă pentru
geﬆul de pioşenie şi smerenie cu care aceştia îşi închină dania fără a o consemna într-o pisanie.
Reﬆaurarea din 1976 reprezintă o repiare grosolană, mai ales în zonele de la baza turlei, în general pe regiﬆrele
18
I. Iancovescu („Note”) oferă un ﬆudiu iconografic comparativ al aceﬆor teme la cele patru monumente amintite, demonﬆrând faptul
că variantele de redaare ale Axionului ar putea avea ca model icoane ruseşti cu câmpul împărţit în patru panouri, iluﬆrând cele patru
versuri ale Axionului. Aceﬆea au foﬆ, poate, mediate de piura din exonartexul bisericii de la Roman.
19
Violeta Barbu („Siﬆeme de reprezentare populară a cultului marianic în Ţările române în secolele XVII–XVIII”, SMIM, XVI (1998), p. 162)
îl consideră pe Antim Ivireanu, încă episcop de Râmnic, un suţinător al aceﬆui cult. Popularitatea Maicii Domnului eﬆe poate cel mai clar ex
primată, consideră autoarea, de numărul mare de exemplare din Minunile Maicii Domnului în cele două variante: Agapie Landos, Amartolon
Sotiria („Mântuirea păcătoşilor”), Veneţia, 1641 şi Cer nou, de Ioanichie Galeatovski, Lvov, 1651, traduse în secolul al XVII-lea (p. 165).

cu medalioane, în glafurile fereﬆrelor (vezi glaful absidei de sud şi cel de nord). Cele mai multe scene prezintă acum
contururi negre, nespecifice piurii brâncoveneşti, intervenţii grafice în câmpul drapajelor ce au avut drept consecinţă
schimbarea expresiei cromatice. Au foﬆ sacrificate sau completate arbitrar inscripţiile ce însoţeau figurile de sfinţi,
de aceea identificarea lor eﬆe numai parţială. Dintre zonele cu scene narative, cea mai afeată de repiări mai vechi,
semnalate încă de I.D. Ştefănescu, eﬆe traveea de veﬆ a naosului, mai ales bolta de veﬆ. Stilul piurii poate fi
caraerizat pe seama scenelor din regiﬆrul narativ din naos, a celor din absidele laterale şi din timpanul veﬆic al
naosului, precum şi a celor din timpanele pronaosului.
Piurile murale de la Fedeleşoiu reiau variantele de redaare a scenelor, aşa cum apar ele în ansamblurile
brâncoveneşti din zonă, urmând în mare modelul de la Hurezi sau, în mod particular aici, pe cel de la Cozia. Poncifelor
tradiţionale ale compoziţiilor din seria marilor sărbători (Schimbarea la Faţă, Înălţarea, scena centrală din ciclul Adormirii
Maicii Domnului) li se alătură variante proprii piurii athonite sau celei din nord-veﬆul Greciei. Ecleismul iconografic
specific epocii primeşte o expresie comună şi unitară prin ﬆilul monumental al piurii care echilibrează şi adaptează fericit
discursul narativ la dimensiunile arhiteurii. Aﬆfel, în scenele de miracole, ca şi în Crucificare, numărul personajelor eﬆe
redus draﬆic, concomitent cu reprezentarea unui cadru scenografic, arhiteural şi peisagiﬆic simplu. Utilizarea unor
elemente de arhiteură cu orientări oblice, a unor benzi de culori en degradé, sugerând o succesiune de coline contribuie
la redarea, naivă şi convenţională, a celei de-a treia dimensiuni. În imaginea Răﬆignirii, piorul conﬆruieşte un cadru
arhiteural fragil – deşi ar fi trebuit să fie reprezentat un zid de cetate – ce pare format dintr-o porţiune fixă şi două zone
„pliabile”, desfăcute. Senzaţia de scenografie eﬆe evidentă, dar aceﬆ fundal „îmbrăţişează” şi ﬆruurează ansamblul
compoziţiei. Soluţiile consacrate pentru marile sărbători se asociază cu relativa ﬆereotipie, chiar monotonie
compoziţională, caraeriﬆică scenelor de miracole. În comparaţie cu redaările aceloraşi scene de la Cozia, la Fedeleşoiu
se conﬆată o simplificare a cadrului scenografic şi reluarea ﬆereotipă a aceloraşi scheme compoziţionale, prin repetarea
diﬆribuţiei personajelor şi a scenografiei în imagine.
Cromatica piurii a foﬆ grav afeată şi sărăcită de repiările menţionate.
Ca şi în arta cretană, se conﬆată predilecţia pentru tratarea plaﬆică a personajelor şi o coreă raportare a aceﬆora
la cadrul arhiteurii scenelor. Aceleiaşi tradiţii i-am putea atribui modul de realizare a portretelor, care sunt core
conﬆruite, relativ individualizate, urmând tradiţia poﬆbizantină, dar nu mai păﬆrează o expresie spiritualizată
adecvată şi diferenţiată în funcţie de categoria căreia îi aparţin.
Piura de la Fedeleşoiu nu are nici solemnitatea piurii murale cretane, fidelă unui mod de reprezentare
specific piurii de icoane, şi nici dramatismul piurii greceşti din zona Tessaliei şi Epirului, datorată fraţilor
Kondaris şi lui Frangos Katelanos. Ansamblurile murale brâncoveneşti – ca cel de la Fedeleşoiu – oferă o variantă
mai calmă a piurii poﬆbizantine.
Meşterii care au lucrat la Fedeleşoiu participaseră anterior, unii – la decorarea bisericii Coziei şi alţii – la cea a
mânăﬆirii Surpatele, ca atare sunt explicabile temele iconografice comune şi unele similitudini ﬆiliﬆice, care din
nefericire au foﬆ mult alterate de intervenţiile din secolul al XVIII-lea şi de reﬆaurările moderne. Zugravii care au
decorat schitul Fedeleşoiu sunt autorii unui ansamblu mural ce se înscrie în ﬆilul general al epocii, fără a se evidenţia
prin „variaţiuni” la schemele tradiţionale sau prin „noutăţi” iconografice, şi nici prin calităţi artiﬆice deosebite.

Biserica Sinţii Apoﬆoli a foﬆului schit Fedeleşoiu. Liﬆa temelor iconograice
BISERICA SF. APOSTOLI A SCHITULUI FEDELEŞOIU

I. Altar
1. Maica Domnului cu Pruncul (miÚr ƒÚõ) şi arhanghelii Gavriil (N, arÚx gavr[ï]il) şi Mihail (S, [arÚx] mixail)
2. Înălţarea Domnului ([…]o[…]; înger de la S: „Bărbaţi galileiani, ce ﬆaţi căutândŭ la ceriu?”, b´rbac/ gali/leåni/
çe stac/ k´Átń/d´ la/ çerü: Fapte, 1, 11)
3. Sfânta Treime: a. Duhul Sfânt; b. Iisus Hriﬆos; c. Dumnezeu Savaot (sava/›ƒ)
4. Duminica mironosiţelor („[...] H<riﬆo>s mironosiţelor”, [...] xÚs/ mironosicelor: Mc. 15, 43–47 şi 16, 1–8)
5. „Duminica samarineanei” (dÁminika samarinhnei: In. 4, 5–42)
6. Sf. mucenic ([...]r[...]Á)
7. Sf. Ioachim (stÚ¥ ïakim sic)
8. Sf. mucenic
9. Sf. Ana (staÚa anna)
10. Împărtăşirea apoﬆolilor („Leturghiia apoﬆolească”, letÁrgïå apostolhsk´)
11. Sf. Vavila (stÚ¥ vavila)
12. Sf. Eusebie (stÚ¥ eõsevïe)
13. Viziunea sf. Petru din Alexandria (stÚ¥ petrÁ ale%andre[i]skïi; „Cine Ţi-a sfâşiat haina, Mântuitorule?”, kto ti
rijÁ/ spÚsa rajdra; „Arie cel nebun”, arïå bejÁmen)
14. Iisus în mormânt (ïÚs xÚs) cu Maica Domnului (miÚr ƒÚõ) şi sf. Ioan [Teologul] (stÚ¥ ï›an)
15. Pomelnicul zugravilor („† Pomeneşte, Doamne, pe zugravii Sima, Ranite, Ştefan, Ghiorghie”1, † pomeni 1
gdÚi 1 jÁgravïi/ sima 1 ranite 1 wefan 1 gï›rgie)
16. Agneţul („Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu2, Fiul Tatălui”, rajdroblhet [så] i rajdhlhet så 1 agnec
bÈÚïi snÚ´ ›çïi: rugăciunea de taină la frângerea pâinii)
17. Înger cu ripidă
18. Sf. arhidiacon Ştefan (arxidiækon stefan)
19. Sf. Spiridon Făcătorul de minuni (stÚ¥ spiridon/ çÁdotvorec)
20. Sf. Grigore Teologul (stÚ¥ grigorïe/ bogoslov; „Că Tu eşti Dumnezeul noﬆru, Dumnezeu care miluieşti şi
mântuieşti, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”, æko t¥/
esi bÚg´/ naÎ´ bÚg´/ milova[ti]/ i spÚsati/ i tebh s/lavÁ voj/silaem/ ›cÚÁ i snÚÁ/ i stÚmÁ dxÚÁ/ nnÚh i prisno/ i
v´ vhki vhkom: ecfonisul ﬆării a treia din liturghia Sf. Grigore Dialogul)
1
Vezi C. Bălan, Inscripţii... Argeş, nr. 368.
2
Până aici formula din Liturghier, IBMBOR, p. 173 şi Liturghier, Bucureşti, 1728, p. 104. „Fiul Tatălui” reprezintă un adaos prezent
în Liturghierul de Buzău, f. 40r.

21. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥ i›an 1 jlatoÁstÁ3; „Binecuvântată eﬆe împărăţia, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”, blagoslo/ven› cars/tvo ›Úca/ n sina i/ staÚgo dÁ/xa ninie4/ n
prsÚno ï/ v´ veki/ vekom´/ amin5: începutul liturghiei sf. Ioan Gură de Aur)
22. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥ vasilïe/ velikïi; „Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă”, i
spodo/bi nas/ vldÚko/ s´ derjn/ovenïem/ ne›sÁ/Èdeno: ecfonis înainte de rugăciunea domnească)
23. Sf. Atanasie al Alexandriei (stÚ¥ aƒanasïe/ ali%andreiski; „Mai ales pentru Preasfânta, curata, preabinecuvântata
şi slăvita ﬆăpâna noaﬆră şi de Dumnezeu Născătoarea”, ijrhd/nhe › pre/stÚhi çsÚt/hi preblÚ/gosloven/hi 1 i
sla/vnhi vlÚç/ce6 n[a]Îe i/ vcÚe7: ecfonis înainte de axion)
25. Sf. arhidiacon Euplu (stÚ¥ eõplÁ)
II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator (ïÚs/ xÚs o panto/krat›r; „Vedeţi, vedeţi, că Eu sântŭ Mântuitoriul lumii, Lumina cea
adevărată, Izvorul vieţii, Fiiul lui Dumnezeu; cu voe am vrutŭ, în trup M-am îmbrăcat ca s[ă] mântuescŭ pre
Adamŭ cel căzut pre mijlocul şarpelui”, † vedeci vedeci k´ eÁ sńt´ mńtÁitorül lÁmïi 1 lÁmina ça adev´rat´
1 ijvorÁl vïecïi fïül lÁi 1 dÁmnejeÁ 1 kÁ voe am vrÁt´ 1 Šn trÁp mam Šbr´kat ka s[´] mńtÁesk´ pre adam´
çel k´jÁt pre miÈlokÁl ÎarpelÁi: irmosul cântării 2 la tricântarea gl. 3, marţi la utrenie, în a treia săptămână
a Poﬆului şi irmosul cântării 2 la tricântarea gl. 5, marţi în prima săptămână a Poﬆului8)
2. Tronul Hetimasiei cu Maica Domnului şi sf. Ioan Botezătorul, cete îngereşti
3. Profeţi (E, S, V, N): Aaron (prorok aaron; [...]), Solomon (prorok solomon; „Gura dereptului va grăi înţeleapciunea”,
gÁra de/reptÁl/Ái9 va grí/ Šcelhp/çÁnh: Pilde 10, 31), Ieremia (prorok ïerïmiå; „Aduşă[-mi-a]m aminte de mila
tinereaţelor tale ş[i] de dragoﬆea săvârşiri[i] tale”, adÁÎ/ßm aminte/ de mila/ tinerh/celor ta/le Î de dr/agosth
s´/v´rÎiri/ tale: Ier. 2, 2, paremie la mucenici), Avacum (prorok avvakÁm; „Pân[ă] când, D<oa>mne, voi ﬆriga şi
nu mă vei asculta”, pń[´] kńd dÚ/mne voi/ striga/ Îi nÁ m´/ vei askÁ/lta: Avac. 1, 2), Iezechil (prorok ïeje[k]ïil;
„[...] vedearea asămănării mărire Domnu[lui]”, vedh/rh asß/mń´rïi/ m´rire/ domnÁ[lÁi]: cf. Iez. 43, 3–4), Iona
(prorok ï›nax; „Strigat-am în necazul meu către Domnul Dumnezeul meu şi [m-a] auzit”, v´jopï/ex10 v´ peç/ali
3
Formă articulată, sub influenţa limbii române.
4
În loc de n¥nh, cum apare în Liturghierul de la Buzău, f. 14r.
5
Formula prezintă câteva caraeriﬆici medio-bulgare: sina în loc de syna, nine în loc de n¥nh, vekomß în loc de vhkomß.
6
Core: vldÚçch.
7
Core: bdÚch. În citat apare de două ori conjuncţia i („şi”), care nu figurează nici în ediţiile auale, nici în Liturghierul de la Buzău (f. 35v).
8
Partea a doua a textului apare în Triodul de Râmnic (f. 72v) aﬆfel: „Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu, Cel ce M-am îmbrăcat cu trup
de a Mea bunăvoe, ca să mântuesc pre Adam cel căzut prin amăgire, cu călcarea poruncii prin şarpe”.
9
Cuvântul păﬆrează forma veche, fără sincoparea lui e. În schimb, infra (la naos nr. 30) eﬆe scris dirept.

mo/ei k´ gsÚÁ/ bgÚÁ moe/mÁ i u/sli[Îa må]: Iona 2, 3), Ilie (prorok ïlie; „Trăiaşte D[o]mnul, trăiaşte [suf]le[t]ul
mieu”, tr´åwe/ d[o]mnÁl/ tr´åwe/ [sÁf]le/[t]Ál mïeÁ: cf. III Regi, 17, 1), Isaia (prorok ïsaïa; „Ascultă, ceriule, şi bagă
în urechi, păminte, căci că Domnul au grăit, fi[i] am născutŭ”, askÁlt´/ çerüle/ Îi bag´/ Š Áreki/ p´minte/ k´ç k´
1 do/mnÁl aÁ/ grít fï/ am n´skÁt´: Is. 1, 2), David (prorok dvÚd´; „[Toate] cu înţelepciune le-ai făcut”, […] kÁ
Šce/lepçÁne/ lhi f´kÁt: ps. 103, 25), Moise (prorok moõsi11; „Zise Domnul către M[oise]”, jise do/mnÁl k´/tre
m[oisi]: cf. Ieş. 3, 7; 7, 14 pass).
4. Apoﬆoli (E, S, V, N): Pavel (apsÚl´ pavel), Matei (apsÚl´ maƒei), Marcu (apsÚl´ marko), Simon (apsÚl´ simon),
Iacov (apsÚl´ ækov), Vartolomeu (apsÚl´ varƒolomei), Andrei (apsÚl´ andrei), Luca (apsÚl´ lÁka), Ioan (apsÚl´
ï›an), Petru (apsÚl´ petr´)
5. Ierarhi în medalioane (E, S, V, N): Grigore (stÚ¥ grigorïe), Silveﬆru (stÚ¥ silevestrÁ), Ioan (stÚ¥ ï›an), Gherman
(stÚ¥ german), Proclu (stÚ¥ proklÁ), Mitrofan (stÚ¥ mitrofan), Chiril (stÚ¥ kiril), Metodie (stÚ¥ meƒodïe),
Sofronie (stÚ¥ sofronïe), Atanasie (stÚ¥ aƒanasïi), Nichifor (stÚ¥ nekifor), Eutihie (stÚ¥ eftixïe), Ioan (stÚ¥
ï›an), Ştefan (stÚ¥ stefan), Vasile (stÚ¥ vasilïe)
6. Apoﬆoli din cei 70 în medalioane (E, S, V, N): Iisus Hriﬆos (ïÚs xÚs), Iacov (apsÚl´ ïakov), Varnava (apsÚl´
varnava), Cleopa (apsÚl´ kleopa), Tadeu (apsÚl´ ƒaddei), Matia (apsÚÚl´ matƒïa), Anania (apsÚl´ anania),
Nicanor (apsÚl´ nikan›r), Siluan (apsÚl´ silÁan), Crisc (apsÚl´ krisk´), Epenet (apsÚl´ epïnet), Amplia (apsÚl´
amplïa), Fortunat (apsÚl´ fÁrtÁna[t]), Andronic (a[pÚs]l´ andronik), Urban (apsÚl´ Árvan), ? (apsÚl´ [...]12),
Simon (apsÚl´ simion), Apelis? (apsÚl´ ap[e]lis), Luchian (apsÚl´ lÁkïan13), Rodion (apsÚl´ rodion), Stahie
(apsÚl´ staxïe)
7. Evangheliştii: (SE) Ioan şi [Prohor] (ïeõgÚlst´14 ï›an; pe cartea lui Prohor: „La început era Cuvântul şi”, v´ n/aça/le
b/er sl/o/vo i15: In. 1, 1), (SV) Luca (ïeõgÚlst´ lÁka), (NV) Marcu (ïeõÚglst marko), (NE) Matei (ïeÚõ matei)
8. Mucenici din ceata celor 40, în medalioane16: (E) Claudie (stÚ¥i klavdïe), Oxipolie (stÚ¥i ›%ipolos), Uarit
(stÚ¥i Áarit›s), Andronic (stÚ¥i andronik), Tarah (stÚ¥i taraÁ17), Cnidon (stÚ¥i [k]nidon), Xantie (stÚ¥i
%antos); (S) Cudon (stÚ¥i kÁdon), Dometian (stÚ¥i dometiæn), Domn (stÚ¥i [d]›mnon), Lizoic (stÚ¥i
lijoik), Ianos (stÚ¥i ianos), Leontie (stÚ¥i le›ntie), Sisinie (stÚ¥i sisiïie18); (V) Sumarandon? (stÚ¥i
[...]Ám[...]do), Anafacando19 (stÚ¥i anafanado), Teofila (stÚ¥i ƒe›filakt), Isihie (stÚ¥i [i]sixï[e]), Prisc
10
Forma coreă ar fi foﬆ v´jopïx<ß>. Pe filaer se vede clar v´jopï/e şi o suprascriere, probabil x.
11
õ cu valoare de i. Supra, la altar nr. 12 şi infra, la naos nr. 7, õ are valoare de v. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
12
Aﬆăzi gxr´.
13
Rescriere.
14
õ cu valoare de v. V. nota de la profetul Moise, infra naos nr. 3.
15
Core vß naçalh bh slovo. r (suprascris) la ber eﬆe o formă aberantă.
16
Inscripţiile şi figurile sunt masiv refăcute.
17
Posibilă confuzie între x şi Á.
18
Rescriere. În loc de sisinïe.
19
V. variantele numelui în indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.

(stÚ¥i prisk´), Teodul (stÚ¥i ƒe›dÁl), Alexandru (stÚ¥i ali%andr´); (N) Efradisih20 (stÚ¥i fatisix), Ioan
(stÚ¥i ï›an), Acroﬆochie (stÚ¥i akrostokïal), Lisimah (stÚ¥i lisimax), Meliton (stÚ¥i meliton), Oxiclie
(stÚ¥i ›%iklie), Flavian (stÚ¥i flavian)
9. „Schimbarea la Faţă a lui Hriﬆos” ([pre›bra]Èenie21 xvÚo; Moise, moõsi; Ilie, ilie)
10. „Răﬆignirea lui H<riﬆo>s” (r´stignirh lÁi xÚs; Maica Domnului, miÚr ƒÚõ)
11. Prinderea lui Iisus („Când au prinsŭ jidovi[i] pă H<riﬆo>s”, kńd aÁ prins´ Èidovi p´ xÚs)
12. „Ducerea Cruci[i]” (dÁkerh krÁki22)
13. Hriﬆos judecat de Caiafa („Aducerea lui H<riﬆo>s înai[n]tea lui Caiafa”, adÁkerh lÁi xÚs Šnai[n]tea lÁi kaiafa)
14. Hriﬆos judecat de Pilat („Când au dus pă H<riﬆo>s la Pilat”, kńd aÁ dÁs p´ xÚs la pilat)
15. Coborârea la iad („Învierea lui Hriﬆos”, v´skresenïe xÚvo; Isaia, prorok ïsaïå; Iov, prorok ï›v)
16. „Dumineca orbului” (dÁmineka ›rbÁlÁi: In. 9, 1–38)
17. „Dumineca slăbă[n]ogului” (dÁmineka sl´b´[n]ogÁlÁï: In. 5, 1–15)
18. Vindecarea slugii sutaşului („H<riﬆo>s au tămăduit feciorul [sutaşului]”, xÚs aÁ t´m´dÁit feçorÁl [...]nikova23:
Mt. 8, 5–13; Lc. 7, 1–10)
19. Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor („H<riﬆo>s au [tămăduit] doi [înd]ră[ci]ţi”, xÚs aÁ
[t´m´dÁit] bÚ [Šd]r´[çi]ci24: Mt. 8, 28–34; v. şi Mc. 5, 1–20; Lc. 8, 26–39)
20. Vindecarea celor zece leproşi („H<riﬆo>s au tămăduit şapte buboşi”, xÚs aÁ t´m´dÁit jÚ25 bÁboÎi: Lc. 17, 11–19)
21. Sf. mucenic (stÚ¥ n[...]26)
22. Rugăciunea Maicii Domnului („Aşteptând înfăţişarea Maica [...] culcată”, ›Èidlüwe Èe/ prestavlenïå mtÚr´
nå leÈaÎe)
23. „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” (uspenïe bcÚi)
24. Apoﬆolii îşi iau rămas bun de la Maica Domnului („Iar apoﬆolii venind [...] Ghetsimani [...], doÎedÎe Èe
apsÚtli ge9iman skÁinve› […]viÎa ›d v´soi [...]estim)
25. Sf. Dasie (stÚ¥27 dasïe)
26. Vindecarea femeii gârbove („H<riﬆo>s au izbăvit muiarea cea gârbovă”, xÚs aÁ ijb´vit mÁårh çh g´rbov´: Lc.
13, 10–17)
20
V. idem şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba greacă.
21
Întregire după inscripţia de la aceeaşi scenă de la Sărăcineşti, naos nr. 11 (forma vsl. pre›braÈenïe).
22
Grafia cu k pentru ç (pentru ce, ci românesc: aducerea, crucii) ar putea fi o influenţă de redacţie sârbă. V. G. Mihăilă, DLRV, p. 193.
Aceeaşi situaţie infra, nr. 13.
23
Aﬆăzi apare lÁ nikova în loc de sotnikovß „sutaşului”. Vezi inscripţia de la aceeaşi scenă, în catoliconul Coziei, naos nr. 30 şi nota
privind titlul scenei.
24
Inscripţie deformată de retuşuri. Pentru vÚ („doi”) apare acum: bÚ.
25
În loc de ïÚ („zece”) cum apare în pericopă, a foﬆ scris jÚ („şapte”).
26
Inscripţie repiată.
27
Repiat stin.

27. Vindecarea bolnavului hidropic („H<riﬆo>s au tămăduit u[m]flatu”, xÚs aÁ t´m´dÁit Á[m]flatÁ: Lc. 14, 1–4)
28. Pilda smochinului neroditor („H<riﬆo>s au bleﬆemat zmochinul cel făr[ă] de rod”, xÚÚs aÁ blestemat jmokinÁl
çel f´r de rod: Mt. 21, 18–22; Mc. 11, 11–23)
29. Chemarea lui Zaheu („Mântuirea lu[i] Zahei”, mńtÁirh lÁ jaxei: Lc. 19, 1–10)
30. Iertarea femeii adultere („Cândŭ au adus jidovi[i] pe muiarea cea curvă la H<riﬆo>s”, kńd´ aÁ adÁs Èidovi
pe mÁårh ça kÁrv´ la xÚs: In. 8, 3–11; „Cine e dirept să ia întâi piatra să dea într-însa”, çne e dirept s´ å
Šntí pïatra s´ dh Šntrńsa)
31. Sf. Gheorghe (stÚ¥ giorgïe)
33. [Sf. Ioan Botezătorul] înger ([...]28)
35. Sf. Vah (stÚ¥ vakxa29)
37. Sf. Teodor Tiron (stÚ¥ ƒe›dor tiron)
38. Arhimandriţii Ioan şi Ghenadie30 („Ioan arhimandritu[l] de Hurezu, Ghenadie arhimandritu[l] de Argeş,
itori[i] aceşti[i] sfinte bisearici”, ï›an arximandritÁ de xÁrejÁ genadïe arximandritÁ de ar¾eÎ ktitori açewti
sfinte bishriç)
39. Rugăciunea arhimandriţilor („Do[a]mne I<isu>se H<riﬆoa>se, ale Tale dintru ale Tale, Ţie aducem noi,
nevreadnici[i] robii Tăi”, domne isÚe xsÚe ale tale dintrÁ ale tale cïe adÁçem noi nevrhdniçi robïi tí: cf. al
treilea ecfonis de inﬆituire a jertfei)
40. Sf. Bonifatie (stÚ¥ [...]fantïe31)
41. Sf. Panharie (stÚ¥ pa[n]xarïe)
42. Sf. Conﬆantin şi Elena (stÚ¥ kostandin; staÚa elena)
43. Sf. Iacov Persul (stÚ¥ ïakov persÁl)
48. Sf. Ermolae (stÚ¥ ermolae)
49. Sf. Pantelimon (stÚ¥ pandeleimon)
50. Prorocul David ([prorok] david; „Iubit-am podoaba casei Tale, D<oa>mne, zice prorocul D<a>vdŭ”, übitam/
podoaba/ kasei t/ale dmÚ/ne jiçe/ prorokÁl dvÚd´: ps. 25, 8)
28
Inscripţia angÚla repiată.
29
În loc de vakxo. Inscripţia redă forma de genitiv, vezi Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
30
Ctitorii şi la C. Bălan, Inscripţii... Argeş, nr. 361.
31
Prima parte a numelui sfântului reprezintă intervenţie ulterioară, scrisă cu alfabet latin (Voni...).

51. Prorocul Solomon ([prorok] solomon; „Să fie, D<oa>mne, ochii Tăi deşchişi spre casa aceaﬆa”, s´ fïe d/mÚne
okï/i tí de/ÎkiÎ´/ spre ka/sa aças/ta: cf. III Regi 8, 29 şi II Paralipomena 6, 20, 40)
III. Pronaos
1. Maica Domnului („Cea mai înaltă” (...decât cerurile), miÚr ƒÚõ plati/tera; „Pururea Fecioarei şi Maicii
Împăratului puterilor celor de sus, din inimă preacurată, credincioşii duhovniceşte să-i ﬆrigăm: bucură-te,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Maică nenuntită; Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de
Dumnezeu cea pururea fericită şi prea nevinovată”, prsnÚo dvÚh n mtÚri crÚå vÎÚnix sil´ 1 ›t çsÚtnhiÎa srdca
vhrnïi 1 dxÚovnh v´jopïem´, radÁi så bcÚe dvÚo mtÚi nenevhstnaå 1 dostoin› est´ æk› v´ istinnÁ blÚÈiti tå
bcÚÁÚ prisnoblaÈennÁü i [p]reneporoçnoü: cântarea I din canonul Născătoarei, duminică la utrenie, glas 1 şi axionul
liturghiei sf. Ioan Gură de Aur)
2. Profeţi în medalioane (E, S, V, N): Moise (proÚro moõsi; „Eu rug arzându te-am văzut, Fecio[a]ră”, eÁ rÁg/ arjńd/Á
thm/ v´jÁt/ feço/rh32: cf. Ieş. 3, 2), Aaron (proÚro aaron; „Eu toiagu înfru[n]zit te-a[m] [văzut]”, eÁ toæ/gÁ
Šf/rÁjit/ th[m]/ [...]: cf. Num. 17, 8), Solomon (proÚro solomon; „Eu pat împărătescu te-[a]m văzut, Fecio[a]ră”,
eÁ pat/ Šp´r´/teskÁ/ tem v´/jÁt f/eçorh: cf. Cântarea cântărilor 3, 7–10), Isaia (proÚro isaïa; […]), Ghedeon
(prorok gede›n; „Eu lână [ro]ura[tă] te-[a]m văzut, Fecio[a]ră”, eÁ l´/n´ [ro]Á/ra[t´] tem/ vßjÁt/ feçor/´: cf.
Judec. 6, 37), Daniil (proÚro dani[ï]l; „Eu munte umbrit te-am văzut, Fecio[a]ră”, eÁ mÁn/te Ám/brit/ thm v´/jÁt/
fe/çorh: cf. Avac. 3, 3), Ieremia (proÚro ïeremia33; „Eu cădelniţă te-[a]m [vă]zut, Fecio[a]ră”, eÁ k´d/elnic´/ tem
[v´]/jÁt fe/çorh), Avacum (prorok avvakÁm; „Eu pi[a]tră te-[a]m văzut, Fecio[a]ră”, eÁ pi/tr´ te/m v´j/Át
f[e]/çorh: cf. Dan. 2, 34 şi 45), Miheia (proÚro mixea; „Eu Fe[cioară] [...]”, eÁ fe/[...]), Zaharia (proÚro jaxarïa; […]),
Naum (proÚro naÁm; „Eu, Fecio[a]ră curată, te-[a]m văz[ut]”, e/Á fe/çorh/ kÁra/t´ t´m/ v´j[Át]), David (proÚro
davïd´; „Eu chivot sfântu te-am văzut, Fecio[a]ră”, eÁ ki/vot sf/ŠtÁ t/hm v´/jÁ/t fe/çorh: cf. ps. 131, 8)
3. Arhangheli
4. Mucenici în medalioane (E, S, V, N): Conon (stÚ¥ konon), Timotei (stÚ¥ [t]imotei), Onisifor (stÚ¥ [...]sifor),
Siluan (stÚ¥ sõlÁan), Ilarie (stÚ¥ ilarïe), Apolonie? ([...]adolonïe), Proclu (proklÁ), Sebaﬆian? (stÚ¥ sev[...])
5. Muceniţe în medalioane: (N)34 Iulita (stÚaa iÁlita), Pelaghia (staÚa pelagïa), ? ([...]), Matrona (staÚa matrona),
Eufimia (staÚa efim[...]), ? ([...]), ? ([...])
6. Axion, ﬆihul II (pe filaerul apoﬆolilor: „Pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului noﬆru”,
prisnoblaÈeno[e] i prhneporoçnoe mater bgÚa naÎago: imnul Axion, ﬆih II; melod spre N: „Născătoare de
32
Aici şi în continuare apare grafia cu h în loc de ´ (ß) pentru notarea lui ă din cuvântul fecioară. Întâlnim feçor´ (în loc de feç›rß)
doar la prorocul Ghedeon. Cât despre diﬅongul oa din limba română, pe care slava veche şi slavona nu îl cunoşteau, el eﬆe redat în
grafie chirilică prin › sau o. V. G. Mihăilă, DLRV, pp. 183–184.
33
Litera a eﬆe scrisă „în oglindă”, aﬆfel că apare ca un r în ligatură cu i.
34
Pe arcul sudic, 7 chipuri cu inscripţiile total pierdute.

Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit” (...nouă rodul vieţii), bÚce/ th esi/ loja/ isti/na
v´j/vrasti/vÎaå: ﬆihiră la ceasul al treilea; melod spre S: „Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară [...]”, prhblÚ/gosvana/ esi bÚce/ dÚvo/ [...]: duminică la laude, înainte de doxologia mare)
7. Stihira de Crăciun (deasupra îngerilor: „Puterile ceriului să bucură”, pÁterile çerülÁi s´ bÁkÁr´; deasupra
grupului de cuvioşi şi păﬆori: „Lauda preacuvioşilor [...] propovăduescŭ păﬆorii”, laÁda prhkuvi›Îilor/ [...]
pro/pov´dÁesk´ p´storïi: cf. ﬆihira glas 2, a lui Ioan Monahul, la laude, 25 dec.)
8. „De tine se bucură” ([›] tebe radÁet så: axionul liturghiei sf. Vasile cel Mare; melod spre S: „Toată nădejdea
mea spre tine” (...o pun), v´[se]/ Ápo/vanïe/ moe/ [k] tebe: rugăciune la pavecerniţa mare; [sf. Ioan
Damaschinul35]: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de daruri”, radÁ/i se ›/bra/dova/na36: troparul litiei)
9. Troparul litiei? (cuvios spre V: „Stăpână, primeşte rugăciunea robilor tăi”, vldÚçce/ prïim/ molbi/ rabi/ svoå:
glas 8, joi la ﬆihoavna laudelor; cuvios la E: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de
daruri, Marie”, bcÚe/ dvÚo ra/dÁi så/ ›b[r]ado/vannaå/ marïå: troparul litiei; apoﬆol [Petru]: „Preacurată
Născătoare de Dumnezeu, în ceruri binecuvântată”, prÚçstah/ bdcÚe na/ nebesex/ blÚgosl[o]/venna/å: troparul
Născătoarei, luni la sfârşitul utreniei, glas 1; apoﬆol [Pavel]: „Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor
creştinilor”, bcÚe/ nadeÈdo/ v´shm/ xristi/ænom: catavasie la Întâmpinarea Domnului, la cântarea 9)
10. Cuvioşi în medalioane (E): Marcu (stÚ¥ marko), Simeon (stÚ¥ sime›n), Meletie (stÚ¥ meletïe), Cosma (stÚ¥ kojma),
Acachie (stÚ¥ akakie), Simeon (stÚ¥ sim[e]›[n]), ? (stÚ¥ [...]); (S): Iosif (stÚ¥ ï›sif), Sofronie (stÚ¥ s›fron), Moise
(stÚ¥ moõsi), Iulian (stÚ¥ iÁlian), Ioan (ï›an), Marcu (stÚ¥ ma[r]ko); (V): Luca (stÚ¥ lÁka), ? (stÚ¥ [...]), Pavel (stÚ¥
pavel), ? (stÚ¥ al[...]%[...]), Isidor (stÚ¥ isidor), Nichita (stÚ¥ nekita); (N): Martin (stÚ¥ martin), Pahomie (stÚ¥
paxomïe), Isachie (stÚ¥ isakïe), Teodor (stÚ¥ ƒe›dor), Teoiﬆ (stÚ¥ ƒe›kti[s]t´), Maxim (stÚ¥ ma%im)
11. Apoﬆolul Petru (apsÚl´ petrÁ; „Fraţilor, [siliţi-vă să f]aceţi adeverată chi[e]marea voaﬆră”, fraci/lor [...]/
[f]açêci/ adevera/tß kïmarh/ voastr´: 2 Petru 1, 10) şi apoﬆolul Pavel (apÚsl´ pavel; „Fraţilor, toţi noi datori
sîntem să ne arătăm înaintea judecăţi[i] lu[i] H<riﬆo>s”, fracilor/ toci noi da/tori sßntem s´ ne arßtßm/
Šnainth/ ÈÁdekći/ lÁ xÚs: cf. 2 Cor. 5, 10)
12. Îngeri cu inscripţie („Întărirea celor ce nădăjduim întru Tine, întăreşte, Doamne, biserica Ta pe care ai câştigat-
o cu cinﬆit sângele Tău”, utverÈdenie na tå nadhüwi[m] så 2 utverdi gsÚi crÚkov´ svoü üÈe ståÈa çistnoü
si krovïü37: catavasie la Întâmpinarea Domnului, irmosul cântării 3 din canonul utreniei)
13. Conﬆantin Brâncoveanu („Io<an> Coﬆandin Basarab B<râncoveanul> voivod”, ï› kostandin basarab 1 b 1 voivod)38
14. Mitropolitul Varlaam („Varlaam mitropolitul şi al doilea itor, câştigătoriul locului aceﬆuia” (varlaam
mitropolitÁl Îi al doilh ktitor k´wig´torül lokÁlÁï açestÁå)
35
Propunere de identificare după veşmânt.
36
Aspeul grafic ne-ar putea duce cu gândul la o sursă sârbească; în schimb, la infra, nr. 9, acelaşi tropar apare conservând formele din
slavă veche şi mediobulgară. V. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
37
Formula prezintă caraeriﬆicile redacţiei ruso-ucrainene: utverdÈenie, utverdi (cu vocalizarea la -er- a lichidei silabice vsl.
rß), krov (ß>o).
38
Ctitorii şi la C. Bălan, Inscripţii...Argeş, nr. 360.

15. Grigore Ghica Voievod cu fiii Matei, Ştefan şi doamna Maria cu fiicele Criﬆina şi Catrina („Io<an>
Grigorie Ghica voivod, Io<an> Matei voivod, Io<an> Ştefan voivod, itorii cei dintâi şi doamna lui, Mariia,
doamna Cărﬆina, doamna Catrina”, ï›1 grigorïe gika voivod, ï› mateï voivod, ï› wefan voivod, ktitorïi
çei dintí i gdÚa ego marïå gdÚa kr´stina gdÚa katrina)
16. Antim [Ivireanul] („Anthim mitropolitul”, anƒim mitropolitÁl)
17. Ispravnicul Onisifor („Onisifor monah ispravnicul”, ›nisifor monax ispravnikÁl)
18. Serafim
19. Sf. Teodora (stÚaa ƒe›dora)
20. Sf. Teofana (stÚaa ƒe›fana)
21. Serafim
22. Sf. Irina (stÚaa irina)
23. Sf. Ecaterina (staÚa ekaterina)
24. Pisania sculptată39: „ † Aceaﬆă sfântă şi dmn<e>zăiască besearică din temelie s-au zidit şi s-au împodobit
cu zugrăveala întru cinﬆea şi lauda sfintei Preaobrajenii [a] Domnului noﬆru I<isu>s H<riﬆo>s şi s-au făcut cu
toată cheltuiala a mării sale răposatului domnului Io<an> Grigorie Ghica voivod, în domniia dupre urmă. Încă
neisprăvindu-să atuncea, au rămas asupra preasfnţitului mitropolitului chir Varlaam şi s-au nevoit de au
isprăvit aceaﬆia toate câte să văd, cu toată podoaba ei, întru slava lui Dumnezău. Amin. În zilele lui Io<an>
Coﬆandin Basarabŭ voivod, avguﬆ 10 zil[e], ani de la Adam 7210, de la H<riﬆo>s 170040. † Scris-am eu Atanasie
din J<iblea>”, † açast´ sfńt´ 1 Îi dmÚnjßåsk´ beshrik´ 1 din temelïe saÁ jidit 1 Îi saÁ Špodobit kÁ
jÁgrßvhla 1 ŠtrÁ çinsth Îi laÁda sfintei prh›bra/Èenïi domnÁlÁi nostrÁ 1 ïÚs xÚs 1 Îi saÁ fßkÁt kÁ toat´
keltÁåla 1 a m´rïi sale rßposatÁlÁi domnÁlÁi 1 ï› grigorïe gika voivod/ Š domnïå dÁpre Ármß 1 Šnkß
neisprßvindÁsß atÁnça 1 aÁ rßmas asÁpra prhsfÚncitÁlÁi mitropolitÁlÁi kir varlaam/ Îi saÁ nevoit de aÁ
isprßvit açhstå toate kßte sß vßd 1 kÁ toat´ podoaba ei 2 ŠtrÁ slava lÁi dÁmnejßÁ amin 3 Š jilele/ lÁi
ï› kostandin basarab´ voivod 1 avgÁst 1 ïÚ 1 jil 1 ani 1 dela 1 adam 1 #jsÚï 3 dela xÚÚs1 #aÚ9 3 / † piÚs 1 aj 1
aƒanasïe 1 ›t 1 ÈÚ 1
39
Ibidem, nr. 359. Se află în pridvor, deasupra uşii de intrare.
40
Leatului 7210, auguﬆ, îi corespunde anul 1702.

BISERICA SCHIMBAREA LA FAŢĂ
A BOLNIŢEI MÂNĂSTIRII BISTRIŢA

BOLNIŢA MÂNĂSTIRII BISTRIŢA
Elisabeta Negrău
Diﬆrugerile provocate de către Mihnea cel Rău în 1509 mânăﬆirii Biﬆriţa1, vechiul aşezământ al Craioveştilor
terminat la 1494, au foﬆ urmate de o campanie de refacere aparţinând unuia dintre itorii iniţiali, banul Barbu
Craiovescu2, după înscăunarea lui Neagoe Basarab. Cu aceaﬆă ocazie a foﬆ conﬆruită aici şi o biserică având funcţie
de bolniţă. Din etapa de refacere itoricească nu se mai păﬆrează aﬆăzi decât aceaﬆă biserică, aşezată în afara
incintei şi rămasă neafeată de campania de reconﬆruire a mânăﬆirii, în ﬆil neogotic, din perioada 1846–18553. Nu
se cunoaşte data realizării ei, dar se presupune că reconﬆrucţia din secolul al XVI-lea a avut ca prioritate refacerea
incintei mânăﬆirii, cuprinzând biserica mare, zidurile, chiliile, paraclisul, şi apoi zidirea bolniţei, presupusă a fi
început către 1519, când lucrările din incintă erau încheiate prin piarea bisericii mari4.
Deﬆinată slujbelor pentru călugării bolnavi şi celor funerare, biserica bolniţei eﬆe un edificiu redus ca
dimensiuni, având un plan şi o ﬆruură simple. Altarul are două nişe scunde, paﬆoforiile, realizate în grosimea
pereţilor, la nord şi la sud. Naosul aproape pătrat eﬆe acoperit cu o boltă semicilindrică longitudinală. La veﬆ,
biserica a avut iniţial un pridvor deschis de lemn, cu parapet şi ﬆâlpi subţiri, aşa cum apare în tabloul votiv din
interior. Către 1710, aceﬆ pridvor ruﬆic a foﬆ înlocuit cu unul de zid, acoperit cu o calotă pe pandantivi. Pridvorul
a păﬆrat intrarea pe nord ca la cel vechi, dar, având coloane masive de zidărie, a modificat proporţiile şi silueta
edificiului. Tot atunci au foﬆ lărgite fereﬆrele şi uşa de intrare în biserică5. Ctitorul despre care avem menţiunea că
a încheiat lucrările aceﬆui pridvor de zid, cu piura, eﬆe cea de-a doua soţie a vornicului Şerban Cantacuzino6,
1
În Viaţa sf. Nifon a lui Gavriil Protul, unde au foﬆ relatate aceﬆe evenimente, eﬆe pomenită „nimicirea [...] din temelie” a mânăﬆirii (ed.
Vasile Grecu, Bucureşti, 1944, p. 127), însă o pisanie brâncovenească indică mai clar dimensiunile avariilor: „cu tunuri [...] zidurile i-au
surpat” (C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 190).
2
Barbu Craiovesc u, călugărit în martie 1520 sub numele Pahomie, s-a îngrijit de refacerea treptată a mânăﬆirii Biﬆriţa până către sfârşitul
vieţii sale (1522). Apud C. L. Dumitrescu: Pictura murală, p. 10.
3
Ibidem.
4
Ibid.
5
Aceaﬆă intervenţie a avut drept consecinţă diﬆrugerea unor porţiuni din piura interioară, inclusiv inscripţia piată în naos, deasupra uşii.
Suntem, aﬆfel, lipsiţi de mărturia direă asupra numelor zugravilor şi a anului în care s-a realizat piura din interiorul bisericii. Totuşi, tabloul
votiv îl reprezintă pe Barbu ca monah, ceea ce înseamnă că decorarea a început imediat după călugărirea sa, în cursul anului 1520. (Ibidem.)
6
Şerban Cantacuzino era fiul spătarului Drăghici, iar ascensiunea sa politică s-a datorat încrederii de care s-a bucurat din partea rudei
sale,voievodul Conﬆantin Brâncoveanu, numărându-se printre cei mai apropiaţi sfătuitori ai domnului. Boierul s-a îngrijit în principal de
refacerea mânăﬆirii Comana, necropola înaintaşilor săi. A patronat şi refacerea piurii murale din altarul şi naosul Coziei, în 1704–1705 (v.
C. Popa, „Un itor”, pass). Vornicul Şerban a murit în auguﬆ 1709 (ms. rom. BAR 1320, f.5r: „av<guﬆ> leat 7217, datu-şi-au sufletul în mâna

Andreiana Fălcoianu7. Piura pridvorului, de foarte bună calitate, atât tehnică, cât şi artiﬆică a foﬆ realizată de zugravii
Iosif ieromonahul8, Hranite9 şi ucenicul Teodosie10, amintiţi în inscripţiile piate deasupra intrării în biserică (fig. 1).
La începutul secolului al XIX-lea, pridvorul a primit şi o piură exterioară11, care – după opinia lui Andrei
Paleolog – eﬆe una dintre cele mai cuprinzătoare reprezentări a fabulelor Esopiei din piura românească12.
lui Dumnezeu şi cinﬆitul şi domnul şi [de] mare neam şi blagorodnic şi al noﬆru ca un părinte şi naş, dumnealui Şerban Cant<acuzino>
vel vornic, pentru care mă rog, Doamne, pomeneşte-l întru împărăţia Ta în vecii vecilor”). Unele dintre iniţiativele sale itoriceşti s-au
desăvârşit poﬆum, probabil prin îngrijirea soţiei, Andreiana: discosul dăruit mânăﬆirii Surpatele (20 feb. 1710; Inscripţii Bucureşti, nr. 861)
şi piura pridvorului de la bolniţa Biﬆriţei, terminată la 18 mai 1710.
7
Inscripţia votivă piată deasupra uşii bisericii consemnează că iniţiativa piurii îi aparţine Andreianei, deşi mai curând vornicul Şerban
Cantacuzino ar fi putut dori să aibă o participare itoricească la lăcaşul Craioveştilor, cu care se înrudea; dar aceﬆa murind înainte de
încheierea lucrărilor, soţia sa le va fi continuat, poate chiar cu itorirea piurii. Nu eﬆe menţionat cine eﬆe itorul pridvorului, dar eﬆe
de presupus că Andreiana, pomenită în inscripţie, a contribuit şi la conﬆrucţia lui. Despre aivitatea ei itoricească, v. Marcel Romanescu,
„O jupâniţă olteană în preajma veacului XVIII”, AO, XX (1941), nr. 113–118, pp. 37–44.
8
Iosif, zugrav provenit din mediu călugăresc, piase, ca ierodiacon, schitul Sf. Apoﬆoli (eﬆe considerat a fi acelaşi de către T. Voinescu,
„Şcoala”, p. 576, n. 8 şi de R. Creţeanu, „Zugravi”, p. 93), apoi Surpatele (1706–1707). A făcut parte ulterior din echipele de piori care au
realizat ansamblurile murale de la Govora (1711) şi de la schitul Păpuşa din apropierea Biﬆriţei (1711–1712).
9
Hranite lucrează şi pe şantierele de la schitul Sf. Ştefan (1702), Polovragi (1703), Surpatele şi Govora.
10
Teodosie „fiul Predii zugrav”, menţionat prima dată la Surpatele (1706–1707) şi, poate, devenit ieromonah (Colecţia Stavropoleos, p. 15), va
aparţine generaţiei de zugravi a deceniilor 2–3, piând biserica de la Govora (1711), schitul Păpuşa (1711–1712), Sărăcineşti (1717–1718), sf.
Nicolae din Făgăraş (1719–1720) împreună- ca şi la Sărăcineşti- cu fratele său, Preda „fiul Predii zugrav ot Dolgopole” (Valeriu Literat, Biserici
vechi româneşti din Ţara Oltului2, Cluj, 1996, p. 156), sf. Dumitru din Craiova (1723–1724; V. Drăghiceanu, „Inscripţii de la biserica Sf. Dumitru
din Craiova”, BCMI, VIII (1915), p. 191: „[...] fiind zugrafi: Teodosie, Andrei, Preda, Gheorghe, Macarie, monah Ştefan [...]”.
11
Circa 1820, după Andrei Paleolog (Pictura exterioară în Ţara Românească. Secolele XVIII–XIX, Bucureşti, 1984, indicele, p. 89).
12
Ibidem, p. 54.

