- UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREȘTI –

- FACULTATEA DE DREPT –

TEMA: Elemente de tanatologie medico-legala

DISCIPLINA : Medicină legală

Prof. univ.dr. IONESCU-RADU MIHAIȚĂ

SRUDENT: IONIȚĂ MARIUS

CUPRINS

BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
CONSIDERATII GENERALE PRIVIN TANATOLOGIA MEDICO –LEGALA......3
Secţiuuea I Definitia mortii si a vietii...........................................................................3
CAPITOLUL II
ETAPELE MORTII…………………………………………………………………...6

1
Secţiunea I Agonia………………………...……………………………………….....6
Secţiunea II Moartea clinica………………………….……………………………….7
Secţiunea III Moartea biologica……………………………………………………….7
CAPITOLUL III
SEMNELE MORTII…………………………………………………………………..8
Semnele negative de viata…………………………………………………………….8
Semnele pozitive de moarte…………………………………………………………...8
CAPITOLUL IV
CRITERIILE MORTII ORGANISMULUI UMAN………………………………...14
CAPITOLUL V
CLASIFICAREA MEDICO-LEGALA A MORTII………………………………...15
Moartea neviolenta…………………………………………………………………...15
Moartea violenta……………………………………………………………………...15
Moartea suspecta de a fi violenta……………………………………………………..15

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. BELIS V. – Medicina legala – curs pentru facultatile de stiinte juridice,

Ed.Societatii de Medicina Legala din România, 1995
2. BELIS V. - Medicina legala, Ed. Teora, Bucuresti, 1992.
3. BELIS V. (sub redactia) - Tratat de medicina legala, Ed. Medicala, Bucuresti, 1995.
4.BELIS V., NANES C. - Traumatologia mecanica în practica medicolegala si
juridica, Ed. Academiei, Bucuresti, 1985.
5. DRAGOMIRESCU V. - Expertiza medico-legala psihiatrica, Ed. Medicala,
Bucuresti, 1990.
6. KERNBACH M. - Medicina judiciara, Ed. Medicala, Bucuresti, 1958.

2
7. MORARU I. - Medicina legala, Ed. Medicala, Bucuresti, 1967.
8. QUAI I., TERBANCEA M., MARGINEANU V. - Introducere în teoria si practica
medico-legala, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978 (vol.I), 1979 (vol.II).
9. SCRIPCARU G.- Curs de medicina legala, Ed. Fundatiei Chemarea Iasi, 1995.
10. SCRIPCARU Gh. - Medicina legala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1993.
11. SCRIPCARU Gh., TERBANCEA M. - Patologie medico-legala, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1983.
12. SIMONIN C. - Medicine legale et judiciare, Maleine S A, Paris, 1962.
13. VIERU-SOCACIU R, PERJU-DUMBRAVA D., AVRAM M.A.-Medicina legala,
Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 1997.
14. VIERU SOCACIU R. – Teorie si practica medico-legala în contextual legislatiei
actuale , Ed. Medicala Universitara “Iuliu Hatieganu, Cluj- Napoca, 2002
*** Curs de medicina legala, I.M.F.Bucuresti, 1979

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TANATOLOGIA

MEDICO – LEGALĂ

Tanatologia medico-legală este un studiu complex al morţii. Cuvantul provine

din limba latina , tantos- moarte, logos – stiintă.
Tanatologia medico – legală se ocupă cu studierea fenomenelor ce preced
instalarea morţii mai precis cu stările intermediare si cu fenomenele ce succed
instalării morţii adica moartea.1
1
SCRIPCARU G.- Curs de medicina legala, Ed. Fundatiei Chemarea Iasi, 1995.

