Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
https://www.academia.edu/43211833/%C3%8Envierea_Domnului_nostru_Iisus_Hristos_S
fintele_Pa%C5%9Fti_
https://archive.org/details/invierea-domnului-nostru-iisus-hristos-s
***
Un mare om de ştiinţă spuse odată unui sculptor creştin:
- Arată-mi-L pe Hristos, pentru că eu nu cred decât în ceea ce se poate demonstra
că există. Hristosul tău este o închipuire.
Şi plecă.
- Unde-i? Ăsta-i Hristos? Parcă-I un agricultor. Nici nu I se vede faţa şi mâinile lui
parcă vor să sape pământul.
- Da, răspunse sculptorul smerit. Ca să poţi vedea faţa lui Hristos trebuie să înge-
nunchezi.
Faţa sculptorului era atât de slăbită, că numai pielea se întindea pe pomeţii obra-
jilor lui. Era numai praf de piatră pe barbă şi în păr şi pe hainele lui sărăcăcioase,
privirea i se împăienjenea de oboseală şi de încordare. Numai ochii îi străluceau de
febra creaţiei şi de nădejdea că-L va face cunoscut pe Hristosul lui unui om atât de
mare.
- Uitaţi-vă mai bine, zise el. Nu la chipul meu văzut, ci la inima mea. Hristos e
acolo, aşa cum Îl vedeţi aici sculptat. El este lumina mea, El este bucuria mea,
El este fericirea mea. El este prezent în inima mea. Şi inima mea este frumoasă
ca Hristos Care locuieşte în ea.
Abia atunci descoperi marele învăţat pacea imensă din ochii înrouraţi ai sculp-
torului, în care i se oglindea inima întreagă, cu toată încărcătura ei divină. Îşi
întoarse repede privirea spre ochii statuii şi uimit descoperi aceeaşi pace.
Obosit, sculptorul care stătea sprijinit pe un colţ de pat, fără să vrea, adormi. Nu se
trezi toată ziua. Apoi nici noaptea. Abia pe la amiaza celei de-a doua zi, foamea îl
trezise.
O, ce mult mi-aş dori să pot spune şi eu ca acel sculptor credincios: „Iată, inima
mea seamănă cu faţa lui Hristos“.