Piura
(pridvorul brâncovenesc)
Elisabeta Negrău
Pridvorul bolniţei Bistriţei a foﬆ piat în 1710, în vremea când, în Ţara Românească, începuse să se fixeze o tematică
specifică a aceﬆui spaţiu1. Iconografia s-a dezvoltat prin migrarea în pridvor a unor cicluri din iconografia tipică a
pronaosului, de regulă a acelor scene care comportă semnificaţii eshatologice, cu scop pregătitor pentru credincioşi
sau iluﬆratoare ale iﬆoriei omenirii, de la Adam (crearea omului şi păcatul originar, pilde şi psalmi), la naşterea
Bisericii (Martiriile apoﬆolilor şi vieţile mucenicilor), la momentele cruciale ale fixării dogmelor creştine (Sinoadele
ecumenice), până la Judecata de apoi2. Alte teme preluate din iconografia pronaosului sunt legate de imnografia
Maicii Domnului sau de sinaxar3.
La bolniţa Biﬆriţei însă, nu se respeă aceﬆe principii recent închegate în praica iconografică a pridvoarelor,
preferându-se o continuare a programului iconografic al naosului. În calotă eﬆe reprezentat Iisus Pantocrator
înconjurat de categorii de cete îngereşti (fig. 2), iar pe pandantivi apar evangheliştii redaând incipit-urile
Evangheliilor (fig. 3), aşadar în formula lor elaborată, deşi în pridvoare erau preferate formulele reﬆrânse sub forma
simbolurilor, pentru calitatea lor de a reda semnificaţia eshatologică a Tetramorfului, însoţind, în acele cazuri,
reprezentarea lui Emanuel în calotă4. Aici însă, reprezentările sunt cele obişnuite pentru pandantivii naosului.
Pe arce apar, în medalioane, mucenici din primele zile ale lunii martie. Eﬆe vorba, în principiu, de o selecţie ce
ţine de praica reprezentării Sinaxarului, migrată dinspre pronaos şi în decorarea pridvoarelor, dar poate avea o
legătură şi cu regula de a-i reprezenta pe cei patruzeci de mucenici (9 martie) pe arcele naosului.
Pe intradosurile arcelor apar apoﬆolii în medalioane din viţă, reprezentare care se apropie de iconografia lui
Hriﬆos-Viţa din care cresc, precum mlădiţele, apoﬆolii, întâlnită în spaţiul athonit. Scena nu era ﬆrăină mediului
zugravilor brâncoveneşti, întrucât fusese reprezentată de curând în catoliconul de la Hurezi (1694), pe bolta
proscomidiarului5.
1
Pentru iconografia pridvoarelor, vezi C. Popa, „L’ iconographie”, I–II.
2
Sau Apocalipsa, după deceniul 3 al secolului al XVIII-lea.
3
C. Popa, „L’ iconographie”, I, p. 77.
4
În schimb, în pandantivii din naos, în piura veche, apar simbolurile evangheliştilor. În pridvor se reia o iconografie de naos datorită, cel
mai probabil, iconografiei nespecifice pe care o prezintă piura din secolul al XVI-lea, cu o tematică predominant funerar-eshatologică şi
adresată mediului monaﬆic: ciclul vieţii sf. Ioan Botezătorul şi, în partea inferioară, reprezentări de sfinţi cuvioşi în picioare.
5
Apare la Athos (la Dochiariu în exonartex, deci într-un spaţiu asimilat pridvorului) şi în icoane cretane. Erminia prescrie utilizarea motivului
viţei-de-vie la baza turlei naosului: pornind de la reprezentările lui Hriﬆos de la baza turlei (Mandylion, Keramion, Emanuel şi Hriﬆos-Viţa),
vrejurile să se întindă spre pandantivii în care sunt reprezentaţi evangheliştii şi să înconjoare medalioanele cu cei şaptezeci de apoﬆoli (Erminia,
p. 233). Deşi nu a foﬆ adoptată la noi în aceaﬆă formă, ﬆruura iconografică se regăseşte întrucâtva în dispunerea de la Biﬆriţa. Totuşi, figura
lui Hriﬆos lipseşte, iar scena poate fi citită aﬆfel dacă se consideră drept cheie figura Pantocratorului din calotă.

În timpane apare un ciclu al Patimilor lui Hriﬆos, care începe cu Cina cea de taină, continuând cu Rugăciunea de
pe muntele Măslinilor, Prinderea, Judecata lui Pilat, Batjocorirea, Drumul crucii (fig. 4–6). Preferinţa pentru figurarea
aceﬆui ciclu evanghelic în detrimentul altora, ca minunile sau marile sărbători se datorează, poate, sentimentului de
neliniştite pe care îl trăiau biserica şi ﬆatul muntenesc la acea vreme, când atacurile venite din partea Contrareformei
preveﬆeau un timp marcat de încercări. O aﬆfel de preocupare eﬆe prezentă şi în iconografia pridvorului de la Govora
(1711)6.
Pe peretele de eﬆ apare o reprezentare a Schimbării la Faţă7 (fig. 7), icoana de hram a bolniţei. Schimbarea la Faţă
eﬆe o temă întâlnită în absidele naosurilor, iar dublarea ei are un rol ambivalent: eﬆe prezentă, deopotrivă în calitate
de icoană de hram, dar şi ca temă obişnuită în contextul iconografic de naos, evocat aici. Notăm că în vechiul tablou
votiv al lui Barbu Craiovescu biserica apărea având pe faţadă o nişă pentru icoana de hram, în timp ce în pridvorul
conﬆruit de Cantacuzini nişa eﬆe aﬆupată pentru a se crea un spaţiu continuu, care să cuprindă o amplă compoziţie
a hramului pe tot timpanul peretelui de eﬆ.
Dedesubtul icoanei de hram, către nord, eﬆe figurat tabloul votiv (fig. 8). Reprezentarea itorilor în pridvor eﬆe un
lucru neobişnuit; doar reprezentări votive minore, de ispravnici sau meşteri mai apăruseră de curând, în pridvoare8.
Figura mitropolitului Teodosie în pridvorul paraclisului de la Hurezi rămâne, mai curând, o excepţie ce ţine de ﬆatutul
special al amplului ansamblu monaﬆic hurezean, căci el apare, ca şi în pomelnicul mânăﬆirii, nu ca un contributor
material, ci pentru că „a blagoslovit” conﬆruirea lăcaşului9. Fiind vorba însă, în cazul bolniţei Biﬆriţei, doar de itorirea
pridvorului, prezenţa tabloului votiv aici presupune o intenţie marcată a itorilor de a fi reprezentaţi în piură. Aceştia
apar în simplă atitudine de rugăciune, cu mâinile împreunate pe piept, şi nu purtând crucile de itor, aşa cum încă se
obişnuia în epocă – detaliu care sugerează sensul funerar al portretului vornicului Şerban şi doliul soţiei sale, similar
reprezentate.
În dreapta uşii sunt figuraţi sfinţii proteori ai monahismului muntenesc, Nicodim de la Tismana şi Grigore
Decapolitul, patronul mânăﬆirii Biﬆriţa (fig. 9). Sf. Grigore mai apare o dată şi în piura veche, în naos, pe nord, însă
reluarea lui se datorează intenţiilor marcate ale iconografilor brâncoveneşti de a-i reprezenta pe cei doi sfinţi „olteni”
împreună.
Întrucât naosul are o iconografie particulară, de bolniţă, ce îi iluﬆrează funcţia funerară, pridvorul vine în
completarea sa, dovedind, aﬆfel, că atât itorii cât şi zugravii brâncoveneşti s-au raportat la piura veche, lucru care
se observă şi în lipsa intervenţiilor de piură în interior, deşi lărgirea glafurilor putea determina o aﬆfel de măsură.
6
I. Iancovescu, „Une image”, pp. 29–30.
7
Scena mai apare şi în pictura veche, în naos pe peretele de veﬆ, în pandant cu imaginea din pridvor, tot deasupra tabloului votiv. De asemenea,
în iconoﬆas se află o icoană de hram a Schimbării la Faţă, datată 1696, aparţinând, aşadar, tot epocii brâncoveneşti. (Alexandru Odobescu,
„Schiturile şi metoaşele mânăﬆirii Biﬆriţa din Vâlcea”, BCMI, I (1908), p. 102).
8
Ioan arhimandritul şi Pahomie ieromonahul sunt reprezentaţi în pridvorul bolniţei de la Hurezi. De asemenea, ispravnicul Cernica apare
împreună cu meşterii în pridvorul bisericii mari de la Hurezi. Un ispravnic Mardarie de la Polovragi (1703), se regăseşte tot în pridvor, în
interiorul peisajului athonit zugrăvit aici. Meşterii zugravi şi pietrari sunt figuraţi în pridvorul catoliconului mânăﬆirii Hurezi.
9
Ms. rom. BAR 1396, Pomelnicul mânăﬆirii Hurezi (1695), f. 9r.

Bolniţa mânăﬆirii Biﬆriţa. Piura
Recenta reﬆaurare a piurii murale din pridvor a revelat o lucrare de bună calitate tehnică şi artiﬆică. Deşi
eﬆe vorba de un spaţiu de mici dimensiuni, au lucrat concomitent trei piori, dintre care cel puţin doi erau de
primă mână, proveniţi de pe şantierele domneşti10. Eﬆe dificilă diﬆingerea ﬆilului şi a operei fiecăruia dintre
zugravi, aceştia realizând, ca în toate celelalte cazuri, variante de expresie a ﬆilului piurii de la Hurezi. Se remarcă
o preferinţă pentru contraﬆe de luminozitate asociate unui grafism elegant, dar, evident, la aceﬆea se adaugă o
tonalitate generală rece, marcată de utilizarea unei game reﬆrânse de culori: ultramarin, brun-violaceu, gri-verde
contrabalansate de ocru. Peisajele sunt aerate, cu un relief policrom şi bogat decorate de ierburi tratate caligrafic,
în schimb, arhiteurile sunt mai masive şi compae. Portretele itorilor par a fi făcute de piorul care a realizat
şi Pantocratorul, prezentând aceeaşi formă a ochilor şi contur al sprâncenelor, precum şi aceeaşi linie a mâinilor.
Ca şi în alte cazuri, se observă că portretelor de itori li se aplică un tratament uşor diferit faţă de portretele
persoanelor sfinte, fiind mai încărcate în modelaj, mai puţin grafice, în intenţia de a se obţine un efe de volumetrie
sporit. Aceﬆ efe reliefează stările fizice deosebite ale celor două categorii de personaje.
Poate cea mai reuşită compoziţie eﬆe cea a icoanei de hram, o Schimbare la Faţă prezentând un modelaj
delicat al formelor, ce întrece multe alte exemple ale scenei din piura brâncovenească. De remarcat sunt şi cele
două reprezentări ale sfinţilor ieromonahi Nicodim şi Grigore Decapolitul, particulare ca ﬆil, în raport cu reﬆul
piurii, prin portretele care prezintă umbre ascuţite sub ochi11, soluţie mai arhaică de sugerare a durerii sau a
ascezei, abandonată în general de piura brâncovenească. Nicodim are brodată pe piept o cruce cu fleuroane,
ceea ce-l diﬆinge pe sfânt ca deţinând o demnitate particulară, posibil cea de arhimandrit12, faţă de Grigore
Decapolitul cu care se aseamănă în celelate privinţe, întru totul, din pun de vedere iconografic.
10
Hranite şi Iosif, ieromonahul.
11
Apar aﬆfel şi la Cozia (1704–1705). Eﬆe, poate, o încercare a zugravilor de a se integra în ambianţa piurii vechi, păﬆrată la ambele monumente.
12
Eﬆe figurat similar la Cozia.

BOLNIŢA SCHIMBAREA LA FAŢĂ A MÂNĂSTIRII BISTRIŢA
(piura brâncovenească)
I. Pridvor
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator (ïÚs xÚs o pant›krat›r; „† Doamne, caută din cer şi vezi; şi cercetează via aceaﬆa;
şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta; şi pe fiul omului pe care l-ai întărit Ţie; arsă a foﬆ şi
smulsă”, † gsiÚi prijri s´ nbÚse i viÈd´ ; i poshti vinograd sei ; i s´v´rÎi i ego iÈe1 nasadi desnica tvoa2;
i na snÚa çlÚvça egoÈe ukrhpil´ esi sebh ; poÈeÈen´3 ›gnem´ i raskopan´: ps. 79, 15–17); cete îngereşti.
2. Evangheliştii: (SE) Ioan (eõgÚliÚs ï›an; „La început” (...era Cuvântul), v´ naçhlh: In. 1, 1); (SV) Luca (eõgÚli[sÚ]
lÁka; „Deoarece [mulţi] s-au ﬆrăduit” (...să alcătuiască), p[o]ne/Èe u/bo na/[ça]Î[a]: Lc. 1, 1); (NV) Marcu
(eõgÚliÚs marko; „Începutul Evangheliei lui Iisus Hriﬆos”, jaça/lo evan/gelïa/ ïsÚa xÚa: Mc. 1, 1); (NE) Matei (eõgÚliÚs
maƒei; „Cartea neamului lui Iisus Hriﬆos”, ïsÚa xsÚv/a kni/ga srod/stva: Mt. 1, 1)
3. Mucenici în medalioane (din martie): (E) Codrat (stÚ¥i kodrat), Ane (stÚ¥i anekt´), Ciprian (stÚ¥i kiprïan),
Crescent (stÚ¥i kriskent), Trofim (stÚ¥i trofim), Talu (stÚ¥i ƒalÁ); (S) Urpasian (stÚ¥i Árpasïan), Alexandru
(stÚ¥i ale%andrÁ), Agapie (stÚ¥i agapïe), Puplie (stÚ¥i pÁplïe), ?4 (stÚ¥i mengenÁ), Savin (stÚ¥i savin); (V)
Conon (stÚ¥i konon), Teodor (stÚ¥i ƒeodor), Conﬆantin (stÚ¥i kostantin), Caliﬆ (stÚ¥i kalist´), Teofil
(stÚ¥i ƒeofil), Iason? (stÚ¥i vason); (N) Efrem (stÚ¥i efrem), Vasile (stÚ¥i vasilïe), ? ([...])5, Agatodor (stÚ¥i
agaƒodor), Capiton (stÚ¥i kapiton), Evterie (stÚ¥i evƒerïe)
4. Apoﬆoli în medalioane: (S) Filip (apsÚl´ filip), Vartolomeu (apsÚl´ vartolomei), Matei (apsÚl´ matƒei), Pavel
(apsÚl´ pavel), Ioan (apsÚl´ ï›an; pe carte: „La început era Cuvântul”, v´ n/açh/lh/ bh/ slo/vo: In. 1, 1), Marcu
(apsÚl´ marko); (N) Luca (apsÚl´ lÁka), Andrei (apsÚl´ andrei), Petru (apsÚl´ petrÁ), Iacov (apsÚl´ ækov), Simon
(apsÚl´ simon), Toma (apsÚl´ ƒoma)
5. Schimbarea la Faţă ([...]) şi inscripţie de zugrav: „Şi ucenicul său eodosie zugrav, fiul Predii zugrav”, i Áçenik
eÚg ƒe›do/sïe jÚÁ snÚß predii6 jgÚß
6. „Cina cea de taină” (vÚçera taina)
7. Rugăciunea în grădina Ghetsimani („Rugăciunea lui Hriﬆos”, mlÚenïe xvÚo)
8. Prinderea lui Iisus ([...])
9. Judecata lui Pilat ([...])
1
Core: egoÈe.
2
Grafie alterată pentru tvoå/tvoh.
3
Core: poÈÈen´.
4
DA înregiﬆrează un mucenic cu numele Menighi în 22 noiembrie.
5
Pe arcul de nord fiind reprezentaţi mucenici din 7 martie, succesiunea conform sinaxarului ar recomanda chipul sf. Evghenie.
6
Numele Preda în flexiune românească.

10. „Batjocorirea lui Hriﬆos” (porÁganïe xÚvo)

11. Drumul Crucii („A venit Iisus la pătimirea de bunăvoie”, priide ïÚs na volnÁÓ strÚst´; Maica Domnului, mÚrÚ ƒÚõ)
12. Andriana [Cantacuzino] („Andriiana jupâneasa dumnealui vel [vor]n[ic]”7, andriæna ÈÁpńhsa dÁmnhlÁi vel
[vor]n[ik])
13. Şerban Cantacuzino („Şerban Cantacuzino vel vorn[ic]8”, Îerban kantakÁjino vel vorn[ik])
14. Pisania piată9: „Aceﬆŭ pritvor zugrăfitu-s-au den bun gândul dumneaei jupăneasei Andriianei vorniceasei,
a dumnealui Şerban Cantacuzino vel vornicŭ în zilele luminatului domnu Ioan Coﬆandin B<râncoveanu>
Basarabŭ voevod, fiindu egumen chir Stefan ieromonahu; mai 18 zile 721810 şi zografii Iosif ieromonah,
Hranite”, açest´ pritvor jÁgr´fitÁsaÁ den bÁn gńdÁl dÁmnhei ÈÁp´/nhsei andriænei vorniçhsei ; a
dÁmnhlÁi Îerban kantakÁjino/ vel vornik´ Š jilele lÁminatÁlÁi domnÁ ; ï›an kostandin ; bÚ ; basa/rab´
voevod ; fïindÁ egÁmen ; kir stefan ; ïeromonaxÁ ; mai ; iÚï dÚ ; #jsÚiï/ i j›grafiï ï›sif ïeromonax ; xranite
15. Sf. Grigore Decapolitul (stÚ¥ grigorïe/ dekapolit)
16. Sf. Nicodim „cel sfinţit” (stÚ¥ nikodim/ ›sÚwenii)
7
8
Ibidem.
9
Ibidem, nr. 196.
10
1710.

BISERICA
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
A MÂNĂSTIRII GOVORA

BISERICA ADORMIRII MAICII DOMNULUI A MÂNĂSTIRII GOVORA
Ioana Iancovescu
Deşi în documente mânăﬆirea Govora a Adormirii Maicii Domnului eﬆe ateﬆată la sfârşitul secolului al XV-lea1,
documente de la Radu cel Mare şi mai târzii apropie începuturile ei de întemeierea Ţării Româneşti2. Totuşi, primul
itor cunoscut eﬆe Radu cel Mare, după cum arată şi pisania brâncovenească, însă din perioada lui s-au păﬆrat doar
puţine conﬆrucţii pe latura nordică a incintei. Ulterior, mânăﬆirea a foﬆ aleasă de Matei Basarab pentru a adăpoﬆi
tiparniţa adusă de la Kiev, alături de care urma să funcţioneze o şcoală pentru „înţelepciunea cea dinăuntru şi cea
dinafară”3 – prilej cu care clădirile au foﬆ refăcute şi extinse, în special pe latura de răsărit, incinta fiind şi fortificată.
În aceaﬆă perioadă, mânăﬆirea eﬆe numită în documente „lavră chinovitică”4.
În perioada brâncovenească s-a ridicat aualul turn-clopotniţă (fig. 1), clădirile tiparniţei de la răsărit au foﬆ
etajate (fig. 2), amenajându-se aici o loggie caraeriﬆică arhiteurii vremii, iar caselor egumeneşti de pe latura
nordică li s-a adăugat un corp nou către veﬆ5. La scurtă vreme (1729), a foﬆ ridicată o bolniţă închinată sf. Ioan
Botezătorul, în afara incintei, spre veﬆ, dar ea s-a diﬆrus în secolul al XIX-lea, în urma unor alunecări de teren6.
Trapeza piată în 1775 se mai putea vedea la sfârşitul secolului al XIX-lea pe latura de veﬆ, însă deja ruinată7.
Vechea biserică a lui Radu cel Mare a funcţionat până la începutul secolului al XVIII-lea, când egumenul Paisie a
primit de la voievodul Conﬆantin Brâncoveanu dreptul de a reface vechea itorie domnească. Noua biserică, de
dimensiuni mai mici şi amplasată puţin mai spre nord8, are aspeul tipic conﬆrucţiilor brâncoveneşti: de plan triconc,
cu turlă pe naos şi pridvor larg deschis pe coloane de piatră (fig. 3). Pronaosul aproape dreptunghiular, boltit cu calotă
pe arce eﬆe despărţit de naos printr-un zid plin, ﬆrăpuns de un unic pasaj. Decorul sculptat în piatră se reduce la portal,
capiteluri cu relief plat (fig. 4) şi ancadramente modeﬆe, cu baghete încrucişate. Faţadele sunt simple, tencuite, cu un brâu
compus din trei ciubuce orizontale, piate. Probabil în secolul al XVIII-lea faţadele pridvorului au foﬆ decorate cu peisaje
1
DRH, Ţara Românească, I, nr. 196: document din 1485 menţionând pe egumenul Iosif Govoreanul.
2
Ibidem, nr. 273: document de la Radu cel Mare (1497) în care itori sunt numiţi „bunicii şi ﬆrăbunicii” voievodului; II, nr. 15, 163 etc.; III, nr. 3.
3
Hrisov al patriarhului Teofan al Ierusalimului din 1636 prin care se întăreşte dania voievodului. Gheorghe T. Ionescu, „Mânăﬆirea Govora şi
egumenia lui Meletie Macedoneanul”, II, BMI, XL (1971), nr. 4, p. 38, republicat în Contribuţii la iﬆoria românilor, Brăila, 2004, pp. 409–464.
4
În Psaltirea slavonă tipărită aici în perioada 1637–1641 (BRV, I, pp. 105–107 şi 534–535).
5
Heinz Stănescu, „Clădirile mânăﬆireşti de la Govora”, SCIA-AP, IV (1957), nr. 1–2, p. 338.
6
Episcopul Ghenadie Craioveanul (Enăceanu), Visite canonice însoţite de note iﬆorico-arheologice. Anii 1890–1891, Bucureşti, 1892, pp.
25–26. Pisania ei la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 707.
7
Episcopul Ghenadie, Visite, pp. 19–20, 22, 24.
8
Gheorghe I. Cantacuzino, „Cercetări arheologice la mânăﬆirea Govora”, BCMI (s.n.), III (1992), nr. 3, p. 29. Vechiul edificiu avea
probabil plan dreptunghiular.

piate (fig. 5), şi tot atunci chenarul sculptat al fereﬆrelor a foﬆ dublat de un altul, piat cu vrejuri.
Pisania sculptată din pridvor (fig. 6) menţionează încheierea generală a lucrărilor la 23 iulie 17119, dar lucrările
de refacere au început probabil cu cel puţin un deceniu înainte, deoarece inscripţia de pe noul iconoﬆas, lucrat de
zugravul Nicolae la porunca egumenului Paisie indică anul 170110 (fig. 7, 7a).
Deşi semnăturile zugravilor par să ateste exiﬆenţa a două echipe de meşteri, unitatea ﬆiliﬆică a ansamblului
sugerează o ﬆrânsă colaborare între ieromonahul Iosif, Hranite şi Teodosie, menţionaţi în pomelnicul de la
proscomidiar (fig. 8), şi preotul Ştefan, semnat singur în pridvor (fig. 9). Faptul că semnătura preotului Ştefan eﬆe
însoţită de inscripţionarea leatului 7220 (1711–1712), s-ar putea explica prin aceea că echipa principală lucra acum
la piarea icoanelor – întrucât icoana împărătească a Maicii Domnului eﬆe semnată de Iosif în acelaşi leat 7220 – şi
prin faptul că, tot în aceeaşi perioadă, ieromonahul Iosif lucra împreună cu Teodosie la schitul Păpuşa (1711–1712).
Ieromonahul Iosif, principalul zugrav de la Govora, eﬆe presupus a fi piorul de la schitul Sf. Apoﬆoli de la Hurezi
(1700), unde semna încă ierodiacon, şi de la alte ansambluri din zonă între care Surpatele (1706–1707) unde, în echipa
unuia dintre cei mai buni meşteri ai vremii, Andrei, i-a întâlnit pe Hranite, asociatul aceﬆuia, şi pe Ştefan. În aceeaşi
perioadă, toţi trei au lucrat şi la Fedeleşoiu, Hranite şi Ştefan – la piura murală, Iosif – la icoanele împărăteşti11.
O inscripţie, azi ilizibilă, ce însoţea portretul unui cleric de pe peretele nordic al pronaosului, îl identifica pe
aceﬆa cu ﬆareţul Ioan de la Hurezi, piat aici în calitate de oﬆenitor la realizarea piurii – după leura cercetătorului
Conﬆantin Bălan12. Subtilitatea iconografiei pridvorului, ca şi specificitatea piurii din pronaos ar putea fi argumente
care să confirme aceaﬆă ipoteză.
9
O inscripţie din pronaos, azi dispărută, menţiona „leatul 1712”. C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 689.
10
Ibidem, nr. 696.
11
Ibid., pass. şi indice; T. Voinescu, „Şcoala”, p. 576; C. Bălan, Inscripţii... Argeş, nr. 363, 368; R. Creţeanu, „Zugravi”, pp. 92–95. Un zugrav
ieromonah cu numele Teodosie eﬆe menţionat în obştea Biﬆriţei în 1712: Colecţia Stavropoleos, Bucureşti 2006, p. 15. Tot un zugrav
Teodosie repara, în 1700–1701, icoana Maicii Domnului din schitul Oﬆrovul Călimăneştilor (C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 327).
12
C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 690. Radu Florescu presupunea a fi vorba de Ilarion, egumen între 1728–1732 (Mânăﬆirea Govora, Bucureşti,
1965, p. 30), în timp ce ÎPS Gherasim Criﬆea îl considera a fi primul egumen cunoscut al mânăﬆirii, Iosif Govoreanul (Iﬆoricul Mânăﬆirii
Govora, Râmnicu Vâlcea, 1995, p. 93).

Biserica Adormirii Maicii Domnului a mânăﬆirii Govora
Piura
Ioana Iancovescu
Piura brâncovenească, ce valorifică adesea tradiţia paleologă a iconografiei „tipologice”, conﬆruieşte în altarul
de la Govora (fig. 10, 11), după modelul de la Surpatele, un complex de teme centrat pe Împărtăşirea apoﬆolilor,
cuprinzând subiee vetero-teﬆamentare (Cortul Mărturiei, Întâlnirea dintre Avraam şi Melhisedec, Jertfa lui
Avraam, fig. 12–15). Ampla scenă a Împărtăşirii eﬆe însoţită lateral de două imagini din ciclul Penticoﬆarului,
respeiv Duminicile samarinencii şi slăbănogului (fig. 16–17), care însă trebuie citite în prelungirea arcului
triumfal, dominat de Înălţare şi divizat în partea inferioară de celelalte patru subiee ale Penticoﬆarului (fig. 28–
30). Fidelă principiului concentrării unei mărturisiri de credinţă în zona intrării, ﬆruura iconografică a arcelor
triumfale târzii din Ţara Românească preferă iconografiei trinitare a secolelor anterioare, imagini ale Învierii,
după cuvântul apoﬆolic „dacă Hriﬆos n-a înviat, [...] zadarnică e şi credinţa voaﬆră” (1 Cor.15,17).
Şi la Govora, cei doi sfinţi „olteni” – Grigore Decapolitul de la Biﬆriţa şi Nicodim de la Tismana – sunt figuraţi
deasupra iconoﬆasului, dar, în mod surprinzător, ambii poartă omofor, deşi nu erau arhierei. Asimilarea lor cu
Părinţii Bisericii, vizibilă în numeroase formule în ansamblurile analizate, denotă intenţia iconografului – de fiecare
dată, credem, acelaşi – de a-i prezenta ca ocrotitori ai Bisericii locale (fig. 20). Dacă nişa proscomidiarului cuprinde
subieele cunoscute (fig. 8, 21), cea a diaconiconului adăpoﬆeşte o cruce cu inﬆrumentele Patimilor şi aceleaşi
criptograme piate, ca în altarul paraclisului cozian (fig. 22, 23).
În naos, concile laterale sunt rezervate scenei tradiţionale a Coborârii la iad (la nord, fig. 32) şi celei a Schimbării
la Faţă (la sud, fig. 33), opţiune care se regăseşte la unele biserici brâncoveneşti. Pentru regiﬆrul narativ sudic au foﬆ
alese imagini de la începutul iﬆoriei hriﬆice, aflate în dialog la nord cu o serie neobişnuită ca selecţie şi amplasare, dar
juﬆificată prin paralela în termeni vetero-teﬆamentari. Aﬆfel, „închinării Treimei” din scena Botezului îi corespunde
la nord Filoxenia lui Avraam, în timp ce Naşterea şi Întâmpinarea Domnului au ca pandant Naşterea şi Intrarea în
Biserică a Maicii Domnului (fig. 34–37). Aceﬆ discurs simetric motivează prezenţa Schimbării la Faţă: cele două
praznice din conci, înfăţişându-l pe Hriﬆos în slavă – circulară sau de tip mandorlă – reprezintă o meditaţie asupra
firii sale dumnezeieşti, în timp ce regiﬆrul inferior, narativ cuprinde etapele făgăduinţei Întrupării sale.
Timpanul veﬆic, al Răﬆignirii, eﬆe însoţit pe arc – după formula care începea să se generalizeze – de o scurtă
serie de imagini din ciclul Patimilor (fig. 25, 38–40), şi care se prelungeşte în aria Învierii. Sunt reluate aici, în
formă narativă, subiee ale arcului triumfal, ceea ce inﬆituie un dialog eﬆ-veﬆ: două voscresne, alături de varianta
occidentală a Învierii, cu Hriﬆos ridicându-se din mormânt1.
În regiﬆrul inferior al naosului, sfinţii militari sunt reprezentaţi în veşminte lungi, de curteni (fig. 43–44);
zugravul Iosif putuse remarca aceaﬆă praică a piurii brâncoveneşti în catoliconul Hurezilor.
Pronaosul Govorei, dominat de chipul Maicii Domnului Platitera din calotă, însoţită de profeţi şi de ﬆrămoşii lui
Hriﬆos pe arce (fig. 47–48), se înscrie în „familia Surpatele”, prin iluﬆrarea în timpane a patru cântări diferite, adresate
1
Formulă întâlnită anterior la Săcuieni: C. Pillat, Pictura murală, il. 59; piura brâncovenească o reia sporadic.

Maicii Domnului. Dacă la Surpatele întâlnim o variantă a aceﬆui program, la Govora se reia identic modelul de la
Fedeleşoiu. Aﬆfel, timpanul de răsărit eﬆe rezervat iluﬆrării celui de-al doilea ﬆih al Axionului (fig. 49), după compoziţia
din icoanele ruseşti cvadripartite de secol XVI şi început de secol XVII, ce iluﬆrează imnul împărţit în patru ﬆihuri2,
formulă regăsită şi în exonarthexul catedralei din Roman. Timpanul sudic eﬆe ocupat de o variantă compoziţională lineară
a Stihirii de la vecernia Crăciunului – redaare diferită de cea curentă în Balcani sau la Stăneşti-Vâlcea, care organiza
grupurile de personaje radiar, în jurul Maicii Domnului. Dintre imaginile celor trei timpane, numai Stihira o arată pe
Maica Domnului în mandorlă, aceﬆ tip de icoană fiind interpretat ca imagine-tip a Parusiei (fig. 50). Timpanul veﬆic
cuprinde compoziţia, deja cunoscută, a axionului din liturghia sf. Vasile „De tine se bucură toată făptura...” (fig. 51).
Identificarea imaginii de pe timpanul nordic (fig. 52) rămâne ipotetică în lipsa inscripţiei-titlu, absentă şi la Fedeleşoiu.
Asimilarea ei cu Troparul litiei se bazează pe prezenţa aceﬆui text pe unul dintre filaere, pe vechea praică a săvârşirii
litiei în pronaos şi pe discreta înclinaţie a arhimandritului pentru aceaﬆă rugăciune3.
Praica reluării în pronaos a regiﬆrului median de medalioane se generalizează în Ţara Românească în secolul
al XVII-lea; la Govora ea permite înmulţirea portretelor cuvioşilor, întrucât regiﬆrul inferior, ce le era în mod
obişnuit rezervat, eﬆe ocupat aici, în cea mai mare parte, de portrete laice şi doar glafurile fereﬆrelor şi ale intrării
mai sunt deţinute de cuvioşi (fig. 56, 59). Numai peretele de răsărit mai eﬆe deﬆinat sfinţilor Varlaam şi Ioasaf
(fig. 54), modelul duhovnicesc oferit de iconograf voievodului Brâncoveanu, şi ocrotitorilor aceﬆuia, sfinţii
împăraţi (fig. 55). Aceaﬆă ﬆruură iconografică, proprie itoriilor brâncoveneşti vâlcene, reprezintă un argument
în plus pentru identificarea voievodului piat în apropiere, pe peretele sudic (fig. 48), numit în inscripţie
„Conﬆantin Basarab”, cu Conﬆantin Brâncoveanu – unele ﬆudii anterioare optând pentru Matei Basarab4.
Galeria de portrete a pronaosului Govorei are o ﬆruură clară: primii itori (Radu cel Mare şi Catalina doamna) sunt
prezentaţi pe peretele veﬆic, alături de cei noi (egumenul Paisie şi ispravnicul, preotul Dobre, nepotul ﬆareţului) (fig. 57)
şi ţinând împreună macheta bisericii – fidel redată –, în timp ce lateral sunt mai-marii zilei (voievodul, mitropolitul Antim
– fig. 48, episcopul Damaschin al Râmnicului şi, probabil, arhimandritul Ioan, „oﬆenitor” la realizarea piurii – fig. 58).
Nici la Govora pridvorul nu cuprinde imaginea Judecăţii de apoi; totuşi, prezenţa ei aici eﬆe înregiﬆrată aluziv,
atât prin conţinutul cuvintelor profeţilor de pe arce, cât mai ales prin caraerul eshatologic al celor trei pilde de
pe timpane (fig. 61–63), preluate din pridvorul catoliconului sau, parţial, de la Surpatele. Una dintre pildele piate,
cea a lucrătorilor ucigaşi, poartă semnătura zugravului aceﬆui pridvor, preotul Ştefan, deoarece ea corespunde
pericopei liturghiei din 27 decembrie, a sf. Ştefan.
Unicitatea pridvorului de la Govora eﬆe dată de ﬆruura iconografică a peretelui de răsărit (fig. 64), unde, între
Fuga în Egipt şi Somnul lui Iisus, se află imaginea neobişnuită a Maicii Domnului încoronată, cu aripi largi, ocrotind sub
2
Третьяковская Галлерея, II, cat. 692, pl. 96.
3
Înscrisă pe cartea lui Radu Brâncoveanu din tabloul votiv din catoliconul Hurezilor; însoţind icoana Maicii Domnului pe versoul paginii de
titlu a cărţii tipărite de arhimandrit, Adunarea slujbei a Adormirii Născătoarei de Dumnezeu (Râmnic, 1706).
4
R. Florescu, op.cit., fig. 6 şi 16; dar la p. 30 eﬆe numit Conﬆantin Brâncoveanu; C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 690. Adoptarea cu insiﬆenţă, de
către Brâncoveanu, în documente şi inscripţii, inclusiv în pisania de la Govora, a numelui dinaﬆic moştenit prin familia paternă, recomandă
identificarea lui în portretul amintit.

Biserica Adormirii Maicii Domnului a mânăﬆirii Govora. Piura
mantia desfăşurată cete de credincioşi îngenuncheaţi5 (fig. 65). Dacă modelele sale diree par a fi xilogravurile ucrainene,
cu aceleaşi trimiteri la Apocalipsă şi Pocrov – dintr-o ediţie a Patericului Lavrei Peşterilor ce a circulat în Ţara Românească,
tradusă pentru obştea hurezeană în 1699, la cererea arhimandritului Ioan, sau din ediţia din 1696 a Lânii rourate, lucrarea
sf. Dimitrie al Roﬆovului (fig. 66)6 – „familia” iconografică din care face parte şi care include imagini ale Acoperământului
Maicii Domnului (paraclisul şi trapeza Hurezilor; Polovragi) şi ale Pocrovului (acelaşi paraclis) o arată a fi un îndrăgit
subie de meditaţie al arhimandritului7. Inscripţiile ce însoţesc imaginea de la Govora nu sunt preluate în totalitate din
modelul ucrainean, dezvăluind familiaritatea arhimandritului cu textul slujbei Pocrovului, probabil ﬆrăină praicii
liturgice din Ţara Românească, la acea dată, dar exiﬆentă în Rusia din secolul al XIII-lea.
Asocierea celor trei imagini amintite de pe peretele răsăritean al pridvorului reprezintă – credem – expresia nădejdii
în ajutorul Maicii Domnului în vremea retragerii Domnului – ca în „pământul de jos” al Egiptului sau în somnul Jertfei
(fig. 67) – moment dramatic, comparat iconografic cu vremea dezaﬆrelor apocaliptice în care s-a arătat „femeia îmbrăcată
în soare”, căreia i „s-au dat aripile vulturului celui mare” (Ap. 12, 1; 12, 14) şi asimilat de contemporani cu vremea
persecutării Bisericii Ortodoxe în zonele ameninţate de Unire şi Reformă. Aualitatea mesajului piurii din pridvor şi
complexitatea formulării lui îl indică încă o dată, drept autor, pe arhimandritul Ioan de la Hurezi, cel care, în ansamblurile
de piură supravegheate de el, dar mai ales la catoliconul Hurezilor, se arată deosebit de preocupat de viaţa Bisericii.
În exterior, în nişa rezervată icoanei de hram, nu s-a piat Adormirea, ci Maica Domnului ﬆând pe tron între îngeri,
numită în inscripţie „apărătoarea tuturor” – o replică în varianta compoziţională cea mai cunoscută a expresiei ocrotirii
din pridvor. Pe faţada sudică, o mică icoană, cu piura în mare parte refăcută, adăpoﬆită într-o nişă, reia un vechi subie:
Fântâna Vieţii (fig. 68) – care abia în epoca brâncovenească (proscomidiarul catoliconului de la Hurezi; fântâna aceleiaşi
mânăﬆiri) şi mai ales în cea poﬆbrâncovenească avea să cunoască o largă răspândire în Ţara Românească.
Piura de la Govora eﬆe unitară ﬆiliﬆic, cu excepţia icoanelor din exterior. Cromatica sobră, fără îndrăznelile de
la catoliconul Hurezilor, ca şi ﬆruurile compoziţionale temperate, cu scenografii ample, dar cu dinamică ponderată
îi arată pe zugravi a fi formaţi în mediul local; apropierea de echipa lui Conﬆantinos le-a oferit însă numeroase modele.
Nivelul măieﬆriei principalului meşter din echipă, ieromonahul Iosif, transpare mai ales în icoana împărătească din
tâmplă a Maicii Domnului (fig. 75), una dintre cele mai reuşite din piura brâncovenească. Comparaţia dintre
imaginea impresionantă a Maicii Domnului cu aripi din pridvor şi gravura-model dă măsura libertăţii de gândire şi
a inspiraţiei preotului-zugrav Ştefan, mai mult decât pildele din timpane, realizate relativ convenţional.
Piura murală se păﬆrează deﬆul de bine; o recentă operaţie de reﬆaurare coordonată de arh. Claudiu
Moldoveanu a afeat însă unele inscripţii, mai ales în regiﬆrele inferioare. Portretele itorilor, ale sfintelor din
pridvor au foﬆ de asemenea parţial refăcute, aﬆfel încât expresia lor originară eﬆe azi greu de recuperat.
5
Şi în piura târzie (1862) din pronaosul bisericii din Stoiceni pe Topolog, foﬆ metoh al Hurezilor, ca şi în cea a paraclisului, de asemenea
repiat, de la Sinaia; în secolul al XVIII-lea, mai ales în zona Vâlcea-Gorj, modelul a mai foﬆ reluat.
6
Украинские книги, il. 1119, cat. 107 (f. 2) şi 134; Volodymyr Stasenko, Chriﬆ and the Virgin in the Woodcuts of the 17th century Galician
Cyrillic-Printed Books: peculiarities of their portrayal and interpretation (în ucraineană), Kiev, 2003, fig. 322, pp. 165–166.
7
Reluăm concluziile din ﬆudiul publicat în RRHA-BA, XLIII (2006), pp. 29–34. („Une image”).

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI A MÂNĂSTIRII GOVORA
I. Altar
1. Maica Domnului cu Pruncul pe tron („Apărătoarea tuturor”, vsåm j[a]stÁpnice), între arhanghelii [Mihail]
([a]rÚ[x] [...]) şi Gavriil (arÚx gaÚv)
2. Cel Vechi de Zile (O [...]ΕΟC ΤΩ ΥM[...], ὁ [Παλ]αιὸς τῶ[ν] ἡμ[ερῶν]) între profeţi: spre S, David ([p]ro[rok]
dvÚd´; „Masă te-am văzut, Fecioară”, trapejÁ/ th vi/dex dvÚo), Moise ([...] moisi; „Rug te-am văzut, Fecioară”,
kÁp/inÁ th/ videx/ dvÚo: cf. Ieş. 3, 2), Avacum (prorok avak/Ám; „Munte te-am văzut, Fecioară”, gorÁ/ th vi/dh[x]1
dvÚo: cf. Avac. 3, 3); spre N, Solomon (prorok so[lomon]; „Chivot te-am văzut, Fecioară”, kivot/ th vi/dex dvÚo:
cf. ps. 131, 8), Aaron (p[rorok] aron; „Toiag te-am văzut, Fecioară”, Èejl´/ t[h] vi/de[x] dvÚo: cf. Num. 17, 8),
Daniil (pro[rok] danïil; „Piatră te-am văzut, Fecioară”, kamen2/ th vi/dex dvÚo: cf. Dan. 2, 45)
3. Cortul Mărturiei („Cortulŭ Mărturii”, kortÁl´ m´rtÁrïi; „Cândŭ au veniitŭ cei 12 feciori ai [lui Ia]covŭ cu
daruri de s-au închinatŭ lui Dmnezeu”, kńd´ aÁ veniït´ çei vÚï feçïori ai [lÁi ïa]kov´ kÁ darÁri de
saÁ Šnkinat´ lÁi dmÚnejeÁ)
4. Întâlnirea dintre Avraam şi Melhisedec („Când s-au întorsu Avraam de la Hodologomo[r]3, când robise pe Lot
nepotu-său, i-a eşitŭ înainte Melhisedec cu pâine şi cu vi[n]”, kńd saÁ Štors´Á avraam de la xodologomo[r]/ kńd
robise pe lot nepotÁ s´Á æ eÎit´/ Šnainte melxisedek kÁ píne Îi kÁ vi[n]: Fac. 14, 17–18)
5. Jertfa lui Avraam („Jertva lui Avraamŭ”, Èertva4 lÁi avraam´)
6. Împărtăşirea apoﬆolilor (la S: [...]; la N: „Luaţi, mâncaţi, aceﬆa eﬆe Trupul Meu”, prïimite ædite sïe e[st´
thl]o moe: primul ecfonis al Jertfei)
7. „Duminica samarinencii” (nedelå samarhnin¥: In. 4, 5–42)
8. „Duminica slăbănogului” (nedelå raslablenago: In. 5, 1–15)
9. Agneţ între doi arhangheli („Şi venind ﬆeaua, a ﬆat [deasupra unde] era Pruncul culcat”, i pr[i]ÎedÎi jvhjda5
st[a verxÁ ideÈe bh] ›troça leÈa[wa]6: rugăciunea la punerea ﬆeluţei, la proscomidie; Mt. 2, 9)
10. Sf. Ioan Gură de Aur (st¥Úi ï›an´ jlatoÁst; „Binecuvântată eﬆe împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului
1
Singura apariţie a formei vidhx<ß>. La toate celelalte inscripţii de la profeţi apare forma videx<ß>, specifică slavonei mediobulgare
şi celei de redacţie sârbă.
2
Rescris: vamen.
3
Forma slavă pentru Chedorlaomer, care se regăseşte în traducerile vechi româneşti ale Bibliei (BŞR, de exemplu). Din grec.
Χοδολλογομόρ (BŞG).
4
Notarea cu v în loc de f eﬆe influenţată de grafia cuvântului slav Èrßtva.
5
În loc de qvhjda.
6
Ultimul cuvânt al inscripţiei nu se regăseşte în textul slujbei proscomidiei, v. Liturghierul de Buzău f. 10r (şi supra, nota la catoliconul
Coziei, altar nr. 7)

Duh, acum şi pururea şi în vecii [vecilor]”7, blgÚoslove/no carst/vo ›ca/ i snÚa i s/tÚago dxÚa/ nnÚh i pri/sno
i v´/ vh[ki bhk›mß]8: binecuvântarea de început a Liturghiei)
11. Sf. Vasile cel Mare (st¥Úi vasilïe velik¥; „Doamne, Dumnezeul noﬆru, a Cărui ﬆăpânire eﬆe neasemănată şi slavă
neajunsă”, gsÚi bÈÚe/ nÎÚ´ ego/Èe derÈa/va neska/janna/ i slava/ neposti/Èima: rugăciunea de taină la antifonul întâi)
12. Sf. Atanasie al Alexandriei (st¥Úi aƒanasïe ale%andr[ei]ski; „Că sfânt [eşti, Dumnezeul] noﬆru, şi Ţie slavă
înălţăm”, æko stÚ´/ [esi bÈÚe]/ naÎ´ i te/be9 slavß10/ v´j[s¥]laem: ecfonis înainte de Trisaghion11)
13. Sf. Grigore Teologul (st¥Úi grigorïe bgÚoslovß; „Arată, Stăpâne, faţa Ta peﬆe cei care se pregătesc pentru
sfânta luminare”, [æv]i vl[Úd]k/[o] l[i]ce tv/[oe na] i[Èe]/ [kß stÚo]m[Á]/ [pros]vh/wenïü12: rugăciunea
celor ce se gătesc către sf. luminare din liturghia sf. Grigore Dialogul)
14. Sf. Chiril (st¥Úi kirïl´; „[Dumnezeule Cel sfânt, Care întru sfinţi Te] odihneşti, Cel Ce cu glas întreit”, [bÚe stÚ¥i/
na s]/tÚ¥x po/çiva/åi i/Èe13 trsÚt¥m/ glasom: rugăciunea de taină la Trisaghion)
15. Sf. Nicolae (st¥Úi nikolae)
16. Sf. Prohor (st¥Úi proxor; pe orar: „Sfânt Domnul”, stÚß gdÚß; cf. Is. 6, 3)
17. Sf. Euplu (st¥Úi eõplÁ; pe orar: „Sfânt Domnul”, stÚß gdÚß)
18. Sf. Ştefan (st¥Úi stefan)
19. Sf. Roman (st¥Úi roman; pe orar: „Sfânt Domnul”, stÚß gdÚß)
20. Viziunea sf. Petru din Alexandria (st¥Úi petrÁ; „Cine Ţi-a rupt haina, Mântuitorule?”, kto ti/ spˆse rijÁ/
rajd[r]a; jos: „Arie cel fără de minte”, arïe bejÁmen)
21. Iisus în mormânt („Pogorârea lui Hriﬆos”, sńetïe xvÚo), serafim şi pomelnic („† Pomeniţi, părinţi sfinţiţi, pe zugravii
Iosif ieromonah, Hranite, eodosie”14, † pominaite ›cÚi stÚ¥i/ jografïi ï›sif ïermonax/ xranite ƒe›dosïe15)
22. Cruce criptogramă16: IC–XC, NΗ–KA, ΦΧ–ΦΠ („Lumina lui Hriﬆos luminează tuturor”, Φῶς Χριστοῦ
Φαίνει Πᾶσιν: vosglas înaintea celei de a doua paremii, la liturghia Darurilor înainte sfinţite), ΑΠ–ΜC
(„Începutul credinţei, Crucea tainei”, Ἀρχὴ Πίστεως Μυστηρίου Σταυρός), ΤΠ–ΚΓ („Locul Căpăţânii rai s-
7
Filaerele sfinţilor ierarhi parţial rescrise, cu greşeli.
8
Întregire după Liturghierul de Buzău, f. 14r.
9
Core: tebh.
10
Core: slavÁ.
11
În unele ediţii, reluat la sfârşitul rugăciunii de taină de la Trisaghion (ed. Bucureşti 1680, Bucureşti 1728 etc.). Nu şi în ediţia de
Buzău a Liturghierului.
12
Inscripţia numelui şi de pe filaer deformată. Întregirea s-a făcut după inscripţia de pe filaerul aceluiaşi ierarh piat la Surpatele, altar
nr. 17. V. şi Liturghierul de la Buzău, f. 97v.
13
Aceﬆ cuvânt lipseşte în Liturghierul de la Buzău, f. 18v. Întregirea s-a făcut după aceeaşi ediţie.
14
15
A doua parte a pomelnicului eﬆe scrisă în spiritul limbii române: numele zugravilor şi „titlul” lor nu au desinenţe de acuzativ „slav”, iar
forma cuvântului jografïi redă articolul hotărât, propriu limbii române.
16
V. supra, altarul paraclisului de la Cozia.

Biserica Adormirii Maicii Domnului a mânăﬆirii Govora. Liﬆa temelor iconograice
a făcut”, Τόπος Κρανίου Παράδεισος Γέγονεν: glas 5, miercuri şi vineri la utrenie, sedealna), EE–ΚE (EE?
„Elena a aflat sprijinul milei”, Ἑλένη Εὗρε Ἐλέους Ἔρεισμα), Γ–Α („Capul lui Adam”, glava adama). Sub cruce,
în regiﬆrul draperiei: „† 7219”17.
23. Sf. Grigore Decapolitul (st¥Úi grigorïe/ dekapolïtß18) (cu omofor!)
24. Sf. Nicodim „cel sfinţit” ([st]¥Úi nikodïm/ osvewenß) (cu omofor!)
25. Sf. Mod[eﬆ] (st¥Úi mod[est])
26. Sf. Vlasie ([s]t¥Úi vlasie)
27. Sf. Eleﬅerie (st¥Úi elefterïe)
28. Sf. Ignatie (st¥Úi ignatïe)
II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator („Atotţiitorul”, O ΠΑΝΤΟΚΡΑΤΩΡ, ὁ Παντοκράτωρ) şi curcubeu cu inscripţie („[…]

şi preﬆe Fiiulŭ ﬆ[…]19”, [...]Îi preste fïÓl´ st[...])
2. Cete îngereşti, Tronul Hetimasiei cu Maica Domnului şi sf. Ioan Botezătorul
3. Profeţi: [Aaron]20 ([...]; „Auziţi aceaﬆea, preoţi, şi luaţi aminte, casa lu[i] Israil”, aÁjic aç/ehsth pre/›ci/ Îi lÁ/aci
am/inte ka/sa lÁ ïsra/il: Os. 5, 1); Solomon (prorok solomo[n]; „Când D<o>mnul dă înţelepciune şi de la faţa Lui
iase mintea”, kńd dmÚnÁl/ d´ Šcel/epçÁne/ Îi de l/a fac/a lÁi åse/ minth: cf. Pilde 2, 6); Daniil (prorok daniïl´;
„Văzuiu vidinie şi videniia capul mieu turbură”, v´jÁü/ vidïn/ïe Îi/ vide/n• k/apÁl m/ïeÁ tÁr/bÁrÁ21: cf. Dan. 7, 15);
[Iona] ([...]; „Turnă-mi-să mie apă păn la suflet22”, tÁrn´ m/i s´ mie/ ap´ pń l/a sÁflet: Iona 2, 6); [Zaharia] ([...];
„Rădicaiu ochi[i] mie[i] şi văzuiu şi iat[ă] bărbat şi în mâna lu[i] f[u]n[i]e măsurătoa[re] de pământŭ”, r´dikaü/ ›ki
mie[i]/ Îi v´jÁÓ/ Îi æt[´] b´r/bat Îi Š/ mńa/ lÁ f[Á]n[ï]e/ m´sÁr´toa[re]/ de p´mńt´: Zah. 2, 1); Isaia (prorok
ïsa[...]; „Binecuvânta-Te-voi D<oa>mne pentru că Te-ai urgisit mie”, binekÁv/ńta te vo/i dmÚne/ pentrÁ/ k´ thi/
Ár¾isït/ mïe); Iezechil (prorok ejekiïl; „Şi veni asupra mea dhŭ şi mă rădică şi mă sculă”, Îi venï/ asÁpra/ mh
dÚx´/ Îi m´ r/´dik´ Îi/ m´ skÁl´: Iez. 37, 1, la sfârşitul utreniei din Sâmbăta Mare); Ieremia (prorok eirimïå23;
17
1710–1711. Notat cu cu cifre arabe.
18
La nr. 23 şi 24, rândul al doilea eﬆe scris cu litere cursive.
19
Inscripţie ilizibilă datorită rescrierii. Fragmente de litere ar indica un pasaj din ps. 79, 15–18 („Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar,
caută din cer şi vezi şi cercetează via aceaﬆa şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe fiul omului pe care l-ai întărit Ţie.
Arsă a foﬆ în foc şi smulsă, dar de cercetarea feţei Tale ei vor pieri. Să fie mâna Ta peﬆe bărbatul dreptei Tale şi peﬆe fiul omului pe care
l-ai întărit Ţie”), probabil în formula din liturghia arhierească (v. Polovragi, Mamul, Biﬆriţa).
20
Identificabil prin aşezarea la răsărit, lângă Moise, şi prin veşmânt.
21
În loc de ´ final apare Á.
22
În BŞR (Iona 2, 7): „Turnă-mi-se mie apă până la sufletul mieu”.
23
În loc de irimïå.

