Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
lauralaurentiu.ro/retete-culinare/retete-mancare/chiftelute-nemtesti-in-sos-de-mustar-si-smantana.html
February 17,
2017
Vă plac chifteluțele? Și mie, și mai ales când vine vorba de niște chiftele marinate (click
pe link pentru rețetă), cu greu pot distrage glandele salivare să nu-și facă efectiv de cap.
Chiftelele mi se par un fel de mâncare atât de simplu și atât de irezistibil de delicios.
Propunerea mea de azi e un fel de mâncare rapid și foarte gustos, bun de împărțit cu
toată familia. L-am descoperit demult, demult, în copilăria mea plină de vise pofticioase,
când printre ”Copiii căpitanului Grant” și ”Cireșarii” își făceau loc în lista mea de lecturi și
altfel de cărți, cum ar fi ”Bucătăria vieneză” de Rose-Marie Postole.
Cartea asta era una de mici dimensiuni. Mai degrabă o cărticică, pe care eu am citit-o de
câteva ori din scoarță-n scoarță, într-o vreme în care nu prea aveam acces la multe și
felurite mâncăruri. Mă săturam, cumva, cu papilele și ochii minții, care conlucrau de o
asemenea manieră încât reușeam să conștientizez perfect gustul și aroma preparatelor
despre care citeam. Până una-alta, n-a fost rău. Se pare că mi-am dezvoltat o calitate care
îmi este și azi de folos, aceea de a aprecia gustul unor preparate pe care doar mi le
imaginez sau despre care citesc, fără a le degusta fizic.
Advertising
Am fost oarecum dezamăgită de numărul redus de pagini al cărții lui Rose-Marie. Am
reluat-o de la capăt de suficiente ori ca să îmi dau seama că austriecilor le place tare mult
sosul de muștar. Ei fac un fel de sos onctuos, catifelat cu smântână și neîngroșat cu făină,
ca sosurile cu care eram eu învățată.
1/4
Rețetă de chiftele tradiționale, simple
Advertising
Aceste frikadelle sunt foarte asemătoare cu chiftelele noastre. De obicei, sunt făcute din
carne de vită și sunt asezonate cu ceapă și măghiran. Eventual, conțin doar o tentă fină
de usturoi. Am adus acasă aceste frikadelle și, reluându-le de destule ori în meniul
familiei, odată cu trecerea anilor nu le-am mai numit cu numele lor din țara de baștină.
Le-am zis, simplu, chiftele nemțești. Dacă veți dori să le pregătiți asemenea mie sau să
preluați din propunerea mea doar sosul de muștar și smântână, este alegerea voastră.
Eu vă asigur că mâncarea e delicioasă și merită încercată.
Advertising
Advertising
2. Cu mâinile umezite, rupeți grămăjoare egale din ”aluatul” de carne pregătit. Modelați-
le între palme, dându-le formă de bilă. Le puteți face mai mici sau mai mari. Eu le fac de
obicei cam cât o minge de ping-pong. După ce sunt gata modelate, chiteluțele se presară
cu făina.
3. Odată ce ați modelat toate chifteluțele, încingeți pe foc mediu o tigaie încăpătoare și
turnați ulei cam de 2 degete. Puteți proba uleiul cu o lingură de lemn. Băgați coada
lingurii în ulei. Dacă în jurul acesteia se formează aproape instantaneu un inel de
bășicuțe de aer, înseamnă că uleiul e suficient de încins și se pot adăuga chiftelele la
prăjit.
4. Chifteluțele se vor prăji la foc mediu până se rumenesc pe ambele părți. Nu înghesuiți
prea multe deodată în tigaie, nici nu lăsați tigaia goală. În primul caz ar scădea prea mult
temperatura uleiului, în al doilea s-ar încinge prea tare și s-ar arde. Pe măsură ce sunt
gata, se scot chiftelele pe un platou așternut cu hârtie absorbantă de bucătărie, ca să se
dreneze de uleiul în exces.
Advertising
4/4