3
 Această tanatologie medico - legala are o importanţă semnificativă pentru
medicul legist pentru o elucidare corectă, de asemenea si pentru medicul curant
(medicul de familie) in vederea obţinerii diagnosticului corect de moarte şi
selecţionării cazurilor de moarte suspectă cu scopul de a anunţa organele de urmărire
penală. De precizat că şi pentru medicul de reanimare şi terapie intensivă, tanatologia
este importantă, datorita faptului ca el stabilişte momentul instalării morţii pentru
întreuperea manoperelor ATI, precum şi recoltarea de organe pentru transplant
(stabilirea momentului morţii cerebrale)

Secţiunea I
Definiţia morţii şi a vieţii

Moartea reprezintă încetarea ireversibilă a funcţiilor vitale, respiraţie şi

circulaţie, cu încetarea consecutivă a proceselor metabolice.
Convenţional moartea se consideră în momentul încetării bătăilor cordului,
moartea de obicei se instalandu-se progresiv (stări terminale). Stările intermediare
sunt în funcţie de rezistenţa ţesuturilor la lipsa de O2 (proces fiziopatologic ce
produce instalarea morţii).
În ceea ce priveşte neuronii, ei rezistă la anoxie 3-5 minute după care se
produce pierderea stării de conştienţă, iar neuronii pontini rezistă 10-20-30 minute,
însemnand persitenţa funcţiilor respiratorii şi cardio-vasculare, iar mai apoi moarte
corticală. De precizat că muşchii scheletici rezistă cateva ore.
Viata („minciuna perfecta si perpetua” A. Schopenhauer), este considerata o
forma superioara de miscare a materiei, reprezentând o sinteza a tuturor proceselor
mecanice, fizice si chimice care au loc în organism si care se caracterizeaza prin:
metabolism, (auto)reproducere, reactivitate/excitabilitate, variabilitate si evolutie.

CAPITOLUL II

4
 ETAPELE MORŢII
Secţiunea I
Agonia

Agonia semnifică trecerea de la viaţă la moartea clinică, agon însemnand luptă.

Această etapa de trecere in care funcţiile vitale sunt subliminale (există
subnivele de eficienţă) şi starea preagonală adică starea de excitaţie psihomotorie cu
începutul deprimării funcţiilor vitale, conduc practic către moarte.2
Etapele agoniei :
1. euforică : agitaţie, logoree, mişcări necontrolate, tahipnee cu respiraţie
superficială, aritmie cardiacă cu scăderea amplitudinii pulsului
2. scăderea funcţiilor de relaţie : respiraţii superficiale, rapide, cu perioade de apnee,
bătăi cardiace cu puls scăzut, facies hipocratic, privire fixă, transpiraţii reci,
extremităţi cianotice
3. corpul imobil : extremităţile se răcesc, simţurile dispar progresiv (primul dispare
văzul, ultimul auzul)
Este ştiut faptul că fazele se pot succeda, debutul putand fi marcat de orice fază.
Forme clinice de agonie sunt următoarele:
1. agonie cu delir ->stări de agitaţie cu episoade delirante-> până la acte de violenţă;
se întâlneşte în boli febrile, unele forme de meningoencefalită
2. agonia lucidă ->în decese prin afecţiuni cardio-vasculare
3. agonia alternantă ->episoade alternante cu stări de luciditate-> boli psihice grave,
boli acute
Durata agoniei este în funcţie de cauza decesului şi anume fulgerătoare (zdrobirea
craniului, conţinutului, decapitare, intoxicaţii supraacute), scurtă durată etc.
Secţiunea II
Moartea clinică

2
BELIS V., NANES C. - Traumatologia mecanica în practica medicolegala si juridica, Ed. Academiei, Bucuresti, 1985,
pg.124