„Aduşu-mi-am24 aminte de mila tinereaţilor tale şi dă dragoﬆea”, adÁÎÁ m/ï am aminte/ de mila/ tinerh/cilor´ t/ale
Îi d´/ dragosth: Ier. 2, 2, paremie la mucenici); [David] ([...]; „D<oa>mne, Dumnezeul puterilor Tale, întoarce pre
noi”, dmÚne dÁm/nejeÁl pÁ/terilor/ tale Š/toarçe/ pre noi: ps. 79, 8); Moise (prorok moisï; „Eu D<o>mnul am grăi[t]
voao aşa: voi faceţi la adunare aţi ficlenit asupra Mea”, eÁ dmÚnÁl/ am grí[t] vo/a› aÎa/ voi fa/çeci la/ adÁnare/ ac
fikl/enit asÁpra/ mh: cf. Ieş. 16, 11–12?)
4. Apoﬆoli (E,S,V,N): Petru (apsÚl´ petrÁ), Pavel (apsÚl´ pavel), Andrei (apsÚl´ andrei), Ioan (apsÚl´ ï›an),
Marcu (apsÚl´ marko), Vartolomeu (apsÚl´ vartolomÚ), Toma (apsÚl´ ƒoma), Simon (apsÚl´ simon), Luca (apsÚl´
lÁka), Matei (apsÚl´ maƒei)
5. Apoﬆoli din cei 70, în medalioane (E,S,V,N): Iisus Hriﬆos, Filip (apsÚl´ filip), Urban (apsÚl´ Árvan), Stahie
(apsÚl´ stafïe), Amplia (apsÚl´ amplïa), Andronic? (apsÚl´ antonin25), ?, Chifa? (apsÚl´ ki[...]), Nicanor ([apsÚ]l´
nikanor), Siluan ([apsÚ]l´ [...]Áan), ? (apsÚl´ p[...]), ?, ?, Matia ([apsÚ]l´ maƒïa), Tadeu (apsÚl´ ƒadeÁ), Cleopa (apsÚl´
kle›pa), Varnava (apsÚl´ varnava), ? ([apsÚ]l[´] [...])
6. Papii Romei în medalioane (E, S, V, N): Leon ([papa] le[...]), ? (papa [...]), Agapit (papa agapit), Liverie (papa
[li]verïe), Climent? ([papa] k[...]), ? (papa an[...]), ? (p[apa] [...]), Nicolae (papa nik[...]), Grigore (papa grigorïe),
? (papa [...]), ? ([...]), ? ([...]), ? (pap[a] [...]), Bonifatie (papa vonifatïe), Zosim (papa josim), Toma (papa ƒoma),
Celeﬆin (papa kelestin), Adrian (papa adrïan), Agaton (papa [...]on), ? ([...])
7. Evangheliştii cu simboluri: (SE) Ioan ([eõlÚist] ï›an; pe cartea lui [Prohor]: „La început era”, [vß]/ naç/alh//
[b]h: In. 1, 1), (SV) Luca (eõlÚist [lÁka]; „Fiindcă [mulţi] au început”, pon/eÈe/ ubo/ [mnoji] na//çeÎ/i26: Lc.
1, 1), (NV) Marcu ([eõlÚist] marko; „Începerea Ev<an>gh<e>lie[i] a lui I<isu>s H<riﬆo>s Fiiul”, Šçepe/rh
eõÚg/lïe// a lÁ/i ïÚs/ xÚs fii/Ál: Mc. 1, 1), (NE) Matei ([...]; „Cartea neamului lui Iisus Hriﬆos”, kni/ga rod/stva/
ïsÚa xÚa27: Mt. 1, 1)
8. „Înălţarea lui Hriﬆos” (v´jnesenïe xvÚo; pe filaerele îngerilor: „Bărbaţi galileeni, ce ﬆaţi privind de la voi la cer”,
[m]ÁÈïe/ galile/stïi çto/ stoite/ jrewi/ ›t vas na n/bÚo; „Aceﬆ Hriﬆos pe care L-aţi văzut [...de la voi] la cer”,
sei xÚs/ jrhw/e [...]/ [vas?] na/ [n]bÚo: cf. Fapte 1, 11; [Isaia]: „Veniţi să ne suimŭ în munte[le] Dom<n>ul<ui> şi
în casă Dumnezeului”, venici/ s´ ne sÁi/m´ Š mÁn/te domÁÚl/ Îi Š kas´/ dÁmnejeÁ/lÁi: Is. 2, 3, paremie la
Înălţarea Domnului; Mih. 4, 2)
9. „Duminica Tomii” (nedelå ƒomina: In. 20, 19–31)
10. „Duminica mironosiţelor” (nedelå mironosice28: Mc.15, 43–47 şi 16, 1–8)
11. Înjumătăţirea praznicului Cincizecimii („Înjumătăţirea”, prepolovlene29: In. 7, 14; v. şi Lc. 2, 41–52)
24
Aduş(u) eﬆe forma originară de perfe tare în -şi, v. Al. Rosetti, ILR, p. 143, 353.
25
Nu eﬆe cunoscut un apoﬆol cu numele „Antonin”.
26
În loc de naçeÎa.
27
În loc de xrsÚta, prescurtarea uzuală.
28
În loc de mironosicß.
29
În loc de prhpolovlenïe. Reflexul e al diﬅongului h eﬆe specific redacţiilor mediobulgară şi sârbă. În schimb, la infra nr. 20, întâlnim
forma prh›braÈenïe. V. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.

12. „Duminica orbului” (nedelå slhpago: In. 9, 1–38)

13. a-b. „Buna Veﬆire a Născătoarei de Dumnezeu” (blÚgovewenïe bÚce; [David]: „Ascultă fiică şi vezi [şi] pleacă
urechea ta”, sliÎi/ dwÚ¥30/ i viÈd/ priklo/ni u/xo tvoe: ps. 44, 10, la ﬆihoavna utreniei din 15 auguﬆ;
[Solomon]: „Aceaﬆă poartă va fi închisă”, sïe vra/ta ja/tvor[e]/na bÁ/dÁt: Iez. 44, 2, paremie la praznicele mariale;
pe carte: „Fie mie după cuvântul tău, în pace”31: bÁdi/ mnh/ po gÚlÁ/ tvo/emÁ/ sß mi/rom: cf. Lc. 1, 38 şi 2, 29)
14. Sf. Elpidifor32 şi sf. mucenic
15. Sf. Polieu (st¥Úi polïeÁkt) şi sf. Nichifor (st¥Úi nikïfor)
16. Sf. Ana cu Maria (stâå anna)
17. [Sf. Ioachim]
18. Mucenici din cei 40 de la Sevaﬆa în medalioane: (E) Claudie (st¥Úi klavdïe), Odidian (st¥Úi ›didian´),
Claudie (st¥Úi klavdïe), Smaragd (st¥Úi jmaragd´), Nil (st¥Úi nilon), Xantie (st¥Úi %antos), Cudon (st¥Úi
kÁ[...]n); (S) Dometian (st¥Úi d›metian), Domn (st¥Úi [d]›mnon), Lizoic (st¥Úi lij›ik´), Ianos (st¥Úi nanos
sic), Leontie (st¥Úi le›ntïe), Sisinie (st¥Úi sisinïe), Sumarandon (st¥Úi [s]Ámarando); (V) Apafandon (st¥Úi
apafando), Isihie (st¥Úi [i]sixïe33), Prisc (st¥Úi prisk´), ? (st¥Úi [...]), Efradisih? (st¥Úi fa[...]ti[...]), Lisimah
(st¥Úi lisimax), Alexandru (st¥Úi ali%andr´); (N) Ioan (st¥Úi ï›an), Meletie (st¥Úi meletïe), Acroﬆochie
(st¥Úi akrostoki[...]), Oxiclie (st¥Úi o%iklïe), Flavian (st¥Úi flavian), Meliton (st¥Úi meliton), Ardie (st¥Úi
ardi›n)
19. Apoﬆoli din cei 70, în medalioane (S, de la E la V): Alfie (apsÚl´ alfïe), Soﬆen ([apsÚl]´ so[s]ƒen), Simeon
(apsÚl´ simeon), Luchian (apsÚl´ lÁkian), ? ([apsÚ]l´ v[...]), Asincrit (apsÚl´ asingr[...]), Rodion (apsÚl´ rodï›n),
? ([...] s[...]k), Tertie (apsÚl´ tertie), Iason (apsÚl´ ïas›n), ?, Cuart ([apsÚ]l´ kÁart), Anania (apsÚl´ ananï[a]);
(N, de la V la E): ? (apsÚl´ [...]), Epafrodit (apsÚl´ epafrodi[t]), ?, ? (ap[sÚl´] [...]), Patrova (apsÚl´ patrova),
Areta34 [apsÚl´] aret[...]), Zinon (apsÚl´ jinon), Ruf (apsÚl´ rÁfen), ?, Prohor (apsÚl´ proxo[r]), Chesar (apsÚl´
kesar), ? (a[psÚl´] [...]), Chifa (apsÚl´ kif), Tit (apsÚl´ tit), Lev? (apsÚl´ lev)
20. „Schimbarea la Faţă a Domnului” (prh›braÈenïe35 gnÚe)
21. Răﬆignirea ([...])
22. Coborârea la iad („Învierea lui Hriﬆos”, [...]senïe xvÚo; [Iov]: „Deschisu-s-au Ţie cu frică porţile morţii”,
›tvr´j/oÎa tï se36/ straxom/ vrat[a]/ smrtn/aå: Iov 38, 1737)
30
În loc de dwÚi.
31
Contopire a răspunsului Mariei adresat îngerului – „Fie mie după cuvântul tău” (Lc. 1, 38) – cu replica dreptului Simeon la vederea
pruncului Iisus „[Acum slobozeşte pe robul Tău], după cuvântul Tău, în pace” (Lc. 2, 29).
32
Azi inscripţia numelui eﬆe pierdută.
33
Vezi nota de la acelaşi sfânt, la bolniţa Hurezilor, naos nr. 8.
34
Pentru Artema. Confuzie cu numele mucenicului.
35
V. supra, nota pentru naos nr. 11.
36
În loc de så. Posibilă influenţă de redacţie sârbă.
37
V. supra, nota la catoliconul Coziei, naos nr. 20.

23. „Naşterea lui Hriﬆos” (roÈ[des]tvo xvÚo); profet [Miheia]: „Şi tu, Betleeme, casa Efratei”, i ti/ viƒle/eme/
dom´38/ efratov: Mih. 5, 1, paremie la Naşterea Domnului)
24. Botezul Domnului ([...]; profet [Isaia]39: „Veţi scoate apa cu veselie” (...din izvoarele mântuirii), poçïr/[pi]te40/
vodÁ/ sß vese/lïe[mß]: Is. 12, 3, paremie la Botezul Domnului)
25. „Întâmpinarea lui Hriﬆos” (st[r]etenïe xvÚo)
26. Cina de la Mamvri („Sfânta Treime”, [stÚÚaå tro]ica)
27. „Naşterea Născătoarei de Dumnezeu” (roÈdestvo bÚci)
28. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului („Intrarea Născătoarei de Dumnezeu”, vove[denïe bÚ]ci; [David]:
„[Ascultă], fiică şi vezi [...]”, [sliÎi d]Úwe/ri i v/[iÈ]d[´]/ [...]: ps. 44, 12)
29. „Învierea [lui Lazăr]” ([...]kresen[...] [...])
30. Intrarea în Ierusalim ([...])
31. Plângerea lui Hriﬆos ([...])
32. Învierea lui Hriﬆos din mormânt („Când S-a sculat H<riﬆo>s [di]n groapă [...]”, kńd sa skÁlat xÚs [...]n/ groap´
[...])
33. Sfintele femei la mormânt („[...] [mirono]siţe [...] aducând a[rome] [...]”, [...]/sice [...]/ adÁkńd a[...]: cf. Lc. 24,
1–4)
34. Drumul la Emaus („Mergândŭ H<riﬆo>s cu Luca şi cu Cleop[a] la satul Emmaus, frâng[â]ndŭ pâinea, o
bl<a>g<o>slovi şi deade lor”, mergńd´ xÚs kÁ lÁka Îi kÁ kle›p[a]/ la satÁl emmaÁs frńg[´]nd´ pính/ ›
blÚgslovi Îi dhde lor: Lc. 24, 13–33)
35. Veﬆirea adormirii Maicii Domnului („[...] Născătoarei de Dumnezeu”, [...]va bcÚ¥)
36. Adormirea Maicii Domnului ([...]; pe cartea unui ierarh: „[Fericiţi] cei fără prihană în cale”, [blaÈeni
ne]/p[or]o/çni/ [v´] pÁt/ [xo]dh[we]41: ps. 118, 1)
37. Apoﬆolii la mormântul Maicii Domnului ([...])
38. Mucenici în medalioane: (S) ? (st¥Úi [...]ïe), ? (st¥Úi [...]), ?, ?, ?, ?, ?, ?, Chirion? (st¥Úi ki[...]nos), ? (st¥Úi
p[...]kïas); (V) Achindin (st¥Úi akï[...]n), Oreﬆ (st¥Úi ›rest), Evghenie (st¥Úi evgenïe), Euﬆratie (st¥Úi
evstratïe), Mardarie (st¥Úi [...]darïe), Auxentie (st¥Úi av%entïe), Elpidifor (st¥Úi [...]id[...]for); (N) Pigasie
(st¥Úi pigasïe42), Leon (st¥Úi leon); Stratonic (st¥Úi str[...]nïk), Ermil (st¥Úi ermïl´), ?, ?, ?, ? ([st¥Úi] e[...]atïk),
Areta ([st¥Úi] areta), ? ([st¥Úi] le[...]ïe)
39. Sf. Gheorghe (st¥Úi ge›rgïe)
40. Sf. Mercurie (st¥Úi merkÁrïe)43
38
Core: dome.
39
Rescriere.
40
În loc de poçerpite.
41
Întregirea s-a făcut după catoliconul Coziei, naos nr. 59.
42
Repiat: pitasïe.
43
Rescris.

41. Sf. militar44

42. Hriﬆos „[Înger] de mare sfat” (velika soveta [aggela]45: Is. 9, 5)
43. Sf. Trifon (st¥Úi trifon)46
44. Sf. Panharie (st¥Úi panxarïe)
45. Sf. Teodor [Tiron] (st¥Úi ƒe›dor´/ […])
46. Sf. Teodor Stratilat (st¥Úi ƒe›dor´/ stratilat)47
47. Sf. Artemie (st¥Úi artemïe)48
48. Arhanghelul Gavriil ([...] gavrïil´; „Bărbaţi, priviţi sabia lui, pe care Mihail o ţine la uşi”, mÁÈïe/ jrite/ meç
ego/Èe pri/nosit49/ mix[a]/il p/ri dve/rex)
49. Sf. Teopiﬆa ([stÚaå] ƒe›pist¥50) şi Agapie (st¥Úi agapïe)
50. Pr. David (prorok davi[d]51; [...])
51. Pr. Isaia (prorok52 isaïå; „Să fi[e D]oamne ochii Tăi deşchişi spre casa aceaﬆa”, s´ fi[e d]›/amne ›k/ïi tí
de/ÎkiÎi/ spre kasa/ açasta: cf. III Regi 8, 29, paremie la praznicul sf. împăraţi)
52. Sf. Maria Egipteanca (stâå marïå egiptenina)
53. Sf. Zosima (st¥Úi josim)
54. Sf. Euﬆatie (st¥Úi eõstatïe) şi Teopiﬆ (st¥Úi ƒeopist)
55. Arhanghelul Mihail („Arhiﬆrategul Mihail”, arxistratig mixail´53; jos: „Bea paharul din care a băut”, pïi
çaÎÁ/ eiÈe po[slÁÈil]54)
56. Sf. Iacov Persul (st¥Úi55 ækov pershni)
57. Sf. militar56
58. Sf. Nichita (st¥Úi nikita)
59. Iisus Hriﬆos
60. Sf. Pantelimon (st¥Úi panteleim/on)
44
Inscripţia repiată, azi citim: sf. Pahomie!
45
Azi: velika sogeta.
46
Rescris.
47
Rescris.
48
Rescris.
49
Azi: gïri/nosig.
50
În loc de ƒe›pista. Numele sfintei a foﬆ transcris din sinaxar la cazul genitiv, v. Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
51
Rescris.
52
Numele profetului şi textul de pe filaer parţial rescrise, cu greşeli.
53
Repiat: arxnstratig mnxail´.
54
Întregire şi coreare după scena de la Cozia, naos nr. 98.
55
La nr. 56–58 şi 62–64, rescris stÚm în loc de st¥Úi.
56
Inscripţia repiată; azi apare ca sf. Platon.

61. Sf. Cosma (st¥Úi kojma)

62. Sf. militar57
63. Sf. Neﬆor (st¥Úi nestor)
64. Sf. Dimitrie (st¥Úi dimitrïe)
65. Sf. mc. Condrat (st¥Úi kondrad´)
66. Sf. mc. Alexandru (st¥Úi ale%andr/Á)
67. Sf. mc. Tavrian? (st¥Úi ƒeaõ[...])
68. Sf. mc. Timotei (st¥Úi timoƒei)
69. Sf. mc. Ipatie (st¥Úi ïpa[...])
70. Sf. mc. Pavel ([st¥Úi] pavel´)
71. Sf. mc. Dionisie (st¥Úi di›nisïe)
72. Sf. mc. Alexandru ([st¥Úi] ali%andr/Á)
III. Pronaos
1. Maica Domnului cu Pruncul („Pururea Fecioarei şi Maicii Împăratului puterilor celor de sus, din inimă
preacurată, credincioşii duhovniceşte să-i ﬆrigăm: bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Maică
nenuntită. Fecioară Maică, ceea ce pe Dumnezeu L-ai întrupat, primeşte glasurile” (...celor ce ﬆrigă ţie
pururea...), prisnodvÚh i mtrÚi crÚh viÎn¥x58 sil 1 ›t çsÚthiÎïi59 srÚca vhrnïi dÁxovnh v´jopïem 2 radÁi
så bogorodice dvÚo 1 mtÚi nenevhstnaå 1 dvÚo mtÚi 1 æÈe bgÚa v´plowÎi602 glasi prïemli v´61: glas 1,
duminică la utrenie, canonul Născătoarei, cântarea 1 şi glas 5, luni, cântarea 3)
2. Profeţi în medalioane (E, S, V, N): [David] (p[...]; „Masă te-am văzut, Fecioară”, trape/jÁ te v/idex d/vÚo),
Aaron (pr[...] aron, cu ramură; „[Toiag te văzui, Fecio]ară”, [...]/[...]/[...]/ar´: cf. Num. 17, 8), ? ([...]), ? ([...]o[...];
[...]ć/[...]eva/ mńa/ [...]), Ghedeon ([p]r[or]o[k] g[...]e[...]; „Lân[ă] t[e v]ăzu[i], Fe[cioa]ră”, lń[´]/ t[e
v]´j/Á[i] fe/[çoa]r´: cf. Judec. 6, 37–40), Iezechil ([...]r[...] ej[e]k[ïil]; „Poartă te văzui, Fecioară”, poart´/ te
v´j/Ái fe/çoar´: cf. Iez. 44, 2, paremie la praznicele mariale), Avacum ([...] avakÁ[m]; „Pia[tră] te văzui,
Fecioară”, pïa[...]/ te v´j/Ái fe/çoar´: cf. Dan. 2, 34 şi 45), [Zaharia] ([...]; „Sveş[n]icŭ te văzui, [Fe]cioa[ră]”,
sveÎ[n]/ik´ te/ v´jÁi/ [fe]çoa[r´]: cf. Zah. 4, 2), Isaiia ([p]roro[k] isaïå; „Cleşte te văzui, Fecioară”, klewe/
te v´j/Ái fe/çoar´: cf. Is. 6, 6–7), [Iona] ([...]; „Turnă-mi-se mie apă pân la [s]uflet”, tÁrn´/ mi se/ mïe ap/´
pń la/ [s]Áflet: Iona 2, 6), [Sofonie] ([...]; „Înfrumuseţază-te şi te veseleşte”, ŠnfrÁm/Áseca/j´ te Îi/ te
57
Inscripţia repiată, azi citim: sf. Mina.
58
În loc de v¥Înix. Pentru alternanţa grafică ¥ - i, vezi Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă.
59
Core: çsÚtnhiÎïi.
60
Core: v´plowÎaå.
61
În Octoih, Buzău 1700, f. 155r: glasi prïemli vopïÓwixß ti vsegda (...).

vesel/ewe: Sof. 3, 14 şi Zah. 9, 9; paremie la Duminica Intrării în Ierusalim), [Moise] ([...]), Solomon (p[...]
[solo]mo[n]; „[Chivo]t te văzui, Fecio[ar]ă”, [...]t/ te v´jÁi/ feço[ar]´: cf. ps. 131, 8)
3. Melozi: (SE) [Ioan Damaschin]62 (stÚ[¥i] [...]); (SV) Teofan (st¥Úi [...]fan; „[...] ceata îngerilor”, poÓ/ [...]Á/
lik[...]/ agge/l´sk/omÁ); (NV) Cosma (st¥Úi kojma63; „[...] te-am cântat [...]”, edino/ te po/Ó
tri/[...]li[...]Á/oe[...]/vo); (NE) [Iosif ?]
4. Strămoşii lui Hriﬆos după Lc. 3, 32–38, în medalioane: (S, de la V la E) Esrom (prvÚdn¥i64 esro[m]), ?
(prvÚ[d]n[¥i] [...]), Arfaxad ([prvÚdn¥i] arf[...]), Sem ([prvÚd]n¥i si[m]), Set (prvÚdn¥i siƒ), Enos (prvÚdn¥i enos);
(N, de la E la V) Vooz (prvÚdn¥i vo›j), Oviud [Iobed] (prvÚdn¥i ›viÁd), Iesei (prvÚdn¥i ïessei), Salmon
([prvÚd]n¥i sa[...]n), Naavson (prvÚ[dn¥i] naavson), Aminadab (prvÚdn¥i aminada[v])
5. Axion, ﬆihul II (apoﬆolii: „Cea pururea fericită şi preanevinovată [şi] Maica Dumnezeului noﬆru”, prisno
blÈennÁü i preneporoçnÁü 1 mtÚr´ bgÚa 1 nÎÚego: imnul Axion, ﬆih II; cuvios la N: „Născătoare de Dumnezeu,
tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit nouă rodul” (...vieţii), bcÚe ti/ esi loj/a isti/nna v´j/rastiv/Îïå naÎ/
plod: ﬆihiră la ceasul al treilea; cuvios la S: „Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin
Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu” (...iadul s-a robit), prebÚl/goslov/ena es[i]/ bcÚe dvÚo/ v´plo/wim boga/ is
tebe: duminică la laude, înainte de doxologia mare)
6. Stihira de Crăciun (deasupra îngerilor: „[Puterile ceri]ului65 să bucură”, [...]ÁlÁi s´ bÁkÁr´; deasupra
personificărilor Pământului şi Peşterii: „[...po]poarelor eşti curăţie”, [...]poarelor ewi kÁrćïe; deasupra magilor:
„Magii daruri î[i] aduc”, [...] volexïr66 darÁri Š[i] adÁk: pasaje mediane din ﬆihira „Aﬆăzi Hriﬆos în Betleem Se
naşte...”, glas 2, la laude, 25 dec.67)
7. [„De tine se bucură toată făptura,] ceea ce eşti plină de dar” ([...] [›bradovann]aå; sf. Ioan [Damaschin], ï›an:
„Soborul îngeresc şi neamul omenesc”, arxan/gelskï/i s´bo/r i rod/ çlÚvçs/kïi; sf. Cosma, kojma: „Biserică sfinţită
şi rai cuvântător”, ›swÚe/nnaå/ crÚkvi/ i raü/ sloves/nïi: axionul liturghiei sf. Vasile cel Mare)
8. Troparul litiei? (cuvios în centru, înspre V: „[Stăpână, primeşte] rugăciunile robilor [tăi]”68, [vldÚçce/ prïi]/m[i]
[m]ol/va69 rab/[...]: ﬆihiră glas 8, joi, la ﬆihoavna laudelor; cuvios în centru, înspre E: „Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Domnul” (...eﬆe cu tine): bÚ[ce] d/[vÚ]o r[a/dÁ]i så/ ›bra/dovan/naå/
gÚo: troparul litiei; sfânt spre E70: „Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creştinilor”, bcÚe n[a]/deÈde/ vsåm/
62
Propunere de identificare după veşmânt.
63
Rescris.
64
Prescurtare de la prav´dń¥i „dreptul”.
65
Întregirea textului după scena similară de la Fedeleşoiu.
66
Grafie confuză pentru volsvi/volxvi, varianta slavonei ruso-ucrainene a vsl. vlßxvß „magi”. Reﬆul inscripţiei eﬆe în limba română.
67
Iconografia reproduce, în altă compoziţie, schema de iluﬆrare a ﬆihirii de la vecernia Crăciunului „Ce vom aduce Ţie, Hriﬆoase...”, dar
textele inscripţiilor se regăsesc în ﬆihira de la laude menţionată.
68
Întregirea după scena similară de la Fedeleşoiu. Inscripţia de la Govora eﬆe deformată de retuşuri.
69
În loc de molbÁ.
70
Filaerul sfântului dinspre V are inscripţia degradată.

xristï/anom: ﬆih la cântarea 9 din canonul Întâmpinării Domnului71)

9. Cuvioşi în medalioane (E, S, V, N): Acachie (st¥Úi akakïe), Simeon (st¥Úi sime›n), Samson (st¥Úi sam9on72),
Arsenie (st¥Úi arsenïe), Avramie (st¥Úi avramïe), Pafnutie (st¥Úi pafnÁtïe), Marin (st¥Úi marin)// Teodor (st¥Úi
ƒe›dor), Maxim (st¥Úi ma%im), Ilarion (st¥Úi ilarï›n), Pahomie (st¥Úi paxo/mïe), Teodor (st¥Úi ƒe›dor)//
Martinian (st¥Úi martinïan), Teoiﬆ (st¥Úi ƒe›ktist), Isachie (stÚ¥i [i]sakïe), Isidor (st¥Úi isidor)// Pavel
(st¥Úi pavel), Pavel (st¥Úi pavel), Nichita (st¥Úi nikita), Simeon (st¥Úi sïme›n), Meletie (st¥Úi meletïe)
10. Sf. împăraţi („Sf. Conﬆantin şi maica sa Elena”, st[¥Úi] k›[...]/tin i m[t]ˆr/e ego elena)
11. Îngeri cu inscripţie („† Întărirea celor ce nădăjduiesc întru Tine, întăreşte, Doamne, biserica Ta, pe care ai câştigat-
o cu scump sângele Tău”, † utverÈdenïe na tå nadhüwim [så] utver/di gsÚi crÚkov svoü 2 üÈe st[å]Èa 2
çestnoü/ si kr´vïü73: catavasie la Întâmpinarea Domnului, glas 3, irmosul cântării 3 din canonul utreniei)
12. [Sf. Varlaam] („Fiule Ioasafe, când te vei îmbogăţi, vei deveni nedarnic”, çado ï/›asafe/ egda ra/jbogat/heÎi
t/ogda ne/podatl/iv bÁde/Îi74)
13. Sf. Ioasaf ([st¥Úi] ï›asaf)75
14. Antim [Ivireanul] („Anthim mitropolit U[n]grovlahie[i]”, anƒim mitropolit oõgrovlaxïe[ï])76
15. Sf. Teodosie [„începătorul de obşte”] (st¥Úi ƒeo[...]; „Unde nu creşte tot grâul îngrijit, acolo cuvântul [eﬆe]
puternic”77, ideÈe ne/ rastet´/ chlom rd´/naå pÎe/nica 1 tÁ/ glÚ´ krhp/ok´: cf. Vieţile sfinţilor, 11 ian.)
16. Sf. Antonie cel Mare ([st¥Úi] antonïe; „Am văzut mrejele vrăjmaşului cum se întind peﬆe faţa pământului”, videx
sht/i vraÈï/i prostr/hü po li/cem jemlü: Patericul, pentru avva Antonie 9)
17. Conﬆantin [Brâncoveanu]78 („Coﬆ[andi]n [Basa]ra[b] voevod”, kost[...]n [...]ra[...] voevod)
18. [Catalina doamna]79
19. [Radu cel Mare] („[I]o<an> [Radu] vo[evod]”80, [...]› [...] vo[...])
71
În Mineiul pe februarie, Buzău, 1698, f. 12r, prima pripeală la cântarea 9, canonul utreniei din 2 febr.: „Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, nădejdea creştinilor...”.
72
Vezi nota de la acelaşi sfânt la bolniţa Hurezilor, naos nr. 48.
73
Întregirile s-au făcut după inscripţia de la aceeaşi scenă din pronaosul schitului Fedeleşoiu (nr. 12).
74
Cf. Vieaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, ed. P.V.Năﬆurel, Bucureşti, 1904, p.115 şi 293.
75
Rescris.
76
Rescris. Vezi C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 690. Portretele itorilor şi inscripţiile lor repiate.
77
Traducerile de la nr. 15, 27, 28 le datorăm dl. Pavel Mircea Florea.
78
La Radu Florescu, Mânăﬆirea Govora, Bucureşti, 1965, p. 30 eﬆe identificat cu Conﬆantin Brâncoveanu, dar legendele de la fig. 6
şi 16 îl numesc „Matei Basarab”; la PS. Gherasim Criﬆea, Iﬆoria mânăﬆirii Govora, Râmnicu Vâlcea, 1995, p. 92, eﬆe „Conﬆantin
Brâncoveanu”; după C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 690, portretul îl reprezintă pe Matei Basarab. Optăm pentru identificarea cu
Conﬆantin Brâncoveanu, în timpul căruia s-a refăcut biserica şi a cărui preferinţă pentru numele dinaﬆic, în dauna celui de familie,
eﬆe marcată în documente şi inscripţii, inclusiv în pisania aceﬆei biserici.
79
Inscripţie aﬆăzi ştearsă. Leura după C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 690.
80
Completările după ibidem.


21. Sf. Varvar (st¥Úi varvar)
22. Sf. Moise (st¥Úi moisi)
23. Egumenul Paisie („Paisie [i]er[o]mona[h]”, paisïe ermona[x])81
24. Popa Dobre („Popa Dobre, nepotu[l] părintelui Paiisie care au foﬆŭ [isăpravnic ş]i82 oﬆenitor”, popa dobre nepotÁ
p´rintelÁi/ païisïe kare aÁ fost´/ [...]i ›stenitor)
25. Arhimandritul Ioan de la Hurezi (?)83 („[...] [l]avre Horezi [...] sf<intei> [...]”, [...] [l]avre/ xoreji [...]/[...]/ sÚf [...])
26. Serafim
27. Sf. Sava (st¥Úi sava84; „Nu spuneţi că vrem să ne mântuim şi nu putem”, ne glÚite/ æko xo/wem spsÚt/så 1 i n[e]/
moÈ[em])
28. Sf. Eﬅimie ([st]¥Úi [eõ]tƒemïe; „Înaintea ochilor pururea să aveţi moartea Lui”, pred ›çi/ma pri/sno smÚrt/
imåå/ite emÁ)
29. Damaschin al Râmnicului („Damaschi[n ep]iscop Râ[m]nicului”, damaski[n ep]isk›p r´[m]nikÁlÁi)
IV. Pridvor
1. Iisus Hriﬆos Emanuel (ΙΣ ΧΣ; › emmanÁil; pe filaer: „Dhul Domnului pre” (... Mine), dxÚÁl dom/nÁl/Ái/
pre: Lc. 4, 18, după Is. 61, 1; „Veseliţi-vă, ceruri, trâmbiţaţi, temeliile pământului, munţilor veﬆiţi bucurie. Că, iată,
Emanuel pe Cruce a pironit păcatele noaﬆre; şi Cel ce dă viaţă, moartea a omorât, pe Adam înviindu-l” (...ca un
iubitor de oameni), veselite så nbÚsa 1 vßstrÁbite ›snovanïe jemli2 vojopïite gor¥ sß veselïem 1 se bo
emmanoilß 1 grhxi naÎa na krsth prigvojdiv´ 1 Èivot daåi smert´ umertvivß2 adama vßskrsivïi: glas 1,
duminica la vecernia mare, ﬆihiră a lui Anatolie)
2. Cete îngereşti
3. Simbolurile evangheliştilor: (SE) Ioan (ï›an), (SV) [Luca], (NV) Marcu (marko), (NE) Matei (maƒei)
4. Profeţi în medalioane: (S, de la E la V) Avdiu (prorok avdiÁ; „Piiarde-voi înţelepţi[i] din [E]d[om] şi [priceperea di]n
mu[n]tele lui Isavŭ”, piær/de voi/ Šcele/pcï[i]/ din [e]/d[om]/ Îi [...]/[...] [di]/n mÁ[n]/tele/ lÁi ï/sav´: Avd. 1, 8),
Osea (prorok ï›sïå85; „Şi t[e] aprop[ie] cătră Dumn[e]zăul tău pururea”86, Îi t[e]/ aprop[ïe]/ k´tr´/ dÁmn[e]/j´Ál/
t´Á pÁr/Árh: Os. 12, 6), Amos (prorok amos; „Vai de ceia ce poﬅescŭ zioa Domnului”, vai de/ çeæ çe/ pofte/sk´ jï/›a
81
Inscripţie rescrisă, deformată.
82
Întregirea după ibid. Inscripţia azi rescrisă şi deformată (ex: „...›etenitot”).
83
C. Bălan, ibid., a citit în aceﬆ loc: „[Ioan] arhimandritul sfintei lavre Hurezi care au foﬆŭ [oﬆenitor şi] itor la [zugrăvirea] sfântei
[biserici]”. Aﬆăzi inscripţia eﬆe ilizibilă, cu urme de litere şterse ori deformate prin retuşare.
84
Lângă nimb, în ﬆânga sfântului, numele cu cursive (indicaţie de zugrăvire): sava.
85
În loc de ›sïe (vezi Polovragi, naos nr. 11) sau ›sea (cum apare la catoliconul Coziei, altar nr. 4).
86
În BŞR: „Şi tu la Dumnezăul tău te vei întoarce”.

do/mnÁlÁ/i: Am. 5, 18), Zaharia (prorok jaxariå; „Înfrămuseţaz[ă]-te şi te veseleaşte, fată Sionulu[i]”,
Šfr´mÁ/secaj[´]/te Îi te/ veselh/we fa/t´ si›/nÁlÁ[i]: Zah. 9, 9, paremie la duminica Intrării în Ierusalim), Naum
(prorok naÁm; [...]); (N, de la E la V): Malahia (prorok malaxïå; „[Aspre sunt pentru Mine87] cuvi[nte]le vo[a]ﬆ[re],
z[ice] Do[m]n[ul]”, [...]/[...]/[...]Á pre/ lïh kÁ/vi[nte]le/ vo[a]st[re]/ j[içe]/ do[m]n[Ál]: Mal. 3, 13), Iona (prorok ï›na;
„Turnă-mi-se [m]ie apă până la sufletul mieu”, tÁrn´/mï se [m]/ïe ap´ p/ń´ la/ sÁfle/tÁl m/ïeÁ: Iona 2, 6), Agheu
(prorok aggeå; „Zice Domnul: pentru că mare va fi mărirea casii aceştiia”, jiçe d/omnÁ/l pentr/Á k´/ mare/ va fi/
m´rir/h kasïi/ açewï/h: Ag. 2, 9), Sofonie (prorok sofoniå; „Aproape e şi grabni[c] foarte glasul zilei Dom[n]ului”88,
aproape/ e Îi gr/abńi[k] / foarte g/lasÁl jilei/ dom[n]Ál/Ái: Sof. 1, 14), Miheia (prorok mixea; „Înnălţa-să-va
mâna ta pr[e] cei c[e] te chinuesc”, Šnn´l/cas´ va/ mńa ta pr[e]/ çei ç[e]/ te ki/nÁesk: Mih. 5, 8)
5. Maica Domnului cu aripi („Acoperă[-ne cu ...] tale”89, pokr[ßi ...]x tvoeÓ90; pe filaer, deasupra capului
Maicii: „Păzeşte locul unde se mărturiseşte numele meu”, pok[r]ßi [...] [m]æ[st]o poj[n]a[n]ïa imå moe:
textul de sinaxar la Pocrov, 1 oombrie; lateral: „Date au foﬆ fecioarei91 [cele] două aripi ale vulturului [celui]
mare”, dani b¥Îa dvÚi dvh// krilh ›rla veliko: Apoc. 12, 14)
6. Fuga în Egipt („Când a fugit Iosif cu Pruncul şi cu Maica Lui în Egipt”, egda båÈe ï›sif s´ ›tro/kom i s´
mate[r] ego v´ egi/pet: cf. Mt. 2, 13–15)
7. Somnul lui Iisus („Am adormit ca un leu şi M-am sculat ca un pui de leu”, p›spax æko l´v i v´stax æko/
skimen92: cf. Fac. 49, 9; Prohodul, ﬆarea I/38)
8. Pilda bogatului nemiloﬆiv şi a săracului Lazăr („Pilda bogatulu[i] cu La[ză]rŭ [...]”, pilda bogatÁlÁ[i] kÁ
la[j´]r´/ [...]: Lc. 16, 19–31)
9. Pilda lucrătorilor tocmiţi pe un dinar („Tocmi[n]du-s[ă] cu lucrătorii pre zi câte o coﬆa, dă î[i] trimise pre
dânşi[i] în viia sa”, tokmi[n]dÁ s[´] kÁ lÁkr´torïi pre ji/ k´te › kosta d´ Š[i] trimise pre dńÎi[i]/ Š vïå sa;
[ceasul] 1, aÚ; [ceasurile] 3, 6, gÚ qÚ; [ceasul] 9, ƒÚ: „Văzu pre a[ce]şti ﬆând la târgu. Zise şi aceﬆora: mearge[ţi] şi voi
la viia mea şi ce va fi cu drept, vă voi da voao”, v´jÁ pre awi stńd la t´rgÁ jise Îi açestora mhr¾e[ci]/ Îi
voi la vïå mh/ Îi çe va fi kÁ dre/pt v´ voi da voao; [ceas] 11, aÚï: „Află pre aceştia ﬆând fără lucru, îi trimise
în vie”, afl´ pre açewh stńd f´r´/ lÁkrÁ Ši trimise Š vïe; „Viind seara, le plăteaşte”, vïind shra le pl´thwe;
„Carii au purtat greotatea zilii şi zăduhul”, karïi aÁ pÁrtat gre›/tath jilïi/ Îi j´dÁxÁl: cf. Mt. 20, 1–16)
10. Pilda lucrătorilor ucigaşi („[...] până [...]”, [...] pń´ n[...]/[...]; Mt. 21, 33–41; Mc. 12, 1–9; Lc. 20, 9–16; în câmpul
87
Întregirea versetului eﬆe făcută după ed. sinod. 1988. În BŞR:„îngreoiat-aţi asupra Mea”.
88
În BŞR: „Căci aproape e ziua Domnului cea mare, aproape e şi grabnică foarte”.
89
Traducerile din aceaﬆă scenă le datorăm dl. Pavel Mircea Florea.
90
Gravuri ucrainene şi textul uneia din cântările celei de a cincea ode a canonului utreniei de la praznicul Pocrovului din câteva
Minee slavone de secol XVI de la BAR (ms. slav. 349, f. 59r : pokr¥i nas krovom kr¥lu tvoeÓ; ms. slav. 518, f. 6v ; ms. slav. 546, f.
10r) ar recomanda completarea: „acoperă-ne pe noi sub acoperământul aripilor tale”; textele moderne reduc pasajul la „acoperă-ne
pe noi sub sfânt acoperământul tău”. Vezi „Une image”, pp. 29–30.
91
În ed. sinod. 1988: „...şi femeii au foﬆ date cele două aripi...”; în BŞR: „...şi să deaderă muierii doao aripi...”.
92
Repiare: pspax æko lek...

scenei: „[Vă] leat [72]20 robul lui Dumnezeu Stefan er<e>u”, [...] lht [72]20/ rab bÚÈ stefan/ erÚÁ93)
11. Sf. Ecaterina (stâå ekaterina)94
12. Sf. Teodora (stâå ƒe›dora)
13. Sf. Pulheria (stâå pÁlxerïå)
14. Sf. Teofana (stâå ƒe›fana)
15. Pisania sculptată95: „† Aceaﬆă sfâ[n]tă şi dumnezeiască besearică întru care să cinﬆeaşte şi să prăznuiaşte
Adormirea Preacuratei şi de Dumnezeu Născătoarei, pururea Fecioarei Mariei care de-nceputul ei aceaﬆă
bisearică cine o au foﬆŭ zidit-o nu să ştie. Iar cândŭ au foﬆ în zilele luminatului domnu Io<an> Radul vodă,
feciorul lui Vlad vodă, au găsit-o aceaﬆă mânăﬆire şi bisearica puﬆie şi ﬆricată la leatul 700096/ şi den bun gândul
lui s-au apucat de o au dre[s] şi o au înfrumuseţat. Şi au ﬆătut aceaﬆă bisearică până în zilele luminatului domnu
Io<an> Coﬆandin Băsărab voivod şi fiind prea învechită şi crăpată cât îi venise vreamea a cădea. Deci într-acea
vreame fiindŭ năﬆavnic aceştii sfnte mânăﬆiri cuviosul chir Paisie ier<o>monah şi văzândŭ slăbiciunea
bisearicii, îndemnatu-s-au dentru al său gând bun şi au prefăcut-o-o din temelie, în/frumuseţându-o cu
zugrăveala şi cu toată podoaba ei, cu chieltuială de la el şi cu ajutoriu den mânăﬆire ca în veaci să aibă pomenire,
sfârşindu-se la anii de la zidire 721997, iulie 23 zile”, † açast´ sf´t´ Îi dÁmnejeæsk´ beshrik´ 2 ŠtrÁ kare s´
çinsthwe Îi s´ pr´jnÁ/æwe adormirh prhkÁratei Îi de dÁmnejeÁ n´sk´toarei pÁrÁrh feçoarei marïei/ kare
dençepÁtÁl ei açast´ bishrik´ çine › aÁ fost´ jidito nÁ s´ wïe ær kń/d´ aÁ fost Š jilele lÁminatÁlÁi
domnÁ ï› radÁl vod´ feçorÁl lÁi vlad vod´/ aÁ g´sito açast´ mń´stire Îi bishrika pÁstïe Îi strikat´ la
lhtÁl 1 #jÚ : / Îi den bÁn gńdÁl lÁi saÁ apÁkat de › aÁ dre[s] Îi › aÁ ŠfrÁmÁsecat/ Îi aÁ st´tÁt açast´
bishrik´ pń´ Š jilele lÁminatÁlÁi domnÁ ï› kosta/ndin b´s´rab voivod 2 Îi fïind prh Švekit´ Îi kr´pat´
k´t Ši venise vrhm/h a k´dh 2 deçi Štraç´ vrhme fïind´ n´stavnik açewïi sfÚnte mń´stiri 2 kÁ/vïosÁl kir
2 paisïe 2 ïerÚmonax Îi v´jńd´ sl´biçÁnh bishriçïi Šde/mnatÁsaÁ dentrÁ al s´Á gńd bÁn 2 Îi aÁ pref´kÁto
› din temelïe 2 Š/frÁmÁsecńdÁ› kÁ jÁgr´vhla Îi kÁ toat´ podoaba ei kÁ kïeltÁæl´ de la/ el Îi kÁ aÈÁtorÓ
den mń´stire ka Š vhçi s´ aib´ pomenire sf´rÎindÁse la anïi/ de la jidire 2 1 #jsƒÚï 2 Ólie kÚg dnÚi.
V. Exterior
1. Maica Domnului cu Pruncul pe tron („Apărătoarea tuturor”, vsåm jastÁpnice), între arhanghelii Mihail
(arÚx mÚix) şi Gavriil (arÚx gaÚv)
2. „Izvorul vieţii” (istoçnik´ Èijni)
93
Întregirile după C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 692. Leatul cu cifre arabe (1711–1712). Azi ultimul cuvânt apare ca erÚx (er<mona>h).
94
Numele şi portretele sfintelor de la 11 la 14 refăcute.
95
Textul şi la C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 688.
96
1491–1492.
97
1711.

BISERICA
SF. GRIGORE DECAPOLITUL
A SCHITULUI PĂPUŞA

BISERICA SF. GRIGORE DECAPOLITUL A SCHITULUI PĂPUŞA*
Vlad Bedros
Comunitatea monahală de la Păpuşa eﬆe menţionată documentar încă din 1709–17101, dar biserica schitului
(fig. 1) a foﬆ terminată abia în 1711 prin grija egumenului Ştefan, menţionat atât de pisania sculptată a
portalului2, cât şi în cea piată pe peretele veﬆic al naosului, deasupra glafului intrării, sub tabloul votiv3. Schitul
s-a aflat sub ascultarea Biﬆriţei până în 1858, când devine biserica parohială filială a satului Pietreni, fapt care
se prelungeşte – cu scurte interludii de revenire în grija mânăﬆirii – până în prezent, ducând la ruina totală a
chiliilor4 şi la degradarea decorului piat şi a patrimoniului mobil.
Iniţiatorul itoriei, arhimandritul Ştefan5 (1694–1732 – cea mai îndelungată egumenie la Biﬆriţa), eﬆe cel sub care „sfânta
lavră a Biﬆriţei” atinge un deosebit avânt cultural6. Egumenul a manifeﬆat un interes special pentru încurajarea vieţii de obşte
la călugării cu vocaţie ascetică, retraşi în izolare în jurul mânăﬆirii, itorind, în 1701, schitul Supiatră, cunoscut şi drept
Patruzeci de Izvoare – azi biserică parohială a satului Pietreni7. Pisania portalului de la Păpuşa îl desemnează drept itor, dar
în decorul piat nu eﬆe reprezentat nicăieri, în tabloul din naos apărând Conﬆantin Brâncoveanu cu fiul său Conﬆantin II
şi un minor (Conﬆantin III?), dimpreună cu doamna Maria şi Saﬅa (fig. 2), iar în cel din pridvorul-pronaos, marele poﬆelnic
Iordache8 şi Andronache (fig. 13). Pe de altă parte, pomelnicul schitului cuprinde, în opinia lui Alexandru Odobescu9, neamul
doamnei Maria şi pe cel al beizadelei Conﬆantin II, prin al cărui fiu, Conﬆantin III, neamul Brâncovenilor va continua după
*
Informaţiile primare ale aceﬆei prezentări au făcut obieul unei comunicări la sesiunea anuală a Inﬆitutului de Iﬆoria Artei „G. Oprescu”
din Bucureşti: Date noi în cercetarea artei medievale din România, ediţia a III-a, decembrie 2006.
1
Un exemplar al Psaltirii tipărite la Lvov în 1687 eﬆe donat schitului cu hramul Sfântul Grigore Decapolitul din Muntele Eleonul în 7218
[= 1709–1710], D. Bogdan, „Răspândirea”, I, pp. 158–159. De asemenea, pe 10 noiembrie 1710, egumenul Ştefan cumpără o vie pentru
aceaﬆă obşte; Tezaur, nr. 1155. În textul aului de cumpărare, biserica schitului eﬆe desemnată ca „nou zidită”.
2
Vezi C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 216, reproducerea pisaniei la p. 238; cf. Alexandru Odobescu, „Schiturile şi metoaşele mănăﬆirii Biﬆriţa
din Vâlcea”, BCMI I (1908), p. 103, reproducerea pisaniei la p. 105.
3
Apud C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 217; cf. Aurelian Sacerdoţeanu, „Inscripţii şi însemnări din Coﬆeşti-Vâlcea”, BCMI, XXVIII (1935), p. 106.
4
Ruinarea lor era observată încă din 1876, iar diﬆrugerea lor completă eﬆe ateﬆată în 1883; arhim. V. Micle, Mănăﬆirea Biﬆriţa, p. 200, n. 58, 59.
5
Un succint portret al lui în ibidem, pp. 91–92.
6
Ibidem, p. 19. Sub păﬆorirea lui eﬆe ateﬆat un grup de monahi erudiţi: Ioan, ulterior egumen la Trivale, Alexandru dascălul şi Serafim ieromonahul,
urmaţi de o a doua generaţie care îi cuprinde pe Climent ieromonahul, pe arhimandriţii Ilarion şi Antonie, alături de ieromonahul Macarie.
7
8
Probabil Iordache Creţulescu, soţul Saﬅei Brâncoveanu; A. Odobescu, „Schiturile şi metoaşele ...”, p. 103.
9
Ibidem, p. 103. În 1931 pomelnicul era încă păﬆrat în biserică, după cum ateﬆă A. Sacerdoţeanu, care semnalează şi dispariţia lui de
acolo, „Inscripţii şi însemnări ...”, p. 106.

martiriul din Conﬆantinopol. Se pare aşadar că iniţiativa itoririi schitului Păpuşa i-a aparţinut iniţial egumenului, dar pe
parcurs ea a foﬆ preluată de familia domnească.
Planul schitului, de tip triconc, eﬆe foarte abreviat, compus dintr-un naos încununat de turlă, precedat doar de
un mic pridvor deschis cu arcade semicirculare pe puternici ﬆâlpi cilindrici, cele din colţul nord-veﬆic fiind închise
cu zidărie, înainte de piarea monumentului. Aceﬆ compartiment veﬆic are o situaţie ambiguă, amintind formulele
mult mai ample ale secolului al XVI-lea, bolniţa Coziei şi catoliconul Snagovului, unde se întâlnesc tot aﬆfel de
pridvoare-pronaos. Aceaﬆă ﬆruură simplă se explică şi prin dimensiunile foarte reduse, aspeul exterior fiind şi
el în egală măsură comun, lipsit de arcaturi şi panori decorative, singura articulare a faţadelor conﬆituind-o un brâu
semicilindric prins între câte un regiﬆru de zimţi de fierăﬆrău. Auﬆeritatea se refleă şi în absenţa decorului sculptat
în piatră, singura notă de agrement conﬆituind-o, în micul pridvor, arcul în acoladă al portalului. O notă aparte eﬆe
dată de ﬆruura turlei, o prismă oogonală nu foarte elansată, decorată cu arcade semicirculare, aşezată pe o robuﬆă
bază cubică; silueta aceﬆei turle aminteşte îndeaproape de cea a învecinatei mânăﬆiri Arnota10.
Principalul autor al ansamblului de fresce, ieromonahul Iosif, eﬆe ipotetic identificat cu ierodiaconul omonim, ateﬆat
în 1700 la schitul Sfinţilor Apoﬆoli de lângă mânăﬆirea Hurezi; semnează prima oară în 1710, alături de Teodosie, piura
pridvorului bolniţei mânăﬆirii Biﬆriţa. În 1711 cei doi piează mânăﬆirea Govora, alături de Hranite. Cu Hranite,
ieromonahul Iosif mai aivase în 1706 la Surpatele, dimpreună cu Andrei şi Ştefan. Teodosie eﬆe ateﬆat separat de
ieromonahul Iosif în 1718 la Sărăcineşti, alături de Gheorghe şi Preda, şi în 1724 la Sfântul Dumitru din Craiova, într-o
numeroasă echipă, alături de: Teodosie, Andrei, Preda, Gheorghe, Macarie, monahul Ştefan, Pătraşcu, Gheorghe, Ţâru11.
Monumentul necesită o cât mai grabnică intervenţie de conservare atât a zidăriei şi a decorului piat, cât şi a
patrimoniului mobil rămas in situ – un delicat iconoﬆas brâncovenesc, păﬆrând încă valoroase icoane originare (fig.
3 şi 4). În regiﬆrul inferior, singura completare o conﬆituie icoana sfântului Grigore Decapolitul, donată în 1835 de
însuşi autorul ei, zugravul Gheorghe, dimpreună cu cea a sfântului Ioan Botezătorul, amplasată odinioară în dreapta
iconoﬆasului12. Regiﬆrul praznicelor a foﬆ din păcate pierdut în întregime, fiind doar parţial înlocuit cu icoane mult
mai târzii, de faură vernaculară. Din tezaurul de icoane al schitului, Comisiunea Monumentelor Iﬆorice mai deţinea
încă, la începutul secolului al XX-lea, trei piese aparţinând, în opinia lui Virgil Drăghiceanu, celei de-a doua jumătăţi
a secolului al XVII-lea şi începutului celui următor13.
10
N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii”, IV, p. 68.
11
Ştefan Meteş, Din iﬆoria artei religioase române. I. Zugravii bisericilor române, Cluj, 1920, pp. 65–68, passim; T. Voinescu, „Şcoala”, p. 576,
n. 8; C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, v. indice, s.v.
12
În opinia lui Radu Creţeanu, aceﬆ zugrav eﬆe cântăreţul Gheorghe Gherontie, foarte aiv în prima jumătate a secolului al XIX-lea, v. R.
Creţeanu, „Zugravi”, p. 91. Inscripţiile celor două icoane în C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 220 şi 221.
13
V. Drăghiceanu, Catalogul, v. indice.

