Enantiomeri

Izomeri Optici
Diana Stanciulescu XI-D
 Izomeria
Izomerii sunt substanţe cu aceeaşi formulă moleculară(aceeaşi
compoziţie), dar structură diferită(proprietăţi diferite).
Enantiomerii reprezinta un tip de izomeri un obiect-imagine în
oglindã. În acest caz moleculele stereoizomere se aflã între ele în
acelaşi raport ca mâna stãngã cu mâna dreaptã, nefiind
superpozabile prin mişcãri de rotaţie sau translaţie în spaţiu.
Relaţia de enantiomerie (enantios -opus, greacã) între moleculele
chirale (chiara-mânã) aratã cã ele nu pot fi suprapuse peste
imaginea lor în oglindã.
Activitatea optica
Activitatea optică este proprietatea substanţelor de a roti
planul luminii polarizate. Unele substanţe rotesc planul luminii
polarizate spre dreapta – dextrogire (+), iar altele, rotesc
planul luminii polarizate spre stânga – levogire(-)
Activitatea optică depinde de:
• Structura cristalului (de exemplu, cuarţul a cărui
activitatea optică dispare prin topire)
• Structura moleculară (zahărul, acidul tartric îşi menţin
proprietatea de a roti planul luminii polarizate în toate stările
de agregare)
Amestecul racemic este un amestec echimolecular a doi
enantiomeri,optic inactiv prin compensarea intermolecularã.
Chiralitatea
Chiralitatea este proprietatea substanţelor de a fi
nesuperpozabile cu imaginea lor în oglindă, prin mişcarea lor
de rotaţie sau translaţie.
Chiralitatea reprezintă condiţia necesară şi suficientă pentru
apariţia activităţii optice. Moleculele chirale sunt optic active,
iar moleculele care nu respectă condiţia obiect – imagine în
oglindă sunt achirale.
Rotatia specifica
O substanţă optic activă se caracterizează printr-o mărime
numită rotaţie specifică a cărei valoare se calculează după
expresia:
 Numărul stereoizomerilor posibili cu aceeaşi formulă
structurală este egal cu 2^n, în care n este numărul de atomi de
carbon asimetrici.În cazul în care substanţa organică are doi
atomi de carbon asimetrici cu aceeaşi substituenţi,
numărulenantiomerilor se reduce la jumătate. De exemplu,
acidul tartric(acidul 2,3 dihidroxisuccinic) prezintă trei izomeri de
configuraţie: doi enantiomeri şi o mezoformă optic inactivă prin
compensare intramoleculară.

Pentru a identifica un racemic sau forma mezo se utilizează o

metodă cromatografică şi se procedează astfel: se folosesc
două coloane cromatografice în care, pe lângă Al2O3
se introduce şi o substanţă chirală – lactoza. Trecând prin
aceste coloane (racemicul şi forma mezo) se observă că prin
coloana prin care a trecut racemic, soluţia nu roteşte planul
luminii polarizate.
Efecte asupra organismului
Ceea ce este valabil la nivel macroscopic se întâlneste si
la nivel microscopic. Foarte multe molecule izolate din plante
sau animale sunt chirale. Cei 20 de aminoacizi rezultati la
hidroliza proteinelor, cu exceptia glicocolului, sunt chirali.
În naturã moleculele se gãsesc fie sub forma unui singur
enantiomer, ca cele de proteine, hidrati de carbon si ADN, fie
sub forma a doi enatiomeri, ca mentolul, limonenul, carvona,
etc. Interactia cu organismul uman a enantiomerilor este
diferitã. De exemplu, (-) carvona are miros de mentã (si se
gãseste în mentã), iar (+) carvona are miros de chimen (si se
extrage din semintele de chimen).
 Cei doi enantiomeri ai carvonei au miros de mentã si,
respectiv, de chimen pentru cã receptorul de miros, care este
o proteinã este si el chiral si recunoaste structura spatialã a
moleculelor.
Nu este surprinzãtor faptul cã cei doi enantiomeri ai unui
medicament au efecte foarte diferite asupra organismului.
Majoritatea moleculelor naturale chirale folosite ca
medicamente se gãsesc în naturã sub forma unui singur
enantiomer. Moleculele de sintezã, chirale, folosite ca
medicamente se comercializeazã ca amestecuri
racemice. Din schema alaturatã se constatã ca aproape
toate medicamentele naturale si de semisintezã sunt chirale,
iar cele sintetice sunt achirale.
 Este aproape invariabil cazul în care numai unul dintre
enantiomeri din amestecul racemic are efectul dorit. De
exemplu, numai S(-) penicilamina este activã în boala Wilson
(un defect al abilitatii organismului de a metaboliza cuprul).
Izomerul S(-) este un agent puternic de chelatizare al cuprului.
Izomerul R(+) este toxic producând orbirea. În acest caz (R) (+)
este distomerul, iar (S) (-) este entomerul (care produce efectul
biologic dorit). Forma (S,S) a etambutolului are actiune
tuberculostatica, dar forma (R,R) cauzeazã nevrita opticã ce
poate duce la orbire. Medicamentul destinat combaterii bolii
Parkinson, levodopa (L-dopa) cu configuratie (S) este folosit în
forma enantiomericã purã întrucât forma D, configuratia (R),
cauzeazã efecte secundare grave ca granulocitopenia (o
scãdere a celulelor albe care lasã pacientii pradã infectiilor).
 Ibuprofenul (D.C.I.) acid 2-(4'-izobutilfenil)-propionic,
cunoscut si sub denumirea de Nurofen, sintetizat în 1961,
reprezintã un caz interesant de medicament care foloseste
amestecul racemic. Enantiomerul (S) este, însã, responsabil de
efectele analgezice si antiinflamatoare. 50% din ibuprofenul
racemic, care este enantiomerul (R) nu este complet pierdut
din cauza reactiilor enzimatice produse în organism care îl
transforma în enantiomer (S) dupã schema urmãtoare:
 Productia de medicamente enantio-pure a crescut
continuu ajungând la vânzãri de peste 100 bilioane de dolari
SUA în cursul anului 2000. Chirotehnologia clasicã poate fi
clasificatã în patru categorii:
1) Folosirea moleculelor naturale ca sursã de chiralitate;
2) Biotransformãri folosind microorganisme sau enzime
acceleratoare;
3) Transformãri asimetrice folosind catalizatori complecsi
ai metalelor de tranzitie chirali;
4) Separarea clasicã, dedublarea, amestecurilor
racemice.
Multe medicamente se mai comercializeazã ca
amestecuri racemice. Exista oportunitatea companiilor
producãtoare de astfel de medicamente sã treacã la
medicamente enantio-pure si astfel sã prelungeascã viata
medicamentului printr-un alt brevet.
Proiect realizat de Stanciulescu Diana
XI-D