5
 Moartea clinică este trecerea de la viaţă la moartea biologică adică dispar
funcţiile respiratorii (dispare prima) şi cardio-vasculare în aproximativ 3-5 minute, iar
după acest interval apar modificări morfo-funcţionale ireversibile ceea ce înseamnă
moarte cerebrală (încetarea oricărei activităţi cerebrale, trasee izoelectrice pe EEG;
corticală).3
şi apariţia apariţia modificărilor ireversibile a neuronilor corticali ce duce la
reanimarea funcţiilor cardio-respiratorii inutilă, dar nu imposibilă.
Stări particulare ale morţii clinice sunt următoarele:
1. Moarte aparentă :
- imobilitate corporală completă
- anestezie
- rezoluţie musculară completă
- ROT abolite
- funcţiile cardio-respiratorii forte mult diminuate, nu pot fi puse în evidenţă
prin mijloace clasice (palpare, auscultaţie)
2. Viaţa vegetativă adică comă depăşită echivalentă cu moarte corticală cu
menţinerea spontană a funcţiilor de bază
3. Supravieţuire artificială adica comă depăşită cu menţinerea funcţiilor de bază
prin metode de reanimare şi TI

Secţiunea III
Moareta biologică
Stadiul de moarte biologică începe cu încetarea proceselor metabolice celulare
cu modificări progresive ireversibile la nivelul ţesuturilor, apar semnele morţii reale
şi pentru un timp de unde manifestările postvitale. Mai poartă denumirea de moarte
reală sau definitivă.
CAPITOLUL III
SEMNELE MORŢII
3
MORARU I. - Medicina legala, Ed. Medicala, Bucuresti, 1967, pag. 108

6
 Semnele clinice mai precis semnele negative de viaţă care au o valoare
orientativă sunt următoarele:
Lipsa respiraţiilor :
o inspecţie-> absenţa mişcărilor respiratorii
o auscultaţie-> nu există murmur vezicular
Semne empirice :
o semnul fulgului
o semnul oglinzii
o vas cu apă pe piept
Lipsa activităţii cardio-vasculare are loc atunci cand nu există puls la palpare, nu
există zgomote cardiace la auscultaţie, TA= 0 şiECG izoelectric.
Cat despre dispariţia reflexelor se poate spune că ultimul care dispare este
reflexul corneean; nu este un semn sigur putând apărea şi în comă profundă.
Suspendarea activităţii cerebrale corticale-> nu există activitate EEG
Semnele morţii reale sau semnele pozitive de moarte se clasifică în semne
pozitive de moarte precoce si tardive.
Modificări precoce sunt în primele 24 de ore şi anume:
a) Răcirea - este fenomenul de cedare a caldurii, catre exterior, datorita lipsei
circulatiei sanguine; se produce mai lent sau mai rapid în functie de temperatura
mediului ambiant; diagnosticul de moarte reala se pune atunci când temperatura
centrala este de 20 grade C.
b) Deshidratarea – consecinţă a stopării circulaţiei şi evaporării apei în
mediu.Începe în zonele cu epiderm subţire (buze, scrot, vulvă, vârful degetelor), se
usucă, se întăreşte, cu o nuanţă gălbuie, apoi brună asemănătoare cu pergamentul
(„zone de pergamentare”, „pergamentări”).4
Zonele de pergamentare pot apărea şi după leziuni traumatice :exfoliaţii recente,
răni superficiale, şanţ de strangulare.

4
SIMONIN C. - Medicine legale et judiciare, Maleine S A, Paris, 1962.

7
 Pentru a diferenţierea pergamentării plăgilor produse în viaţă de cele
postmortem se produce o incizie cu bisturiul în caz că apare o infiltraţie sanguină ce
nu dispare prin spălare sau la formol înseamnă că a fost produsă intra vita.
Alte modificări în cazul deshidratării sunt:
o globii oculari ce se înmoaie, pierd starea de tensiune
o corneea opacă şi în dreptul pupilei la 6-8 ore de la deces apare o pată
albicioasa numita pata lui Liarché.
Importanţă medico-legală datorită faptului că este un semn de moarte reală, dar
are o valoare mai scăzută în aprecierea instalării decesului
c) Lividitatea :
Este o consecinţa încetării circulaţiei şi migrării sângelui în zonele declive şi
necomprimate, în virtutea legii gravitaţionale
În stadiile avansate extravazarea plasmei încărcate cu pigment hematic în
ţesuturile adiacente vaselor sanguine.
Lividitatea apare după 30 minute de la instalarea decesului şi devine manifeste
în 3-6h.
În cazul lividităţii apar pete de culoare roz-violacee, imprecis delimitate, iar
culoarea poate să furnizeze uneori cauza morţii mai precis roşu viu ( intoxicaţie cu
CO, HCN, cianuri, expunere la frig), cafenie ( intoxicaţii cu substanţe
MetHb),cianotice ( asfixie)
In evoluţie apar mai multe faze în aprecierea timpului scurs de la instalarea
decesului :