Biserica Sfântul Grigore Decapolitul a schitului Păpuşa
Piura
Vlad Bedros
Programul iconografic de la Păpuşa se particularizează prin spiritul laconic, diat de dimensiunile reduse ale spaţiului
interior, dar şi prin câteva selecţii sugeﬆive. Aﬆfel, în absida altarului lipseşte principala temă euhariﬆică, cea a Împărtăşirii
apoﬆolilor, referinţa liturgică susţinându-se doar prin intermediul celor patru ierarhi slujind în jurul Agneţului vegheat
de îngeri-diaconi (fig. 5). Pe de altă parte însă, buﬆul Maicii Domnului domină întreaga absidă (fig. 6), amintind
îndeaproape formula compoziţională de secol XVI de la bolniţa mânăﬆirii Biﬆriţa, al cărei pridvor fusese decorat de
zugravii Păpuşei, cu doi ani înainte. Monumentala imagine absidală eﬆe însoţită de o inscripţie care bordează limita ei
inferioară, cuprinzând secvenţa finală a axionului liturghiei sfântului Ioan Gură de Aur şi un vers din oda a III-a a
canonului Născătoarei de Dumnezeu – soluţie care fusese utilizată în perioada brâncovenească şi la Cozia, urmând o
tradiţie ﬆabilită la biserica Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş şi ateﬆată, în secolul al XVI-lea, la Stăneşti.
În iconografia turlei trebuie remarcată prezenţa unei teme mai puţin frecvente, Liturghia îngerească (fig. 7
şi 8), a cărei iluﬆrare la racordul cu naosul a foﬆ posibilă datorită ﬆruurii arhiteurale mai puţin fragmentate
a inelului de bază, care cuprinde un singur segment tronconic. Datorită referinţei la caraerul universal al
liturghiei1, alegerea aceﬆei imagini ar trebui pusă pe seama unui iconograf versat, capabil să confere unui
ansamblu succint, amplasat într-un spaţiu monaﬆic, accente teologice proprii mai degrabă programelor ample,
cum sunt de pildă cele de la Hurezi şi Mamu, unde tema reapare.
În absidele laterale ale naosului (fig. 9 şi 10), în afara sfinţilor militari din regiﬆrul inferior, sunt reprezentate doar
şase praznice împărăteşti care, dimpreună cu Înălţarea Domnului, piată pe arcul triumfal, alcătuiesc ciclul
hriﬆologic. Datorită lipsei spaţiului, ciclul Patimilor a foﬆ cu totul abandonat, dar selecţia iconografică suplineşte
aceaﬆă absenţă. Cele patru praznice reprezentate în regiﬆrul de sub conci se înlănţuie în ordinea calendarului
bisericesc: Naşterea şi Botezul, la sud, Întâmpinarea Domnului şi Intrarea în Ierusalim, la nord. Conca absidei nordice
cuprinde o reprezentare a Pogorârii la Iad, aﬆfel încât preambulul Patimilor (Duminica Floriilor) şi firescul lor
deznodământ (Învierea lui Hriﬆos) sunt plasate învecinat. Iluﬆrarea Întâmpinării Domnului în aceﬆ context ar putea
favoriza o asemenea leură, în virtutea profeţirii lui Simeon către Fecioară (Luca 2, 35), care face din aceﬆ episod al
copilăriei lui Hriﬆos o referinţă–cheie în imnografia şi omiletica referitoare la Patimi2.
O situaţie aparte în iconografia bisericii o reprezintă ambivalenţa spaţiului ei veﬆic, un pridvor a cărui iconografie,
în absenţa unui pronaos propriu-zis, îmbină teme proprii fiecăruia dintre aceﬆe două compartimente. Calota eﬆe
dominată de reprezentarea lui Hriﬆos Emanuel, adorat de cete îngereşti (fig. 11); la Surpatele, unde Iosif lucrase în
1706, aceaﬆa eﬆe iconografia boltirii pridvorului, schema repetându-se la Govora în 1711–1712. Bordura slavei lui
Hriﬆos cuprinde o ﬆihire din Ooih, detaliu care lipseşte la Surpatele. Reﬆul programului iconografic însă – şase
1
Chriﬆopher Walter, „L’ église dans les programmes monumentaux de l’ art byzantin”, L’ église dans la liturgie. Conférences Saint-Serge, XXVIe
semaine d’ études liturgiques, Paris 26–29 Juin 1979, Roma, 1980, p. 331.
2
Henry Maguire, „e Iconography of Symeon with the Chriﬆ Child in Byzantine Art”, DOP, 34 (1980–1981), p. 267.

ﬆrofe din Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, seleate din prima jumătate a imnului (fig. 12), patru sfinţi cuvioşi şi al doilea
tablou votiv (fig. 13) – evocă mai degrabă iconografia pronaosurilor aceﬆui interval. Trebuie de asemenea menţionat
că în naos, la veﬆ, sfinţilor mucenici li se subﬆituie cuvioşi3 (fig. 14), detaliu care s-ar înscrie în aceeaşi logică a
creării de contexte iconografice mixte, spre a compensa abrevierea planimetrică inerentă unei biserici de schit. Pe de
altă parte însă, prezenţa cuvioşilor în iconografia naosului reaminteşte unele exemple româneşti, cum ar fi Bălineştiul,
şi cazul Muntelui Athos, unde aceaﬆă selecţie iconografică eﬆe evident legată de tradiţia monaﬆică.
În lumina aceﬆor observaţii şi a ştirilor despre implicarea direă în itorirea schitului Păpuşa a egumenului
biﬆriţean Ştefan, a cărui anvergură inteleuală eﬆe cunoscută, am putea bănui că surprizele iconografice, pe care le
oferă frescele aceﬆui monument, i s-ar putea datora, dimpreună cu nota monaﬆică (dată de amplasarea unor cuvioşi
în zona veﬆică a naosului sau de iluﬆrarea unei teme moralizatoare în glaful uşii – Pilda inorogului, care reapare în
acelaşi context în cazul repiării de secol XVIII de la Arnota).
În ceea ce priveşte trăsăturile ﬆiliﬆice, impresionează judicioasa compensare a arhiteurii miniaturale a
bisericii, prin unele propensiuni monumentale ale imaginilor: amplul buﬆ al Fecioarei în conca altarului,
reprezentarea evangheliştilor prin simbolurile lor, care domină maieﬆuos naosul (fig. 15), masivele siluete din
portretul votiv voievodal, supradimensionate în raport cu celelalte reprezentări, sau medalioanele (aproape duble
în raport cu cele învecinate) de pe arcul de veﬆ al naosului, arc suficient de lat pentru a putea primi reprezentări
narative, eventual chiar câteva scene din ciclul Patimilor, a cărui absenţă a foﬆ subliniată mai sus (deşi trebuie luat
în seamă faptul că dispunerea unor asemenea scene pe arcul veﬆic ar fi foﬆ motivată doar prin amplasarea
Răﬆignirii în luneta de veﬆ a naosului – formulă curentă în epocă).
3
Situaţie care se mai întâlneşte la biserici unde naosului i se adaugă dire un pridvor, de pildă la paraclisul Hurezilor.

BISERICA SF. GRIGORE DECAPOLITUL A SCHITULUI PĂPUŞA
I. Altar
1. Maica Domnului (buﬆ) cu Pruncul (miÚr/ ƒÚõ; „Apărătoarea tuturor”, vsåm/ jastÁpnice) cu arhanghelii Mihail
(arÚx mÚx) şi Gavriil (arÚx gÚv); inscripţie pe un regiﬆru bordând naşterea concii („† Ceea ce eşti mai cinﬆită decât
heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără ﬆricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai
născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Bucură-te, uşa Împăratului Slavei, prin care
doar Cel Preaînalt a trecut”, † çestnhiÎeü1 xerÁvim; i slavnhiÎÁü bej rasÁÈdenïå2 serafim bej istlhnïå bgÚa
slova roÈdÎÁü sÁwÁü bogorodicÁ; tebe veliçaem; radÁi så dveri crÚå slavi; eüÈe viÎnïi edin proide:
axionul liturghiei sf. Ioan Gură de Aur şi troparul Născătoarei, luni la sfârşitul utreniei, glas 8)
2. Profeţi: (spre N) Ioil (prorok i›il; „Eu, Fecioară, holdă nearată te-am văzut [...]”, eÁ feço/arß xol/dß nea/ratß
thm vß/jÁt [...]), Isaia (propok isaïå; „Eu, Fecioară, cleaşte te-am văzut”, eÁ feço/arß klh/we thm vß/jÁt:
cf. Is. 6, 6); (spre S) Ghedeon (prorok gede›n; „Eu, Fecioară, te-am văzut lână înro[u]rată”, eÁ feçoa/r´ thm
v´/jÁt l´/n´ Šro[Á]ra/t´: cf. Judec. 6, 37), Avacum (prorok avÚvkÁm; „Eu, Fecioară, te-am văzutŭ munte
umbritŭ”, eÁ feço/ar´ thm/ vßjÁt´/ mÁnte Ám/brit´: cf. Avac. 3, 3)
3. Ierarhi în medalioane (N–S): Mitrofan (stÚ¥ mitrof[a]n), Ipatie (stÚ¥ ipatïe), Eusebie? (stÚ¥ [ev]sevïe), Agapie
(stÚ¥ agapïe), Iosif (stÚ¥ ï›sif), Atinoghen (stÚ¥ anƒinogen)
4. Agneţ
6. Viziunea sf. Petru din Alexandria (stÚ¥ petrÁ, ïÚx xÚs sic; „Cine Ţi-a sfâşiat haina, Mântuitorule?”, kto ti rijÁ
spÚse rajdra; „Arie cel nebun, Petre”, arïe bejÁmen petre)
7. Iisus în mormânt ([...]) cu Maica Domnului (miÚr ƒÚõ)şi sf. [Ioan Teologul]
8. Sf. Atanasie din Alexandria (stÚ¥ aƒanasïe/ ale%andre[i]ski, „Ca sub ﬆăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi,
Ţie slavă să înălţăm”, æko da pod/ derÈavoü/ tvoeü vse/gda xran/imi 1 teb/h slavÁ/ vo[js¥lae]m3: ecfonis
înainte de Heruvic)
9. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥ ï›an/ jlatoÁst; „Dumnezeule, Dumnezeul noﬆru, Care pâinea cea cerească, hrana
a toată lumea”, bÈÚe bÈÚ/e nÚÎß n/bÚsn¥[i] xlh/b´ piwÁ/ vsego mi/ra: rugăciunea punerii înainte, la proscomidie)
10. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥ vasilïe/ veliki; „Doamne, Dumnezeul noﬆru, Cel ce locuieşti în ceruri şi priveşti spre
toate făpturile Tale”, gsÚi bÈÚ/e nÚÎß; iÈe/ na nbsÚex Èi/v¥i, i pr/ijiraåi/ na vså dh/la tvoå: rugăciunea de
taină pentru cei chemaţi, liturghia sf. Vasile)
11. Sf. Grigore (stÚ¥ [g]rigorïe; „Doamne îndurate şi miloﬆive, îndelung-răbdătorule şi mult-miloﬆive”, gsÚi wedr¥[i]/
1
În loc de çestnhÎÁü. În schimb, terminaţia de la slavnhiÎÁü eﬆe notată core.
2
În loc de sravnenïå. rasÁÈdenïå înseamnă „judecată”.
3
Completare după Liturghierul de la Buzău (f. 26r).

i mlÚstiv¥[i]/ dolgoterp/elive i m/nogomilos/tive: rugăciunea ﬆării întâia, liturghia sf. Grigore Dialogul)
12. Sf. arhidiacon Ştefan ([s]tÚ[¥] stefan)
13. Serafim („Cu şase aripi”, Îesto/krilat)
II. Naos
1. Pantocrator (ïÚs/ xÚs panto/krator; „† Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul voﬆru, născut mai înainte de veci
din Tatăl; şi din Fecioară mai pe urmă fără de bărbat M-am născut; şi am ﬆricat păcatul ﬆrămoşului Adam,
ca un iubitor de oameni”, † vidite vidite æko aj´ esm´ bgÚ´ vaÎß 1 preÈde vhk roÈdei[n¥i] så ›t ›Úca
i ›t dvÚ¥ v´ poslhdnåå bej mÁÈa vplow så4 i rajor´5 grhx´ pra›ca adama, æko çlovekolübec´: irmosul
cântării 2 din canonul utreniei sâmbetei lăsatului sec de carne)
2. Cete îngereşti
3. Profeţi (E, S, V, N): Aaron, cu mitra, toiagul şi cădelniţa (prrÚok aron), ?, Solomon (prÚrok [...]; „Să fie ochii Tăi
dăşchişi pe” (...casa aceaﬆa)6, sß fïe/ ›kïi/ tßï d/´Îki/Îi pe: cf. III Regi 8, 29; II Paralipomena 6, 20, 40), Isaia
([...] isaïå; „Domnul că S-au îmbrăcat în haina mâ[n]tu[i]rii”, domnÁl kß saÁ/ Šbrßk/at Š xa/ïna m´tÁ/rïi: Is.
61, 107), Zaharia (prÚrk j[...]å; „Înfrumuseţază-te şi te veseleaşte, fată Sion”, ŠfrÁ/mÁsec/aj´ te/ Îi te/
veselh/we fa/t´ sïon: Zah. 9, 9), Iona (proÚrk ï›na; „Turnă-mi-se mie apă până la suflet”, tÁrn´ m/i se mïe/ ap´
p´/n´ la/ sÁflet: Iona 2, 6), Iezechil ([prorok] ejekil; „Aduşu-mi[-am] aminte de mila tinereaţelor Tale”, adÁÎ/Á
mi a/minte/ de mi/la tin/erhce/lor ta/le: Ier. 2, 2), David (prorok dvÚd; „Iubit-am podoaba casei Tale”, übi/t
am/ pod/oaba/ kasei/ tale: ps. 25, 8), Moise ([prorok] moisi; „Căutaţi veaţa voa[s]tră care să înalţă înainte”,
kßÁt/aci v/eaca/ voat/rß k/are sß/ Šnalc/ß Šna/ite: cf. Deut. 28, 66)
4. Apoﬆoli (E, S, V, N): Petru (apsÚl´ petrÁ), Pavel (apsÚl´ pavel), Ioan (apsÚl´ [ï›]an; pe carte: „La început era
Cuvântul”, v´ na/ça[lh]/ bh sl/[ovo]: In. 1, 1), Marcu (ap[sÚl´] marko), ? (apsÚl´ [...]), ?, Matei (apsÚl´ matƒei),
Andrei (apsÚl´ andrei)
5. Liturghia îngerească
6. Evangheliştii: (SE) Ioan (eõangelist ï›an; „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu”, vß na/çalh/ bå8
slo/vo i slo/vo bh/ [kß] bgÚÁ: In. 1, 1), (SV) Luca (eõangelist lÁka; „Deoarece mulţi s-au ﬆrăduit” (...să alcătuiască),
pone/Èe u/bo mn/oji na/çaÎa: Lc. 1, 1), (NV) Marcu (eõangelist marko; „Începutul Evangheliei lui Iisus Hriﬆos,
precum eﬆe scris”, jaça/lo eõg/angeliïa/ ïsÚa xÚsa/ ækoÈe/ est pisano: cf. Mc. 1, 1), (NE) Matei (eõangelist matƒe[i];
4
În loc de vßploÈdø så. La bolniţa Hurezilor, naos nr. 1 apare jaçênÎïi så.
5
La idem, apare: rajrÁÎiv¥i.
6
Întregire după inscripţia aceluiaşi profet, piat în naos nr. 19.
7
Ed. sinod. 1988: „Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii,
cu veşmântul veseliei M-a acoperit”; în BŞR: „să să bucure sufletul Mieu spre Domnul, pentru că îmbrăcă pre Mine cu haină de mântuire”.
8
Aici apare å în loc de h (particularitate grafică a redacţiei medio-bulgare), deşi în cuprinsul aceluiaşi text şi mai sus (naos nr. 4), eﬆe notat h.

Biserica Sfântul Grigore Decapolitul a schitului Păpuşa. Liﬆa temelor iconograice
„Cartea neamului lui Iisus Hriﬆos, Fiul lui Dumnezeu”9, knig/a rodst/va ïsÚa xvÚ/a snÚa/ bÈÚïa: Mt. 1, 1)
7. Mucenici din cei 40 de la Sevaﬆa, în medalioane: (E) Acroﬆochia (stÚ¥ akrost/okial), Lisimah (stÚ¥ lisimax),
Cnidon (stÚ¥ [k]nidon), Xantie (stÚ¥ %antos), Cudon (stÚ¥ kÁdon); (S) Dometian (stÚ¥ dometi/æn), Olimp? (stÚ¥
›llnpon), Lizoic (stÚ¥ lijoik), Sisinie (stÚ¥ sïsinïe), Ianos (stÚ¥ ïanos); (V) Leontie (stÚ¥ le›n/ti), Sumarando
(stÚ¥ [s]Ámaran/do), Anafacandon (stÚ¥ anafan/do), Teofila (stÚ¥ ƒe›f/ilakt), Isihie (stÚ¥ ï/sixïe); (N) Efradisih
(stÚ¥ [e]fatis[ïx]), Prisc (stÚ¥ prisk), Teodul (stÚ¥ ƒe›d/Ál), Alexandru (stÚ¥ ali%andrÁ), Ioan (stÚ¥ ï›an)
8. Înălţarea („Înălţarea Domnului”, vßjnese/nïe gdÚne)
9. Sf. Ioachim ([...] ï›akim)
10. Sf. Ana (stÚaa [...])
11. Apoﬆoli din cei 70, în medalioane: (S) Sosipatru (apsÚl´ sosipa[...]), Luca ([...] lÁka), Apelis ? (apsÚl´ ape[…]eon),
Sila (apsÚl´ silas), Stahie (apsÚl´ staxïe), Urban (apsÚl´ Árvan), Amplia (apsÚl´ amplia), Apolon (apsÚl´ a[...]on), Epenet
(apsÚl´ epenet), ? [...] (apsÚl´ [...]), Siluan (apsÚl´ silÁan), Nicanor (apsÚl´ nikanor), Prohor (apsÚl´ proxor), Tertie
(apsÚl´ tertïe); (V) Eraﬆ (apsÚl´ ïerast), Filip (apsÚl´ filip), Anania (apsÚl´ ananïa), Tadeu (apsÚl´ ƒad[eÁ]), Matia
(apsÚl´ maƒïa), ? [...], Varnava (apsÚl´ varnava), Iacov (apsÚl´ ïakov), ? [...] (apsÚl´ [...]); (N) ? ([...]t´), Iason (apsÚl´
ïason), ? ([...] sili[...]), Gaie ([...] gaïe), Zinon (apsÚl´ jïnon), Patrova (apsÚl´ patrova), Ermie (apsÚl´ ermion), Flegon
(apsÚl´ flegon), ? (apsÚl´ lsim[...]n), Ruf (apsÚl´ rÁfin), Ariﬆovul (apsÚl´ ar[...]sto[...]), Soﬆen (apsÚl´ sosƒeni), ? [ ...]
12. „Schimbarea la Faţă a Domnului” (prh/›braÈenia gnÚe) cu Ilie (ilïe) şi Moise (moisi)
13. Coborârea la iad („Învierea Domnului”, v´skresenïe gnÚe)
14. „Naşterea lui Hriﬆos” (roÈdestvo/ xvÚo)
15. Botezul Domnului („Arătarea lui Dumnezeu”, bgÚo/ævlenïe)
16. „Întâmpinarea Domnului” (str[etenïe] /gnÚe)
17. Intrarea în Ierusalim („Duminica Floriilor”, ndÚlå10/ cvhto/nosïå)
18. Tabloul votiv: Conﬆantin Brâncoveanu, Conﬆantin Brâncoveanu II, un fiu, doamna Maria şi Saﬅa („Io<an>
Conﬆandin B[a]sarab voevod şi fiul său Cos[tandin] [voevod], doamna [lui] Mariiia, Saﬅa”, konstandin b[a]sarab
voevod/ i s¥n´ ego kos[tandin] [voevod]11/ [gos]p[o]Èd[a] [ego] mariïå/ safta) şi pisania piată („[...] [besea]rică
[...] [cu chel]tuiala mea [...] fiind doamnă12 [...] Coﬆandinŭ Basara[b] [...]13 fiind cuvi[osul] chir Stefan sfintei lavre [a]
Biﬆriţii [...] şi s-au zugrăfit la leat 722014. † Am scris aceﬆea zugrav Iosif er<o>m<o>nah, eodosie”, [...] [besh]rik´
[...]/ [...] [kel]tÁåla mh [...]/ [...] fïind doamnß [...]/ [...] kostandin´ basara[b] [...]/ [...] fïind kÁvï[...]/ kõr stefan
sfintei lavre bistricïi [...]/ Îi saÁ jÁgrßfit la lht #jsÚk/ † ispisax sïe j›graf ï›sif ermÚnax ƒe›dosïe)
19. Prorocul Solomon (proÚrk solomon; „Fie-Ţi, Doamne, ochiii Tăi dăşchişi spre casa aceaﬆa şi spre locul
9
În loc de „fiul lui David, fiul lui Avraam”, cum apare la Mt. 1, 1. Aceeaşi formulă la Cozia, naos nr. 4.
10
Prescurtare de la nedelå.
11
Completările după C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 217.
12
Dumitru Bălaşa a citit aici „dumnealui”, apud C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 217, n. 3.
13
C. Bălan, ibidem, completează „năﬆavnic”.
14
1711–1712.

lăcaşului slavei Tale”, fiec doamne/ ›kïii tí/ d´ÎkiÎi/ spre kasa/ açasta/ Îï spre l/okÁl l´ka/ÎÁlÁi/
slavei t/ale”: cf. III Regi 8, 29; II Paralipomena 6, 20, 40)
20. Prorocul Isaia (?) (prÚro[k] [...]; „Veniţi să ne suim în muntele Domnului şi la casa Dumnezăului lu[i] Iacov”, venici
s´ n/e sÁim Šn/ mÁntele/ domnÁl/Ái Îi la/ kasa dÁm/nej´ÁlÁi/ lÁ ïakov: Is. 2, 3, paremie la Înălţarea Domnului)
21. Sf. Ioan Botezătorul înger al puﬆiei („Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerului”, poka/ite så/ prib/liÈi/ bo
så/ crsÚtvo/ nbÚsnoe: Mt. 3, 2)
27. Sf. Gherasim (stÚ¥ gerasim; „Răbdare până la sfârşit ca […] să fii”, terph/nïe do kone/c´ da [...]/ [...] bÁde/Îi)
28. Sf. Eﬅimie (stÚ¥ eõƒemïe; „În faţa ochilor având pururea moartea Lui”, pred ›çi/ma prÚsno15/ smrt´ i/mhå/ite/ emÁ)
29. Sf. cuvios ([...]; „Să te îndemne la lucrare purtarea odăjdiilor tale”, da ponÁÈ/daet/ tå/ na dhalanï/e ponåta/
tvoå ›/deÈda)
30. Sf. Ştefan cel Nou ([...])
31. Sf. Teodor (stÚ¥ ƒeo[d]or)
32. Hriﬆos „Înger de mare sfat” (velika soveta aggÚl´: Is. 9, 5; pe carte: „Duhul Domnului asupra mea”, dxÚ´/ gsnÚ´
na/ mnh: Lc. 4, 18, cf. Is. 61, 1)
33. Sf. Iacov Persul (stÚ¥ ækov/ persÁl)
34. Sf. Govdelae (stÚ¥ govdelae)
35. Sf. Teodor (stÚ¥ ƒe[od]or)
36. Sf. ierarh
37. „Sufletele drepţilor în mâna lui Dumnezeu” (dÚÎa prvÚdn¥x16 vß rÁch bÈÚïi: Prov. 9, 1)
38. Prorocul Iona în gura chitului (prorok ï›na; „Strigat-am în necazul meu către Domnul Dumnezeul meu, şi
m-a auzit”, v[´jo]/pix [v´]/ pe[çali]/ moei k´ gsÚÁ/ bgÚÁ mo/emÁ i/ ÁsliiÎa/ må17: Iona 2, 3)
39. Pilda inorogului18 („Toate deşertăciunile omeneşti”, vse sÁetïe/ çlÚvçeskoe: cf. Eccl. 1, 2; şoarecele negru: „noaptea”,
now, şoarecele alb: „ziua”, d<´>n´)
15
Prescurtare de la prisno/prisńo.
16
Prescurtare de la pravedn¥x.
17
Întregit după inscripţia de la Fedeleşoiu, naos nr. 3.
18
V. supra, catoliconul Coziei, pronaos nr. 6.

Biserica Sfântul Grigore Decapolitul a schitului Păpuşa. Liﬆa temelor iconograice
III. Pridvorul închis
1. Iisus Hriﬆos Emanuel (ïÚs xÚs/ o emma/nÁil; „† Veseliţi-vă, ceriuri, trânbiţaţi, temeliile pământului, ﬆrigaţi
munţi cu veselie, că iată Emmanuil pre Cruce au răﬆignit păcatele noaﬆre, pre moarte o au omorât şi viaţa
de veaci ne-au dăruitŭ”, † veseliciv´ çerüri trńbicaci temelïile pßmńtÁlÁi 2 strigaci mÁnci kÁ veselïe
kß æt´ emmanÁil pre krÁçe aÁ rßstignit pßkatele noastre pre moarte › aÁ ›mor´t Îi vïaca de vhçi
nhÁ d´rÁit´: glas 1, duminica la vecernia mare, ﬆihiră a lui Anatolie19)
2. Cete îngereşti
3. Arhangheli (pe globus: xÚ)
4. Mucenici în medalioane (E): ? ([...]), Timon (stÚ¥ timon), ? ([stÚ¥] kir[...]ga), Teodul (stÚ¥ ƒe›dÁl), ? [...]; (S):
Dionisie (stÚ¥ dï›/nisïe), Luchian? (stÚ¥ lÁkï[...]), ? (stÚ¥ [...]), Aurelian (stÚ¥ aÁrelian); (V): ? ([...]), Romil
(stÚ¥ romil), Iulian (stÚ¥ ïÁlïan), Iason (stÚ¥ ïason), ? (stÚ¥ kli[...]); (N): Mavron (stÚ¥ mavron), Eupsihie (stÚ¥
eõ9ixï/e), Antonie (stÚ¥ antonïe), Panharie (stÚ¥ pa[n]xarie), ? ([...] p[...]iko/e)
5. Sf. Sava Stratilat ([stÚ¥] sava stratilat)
6. Sf. Hriﬆofor (stÚ¥ xristofor)
7. Sf. Eufrosin bucătarul (stÚ[¥] efrosin/ magerÁ)
8. Sf. Euﬆatie Plachida ([stÚ¥] evstatïe/ plakida)
9. Icoana de hram: Sf. Grigore Decapolitul (stÚ¥ grigorïe/ deka/polit)
10. „Buna Veﬆire a Născătoarei de Dumnezeu” (blÚgo/vewenïe bÚce)
11. „[Îngerul] înainte ﬆătător [din] cer a foﬆ trimis” ([agÚglß] pre[d]statel/ [sß] nbÚse poslanß b¥s[t´]: Acatiﬆul
Bunei Veﬆiri, icos 1)
12. „Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta” (imÁwi bgÚoprïat/naå dvÚaå utrobå/
vßste[çe]/ k´ elisave[ti]: idem, icos 3)
13. „Vifor de gânduri necredincioase având în sine înţeleptul Iosif ” (bÁrü vßnÁtrß imhå/ pomiÎlenïi nevhrn¥x/
chlomÚdrnïi20 ï›sif: idem, condac 4)
14. „Văzut-au pruncii haldeilor în braţele Fecioarei” (vidhÎa ›troci/ xaldeistïi na rÁ/kÁ dvÚçÁ: idem, icos 5)
15. [„Puterea Celui de sus”] ([...]dv[...]: idem, condac 3)
16. „[Strălucind Tu în] Egipt, lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii, că idolii” (...lui, nerăbdând tăria
Ta, au căzut) ([vßjsïåv¥i vß]21 egipth/ prosviwenïe22 istin[¥]/ ›tgnal esi lÈÚi tmÁ/ [id]›li [...]: idem, icos 6)
19
Ediţiile slavone şi româneşti moderne deschid Octoihul cu aceaﬆă cântare, însă prima traducere a Octoihului (Bucureşti, 1730) prezintă
altă versiune (f. 3r): „Să se bucure făptura, ceriurile să se veselească, cu mâinile să bată neamurile cu veselie. Că Hriﬆos Mântuitoriul noﬆru
pre cruce au pironit păcatele noaﬆre şi moartea omorând, viaţă noao ne-au dăruit, pre Adam cel căzut cu tot neamul înviindu-l, ca un
iubitoriu de oameni.” (în Octoihul aual, prima ﬆihiră la ﬆihoavna vecerniei, duminică gl. 1)
20
În loc de chlomÚdrïi.
21
Întregire după inscripţia de la paraclisul Hurezilor, nr. 31.
22
În loc de prosvhwenïe.

17. Sf. Teodosie „începătorul vieţii de obşte” (stÚ¥ ƒe›dosïe/ ›pweÈitel; „Amintiţi-vă că sufletul se desparte de
trup”, pomina/ite kako/ dÎÚa ›t t/hla rajl/Áçaet så)
18. Sf. Antonie „cel Mare” (stÚ¥ antonïe/ velikïi; „Am văzut mrejile diavolului peﬆe toată lumea”, aj videx mreÈÁ
dï/avolÁ po/ vse jemli23: Patericul, pentru avva Antonie 9)
19. Tabloul votiv: Iordache vel poﬆelnic, Andronache24 („Jupan Iordachie vel poﬆealnic”, ÈÁpan ï›rdakïe/ vel
posthlnik; „Jupan Andronache”, ÈÁpan andronake)
20. Sf. Onufrie (stÚ¥ ›nÁfrïe)
21. Sf. Sava „cel sfinţit” (stÚ¥ sava ›svewenii; „Nu grăiţi că vrem să ne mântuim şi nu putem”, ne glÚite/ æko xow/em
spÚsti så/ i ne moÈ/[...]u)
22. Pisania sculptată25: „† Sf<â>nta bisearică aceaﬆa din temelie ei zidită iaﬆe întru cinﬆea şi pohfala sf<â>ntului
Grigorie Decapolit de robul lui Dumnezeu chir Stefan er<monah> eg<umen> ot Bisrtiţe (sic) ajitorândŭ şi alţi fraţi
cu ce s-au îndurat, ca în veaci să aibă bun[ă] pomenire. În zilele bunului credincios Io<a>n26 Coﬆandin voevod,
leat 722027”, † sfÚnta bishrik´ 1 açasta din temelie ei ji/dit´ åste 1 ŠtrÁ çinsth Îi poxfala sfÚntÁlÁi/
grigorie dekapolit de robÁl lÁi dÁmnejeÁ kir/ stefan eÚr eÚg ›t bisrtice aÈitorńd´ 1 Îi alci f/rac kÁ çe
saÁ ŠndÁrat 1 ka Šn vhç s´ aib´ bÁn pomenire/ Š jilele 1 bÁnÁlÁi 1 kredinços ï›n kostandin 1 voevod/ lht #jsÚk
23
Vezi inscripţia aceluiaşi sfânt la bolniţa Hurezilor, naos nr. 73.
24
V. şi C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 219.
25
Ibidem, nr. 216.
26
În legătură cu leura Ion/Ioan, vezi nota de la Mamul, pridvor nr. 33.
27
1711–1712.

BISERICA
SF. GHEORGHE
DIN OCNELE MARI

BISERICA SF. GHEORGHE DIN OCNELE MARI
Elisabeta Negrău
Ocnele Mari a foﬆ, secole de-a rândul, un târg de importanţă majoră pentru Ţara Românească, datorită
exploatărilor saline, aici aflându-se cea mai mare dintre cele patru ocne din ţară care furnizau sarea, un valoros
bun de comerţ1. Având o iﬆorie îndelungată, cu siguranţă aici biserici vor fi exiﬆat din vechime2. De asemenea,
eﬆe evident că zona, pentru bogăţiile sale salifere, se va fi bucurat de protecţia domniei.
Tradiţia pomeneşte fondarea aici a unei itorii, de către Alexandru şi Mihnea, fiii domnitorului Radu Mihnea3.
Ocna şi veniturile pe care le producea aparţineau viﬆieriei domniei, care oferea anual, bisericii, o cantitate de sare
din care să se întreţină4. Mai multe veﬆigii din locul unde se ridică aﬆăzi biserica zisă „domnească” indică faptul că
o biserică însemnată va fi exiﬆat încă de la începutul secolului al XVII-lea5. Biserica „domnească” eﬆe consemnată
prima dată cu aceﬆ titlu într-un document din 13 ianuarie 16346. Locaţia şi hramul ei au rămas încă necunoscute.
În 1676–1677, viﬆierul Statie conﬆruieşte în Ocnele Mari o biserică de mărime apreciabilă, care ulterior va
ajunge să preia privilegiile vechii biserici domneşti, după cum menţionează două inscripţii ce rezumă iﬆoricul
lăcaşului. Prima menţiune documentară a aceﬆei biserici datează din 14 ianuarie 1689, când urmaşii itorului
o închină mânăﬆirii Biﬆriţa7. Pisania, târzie eﬆe piată în pronaos deasupra intrării şi a foﬆ realizată cu ocazia
repiării bisericii, în 18828. O pisanie sculptată, care se găsea în pridvor, întărea faptul că cea interioară reia
1
De aici importa sare Imperiul Otoman şi în special Conﬆantinopolul, târgul fiind frecventat de neguﬆori greci şi turci (Paul de Alep,
in Călători ﬆrăini, VI, pp. 187–188).
2
Paul de Alep menţionează exiﬆenţa mai multor biserici, dar nu se opreşte asupra niciuneia şi nu consemnează exiﬆenţa vreunui lăcaş
domnesc sau a unei itorii însemnate (ibidem, p. 188).
3
Virgil Drăghiceanu, „Biserica domnească de la Ocnele Mari”, BCMI, V (1912), p. 132.
4
Apud Ion Donat, „Bisericile Ocnelor Mari. Inscripţii, documente, însemnări”, AO, XI (1932), nr. 61–62, p. 223.
5
O inscripţie grecească de pe un clopot care se afla aici în anii ’30 menţionează anul 1608, iar un alt clopot are gravat un text latin în care eﬆe
pomenit numele meşterului şi anul 1667 (C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 1122, 1123).
6
DGAS (Claudia Mihăilescu), Indice cronologic nr. 6 (Mânăﬆirile Biﬆriţa-Vâlcea şi Bradul), Bucureşti, 1948: „Mânăﬆirea Biﬆriţa”, nr. 176, LXII/184.
7
Ibidem, nr. 406, LXIII/286.c
8
„În numele Tatălui, şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea sfântului Duh, Un D<umne>zeu adevărat şi miloﬆiv, care a binevoit şi a luminat gându
marelui boer, d<omnu>lui jupan Statie, cu toată cheltuiala d<umnea>lui, întru cinﬆirea şi lauda marelui mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă,
iar turla s-au făcut cu cheltuiala viﬆeriei şi a miluit cu mertic de sare precum arată hrisoavele domnilor Ţării şi a miluit şi cu casele care şade
cămăraşi, însă locu şi pivniţa au foﬆ dăruită de Radu Viﬆieru ocnaru; deci cu chiria ce să ia şi cu merticul de sare să să chivernisească aceaﬆă
sfântă casă. <Însă, fiind şi altă biserică domnească> şi învechindu-se, s-au surpat, iar fericitul Coﬆandin Basarab au socotit-o şi au numit-o a fi
aceaﬆă biserică domnească, precum adeverează şi hrisovul Mării sale şi ale altor Domni. Mai pe urmă, deci, mutându-se aceﬆ boer dintru aceaﬆă

informaţia unei pisanii iniţiale, probabil piate în pronaos9.

Conﬆantin Brâncoveanu va transmite privilegiile vechii biserici domneşti la auala biserică în 1708, ocazie
cu care eﬆe ateﬆat şi faptul că lăcaşul vechi se ruinase doar de curând, întrucât aceiaşi preoţi, care slujiseră acolo,
erau acum mutaţi la itoria lui Statie, probabil cea mai mare din oraş10.
Monumentul ridicat de viﬆierul Statie eﬆe unul de mari dimensiuni, comparativ cu alte itorii boiereşti, de plan
triconc cu turlă pe naos, o calotă surmontată de o clopotniţă pe pronaos şi fără pridvor (fig. 1). Faţadele sunt decorate
cu ocniţe îngemănate, caraeriﬆice arhiteurii celei de-a doua jumătăţi de secol XVII, în special monumentelor
cantacuzine11. Un pridvor, ce prezenta elemente clasice, aparţinând secolului al XIX-lea, exiﬆa la începutul secolului
trecut12, fiind apoi înlăturat de reﬆaurarea din anii ’70.
Piura din interiorul bisericii a foﬆ realizată în 1717–1718 – aşa cum relatează pisania – de doi jupani, Duca
din Sinope şi Statie din Cernavodă, cămăraşi ai ocnei domneşti. Ulterior, în 1882, s-a realizat o piură nouă în ulei
care a acoperit-o timp de un secol pe cea veche, piura brâncovenească fiind scoasă la iveală în altar şi naos, la
reﬆaurarea din 1986, realizată de Olimpia şi Mihai Stinghie.
Biserica are şi o colecţie importantă de icoane care compun iconoﬆasul13.
lume şi neputând ca să zugrăvească biserica au rămas, iar acum când au foﬆ mai pre urmă fiind cămăraş aci Velu Ocnei, d<umnea>lui jupan
Duca de la Sinop<e> şi cu jupan Statie de la Cerna-vodă, ce au îndemnat Dumnezeu şi au cheltuit de au zugrăvit-o, biserica şi altarul, iară tinda
cu cheltuiala bisericii. Deci să fie pomenire veşnică domnilor şi tuturor celor ce vor fi ajutat cu mult şi cu puţin. Însă temelie s-au pus la leatu
7185 (1676–1677), iar zugrăveala la leat 7226 (1717–1718) şi fiind isprăvită când s-au zugrăvit fiind şi Popa Stancu, iar acum acum la anul 1880
s-a reparat şi învelit cu tinichia şi piat în anul 1882, oomvrie 18 prin ﬆăruinţa d<omnu>lui Toma Dimitriu” (După I. Donat, „Bisericile
Ocnelor Mari” pp. 221–222, cf. V. Drăghiceanu, „Monumentele”, I, pp. 128–129).
9
„Aceaﬆă sfântă biserică cu patronajul sfântului Gheorghe, numită domnească, eﬆe făcută la 1677 de la Hriﬆos după inscripţia din năuntru
(s.n.), iar la anul 1880 în zilele regelui Carol I-iul şi ale Preasf<inţitului> episcopul Râmnicului Iosif, s-a reparat şi învelit din nou, iar la anul
1882 s-a piat din nou de către piorii Ioan P. Leuleanu şi Coﬆache Petrescu [...]”. (I. Donat, ibidem, p. 222)
10
Document din 1 martie 7216 (1708): „Dat-am Domnia mea aceaﬆă carte a Domniei meale aceﬆor preoţi anume: popa Stan Sandu i popa
Chira şi popa Stan dila biserica ce o făcut Statie biv al 2-lea viﬆiar la oraşul de la Ocnele ceale Mari ot sud Vâlcea [...]. Pentrucă fiind aceşti
preoţi la biserica domnească din oraş de la Vel Ocnă şi ﬆricându-se biserica aceﬆa domnească am mutat Domnia mea mila aceaﬆa la biserica
ce scrie mai sus [...]”. (după I. Donat, op. cit., p. 223). Mai departe sunt amintiţi toţi domnitorii care au întărit privilegiile bisericii vechi,
aivitatea acelui lăcaş fiind ateﬆată până în timpul lui Şerban Cantacuzino.
11
V. Drăghiceanu, „Biserica domnească de la Ocnele Mari”, p. 134.
12
V. Drăghiceanu, „Monumentele”, I, p. 129.
13
Icoana împărătească a Maicii Domnului Eleusa, databilă ﬆiliﬆic la începutul secolului al XVII-lea, a foﬆ adusă, poate, de la vechea biserică
domnească. Icoanele sfinţilor Ioan Botezătorul, Nicolae, Gheorghe şi ale celor trei Ierarhi, prezentând şi scene laterale, sunt datate 1802 şi
semnate de zugravii Ioan din Teiuş şi Ioan din Lunca (inscripţiile zugravilor şi ale scenelor sunt româneşti). Eﬆe pomenit numele unui donator
grec, Ioan din Peloponez (inscripţiile de donaţie sunt în limba greacă). Icoanele superioare – moleniile, icoana Deisis, apoﬆolii şi prăznicarele
– sunt de faură brâncovenească. Porţiunea inferioară a iconoﬆasului prezintă elemente de decor poﬆbrâncovenesc. Piura de pe uşile
diaconeşti dovedeşte aceleaşi caraere ﬆiliﬆice cu icoanele teiuşene, fiind comandate, probabil, odată cu aceﬆea.

Biserica Sfântul Gheorghe din Ocnele Mari
Piura
Elisabeta Negrău
Deasupra intrării în biserică se păﬆrează icoana de hram care îl reprezentintă pe sf. Gheorghe ucigând balaurul,
în timp ce un înger îi aşază o coroană pe cap (fig. 2). Icoana poartă încă certe trăsături de iconografie şi de
piură veche – vizibile în special la silueta îngerului în zbor – însă nu se poate afirma cu certitudine dacă
eﬆe contemporană cu cea din interior, deoarece a foﬆ retuşată în mai multe rânduri.
În altarul bisericii, piura prezintă o iconografie cu caraer liturgic, având unele particularităţi. Conca eﬆe
dominată de prezenţa Fecioarei pe tron flancată de îngeri şi însoţită la veﬆ de scena Înălţării Domnului şi de
reprezentările prorocilor pe arcul triumfal. Lipseşte regiﬆrul continuu pe hemiciclul absidei, în care era
figurată, de obicei, scena Împărtăşirii apoﬆolilor, însă nu se renunţă la regiﬆrul de medalioane cu ierarhi.
Două reprezentări cu caraer particular însă sunt Mandylionul şi Keramionul, imaginile acheiropoietai ale
lui Hriﬆos, care se găsesc deasupra nişelor paﬆoforiilor. Keramionul, susţinut de un înger zburând, se află
deasupra proscomidiarului (fig. 3), iar Mandylionul – deasupra diaconiconului (fig. 4)1. Particulară pentru
aceﬆ ansamblu eﬆe figurarea ambelor imagini, faţă în faţă, în altar, deasupra paﬆoforiilor, soluţie care nu se
mai regăseşte altundeva în Ţara Românească. În nişa diaconiconului eﬆe figurat un vas din care ies vrejuri
de flori, înconjurând un potir în care se află o linguriţă (fig. 5)2. În proscomidiar apar reprezentările comune
pentru aceﬆ spaţiu, Viziunea sfântului Petru din Alexandria, împreună cu imaginea lui Iisus în mormânt,
flancat de Maica Domnului împreună cu o mironosiţă şi de sf. Ioan.
Naosul păﬆrează, în general, iconografia obişnuită, întâlnită în itoriile brâncoveneşti. Pe turlă sunt reprezentate
Tronul Hetimasiei (fig. 6) şi Liturghia îngerească, proroci, apoﬆoli, papi, pe arce – sfinţi mucenici şi pe intradosuri
– drepţi, patriarhi ai Vechiului Teﬆament, încoronaţi. Liturghia îngerească, mai rar reprezentată, eﬆe o temă
care iluﬆrează aici esenţa treimică a liturghiei – prin reprezentarea sfintei Treimi în dreptul altarului3.
În absidele laterale figurează Schimbarea la Faţă şi Învierea, medalioane şi sfinţi mucenici militari în picioare (fig. 7).
Mai neobişnuit eﬆe faptul că nu exiﬆă reprezentări narative pe pereţii absidelor, deşi biserica eﬆe de dimensiuni
apreciabile4. Ciclurile evanghelice sunt concentrate în traveea de veﬆ: pe bolta traveei se află Patimile, iar pe
1
Analiza lor a făcut obieul unei comunicări cu titlul „Note privind teme noi în piura murală brâncovenească”, la sesiunea anuală a
Inﬆitutului de Iﬆoria Artei „G. Oprescu”, Bucureşti, Date noi în cercetarea artei medievale din România, ediţia a V-a, decembrie 2008.
2
Pentru relaţia sa cu imaginea Mandylionului, v. ibidem.
3
Aceaﬆă iconografie apare la Filipeştii de Pădure (1692), ulterior la catoliconul Hurezilor (1694) şi la Mamul (1699). Însă asocierea Liturghiei
îngereşti cu reprezentarea sfintei Treimi eﬆe enunţată încă din piura paleologă, la biserica Fecioarei Peribleptos din Miﬆra, unde deasupra
figurii lui Hriﬆos Arhiereu din Liturghia îngerească sunt figuraţi Domnul Savaot şi sf. Duh; aceeaşi schemă iconografică a Liturghiei se
întâlneşte şi în Ţara Românească, în altarul bisericii mânăﬆirii Snagov (I.D. Ştefănescu, Liturgies, p. 74).
4
Lipsa lor va fi semnalată şi la alte monumente, spre exemplu la Stavropoleos (1724), însă acolo motivul îl conﬆituie dimensiunile
reduse ale edificiului.

intradosul arcului eﬆic al bolţii5 sunt reprezentate patru pericope legate de Înviere6, dintre care două sunt şi
Duminici ale Penticoﬆarului7 (fig. 8). O particularitate o conﬆituie prezenţa drepţilor, patriarhi ai Vechiului
Teﬆament, pe bolta de veﬆ şi intradosul arcelor naosului. Patriarhii Avraam, Melchisedec, Noe mai apar în axul
bolţii de veﬆ8, însă patriarhi ca Abel, Lameh sunt figuraţi foarte rar. Reprezentarea ﬆrămoşilor lui Hriﬆos şi a
generaţiilor omenirii care au crezut şi au aşteptat mântuirea, ce s-a săvârşit cu Întruparea şi Învierea lui Hriﬆos
şi continuă cu iﬆoria Bisericii, se încadrează în duul iﬆoric al iconografiei naosului9.
Sfinţii în picioare din traveea de veﬆ sunt dintre categoriile anarghirilor, muceniţelor şi cuvioaselor10. În ﬆânga uşii
naosului, pe peretele de veﬆ, se mai păﬆrează o imagine a lui Hriﬆos buﬆ, binecuvântând cu ambele mâini, însă
dedesubt, reﬆul scenei a foﬆ diﬆrus de o reparaţie a zidului. Nu poate fi vorba totuşi de un tablou votiv, în aceaﬆă
epocă târzie, ci, poate, de o foﬆă intrare, acum zidită11. Pe peretele de veﬆ se găseşte scena Adormirii Maicii
Domnului, surmontată de Răﬆignire (fig. 9). În glaful uşii apar Zosima cu Maria Egipteanca şi Cei trei tineri în
cuptor, o iconografie caraeriﬆică spaţiilor de trecere12.
Piura brâncovenească a foﬆ descoperită la reﬆaurarea din 1986 care a înlăturat piura în ulei de la 1880 din altar
şi naos, lăsând doar unele porţiuni-martor în absida de nord a naosului, respeiv panourile cu sfinţii militari.
Piura veche însă a foﬆ afeată de o serie de alterări cauzate de repiări şi de reîntregirile reﬆaurării. Pe porţiuni
întregi din zona de veﬆ a naosului nu se mai pot diﬆinge detaliile piurii brâncoveneşti. Ne limităm la a susţine
că iconografia va fi rămas cea originară. De remarcat eﬆe prezenţa pe arcul veﬆic a scenei Învierii în varianta
occidentală care, ca şi în alte cazuri13, nu înlocuieşte varianta Pogorârii la iad, ci o dublează.
5
Bolta eﬆe dublată de două arce longitudinale, unul, foarte înguﬆ, spre veﬆ şi un altul spre eﬆ.
6
„Nu Mă atinge”, Cina de la Emaus, Necredinţa lui Toma, Hriﬆos şi samarineanca.
7 Duminica Tomii, Duminica Samarinencii. Dispunerea scenelor narative pe intradosul arcelor naosului urmează, posibil, unui topos grecesc,
provenit de la tipurile de suprafeţe formate de planul central,care prezintă bolţi pe braţele crucii. În Ţara Românească, la bisericile de plan
triconc, scene narative apar pe arcele de deasupra absidelor naosului, la biserica Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat şi, ulterior,
la Văcăreşti.
8 Este o regulă brâncovenească, a cărei utilizare se prelungeşte în tot secolul al XVIII-lea.
9
Sunt prezenţi la Protaton (sfârşitul secolului al XIII-lea), în regiﬆrul superior al naosului. În Ţara Românească apar la Snagov, pe coloanele
naosului şi la catoliconul Hurezilor, pe coloanele pronaosului.
10
Sfintele mari muceniţe, ca Ecaterina sau Marina, sunt deseori reprezentate în spaţiul fereﬆrelor şi al uşilor (spre exemplu la Stăneşti-
Vâlcea, în glaful uşii naosului), în calitatea lor de apărătoare împotriva demonilor, ca şi sfinţii anarghiri, invocaţi în aceﬆ context pentru
caraerul lor profilaic.
11
Informaţia ne-a foﬆ furnizată de preotul paroh.
12
I. Iancovescu, „Entrées”, p. 25. Zosima împărtăşind pe Maria Egipteanca, semnificând pregătirea adecvată în vederea mântuirii, eﬆe o
iconografie obişnuită pentru spaţiul intrării în naos sau pentru pronaos încă din secolul al XIV-lea (sf. Nicolae Domnesc din Curtea de
Argeş). Pentru Cei trei tineri, v. infra, „Arnota”.
13
Anterior, la Săcuieni (ante 1658); contemporan, la Govora – unde scena se află, similar, pe arcul veﬆic al naosului (1711) şi Sărăcineşti
(1717–1718); ulterior, la Creţulescu (1722).

