2.

Capitolul 3
Generatorul
3.1 Generalități

În privința puterii electrice de care este nevoie la o navă, aceasta va diferi de tipul și
structura navei (tanker, cargo, container, crusieră etc). Puterea va fi asigurată de una sau mai
multe generatoare principale și la nevoie de un generator de urgență și o baterie de urgență de
serviciu. Generatoarele principale au de obicei o putere de 100kW până la 2 MW la 440 V, 60
Hz curent alternativ sau a doua variantă fiind la 380 V, 50 Hz; Sursele mecanice care vor genera
punerea în mișcare a rotorului pot fi: un motor diesel, o turbină cu abur sau gaze etc.

La navele cu cerințe în putere mai mari, standardul va fi de 6.6 kV, 60 Hz dar variantele
de 3.3 kV și 11 kV își vor îndeplini sarcina fară nici o problemă (aceste sisteme sunt considerate
a fi sisteme de tensiune înalta – ”HV systems”). Generatorul de urgență se va încadra în limitele
20 kW – 200 kW pentru 440 V sau 220 V, de tip diesel. Bateria poate fi de tip alcalină sau cu
plumb, furnizând o tensiune de 24 V și energie necesară funcționării sistemelor de comunicație,
alarmelor sau a altor elemente de siguranță la bordul navei.

3.2 Modul de funcționare

La bordul navelor se folosesc în general generatorare de curent alternativ al căror

principiu de funcționare este unul relativ simplu: perechi de poli electromagnetici (rotorul) sunt
rotiți de către mașina aleasă (ex Diesel) înăuntrul unui set de bobine fixe (stator). Acest lucru va
creea schimbarea fluxului magnetic la un anumit timp prin sectiunea bobinelor, generându-se un
curent numit curent indus. Astfel se spune că rotorul a indus o tensiune electromotoare
sinusoidală statorului. Tensiunea electromotoare folosită in tehnică este tensiunea echivalentă E
denumită în engleză ”root mean square” (rms). Un exemplu concret ar fi că la o tensiune E = 380
V, tensiunea Emax = 1.414 x 380 = 538 V. Tensiunea electromotoare produsă depinde de
intensitatea fluxului magnetic (ϕ) și variația acestuia prin sectiune bobinei statorice (n este turația
polilor rotorici masurată în rot/min) :

E ∝n∗ɸ [ V ]

O relație importantă este dată de dependența dintre frecvență f (măsurată în Hertz),

turația n (măsurată în rot/min) și numărul de perechi de poli p:

60∗n
f= [ Hz ]
p

2.
 Pe baza relației 3.2 se prezintă următoarele cazuri uzuale:

Nr. perechi de poli (p) pt. o frecvență f = 60 Hz pt. o frecvență f = 50 Hz

1 3600 3000

2 1800 1500

3 1200 1000

4 900 750

Cele două relații pun în evidență faptul că tensiunea electromotoare și frecvența generate
în armăturile generatorului sunt răspunzătoare de modul în care circuitul destinat navei va fi
alimentat cu tensiunea și frecvența dorită. Rotirea arborelui rotorului este practic aproape
constantă asigurându-se frecvența de ieșire, în timp ce tensiunea electromotoare (emf) poate fi
reglată prin modificarea fluxului de pol (excitație).

De regulă un generator de curent alternativ este alcătuit din 3 seturi de înfășurări

(bobine), situate pe stator în sloturi înconjurând rotorul cu poli magnetici.Tensiunea
electromotoare indusă pe fiecare set de înfășurări va fi defazată cu 120˚ între ele. Notarea fazelor
va fi U-V-W iar culorile aferente roșu-galben-albastru. De la fiecare set de bobine se alege un
capăt și acestea se leagă în stea, punct comun care este denumit “punct neutru”. Capătele rămase
vor forma terminalele celor 3 faze care vor fi folosite în alimentarea unui circuit. Astfel termeni
cum ar fi VL (tensiunea de linie = tensiunea dintre 2 faze) și IL intensitatea de linie definesc
puterea furnizată de un sistem trifazat:

P= √3∗VL∗IL∗cos ɸ [W ] 3.3

Conexiunea stea indică faptul ca o tensiune de linie V L este alcătuită din 2 tensiuni de
fază VPH, astfel factorul √ 3 specific sistemelor trifazate implică o tensiune:

V L=√ 3∗V PH 3.4

2.