1. Faza de hipostază (până la 15 h de la deces)

La început petele sunt mici, treptat se extind, confluează, dispar la
digitopresiune, apoi reapar, iar la modificările poziţiei cadavrului, dispar şi se
formează în zonele declive.
2. Faza de difuziune (15-24 h)

8
 Petele devin extinse, confluante şi se formează şi pe părţile laterale ale
cadavrului, iar la digitopresiune pălesc, dar dacă modificăm poziţia, nu dispar şi
apar altele în zonele declive.
3. Faza de imbibiţie (>24 h) corespunde cu debutul
putrefacţiei
Petele sunt extinse, intens colorate, ne modificăndu-se la digitopresiune,
iar la schimbarea poziţiei rămân în zonele iniţiale, nu se mai formează în zonele
declive, rămân fixe.
Faza de inhibiţie prezintă importanţă medico-legală, fiind cel mai sigur şi
mai precoce semn de moarte reală.
Aprecierea timpului scurs de la momentul decesului şi schimbarea
poziţiei , culoarea pot indica cauza morţii.
Pentru a diferenţia problemele de diagnostic diferenţial cu o leziune
posttraumatică asemănătoare morfologic (echimoza) se face o secţiune cu
bisturiul, dacă e echimoză apare infiltraţie sanguină ce nu dispare la spălare şi
formol (la ex. microscopic ->fibrină); dacă e lividitate avem infiltrat ce dispare la
presiune şi spălare, nu se evidenţiază fibrină.
d) Rigiditatea - contractura musculară puternică cu înţepenirea articulaţiei ce apare
după o perioadă de relaxare musculară (2-4h), iniţial fiind la nivelul muşchilor
masticatori apoi se extinzandu-se cranio-caudal (legea lui Nysten), ordinea se poate
inversa la cadavrele în poziţie Trendelenburg.
In evoluţie apar trei faze:
1. Faza de instalare(12h)
Rigiditatea se învinge greu, dar după învingere se instalează din nou, începe cu
faţa, gâtul şi prinde şi membrele superioare.
2. Faza de stare (generalizată, 12-24 h)
Cuprinde treptat toate grupele musculare;, iar dacă se încearcă o manoperă de
învingere, se învinge greu, dar apoi nu se reinstalează
3. Faza de rezoluţie ( după 24-48h)

9
 Rigiditatea dispare progresiv în acelaşi sens în care s-a instalat, coincide cu
debutul putrefacţiei, iar intensitatea şi rapiditatea instalării variază în funcţie de cauza
morţii:
o rapid, intensitate crescută,durată crescută : boli convulsivante (tetanos),
intoxicaţii cu substanţe convulsivante (stricnină)
o tardiv, intensitate scăzută, durată scăzută : persoană caşectică, copii mici,
anemii acute, septicemii, intoxicaţie cu P şi ciuperci
O formă particulară este rigiditatea cataleptică mai precis spasmul cadaveric
(intensă,brusc, ce fixează cadavrul în poziţia în care a fost surprins în momentul
morţii) ce apare în leziuni grave encefalice : zdrobire, împuşcare, intoxicaţii cu
substanţe convulsivante, leziuni grave bulbare şi medulare.
e) Autoliza :
Modificare cadaverică distructivă, precoce, ce are loc sub acţiunea enzimelor
proprii (hidrolaze lizozomale) în absenţa florei microbiene ce precede putrefacţia.5
Principalele modificări macroscopice sunt la nivelul suprarenalelor, medulara se
înmoaie (magmă brun-negricioasă) contrastând cu corticala de culoare galbenă; la
ficat, rinichi, inimă (miocardul),se înmoaie, devin mai palide, iau aspectul de
intumescenţă tulbure; la splina care se înmoaie, aspect noroios pe suprafaţă de
secţiune, dg. diferenţial cu splina septică; la mucoasa esofagiană, intumescentă, cu
pliuri estompate, la stomac pliurile devin şterse, pe mucoasa peretelui posterior apar
pete brun-roşietice, sub acţiunea HCl pot apare mici perforaţii pe peretele posterior,
dg. diferenţial cu perforaţia intravital; la intima vaselor mari, culoare vişinie murdară;
şi la mucoasa căilor respiratorii superioare, culoare vişinie murdară.