Biserica Sfântul Gheorghe din Ocnele Mari. Piura
Unele reprezentări ale sfinţilor din medalioane (fig. 10), bine păﬆrate, amintesc de piura de la Mamul: figuri
expresive, cu ochi mari, transparenţi şi depărtaţi, faţa uşor asimetrică sunt elementele diﬆinive ale acelui
ansamblu atribuit lui Pârvu Mutu. Aceleaşi particularităţi relevă şi portretele ierarhilor din altarul de la
Ocnele Mari (fig. 11), prezentând o expresivitate deosebită, aşa cum se întâmpla şi la Mamul. Piura conţine
multe portrete de calitate, precum cele ale sfinţilor anarghiri pe peretele de veﬆ (fig. 12), Pantocratorul (fig.
6), scena Deisis (fig. 13). Sfinţii militari sunt înveşmântaţi în curteni (fig. 14)14.
O particularitate eﬆe şi imaginea sfinţilor Conﬆantin şi Elena, care o copiază fidel pe cea de la catoliconul mânăﬆirii
Hurezi, sfinţii având aceleaşi veşminte hurezene şi purtând crucea pe care se află Hriﬆos răﬆignit (fig. 15). Diferă însă
plasarea, scena de la Ocnele Mari regăsindu-se pe latura de nord a traveei veﬆice, în timp ce la Hurezi, scena se afla
în colţul de sud-veﬆ15.
În general, în locurile în care s-a păﬆrat ﬆratul de piură brâncovenesc, figurile şi veşmintele dovedesc o finisare
atentă şi valenţe caligrafice, uşor manieriﬆe, fapt care apropie aceﬆ ansamblu de piura de icoane (fig. 16–
17). Degradarea avansată pe care a suferit-o în timp, însă, cu greu a putut fi compensată de intervenţiile de
reintegrare moderne.
14
Ca în multe alte ansambluri brâncoveneşti: Hurezi (paraclisul, bolniţa), Mamul, Surpatele, Govora, Fedeleşoiu, Iezer.
15
O caraeriﬆică a perioadei brâncoveneşti o conﬆituie iconografia pereţilor traveei de veﬆ, ce îmbină invocarea protecţiei, în apropierea
spaţiului de trecere, cu reminiscenţele temelor teofanice, iluﬆratoare ale slavei dumnezeieşti şi eshatologice, tipice peretelui de veﬆ:
sfinţii Conﬆantin şi Elena pe locul atribuit în trecut tabloului votiv, surmontaţi de Adormirea Maicii Domnului şi de Răﬆignire, teme
revelatoare ale slavei lui Hriﬆos, dovedindu-se, aﬆfel, permanenţa semnificaţiilor aceﬆor topoi (v., pentru Răﬆignire, G. Millet,
Recherches, pp. 23–24).

BISERICA SF. GHEORGHE DIN OCNELE MARI1
I. Altar
1. Maica Domnului cu Pruncul pe tron (mÚr ƒÚõ), între arhanghelii Mihail (arÚx mixaïl) şi Gavriil (arÚx gavril)
2. Episcopi în medalioane: Nicandru (stÚ¥ nikandrÁ), Ambrozie (stÚ¥ anvrosïe), Metodie (stÚ¥ meƒodïe), Antim
(stÚ¥ anƒim), Foca (stÚ¥ foka), Partenie (stÚ¥ parƒenïe), Ioan (stÚ¥ ï›an), Eutihie (stÚ¥ eõtixïe2), ?, ?
3. Keramion (ïÚs xÚs)
4. Viziunea sf. Petru din Alexandria (ïÚs xÚs; „sf. Petru”, stÚ¥ 1 petrÁ; „Cine Ţi-au spartŭ văşmântul, Mântuitoriule?”,
çine caÁ spart´ v´wmńtÁl mńtÁitorÓle; „Arie cel desfrânat”, arïe çel desfrńat)
5. Serafim
6. Iisus în mormânt, cu Maica Domnului şi mironosiţele3; deasupra: Domnul Savaot
7. Sf. arhidiacon Ştefan (arxÚdïåko[n] stefan 1)
8. Sf. Grigore (stÚ¥ 1 grigorïe; „După darul Hrﬆosului Tău cu Carele împreună”, dÁp´ d/arÁl xrÚst/osÁlÁi /t´Á
kÁ/ karele /ŠpreÁn´: ecfonis după rugăciunea a doua pentru credincioşi, din liturghia Darurilor înainte sfinţite)
9. Sf. Ioan [Gură de Aur] (stÚ¥ 1 ï›an 1; „Bl<a>g<o>s<lo>vită e împărăţiia Tatălui şi a Fiiului”, blÚgsvi/t´ e
Šp´/rćïå t/at´lÁi Îi/ a fïÓl/Ái: binecuvântarea de început a liturghiei)
10. Agneţul, doi îngeri cu ripide („Mielul lui Dumnezeu”, [a]gnec bÈÚïi; „Îngerul Domnului”, agÚl gdÚi)
11. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥ 1 vasilïe; „Ca suptŭ ﬆăpânirea Ta fiindŭ păziţi pururea”, ka sÁp/t´ st´p/ńirh/ ta
fïin/d´ p´jï/ci pÁrÁ/rh: ecfonis înainte de Heruvic)
12. Sf. Atanasie (stÚ¥ 1 aƒanasïe; „Mai alesŭ pentru Preasf<â>nta, curata, prea” (...binecuvântata), mai ale/s´ pentrÁ/
prhsfÚn/ta 1 kÁra/ta prh: ecfonis înainte de axion)
13. Sf. Nicolae (stÚ¥ 1 nikolae)
14. Mandylion („Sf<â>ntă mahramă”, sfÚnt´ maxram´)
15. Potirul euhariﬆic
1
Pisania din naos de pe peretele de veﬆ aminteşte reparaţiile şi consolidările arhiteonice din anul 1986: „În urma cutremurului din
1977, aceaﬆă biserică a foﬆ legată în beton armat din temelie până la turle, acoperită cu aluminiu, iar piura în ulei de la 1880 a
foﬆ dată jos, reﬆaurându-se originala în frescă de la 1710 şi s-a lucrat cu cheltuiala enoriaşilor noştri şi a sfintei episcopii, fiind preot
Mărgăritescu Dumitru şi s-a sfinţit în 17.VIII.1986 de către P.S. Calinic Argeşeanul”.
2
Repiare.
3
Figurile Maicii Domnului şi mironosiţelor au suferit repiări la reﬆaurarea din 1986.

II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator („Atotţiitorul”, ΙC. ΧC. Ο ΠΑΝΤΩ/ΚΡΑΤΩΡ, Ἰ<ησοὺ>ς Χ<ριστὸ>ς ὁ Παντοκράτωρ;
„Vedeţi, vedeţi, că Eu sântŭ Mântuitorulŭ lumi[i], Lumina cea adevărată, Izvorul vieţi[i], Fiul lui Dumnezău. Cu voia
am vrut trupŭ a îmbrăca, ca să mântuiescŭ pre Adamŭ ce căzu pre mijlocul tâlharilor4”, vedeci vedeci k´ eÁ sńt´
mńtÁitorÁl´ lÁmi lÁmina çå adev´rat´ ijvorÁl´ vieci fiÁl lÁi dÁmnej´Á kÁ voå am vrÁt trÁp´ a Šbr´ka ka
s´ mńtÁesk´ pre adam´ çe k´jÁ pre miÈlokÁl t´lxarïlor: irmosul cântării 2 la tricântarea gl. 3, marţi la utrenie,
în a treia săptămână a Poﬆului şi irmosul cântării 2 la tricântarea gl. 5, marţi în prima săptămână a Poﬆului)
2. Tronul Hetimasiei şi cete îngereşti
3. Proroci: Aaron (prorok arr›n5), David (prorok dvÚd´), Daniil (prorok danïil), Iona (prorok ïona), Ieremia
(prorok ïeremïå), Avacum (prorok avakÁm), Ioil (prorok ï›il), Miheia (prorok mïxeå), Ilie (prorok ilïe),
Iezechil (prorok ïejekïil), Solomon (prorok solomon), Moise (prorok moasaï sic)
4. Apoﬆoli: Pavel (apsÚÁl pavel), Ioan (apsÚÁl ï›an; pe carte: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la”, la Šçe/pÁt
e/ra kÁv/ńtÁl Îi kÁ/vńtÁl/ era la: In. 1, 1), Marcu (apsÚÁl marko), Andrei (apsÚÁl andrei), Vartolomeu (apsÚÁl
varƒolom[...]), Filip (apsÚÁl filip), Toma (apsÚÁl ƒoma), Iacov (apsÚÁl ækov), Simon (apsÚÁl simon), Luca (apsÚÁl
lÁka), Matei (apsÚÁl maƒei), Petru (apsÚÁl petrÁ)
5. Ierarhi în medalioane: Iisus Hriﬆos (ïÚs xÚs), Silveﬆru (papa silvestrÁ), Grigore (papa grigorïe), Alexandru
(papa ale%andrÁ), Ioan (papa ï›an), ?, Petru (papa petrÁ), Adrian (papa andrïan), Favie (papa [f]avïe), ?, ?, ?, ?,
Iacov (papa ækov), ?, Gherman (papa german), ?, ?
6. Liturghia îngerească (pe carte: „Binecuvântată eﬆe împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi
pururea”, blgÚosveno/ crÚstvo 1 / ›cÚa i s/nÚa i sÚta/go dÚxa 1 / nnÚi6 i p/risno: binecuvântarea de început a liturghiei)
7. Evangheliştii: (SE) Ioan şi Prohor (sÚt evÚgelist ï›an, proxor; pe carte: „Den [î]ncepu[t era]”, den [Š]/çepÁ[...]: In.
1, 1); (SV) Luca (s eÚv lÁka; pe carte: „În vremea ceia Irodŭ [...]”, Š vre/mea ç/eå/ irod´/ [...]); (NV) Marcu (s eÚv[...]
marko); (NE) Matei (s eÚv[...] maƒei)
8. Mucenici din cei 40 în medalioane7: (E) ?8, Neﬆor (stÚ¥ nestor), Maretie? (stÚ¥ ma[...]ïe), Sacherdon (stÚ¥
sakerdon), Alexandru, ?, Acant, Oreﬆie (stÚ¥ orestïe), Ioan (stÚ¥ ï›an), Vah (stÚ¥ vaxÁ); (S) Severian (stÚ¥
severian), Nicolae (stÚ¥ nïkolae), Flavie (stÚ¥ flavïe), Hudion (stÚ¥ Ádïon), Isidor (stÚ¥ ïsïdor), Teodul (stÚ¥
ƒeodÁl), Valerie (stÚ¥ valerïe), Diomid (stÚ¥ dïomïd), Teofil (stÚ¥ ƒeofïl); (V) Isihie (stÚ¥ ïsix), Meliton (stÚ¥
melït›n), Iraclie (stÚ¥ ïraklïe), Smaragd (stÚ¥ smaragd), Domn (stÚ¥ i domn9), Evnichie (stÚ¥ eÁnïkïe), Ualie
4
V. supra, Fedeleşoiu, naos nr. 1 şi nota corespunzătoare. Ediţiile slavonă (Buzău, 1700) şi românească (Râmnic, 1731) ale Triodului
notează: „...Adam cel căzut pre mijlocul şarpelui”.
5
Inversare: arron în loc de aaron.
6
În loc de nnÚh.
7
Unele medalioane au suferit repiări şi rescrieri la reﬆaurarea din 1986. Inscripţiile total refăcute nu au mai foﬆ redate.
8
Rescris: Irasie.
9

Biserica Sfântul Gheorghe din Ocnele Mari. Liﬆa temelor iconograice
(stÚ¥ Áalïe), Vivian (stÚ¥ vïvian), Prisc (stÚ¥ prisko), Varvar (stÚ¥ varva[r]), Eutihie (stÚ¥ eÁtïxïe); (N) Zotic,
Artemie (stÚ¥ artemïe), Gorgonie (stÚ¥ gorgonïe), Teodul (stÚ¥ ƒe›dÁl), Ioan (stÚ¥ ï›an), Ilian (stÚ¥ ïlïan),
Arcadie?10 (stÚ¥ arkadïe), ? (stÚ¥ [...]ïe), Lisimah (stÚ¥ lïsïmax), Ilie (stÚ¥ ïlïe), Areta (stÚ¥ areta)
9. Patriarhii Vechiului Teﬆament în medalioane11: (S) Iuda (stÚ¥ iÁda), David sic12 (stÚ¥ davÚd), Gad (stÚ¥
gad), Iisus Înger de mare sfat13, Neﬅali (stÚ¥ natali), Simeon (stÚ¥ simeon), [Iosif]; (N) Veniamin (stÚ¥
veniamim), Zavulon (stÚ¥ javÁlon), Isahar (stÚ¥ ïsaxar), Ioan Botezătorul (stÚ¥ ioan), Aşer (stÚ¥ aÎer),
Levi (stÚ¥ levi), Ruben ([...] rÁben)
10. Schimbarea la Faţă („Schimbarea la Faţă a lui I<isu>s H<riﬆo>s”, skïmbarea la fac´ a lÁï ïÚs xÚs14)
11. Răﬆignirea (ïn cï)
12. Coborârea la iad („Învierea lui Hriﬆos”, v´skrsenïe xvÚo; [Iov]: „Deşchisu-Ţi-s-a[u] Ţie cu frică porţile morţii”:
deÎki/sÁ cï sa /cïe kÁ/ frik´ por/cile mor/cïi: Iov 38, 1715)
13. „Înălţarea lui Hriﬆos” ([v´jn]esenïe16 xsvÚo)
14. Proroci în medalioane (de la N): Avacum (prrÚok avakÁm; [...]), Ghedeon (prrÚok gede›n; [...]), Varuh (prrÚok
varÁx; [...]), Valaam (prrÚok varlaam17: „[...] de la Iacov”, [...]j/[...]osï/å ›t ïak/ov´), Domnul Savaot (savaoƒ),
Moise (prrÚok moisi; „[...] Fecioară, scară care ajunge la cer te-am văzut”, [...] dÚve/ lhstvi[...]/ [...]
dosh[...]/aÓwe/ do nbÚes/ vdhx tå: cf. Fac. 28, 12), Isaia (prrÚok isaïå; „[...] cu Dmn<e>ze[u] [...]”,
[...]no/[...]ea[...]/[...]ïe/ kÁ dmÚnje[...]/ [...]k[...]/ [...]), ? (prorok [...]), ? (prrÚok [...]18)
15. Drepţii: Set, Enoh, Lameh, Abel19
16. Înger20
17. Rugăciunea în grădina Ghetsimani („Rugăciunea lui I<isu>s H<riﬆo>s [în] grădina Ghetsimanei”, rÁg´çÁnh
lÁi ïÚs xÚs [...]21 grhdina getsimanei; ïÚs xÚs; ïÚs xÚs)
18. Prinderea („Prinderea lui lui I<isu>s H<riﬆo>s”, prinderea lÁi ïÚs xÚs)
19. Drepţii: Melchisedec (dreptÁ melkisedek), Noe (dreptÁ noe), ? [[...])
20. Hriﬆos la Anna şi Caiafa („Judecata lui I<isu>s H<riﬆo>s”, ÈÁdekata lÁi ïÚs xÚs)
10
Pentru Ardie; la bolniţa Hurezilor Ardios; la Govora Ardion. V. indicele iconografic, anexa celor 40 de mucenici.
11
Inscripţii refăcute la reﬆaurare.
12
În loc de Dan!
13
Repiare.
14
În mai multe locuri, la repiarea numelui lui Iisus Hriﬆos, x (chirilic) a foﬆ înlocuit cu H (latin).
15
Vezi supra, nota de la catoliconul Coziei, naos nr. 20.
16
Întregirea după inscripţia aceleiaşi scene de la bolniţa de la Hurezi, altar nr. 6.
17
Confuzie între numele prorocului (Valaam) şi cel al cuviosului (Varlaam).
18
Aﬆăzi se vede niano.
19
Repiaţi în întregime, inscripţiile rescrise.
20
Repiat.
21
Inscripţie şi scenă repiate; aﬆăzi apare ń.

21. „Drumu[l] Crucii”22 (drÁmÁ krÁçi)

22. Duminica samarinencii23
23. „Sfintele femei la mormânt”
24. Învierea din mormânt
25. „Cina de la Emaus”
26. „Necredinţa lui Toma”24
27. Hriﬆos şi Maria Magdalena
28. Mucenici în medalioane25: (S) Samona (stÚ¥ samon), Anaﬆasie? (stÚ¥ [ana]stasie), Sisinie (stÚ¥ sïsïnïe),
Pamfilie (stÚ¥ pan´file), Onisifor (stÚ¥ ›ninofor), ? (stÚ¥ [...]lïefit´), Teopiﬆ (stÚ¥ ƒe›pïst´), Platon (stÚ¥
plat›n), Agapie (stÚ¥ agapïe), ? (stÚ¥ sÁ[...]dara); (V) Fotie (stÚ¥ fotïe), Bonifatie (stÚ¥ vonïfatïe), ? (stÚ¥
fan[...]), Hriﬆofor (stÚ¥ xr´stofor), Neofit (stÚ¥ neofït), Luchian (stÚ¥ lÁkïan´), Marin (stÚ¥ marïn´),
Acachie (stÚ¥ akakïe), Agatonic (stÚ¥ agaƒonik), Mochie (stÚ¥ mokïe), Porfirie (stÚ¥ porfirïe), Zinovie (stÚ¥
jinovïe), Flor (stÚ¥ flor), Lavru (stÚ¥ lavrÁ), Oreﬆ (stÚ¥ ›rest), Axentie (stÚ¥ a%entïe)
29. Sf. Ana (stÚá ana)
30. Dreptul Ioachim (stÚ¥ ioakïm)
31. Deisis („Împărat al celor ce împărăţesc, Mare Arhiereu”, crÚ´ carvÁewem/ veliki arxïerei26; „Eu [sunt] Păﬆoriulŭ
celŭ bunŭ şi sufletulŭ Meu Îm[i] puiu pentru oi; iară năimitulŭ şi care nu iaﬆe păﬆoriu”, eÁ p´storÓ/lß çelß bÁnß/
Îi sÁfletÁlß/ meÁ Šm pÁÓ/ pentrÁ ›i/ ïarå/ nßimitÁlß Îi kare/ nÁ æste p´/storÓ§ : In. 10, 11–12; Maica
Domnului (mÚr ƒÚÁ): „Fiul Meu, primeşte rugăciunea păcătoşilor ce se roagă, Hriﬆoase Iisuse”, sin moe/ pr¥imï/
molenïe/ grhÎni/ molåwi/ xÚs isÚe; sf. Ioan Botezătorul (stÚ¥ ï›an): „Ai ascultat, Doamne, rugăciunea Maicii
Tale, ascultă-mă şi pe mine”, usliÎal/ esi gÚi mÚle/nïe 1 mate/rino svoe/ usliÎi/ i mene §)
32. Sf. Govdelae (stÚ¥ g›vdelae)
33. Maica Domnului27
34. Sf. Iacov Persul (stÚ¥ ïak›v persÁ)
37. Arhanghelul Gavriil (arÚx 1 gavril; „Condeiul celui care scrie iute ţinând în mână, [scriu] făgăduinţele celor
care intră înăuntru”28, ΟΞΙΓΡΑΦΟΥ/ ΚΑΛΑΜΟC/ ΤΗ ΧΕΙΡΙ/ ΦΕΡΩΝ/ ΤΩΝ ΕΙCΙ/ ΟΝΤΩΝ CΙ/ΝΤΑΓΑC,
ὀξυγράφου κάλαμον τῇ χειρὶ φέρων τῶν εἰσιόντων συνταγάς)
22
Scenă repiată.
23
Scena a suferit repiări, respeând, cel mai probabil, compoziţia originară, iar inscripţia a foﬆ rescrisă.
24
Scena şi inscripţiile sunt repiate.
25
În absida de nord a rămas piura de sfârşit de secol XIX. Celelalte serii au inscripţiile parţial refăcute.
26
Inscripţia a foﬆ repiată la reﬆaurarea din 1986.
27
Repiată complet.
28
Cf. Erminia, p. 236.

Biserica Sfântul Gheorghe din Ocnele Mari. Liﬆa temelor iconograice
38. Sf. Ecaterina (stÚá ekaterina)

39. Înger
40. Sf. Marina (stÚá marïna)
44. Sf. Pantelimon (stÚ¥ panteleimon)
45. „Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” (Áspenïe bcÚ¥)
46. Cei trei tineri în cuptor („Cei trei coconi fi[i]ndŭ băgaţi în cuptoare [de] împăratu[l] Navaho<donosor>”, çei
gÚ kokoni find´ b´gaci Š kÁptoare Šp´ratÁ navaxÚo)
47. Iisus Emanuel
48. Sf. Zosima împărtăşind pe sf. Maria Egipteanca29
49. Sf. Cosma (stÚ¥ k›jma)
50. Sf. Chir (stÚ¥ kir)
51. Sf. Damian (stÚ¥ damian)
52. Sf. Conﬆantin (stÚ¥ k›nstantin), sf. Elena (stÚá elena)
53. Sf. Varvara30
54. Înger
55. Sf. Parascheva
56. Arhanghelul Mihail (arÚx 1 mixail)
57. Sf. Trifon31
58. Sf. Mina32
59. Sf. Vah (stÚ¥ vaxo)
60. Iisus Emanuel
62. Sf. Teodor Tiron33
63. Sf. Gheorghe34
29
Din vechea piură se păﬆrează porţiuni din nimburi, iar inscripţia a foﬆ refăcută.
30
Tot glaful fereﬆrei a foﬆ complet repiat (nr. 53–55).
31
Piura în ulei de la 1880.
32
Idem.
33
Idem.
34
Idem.

III. Exterior
1. Sf. Gheorghe ([...])

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI
A SCHITULUI SĂRĂCINEŞTI

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI
A SCHITULUI SĂRĂCINEŞTI
Corina Popa
Iﬆoria bisericii şi cea a mânăﬆirii se leagă de numele boierilor Sărăcinescu şi de cel al episcopului Ştefan al Râmnicului.
Un document din iunie 1687 arată că Tănase Sărăcinescu (†1685) începuse a ridica o mânăﬆire pe moşia sa de la
Sărăcineşti. Urmaşii săi, neavând puterea financiară să continue lucrările, l-au rugat pe episcopul de Râmnic, Ştefan, să
facă el mânăﬆirea „den pajişte, beseareca şi cu toate podoabele şi cu chilii în jurul mânăﬆirii”1. În urma înţelegerii dintre
episcop şi boieri, aceştia urmau să adauge zeﬆrea de moşii şi odoare, mânăﬆirii. Aul de danie, întărit de mitropolitul
Teodosie în 1687 consemnează moşiile şi părţile de sat din regiunea învecinată, cu care a foﬆ înzeﬆrată mânăﬆirea2.
Închinată Adormirii Maicii Domnului, hram obişnuit bisericilor necropolă, biserica adăpoﬆeşte în pridvor
un mormânt considerat a fi, conform tradiţiei, al episcopului itor, fapt neconfirmat însă de leura inscripţiei
de pe lespedea funerară3.
Într-un vechi pomelnic al mânăﬆirii, datorat primului ispravnic, Zosima, se menţionează că aceﬆ călugăr ar fi
făcut pe cheltuiala sa „chilia din mijloc, cu tot zidul împrejur”4. Din aceeaşi perioadă ar putea data turnul clopotniţă
al mânăﬆirii pe care se poate citi anul 1692, ca şi numele meşterilor zidari – Sava, Dumitru, Oprea, Hriﬆa şi Ioan5.
Deşi pisania în piatră pomeneşte de înfrumuseţarea bisericii odată cu conﬆruirea ei, inscripţia ce însoţeşte tabloul
votiv consemnează faptul că piarea bisericii a avut loc numai la 1717–1718, poate după un incendiu – menţionat
în pomelnicul ieromonahului Pahomie, ispravnicul piurii: „carele au ajutat la acoperişul bisericii şi chiliilor [...] cu
taleri 28 şi au foﬆ oﬆenitoriu şi după ardere”6. Pisania din pronaos, de pe peretele veﬆic, deasupra uşii de la intrare
consemnează faptul că piura s-a realizat „cu îndemănarea şi cheltuiala” episcopului Damaschin7. Cei doi episcopi
itori, Ştefan şi Damaschin, purtând macheta bisericii apar deasupra uşii, fiind încadraţi de Pahomie ieromonah,
probabil ﬆareţul mânăﬆirii, şi de Sava egumenul de la Strehaia, la care se adaugă, pe sud, Dosoﬅei ieromonah, Paisie
ieromonah, Ioan arhimandrit „al Hurezilor” – personaje care probabil au contribuit financiar la piarea bisericii8.
1
N. Stoicescu, Bibliografia, II, p. 567, n. 20; Ion Popescu, Nicolae Gorgan, Băile Olăneşti. File de iﬆorie, Râmnicu Vâlcea, 1996, pp. 50–51, 52–53.
2
Vior Brătulescu, „Pisanii, pomelnice şi însemnări din mânăﬆirea Sărăcineşti-Vâlcea”, MO VII (1955), nr. 1–2, p. 85.
3
C. Bălan, Inscripţii…Vâlcea, nr. 1467 publică numele Ioan Enachi(e) şi anii 1762–1771.
4
V. Brătulescu, „Pisanii, pomelnice şi însemnări”, p. 87, publică pomelnicul lui Zosima, scris la 1689.
5
6
V. Brătulescu, „Pisanii, pomelnice şi însemnări”, p. 89.
7
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 1464; V. Brătulescu, „Pisanii, pomelnice şi însemnări”, p. 86. Reﬆaurarea piurii în perioada interbelică face
foarte greu lizibile inscripţiile, aﬆăzi.
8
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 1465. Autorul a reconﬆituit liﬆa celor zugrăviţi în tabloul votiv pe baza unor leuri vechi, datorate lui Virgil

În sfârşit, pe peretele de nord sunt zugrăviţi boierii itori şi donatori: Athanasie vel comis Sărăcinescu cu soţia sa Ilina
şi fiul lor Mareş, urmaţi de Athanasie vel clucer Păuşescu, jupaniţa Aspra şi fiica lor Stanca.
Iﬆoria mânăﬆirii Sărăcineşti a foﬆ marcată, în secolul al XVIII-lea, de proaﬆa adminiﬆrare a călugărilor greci pe care
pomelnicele ﬆareţilor pământeni îi consideră cauza ﬆricăciunilor. Aﬆfel, Chiril ieromonah „a făcutu casele pe pivniţă de
iznoavă, pridvorul cu foişorul”, iar în jurul anului 1784, părintele arhimandrit chir Samuil, găsind mânăﬆirea în „mare
scăpătăciune şi dărăpănare din pricina igumenilor greci”, cu sprijinul episcopului Filaret „au scos-o la bună îndreptare”9.
În 1910 mânăﬆirea era părăsită şi în ruină. În 1911 Ioan D. Trajanescu publica planul de ansamblu şi imagini pe baza
cărora se poate reconﬆitui cu aproximaţie ﬆruura mânăﬆirii. Se conserva numai biserica şi aripa de nord, cu chilii la
etaj, ﬆăreţia în capătul eﬆic şi bucătăria cu trapeza în capătul veﬆic, la joncţiunea cu corpul de veﬆ, aflat în ruină.
Clădirile exiﬆente odinioară pe latura de sud, în vecinătatea turnului clopotniţă, se aflau în ﬆare de ruină10. Reﬆaurarea
clădirilor vechi şi refacerea corpului de sud în ﬆilul popular al zonei s-au realizat prin grija miniﬆrului Cultelor,
Conﬆantin Dissescu, proprietarul moşiei, în perioada anilor ’30. Tot lui Conﬆantin Dissescu i se datorează reluarea vieţii
monahale la Sărăcineşti11. Reﬆaurările au dat o nouă unitate ansamblului, prin refacerea modernă a zidăriei de la clădirile
mânăﬆirii, cu parament de asize alternate, de sorginte bizantino-balcanică. Numai biserica şi corpul de nord păﬆrează
subﬆanţa şi aspeul originare (fig. 1). În 1939 are loc o primă reﬆaurare a piurii. Recent, în 2006–2007, a avut loc o
a doua intervenţie, realizată însă neglijent şi neprofesioniﬆ, diﬆrugându-se atât inscripţii cât şi părţi din piură.
Biserica de plan triconc are dimensiuni medii: 17 m lungime şi 6 m lărgime, compusă fiind din altar, naos,
pronaos şi pridvor. Lăcaşul prezintă o turlă scundă pe o bază înaltă. Iniţial se pare că biserica nu avea pridvor, fapt
indicat de tratarea diferită a faţadei. În zona naosului şi a pronaosului, corpul bisericii eﬆe împărţit în două regiﬆre,
cel superior fiind decorat cu arcaturi oarbe intersecante, amintind de alte monumente ale epocii cantacuzine,
precum biserica paraclis de la Mogoşoaia. Aceﬆ decor nu continuă în zona pridvorului, spaţiu probabil adăugat după
amintitul incendiu sau în 1718, odată cu piarea întregii biserici12 (fig. 1).
Spaţiul interior al bisericii a foﬆ unificat în epoca modernă, desfiinţându-se arcadele dintre naos şi pronaos,
specifice arhiteurii secolului al XVII-lea, dar păﬆrându-se timpanul.
Portretul arhimandritului Ioan de la Hurezi apare în câteva biserici vâlcene, fie în calitate de ispravnic, ca la
bolniţa Hurezilor şi la Polovragi, fie în cea de itor al piurii, ca la Fedeleşoiu. Aici se poate considera ca sigură
contribuţia sa la conceperea programului iconografic, în ﬆruura căruia se întâlnesc teme şi particularităţi
hurezene. Piorii prezenţi la Sărăcineşti (Teodosie, Gheorghe, Preda) provin din echipele de la Hurezi, aive, apoi,
pe întinsul episcopiei Râmnicului: Gheorghe şi Preda lucraseră la Cozia, iar Teodosie – la Govora. Numele lor sunt
menţionate în proscomidiar, ca şi în fragmentul din pisania piată sub silueta bisericii din tabloul votiv, ţinută de
Drăghiceanu şi Toma G. Bulat, întrucât în prezent nu se pot diﬆinge aproape deloc inscripţiile care-i însoţesc pe călugări. Vezi V.
Drăghiceanu, „Monumentele”, II, p. 67.
9
V. Brătulescu, „Pisanii, pomelnice şi însemnări”, pp. 89–90.
10
Ioan D. Trajanescu, „Schitul Sărăcineşti”, BCMI, VII (1914), pp. 1–12, fig. 3: planul general al ansamblului mânăﬆiresc.
11
N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii”, III, 1936, pp. 70–71.
12
Ibidem, p. 71.

Biserica Adormirii Maicii Domnului a schitului Sărăcineşti. Prezentare generală
cei doi episcopi itori. Coincidenţa de nume nu permite identificări precise: Preda, care apare aici pe al treilea loc,
ar putea fi un zugrav mai tânăr, altul decât cel aiv la Hurezi, venit împreună cu Gheorghe de la Cozia.
Biserica păﬆrează un iconoﬆas brâncovenesc, nedatat şi realizat după un proie diferit de cele de la Surpatele şi
Govora. Icoanele ar putea fi atribuite, prin analogie cu situaţii similare, meşterilor zugravi.

Biserica Adormirii Maicii Domnului a schitului Sărăcineşti
Piura
Corina Popa
I.D. Ştefănescu identifica în 1930 principalele teme iconografice din spaţiul interior (inclusiv imnurile mariale din
pronaos) şi din pridvor, dar considera că ansamblul nu oferă nimic particular ca iconografie, alăturându-se unui tip
de program cunoscut în secolul al XVIII-lea şi regăsit în mai multe exemple. Din pun de vedere artiﬆic, piura n-
ar prezenta un interes major, fiind vorba de meşteri ce-şi cunoşteau meseria şi care lucrau după cartoane1.
În conca altarului eﬆe înfăţişată, conform tradiţiei, Maica Domnului Platitera cu Pruncul pe tron, încadrată de
arhangheli (fig. 2). Pe boltă sunt piate figurile profeţilor Iacov, Ghedeon şi Zaharia cu filaere, iluﬆrând parţial tema
„De demult prorocii te-au veﬆit...”. Tema relativ frecvent întâlnită în piura brâncovenească în spaţiul altarului
(bolniţa Hurezi, Polovragi) eﬆe uneori reluată şi pe calotă sau pe bolta pronaosului (Polovragi, Fedeleşoiu).
Partea veﬆică a bolţii adăpoﬆeşte Botezul, încadrat de Înălţare şi de Pogorârea sf. Duh (fig. 3). Botezul plasat în
axul bolţii reprezintă aici sf. Treime, întrucât „în momentul Botezului a avut loc o teofanie simultană a celor trei
Persoane: s-a auzit vocea Tatălui, Fiul era în apele Iordanului, iar deasupra lui plana porumbelul sf. Duh”2. Epifania
eﬆe momentul cel mai important al vieţii pământene a lui Hriﬆos, manifeﬆare a misiunii sale divine3. Plasat de
obicei între marile sărbători, Botezul înlocuieşte, numai aici, reprezentarea sf. Treimi, specifică iconografiei bolţii
altarului în epoca brâncovenească. O situaţie relativ apropiată apare numai la Surpatele unde, pe bolta altarului Cel
Vechi de Zile eﬆe încadrat de Naşterea lui Iisus şi de Botez. Recunoaştem la Sărăcineşti varianta simplificată a soluţiei
din altarul catoliconului Hurezilor, unde sf. Treime eﬆe încadrată de Înălţare şi de Pogorârea sf. Duh (fig. 4). Cele
două praznice ale timpului Penticoﬆarului înlocuiesc totodată formula narativă a reprezentării aceﬆui interval prin
Duminicile Penticoﬆarului, zugrăvite frecvent pe zona veﬆică a bolţii altarului sau pe arcul de triumf.
Botezul şi Pogorârea sf. Duh au ca element comun tocmai sf. Treime. Graţia divină ce coboară deasupra Fecioarei
şi a apoﬆolilor eﬆe cea a sf. Treimi4.
Iconografia proscomidiarului se reduce la scena Viziunii sf. Petru din Alexandria, în care apare „Arie cel nebun”
căzând în focul Gheenei – detaliu moralizator specific spiritului epocii.
În calota turlei, Pantocratorul eﬆe reprezentat nu buﬆ, ca de obicei, ci tronând şi binecuvântând cu ambele mâini,
pe un fond de nori şi înconjurat de un curcubeu şi de puterile cereşti. Eﬆe o variantă iconografică neobişnuită pentru
ansamblurile valahe, cu analogii îndepărtate la ansamblurile din Palermo, Capela palatină şi Martorana (secolul al
XII-lea)5 (fig. 5 şi 6). Tronul Hetimasiei încadrat de cetele îngereşti şi de cei doi intercesori eﬆe o temă curentă în
turlele ansamblurilor brâncoveneşti. Aceaﬆă variantă de ﬆruură iconografică a turlei eﬆe ateﬆată încă din secolul
1
I.D. Ştefănescu, La peinture, pp. 203–204.
2
A. Grabar, Les voies, p. 198.
3
G. Millet, Recherches, p. 18.
4
A. Grabar, Les voies, p. 198.
5
S. Dufrenne, „Les programmes”, p. 192.

al XII-lea la biserica Lagoudera (1192) din Cipru şi reluată, în epoca paleologă, la biserica Peribleptos din Miﬆra, în
secolul al XIV-lea. Întrucât Hetimasia eﬆe o temă foarte veche a iconografiei altarului, transferată în turlă, prezenţa
intercesorilor conferă variantei valahe o conotaţie eshatologică6 (fig. 7). Pantocratorul tronând, având la picioare
Tronul Hetimasiei cu cei doi intercesori, pare a alcătui o Deisis sau ar putea fi chiar o referire la cea de-a Doua Venire,
aşa cum eﬆe interpretată de Tania Velmans în cazul ansamblurilor din Georgia7.
Apariţia Hetimasiei în regiﬆrul de îngeri reprezintă o soluţie iconografică ce nu se revendică de la tradiţia athonită:
Erminia, mărturie a tradiţiei athonite, recomandă doar reprezentarea celor doi intercesori în axul de eﬆ, respeiv de
veﬆ, al regiﬆrului cu Puterile cereşti. În ansamblurile murale din Serbia nu se întâlneşte niciun aﬆfel de caz8.
Pe tambur se succed obişnuitele regiﬆre cu cetele îngereşti, proroci, apoﬆoli şi episcopi numiţi „papi”. În
regiﬆrul apoﬆolilor se diﬆing cei patru evanghelişti purtând cărţi, precum şi cei doi apoﬆoli Petru şi Pavel, care
ţin o biserică. Prezenţa conﬆantă a regiﬆrului de apoﬆoli în iconografia turlelor înscrie piura brâncovenească
în tradiţia piurii poﬆbizantine, înălţimea turlelor oferind posibilitatea reprezentării a patru regiﬆre pe tamburul
turlei. Cei patru evanghelişti în medalioane sunt înconjuraţi de vrejuri, motiv ce iluﬆrează, poate, recomandările
Erminiei ca în jurul lui Iisus Hriﬆos ţinând Evanghelia să fie zugrăvite vrejuri, iluﬆrând textul din Evanghelia sf.
Ioan – „Eu sunt via, voi sunteţi mlădiţele” (In. 15,5).
Programul iconografic al naosului urmează în parte cutume mai vechi, respeate în general de piura
brâncovenească: se reprezintă Schimbarea la Faţă în absida de sud (fig. 8), Răﬆignirea în timpanul veﬆic (fig. 10) şi
Coborârea la iad9 în absida de nord (fig. 14), iar Patimile sunt concentrate în traveea de veﬆ a naosului, în jurul Răﬆignirii
(fig. 11, 12). Crucificarea eﬆe încadrată de Coborârea de pe cruce şi de imaginea Învierii, în varianta occidentală, cu
multe episoade secundare10. S-ar părea că prezenţa scenei Învierii în câmpul Răﬆignirii a permis zugravilor să accentueze
6
Vezi Viktor Lazarev, Iﬆoria picturii bizantine, I, Bucureşti, 1980, p. 264; A. Grabar, Les voies, p. 199 menţionează Hetimasia ca una dintre
variantele de reprezentare a sfintei Treimi; Erminia, p. 233.
7
Repiările grosolane nu permit leura clară a textului. Dată fiind neobişnuita reprezentare a tronului pe fondul de nori, eﬆe posibil să apară
textul din Isaia 15,12: „Eu am făcut pământul, şi omul de pe el, Eu l-am zidit. Eu cu mâinile Mele am întins cerurile”. Tema eﬆe frecventă
încă din secolele XII–XIII în Georgia, dar şi în Cipru, poate tocmai sub influenţă orientală; aici aceaﬆă preferinţă pentru un mesaj
eshatologic se păﬆrează chiar în secolul al XV-lea.Vezi Tania Velmans, „L’ image de Déïsis dans les églises de Georgie et dans le reﬆe du
monde byzantin“, in L’ art médiéval de lÓrient chrétien, Sofia, 2002, p. 89, 91, 104 (la Manglisi şi Timotesubani, 1205–1215). Autoarea
consideră că cea de-a Doua Venire se exprimă prin Hetimasia şi Deisis sau prin amândouă (p. 105). Andreas Stilianou, Judith A. Stilianou,
The painted Churches of Cyprus, London, 1985: Hetimasia apare la Lagoudera, biserica Panaghia tou Arakou (1192; p. 61), la Panaghia
eotokos, Trikomo (început de secol XII; pp. 486–487), la Panaghia Chryseleusa, Emba (sfârşit de secol XV; pp. 410–411).
8
Die Monumentalmalerei, pl. 14, 16, 25, 27, 32.
9
Coborârea la iad eﬆe redaată într-o variantă mai concisă decât la majoritatea ansamblurilor brâncoveneşti, prin renunţarea la episodul venirii
lui Hriﬆos însoţit de îngeri, diﬆrugând porţile iadului, dar se păﬆrează reprezentarea celor doi îngeri purtând inﬆrumentele Patimilor, deasupra
lui Hriﬆos, detaliu specific piurii cretane. Nimburi au numai Hriﬆos, Ioan Botezătorul, îngerii şi Osea proroc.
10
Alături de grupul Mariilor ce-l plâng pe Iisus, apare cel al soldaţilor jucând la zaruri hainele celui crucificat, iar în scena Învierii, grupul
soldaţilor adormiţi lângă mormânt.

Biserica Adormirii Maicii Domnului a schitului Sărăcineşti. Piura
în Anaﬆasis glorificarea lui Hriﬆos ca Fiu al lui Dumnezeu. O amplă mandorlă aurie îl înconjoară pe Hriﬆos şi pe
numeroşii îngeri ce-l însoţesc, iar deasupra ei, semicercuri concentrice marchează cerul ce se deschide (fig. 13–14).
Discursul iconografic eﬆe împărţit pe cicluri, ocupând fiecare o zonă arhiteurală diﬆină: regiﬆrul narativ eﬆe
dedicat exclusiv marilor sărbători, ciclu centrat pe sărbătorile mariale, având în mijloc Adormirea Maicii Domnului, ce
prezintă şi aici dimensiunea unui scurt ciclu iconografic11 (fig. 15). Ordinea reprezentării sărbătorilor eﬆe însă inversată:
ciclul începe la sud cu Intrarea în Ierusalim şi se încheie pe nord cu Naşterea lui Hriﬆos şi Buna Veﬆire (fig. 16, 17).
Programul iconografic al naosului eﬆe alcătuit din ciclul marilor sărbători şi Patimi, prin urmare, majoritatea
scenelor urmează soluţiile consacrate de tradiţie, dar piorii par a cunoaşte variante mai vechi sau mai noi din
care fac o selecţie. Aﬆfel, Învierea eﬆe reprezentată atât în varianta occidentală, cât şi în cea bizantină. Naşterea lui
Hriﬆos prezintă o formulă foarte veche, cu Maica Domnului culcată lângă Prunc, soluţie înlocuită în piura cretană
de Adorarea Pruncului de către Maria îngenunchiată, variantă de inspiraţie occidentală (fig. 17). Aceaﬆă ultimă
formulă eﬆe preferată de piorii epocii brâncoveneşti, atât în piura murală, cât şi în cea de icoane. Rugăciunea
de pe Muntele Măslinilor comportă o dezvoltare narativă prin adăugarea momentului revenirii lui Iisus cu apoﬆolii
în cetate, dar se deosebeşte de formula curentă în epocă, cu accent pe rugăciunea lui Iisus, redată în două momente
diferite (fig. 11). Spălarea picioarelor prezintă o redaare puţin obişnuită, fiind organizată circular şi evocând o
ﬆruură uzitată pentru Cina cea de taină. „Noutăţile” iconografice nu sunt importante, dar apariţia lor
caraerizează piura murală de tradiţie bizantină a veacului al XVIII-lea din întreg spaţiul românesc. Influenţele
occidentale pătrund prin piori sârbi, ruşi, dar şi prin arta barocă din Transilvania.
Regiﬆrul inferior debutează în absida de sud cu o monumentală Deisis, amintind de cea de la Hurezi, căreia i se
alătură sfinţi militari în chip de mucenici, în coﬆume de curteni şi purtând crucea de martir (fig. 18). Deisis eﬆe
prezentă numai în câteva ansambluri murale brâncoveneşti, în biserici itorii domneşti, începând cu catoliconul
Hurezi, apoi la Mamul, Polovragi, Cozia, dar şi la biserica Sf. Gheorghe din Ocnele Mari. Se continuă aﬆfel tradiţia
piurii munteneşti din secolul al XVI-lea şi prima jumătate a veacului al XVII-lea, interval în care tema eﬆe zugrăvită
conﬆant în absida de sud a naosului, în bisericile de mânăﬆire şi de curte (Curtea de Argeş, Snagov, Arnota, Sadova,
Topolniţa, Băjeşti, Săcuiani)12. Aceaﬆă temă a foﬆ pusă în legătură cu tabloul votiv, întrucât în epoca medievală orice
putere laică sau religioasă era considerată a avea sursă divină13. Dar aceaﬆă apropiere eﬆe eventual posibilă numai
în cazurile în care itorii sunt zugrăviţi în naos. Or, începând cu secolul al XVII-lea, aceştia sunt reprezentaţi mai
ales în pronaos, iar în epoca brâncovenească galeriile de portrete apar numai în pronaos, aşadar Deisis poate fi pusă
în relaţie numai cu teoria de sfinţi din naos, ce potenţează şi amplifică rugăciunea celor doi martori ai naturii divine
11
Tema eﬆe compusă din scena centrală, încadrată de Rugăciunea Mariei, Urcarea Mariei la cer şi Apoﬆolii la mormântul gol, cu episodul
în care apoﬆolul Toma primeşte brâul Fecioarei.
12
C. Pillat, Pictura murală, p. 16, 20, 24 şi 30.
13
C. L. Dumitrescu, Pictura murală, pp. 27–28. Autoarea observă lipsa aceﬆei teme din cele două bolniţe, de la Biﬆriţa şi Cozia – ceea ce
indică faptul că Deisis nu eﬆe utilizată ca o temă funerară – şi consideră că imaginea Deisis eﬆe de fapt o Majeﬆas Domini, „o exaltare
a gloriei divine”, iar inscripţia „Împărat al celor ce împărăţesc, Domn al celor ce domnesc şi Mare Arhiereu” evidenţiază legătura dintre
tronul ceresc şi cel al voievozilor, ca şi cea dintre puterea laică şi cea divină.

a lui Hriﬆos şi principali intercesori: Maica Domnului şi Ioan Botezătorul14. În piura din vremea lui Brâncoveanu,
regiﬆrul de sfinţi din naos include în mod conﬆant, pe lângă obişnuiţii sfinţi militari, pe doorii anarghiri Cosma
şi Damian, pe Euﬆatie Plachida cu familia sa, reluându-se aﬆfel ﬆruura iconografică curentă în piura epocii lui
Matei Basarab, căreia i se adaugă acum, în fiecare ansamblu15, înfăţişarea sf. Conﬆantin şi Elena, proteori ai
domnului şi împăraţi dreptcredincioşi „asemenea apoﬆolilor”. Perechea imperială nu se întâlneşte în ansamblurile
ridicate în intervalul 1630–1678, decât la Sadova şi la Roata Cătunu16.
Pronaosul prezintă un program centrat pe iconografia marială, soluţie obişnuită în Ţara Românească în a
doua jumătate a secolului al XVII-lea17. Platitera înconjurată de îngeri în calotă eﬆe însoţită de figurile melozilor
în pandantivi (fig. 19), iar pe pereţii pronaosului eﬆe iluﬆrat, parţial, Imnul Acatiﬆ (fig. 20, 21, 22, 23). S-a
renunţat la câteva dintre scenele narative din prima parte a Imnului (condac şi icos 2, condac 3, condac şi icos
4), chiar dacă în iluﬆrarea icosului 3 („Având Fecioara...”) sunt incluşi Iosif şi Zaharia. Se conﬆată inexaităţi
în titlul scenelor (condac 6, „şi mergând filozofii la Ierusalim”, în loc de Babilon) sau confuzii (icosul 10, „Zid eşti
fecioarelor..” eﬆe reprezentat după schema condacului 3, „Puterea Celui de sus a umbrit...”, fig. 24), fie revenirea
la formule vechi de redaare (icos 11, „Făclie de lumină”, fig. 25). În aceﬆ ultim caz se optează pentru o variantă
narativă, în spiritul textelor mariale apocrife ale epocii, ce pun în evidenţă rolul de intercesor al Fecioarei care
aduce lumină celor aflaţi în grota iadului. S-ar mai putea menţiona redaările ce prezintă aualizări şi carenţe
(„ritorii” din icosul 9 sunt personaje laice în coﬆume contemporane, dar nu ţin cărţi, fig. 26–27). La iluﬆrarea
icosului 12, „Cântând naşterea ta, te lăudăm...”, în locul arhiereilor şi a diaconilor sunt reprezentaţi sfinţi cuvioşi18.
Inscripţiile sunt numai în parte lizibile, dar relativa diferenţă a titlurilor icoaselor şi condacelor de la un ansamblu
la altul s-ar putea explica prin traduceri concomitente ale textului, adesea într-o limbă populară, sau prin
transmiterea pe cale orală, şi deci aproximativă, a textului. Un caz elocvent îl oferă inscripţiile scenelor Imnului
Acatiﬆ din pronaosul bisericii Polovragi.
Dominanta marială a programului iconografic din pronaos eﬆe completată de cele două reprezentări ale Maicii
Domnului orantă deasupra grupurilor de itori de pe pereţii laterali ai pronaosului, împreună cu textele ce le însoţesc:
14
Chr. Walter, „Two notes”, pp. 311–336; idem, „Further notes”, pp. 161–187. Autorul consideră că tema ar avea în primul rând semnificaţia
unei viziuni teofanice, cei doi fiind martori ai divinităţii lui Hriﬆos, fapt din care decurge calitatea lor de intercesori. Autorul o consideră ca
reprezentând o rugăciune ce nu are legătură cu Judecata de apoi. Tania Velmans („L’ image de Déïsis” p. 95 şi urm.) are în vedere în primul
rând reprezentările din turle, cărora le acordă calitatea de imagini complemetare reprezentării Crucii, împreună formând o temă iconografică
axată pe mesajul parousiac. În piura de icoane din Ţara Românească, începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea se renunţă la
formula iconografică a Pantocratorului buﬆ, generalizându-se reprezentarea similară cu Deisis din piura murală. Vezi detalii privind icoane
de aceﬆ tip şi problema temei Deisis în piura de icoane la Conﬆanţa Coﬆea, „Unpublished works to complete the Catalogue of Wallachian
Painting in the Sixteenth century”, RRHA-BA, XXVII (1990), pp. 19–21.
15
Cei doi sfinţi împăraţi nu sunt zugrăviţi la Cozia, deşi eﬆe o itorie domnească şi tablourile votive sunt în naos.
16
C. Pillat, Pictura murală, p. 16 şi 37.
17
Ioana Iancovescu, „Decorul turlei pronaosului”, AT, VIII–IX (1998–1999), p. 171.
18
Nu eﬆe vorba de reprezentarea unui personaj iﬆoric, ci a unui grup de călugări repezentând categoria socială.

„O, Maică Preacurată, primeşte aceﬆ dar de la noi, robii Tăi, şi ne fii folositoare în ziua Judecăţii” (la sud, deasupra
chipurilor ieromonahilor Dosoﬅei şi Paisie şi a arhimandritului Ioan, fig. 28) şi „O, Maică a milei, roagă pe Fiul tău
şi Dumnezeul noﬆru ca să mântuiască, pentru tine, sufletele noaﬆre” (la nord, deasupra portretelor boierilor itori,
fig. 30). Textele completează inscripţiile dedicatorii ale pisaniilor şi invocă protecţia Fecioarei şi, ca urmare, aceﬆ
accent iconografic explică zugrăvirea melodului Ioan Damaschinul în glaful fereﬆrei de nord, purtând textul
„Primeşte rugăciunile noaﬆre...”. Situaţia de la Sărăcineşti se înscrie într-o serie de reprezentări ale Maicii Domnului
orantă, în imediata apropiere a tabloului votiv, precum cele din pronaosul bisericii Polovragi sau ca invocare a
protecţiei Născătoarei de Dumnezeu din pridvorul bolniţei de la Hurezi şi din naosul de la Fedeleşoiu. Imaginile şi
textele completează tema Deisis din naos. Pe peretele veﬆic sunt reprezentaţi principalii itori, ţinând chivotul
bisericii: episcopul Ştefan şi episcopul Damaschin (fig. 29).
O particularitate aproape generală a programului piurii din pronaosul şi pridvorul bisericilor brâncoveneşti
din zona Vâlcea eﬆe absenţa Sinoadelor ecumenice. Conciliile fuseseră piate în majoritatea ansamblurilor din
secolul al XVI-lea şi din primele şapte decenii ale celui următor, indiferent de funcţia şi de dimensiunile lăcaşurilor
respeive. Prezente la Biserica Doamnei şi apoi la catoliconul de la Hurezi, ca şi la unele itorii cantacuzine –
Filipeştii de Pădure, Colţea şi apoi Creţulescu din Bucureşti –, Sinoadele cedează locul iconografiei mariale, în
ansamblurile vâlcene. Chiar dacă aceaﬆă schimbare de ﬆruură tematică a pronaosului şi a pridvorului eﬆe
explicabilă în contextul creşterii evidente a cultului marianic în Ţara Românească, aşa cum o indică numărul mare
de texte ce-i sunt închinate, rămâne surprinzătoare renunţarea la tema Conciliilor ecumenice, într-o perioadă de
aprinse polemici confesionale. Sinoadele fiind considerate evenimente cruciale în consolidarea dogmatică a dreptei
credinţe, reprezentarea lor echivala cu recunoaşterea autorităţii aceﬆor inﬆanţe ale Bisericii ortodoxe. Prin urmare,
includerea lor în discursul iconografic al ansamblurilor vâlcene, toate adăpoﬆite de biserici de mânăﬆire, ar fi
foﬆ firească, dată fiind contribuţia importantă a episcopilor de Râmnic la întărirea Bisericii valahe, ca şi politica
de susţinere a Bisericii ortodoxe din turcocraţie, promovată de Conﬆantin Brâncoveanu. Dimensiunile mai reduse
ale bisericilor de mânăﬆire din Vâlcea, comparativ cu catoliconul de la mânăﬆirea Hurezi, nu pot explica aceaﬆă
absenţă, întrucât prezenţa pridvorului eﬆe un fenomen aproape general.
Întrucât numai la Hurezi regăsim ﬆruura iconografică ce urma tradiţia muntenească, prin reprezentarea celor
trei cicluri majore – Sinaxarul, Imnul Acatiﬆ şi Sinoadele ecumenice –, s-ar putea considera că piura catoliconului
exprima opţiunea oficială a domnului, în timp ce, începând cu Polovragi, se inﬆituie, ca regulă, tematica marială, prin
iluﬆrarea Imnului Acatiﬆ, a altor cântări precum „De tine se bucură”, Stihira de Crăciun, Axionul şi a
Acoperământului Maicii Domnului. Aceaﬆă schimbare însemna, în acelaşi timp, o preferinţă pentru un discurs
concentrat unidirecţionat, echivalent cu o rugăciune, deopotrivă coleivă şi personală.
În linii generale, programul iconografic al pridvorului se înscrie ca repertoriu tematic în cel propus de pridvorul
bisericii mari a mânăﬆirii Hurezi şi reluat în variante prescurtate, în zona Vâlcea, numai la Mamul, Cozia şi
Sărăcineşti. Eﬆe vorba de o ﬆruură tematică cu un mesaj eshatologic, dominat de Judecata de apoi, secvenţe din
Geneză legate de protopărinţi şi episoade evanghelice adecvate ca mesaj tematicii generale a aceﬆui spaţiu.
Iisus Emanuel din calotă eﬆe înconjurat de cete îngereşti, iar în pandantivi sunt înfăţişate două dintre Duminicile
Pentiocoﬆarului, asociate cu două vindecări. Aceﬆe reprezentări relevă mântuirea prin credinţă a celor de altă lege

(Samarineanca) şi a celor bolnavi (Orbul)19 (fig. 31). Scenele au un mesaj comun cu episoadele evanghelice integrate
Judecăţii de apoi. În concordanţă cu sensul aceﬆor scene, textele purtate de proroci transmit deopotrivă îndemnul
de a ne pregăti în vederea Judecăţii şi speranţa în mântuire. Viziunea lui Daniil şi textul profetului Natan („Aduceţi-
vă aminte de ziua Judecăţii”), ce încadrează scena celei de-a Doua Veniri, precizează mesajul eshatologic şi parousial
al programului.
Pe peretele de veﬆ eﬆe înfăţişată a Doua Venire a lui Hriﬆos, cu obişnuitele cete ale celor aleşi în dreapta, cuvioşii
aflându-se în spatele Maicii Domnului din Deisis – loc privilegiat, făcând aluzie la rolul lor în menţinerea şi întărirea
credinţei (fig. 34). Conform ﬆruurii obişnuite, în câmpul raiului apare Maica Domnului încadrată de îngeri, tâlharul
pocăit, cei trei patriarhi purtând sufletele celor mântuiţi, precum şi episoadele evanghelice Mt. 25,1–33 (Fecioarele
înţelepte şi cele nebune) şi Lc. 16,19–22 (Moartea dreptului Lazăr)20. În zona iadului se diﬆing grupul evreilor condus
de Moise şi turcii, având alături pe împăraţii tirani: Alexandru, Nabucodonosor, Cyrus şi Auguﬆ Cezar, componente
specifice redaărilor brâncoveneşti. Focul Gheenei îi cuprinde pe Antihriﬆ şi pe bogatul nemiloﬆiv, pandant al
sărmanului Lazăr, precum şi obişnuitele reprezentări de meseriaşi şi neguﬆori pedepsiţi. Între cele două câmpuri
apare arhanghelul Mihail, luptând cu diavolii, şi mâna divină cu cântarul dreptăţii.
În cele trei timpane se desfăşoară un discurs coerent ce începe la sud cu Căderea îngerilor21 (fig. 32) marcând
momentul intrării răului în lume, apoi Pilda slujitorilor ucigaşi (Mt. 21,33–41) – care scoate în evidenţă sacrificiile
celor ce au anunţat venirea Mântuitorului, dar, cum spune evangheliﬆul, „ﬆăpânul viei pe cei răi, cu rău îi va pierde
şi via o va da altora” (fig. 33) – şi în sfârşit Pilda bunului Samarinean (Lc. 10, 30) sub chipul lui Iisus22. În aceaﬆă
ultimă scenă, Iisus apare ca salvatorul celor căzuţi în păcat, cel care a adus pe toţi cei rătăciţi în „casa de oaspeţi”,
tălmăcită a fi Biserica, iar „după ce a crescut credinţa în mai toate neamurile, atunci au venit şi darurile sf. Duh şi darul
lui Dumnezeu”, cum spune sf. Teofila23.
În concluzie, se poate considera că din pun de vedere iconografic se urmează „tradiţia” brâncovenească şi chiar,
în parte, modelul oferit de catoliconul Hurezilor. Aceﬆ fapt eﬆe ateﬆat de ﬆruura tematică a absidei altarului, de
19
Sf. Teofila, Tâlcuirea, p. 264, referindu-se la Vindecarea orbului din Ierihon (Lc. 18, 35–43) consideră că atunci când cerem cu credinţă,
asemenea orbului care a recunoscut în Iisus pe Fiul lui David, putem primi ceea ce cerem. Mesajul capitolului din Evanghelie eﬆe conţinut
în cuvintele lui Iisus: „Credinţa ta te-a mântuit”.
20
Piorul adaugă un detaliu mai rar: în spatele patriarhilor apare un grup al sufletelor celor mântuiţi, asemenea unor copii. Cetele celor aleşi,
conduşi de apoﬆolul Petru, sunt zugrăvite în faţa zidului grădinii Raiului, formând o friză.
21
N. Cartojan, Cărţile populare, II, p. 33. Tema eﬆe familiară zonei epirote şi eﬆe piată prima dată în Ţara Românească la Hurezi, de către
zugravul Conﬆantinos. Garidis o menţionează în exonartexul bisericii Sf. Nicolae Philanthropinon (1560), atribuit fraţilor Kondaris: M.
Garidis, La peinture, p. 180. Vezi textul referitor la piura catoliconului Hurezi.
22
Ca la Hurezi, în planul secund al scenei sunt figuraţi, fără inscripţii, Moise (din neamul lui Levi) şi sf. Ioan Botezătorul (fiul preotului
Zaharia), deci reprezentându-i pe levit şi pe preot: A Stavropoulou-Makri (Veltsiﬆa, p. 114) consideră că în conformitate cu interpretarea
alegorică a textului evanghelic, cel ce coboară din Ierusalim eﬆe Adam, reprezentând omenirea, hoţii sunt diavolii, profeţii şi legea mozaică
sunt reprezentaţi respeiv de Ioan Botezătorul şi de Moise, iar hanul eﬆe Biserica.
23
Sf. Teofila, Tâlcuirea, p. 141.

prezenţa temei Deisis şi de invocările şi reprezentările mariale din pronaos, ca şi de programul piurii din pridvor. Dar
iconografia calotei turlei, precum şi unele izolate redaări de inspiraţie occidentală (Învierea), predominarea inscripţiilor
în limba română24 indică un context cultural uşor schimbat, sensibil la noutăţi. Se ateﬆă în aceﬆ fel şi colaborarea dintre
arhimandritul Ioan de la Hurezi şi episcopul de Râmnic, Damaschin, în regândirea parţială a programului.
Aprecierea piurii murale ca realizare artiﬆică eﬆe cel puţin parţial îngreunată de intervenţiile reﬆaurărilor din
perioada interbelică şi de cele încheiate în 2007–2008. Până în iunie 2007, singurele zone neatinse de curăţirea şi
repiarea recentă erau regiﬆrul inferior din toată biserica şi pridvorul, aualmente numai pridvorul a rămas în
forma originară25. În macrofotografii se pot vedea zonele refăcute cvasiintegral cu prilejul ultimei intervenţii.
Suprafeţele cromatice şi-au pierdut în general detaliile grafice ale redării drapajelor sau a vegetaţiei din peisaje. Ele
apar ca acoperite de un văl unificator. Numai piura pridvorului, încă necurăţită, deşi acoperită de praf şi parţial
erodată, mai păﬆrează subﬆanţa originară, autentică, de ansamblu, dar mai ales detalii edificatoare pentru ﬆilul
piorilor şi calităţile lor de portretişti (fig. 35–36).
Ca în alte cazuri, suntem în faţa unui ansamblu mural ce continuă ﬆilul introdus de meşterii de la Hurezi, în anii
1694–1702. Având ca model ansamblul de la Hurezi, meşterii zugravi adaptează în parte programul la dimensiunile
bisericii şi păﬆrează o viziune monumentală, renunţând la frizele decorative, ca şi la regiﬆrele de medalioane prezente
la Hurezi. Aﬆfel, regiﬆrele sunt despărţite numai de feşe roşii, iar brâiele decorative delimitează net doar zonele mari
de arhiteură, cum sunt absidele, de sus până jos, bolta de veﬆ, pandantivii. Monumentalitatea se obţine, mai ales,
prin unitatea cromatică a unor zone largi, cum sunt absidele, timpanul de veﬆ. Aﬆfel, întreaga absidă de sud eﬆe
dominată de griuri şi rozuri-violacee, cea de nord, dimpotrivă, evidenţiindu-se prin utilizarea ocrului în combinaţie
cu tonuri de roşu şi verde – ﬆruură cromatică prezentă şi pe timpanul şi bolta de veﬆ. Scenele sunt organizate
printr-o culoare dominantă sau prin alăturarea a două zone cromatice mari Aceaﬆă modalitate de ﬆruurare se
regăseşte la nivelul fiecărei scene, evocând din nou procedee utilizate la Hurezi. În unele cazuri (Schimbarea la Faţă
şi Rugăciunea pe Muntele Măslinilor, fig. 8 şi 11), cromatica diafană şi preţioasă, obţinută prin combinaţiile de griuri
perlate cu nuanţe de roz-violaceu, conferă scenelor o atmosferă celeﬆă. În Anaﬆasis, pe fundalul jumătate roz cu
umbre gri şi jumătate ocru, se evidenţiază zona centrală aurie, ca şi accentele de roşu ce ﬆruurează optic compoziţia
(fig. 14, 13). În cele trei momente ale Adormirii, ocrul eﬆe fundalul cromatic unificator (fig. 15).
O notă ﬆiliﬆică comună piurii brâncoveneşti, prezentă şi aici, eﬆe aceea a preferinţei pentru un discurs narativ,
realizat prin dezvoltarea de episoade secundare (Naşterea lui Hriﬆos, fig. 17; Răﬆignirea, fig. 10, Adormirea Maicii
Domnului), detalii narative (ca în icosul 6, „Strălucind Tu în Egipt...”: idolii din temple căzând la venirea copilului
Iisus) sau prin redaarea aceﬆora ca scene de gen, prin numărul de personaje secundare şi scenografia ce evocă un
interior bogat (în scena Naşterii Mariei). Totuşi, majoritatea scenelor din marile sărbători au un număr reﬆrâns de
personaje, iar episoadele din Patimi sunt narative, dar lipsite de dramatism.
Arhiteura scenografică din Întâmpinare, Circumciziune, Intrarea Maicii Domnului în biserică ocupă trei sferturi
din suprafaţa scenei şi, ca urmare, personajele apar monumentale, prin raportare la fundalul scenei (fig. 9 şi 16).
24
Numai Schimbarea la Faţă, Intrarea în Ierusalim şi imaginea lui Emanuel din calota pridvorului poartă inscripţii în slavonă.
25
Eﬆe vorba de situaţia conﬆatată pe teren în vara anului 2007 şi în 2008.

Procedeul se regăseşte la Govora, în regiﬆrul narativ al absidei de nord, aşadar ar putea fi atribuit zugravului Teodosie,
membru al echipei de la Govora, o parte a regiﬆrului narativ de la Sărăcineşti, poate şi Naşterea lui Iisus. Repertoriul
arhiteurii de fundal eﬆe divers, diferenţiat şi particularizat de la o scenă la alta, suficient pentru a nu percepe
eventualele repetiţii. Scenografia interioarelor sugerează spaţii monumentale, încadrate de elemente de arhiteură
masive, solide, cu coronamente clasicizante fragile (Naşterea Fecioarei, Întâmpinarea Domnului, fig. 13, 15).
Arhiteurile nu sunt doar un cadru, ci adesea prezintă incinte, curţi interioare, ca în Intrarea Maicii Domnului în
biserică, Buna Veﬆire (fig. 16).
Utilizarea simultană a unor elemente de arhiteură cu orientări oblice, relativ convergente, prezenţa unor ecrane
cromatice, ca şi cea a benzilor de culori în degradé în scenele cu peisaj contribuie la sugerarea celei de-a treia
dimensiuni. Dar nu eﬆe vorba de o perspeivă geometrică coreă. Piorii apelează în general la poncife şi la soluţii
de redaare vechi, de tradiţie paleologă, a căror expresie eﬆe acum potenţată prin înmulţirea şi combinarea
elementelor menite să sugereze spaţiul.
Izolat apar fundaluri de peisaj mai puţin convenţional, ce ateﬆă un interes pentru aceﬆ „gen” şi o sensibilitate
specifică piurii brâncoveneşti: Schimbarea la Faţă (fig. 8 şi 38), Rugăciunea Mariei, Înălţarea Mariei la cer (fig. 15),
Rugăciunea pe Muntele Măslinilor (fig. 11), iluﬆrarea condacului 6 („Şi mergând filozofii la Ierusalim...”), dar mai
ales seria de pilde (lucrătorii ucigaşi, fig. 33) şi scenele din Geneză din pridvor.
Portretele au foﬆ în bună parte deteriorate de reﬆaurări, numai piura pridvorului păﬆrând câteva portrete
autentice şi expresive, în seria de profeţi (fig. 35, 36). Tot în pridvor se mai diﬆing unele detalii de ﬆil, cum ar fi
scriitura fină, albă sau colorată, de pe coﬆumele personajelor, pe care o considerăm o particularitate a meşterului
Preda, membru al echipei de la Cozia, de unde a venit împreună cu Gheorghe.
Piura de Sărăcineşti nu reprezintă o realizare epigonică a celei de la Hurezi sau Cozia; ﬆruura echipei asigura
continuitate, dar şi inserarea unor viziuni cvasipersonale (Teodosie). Multe scene ateﬆă o regândire a redaărilor de
la Hurezi: Spălarea picioarelor, Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, episoadele secundare din Adormire şi din
Răﬆignire, ca şi o selecţie liberă de soluţii în redaarea Imnului Acatiﬆ.
Considerăm că afirmaţia formulată de I.D. Ştefănescu, conform căreia zugravii de la Sărăcineşti ar fi reluat mecanic
soluţiile iconografice deja utilizate de ei în alte ansambluri, prin folosirea aceloraşi cartoane, eﬆe valabilă numai pentru
un număr reﬆrâns de scene, cum sunt cele cu o iconografie consacrată ca Înălţarea, Schimbarea la Faţă, Intrarea în
Ierusalim şi care apar ca rezolvări convenţionale fără detalii particulare, dar regândite cromatic. Majoritatea scenelor
oferă variaţiuni la tema dată, ele capătă detalii suplimentare sau un aer particular, prin scenografia savantă, prin
ingenioasa rezolvare compoziţională sau cromatică. Imaginile exprimă calmul şi solemnitatea specifice piurii
poﬆbizantine în varianta brâncovenească. Piurile murale de la Sărăcineşti, în ciuda alterărilor produse de reﬆaurările
nefericite rămân un ansamblu reprezentativ şi valoros al artei brâncoveneşti din zona Vâlcea.

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI A SCHITULUI SĂRĂCINEŞTI
I. Altar
1. Maica Domnului cu Pruncul (miÚr ƒÚõ), arhanghelii Mihail ([arÚx] mixail) şi Gavriil (arÚx gavrïil)
2. Profeţi: (de la N la S) Iacov (prorok ækov; „Scară te văzui, Fecioară, şi îngerii lu[i] Dumnezău să suia şi pogoria”,
skar´ te/ v´jÁi fe/çoar´ Îi/ Š¾erïi lÁ/ dÁmnej´Á/ s´ sÁå Îi/ pogorå: cf. Fac. 28, 12), ? (pro[...]), Ghedeon
(prr[ok] [g]ede[on]; [...]), Zaharia (prorok jaxarïå; „Sfeaşni[c] cu şapte făclii te-am văzut, Fecioară”, sfhÎni/ kÁ
jÚ f´/klïi thm/ v´jÁt feç/oar´: cf. Zah. 4, 2)
3. Botezul lui Hriﬆos („Arătarea lui Dumnezeu”, [bogoævle]nïe)
4. Înălţarea Domnului
5. Cincizecimea („Pogorârea Duhului Sf<â>ntŭ”, pogorørh dÁxÁ/lÁi sfnÚt´)
6. Împărtăşirea apoﬆolilor (pe Evanghelie: „Luaţi, mânc[a]ţi […], beţi […]”, lÁac/ mńk/[a]c [...]/[...] bec [...]/
[...]: cf. Mt. 26, 26–28; Mc. 14, 22–24, ecfonisele de inﬆituire a jertfei)
7. Viziunea sf. Petru din Alexandria ([...]; „[Arie] cel nebun”, [...] [bejÁ]men)
8. Iisus în mormânt („Pogorârea lui Hriﬆos”, s[´]netïe/ xvÚo)
9. Trei ierarhi în medalioane
10. Agneţul („Iată Mielul lui Dmnezău, Cel ce au luat păcatul lumii”, æt´ mïelÁl lÁi dmÚnej´Á, çel çe aÁ lÁat
p´katÁl lÁmïi: In. 1, 291)
12. Sf. Atanasie al Alexandriei (stÚ¥ aƒanasïe; „Blagoslovită e împărăţiia Tatălui”, blagoslo/vit´ e Šp´/rćïå
ta/t´lÁi: binecuvântarea de început a liturghiei)
13. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥ ï›ann; „Că a Ta iaﬆe ﬆăpânirea şi a Ta iaﬆe împărăţiia”, k´ a ta æst/e st´pønï/rh
Îi a ta/ æste Šp´r/ćiå: ecfonis înainte de antifonul al doilea)
14. Sf. Vasile cel Mare (stÚ¥ vasilïe; „Că miloﬆiv eşti şi iubitor [de o]ameni”, k´ milos/tiv ewi/ Îi übi/tor [de]2
[o]ameni: ecfonis după rugăciunea cererii ﬆăruitoare)
15. Sf. Grigore Teologul (stÚ¥ grigorïe; „Că Ţie să cade toată mărirea, cinﬆea şi închinăciunea”, k´ cïe s´/ kade
toat/´ m´rirh/ çinst[h]3 Îi/ Škin´çÁ/nh: ecfonis la primul antifon)
17. Sf. arhidiacon Ştefan ([stÚ¥] arxidiåkon stefan)
18. Sf. Ioachim (stÚ¥ ï›akim)
1
În loc de „Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce au luat păcatul lumii”: rugăciunea junghierii, la proscomidie.
2
Repiare.
3
Aﬆăzi rescris ca çinstaa.

20. Sf. Serghie (stÚ¥ se[...])

21. Sf. Ana ([staÚ]å anna)
II. Naos
1. Iisus Hriﬆos pe tron (ïÚs xÚs)

2. Tronul Hetimasiei, Maica Domnului, Sf. Ioan Botezătorul, cete îngereşti
3. Arhangheli
4. Profeţi: (E, S, V, N)4 Aaron (pror[ok] aron), David (proro[k] dvÚd), Daniil (prorok daniil), Ieremia (prorok
ïeremïå), Avacum (prorok avakÁ[m]), Isaia (prorok isaïå), Solomon ([prorok] solomon), Moise (pr[orok] moisi)
5. Apoﬆoli: (E, S, V, N) Petru (apostÚl´ petrÁ) şi Pavel ţinând chivotul (apostÚl´ pavel), Ioan (apostÚl´ ï›an; pe
Evanghelie: „Di-nceput era Cuvântu[l], şi Cuvântul era la Dumnezău şi”, dinçe/pÁt era/ kÁvøn/tÁ Îi/ kÁvøntÁl/
era la/ dÁmne/j´Á Îi: In. 1, 1), Marcu (apostÚl´ marko; [...]), Simon (apostÚl´ simon), Iacov (apostÚl´ ïakov´),
Toma (aposÚtl´ ƒoma), Filip (aposÚtl´ filip), Vartolomeu (aposÚtl´ varƒolomei), Andrei (aposÚtl´ andrei),
Luca (aposÚtl´ lÁka; [...]), Matei (apostÚl´ m[aƒei]; [...])
6. Papi (buﬆ sub arcade): (E, S, V, N): Silveﬆru (papa silivestrÁ), Nichifor (papa nikifor), Pavel (papa pavel),
Metodie (papa meƒodïe), Alexandru (papa ale%andrÁ), Leontie (papa le›ntïe), Eutihie (papa eõtixïe), Meletie
(papa meletïe), Pavel (papa pavel), Leon (papa le›n), Mitrofan (papa mitrofan), Gherman (papa german)
7. Apoﬆoli din cei 70 în medalioane: Iisus Hriﬆos (ïÚs xÚs), Iacov (aposÚtl ækov´), Varnava (aposÚtl varnava),
Timotei (aposÚtl´ timoƒei), Epenet? (aposÚtl [...]et´), Achila (aposÚtl´ akila), Irodion (aposÚtl´ ïrodion),
Onisim (aposÚtl´ ›nisim), Arhip (aposÚtl´ arxip), Olimp (aposÚtl´ ›limb´), Eraﬆ (aposÚtl´ erast´),
Filimon (aposÚtl´ filimon), Condrat (aposÚtl´ kondrat), Prohor (aposÚtl´ proxor), Iuda (aposÚtl´ ïÁda),
Iacov (aposÚtl ækov´), Sosipatru (aposÚtl´ sosipatrÁ)
8. Evangheliştii: (SE) Ioan (eõgÚlst´ ï›an); (SV) Luca (eõgÚlst´ lÁka); (NV) Marcu ([eõgÚ]lst´ [m]arko); (NE)
Matei (eõgÚlst´ maƒei)
9. Mucenici din cei 40 în medalioane5: (S) ? ([...]), Iraclie ([stÚ¥] ïraklïe), ? ([...]), ? ([...]), Nicolae (stÚ¥ nikolae),
? ([...]vav[...]), Acachie (stÚ¥ akakïe), ? ([...]), Hudion (stÚ¥ ïxÁdïe6); (V) Aetie (st¥ a[e]tïe), Flavie? (stÚ¥
pfavïe), ? (stÚ¥ ki[...]), Severian (st¥ severian), Eutihie (stÚ¥ eõtixï[e]), ? (stÚ¥ [...]gane), Acachie (stÚ¥
akakïe), ? ([...]), ? ([...]ron[...]); (N) ? ([...]), Alexandru (stÚ¥ ale%andrÁ), Ualie (stÚ¥ Áalïe), ? ([s]tÚ¥ [...]irï),
Dometian (stÚ¥ dometian), Teofil (stÚ¥ ƒe›fil), Lisimah? (stÚ¥ lisip), ? (stÚ¥ i[...]erie7), Filoimon (stÚ¥
filoktim)
4
Cu inscripţiile de pe filaere şterse.
5
La răsărit nouă medalioane cu inscripţiile şterse.
6
7
Poate i valerie („şi [Val]erie”), după frecvenţa reluării conjuncţiei „şi”.

Biserica Adormirii Maicii Domnului a schitului Sărăcineşti. Liﬆa temelor iconograice
10. Mucenici în medalioane: (S) Marchian ([mÚç] markian), Tarah (mÚç tarax), ?, ?, ?, ?, Mamant (mÚç mamant); (N)
Andronic (mÚç andronik), Martirie (mÚç martõrïe), Neonil ([mÚç] nïonïl), Terentie (mÚç terentïe), ? ([...]), Pigasie
(mÚç pigasï[e]), Antonie (mÚç afƒonïe), Achepsima (mÚç akep[...]ma)
11. „Schimbarea la Faţă a Domnului” (pre›braÈenïe gnÚe)
12. „Răﬆignirea lui H<riﬆo>s” (r´stignirh lÁi xÚs); (la S) Coborârea de pe cruce („Luarea după Cruce”, l›arh
dÁp´ krÁçe); (la N) Învierea din mormânt („Scularea lu[i] H<riﬆo>s din groapă”, skÁlarh lÁ xÚs din groap´)
13. „Spălarea picioarelor” (sp´larh piçoarel›r)
14. Rugăciunea în grădina Ghetsimani („Rugăciunea lu[i] H<riﬆo>s”, rÁg´çünh lÁ xÚs)
15. Drepţi în medalioane: Melchisedec, Noe (melxisedek, no[e])
16. Prinderea lui Iisus („Când au prins pe H<riﬆo>s”, kńd aÁ prins pe xÚs)
17. „Judecata Caiafii” (ÈÁdekata kaåfïi)
18. Coborârea la iad („Înviarea lui H<riﬆo>s”, Šviårh lÁi xÚs)
19. Intrarea în Ierusalim („Floriile”, cvht›nosïiå)
20. „Înviearea lui Lazăr” (Švihrh lÁi laj´r)
21. Întâmpinarea Domnului ([...])
22. Tăierea împrejur ([...])
23. „Rugăciunea Preacuratei” (rÁg´çünh prçÚstïi8)
24. „Adormirea Preacuratei” (adormirh prçÚstïi)
25. „Înălţarea Preacuratei” (Šn´lcarh prçÚstïi)
26. „Naşterea Preacuratei” (nawerh prçÚstïi)
27. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului („Intrarea Născătoarei de Dumnezeu”, v›vedenie bcÚi)
28. „Buna Veﬆire” (bÁna vestire)
29. „Naşterea lui H<riﬆos>” (nawerh lÁi xÚs)
30. Deisis (ïÚs xÚs; miÚr ƒÚõ; pe Evanghelia lui Hriﬆos: „Eu sînt uşa; pren Mine de va întra cinev[a], mântui-se-va;
şi va întra, şi va eş[i], şi păşune va afla”, eÁ søt ÁÎ/a pren mi/ne de va Š/tra çine/v[a] møntÁ/iseva/ Î[i]
va Štra/ Îi va eÎ/ Îi p´ÎÁ/ne va afla: cf. In. 10, 9)
31. Iisus Hriﬆos Emanuel (ïÚs xÚs)
32. Sf. [Govdelae] (stÚ¥ [...])
33. Sf. Dada ([...] dada)
34. Sf. Gheorghe (stÚ¥ ge›rgie)
35. Sf. Dimitrie (stÚ¥ dimitrie)
36. Sf. împăraţi Conﬆantin (stÚ¥ konstantin) şi Elena (stÚaa elena)
37. Sf. Roman ([stÚ¥] roman)
38. Sf. Platon ([stÚ¥] [pla]t›n)
8
În loc de Preciﬆei sau Preacuratei. Aici şi infra la 24, 25, 26, în sintagme româneşti apare cuvântul slavonesc prçÚstïi „Preacuratei”
în flexiune românească.


42. Sf. Neﬆor (stÚ¥ nestor)
44. Sf. Teodor Tiron (stÚ¥ ƒe›dor tir›n)
45. [Sf. Teodor Stratilat] ([...])
III. Pronaos
1. Maica Domnului (miÚr ƒÚÁ; „Cea mai înaltă” (...decât cerurile), i plati/tera9)
2. Cete îngereşti
3. Melozi: (SE) Teofan (stÚ¥ ƒeofan), (SV) Iosif (Ο ΑΓΙΟΣ ΙΩΣΙΦΟΣ, ὁ ἅγιος Ἰωσήφ), (NV) Cosma (Ο ΑΓΙΟΣ
ΚΟΖΜΑΣ, ὁ ἅγιος Κοσμᾶς), (NE) Ioan Damaschin (stÚ¥ ï›an damaskin)
4. Muceniţe în medalioane: (E) Xenia (stÚaa %enïa), Tecla (staÚa ƒekla), ? ([...]ef[...]), ? ([...]), ? (staÚa ïÁst[...]); (S)
Haritina (staÚa xaritina), Marina (staÚa marina), Mitrodora ([staÚ]a mitrodora), Nimfodora (staÚa
ni[m]fodora), Teodora? (staÚa feoro[...]); (V) Salomia (staÚa salomïa), ? ([...]), Magdalena (staÚa magdalena), ?
([...]); (N) Marta (staÚa marƒa), ? ([...]), Anaﬆasia ([...] anastasïå), ? ([...])
5. Muceniţe10: S (de la E la V): ? ([...]), Ecaterina (staÚa ekaterïna), Varvara (staÚa varvara), Marina (staÚa
[...]rina); N (de la V la E): Parascheva (stÚaa paraskiva), ? (stÚaa ƒe›a[...]), Teodora (staÚa ƒe›dora),
Parascheva ([s]taÚa paraskiva)
6. „Zburân[d] Gavri[i]l den crugurile cereşti în Nazaret, ﬆătut-au înaintea Fecio[arei]” (jbÁrøn[d] gavril den
kr/ÁgÁrile çerew Š/ najaret/ st´tÁ/taÁ Šnainth feço[...]: prima ﬆihiră de la ﬆihoavnă, glas 1, la Acatiﬆul Bunei
Veﬆiri)
7. „Având Fecioara în pântece pre Dumnezău priimit, alergat-au la Elisa[be]tha” (avønd feçoara Š pønteçe/
pre dÁmnej´Á prïimit/ alergataÁ la elisaƒa: Acatiﬆul Bunei Veﬆiri, icos 3)
8. „Steaoa care cu meargeria însemna pre Dumnezău văzându-o înţelepţii, mers-au pre urma ei” (sth›a kare
kÁ mhr¾erå Šnsemna/ pre dÁmnej´Á v´jńdÁ›/ Šcelepcïi mersaÁ/ pre Árma ei: idem, condac 5)
9. „Şi mergând filo[zo]fii la Ierusalim, aflară pre Irod” (Îi mergønd filofïi la/ ïerÁsalim aflar´ pre ïrod)
10. „Văzut-au pruncii haldeilor în mâinile Fecioarei pre Cel ce au zidit pe oameni, cu daruri slujia Lui” (v´jutaÁ
prÁnçïi xaldeilor/ Š møi/nile feçoarei/ pre çel/ çe aÁ jidit pre ›ameni kÁ/ darÁri slÁÈå lÁi: idem, icos 5)
11. „Strălucind Tu în Eghipet, [Cel] ce eşti lumina adevărului, că idolii văzându-Te au căzut” (str´lÁçind tÁ Š
egipet/ çe ewi lÁmina adev´rÁlÁi k´ idolïi/ v´jøndÁte aÁ k´jÁt: idem, icos 6)
9
Cu alfabet chirilic.
10
Toate apar ţinând cruci în mână, inclusiv cele două sfinte Parascheva.

12. „[Arăta]t-a făptură noao arătâ[n]du-să Făcătoriul noao” ([...]ta f´ptÁr´ noa›/ ar´tø[n]dÁs´ f´k´torül/
noa›: idem, icos 7)
13. „Cu totul ai foﬆŭ întru cei de [jos] şi de cei de sus nice într-un chi[p] nu Te-a[i] despărţit” (kÁ totÁl ai fost´
ŠtrÁ çei de [...]/ Îi de çei de sÁs niçe ŠntrÁ/n ki[p] nÁ th desp´rcit: idem, icos 8)
14. „Toată firea îngerească să minuna de lucru[l] cel mare al întrupării Tale” (toat´ firh Š¾erhsk´ sß m/inÁna
de lÁkrÁ çel mare al/ ŠtrÁp´rïi tale: idem, condac 9)
15. „Pre ritorii cei cu multă voroavă vedemu despre tine a fi ca nişte peşti fără de glas” (pre ritorïi çei kÁ mÁlt´
voroavß/ vedemÁ despre ti/ne a fi ka niwe pewi f´r´/ de glas: idem, icos 9)
16. „Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezău, Fecioară” (jid ewi feçoarelor n´sk´toare/ de dÁmnej´Á/
feçoar´: idem, icos 1011)
17. „Împărate sfinte, de Ţi-am aduce Ţie cântări şi psalomi12 tot ca năsipul, nu putem plini împotriva bunătăţilor
Tale” (Šp´rate sfinte de cam adÁçe cïe kø/nt´ri Îi 9alomi tot ka n´sipÁl/ nÁ pÁtem plini Špotriva
bÁn´tćilor/ tale: idem, condac 11)
18. „Făclie priimitoare de lumine celor ce sîntŭ întru întunearec” (f´klïe prïimitoare de lÁmine çelor/ çe sønt´
ŠtrÁ ŠntÁnearek: idem, icos 11)
19. „Vrând să dea milă, venit-au sângur la ceia ce să depărtas[er]ă de mila Sa şi spărgând zapisul” (vrønd s´ dh
mil´ venitaÁ søngÁr la çeå çe s´ dep´rtas´ de mila sa/ Îi sp´rgønd japïsÁl: idem, condac 12)
20. „Câ[n]tâ[nd] naşterea ta, te lăudăm toţi ca pre o bisearică însufleţită” (kø[...]tø[...] nawerh ta te l´Á/d´m
toci ka pre › bishri/k´ ŠsÁflecit´: idem, icos 12)
21. „O, Maică Preacântată, priimi[nd] aceﬆŭ dar, izbăveaşte-ne de toată ispita” (› maik´ prhkøntat´ prïimi/
açest´ dar ijb´vhwene de/ toat´ ispita: idem, condac 13)
22. Arhanghelul Mihail (arxangel mixail)
23. Arhanghelul Gavriil (arxangel gavriïl)
24. Ieromonahul Dosoﬅei13 ([dosof]tei ermonax)
25. Ieromonahul Paisie (paisie ermonax)
26. Maica Domnului orantă (miÚr ƒÚõ; „O, Preacurată, priimeaşte aceﬆ dar de la noi, robii tăi, şi ne fii folositoare în
zioa judecăţii”, › prhkÁrat´ prïimhwe açest dar de la noi robïi tßi Îi ne fïi folositoare Š jioa ÈÁdekßcïi)
27. „Ioan arhimandrit al Hurezilor” (ï›an arximandrit al xÁrejilor)
28. Monah [...]
29. Episcopul [Ştefan al Râmnicului] şi ieromonahul [Pahomie]14
30. Episcopul [Damaschin al Râmnicului] şi ieromonahul [Sava]15
11
Ca iconografie corespunde condacului 3 („Puterea Celui de sus a umbrit atunci...”).
12
Vezi nota de la Mamul, pronaos nr. 25.
13
14
Tot la C. Bălan, loc. cit., după leura lui Virgil Drăghiceanu: „Pahomie ieromonah ucenicul cel mai mic”.
15
Ibidem, după leura Toma G. Bulat şi Virgil Drăghiceanu: „Sava ieromonah egumen de la Strehaia”.

31. Pisania piată16 („[...] de aceşti zugrafi, eodosie, Gheorghie, Preda, l<eat> 722617”, [...] de açewi jÁgrafi
ƒe›dosïe georgïe preda lÚ #jsÚkq)
32. Jupaniţa Ilina (ÈÁpanica ilina), Atanasie Sărăcinescu („Athanasie vel co<mi>s Sărăcinescul”, aƒanasïe vel koÚs
s´r´çineskÁl) şi fiul lor Mareş (mareÎ)
33. Maica Domnului (miÚr ƒÚõ; „O, Maică a milei, roagă pre Fiiul tău şi Dumnezeul noﬆru ca să mântuească, pentru
tine, sufletele noaﬆre”, › maik´ a milei roag´ pre fïül t´Á Îi dÁmnejeÁl nostrÁ ka s´ møntÁhsk´ pentrÁ tine
sÁfletele noastre)
34. Atanasie Păuşescu („Athanasie vel clce<r> Păuşescu”, aƒanasïe vel klÚç 1 p´ÁÎeskÁ), jupaniţa Aspra
(ÈÁpanica aspra) şi fiica lor Stanca (stanka)
35. Sf. cuvios (st¥ [...]if; „Nu grăireţi că nu vă puteţi spăsi”, nÁ gríi/reci k´ n/Á v´ pÁte/ci sp´si)
36. Sf. Paisie (stÚ¥ paisïe)
37. Sf. Sava ([stÚ¥] sa[va]; „Fericit bărbatul care şi-a văzut păcatul său”, blÚÈen m/ÁÈ´18 ïÈe j/rit grhx/ svoi)
38. Sf. Ioan Damaschinul ([stÚ¥] ï›ann damaski[n]; „[...] primeşte rugăciunile noaﬆre”, [...] naÎ[å] mo/litvi19 p/rïimi)
IV. Pridvor
1. Emanuel (emm[a]nÁil´; „Veseliţi-vă, ceruri, trâmbiţaţi, temeliile pământului, ﬆrigaţi, munţi, cu bucurie că iată Emanuel
pe Cruce a răﬆignit păcatele noaﬆre”, veselite så nbÚsa vostrÁbite ›snovanïa jemli vojopïite gor¥ sß veselïem se
bo emmanÁil´ grhxi naÎa na krsth prigvojdibß20: glas 1, duminica la vecernia mare, ﬆihire a lui Anatolie)
2. Cete îngereşti
3. „Duminica [samarinencei]” (d[Ámini]ka [...]: In. 4, 5–42)
4. Vindecarea bolnavului hidropic („[...] u[m]flatul”, [...] ÁflatÁl: Lc. 14, 1–4)
5. „Dumineca orbului” (dÁmineka ›rbÁlÁï: In. 9, 1–38)
6. Vindecarea unui surd („[…] surdu”, [...] sÁrdÁ: Mc. 7, 32–35)
7. Mucenici în medalioane: (E) Antonie (mÚç afƒonïe), Achepsima (mÚç akepsim), Aitala (mÚç aƒala), Mardarie (mÚç
mardarie), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), Iacov (mÚç ïakov), Ilarie (mÚç ilarïe) ? ([...]); (S) ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]),
Siluan (mÚç si[l]Áan), ? ([...]), ? ([...]); (V) Calinic (mÚç kalinik), Evlampie (mÚç evlampïe), Prov (mÚç prov),
Mitrofan (mÚç m[i]t[ro]fa[n]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]), ? ([...]); (N) Protasie (mÚç protasie), Chelsie (mÚç
16
Ibid., nr. 1464, avem reconﬆituirea întregii inscripţii, după Ioan D. Trajanescu: „[Aceaﬆă sfântă biserică s-au zugrăvit cu îndemnarea]/
şi cheltuiala de la sfi[nţi]ia sa p[ărin]tele [kir Damaschin]/ episcopul şi de la ceşti părinţi ce s-au închi/puit; leat 7226;/ de aceşti zugrafi:
eodosie, Gheorghe, Preda;/ leat 7226”.
17
1717–1718.
18
La Surpatele, la acelaşi sfânt: blaÈen çlovek „fericit omul”... (pronaos nr. 15).
19
În loc de molitv¥.
20
Inscripţia prezintă particularităţi specifice redacţiei ruso-ucrainene (vostrÁbite, vojopïite).

kelsie), Mochie (mÚç moxie), Areta (mÚç areƒa), ? ([...]), Zinovie (mÚç jinovie), Achindin (mÚç akidim)
8. Profetul Ioil (prro[k] ï›il; „Ascultaţi aceﬆea, cei bătrâni”, askÁltac/ açasth/ çei b´t/rńi: Ioil 1, 2)
9. Profetul Iona (prorok ï›na; „Strigai întru grija mea către” (...Domnul), strigai Án/trÁ21 griÈ/a mh k´tre:
cf. Iona 2, 3)
10. Profetul Malahia (prorok malaxia; „Şi ochi[i] voştri vor vedea şi [...]”, Îi ›ki v/owri vor/ vedh Îi [...]: Mal. 1, 5)
11. Profetul Isaia ([prorok] [is]aïia; „Ascul[tă], cerule, şi bagă în urechi, pămâ[n]tule”, askÁl[...] çerÁle/ Îi bag´ Š
Á/reki p´/m´tÁle: cf. Is. 1, 2)
12. Profetul Sofonie (prorok sofonia; „Şi voi întinde mâna mea peﬆe Iuda”, Îi voi/ Štinde/ mńa/ mh/ peste
i/Áda: Sof. 1, 4)
13. Profetul Naum (pro[rok] naÁm; „Domnulŭ multŭ e îngădoitori[u]”, domnÁl´/ mÁl´t´/ e Šg´doi/tori22: cf. Naum 1, 3)
14. Profetul Elisei ([prorok] ilisei; „Zise Ilie cătră Ilisei, şăzi aci, că Domnu[l]”, jise il/ie k´tr´ ilisei/ Îßji a/çi
kß do/mnÁ: IV Regi 2, 2 şi 4)
15. Profetul Ilie ([prorok] ilie; „Viu e Domnul şi viu sufletul tău”, viÁ e/ domnÁl/ Îi viÁ/ sÁfletÁ/l t´Á: cf.
III Regi 17, 1)
16. Judecata de apoi („A doua venire a lui Hriﬆos”, a d›a venire a lÁi xristos; spre N: „[...]”, […]dh[...]; „ceata
cuvioşilor”, çata kÁvioÎilor; „ceata mucenicilor”, çata mÁçeniçilor; „ceata prorocilor”, çata proroçilor; „c[ea]ta
arhiereiilo[r]”, ç[at]a arxïereiïlo[r]; în rai: Maica Domnului, miÚr ƒÚõ; patriarhii Isaac, Avraam şi Iacov, ïsak´,
avraam, ïakov; tâlharul pocăit, [r]ajboi[ni]kß; cele zece fecioare: „cinci fecioare înţelepte, cinci fecioare [nebune]”,
eÚ dvÚï mÁdrie, eÚ dvÚi [...]; „moa[r]tea direp[tului]”, moa[r]th direp[tÁlÁi]; spre S: „Duceţi-vă de la Mine,
bleﬆemaţilo[r], [în] focu[l] [cel veşnic]”, dÁçeciv´ de la mine blestema/cilo[...] fokÁ[l] [...]: Mt. 25, 41; „Moisi,
jidovi şi turci”, moisi, Èidovi Îi tÁrçi; „împăratul Alexandru, împăratul Navahodonosor, împăratul Chir,
împăratul A[u]guﬆ Chesar”, crÚ´ ale%andrÁ, crÚ´ navaxodonosor, crÚ´ kir, crÚ´ agÁst kesar; în focul Gheenei:
„bogatu[l] [...]”, bogatÁ [...]; „Antihriﬆ”, antixrïst)
17. „Căderea [îngerilor]” (k´derh [...]; arhanghel [Mihail]: „Să ﬆăm cu frică”, [s]tan[emß] s´ stra[xomß]23: ecfonis
după Simbolul credinţei)
18. Pilda lucrătorilor ucigaşi („Pilda [...] dădeau [...], iar [...] viiia [...]bătă[...] iar ei [...]”, pilda [...] dhdeaÁ/ [...] år
[...] vïiæ [...]/[...]b´t´[...] ær ei [...]: cf. Mt. 21, 33–41; Mc. 12, 1–9; Lc. 20, 9–16)
19. Pilda samarineanului miloﬆiv („Pilda [...]”, pilda [...]: Lc. 10, 30–37)
20. Profetul Daniil ([pro]ro[k] da[nï]i[l]; „Văzui eu, Daniilŭ, şi vedearea capului mie mă turbură”, vßjÁi eÁ/ daniïl´/
Îi vedhrh/ kapÁlÁi/ mïe m´ tÁr/bÁr´: cf. Dan. 7, 15)
21. Profetul Natan ([prorok] naƒan; „Aduceţi-vă aminte [de] zioa [judecăţ]ii”, adÁçe/civ´/ aminte/ [...] ji›a/
[...]ii: cf. Ecles. 18, 24)
22. „Facerea lui Adam” (façerh lÁi adam)
21
Cu Á în loc de Š iniţial.
22
Filaer rescris.
23
Completările după Liturghierul de la Buzău, f. 31v.