5
QUAI I., TERBANCEA M., MARGINEANU V. - Introducere în teoria si practica medico-legala, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1978 (vol.I), 1979 (vol.II), pag.. 89

10
 Modificările tardive după 24 de ore
a) Modificări distructive :
In această categorie intră distrugerea de către animale şi putrefacţia
Modificarea cadaverică de natură microbiană (substanţă organice, substanţe
anorganice) care debueazăt la 24 h de la deces.
Semnele de exteriorizare apar la 48-72h de la instalarea decesului.
Incepe la nivelul intestinului gros în special unde există o floră microbiană
bogată; sub acţiunea florei de putrefacţie (mai ales în cec) se formează hidrogen
sulfurat ce difuzează în peretele anterior abdominal şi se combină cu Hb - sulfură de
Hb (culoare verde) adică pata verde de putrefacţie. 6 Apare iniţial în fosa iliacă dreaptă,
fosa iliacă stângă, pe tot abdomenul şi la baza toracelui. Plaga este suprainfectată sau
colecţie purulentă profundă (abces, flegmon), pata se formandu-se în jurul plăgii sau
în dreptul colecţiei.
In septicemie putrefacţia e rapidă, pielea, muşchii şi organele, prinzand o
coloraţie verzuie de unde si denumirea de cadavre verzi.
Circulaţia postumă este localizată la nivelul membrelor şi se produce prin
difuziunea sângelui hemolizat prin pereţii vaselor superficiale, impregnarea ţesuturilor
adiacente; prin transparenţa pielii ->dungi de culoare cafenie pe traiectul vaselor
superficiale.
In evoluţia putrefacţiei prin degajare de gaze, abdomenul se destinde, faţa
devine de nerecunoscut (probe de identificare), apare emfizem subcutanat şi visceral,
pe tegument apar flictene de putrefacţie (lichid spumos,tulbure,sângele devine
spumos).
Prin presiunea gazelor asupra organelor interne are loc expulzia de materii
fecale şi urină şi expulzia de secreţie gastrică prin nas şi gură, secreţie spumoasă
roşiatică în căile respiratorii asemănătoare edemului pulmonar acut, apar flictene pe
pielea capului, cade părul.
6
VIERU-SOCACIU R, PERJU-DUMBRAVA D., AVRAM M.A.-Medicina legala, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 1997,
pag. 272