23. Facerea Evei („Facerea [...] coaﬆa lu[i] Adam”, façerh [...] koasta lÁ adam)
24. „Înşelarea lu[i] Adam” (ŠÎelarh lÁ adam)
25. „Izgonirea lui Adam din rai” (ijgonirh lÁi adam dïn rai)
26. Pisania sculptată24: „† Cu vrearea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiului şi cu săvârşirea Dhului Sv<â>ntŭ, ziditu-s-au
aceaﬆă bisearecă dinŭ temelie cu toat[ă] podoaba ei întru lauda Adurmirei Preaceﬆei B<ogoro>dţe, şi cu
chiliile înprejurŭ, cu toat[ă] chieltuiala părintelui Stefan epscopul Râmnicului, fiindŭ dată moşiia cu casele de
Tănasie Păuşescul în zilele lu[i] Şerban C<antacuzino> B<asarab> voevod. Şi au foﬆŭ ispravnicŭ Zosimŭ
er<o>monah eg<umen>. Ani de la Adam 7196, iară de la I<isu>s H<riﬆo>s 168825, s<e>p<tembrie> 28. A scris
er<omonah> Neagoe”, † kÁ vrhrh tat´lÁi 1 Îi kÁ aÈÁtorÓl fïÓlÁi 1 Îi kÁ s´vr´/Îirh dxÚÁlÁi svÚnt´ 1
jiditÁsaÁ açast´ 1 bishrek´ din´ te/melïe 1 kÁ toat[´] podoaba ei 1 øntrÁ laÁda adÁrmirei prh/çestei bdÚce
1 Îi kÁ kilïile ønpreÈÁr´ 1 kÁ toat[´] kïeltÁ/æla p´rintelÁi stefan epÚskopÁl r´mnikÁlÁi 1 fïindß/ dat´
moÎïå kÁ kasele de tńasïe p´ÁÎeskÁl/ øn jilele lÁ Îer´ban 1 kÚ 1 bÚ 1 voevod 1 Îi aÁ fost´ ispravn/ik´ j›sim´
erÚmonax eÚg 1 ani 1 dela 1 adam 1 #jrÚçq/ ær´ 1 dela/ ΗΣ ΧΣ26/ #axÚpi 1 sÚp kÚi/ piÚs eÚr/ nhgoe
24
25
Leatului 7196, septembrie, îi corespunde anul 1687.
26
Cu majuscule greceşti.

BISERICA
INTRAREA ÎN BISERICĂ
A MAICII DOMNULUI
A SCHITULUI IEZER

BISERICA INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI
A SCHITULUI IEZER
Vlad Bedros
Vechimea schitului Iezer eﬆe dificil de ﬆabilit, pornind de la datele oferite de prima pisanie, din 1720, şi de
pomelnicul1 rescris în 1740. Ambele documente îi desemnează drept primi itori pe Mircea Ciobanul (1545–1552;
1553–1554; 1558–1559) dimpreună cu doamna Cheajna, dar ae mai vechi, de la sfârşitul secolului al XV-lea şi
începutul celui următor, ateﬆă o vieţuire monahală aici, indicând însă ca hram Schimbarea la Faţă2 (şi nu Intrarea
în Biserică a Maicii Domnului, sub care apare Iezerul, odată cu intervenţia lui Mircea Ciobanul).
Pomelnicul, rescris probabil după tăbliţe sau foi nu oferă liﬆe coree sau complete nici pentru voievozi, nici pentru
episcopi, menţionând însă doi domni cu numele Mircea (dintre care primul rămâne greu de identificat, putând fi vorba
fie de Mircea cel Bătrân, fie de un fiu al lui Vlad Dracul, fie de un efemer pretendent) şi un anume Radu (a cărui identitate
eﬆe şi ea disputată, având în vedere marea frecvenţă a aceﬆui nume în liﬆa voievozilor munteni; Radu eﬆe interpus între
cei doi Mircea)3. Continuitatea vieţuirii eﬆe ateﬆată de documente, deşi sporadic apar veşti despre puﬆiirea schitului;
ae de danie, întăriri de proprietăţi, menţionarea unor egumeni ai schitului contrazic ipoteza unei cezuri în iﬆoria lui4,
dar lasă să se întrevadă o decădere treptată de-a lungul secolului al XVII-lea, aﬆfel încât în 1693, anul venirii sfântului
Antonie, locul era puﬆiu iar lăcaşul în ﬆare de ruină5. Antonie, foﬆ neguﬆor, îşi donează întregul patrimoniu în vederea
refacerii schitului, unde se retrăsese spre a-şi desăvârşi asceza – episcopul Ilarion al Râmnicului nelăsându-l să plece la
Athos. Până la moartea sa, survenită probabil între 1709 şi 17106, Antonie va trăi ca puﬆnic într-o peşteră pe care o sapă
în ﬆâncă, nu departe de obşte, biserica (fig. 1) şi incinta schitului înălţându-se prin grija episcopului, care se va retrage
şi el aici după depunerea sa din 1705, sub acuzaţia de simpatie pentru uniatism; eﬆe semnificativ faptul că pomelnicul
îl aminteşte totuşi cu titulatura arhierească7. Trebuie menţionat că în jurul peşterii cuviosului Antonie se va dezvolta
1
Editat de Aurelian Sacerdoţeanu, „Pomelnicul mănăﬆirii Iezerul”, MO, XIV (1962), nr. 7–8, pp. 527–544.
2
Vetre de spiritualitate, pp. 89–91.
3
A. Sacerdoţeanu, „Pomelnicul” p. 527; Vetre de spiritualitate, loc. cit.; arhim. Veniamin Micle, prof. Ioan Ionescu, Sfântul Antonie de la
Iezerul, Schitul Iezer, 20062, pp. 41–42.
4
Deşi trebuie menţionată legenda prădării schitului, ateﬆată în două variante care au drept nucleu comun tema jefuirii unei comori tăinuite
de obştea monahală. Vetre de spiritualitate, pp. 92–94; arhim. V. Micle, I. Ionescu, Sfântul Antonie...; Valeriu-Vartolomeu Anania, Cerurile
Oltului, Râmnicu Vâlcea, 1990, pp. 126–127.
5
Vetre de spiritualitate, pp. 92–96, arhim. V. Micle, I. Ionescu, Sfântul Antonie..., pp. 41–42.
6
Data morţii eﬆe înregiﬆrată de tradiţie la 23 noiembrie 1720, dar inscripţiile de pe una din cărămizile funerare păﬆrate în racla sfântului
par a indica leatul 7218 [1709–1710]; C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 890 şi mai ales n. 2.
7
A. Sacerdoţeanu, „Pomelnicul”, p. 530; Vetre de spiritualitate, p. 101.

un nucleu secundar de vieţuire, urmele unor chilii de piatră fiind vizibile în poiana de sub ﬆânca în care eﬆe săpată
chilia-biserică; menţionarea unor monahi „ot Peştera Iezerul” şi mărturia cronicarului Chiriac Râmniceanu,
ieroschimonah şi nepot al sfântului, certifică aceﬆ fapt8. Desăvârşirea refacerilor la schitul propriu-zis se încheie sub
păﬆorirea episcopului Damaschin, în 1720, anul zugrăvirii bisericii de către ieromonahul Nicolae, originar din Teiuş9.
Aceﬆ ieromonah, menţionat şi de pisania bisericii din satul natal în 1735, însă doar în calitate de donator al piurii,
poate fi considerat un înaintaş al fraţilor zugravi teiuşeni Ioan şi Ilie, prin a căror aivitate, pe parcursul a mai bine
de patru decenii, la cumpăna secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, piura poﬆbrâncovenească va cunoaşte una dintre
ultimele manifeﬆări plenare10.
Vieţuirea monahală continuă şi sub ﬆăpânirea auﬆriacă (1718–1739), când Iezerul eﬆe inclus printre „schiturile
libere”. Un incendiu izbucneşte pe 28 auguﬆ 1734, dar refaceri ample sunt iniţiate abia în secolul al XIX-lea (între 1865
şi 1870, prin grija ieromonahului Dositei Cheianul, şi în 1881, sub ﬆăreţia ieromonahului Nicandru, când sunt
întreprinse şi repiări, de către Moisi Zugrav). O altă reparaţie are loc în 1912, la iniţiativa protosinghelului Ioil
Lascu, concretizată printr-o nouă intervenţie de repiare în altar; aceﬆe intervenţii iﬆorice sunt ateﬆate şi de pisaniile
piate pe faţada de veﬆ. Viaţa de obşte în schit, devenit în 1924 metoh al Episcopiei Râmnicului, se întrerupe după
1945; schitul eﬆe transformat în metoh al Sărăcineştilor, iar după 1952 – în mânăﬆire de maici. Cu aceﬆ prilej sunt
refăcute clădirile de pe aripa nordică, iar în 1970 şi cele de pe latura de sud11.
Arhiteura bisericii eﬆe de o maximă simplitate, amintind formule planimetrice modeﬆe, ca de pildă cea a
schitului Turnu. Naosului pătrat şi lipsit de turlă i se adaugă doar absida altarului şi un scurt pronaos dreptunghiular,
unica decoraţie exterioară conﬆituind-o torul brâului median şi arcaturile regiﬆrului superior. Faţada veﬆică are
însă o compoziţie mai pitorească, prin traseul brâului care formează o arhivoltă deasupra nişei de hram, interseând
firidele de deasupra. Zona superioară a aceﬆei faţade eﬆe piată (icoana de hram, flancată de doi arhangheli, şi o
Deisis cu patru ierarhi în firidele regiﬆrului superior). Un aspe aparte al arhiteurii interiorului îl conﬆituie
prezenţa unui iconoﬆas de zid conﬆruit, de la bun început, ca perete eﬆic al naosului, pe care îl separă total de absida
altarului, formulă care va fi preluată la bolniţa episcopiei Râmnicului, conﬆruită în 1745 de episcopul Climent.
Din zeﬆrea artiﬆică a bisericii se mai păﬆrau o icoană a lui Hriﬆos, donată între 1702 şi 1703 de ieromonahul
Partenie de la Tismana, şi perechea ei, o reprezentare a Maicii Domnului12. Aceﬆe două piese sunt simptomatice
pentru preﬆigiul de care începea din nou să se bucure Iezerul în ambianţa monahală valahă, în vremea vieţuirii
sfântului Antonie.
8
A. Sacerdoţeanu, „Pomelnicul”, pp. 530–531, 543; Vetre de spiritualitate, pp. 96–99.
9
Radu Creţeanu, „Zugravii din Teiuş”, Magazin Iﬆoric, IV (1970), nr. 12, p. 14.
10
Ibidem, pp. 14–19 passim; între 1796 şi 1841 cei doi, separat sau în echipă, vor decora douăsprezece biserici vâlcene şi vor pia numeroase
icoane, dintre care remarcabile sunt cele din regiﬆrul inferior al iconoﬆasului bisericii domneşti din Ocnele Mari, lucrate de Ioan în 1802.
11
Vetre de spiritualitate, pp. 102–107.
12
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 888 şi 890; pe icoana Maicii Domnului ieromonahul Partenie eﬆe menţionat ca vieţuitor la Oﬆrov.

Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului a schitului Iezer
Piura
Vlad Bedros
Piura originară a Iezerului, pierdută (dacă va fi exiﬆat) în micul pronaos, păﬆrată aproape integral în naos, cu excepţia
zonei inferioare a iconoﬆasului de zid, şi parţial în altar, unde, din păcate, eﬆe şi mult deteriorată reprezintă un exemplu
de extremă concizie datorată proporţiilor modeﬆe ale spaţiului. Sub raport ﬆiliﬆic, ansamblul de la Iezer reprezintă o
formulă de prelungire a tradiţiei brâncoveneşti, zugravul Nicolae din Teiuş remarcându-se prin buna ﬆăpânire a
limbajului plaﬆic şi a schemelor iconografice care definesc aceﬆ moment al piurii murale româneşti, fapt vădit de
echilibrul compoziţional general, de plaﬆicitatea unor drapaje şi de rafinamentul unor portrete – întâi de toate, chipul
Mântuitorului în calota naosului, dar şi figurile apoﬆolilor în Schimbarea la Faţă şi Înălţarea Domnului (fig. 2, 3 şi 4).
Ca primă particularitate iconografică semnalăm, în conca absidei altarului (fig. 5), o compoziţie neobişnuită:
Maica Domnului pe tron eﬆe încadrată de patru arhangheli, dintre care doi apar ca gardieni în spatele ei, iar ceilalţi
doi în tradiţionala poﬆură de venerare. Tronul eﬆe încadrat de o slavă cvasicirculară care îi cuprinde şi pe arhanghelii
gardieni, iar deasupra aceﬆei slave, într-o ﬆea cu opt colţuri, pluteşte Duhul Sfânt.
În dialog cu aceaﬆă temă absidală, pe luneta peretelui despărţitor dintre altar şi naos, eﬆe iluﬆrată Înălţarea Maicii
Domnului (fig. 6); accentul compoziţional îl conﬆituie figura apoﬆolului Toma, reprezentat în faţa mormântului gol, cu
braţele larg deschise în care pare a ţine brâul Născătoarei de Dumnezeu. Spre deosebire de reprezentarea aceluiaşi moment
în pridvorul bolniţei Hurezilor sau în naosul de la Sărăcineşti, iconografia de la Iezer nu are paralele sau analogii cunoscute
până acum în tipăriturile ucrainene. Tema evocă alte inserţii mariale în iconografia absidală brâncovenească.
Un caraer particular îl are de asemenea reprezentarea lui Iisus în mormânt (fig. 7), prin introducerea grupului
mironosiţelor (care apăruse anterior la Ocnele Mari, în 1718) şi a lui Dumnezeu Savaot (reprezentat în aceﬆ context şi
la paraclisul Mitropoliei din Bucureşti, în 1723), dar cu adevărat aparte eﬆe ﬆrania iluﬆrare a Agneţului: o siluetă
masculină înaripată purtând patena în care eﬆe întins un nud miniatural (fig. 8). Imaginea nu poate fi decât rodul unei
confuzii datorate reﬆaurării care, ﬆrăduindu-se să conserve coerenţa vizuală, a păﬆrat laolaltă elemente din ﬆratul
originar şi altele aparţinând unei repiări. Intervenţii iﬆorice în spaţiul absidei sunt ateﬆate în 1881 şi 1912, întreaga
zonă inferioară a laturii dinspre altar a iconoﬆasului de zid fiind decorată în ﬆil foarte modeﬆ, fără niciun acroş în
tradiţia brâncovenească, de către zugravul Ion Nică (semnat pe filaerul arhanghelului Gavriil)1. Similar, în naos, zona
inferioară a iconoﬆasului de zid poartă o decoraţie mult mai târzie decât ansamblul originar, dar care aparţine altei
viziuni ﬆiliﬆice, mai apropiată de formulele tradiţionale. Aceaﬆă repiare – o imitare a unui iconoﬆas de lemn –
aminteşte decoraţia exterioară a faţadei de veﬆ, mai ales prin folosirea schemelor compoziţionale şi a convenţiilor de
reprezentare a arhiteurii şi a peisajului, la fel de simplificate, dar şi de ataşate modelului târziu medieval, în ambele
cazuri.
În naos, reprezentarea lui Hriﬆos Pantocrator din calotă eﬆe însoţită nu doar de tradiţionala inscripţie inspirată de
1
Având în vedere faptul că aceﬆ nume nu corespunde celui menţionat de pisania din 1881 ca autor al intervenţiilor, putem presupune
că data aceﬆor repiări eﬆe 1912.

Deuteronom, ci şi de începutul binecuvântării arhiereşti „Doamne, caută din cer şi vezi, şi cercetează via aceaﬆa pe
care a sădit-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte pe ea”; motivul aceﬆei inserţii rămâne de ﬆabilit, dar nu trebuie uitat faptul
că episcopul Ilarion, deşi depus în 1705, era cinﬆit de obştea Iezerului, unde se retrăsese, cu titulatura arhierească.
Iconografia naosului (fig. 9) cuprinde cele patru mari teme care de obicei sunt seleate de iconografii epocii
brâncoveneşti pentru a decora zonele înalte: Schimbarea la Faţă, Răﬆignirea, Anaﬆasis şi Înălţarea, dar ordinea iluﬆrării
lor eﬆe neobişnuită. Suplinind crucea şi moleniile care încununează iconoﬆasul, Răﬆignirea (fig. 10) eﬆe reprezentată
în timpanul eﬆic al peretelui despărţitor dintre naos şi altar, într-o formulă extrem de simplificată (care îi cuprinde pe
Hriﬆos, Maica Domnului cu încă două femei, apoﬆolul Ioan şi sutaşul Longinus), atipică pentru aceﬆ interval, dar eficace
ca echivalent vizual al unui coronament de iconoﬆas. Schimbarea la Faţă (fig. 11) eﬆe şi ea în mod surprinzător dispusă
în timpanul de veﬆ, anulând dialogul vizual dintre Răﬆignire şi Înălţare, creat de obicei în monumentele contemporane,
dar reamintind precedente faimoase – Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş, bolniţa Biﬆriţei – reaivate de naosul Coziei;
ulterior, aceaﬆă selecţie iconografică de la Iezer va inspira iconografia bolniţei Episcopiei Râmnicului. Alături de cele
patru praznice împărăteşti, naosul mai cuprinde reprezentările sfinţilor mucenici, în veşminte de curteni.
Ansamblul monaﬆic de la Iezer reprezintă una dintre iniţiativele itoriceşti de întărire a vieţii spirituale
ortodoxe în Ţara Românească, rod al zelului unui călugăr cu vocaţie ascetică şi al grijii paﬆorale a episcopului
locului pentru consolidarea vieţii monahale. Nu eﬆe poate întâmplătoare alegerea Iezerului, loc asociat cu
reziﬆenţa în faţa unor campanii venite de dincolo de munţi2, ca nou centru spiritual creat în jurul unui sihaﬆru.
Amploarea demersului, în care trebuie probabil inclus şi turnul-clopotniţă (fig. 12) de la eﬆ (vechiul acces în
incintă), dar căruia cu siguranţă îi aparţin icoanele împărăteşti datate de inscripţii mult înainte de finalizarea
lăcaşului, ateﬆă importanţa deosebită care a foﬆ acordată micilor schituri, în rândul cărora se înscrie şi Păpuşa de
lângă Biﬆriţa, ca locuri de ﬆabilizare şi perpetuare a vieţii puﬆniceşti, etalon al spiritualităţii ortodoxe.
2
Jefuirea şi uciderea călugărilor se datorează, în ambele variante ale legendei, unei campanii militare venite dinspre Ardeal.

BISERICA INTRAREA IN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI A SCHITULUI IEZER
I. Altar
1. Maica Domnului cu Pruncul (mÚr ƒÚõ) şi doi arhangheli, în slavă, cu încă doi arhangheli ([...]) şi Duhul Sfânt1
2. Împărtăşirea apoﬆolilor2
3. Agneţ3 ([...])
4. Doi ierarhi ([...])
5. Trei ierarhi ([...])
6. Viziunea sf. Petru din Alexandria ([...] [al]e%a[n]dreï[ski])
7. Iisus în mormânt cu mironosiţele, Domnul Savaot şi îngeri ([...])
8. Evangheliﬆul Ioan ([...])
9. Înger diacon cu ripidă („Îngerul Domnului”, a[...] gdÚï)
10. Ierarhi în medalioane ([...])
11. „Înălţarea [Născătoarei de Dumnezeu]” ([vßj]ne/senïe [...]).
12. Ierarhi în medalioane: Ambrozie (stÚ¥i avrosie), Grigore (stÚ¥i grigorïe), Vlasie (stÚ¥i vlasïe), Timotei? (stÚ¥i
[...]ïmo/oe), Foca (stÚ¥i foka), Dionisie (stÚ¥i dioni/sïe).
II. Naos
1. Iisus Hriﬆos Pantocrator (Ο ΠΑΝΤΩΚΡΑΤOΡ, ὁ Παντοκράτωρ) cu puteri cereşti („† Vedeţi, vedeţi, că Eu
să[n]t Dumnezeu, şi nu iaﬆe a[l]tŭ dumnezeu fără Mine, Eu omorŭ şi iar înviezu, vatăm şi iară măntuescu, şi
nu iaﬆe altŭ să te ia den măinile Meale; D[oa]mne, caută den ceriu şi vezi”, † vedeci vedeci k´ eÁ s´[n]t
dÁmnejeÁ ; Îi nÁ æste a[l]t´ dÁmnejeÁ f´r´ mine ; eÁ ›morß Îi ær ŠviejÁ ; vat´m Îi ær´ mńtÁeskÁ ;
Îi nÁ æste alt´ s´ te å den mínile mhle ; d[oa]mne kaÁt´ den çerÓ Îi veji: Deut. 32, 39 şi ps. 79, 15)
2. Evangheliştii: (SE) Ioan (eõangÚlst´ ï›an), (SV) Luca (eõangÚlst´ lÁka), (NV) Marcu (eõangÚlst´ marko), (NE)
Matei (eõangÚlst´ matƒei)
3. Mucenici în medalioane ([...])
4. „Răﬆignirea lui Hriﬆos” (raspetïe/ xvÚo); Maica Domnului (m[iÚr] [ƒ]õÚ); sf. Ioan [Teologul] (stÚ¥ ï›an)
5. Înălţarea lui Hriﬆos („Înălţarea [...]”, v[ß]jnesenïe v[...])
6. „Schimbarea la Faţă a Domnului” (prh›br´/Èenie gnÚh); cu prorocii Moise (proÚrk moisi) şi Ilie (proÚrk ilie)
1
Inscripţie repiată cu caraere latine deasupra.
2
Idem.
3
Repiare.

7. Coborârea la iad ([...])

9. Sf. mucenic (stÚ¥ [...])
10. Sf. Neﬆor (stÚ¥ nistor)
11. Sf. [...] Dimitrie (stÚ¥ m[...] dimitrïe)
13. Sf. Mercurie (stÚ¥ merkõrïe)
14. Sf. Teodor Tiron (stÚ¥ ƒe›dor/ tiron)
15. Sf. mucenic (stÚ¥ [...])
17. Sf. Teodor Stratilat (stÚ¥ ƒe›d[o]r/ stratil[at])
III. Exterior
1. Pisania sculptată4: „† Aceaﬆă sfâ<n>tă bisearecă unde să prăznuiaşte Văvedeniia, făcut-o-au dintru-[n]tâi
răposatul Mircea vo[i]vod, cu do<a>mna sa Chiaşna5, 70776, şi prin vremi, din necăutare, s-au surpatŭ, iar mai
pre urmă s-au prefăcut de iubitoriul de Dumnezeu chir Ilarion epi[s]copu ajitorând ş[i] Antonie schimonah.
Iar acum, în zilele pări[n]telui chir Damaschin, epi[s]copul Râmnicului, s-a zugrăvit şi s-au înfrumusăţat pe
dinlău[n]tru aşa şi pe dinnafară, de smeritul întru ermonaşi, chir Nicolae fiul Nicoli[i] ot Teiuş, luna martie,
zile 9, l<ea>t 72287”, † açast´ sf´Út´ bisærek´ Ánde s´ pr´jnÁæw/e v´vedenïæ f´kÁt›aÁ din´trÁ[n]tí
r´posa/tÁl mirçh vo[i]vod 1 kÁ doÚmna sa khaÎna 1 #joÚj/ Îi prin vremi 1 din nek´Átare 1 saÁ sÁrpat´ ær
mai/ pre Árm´ saÁ pref´kÁt de übitorül de dÁm/nejeÁ 1 kïr ilari›n 1 epi[s]kopÁ 1 aÈitorńd Î[i]/
antonie skimonax 1 ær akÁm 1 Š jilele p´ri[n]tel/Ái kir damaskin 1 epi[s]kopÁl 1 r´mnikÁlÁi 1 sa
jÁ/gr´vit 1 Îi saÁ ŠfrÁmÁsćat 1 pe dinl´Á[n]t/rÁ 1 aÎa Îi pe din 1 nafar´ 1 de smeritÁl Štr/Á 1
ermonaÎ 1 kir nikolae 1 sin nikoli 1 ›t te/üÎ 3 mhsÚca martie 1 dńi 1 ƒÚ 1 lÚt 1 #jsÚki 1
4
5
C. Bălan citeşte „Cheaştna” (ibidem).
6
1568–1569. C. Bălan citeşte „7074”, adică 1565–1566 (ibid.).
7
1720.

BISERICA SF. ARHANGHELI
A MÂNĂSTIRII ARNOTA

BISERICA SF. ARHANGHELI A MÂNĂSTIRII ARNOTA
Elisabeta Negrău
Întemeierea mânăﬆirii Arnota se leagă de mai multe mărturii iﬆorice, care îi plasează diferit începuturile1. Viaţa
lăcaşului rămâne însă, până la Matei Basarab, complet necunoscută în documente2. O tradiţie din vremea voievodului,
consemnată de Paul de Alep, leagă Arnota de persoana lui Danciu vornicul, tatăl lui Matei Basarab, care ar fi conﬆruit
aici o biserică de lemn3. În general, eﬆe acceptat ca dată de conﬆruire a monumentului anul 16374.
Biserica mânăﬆirii Arnota, închinată sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, ar fi foﬆ, după opiniile iﬆoricilor, aleasă
de Matei Basarab pentru a fi necropolă a familiei5. Opţiunea pentru un monument de dimensiuni reduse, care să fie
necropolă voievodală, corespundea unei înclinaţii a domnului pentru formele artiﬆice vernaculare, mai modeﬆe6.
Monumentul eﬆe redus în dimensiuni şi are un plan triconc cu nişele păﬆrate doar spre veﬆ7, cu naosul
acoperit cu o turlă pe trompe de colţ, oogonală la exterior şi la interior. Pronaosul, dreptunghiular, eﬆe dispus
transversal în raport cu lungimea bisericii şi prezintă două calote pe pandantivi, despărţite printr-un arc. Pridvorul,
masiv şi ruﬆic, conﬆruit ulterior8 eﬆe uşor supralărgit faţă de naos şi acoperit cu o turlă oogonală la exterior şi
1
A exiﬆat o tradiţie locală conform căreia mânăﬆirea a foﬆ ridicată iniţial de legendarul Radu Negru (Conﬆantin C. Giurescu, „Întemeierea
Mitropoliei Ungrovlahiei”, BOR, LXXVII (1959), nr. 7–8, p. 692, n. 164). Documentele de confirmare din secolul al XVII-lea sau pomelnicul
mânăﬆirii nu reiau însă nimic în aceﬆ sens.
2
Aurelian Sacerdoţeanu, „O hotărnicie a mănăﬆirii Arnota”, RI, XII (1937), pp. 8–10.
3
Călători ﬆrăini, VI, p. 192.
4
Data primului hrisov de danie (17 apr. 1637), închinat lăcaşului, în care Matei Basarab declara că „l-a urzit din temelie” (apud C. Pillat,
Pictura murală, p. 20, n. 104). Pisania bisericii nu s-a păﬆrat, prin urmare nici data terminării aceﬆeia şi nici eventuala pomenire a vreunui
lăcaş anterior. Pentru prezentarea sintetică a problemelor de datare, v. Vior Simion „Din nou despre Arnota”, RMM-MIA, XV (1984), nr.
2, p. 62; Criﬆian Moisescu, „Etape evolutive din iﬆoria ansamblului monumental de la Arnota”, RMM-MIA, XVIII (1987), nr. 1, pp. 17–19.
5
Nicolae Iorga, Iﬆoria românilor, vol. VII, Bucureşti, 1937, p. 83; C. Pillat, Pictura murală, p. 18.
6
Criﬆian Moisescu consideră că Arnota prezintă multe analogii cu schitul Crasna (1636), o itorie boierească, cu deosebirea că biserica
Arnotei are pronaosul uşor lărgit, marcă a patronajului voievodal (C. Moisescu, op. cit., pp. 17–18).
7
Nişele de la eﬆ au foﬆ modificate în vremea lui Conﬆantin Brâncoveanu (v. infra).
8
Confruntarea aspeului de azi al bisericii cu cel din tabloul votiv, în care biserica apare fără pridvor, precum şi deosebirea dintre ﬆruurile
paramentului au dus la concluzia că primele trei încăperi ar fi foﬆ conﬆruite în primele decenii ale secolului al XVII-lea, în timp ce pridvorul
– după jumătatea aceﬆui secol. (N. Ghika-Budeşti, „Evoluţia arhiteurii”, p. 50). Cornelia Pillat a presupus că pridvorul a foﬆ realizat de
Preda Brâncoveanu, reprezentat şi el în tabloul itoricesc şi care, conform informaţiilor oferite de Paul de Alep, luase sub îngrijirea sa
multe dintre itoriile voievodului Matei Basarab (Călători ﬆrăini, VI, pp. 192–193; C. Pillat, Pictura murală, p. 21). Criﬆian Moisescu
consideră că el a foﬆ ridicat de Conﬆantin Brâncoveanu în vremea când era spătar („Etape evolutive...”, p. 19).

circulară la interior. El a foﬆ ridicat nu cu mult după realizarea piurii din interiorul bisericii9.
Între anii 1641–1646, Matei Basarab şi doamna Elina au cumpărat de la Athos şi au dăruit Arnotei moaşte ale
sfinţilor Mihail episcopul Sinadelor, arhidiaconul Filip, muceniţa Marina, ierarhii Atanasie, Ioan Gură de Aur, Chiril
al Alexandriei, cei patruzeci de mucenici din Sevaﬆia, toate ferecate în argint ornat cu pietre semipreţioase10.
Conﬆantin Brâncoveanu, pe urmele bunicului său, Preda, încă de pe când era mare spătar11 s-a îngrijit de
mânăﬆire, „rămasă la mare puﬆiire şi surpare”12. Devenit domn, dăruieşte clopote bisericii, reface fântâna lui Matei
Basarab, dăruieşte bsericii o tâmplă sculptată, care se află aﬆăzi în Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. În 1706
pune să se copieze şi să se amplifice pomelnicul Arnotei13 şi reﬆaurează piura din interiorul bisericii14. S-a realizat
o nişă a diaconiconului prin lărgirea nişei originale din partea de sud a altarului, în spatele iconoﬆasului, pentru a
adăpoﬆi racla cu moaştele sfinţilor care fuseseră donate de Matei Basarab.
În proscomidiar, în nişa diaconiconului, în glafurile fereﬆrelor din altar, naos şi pronaos şi pe intradosul uşii
dintre pronaos şi naos piura a foﬆ refăcută de zugravi ai „şcolii” de la Hurezi – Preda şi fiul său, Ianache15. Numele
lor se găsesc într-o inscripţie din proscomidiar. Zugravii, care specificau în semnături că sunt tată şi fiu, au piat
împreună mai multe ansambluri: bolniţa mânăﬆirii Hurezi, Dintr-un lemn (?) şi catoliconul mânăﬆirii Cozia. O
serie de similitudini iconografice cu piura de la Cozia (1704–1705) ne îndeamnă să presupunem că cea de la Arnota
a foﬆ realizată aproximativ în aceeaşi perioadă (1706?), Preda şi fiul lui reluând modelele folosite la acel important
ansamblu de piură, poate cel mai amplu după catoliconul mânăﬆirii Hurezi.
Piura murală se află în prezent în curs de reﬆaurare, lucrare ce se realizează după un proie care aparţine
lui Şerban Angelescu.
9
Pentru datarea piurii s-a propus anul 1644 (C. Pillat, Pictura murală, pp. 19–20).
10
Ibidem, p. 193. Inscripţiile de pe ferecături sunt publicate în Inscripţii... Bucureşti, nr. 818, 819, 820.
11
În anii 1682–1686 (N. Stoicescu, Dicţionar, p. 126).
12
Apud C. Pillat, Pictura murală, p. 20, n. 103. Ca mare logofăt, el a donat mânăﬆirii Biﬆriţa o uşă sculptată, care ulterior a foﬆ mutată aici,
găsindu-se aﬆăzi la intrarea în biserică.
13
Ms. rom BAR 2105, f. 5r: „În anii de la-nceputul lumii 7214 şi de la Hriﬆos 1706, s-au prefăcut şi s-au înoit aceﬆ dumnezeescŭ pomelnic...”;
f. 21r-v : în cadrul pomelnicului itorilor „cari de-nceput au zidit şi au înălţat sfântă casă aceaﬆa”, se regăsesc Preda şi Papa. Brâncoveanu mai
iniţiase un pomelnic în vremea când era spătar, dar a rămas necompletat (BAR, doc. cit., f. 13r).
14
Conform Teodorei Voinescu, tot în jurul datei 1706, juﬆificându-se aﬆfel, iniţiativa scrierii pomelnicului, (T. Voinescu, „Şcoala”, p. 576, n. 9).
Totuşi, voievodul Brâncoveanu nu figurează în pomelnicul itorilor, ci numai în cel al domnilor (BAR, doc. cit., f. 23v).
15
Teodora Voinescu citise doar „Ianache” („Şcoala”, p. 576, n. 9), iar la Cornelia Pillat (Pictura murală, p. 20) apare „Ianache sin Preda” (Ianache,
fiul lui Preda). În realitate, inscripţia relatează că atât Ianache, cât şi Preda au foﬆ autorii piurii.

Biserica Sinţii Arhangheli a mânăﬆirii Arnota
Piura brâncovenească
Elisabeta Negrău
La Arnota, piura brâncovenească se găseşte în nişele paﬆoforiilor şi în glafurile fereﬆrelor şi ale uşilor1. De asemenea,
întreg regiﬆrul cu draperii al piurii din altar, naos şi pronaos a foﬆ refăcut tot în aceaﬆă etapă2. Şi pe pilaştrii arcului
triumfal, sub regiﬆrul de medalioane, se vede decorul piat brâncovenesc, în forma vrejurilor aurii de acant. Iconografia
piurilor murale datând din etapa brâncovenească a foﬆ publicată în repertoriul realizat de către Cornelia Pillat3. Nu
se poate spune cu certitudine dacă sunt zone în care piura nouă reproduce iconografia celei vechi. O particularitate
care nu se regăseşte în piura muntenească o conﬆituie iconografia piurii nişei pentru moaşte, la diaconicon4.
În proscomidiar apare scena Iisus-Viţa (fig. 1): o coardă de viţă-de-vie răsare din coaﬆa ﬆrăpunsă de suliţă
a lui Hriﬆos, care ﬆoarce ultimul ciorchine într-un potir ce se află pe o masă de altar, în faţa sa. Hriﬆos ﬆă în
spatele mesei, pe piatra de mormânt, iar doi îngeri îi întind, flancându-l, inﬆrumentele Patimilor, suliţa şi treﬆia
cu buretele. Aceaﬆă temă iconografică, rară în piura murală, eﬆe înfăţişată în proscomidiare, însă ea eﬆe mai
caraeriﬆică Liturghierelor5, antimiselor, iluﬆraţiilor gravate ale Acatiﬆului Mântuitorului în spaţiul ucrainean6,
icoanelor rutene şi, mai târziu, icoanelor piate pe ﬆiclă, din Transilvania7. Iconografia eﬆe de origine
occidentală8 şi apare mai întâi la schitul Sf. Apoﬆoli de la Hurezi, apoi şi la catoliconul de la Cozia (1704–1705).
1
Refacerea piurii din glafuri ţine, probabil, de o lărgire a aceﬆora. Ancadramentele de piatră din exterior sunt însă de o simplitate maximă,
lipsite de decor, şi nu se poate spune cu certitudine cărei perioade aparţin.
2
Refacerea eﬆe evidentă ﬆiliﬆic şi a foﬆ confirmată de reﬆauratori în urma examinării ﬆratului de piură. Repiarea aceﬆor zone poate fi
motivată de uzura datorată aici traficului sau ﬆranelor.
3
Pictura murală, p. 20. Autoarea enumeră în text intervenţiile brâncoveneşti, însă face abﬆracţie de aceﬆea în analiza iconografică ulterioară,
ele neapărând marcate diferenţiat nici pe releveul piurii.
4
Cornelia Pillat, analizând programele iconografice, consideră că reprezentarea lui Iisus-Viţa din proscomidiar şi toată iconografia
diaconiconului aparţin epocii lui Matei Basarab (Pictura murală, p. 41), piura brâncovenească fiind o intervenţie „culoare peﬆe culoare”.
Cazul piurii proscomidiarului nu eﬆe argumentat, iar în cazul diaconiconului, argumentul, tacit, îl conﬆituie donaţia moaştelor de către
Matei Basarab, fapt care l-ar fi îndreptăţit să comande şi iconografia nişei.
5
Imaginea apare prima dată în Ţara Românească în Slujebnicul Mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei, iluﬆrând „Rânduiala Agneţului” (ms.
rom. BAR 1790, f. 86r). Scena, în plină pagină, reproduce după toate probabilităţile o gravură, dată fiind şi monocromia în care eﬆe
realizată. Gheorghe Popescu-Vâlcea o considera originală, databilă cca. 1653 (Slujebnicul Mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei: 1648–
1688, Bucureşti, 1974, p. 14), însă miniatura pare să fie o intervenţie mai târzie (v. Elisabeta Negrău, „Note privind teme noi în piura
murală brâncovenească”, comunicare la sesiunea anuală a Inﬆitutului de Iﬆoria Artei „G. Oprescu”, Bucureşti, Date noi în cercetarea artei
medievale din România, ediţia a V-a, decembrie 2008).
6
I. Iancovescu, „Les sources russes et ukrainiennes”, p. 105.
7
Nicolae Cartojan, „Iconografia populară românească: Iisus Mântuitorul şi viţa-de-vie”, ATG, I (1937), pp. 13–16.
8
Gheorghe Popescu-Vâlcea, „Contribuţii la iconografia Simbolului sf. Euhariﬆii”, BOR, LXI (1943), nr. 1–3, pp. 86–107.

Ea conﬆituie o alegorie a Euhariﬆiei, apropiindu-se de semnificaţia scenei Iisus în mormânt, ca imagine a Jertfei9.
Nu au foﬆ găsite surse ortodoxe în piura murală, anterioare celor două imagini din Ţara Românească.
În diaconicon sunt reprezentaţi în picioare sfinţii Mihail episcopul Sinadelor, Ioan Gură de Aur, arhidiaconul Filip,
muceniţa Marina, ale căror moaşte erau depuse în aceaﬆă nişă10 (fig. 2a-b). Reprezentarea de muceniţe nu eﬆe rânduită
pentru spaţiul altarului, care are o iconografie legată de oficiul liturgic. Aici însă iconografia nişei nu ţine cont de cea
a altarului, reprezentările apărând ca icoane ale sfinţilor, ale căror moaşte le deţinea biserica.
Piura din glafuri are o tematică obişnuită: în altar sunt reprezentaţi îngeri cu ripide flancând Agneţul, iar în naos
apar sfinţii mucenici Iacov Persul şi Artemie, Govdelae şi tatăl lui, Dada (fig. 3, 4). Se observă alegerea mucenicilor
militari în majoritate persani, şi nu a anarghirilor. Eﬆe de remarcat reprezentarea mucenicilor din glafuri purtând
coﬆume curteneşti, şi nu militare, deşi imediat lângă aceştia se află piura mateină, în care mucenicii sunt înveşmântaţi
în oşteni. Eﬆe foarte posibil ca piura nouă să fi schimbat veşmintele mucenicilor din armuri în coﬆume de curte,
conform unei preferinţe din epocă pentru ipostaza aulică, manifeﬆată frecvent în piura brâncovenească.
Pe intradosul deschiderii intrării în naos figurează, vegheaţi de Hriﬆos Mare Arhiereu, Cei şapte Macabei (fig.
5) şi Cei trei tineri în cuptor (fig. 6), scene de sursă vetero-teﬆamentară care, pentru semnificaţia lor eshatologică,
sunt caraeriﬆice deschiderilor în zid (uşi11, fereﬆre12), interpretate ca „spaţii de trecere”13.
În pronaos, în glafuri figurează cuvioşi şi muceniţe vegheaţi de Ioan Botezătorul şi de Fecioară. Într-un glaf,
pe peretele de sud, apar sfinţii „olteni” Nicodim şi Grigore Decapolitul care se conﬆituie ca o inserţie
brâncovenească în cadrul iconografic matein14, aşa cum se întâmplă şi la catoliconul de la Cozia, unde sunt piaţi
în acelaşi loc al pronaosului ce păﬆrează piura secolului al XIV-lea.
În glaful uşii de intrare a bisericii, piura de secol XIX eﬆe presupusă a fi cel puţin o repiare a scenei
brâncoveneşti, dacă nu o reluare a iconografiei mateine. Prorocul Iona în gura chitului asociat Pildei inorogului –
scene care apar în Ţara Românească poate încă din secolul al XIV-lea15 – reprezintă o iconografie obişnuită în secolele
9
O interpretare asemănătoare la A. Vasiliu, „Sensuri ale transparenţei”, pp. 48–49.
10
La biserica Sf. Gheorghe din Suceava a fost creată o nişă pentru moaştele sf. Ioan cel Nou, piată cu o scenă a aducerii aceﬆor relicve. Nişa,
de dimensiunile unui arcosoliu, eﬆe plasată în imediata apropiere a diaconiconului, însă în naos, în dreapta iconoﬆasului.
11
Mai apar, în piura brâncovenească în glaful uşii naosului, la Cozia şi la biserica sf. Gheorghe din Ocnele Mari (1717–1718; scena celor trei
sfinţi eﬆe împreună cu Împărtăşirea Mariei Egipteanca).
12
La biserica domnească din Târgovişte (1698), în glaful fereﬆrei de sud a traveei de veﬆ a naosului.
13
I. Iancovescu: „Entrées”, p. 21 sq. Se găsesc şi în secolul al XVI-lea, la Snagov (în pronaos, pe peretele de sud), Căluiu (C.L. Dumitrescu,
Pictura murală, p. 58). La Arnota, ca şi la catoliconul de la Cozia aceﬆe scene devin iconografii eshatologice, de invocare a protecţiei
pentru momentul „de trecere” prin moarte spre viaţa veşnică.
14
Amploarea reprezentărilor celor doi sfinţi „locali” în epoca brâncovenească se datorează, credem, unor demersuri ale teologilor aceﬆeia. Eﬆe
puţin probabil ca reprezentările lor să fi apărut prima oară la Arnota (aşa cum sugerează C. Pillat, Pictura murală, p. 51).
15
Scenele se găsesc la catoliconul de la Cozia, în glaful uşii pronaosului. S-a presupus că piura brâncovenească reproduce iconografia originară,
a piurii din secolul al XIV-lea, întrucât aceﬆe teme erau deja prezente în zona intrării în biserică în spaţiul bizantino-balcanic, în acea vreme
(I. Iancovescu, „Viaţa”, p. 507).

Biserica Sinţii Arhangheli a mânăﬆirii Arnota. Piura
XVI-XVII16, continuând în tot veacul următor17.

Similitudinile cu Cozia, în special temele Iisus–Viţa, plasarea scenelor Cei trei tineri în cuptor în pandant cu
mucenicii Macabei, a sfinţilor Nicodim şi Grigore Decapolitul îndreptăţesc presupunerea că cele două ansambluri
au foﬆ realizate la scurt timp unul după celălalt. Scena celor şapte Macabei eﬆe aproape identică, din pun de vedere
compoziţional şi cromatic, la ambele biserici.
Scena Cei trei tineri în cuptor prezintă, la Arnota, un cuptor sub forma unui bazin de piatră poligonal, cu flăcări
ieşind prin orificiile de la bază, în care tinerii sunt scufundaţi până la brâu, iar deasupra, un înger cu aripile larg
desfăcute îşi ţine mâinile pe creştetele lor. Aceﬆ clişeu era folosit de piura mateină18, ceea ce conduce la presupunerea
că piura brâncovenească reproduce iconografia piurii vechi.
O altă particularitate o prezintă figurile lui Mihail al Sinadelor şi Ioan Gură de Aur din nişa-relicvar. Faţă de
ﬆilul de decor al veşmintelor ierarhilor din perioada brâncovenească, aceﬆea dovedesc o uşoară notă de arhaism.
Geometria simplă a sacos-ului polyﬆavrion pe care îl poartă sf. Ioan – veşmânt rigid, lipsit de falduri şi tivit pe margini
cu o bandă aurie lată, cu aplicaţii de pietre preţioase – dovedeşte o altă eﬆetică decât veşmintele brâncoveneşti, bogat
brodate, cu un desen caligrafic dovedind calităţi ornamentale. Ele se apropie, în schimb, de reprezentările de ierarhi
ale piurii mateine din altar şi de pe arcele calotelor pronaosului. Un alt indiciu al încercării zugravilor brâncoveneşti
de a se integra în ambianţa piurii vechi o conﬆituie cromatica axată pe contraﬆul roşu-verde şi canonul mai modeﬆ
al figurilor.
16
În secolul al XVI-lea iconografia era deja asimilată, apărând la Stăneşti-Vâlcea, bolniţa Coziei, Snagov, dar şi la Suceviţa (v. şi C.L. Dumitrescu,
Pictura murală, p. 32). În secolul al XVII-lea, apar la Topolniţa (1673; numai Pilda inorogului), biserica din Filipeştii de Pădure (1692).
17
La schitul Păpuşa se găsesc în naos, în dreapta uşii, aşadar, tot în apropierea spaţiului „de trecere”.
18
De exemplu la Plătăreşti (1649), în Sinaxar. În secolul al XVI-lea, la Snagov, cuptorul eﬆe circular. La Cozia, în schimb, apare o altă variantă
compoziţională, cu un cuptor de zid acoperit, cu fereﬆre ovale prin care se vede câte un tânăr adâncit până la genunchi în flăcări, iar cel din centru
eﬆe însoţit de un înger care îl îmbrăţişează, ţinându-l de mână; dintr-un nor de deasupra picură apă. În scenă apare şi regele Nabucodonosor.

BISERICA SF. ARHANGHELI A MÂNĂSTIRII ARNOTA
(piura brâncovenească)
I. Altar
1. Iisus–Viţa; înger
2. Doi îngeri cu inﬆrumentele Patimilor; inscripţie zugravi („Preda şi fiul său Ianache1”, preda i snÚ´ ænake)
3. Doi îngeri cu ripide
4. Sf. Marina (stÚaa marina)
5. Sf. Mihail episcopul Sinadelor (mixail sinadi[ski])
6. Sf. Ioan Gură de Aur (stÚ¥ ï›an jlatoÁst)
7. Sf. [arhidiacon] Filip (stÚ¥ filip)
II. Naos

3. Sf. Dada (stÚ¥ dada)
4. Sf. Iacov Persul (stÚ¥ ækov ot persi[i])
5. Maica Domnului orantă (mÚr ƒÚõ)
7. „Sfinţii şapte Macabei şi învăţătorul lor, Eliazar şi maica lor, Solomoni” (stÚ¥x2 1 sedmi 1 makavei // i
Áçitelå ix eleajar´ i mtÚre 1 ix 1 solomonïi)
8. Iisus Hriﬆos Mare Arhiereu (ïÚs xÚs)
9. Cei trei tineri în cuptor („Îngerul Domnului”, agÚgl´ gdÚnh; „Sfinţii trei copii Anania, Azaria, Misail”, stÚ¥x trïex´3
otrok´ 1 ananïå ajarïå misail)
1
La Cornelia Pillat (Pictura murală, p. 20) figurează ca „Ianache sin Preda” (autoarea precizează că inscripţia a foﬆ citită de cercetătoarea
Teodora Voinescu); la T. Voinescu (Şcoala, n. 9 la p. 576) eﬆe citat numai Ianache; vezi şi C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 28.
2
În loc de stÚïi. stÚ¥x eﬆe forma de genitiv preluată ca atare din Minee (v. şi Observaţii asupra inscripţiilor în limba slavonă). La fel, Áçitelå
(în loc de Áçitel´) şi mtÚre (în loc de mtÚi).
3
Forme de genitiv, vezi nota precedentă.

III. Pronaos
1. Sf. Grigore Decapolit (stÚ¥ grigorïe deka[polit])

2. Iisus Înger de mare sfat (ïÚs xÚs)
3. Sf. Nicodim „cel sfinţit” (stÚ¥ nikodim ›sfewenii4)
4. Sf. cuvios ([...])5
5. Sf. Ioan Înaintemergătorul (stÚ¥ ï›an 1 prÚdtçe)
6. Sf. Antonie cel Mare (stÚ¥ antonïe)
7. Pilda inorogului6
8. Arhanghelul Gavriil (arxangel gavrï[i]l; pe globus: ïÚs xÚs/ nika)
9. „Prorocul Iona în gura chitului” (prorokÁl ï›na Šn´ gÁra kïtÁlÁi)
4
În loc de mediobg. osvewenii (vsl. osvåwenii). Grafia redă asurzirea lui v la f în grupul sv, specifică limbii române, v. şi Observaţii
5
La Cornelia Pillat figurează ca sf. „Pafnutie” (Pictura murală, p. 20).
6
Glaful uşii de intrare în biserică dinspre pridvor a foﬆ repiat în sec. XIX.

MÂNĂSTIREA
DINTR-UN LEMN

MÂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN
Elisabeta Negrău
În legătură cu conﬆruirea mânăﬆirii Dintr-un lemn, tradiţia reia o legendă conform căreia prima biserică, din
lemn, probabil a unui mic schit ar fi foﬆ realizată de către un călugăr pentru o icoană a Maicii Domnului1. Icoana,
păﬆrată aﬆăzi în biserica de zid, datează, după ultimele aprecieri din prima jumătate a secolului al XV-lea2, iar
începuturile mânăﬆirii pot fi situate la jumătatea secolului al XVI-lea3.
Aceﬆ lăcaş duce o viaţă obscură până în momentul întemeierii, în imediata apropiere, a unei mânăﬆiri de
călugăriţe, din zid, itorie aparţinând lui Preda Brâncoveanu, nepot de văr al lui Matei Basarab şi bunicul voievodului
Conﬆantin Brâncoveanu4. Şerban Cantacuzino adaugă pridvorul în 1684 şi reface fereﬆrele şi pardoseala bisericii (fig.
1)5. Conﬆantin Brâncoveanu, încă dinainte de a fi domn, se îngrijeşte de itoria bunicului său, apărându-i privilegiile
şi înzeﬆrând-o cu numeroase odoare6.
Un alt domnitor care a avut o contribuţie itoricească importantă la mânăﬆirea Dintr-un lemn eﬆe Ştefan
Cantacuzino. Aceﬆa adaugă turla de pe pronaos, reface piura bisericii şi realizează portalul de piatră de la intrarea ei7.
1
Biserica ar fi foﬆ ridicată în întregime dintr-un copac secular, lucru ce i-a conferit, apoi, numele (Paul de Alep, in Călători ﬆrăini, VI, p. 188 sq.).
2
Alexandru Efremov presupune că a foﬆ realizată după un model de şcoală italienizantă de la sfârşitul secolului al XIII-lea, probabil
din zona litoralului Dalmaţiei. Din pun de vedere iconografic, icoana combină mai multe tipuri: Hodighitria, Eleusa şi tipul numit
„al Patimilor” (Icoane, pp. 28–29).
3
În anii ’70 ai secolului al XVI-lea ea exiﬆa deja (Ion Donat, „Fundaţiunile religioase ale Olteniei”, AO, XV (1936), p. 60 sq).
4
Atribuirea eﬆe făcută pe baza unui document din 1656, prin care erau întărite daniile vornicului Preda către mânăﬆirea Dintr-un lemn. Tot
documentul relatează că aceﬆe danii fuseseră făcute înainte ca Preda să ajungă mare dregător, ceea ce ar plasa conﬆruirea ei între anii 1615
şi 1636 (Radu Creţeanu, „Preda Brâncoveanu, itor al bisericii de zid a mânăﬆirii Dintr-un lemn”, MO, XVIII (1966), nr. 7–8, pp. 645–651;
idem, Mănăﬆirea Dintr-un lemn, Bucureşti, 1966, p. 9 sq).
5
Intervenţiile sale sunt pomenite atât într-o inscripţie piată în pridvor, cât şi în pomelnicul mânăﬆirii copiat de Dionisie eclesiarhul
în 1804–1805 (pr. Dumitru Bălaşa, „Pomelnicul mânăﬆirii Dintr-un lemn, scris de Dionisie, eclesiarhul Mitropoliei Bucureştilor”, MO,
VIII (1956), nr. 1–3, p. 264).
6
Domnitorul întărea daniile aceﬆuia într-un document din 1689 (apud R. Creţeanu, Mănăﬆirea Dintr-un lemn, p. 12). El dăruieşte o Evanghelie
ferecată, tipărită în 1682, care eﬆe şi prima danie cunoscută de la Brâncoveanu înainte de a fi domn. De asemenea, mai dăruieşte, ca domnitor,
o icoană din argint lucrată de Georg May II, replică a vechii icoane a mânăﬆirii (ibidem, pp. 32–37). Pomelnicul din 1804–1805 îl consemnează
drept itor: „Măriia sa, fericitul şi pururea pomenitul itor [Conﬆantin Brâncoveanu] au dat milă la sfânta mânăﬆire […] poalele sfintelor
ﬆăpâneşti icoane cele mari, de sarasiriu…”, împreună cu o serie de alte bunuri gospodăreşti (pr. D. Bălaşa, „Pomelnicul”, p. 264).
7
Pisania nouă eﬆe datată 30 auguﬆ 1715. Pisania veche a foﬆ înlăturată, iar în cea nouă eﬆe consemnat drept itor iniţial Matei Basarab şi nu
Preda Brâncoveanu. Eﬆe vorba de o înlocuire intenţionată, care viza întrucâtva înlăturarea memoriei neamului brâncovenesc de către rivalii

Ispravnicul lucrărilor eﬆe, conform pisaniei, arhimandritul Ioan de la Hurezi. În 1841 biserica a primit o nouă piură,
în ulei8.
Pe latura de nord se păﬆrează corpul originar al foﬆei ﬆăreţii, zidită, conform pisaniei, de Ştefan Cantacuzino,
aﬆăzi funcţionând ca arhondaric. Clădirea eﬆe de plan dreptunghiular cu contraforţi exteriori9, se dezvoltă pe două
niveluri – subsol10 şi parter – şi prezintă un foişor pe latura de sud. Parterul şi foişorul datează din etapa de conﬆrucţie
a lui Ştefan Cantacuzino. Foişorul eﬆe boltit cu o calotă pe trompe de colţ susţinute de arce trilobate. Eﬆe unul dintre
rarele exemple de arhiteură civilă care a păﬆrat decoraţia piată originară, din secolul al XVIII-lea11.
În partea opusă foişorului foﬆei ﬆăreţii, pe nord, se află o mare loggia deschisă prin trei arcade în acolade frânte,
similară palatelor din Potlogi şi Mogoşoaia. Loggia a foﬆ piată în interior, probabil doar pe peretele de eﬆ – unde
se mai păﬆrează fragmente descoperite sub o tencuială ulterioară. Piura prezintă caraere ale epocii brâncoveneşti.
Nu se cunoaşte funcţia originară a loggiei, dar eﬆe posibil să fi ţinut loc de paraclis, mânăﬆirea neavând unul special
conﬆruit, ori să fi foﬆ o casă domnească, similară celei de la Hurezi, care prezintă, de asemenea, porţiuni de piură
murală.
Din piura veche ce se mai păﬆrează, etapei brâncoveneşti îi putem atribui, pe criterii ﬆiliﬆice, icoana de hram
din pridvor, peretele eﬆic al loggiei arhondaricului şi replica icoanei Eleusa, pe latura de veﬆ a turnului-clopotniţă
de la intrarea în incintă12. Eﬆe dificilă atribuirea exaă a aceﬆor piuri disparate, etapei de piură a lui Ştefan
Cantacuzino. Nu exiﬆă informaţii referitoare la alte iniţiative de piură. Prezenţa lui Ioan de la Hurezi poate
îndreptăţi ipoteza că membri ai familiei brâncoveneşti ar fi putut avea intervenţii de aceﬆ fel anterior celei a lui Ştefan
Cantacuzino13.
lor Cantacuzini. Mânăﬆirea va apărea de acum, în toate aele, avându-l drept itor pe Matei Basarab (R. Creţeanu, Mănăﬆirea Dintr-un lemn,
p. 12; apare aﬆfel şi în pomelnicul lui Dionisie: pr. D. Bălaşa, „Pomelnicul”, p. 263).
8
A foﬆ comandată de ﬆareţa Platonida la îndrumarea arhimandritului hurezean Hrisant, epitrop al mânăﬆirii Dintr-un lemn. Stareţa
s-a îngrijit de o serie de conﬆrucţii cu caraer gospodăresc, de reconﬆruirea chiliilor de pe latura eﬆică şi de realizarea unui al doilea
pridvor la biserică, înlăturat la reﬆaurarea din 1938–1940. Pisania din 3 septembrie 1841, ce exiﬆa în trecut în aceﬆ pridvor, relata
despre refacerile realizate de ﬆareţa Platonida (C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 567).
9
Aceştia sunt originari, şi nu opera unei reﬆaurări ulterioare, întrucât apar şi în releveul întocmit de Johannes Weiss (R. Creţeanu, Mănăﬆirea
Dintr-un lemn, p. 28).
10
Subsolul are spre veﬆ o pivniţă acoperită cu două bolţi semicilindrice sprijinite de ﬆâlpi şi întărite de arce-dublou, conﬆrucţie atribuită etapei lui
Preda Brâncoveanu, iar spre eﬆ un beci cu ﬆâlpi legaţi prin arce, dar cu un tavan de lemn, conﬆrucţie aparţinând lui Ştefan Cantacuzino (ibidem).
11
Radu Creţeanu îi atribuise lui Ştefan Cantacuzino şi piura (ibidem). O identificare ulterioară realizată de Conﬆantin Bălan, a ﬆareţei
Căzănescu, reprezentată în pridvor în calitate de itor al piurii, modifică şi datarea ansamblului, plasându-l mai târziu, între 1760–1782
(C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 585).
12
R. Creţeanu, Mănăﬆirea Dintr-un lemn, pp. 19–20. Autorul presupune piura ca fiind brâncovenească, fără însă a argumenta. Turnul-clopotniţă
eﬆe atribuit lui Ştefan Cantacuzino, prezentând caraerele obişnuite ale clopotniţelor brâncoveneşti, deşi nu eﬆe pomenit în pisania din 1715,
care menţionează numai conﬆruirea de „chili şi case demprejurul bisericii”.
13
Inscripţii pe diferite odoare provenite de la mânăﬆirea Dintr-un lemn, datând din anii 1682–1695 menţionează membri ai familiei Brâncoveanu,

Mânăﬆirea Dintr-un lemn. Prezentare generală
Teodora Voinescu a atras atenţia asupra exiﬆenţei unei inscripţii a zugravilor la proscomidiarul bisericii mari,
care îi menţiona pe zugravii Preda şi Ianache14. Radu Creţeanu reia aceaﬆă informaţie, la care adaugă, cu aproximaţie,
anul 1700, fără să indice sursa datei15. Inscripţia însă nu mai exiﬆă aﬆăzi şi nu figurează nici în repertoriul de inscripţii
realizat de Conﬆantin Bălan.
Piura murală din interiorul bisericii, din pridvor şi cea decorativă de pe faţadele exterioare au suferit recent o
reﬆaurare care prezintă şi unele retuşuri pronunţate, în special în piura exterioară. Autorii proieului sunt Şerban
Angelescu şi Elena Murariu. În prezent se află în reﬆaurare piura din loggia arhondaricului.
(v. Inscripţii Bucureşti, nr. 792, 850, 872, 896, 1216, 1217). În pomelnicul păﬆrat în ms. rom. BAR 2193, scris (copiat) în 1785, sunt pomeniţi
membri ai Brâncovenilor şi ai Cantacuzinilor, ca şi în cel copiat de Dionisie eclesiarhul în 1804–1805. (pr. D. Bălaşa, „Pomelnicul”, pp. 263–264).
14
„Şcoala”, p. 576. Aﬆăzi nu mai exiﬆă urme de litere pe filaer.
15
R. Creţeanu, „Zugravi”, p. 92, 94.

Mânăﬆirea Dintr-un lemn
Piura brâncovenească
Elisabeta Negrău
În pridvorul bisericii mari, într-o nişă, deasupra pisaniei (fig. 2) eﬆe reprezentată Maica Domnului orantă, cu
Pruncul, flancată de arhanghelii Mihail şi Gavriil1. Lacuna din partea inferioară a imaginii nu lasă loc niciunei
supoziţii privind poziţia mâinilor Pruncului, dacă aceﬆa binecuvântează cu ambele mâini sau numai cu dreapta, în
ﬆânga având rotulus-ul Legii noi.
Hramul bisericii eﬆe Naşterea Maicii Domnului, aşadar imaginea nu reprezintă sărbătoarea căreia îi eﬆe
închinată mânăﬆirea. În Ţara Românească, o aﬆfel de soluţie iconografică nu se mai regăseşte decât în piura de
la biserica din Stăneşti-Vâlcea (1536). Asemănările cu imaginea de la Stăneşti conﬆau în poziţia similară a mâinilor
Fecioarei, ca orantă, şi în prezenţa arhanghelilor, care însă, la Stăneşti, apar în nişe separate, în timp ce la Dintr-un
lemn sunt integraţi imaginii. În schimb, dacă la Stăneşti inscripţia scenei o preciza pe Maica Domnului „a Întrupării”
2
, aici nicio inscripţie nu indică tipul iconografic. Pe de altă parte, o considerare a reprezentării în cheie teologică
relevă adecvarea fără probleme a unei asemenea iconografii deasupra intrării bisericii, formulă întărită – am putea
spune – de hramul marial pe care îl are biserica mânăﬆirii Dintr-un lemn. Motivul apariţiei ei eﬆe legat de un vechi
topos iconografic al intrării bisericii3.
În afara fragmentului de piură din pridvorul bisericii mari, s-au mai păﬆrat din etapa brâncovenească şi
porţiuni din piura realizată la loggia arhondaricului. Se pare că frescă ar fi exiﬆat doar pe peretele de eﬆ,
compartimentat în trei panouri formate din ciubucuri de ﬆucatură (fig. 3). Pe primul panou, dinspre nord, se află
o reprezentare a sf. Ioan Botezătorul, însoţit de un arhanghel, păﬆrat lacunar, ce poartă o sabie în mâna dreaptă
1
O iconografie similară o are engolpionul dăruit de Preda Brâncoveanu mânăﬆirii Dintr-un lemn, datat 1644 (R. Creţeanu, Mănăﬆirea
Dintr-un lemn, p. 32).
2
Piura de la Stăneşti a foﬆ interpretată de Carmen Laura Dumitrescu ca fiind o icoană de hram, a sărbătorii eliberării Conﬆantinopolului de către
Fecioară, ce coincide calendariﬆic cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, hramul oficial al bisericii. Autoarea identifică, mai departe, o
posibilă intenţie a itorului de la Stăneşti de invocare a protecţiei Fecioarei, „Apărătoare Doamnă”, cu unele trimiteri politice, atribuind aceﬆei
imagini o semnificaţie asemănătoare tipurilor iconografice bizantine ale Maicii Domnului „Apărătoare”, Blacherniotissa şi Nikopoia, cu toate că
inscripţia o indică drept „Maica Domnului a Întrupării” (v. Pictura murală, pp. 55–56).
3
Aﬆfel de reprezentări ale Fecioarei deasupra intrării în biserică, semnificând-o pe Maica Domnului ca Biserică sau ca Poartă, mai apăruseră
şi în alte locuri, cunoscute fiind câteva exemple din Bulgaria – la Dragalevci şi Bačkovo, iar în Muntenia la Stăneşti-Vâlcea (I. Iancovescu,
„Entrées”, p. 22 sq.; v. şi eadem, „L’ iconographie de l’ entrée”, p. 60). Apar frecvent şi în Moldova în prima jumătate a secolului al XVI-lea,
la Bălineşti, Neamţ, Humor, Voroneţ, etc. (Gheorghe Balş, Maica Domnului Îndurătoate. O contribuţie la ﬆudiul Maicii Domnului de tipul
Eleusa în frescele bisericilor moldoveneşti din prima jumătate a secolului al XVI-lea, Bucureşti, 1935). Mai putem adăuga şi reprezentările
din piura bisericilor ortodoxe din ţara Haţegului: la Oﬆrovul Mare o Hodighitria (hram Pogorârea sf. Duh; Marina Irina Popescu
presupusese, fără argumente, că icoana eﬆe a unui foﬆ hram: PVAR, V, p. 117; autoarea datează piura în a doua jumătate a secolului al
XIV-lea, ibid., p. 118), biserica sf. Nicolae din Densuş (Hodighitria lângă reprezentarea sf. Nicolae; secolul al XV-lea).

(fig. 4). În panoul central eﬆe figurată sărbătoarea de hram a mânăﬆirii, Naşterea Maicii Domnului (fig. 5). În
piura păﬆrată parţial se observă prezenţa în cadrul compoziţiei a mai multor momente diﬆine. În dreapta apare
scena îngerului care îi veﬆeşte lui Ioachim naşterea. Putem presupune că în partea ﬆângă, acum lipsă, va fi foﬆ şi o
reprezentare a Anei veﬆită de înger, făcând pandant cu veﬆirea lui Ioachim. Partea superioară a panoului central, sub
forma unui timpan rotunjit, prezintă, în acelaşi spaţiu compoziţional al Naşterii, o reprezentare a încoronării Maicii
Domnului de către sfânta Treime (fig. 6). Pe panoul dinspre sud sunt figuraţi tot doi sfinţi, Nicolae, şi către centru,
un alt arhanghel, în veşmânt militar, ţinând un globus în mâna dreaptă şi un sceptru cu fleuron în ﬆânga (fig. 7).
Arhanghelul din dreapta poate fi Gavriil, judecând după sceptrul cu crin, ceea ce ne îndreptăţeşte presupunerea că
cealaltă reprezentare lacunară, dinspre nord, făcând pandant cu aceaﬆaeﬆe perechea sa, arhanghelul Mihail. Selecţia
sfinţilor Ioan Botezătorul şi Nicolae poate avea raţiuni multiple, aceştia având un rol eshatologic, relevat în imaginile
de tip Deisis. Flancând imaginea Naşterii Maicii Domnului, ei se descoperă şi ca apărători tradiţionali ai Bisericii,
lucru relevat şi de frecventa lor prezenţă pe iconoﬆase, alături de icoanele împărăteşti şi de cea a hramului.
Elementul de inovaţie al aceﬆui program îl conﬆituie Încoronarea Fecioarei de către sfânta Treime, temă de
origine occidentală ce circula, probabil, prin intermediul gravurilor4. Reprezentarea apăruse şi în piura
muntenească, la Surpatele (1706–1707), în nişa icoanei de hram de pe faţada pridvorului, fiind o inovaţie în Ţara
Românească.
Imaginea de la Dintr-un lemn se conﬆituie ca un plan ceresc al scenei Naşterii, fiind aﬆfel vestită cinﬆea cu care se
va încununa Maica Domnului, prin Întrupare. Cerul înfăşurat sub forma unui sul trimite la timpul ultim, al Judecăţii
de apoi. Sunt prezente şi elemente ne-occidentale, şi anume îngerii reduşi la scară, flancând-o pe Maica Domnului – aşa
cum sunt figuraţi frecvent în icoane –, veşmintele aurii ale Tatălui şi Fiului, nimbul roşiatic al sfântului Duh5.
Reprezentări ale Maicii Domnului încoronate mai apăruseră anterior, sporadic, în cadrul scenei de tip Deisis sau
în contextul arborelui lui Iesei, care semnifica spiţa regească a Fecioarei6. Pe de altă parte, prezenţa sfintei Treimi
deasupra imaginii Maicii Domnului pe tron era o obişnuinţă pentru iconografia altarelor brâncoveneşti. Prin urmare,
o iconografie a Fecioarei, mai presus de îngeri, Născătoare de Dumnezeu şi Biserică7, era configurată, chiar dacă
4
L. Réau, Iconographie, II, pp. 623, 625–26. Imaginea eﬆe preluată din gravuri germane în piura ruso-ucraineană de icoane la jumătatea
secolului al XVI-lea. În spaţiul românesc, ea apare prima dată în piura exterioară de la Suceviţa, în dreapta intrării de pe latura de sud,
la capătul ciclului Imnului Acatiﬆ.
5
Sfânta Treime eﬆe reprezentată similar în scena Liturghiei îngereşti, pe turla naosului, la Hurezi, la Mamul şi la biserica domnească din Ocnele Mari.
6
Într-o icoană cretană (începutul secolului al XVII-lea) ce se află la mânăﬆirea athonită Protaton, Maica Domnului apare în mijlocul
arborelui lui Iesei, încoronată de îngeri (G. Millet, Athos, p. 5); pentru Deisis, v. idem, La peinture, fig. 172.
7
Figura apocaliptică a Bisericii eﬆe reprezentată printr-o femeie încoronată, asimilată, în unele exegeze (neunanim acceptate), Maicii Domnului
(apud Savvas Agouridis, Comentariu la Apocalipsă, Bucureşti, 2004, p. 189). Şi la Suceviţa, iconografia sugerează identificarea femeii care păşeşte
pe cornul lunii cu Maica Domnului, iar prezenţa nimbului cu opt colţuri, care o cuprinde pe Fecioară, întregeşte referinţa la timpul apocaliptic.
8
Ea a foﬆ urmarea, aşa cum subliniază Louis Réau, dezvoltării unei mariolatrii în mediul occidental (op. cit., p. 623). În cazul iconografiei
ortodoxe, anterioare momentului în care eﬆe preluată imaginea încoronării Maicii Domnului de către sfânta Treime, încoronarea Fecioarei
eﬆe făcută, fără excepţie, de către îngeri, semnificând suveranitatea ei peﬆe cinurile îngereşti.

Mânăﬆirea Dintr-un lemn. Piura brâncovenească
tema încoronării Fecioarei de către sf. Treime nu eﬆe canonică în Biserica Ortodoxă8.
Se observă că imaginea de la Surpatele, spre deosebire de cea de la Dintr-un lemn, eﬆe mai puţin complexă şi mai
dire influenţată de reprezentările occidentale. Ispravnicul piurii de la ambele biserici, arhimandritul hurezean
Ioan, va fi foﬆ, cu siguranţă, teologul care a ales şi a prelucrat aceaﬆă temă.

MÂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN
(fragmentele de piură brâncovenească)
I. Loggia arhondaricului
1. Sf. Ioan Botezătorul (s[...] ï›an bo[...]; „Pocăiţi-vă, că s-au apropiatŭ împărăţ[ia] ceriulu[i]”, pok´/iciv´/ k´ sa/Á
apro/piat´/ Šp´rć/[...] çerÓ/lÁ[...]: Mt. 3, 2)
2. Arhanghel (arx[...])
3. (a) Naşterea Maicii Domnului ([...]); (b) Încoronarea Maicii Domnului de Sfânta Treime (sfÚnta troïc´)
4. Arhanghel (arx[...]; pe filaer: [...]o[...]/[...] Ái[...]/ [...]eje[...]/ [...]h[...]/ [...]g[...]/ [...]i [...]afe)
5. Sf. Nicolae ([...])
II. Biserica mare, pridvor
1. Pisania sculptată1: „† Aceaﬆă sfântă şi dumnezăiască mânăﬆire care să numeaşte Dentr-un lemnŭ und[e] să
cinﬆeaşte şi prăznuiaşte Naşterea Preasfintei şi Preacuratei de Dumnezău Născătoarei Fecioarei Mariei, din
temeliia ei iaﬆe zidită şi f<ă>ct<ă> de Ioan Matei Basarab voevod. Deci trecândŭ multă vreame, început-au
a să învechi şi a să ﬆrica toate lucrurile şi zugrăveala. După aceaia, din voia şi porunca lui Dumnezău, ﬆând
domnŭ bl<a>goceﬆivul şi creştinul Ioan Ştefan Cantacozino voevod, deci având mare evlavie cătră sfântul lăcaşul
aceﬆa, numaidecât cu osârdie s-au apucat ca de iznoavă a o înfrumuseţa, luminându şi mai lărgindu întăi bisearica
şi zugrăvind-o a d[oa] oară2 şi împodobind-o şi cu tâmple şi cu altele ce i-au trebuit, făcându şi case şi chilii de
pe-nprejurul ei, cum să veade, în slava Preacuratei Stăpâne şi întru pomenirea mării sale şi a părinţiloru,
săvârşindu la l<ea>t 72233, luna a<vguﬆ>4, 30 zile, şi ispravnic fiindu chir Ioan arhimandrit de la Hurezi”, †
açast´ sføt´ Îi dÁmnej´æsk´ mń´stire kare s´ nÁmhwe dentrÁn lemn´ Ánd s´ çinsthwe Îi pr´jnÁæwe
nawer/h prhsfintei Îi prhkÁratei de dÁmnej´Á n´sk´toarei feçoarei marïei din temelïå ei æste jidit´
Îi fÚkt de ï›an matei/ basarab voevod 1 deç trekødÁ mÁlt´ vrhme ŠçepÁtaÁ a s´ Šveki Îi a s´ strika 1
toate lÁkrÁrile Îi jÁgr´vhla dÁp´ a/çhå din voå Îi porÁnka lÁi dÁmnej´Á 1 stød domn´ 1 blÚgoçestivÁl
Îi krewinÁl ï›an wefan kantakojino voevod deç avønd/ mare evlavïe k´trß sføntÁl l´kaÎÁl açesta
nÁmaidekøt 1 kÁ ›sørdïe saÁ apÁkat ka de ijnoav´ 1 a › Šf/rÁmÁseca lÁminødÁ 1 Îi mai lßr¾indÁ 1 Štøi
1
2
În inscripţie, oa eﬆe scris o singură dată.
3
1715.
4
C. Bălan (Inscripţii... Vâlcea, nr. 565) citeşte: „av[guﬆ]”.

bishrika Îi jÁgr´vindo a doara Îi Špodobindo 1 Îi /kÁ tømple Îi kÁ altele çe æÁ trebÁit f´kødÁ Îi

kase Îi kilïi de penpreÈÁrÁl ei 1 kÁm s´ vhde 1 Š slava/ prhkÁratei stßpøne 1 Îi ŠtrÁ pomenirh m´rïi
sale Îi a p´rincilorÁ 1 s´vørÎindÁ 1 la 1 lÚt 1 #jsÚkg 1 mesÚc 1 aÚ 1 lÚ dÚ/ 1 Îi ispravnik fïindõ 1 kõr 1 ï›an
1 arximandrit/ de la xÁreji
2. Inscripţia zugravilor, pe ﬆâlpul de NE: „S-a isprăvit nartexul de faţă în luna oombrie, în anul 16[8]45, în zilele
prealuminatului Io Şerban Voievod, [de către] zugravii: Conﬆantin şi Panaiot şi Ion. [A scris] Ion”; [...]ΤΕΛΙΟΘΗ
Ο ΠΑΡΩΝ ΑΡΤΗΚΑC ΕΝ ΜΙΝΗ ΩΚΤΟ[...]ΟΥ/ ΕΙC Τ. ΗΜΕΡ. ΤΟΥ ΕΚΛΑΜΠΡΟΤΑΤΟΥ ΙΩ CΙΡΜΠΑΝΟΥ
ΒΟΕΒΟΔΑ/ ΚΩΝCΤΑΝΤΙΝΟΥ Κ. ΠΑΝΑΓΙΟΤΟΥ Κ. ΙΩΝΥ, ΙΩΝ Τ. ΖΩΓΡΑΦΩΝ ετους 16[...]4, [Ἐ]τελειώθη
ὁ παρὼν ἄρθηκας6 ἐν μηνὶ ὀκτω[βρί]ου, εἰς τ<ὰς> ἡμέρ<ας>, τοῦ ἐκλαμπροτάτου Ἴω Σιρμπάνου βοεβόδα · [ὑπὸ]
Κωνσταντίνου κ<αὶ> Παναγίοτου κ<αὶ> Ἰών<ο>υ · Ἰών7 τ<ῶν> ζωγράφων, ἔτους 16[8]4
3. Inscripţie pe faţada exterioară de S a pridvorului8: „† 71929 meşteru Ghe<orghe>, Elinu meşteru”, † #jrÚçv mewerÁ
ge 1 elinÁ mewerÁ
5
6
O altă formă pentru νάρθηκας.
7
Inscripţia eﬆe notată deﬆul de core, cu puţine greşeli, ca suprimarea literei iniţiale (ε-) sau inversarea vocalelor la cuvântul μηνί;
deoarece scribul a uitat să-l noteze pe -ρ- din numele domnitorului, l-a scris între rânduri. Din lipsă de spaţiu a suprimat o parte
din cuvântul care denumeşte luna, dar şi pentru că a intenţionat să prezinte textul în trei regiﬆre diﬆine: primul, despre terminarea
lucrării şi datare; al doilea, despre domnitorul din epocă (titulatura); în al treilea a plasat numele zugravilor şi s-a semnat; pentru
că i-a mai rămas loc, a notat în rândul trei, la sfârşit, şi cuvântul „zugravii”; tot din lipsă de spaţiu a trecut anul, care trebuia să fie
în primul rând, sub rândul trei al inscripţiei, cu caraere minuscule. De observat că şi-a păﬆrat numele sub forma lui din română,
„Ion”, plasându-l la cazul genitiv, fără să-l adapteze la pronunţia din greacă.
8
În leura lui C. Bălan (Inscripţii...Vâlcea, nr. 569): „meşter Gherghe elinŭ meşteru”.
9
1683–1684.

ANSAMBLURI NECUNOSCUTE
DIN PERIOADA BRÂNCOVENEASCĂ

ANSAMBLURI NECUNOSCUTE DIN PERIOADA BRÂNCOVENEASCĂ
Ioana Iancovescu
Susţinuta aivitate de conﬆruire şi, în paralel, de piare a noilor biserici şi mânăﬆiri din perioada brâncovenească
poate fi percepută în amploarea ei mai ales pe baza documentelor, din cauza numeroaselor diﬆrugeri sau a
modificărilor, „prefaceri” de anvergură, care au survenit între timp. Atât cât se poate reconﬆitui aﬆăzi, numărul
iniţiativelor itoriceşti din aceaﬆă perioadă eﬆe impresionant, dar el se limitează încă, cel puţin în judeţul Vâlcea
– probabil cel mai bogat în conﬆrucţii şi, după mitropolitul Neofit Cretanul, „preafrumos şi mult locuit”1 –, la cele
din vârful societăţii: voievodul Conﬆantin Brâncoveanu şi familia sa (doamna Maria, beizadelele Conﬆantin şi
Ştefan, spătarul Mihai Cantacuzino, Şerban Cantacuzino II), mitropolitul Teodosie, episcopii de Râmnic (Ilarion,
Damaschin), dar mai ales egumenii marilor mânăﬆiri (Biﬆriţa, Hurezi, Cozia). Aivitatea aceﬆora din urmă se
ﬆruurează pe trei direcţii: refacerea propriilor mânăﬆiri, conﬆruirea de biserici pentru săteni, pe moşiile
mânăﬆirilor lor, sau ridicarea de schituri pentru sihaştrii din apropierea mânăﬆirilor.
Iniţiativei egumenului Paisie i se datorează refacerea şi piarea bisericii mânăﬆirii Govora, iar arhimandritului
Ioan de la Hurezi răscumpărarea – de către Brâncoveanu – a mânăﬆirii Polovragi, reﬆaurarea şi piarea ei. La începutul
secolului al XVIII-lea se refăcea şi se pia vechea itorie domnească de la Iezer, la iniţiativa şi cu ﬆrădania sf. Antonie
– schimonahul ce alesese ca loc de retragere puﬆietăţile din muntele Cheia –, dar cu sprijinul episcopului Ilarion.
Pe moşia satului Hurezi, cumpărată de Brâncoveanu încă din 1685, arhimandritul Ioan conﬆruia pentru săteni o
biserică închinată Sf. Îngeri2 (azi în satul Romanii de Jos). Ea a rămas însă nepiată până în 1757, când arhimandritul
Dionisie Bălăcescu împreună cu obştea şi cu urmaşul itorului mânăﬆirii, Conﬆantin Brâncoveanu III, a acoperit-o cu
zugrăveli. La începutul celui de-al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea3, în satul Călimăneşti de lângă Cozia, egumenul
Serafim a ridicat o biserică având acelaşi hram, Sf. Voievozi; piura ei auală, afeată de o repiare generală recentă
datează din 1816, dar o inscripţie, azi pierdută, aflată lângă pisania originară menţiona un zugrav cu numele Gheorghe4
(fig. 1–2). La Baia de Fier, pe moşia Hurezilor, se ridica o biserică atribuită de unele documente, arhimandritului Ioan5,
dar a cărei piură datează din 1753. Tot pe o moşie a Hurezilor, Şirineasa, eﬆe menţionată în documente „biseareca lui
1
C. Pillat, „Călătoriile”, p. 283.
2
Inscripţia din dreptul arhimandritului din tabloul votiv din pronaos: „care au zidit aceaﬆă sfântă biserică din temelie”. C. Bălan,
Inscripţii... Vâlcea, nr. 772.
3
Pisania notează leatul 7220 (1711–1712), dar sub domnia lui Ştefan Cantacuzino. Stareţul Serafim eﬆe menţionat în documente, în a doua
egumenie, după 27 nov. 1711; între auguﬆ 1714 – auguﬆ 1715 eﬆe amintit un egumen Ilarion, iar din aprilie 1716, arhimandritul Ghenadie.
Arhim. G. Vaida, Cozia, pp. 124–128.
4
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 315 şi 317.
5
Un document din 1726 înregiﬆrează o cheltuială făcută de arhimandrit „pă biserica dă pieatră ce au făcut-o la Baia” (N. Iorga, Hârtii,
p. 30).Totuşi, pisania aminteşte doar pe arhimandritul Dionisie şi pe Conﬆantin Brâncoveanu III (Alexandru Ştefulescu, Gorjul iﬆoric
şi pitoresc, Târgu Jiu, 1904, pp. 16–17).

Coﬆandin Vodă”6, cu hramul Sf. Nicolae, ridicată de acelaşi arhimandrit Ioan; dacă biserica a foﬆ modificată, în schimb,
„tâmplele foarte frumoase” ateﬆă prezenţa aici a unor zugravi din echipele „brâncoveneşti”7. Tot arhimandritul Ioan
„drege” şi biserica închinată Sf. Gheorghe, aflată pe moşia de la Runcu, dăruită de Brâncoveanu, făcându-i şi tâmpla cu
icoanele8. La „Stoiceni pe apa Topologului” – o moşie hurezeană situată pe malul ﬆâng al Oltului (azi în judeţul Vâlcea)
– ﬆareţul Ioan refăcea din temelie biserica Sf. Dimitrie, la 1699–17009. Ca şi biserica Sf. Îngeri din Romanii de Jos, cea
din Stoiceni eﬆe de plan dreptunghiular şi are un pridvor de lemn, cu ﬆâlpi foarte subţiri şi înalţi (fig. 3), care se regăseşte
şi la Râmeşti, itoria mitropolitului Ştefan şi metoh hurezean din 1703. Piura de la Stoiceni datează din 1862, dar o
inscripţie de la proscomidiar, azi pierdută, menţiona pe zugravii Hranite şi Iﬆrate la 9 septembrie 170410.
Numeroasele schituri care se ridică la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea în zona
deluroasă a Vâlcii conturează un fenomen ce pare a fi foﬆ generat de perioada dificilă pe care o traversa Biserica
Ortodoxă, aflată în focul tensiunilor dintre Reformă şi Contrareformă. Mai ales situaţia dramatică a Transilvaniei,
unde Unirea cu Roma a foﬆ impusă, ca şi în Ucraina de veﬆ, prin adminiﬆraţia catolică, a obligat Biserica
românească la măsuri defensive, între care s-a numărat şi întărirea vieţii de obşte a mânăﬆirilor. Pentru iubitorii de
linişte din chinovii, ca şi pentru a oferi sihaştrilor alternativa vieţii în schit, ﬆareţii marilor mânăﬆiri sau mitropoliţii
(Varlaam, Teodosie) au ridicat sau au refăcut numeroase schituri în zonele împădurite din preajma mânăﬆirilor. Aşa
s-au ridicat schiturile hurezene Sf. Apoﬆoli şi Sf. Ştefan, prin implicarea egumenului Ioan, schiturile biﬆriţene Peri
(„Ţigănia”, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, de către egumenul Paisie şi Pârvu Cantacuzino în 1689 şi piat
în 178811), Scăunelul (cu hramul Naşterea Maicii Domnului, de către arhimandritul Paisie al Biﬆriţei şi menţionat
prima dată în 1690–169112, azi dispărut), Pietreni („40 de izvoare” sau „De sub piatră” cu hramul Sf. Nicolae; ridicat
în 1700–1701 de către egumenul Ştefan şi piat în 1788–178913) şi Păpuşa (Sf. Grigore Decapolitul, la iniţiativa
6
Însemnare în interiorul scoarţei I a unui Triod tipărit la Kiev în 1640, care a aparţinut voievodului. D. Bogdan, „Răspândirea” (I), pp. 150–151.
7
Menţiune într-un cataﬆif de lucrări săvârşite de ﬆareţ: pr. D. Bălaşa, „Un manuscris”, p. 1000.
8
Biserica era însă „spoită” la interior: ibidem. Eﬆe probabil itoria din 1596 a lui Dobromir, marele ban al Craiovei, care ajunge în patrimoniul
Hurezilor: pr. Dumitru Bălaşa, „Dobromir, marele ban al Craiovei (1568–1583). Pagini din iﬆoria banatului Craiovei”, MO, XII (1960), nr.
1–2, pp. 39–40; I. Ionaşcu, „Contribuţii”, p. 58.
9
„...metoful de la Stoiceani, cu casele cu bisearica de piiatră, fiind hramul sfântul şi marele mucenic Dimitrie [...] care şi aceﬆea le-au făcut
părintele Ioan, sfintii mânăﬆiri [Hurezi]”: document din 4 aprilie 1711, la Toma G. Bulat, „Ştiri noi cu privire la fundaţiunile brâncoveneşti
oltene (Brâncoveni, Mamul şi Hurezi)”, MO, XVI (1964), nr. 9–10, p. 754; pisania refăcută în 1862 reia cuvintele pisaniei originare: „...la leat
7208 m-am învrednicit eu, Ioan Arhimandritul, de am cumpărat aceaﬆă moşie Stoiceni şi mai întâi de aceaﬆă sfântă biserică m-am apucat
şi ca de iznoavă după temelie o am isprăvit după putinţă...”, la Vior Brătulescu, „Biserici din Argeş şi Vâlcea”, BCMI, XXVII (1934), p. 39.
10
C. Bălan, Inscripţii... Argeş, nr. 567. Prezenţa în pronaos a unei replici după imaginea Maicii Domnului cu aripi de la Govora – unde sunt
menţionaţi aceiaşi meşteri – ar putea confirma informaţia.
11
Arhim. V. Micle, Mănăﬆirea Biﬆriţa, pp. 197–198; C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 159 şi 160.
12
DGAS (Claudia Mihăilescu), Indice cronologic nr. 6 (Mânăﬆirile Biﬆriţa-Vâlcea şi Bradul), Bucureşti, 1948, nr. 417; însemnare pe un
Liturghier (Lvov, 1646), f. 89r–100r (D. Bogdan, „Răspândirea”, I, p. 154).
13
Arhim. V. Micle, Mănăﬆirea Biﬆriţa, pp. 198–199; C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 1258 şi 1259.

Ansambluri necunoscute din perioada brâncovenească
egumenului Ştefan, în 1711–1712), sau cele coziene de la Turnu (fig. 4; Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, de
mitropolitul Varlaam în 167614, pentru sihaştrii ce locuiau în pădurile muntelui Cozia) şi Sf. Ioan de la Piatră („Cozia
Veche”, refăcut în 1670 de către mitropolitul Teodosie15).
Numeroase menţiuni documentare înregiﬆrează intervenţii la bisericile exiﬆente, dar adesea amploarea sau chiar
obieul lor nu mai poate fi reconﬆituit aﬆăzi. Un grafit din 1701 de la vechea mânăﬆire Dobruşa afirmă că episcopul
Ilarion a „prefăcut şi înnoit” mânăﬆirea, ispravnic fiind „bătrânul Daniil ot Biﬆriţă”, în timp ce pisania atribuie
înnoirea, episcopului Ştefan16; piura auală datează din 1771–1774.
La schitul Oﬆrov, itorie a lui Neagoe Basarab, o inscripţie – şi ea ştearsă azi – de la proscomidiar, publicată de
Teodora Voinescu, menţiona pe „Preda, Dumitru, Conﬆandin” în 1701, consideraţi de cercetătoare a fi zugravi17.
Auala piură datează din anii 1752–1760, iar reﬆaurarea din 1987–1988 nu a surprins ﬆraturi mai vechi de
piură18. Totuşi, o inscripţie aflată pe icoana împărătească a Maicii Domnului consemnează repararea ei de către
zugravul Teodosie, în 1700–170119, moment în care pare să se contureze o etapă de intervenţii (fig. 5).
În proscomidiarul schitului Pietreni exiﬆa o inscripţie, azi dispărută, ce menţiona un zugrav Efrem, identificat
de cercetătorul Conﬆantin Bălan cu zugravul de la bolniţa Hurezilor – ipoteză ce l-a condus la datarea inscripţiei în
perioada zidirii bisericii, aşadar către 1700–170120, deşi piura auală a bisericii eﬆe mai târzie.
Şi biserica schitului Mănăileşti cu hramul Înălţarea, zidită către 1689–1691 de monahul Pahomie (Papa) Pârşcoveanu,
vărul voievodului, şi închinată Biﬆriţei, a rămas nepiată până în 1801, dar în 1715 s-au realizat zugrăvelile exterioare21.
La schitul Sf. Ioan Zlatauﬆ de la Titireciu lângă Ocnele Mari (fig. 6), la începutul secolului al XVIII-lea s-au făcut
o serie de intervenţii prin grija spătarului Mihai Cantacuzino, care i-au adus titlul de itor22, dar obieul lor rămâne
neclar. Biserica a rămas nepiată până la mijlocul secolului, dar uşile împărăteşti, azi înlocuite, şi „praznicile
apoﬆolilor” din tâmplă fuseseră piate în 171523. Şi biserica Adormirea Maicii Domnului din Ocnele Mari, azi
ruinată (fig. 7), a foﬆ zidită la sfârşitul secolului al XVII-lea, dar ultimul ﬆrat de piură datează din 180924.
Vechiul schit al Sf. Ioan Botezătorul de la Hurezi, primul lăcaş de închinare de aici, a foﬆ refăcut „din temelie”
14
Arhim. G. Vaida, Cozia, p. 99 şi 105–106; C. Bălan, Inscripţii... Argeş, nr. 709.
15
Arhim. G. Vaida, Cozia, pp. 82–83, C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 412.
16
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 618, respeiv 609. Episcopul Ştefan păﬆoreşte între 1673–1693, iar Ilarion între 1693–1705: pr. Niculae
Şerbănescu, „Episcopii Rîmnicului”, MO, XVI (1964), nr. 3–4, pp. 171–212.
17
T.Voinescu, „Şcoala”, n. 10, p. 576.
18
Viorel Grimalschi, „Conservarea şi reﬆaurarea piurilor murale de la schitul Oﬆrov-Călimăneşti (judeţul Vâlcea)”, RMM-MIA, XX (1989),
nr. 2, p. 82, 84.
19
20
Ibidem, nr. 1260.
21
Ibid., nr. 991–993; arhim. V. Micle, Mănăﬆirea Biﬆriţa, pp. 196–197.
22
Mitropolitul Tit Simedrea, „Mânăﬆirea Titireciu”, GB, XXII (1963), nr. 5–6, p. 479 sq.
23
C. Bălan, Inscripţii...Vâlcea, nr. 1142, 1144 şi 1150.
24
Ibidem, nr. 1087.

de către beizadeaua Conﬆantin Brâncoveanu în 1701 şi, foarte probabil, piat25, însă ruinarea lui totală nu mai
permite azi nici depiﬆarea urmelor de piură. Etapei refacerii brâncoveneşti îi aparţin icoanele împărăteşti (1708–
1709)26 aflate în muzeul mânăﬆirii şi atribuite în mod tradiţional schitului Sf. Ioan.
O inscripţie, azi pierdută în urma repiării generale, de dată recentă, din biserica schitului Sf. Voievozi-Cetăţuia
din Râmnicu Vâlcea, menţiona un „Conﬆandin”, despre care cercetătorul Conﬆantin Bălan, care a publicat
informaţia, presupune a fi zugrav, datând aﬆfel inscripţia către 1680, când biserica a foﬆ refăcută de mitropolitul
Teodosie27. Acelaşi mitropolit a refăcut şi biserica Sf. Gheorghe din Râmnicu Vâlcea în 1681, dar aceaﬆa a ars în
1737 şi a foﬆ refăcută complet spre sfârşitul secolului28.
Biserica Sf. Nicolae din Olăneşti (fig. 8) a foﬆ ridicată în 1718, după cum menţionează pisania scrisă de „popa
eodesie”, iar pomelnicul de la proscomidiar care aminteşte doi zugravi cu numele Ştefan, eﬆe datat 1725–172629.
Alături de tabloul votiv erau înfăţişaţi voievodul Şerban Cantacuzino şi generalul Steinville, comandantul trupelor
auﬆriece din Transilvania; portretul aceﬆuia din urmă a foﬆ martelat, probabil după 1739, şi înlocuit cu cel al
monahului Ioan, dar inscripţia numelui său se păﬆrase până de curând. Repiarea generală a bisericii a diﬆrus aceﬆ
preţios document (fig. 9), făcând în acelaşi timp imposibilă analiza piurii, atât din pun de vedere ﬆiliﬆic, cât şi
iconografic, din cauza numeroaselor deformări ale inscripţiilor.
***
Dimensiunile efortului conﬆruiv din perioada brâncovenească, cel puţin pentru judeţul Vâlcea, dau măsura
efervescenţei momentului, anticipând în acelaşi timp amploarea aului itoricesc din secolul al XVIII-lea. Dar
reconﬆituirea lui pune în lumină, în aceeaşi măsură, şi amploarea diﬆrugerilor, mai ales a celor recente, datorate
repiărilor sau reﬆaurărilor neinspirate. Dramatismul situaţiei auale a relevat urgenţa repertorierii, fapt care
conﬆituie una dintre principalele motivaţii ale ﬆudiului de faţă.
25
Ibid., nr. 882, preluând informaţiile de la Alexandru Odobescu. Aceﬆa remarcase aici un tablou votiv.
26
Ibid., nr. 844; Al. Efremov, Icoane, cat. 44 şi 45.
27
C. Bălan, Inscripţii... Vâlcea, nr. 1322 şi 1321.
28
Ibidem, nr. 1376.
29
Ibid., nr. 79 şi 81.



Corina Popa Ioana Iancovescu Elisabeta N

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Corina Popa Ioana Iancovescu Elisabeta N

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REPERTORIUL PICTURILOR MURALE BRÂNCOVENEŞTI

Tiparul executat la: PRO Editura şi Tipograﬁe

Volum apărut cu sprijinul Miniﬆerului Educaţiei şi Cercetării

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Abrevieri bibliograﬁce ..........................................................................9

Biserica Sf. Nicolae a mânăﬆirii Mamul

Biserica schitului Sf. Apoﬆoli – Hurezi

Biserica schitului Sf. Ştefan – Hurezi

Biserica Adormirea Maicii Domnului a mânăﬆirii Polovragi

Biserica Sf. Treime a mânăﬆirii Surpatele

Biserica Sf. Apoﬆoli a schitului Fedeleşoiu

Bolniţa Schimbarea la Faţă a mânăﬆirii Biﬆriţa (pridvorul)

Biserica Adormirea Maicii Domnului a mânăﬆirii Govora

Biserica Sf. Grigore Decapolitul a schitului Păpuşa

Biserica Sf. Gheorghe din Ocnele Mari

Biserica Adormirea Maicii Domnului a schitului Sărăcineşti

Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului a schitului Iezer

Biserica Sf. Arhangheli a mânăﬆirii Arnota (fragmente)

Mânăﬆirea Dintr-un lemn (loggia, alte spaţii)

Ansambluri necunoscute din perioada brâncovenească (IoI) ....461

Indice iconograﬁc (EN, VB) ..................................................................473

The Iconography of Brancovan Wall Paintings in Vâlcea District.......517

AAR-MSI: Analele Academiei Române. Memoriile Secţiei Iﬆorie, Bucureşti

DIR: Documente privind Iﬆoria României, Bucureşti, 1951 –

pp. 77–92 şi (II), RRHA-BA, XLVI (2009), pp. 17–33

AC-JP: A. Croiset, J. Petitjean, Grammaire grecque, Paris, 1892

D.P. Bogdan, Paleograﬁa: Damian P. Bogdan, Paleograﬁa româno-slavă, Bucureşti, 1978

Acatiﬆ, Bucureşti, 1684

BAR: Biblioteca Academiei Române, Bucureşti

1. Cel Vechi de Zile (Ο ΠΑΛΑΙΟC ΤΩΝ ΗΜΕΡ., ὁ Παλαιὸς τῶν ἡμερ<ῶν>)

IV. Naos şi arcul triumfal

1. Pantocrator („Atotţiitorul”, Ο ΠΑΝΤΩ[Κ]ΡΑΤΩΡ, ὁ Παντο[κ]ράτωρ)

ΑΓΙΟC ΙΩΑΝΝΗC, ὁ ἅγιος Ἰωάννης), Acroﬆomiclie (Ο ΑΓΙΟC ΑΚΡΟCΤΟΜΙΚΛΗC, ὁ ἅγιος

καταρώμενος τὴν συκῆν: Mt. 21, 18–22; Mc. 11, 11–23)

ΑΓΙΟC CΟΖΩΝ, ὁ ἅγιος Σῴζων66), Caliﬆrat (Ο ΑΓΙΟC ΚΑΛΛΙCΤΡΑΤΟC, ὁ ἅγιος Καλλίστρατος),

ΥΠΕΡΕΧΙΟC, ὁ ἅγιος Ὑπερέχιος97), Apolonie (Ο ΑΓΙΟC ΑΠΟΛΩΝΙΟC, ὁ ἅγιος Ἀπολλώνιος), Leonid (Ο

ΑΔΕΛ/ΦΟΙ Κ./ ΠΑΤΕ/ΡΕC, ἀδελφοὶ κ<αὶ> πατέρες)

biv vel v›rnik sn´/ david p›Ús)

Sinaxarul (nr. 38)139

Conﬆantinopol] (Ο ΠΡΟΦΤΗC. ΕΛΙCCΑΙΟC Κ. ΜΕΘΟΔΙΟC, ὁ προφ<ή>της Ἐλισσαῖος165 κ<αὶ>

bh tÁtÁn; „cârciumăreasa”, k´rçüm´rhsa; „călugărul înşelătorul”, k´lÁg´rÁl ŠnÎel´torÁl; „călugăriţele”, k´lÁg´ricele;

VII. Pridvorul mic

1. Maica Domnului cu Pruncul – Rugul aprins

volumului Руно орошене, publicat la Cernigov în 1696.

56. Intrarea în Ierusalim („Floriile”, cvhtonosïå)

74. Sf. Spiridon (stÚ¥ spiridon)

92. Sf. Ioan Colibaşul (stÚ¥ ï›an kalivit)

30. Sf. Platon (stÚ¥ platon)

1. Fragment de piură: sf. împăraţi (peretele E al primei săli)

47. Sf. Mamant (stÚ¥ mamant)

66. Iisus Hriﬆos Mare Arhiereu (ïÚs xÚs)

pr[ïn ka]/re r´sa/[re] bÁk/[Á]rïå: idem)

dÁmne/j´Á feçoar´: idem, icos 10)

63. Păuna („Jupaniţa lui, Păuna”, ÈÁpanica ego p´Ána)

21. Martiriul apoﬆolului Pavel (apÚsl´ pavel)

1. Icoana de hram: sf. Nicolae (stÚ¥ nïkolae)

1. Sf. Ioan Înaintemergătorul (stÚi ï›[an] prÚtça) cu capul tăiat pe tipsie

18. Matei Brâncoveanu („Matei bezdadea”, matei bejdadh)

1. Icoana de hram: soborul sf. Apoﬆoli (piură de secol XVIII)

19. „Intrarea în Biserică [a Maicii Domnului]” (vavedenïa20 v´ crÚko[v])

în întregime etapei lui Danciu (cu excepţia pridvorului)9.

brâncoveneşti la Hurezi şi în perioada frământată care a urmat anului 1711.

dominat, în bună parte, de o viziune convenţională.