11
 La femeile decedate în stare de graviditate are loc expulzia fătului numite
naşteri în sicriu naşteri în sicriu.
Faza de topire, lichefiere este masa negricioasă şi urât mirositoare, cartilajele
laringiene şi traheale se separă; în condiţii obişnuite de înhumare separarea scheletului
se face între 7-10 ani; fiind influenţată de factorii de mediu, temperatura crescută şi
excesul de O2 favorizează putrefacţia.
b) Conservări naturale
In condiţii particulare de moarte care au rol negativ asupra evoluţiei putrefacţiei
cadavrul se conservă în bună măsură.
 Mumificarea
Se poate realiza în mediu cu temperatură crescută, umiditate scăzută, ventilaţie
bună se întalneşte foarte des în condiţii deşertice, iar în aria noastră geografică în
podul casei vara, cadavru înhumat în pământ nisipos, afânat.
Deshidratarea masivă scade evoluţia putrefacţiei, avand aspect morfologic de
exemplu mumia egipteană, cadavrul se usucă, pierde în volum, greutate, tegumente
pergamentoase, brun închis.
 Adipoceara
Saponificarea grăsimii cadavrului în ape neaerate, fântâni părăsite, bălţi,
înhumare în sol umed şi argilos.
 Lignificarea :
Este foarte rară , doar în soluri bogate în turbă, mlaştini cu reacţie intens acidă,
pielea devine dură de culoare brună asemănătoare pielii tăbăcite, iar oasele devin
brune, moi (pierd Ca).
 Congelarea naturală :
In zonele cu temperatură foarte scăzută, zonele polare, munţi cu altitudini mari,
la noi iarna în perioade extrem de reci (la temperatură scăzută putrefacţia este oprită,).
CAPITOLUL IV
CRITERIILE MORŢII ORGANISMULUI UMAN

12
 Incadrarea într-un anumit interval cu atât mai restrâns cu cât se face mai rapid
examinarea cadavrului, deosebit de importantă în omucidere, fiind diferite categorii de
criterii pt. stabilire:
1) Studiul morfologiei cadaverice :
Criteriul cel mai vechi şi cel mai valorounde semnele morţii reale devin
manifeste în 3-6 h şi se dezoltă complet în 12-24h, cele mai importante ffind
lividitatea şi rigiditatea.
2) Studiul modificărilor oculare :
Sunt foarte utilizate, datirită indicilor destul de importanţi, aparand peta Liarché
cam în 6-8 h şi persistand reflexul pupilar: 4h la atropină, 8h la pilocarpină.
3) Studierea unor procese fiziologice :
Din momentul consumului ultimului prânz (ancheta reconstituirii datelor
referitoare la ultimul prânz, data, în ce a constat), timpul de staţionare digestia
diferitelor alimente în stomac se pot obţine date extrem de precise de exemplu carne
5-6 ore(tabele).
Gradul de plenitudine al vezicii urinare, în condiţii obişnuite vezica urinară se
umple pe parcursul nopţii până spre dimineaţă.
4) Metode de tanatochimie :
Modificări pe care le suferă diferite substanţe în sânge, LCR, alte umori, unele
org. după moarte.
Este supusă erorii, valoroasă fiind în primele 15h, valoare relativă 15-30h, cele
mai mari de 30h nu pot fi luate în considerare.
5) Metode moderne de tanatoenzimologie
6) Alte criterii :
Modificări de pH-, pH-ul scăzand brusc după deces (24h); glicogenul hepatic (coloraţie
Carmin best) în mod normal dispare la 10h de la instalarea morţii.
CAPITOLUL V
CLASIFICAREA MEDICO – LEGALĂ A MORŢII

13
 Tanatocronologie

Moarte violentă:
Se datorează acţiunii brutale a unor factori traumatici externi asupra
organismelor de natură: mecanică, fizică, chimică, biologică, psihică
Sub aspect judicia se poate încadra la sinucidere, omucidere, accident,
euthanasie, execuţie, suicid asistat medical.
Moarte neviolentă
Datorită unor cauze intrinseci organismelor mai precis moartea patologică ca
urmare a diferitelor boli cronice\acute şi moartea naturală care nu e recunoscută de toţi
autorii, vârste foarte avansate, autopsia nu demonstrează existenţa unei cauze
tanatogeneratoare.
Moarte prin inhibiţie:
Prin acţiunea unui factor extern de intensitate foarte scăzută asupra unei zone
reflexogene, prin declanşarea unui reflex inhibitor. De exemplu traumatismul minor în
regiunea laterală a gâtului (zona sinocarotidiană), dar sunt cazuri foarte rare.

14